OCLUZOLOGIE

CURS 1
Ocluzologia se defineste ca disciplina de medicina dentara care studiaza morfologia,
fiziologia si patologia aparatului dento-maxilar. Ocluzia este o relatie dinamica morfologica si
functionala dintre toate componentele sistemului stomatognat - dinti, parodontiu, sistem
neuromuscular, articulatii temporo-mandibulare si scheletul cranio-facial.
Se ocupa de restabilirea si mentinerea functiilor orale, a confortului, infatisarii si starii
de sanatate orala prin inlocuirea dintilor lipsa si asigurarea continuitatii arcadelor dentare prin
substitute artificiale.
Protetica impreuna cu gnatologia formeaza gnatoprotetica; disciplina care se ocupa cu
cunoasterea functiilor si disfunctiilor aparatului dento-maxilar in scopul cunoasterii,
mentinerii si restabilirii echilibrului biomecanic sau prin mijloace specifice in context
biopsihosocial.
Restaurarea aparatului dento-maxilar se poate realiza prin mijloace multiple,
medicamentoase, substituente artificiale sau interventie directa a medicului dentist.
Aparatul dento-maxilar este un sistem alcatuit dintr-un ansamblu de elemente aflate in
interrelatie in cadrul unui complex relativ stabil in care se comporta ca un intreg dar cu
proprietati diferite ale elementelor.
-

Caracteristicile sistemului sunt:

sistem biologic- realizat de structuri vii; sistem realizat prin convergenta functionala
deoarece functia fiecarui element in parte este convergenta spre realizarea functiilor de
baza ale sistemului (masticatie, fizionomie, deglutitie etc);
sistem integral- nu poate fi definit numai printr-unul din elementele sale;
sistem integrat macrosistemului (organismului)- format din alte sisteme care stabilesc
legaturi (interrelatii);
sistem deschis- relatiilor cu celelalte sisteme ale organismului
sistem autoreglabil.

Principii de tratament
1) Principiul profilactic
- aplicarea concomitenta si simultana a tehnicilor profilactice ce vizeaza starea de
sanogeneza (sanatate) a aparatului dento-maxilar;
- in cadrul sistemului actioneaza legile unei homeostazii generale nespecifice cat si o
homeostazie specifica.
Profilaxia se poate face colectiv sau individual.
Profilaxia colectiva: ieftina, realizata de massmedia (nu este eficienta)
Profilaxia individuala (costisitoare, eficienta) facuta de medicul dentist la consultatie.
Profilaxia: generala (TA, anamneza: trimitere la specialist) / locala a aparatului dentomaxilar.
1

 asigurarea starii de sanatate a structurilor orale prin observarea si dirijarea lor din
copilarie pana la adolescenta.
-terapia odontala si parodontala : facuta la timp si corect
-terapia de corectare a parafunctiilor (obiceiuri vicioase)
-aplicarea unei chirurgii de necesitate si conservatoare
-restaurare protetica corect conceputa si corect executata
Programul de profilaxie include:
educatie sanitara:
comunicare verbala si nonverbala medic-pacient
efortul de igienizare orala printr-un examen clinic complet
relevarea placii bacteriene si recomandari date pacientului in ceea ce priveste tehnica de
periaj
protezarea provizorie : mentine cele doua arcade in pozitie de ocluzie normala- proteze
conjuncte din acrilat, partial provizorii acrilice, cape de celuloid, coroane de
policarbonat;
prin instituirea unei terapii de reconditionare tisulara ( medicamente, vitamine, saruri
minerale, mijloace balneo-fizio-terapice, chineto-terapice etc)
Se impune:
-utilizarea corecta a sprijinului protezelor dentoparodontal, mucoosos sau mixt (proteze
scheletizate).
-utilizarea corecta a spatiului protetic potential
-profilaxia sindromului de rezorbtie alveolara printr-o protezare la timp si corecta; se
accentuiaza cu timpul
-prin folosirea de materiale cat mai biocompatibile (acceptate de structurile orale) in
restaurarile protetice.
2) Principiul curativ
- impune restabilirea cadrului morfologic si asigurarea continuitatii arcadelor dentare in
vederea indeplinirii functiilor de baza ale sistemului folosind substitute artificiale
- realizarea unei ocluzii functionale si restabilirea unei pozitii normale a mandibulei fata
de craniu in toate cele 3 planuri
3) Principiul biologic
- substitutele artificiale trebuie realizate din material biocompatibil
- impune ca actele terapeutice efectuate de catre specialist sa nu agraveze leziunile
existente si sa nu provoace leziuni noi
- piesa protetica trebuie sa realizeze potrivirea cu structurile vecine (dinti vecini, gingie,
limba, obraji)
- se va lua in calcul varsta biologica a individului care nu corespunde cu cea
cronologica.
2

Exista 4 perioade importante:

0- 20 - perioada de acumulari; domina anabolismul; se intervine prin observatie si
armonizare corecta a aparatului dento-maxilar
20- 40- apar disfunctionalitati; se intervine fie pe cale odontala sau parodontala
40-60- domina catabolismul; mai mult se pierde decat se castiga.
4) Principiul biomecanic
- sunt aspecte legate de existenta substitutelor artificiale (aparate protetice), rezistenta acestora
care este in functie de material ( ceramica, aliaj metalic, rasini);
- rezistenta structurilor orale care este mai mare in cazul structurilor dentoparodontale fata de
elementele mucoosoase.
5) Principiul homeostazic
Se supune unei:
- homeostazii generale
- homeostazii proprii (specifice): implica stabilirea echilibrului geometric si biomecanic a
sistemului; stabilirea unor rapoarte corecte ocluzale; stabilirea unor rapoarte
mandibulocraniene corecte
Pentru a conserva o homeostazie normala trebuie cunoscuti parametrii normali ai
acestui sistem: la nivelul arcadelor, muschi, ATM, rapoarte ocluzale.
6) Principiul ergonomic
- a avea profit ( randament) maxim cu efort redus
-medicina dentara este o meserie foarte solicitanta, stresanta.
ISO (Oficiul International de Standard) si OMS au impus niste masuri de protectie
acestei categorii profesionale.
Masuri de protectie: - halat, boneta, masca, ochelari de protectie, manusi
- obliga medicul dentist sa lucreze in pozitie sezanda
- bolnavul in pozitie orizontala
- pozitia sezanda a bolnavului este contraindicata deoarece determina o irigare deficitara
ce conduce des la lipotimie, sincope
- campul operator trebuie foarte bine iluminat pentru a deveni accesibil
- medicul sta in dreapta pacientului: pentru arcada maxilara- poz 7,8; mandibula: poz 10
- cabinet bine organizat: pentru a face economie de energie
- trebuie organizat in cercuri concentrice pe o raza de 50 cm
- I : campul de lucru+ degetele medicului+ instrumentarul+ mainile asistentei
- II: fotoliul dentar, unit, fotoliul medicului
- III: masuta cu materiale, chiuveta, masa cu instrumentar
- IV: material de depozitare, substante chimice, trusa de urgenta
Miscarile executate de medic:
3

I: miscari din degete

II: articulatia degetelor si articulatia pumnului
III: idem II + miscari din articulatia cotului
IV: idem III+ miscari din articulatia scapulohumerala
V: idem IV+ miscari din coloana vertebrala
Pentru o ergonomie corecta sunt implicate miscari din categoria I, II cel mult III mai
putin cele din cat IV si prohibite cele din coloana vertebrala.
Informatica
PC-ul intervine foarte mult in activitatea medicului nu numai in programarea pacientului dar
si in punerea diagnosticului si alegerea solutiei de tratamen prin simulare.
Structurile aparatului dento-maxilar:
- oasele maxilare: maxilar superior si maxilar inferior (mandibula)
- ATM
- Muschii aparatului dento-maxilar(ADM)
- Dinti (arcade dentoalveolare)
- Limba
- Mucoasa bucala
- Planseul boltii palatine
- Glande salivare
Sistemul osos
- la nou nascut exista o structura uniforma a tesutului osos
- se diferentiaza prin crearea unor trasee osoase (traverne) odata cu aparitia dentitiei
- presiunile de la nivel ocluzal sunt transmise asupra suportului osos nu ca presiuni ci
tractiuni
- presiunile asupra dintelui intind de fibrele care trag de corticala alveolara
- totalitatea acestora formeaza un traseu sinusoidal
- la nivelul apexurilor exista o densificare osoasa numit traseu/ fascicul bazal de trasee
de rezistenta
Presiunile se transmit ansamblului oaselor maxilare prin 3 stalpi verticali uniti prin trei
platforme orizontale.
La maxilar
a) primul stalp = nazofrontal- culege presiunile de la nivelul grupului frontal si grupului
premolar. Se dirijeaza spre unghiul intern al orbitei, apofiza nazala a osului frontal; la
acest nivel o parte trec pe partea opusa si se anuleaza; a alta parte merge pe unghiul
intern al orbitei: o parte suborbital si o parte supraorbital
b) al doilea stalp= stalpul zigomatic- cel mai important - aduna presiunile masticatoriii de
la nivelul molarului unu (cheia de ocluzie); merge pe traseul apofizei zigomatice a
malarului si se distribuie:
4

 o parte la arcada zigomatica spre suprafata craniala

o parte sub arcada zigomatica spre osul sfenoid
o parte spre unghiul extern al orbitei: o parte anulandu-se, o alta parte disipandu-se la
nivel orbital (supra-/ suborbital)
c) stalpul pterigoidian aduna presiunile la nivelul molarilor doi si trei prin intermediul
tuberozitatii si apofizei pterigoide si se deplaseaza spre baza craniului.
Platformele orizontale
Sunt trei platforme orizontale:
- la nivelul boltii palatine ( torus palatin)
- planseul orbitei
- baza craniului
La mandibula:
1) Sistemul sinusoidal peridentar la baza apexurilor formand un traseu trabecular orizontal.
Dintre aceste fascicolele o parte se indreapta spre simfiza mentoniera si se intalnesc cu cele
de pe partea opusa unde se anuleaza; restul se indreapta spre posterior si superior pe ramul
mandibular si merg o parte spre apofiza condiliana a ramului mandibular iar o parte pe
apoiza coronoida
2) Traseu bazilar pe linia de insertie a muschilor de pe linia oblica externa a mandibulei:
buccinator+ maseter
- posterior pe ramul ascendent spre condil; apof coronoida
- in plan median celelalte se anihileaza cu cele de pe partea opusa.
3) Traseu sigmoidian (apofiza coronoida)
- merg spre condil
- celelalte se anihileaza
Articulatia temporo-mandibulara
Articulatia cea mai complexa din organism capabila sa efectuieze miscari in toate cele
trei planuri spatiale.
Structura este formata din:
- doua suprafete articulare
- cartilaj de acoperire a acestor suprafete
- menisc articular
- capsula articulara
- sinoviala
- ligamente intrinseci si extrinseci

Suprafata articulara
Este o suprafata craniana aflata pe partea infero-externa a stancii temporalului; cele doua axe
longitudinale a acestei cavitati converg intr-un punct situat anterior de gaura occipitala (unghi
150-170 grade)
delimitarea ei:
- anterior: tuberculul articular anterior
- posterior - capsula articulara (CAE) cu osul timpanal (tubercul posterior + ramul
ascendent al mandibulei= opritorul lui Farabeauf
- intern- spina sfenoidala
- extern- scobitura zigomatica
dimensiuni:
- axul longitudinal antero- posterior: 20 mm
- diametrul transversal extern-extern: 25 mm
- profunzimea: 6-7-8 mm in functie de inaltimea tuberculului articular
- prin mijlocul acestei cavitati: sutura petro-scoamoasa- scizura lui Glasser: imparte
cavitatea glenoida in 2 elemente intra/ extra articular
- in partea postero-interna: spina sfenoidala
- mai posterior este apofiza stiloida, osul timpanal, apofiza mastoida
Suprafata osoasa articulara mandibulara:
- se afla pe partea superioara a apofizei condiliene
- forma ovoidala cu diametrul mare: 25 mm extern-intern; diametrul mic infero-superior:
10 mm
- are 2 versanti:
anterior: articular vine in contact cu suprafata articulara externa a tuberculului
articulatiei glenoide
posterior: este articular dar nu este functional; este legat de acesta printr-o portiune
ingusta numita col
- sub suprafata articulara se afla o depresiune sub care se insera muschiul pterigoidian
intern.
Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilajul articular format din tesut
fibroconjunctiv si cartilaginos cu grosime diferita la periferie si centru.
Prima tendinta de a reduce incongruenta convexitatilor suprafetelor articulare este acest
cartilagiu articular care are grosimi diferite (la periferie si centru: centru gros, periferie:
subtire).
Cartilajul de acoperire este neted la exterior la nivelul cavitatii glenoide.
Partea de contact cu osul este rugoasa si se prinde de fibre conjunctive de tesutul osos.
Meniscul articular
- o formatiune fibroconjunctiva si cu tesut elastic
- are forma de lentila biconcava
6

- se interpune intre capetele articulare si prezinta la portiunea anterioara si cea posterioara

2 fascicole (ascendent, descendent)
- amandoua se pierd in capsula articulara
- in acest hiatus vin si se insera fibrele superioare ale muschiului pterigoidian extern
Acest menisc articular in perioada de repaos este relaxat, coafeaza condilul mandibular
si cavitatea glenoida.
Imparte cavitatea articulara in doua componente:
- suprameniscal: miscari de translatie antero - posterioare
- submeniscal: miscari pure de rotatie in jurul axei condiliene
Capsula articulara
- forma unei cupe
- formatiune fibroconjunctiva fara tesut elastic
- se insera :
anterior - pe varful condilului temporal
exterior - pe scobitura zigomatica
posterior - buza anterioara a scizurii lui Glasser
interior - pe spina sfenoidala
inferior - la nivelul condilului mandibular se insera anterior imediat sub suprafata
articulara
lateral - sub condil
posterior - la 5-6 mm de varful condilului
Sinoviala
- stuctura histiocitara fina care vine si ea sa umple spatiile de incongruenta
- secreta lichidul sinovial important in lubrefiere
Ligamentele articulare
- intrinseci (2)
latero-intern care se insera pe spina sfenoidala- la baza suprafetei condiliene
latero-extern pe scobitura zigomatica pe fata interna si merge interior pe suprafata
articulara a colului condilului mandibular
- extrinseci (3)
sfenomandibular: vine de la apofiza sfenoida la spina lui spix
pterigomandibular: se insera pe carligul pterigoidian (hamulus) si coboara spre inafara
si in jos venind in triunghiul retromolar pe care sta tuberculul mandibular
stilomandibular: pe varful apofizei stiloide si coboara inserandu-se pe marginea
posterioara a ramului ascendent a mandibulei.
Articulatia temporo-mandibulara este irigata de ramul din artera temporala si inervata de
nervul mandibular prin nervul auriculotemporal.
7