Sunteți pe pagina 1din 391

Coperta: MIRCEA MUNTENESCU Lector: ALINA BEIU-DELIU

Adele de Boigne Memoires Tom. I-II


Emile-Paul freres, editeurs, Paris, 1911
Editura ALBATROS, 2000
Piata Presei Libere, nr. l, sector l
71341 -Bucuresti
Adele de Boigne
MEMORII
(Povestirile unei mtusi)
Traducere si note de TEODORA POPA-MAZILU Tabel cronologic de ANDREI MAZILU
Editura ALBATROS Bucuresti 2000
ISBN 973-24-0719-0
TABEL CRONOLOGIC
1750 Bunicul scriitoarei, care era marinar, face o cltorie la San-Domingo unde, ndrgostindu-se
ptimas de domnioara de La Garenne, se nsoar cu ea. Averea otiei sale fiind ntr-o stare jalnic,
pentru a o despovra de toate popririle si ipotecile, s-a vzut nevoit s rmn n acel loc. Cu anii, si-a
trimis - unul cte unul - pe toi cei sase bieti ai si (n afar de ultimul care s-a necat), la Paris, la
fratele su.
Primul biat trimis n Europa a fost viitorul marchiz de Osmond, tatl scriitoarei, care s-a nsurat cu o
domnisoar Dillon, fata unui gentilom irlandez din familia Dillon de Roscomon. La cteva sptmni
dup nunt, tnra cstorit a fost numit doamn de onoare a printesei Adelai'de, una dintre cele cinci
fete ale lui Ludovic al XV-lea.
1781 Nu dup mult timp, tnrul menaj se instaleaz la Versailles, unde li se naste primul copil:
Eleonore-Adele de Osmond, viitoarea doamn de Boigne si autoarea Memoriilor de fat, carte ce s-a
bucurat de un imens succes de ndat ce manuscrisul a fost descoperit, la nceputul acestui secol, n
Biblioteca National din Paris.
1789 Izbucneste revolutia francez n care pier, pe esafod, Ludovic al XVI-lea, sotia sa MariaAntoaneta, precum
r
si o seam de curteni si nobili, monarhisti nflcrati pe care poporu] i condamn fr drept de apel,
pentru toate abuzurile si samavolniciile svrsite, n timpul revolutiei, Adele - n vrst doar de opt ani
-pleac mpreun cu printii ei, la Londra.
1798 Foarte tnra Adele de Osmond, vznd situatia mai mult dect precar a printilor ei, accept
cererea n cstorie a generalului de Boigne, mai vrstnic dect ea cu treizeci de ani, proaspt rentors
din Indii si putred de bogat. Tnra Adele, care la douzeci si cinci de ani, n portretul pictat de Isabey,
era de o frumusete izbitoare, la saptesprezece era nssi ntruchiparea purittii, gingsiei si perfectiunii:
ovalul desvrsit al chipului, trsturile de o mare finete, prul lung si buclat, ochii mari, ntunecati si
langurosi contrastnd cu luminozitatea pletelor aurii, gura perfect desenat, precum si trupul armonios,
toate aceste calitti aveau s fac din viitoarea scriitoare o femeie extrem de atrgtoare. Dac mai
adugm la toate aceste daruri o minte deosebit de ascutit, un spirit de ptrundere si o putere de
observatie rar ntlnite la o fat att de tnr, precum si o voce remarcabil, de adevrat cntreat, ne
dm lesne seama cam ce impresie a putut face ea generalului de Boigne care, asa cum ni-1 zugrveste
doamna Lenormand, era: mbtrnit nainte de vreme, distrus de climatul din Indii, cu o sntate
subred, bucurndu-se de o reputatie controversat, cu obiceiuri cazone, dar putred de bogat si care
arunca cu banii n stnga si n dreapta".
Cstoria fcut din interes n-avea s fie fericit. Dup numai zece luni, generalul o duce pe tnra lui
sotie, ndrt, soacrei sale. Dar rudele, care voiau s se nfrupte din averea milionarului, i-o aduc ndrt.
Generalul o ia cu sine n Scotia; mai trziu, se retrage n Savoia, tara sa de bastin, dup ce-si instaleaz
din nou sotia la Londra, alturi de printii ei. Dup o vreme, o aduce n

Franta unde se instaleaz amndoi regeste, n splendidul castel Beauregard, de lng Paris. Dar cum
Adelei de Boigne i era peste putint s se apropie ct de ct de un brbat autoritar, ursuz si cu maniere
mai mult dect grosolane, generalul vinde frumoasa resedint de la Beauregard, cumpr castelul
Chtenay, pe care-I druieste sotiei sale, iar el se stabileste n Savoia.
1804 Instalata la Paris, Adele de Boigne particip la serbrile prilejuite de ncoronarea lui Napoleon,
cci nu are curajul s nfrunte regimul, dar refuz s fac parte dintre doamnele de onoare ale Josephinei
Beauharnais. Mretia lui Napoleon nu numai c n-o copleseste, ci dimpotriv, vzndu-1 de aproape, n
Galeria Dianei din palatul Tuileries, l gseste ct se poate de dizgratios: mpratul mi s-a prut cumplit,
spune ea, cci seamn leit cu un rege de caro".
1814 Refuznd s prseasc Parisul, doamna de Boigne asist,
cu inima strns, la intrarea aliatilor n capitala Frantei. Abia acum si d seama ct de mult si iubeste
patria, fiindc se simte cuprins brusc de o emotie pe ct de neasteptat, pe att de puternic. Pasii
patrulelor strine care se auzeau n noapte au fost primul zgomot ciudat care m-a fcut s-mi dau seama
c am o inim francez!" spune ea.
Interesat de comportarea persoanelor din jur, si observ si-si analizeaz semenii, cu un spirit de
ptrundere care vestea nc de pe atunci scriitoarea incisiv de mai trziu.
1815 - 1819 Dup Imperiu, marchizul de Osmond fiind numit
ambasador la Torino, apoi la Londra, contesa de Boigne face toate onorurile casei, n locul mamei sale
care e bolnav.
Aceasta este perioada n care Adele de Boigne are prilejul s cunoasc foarte mult lume, s observe
moravuri si obiceiuri, s analizeze caractere, s vad de aproape adevratele chipuri ale unor oameni
despre care pn atunci avusese o cu totul alt prere. Villele, Decazes, ducele de Blacas, regalisti
nfocati, i devin din ce n ce mai antipatici. In schimb, si ndreapt toat simpatia ctre ducele de
Richelieu care lupt din rsputeri, nu s-si apere scaunul de prim-ministru, ci s scape tara de jugul
umilitor al invadatorilor.
1817 Moare doamna de Stael, fiica lui Necker, prieten intim cu doamna de Boigne. Suspect
Directoratului, din pricina legturilor sale cu scriitorii] Benjamin Constant, doamna de Stael fusese
exilat la Coppet, n Elvetia, unde s-a si prpdit.
1820 Doamna de Boigne inaugureaz, mpreun cu sotul ei, un spital pe care acesta l cldise aproape de
Paris. Sotii mai corespondeaz din cnd n cnd, se mai vd, dar din ce n ce mai rar.
n acelasi an, obosit si btrn, marchizul de Osmond cere s fie pensionat. Adele de Boigne se instaleaz
la Paris, n strada Bourbon, unde va locui pn la cderea Restauratiei.
Tot n 1820 este asasinat de ctre LouveJ ducele Charles de Berry, cel de al doilea fiu al lui Caro! al Xlea (nscut Ia Versailles n 1778) si nsurat cu Marie-Caroline de Bourbon, fiica lui Francisc I, regele
celor dou Sicilii.
1824 Moare Ludovic al XVIII-lea, nepotul lui Ludovic al XV-lea, sotul Louisei de Savoia.
1829 Apare cartea Cronica domniei lui Carol al IX-lea de Prosper Merimee, prieten intim cu Adele de
Boigne, cu care a ntretinut o foarte strns corespondent timp de paisprezece ani (din 1852 si pn n
martie 1866). Merimee i scrie prietenei sale de pretutindeni: din Franta, din Spania, din Anglia; lucru
curios Adele de
Boigne nu face nici o referire la aceast vast corespondent n Memoriile sale, corespondent tiprit
sub titlul: Lettres de Merimee la comtesse de Boigne (aprut n 1933, la Librairie Pion, din Paris).
1830 Izbucneste revolutia din iulie care se termin cu abdicarea lui Carol al X-ea, frate cu Ludovic al
XVI-lea si cu Ludovic al XVIII-lea. Ajuns rege al Frantei n 1814, Carol al X-lea - n ciuda succeselor
expeditiei din Alger - se compromite total n ochii poporului, emitnd faimoasele Ordonante din 25 iulie
1830, prin care dizolva Camera, schimba Carta si suspenda libertatea presei.
n acelasi an moare si generalul Benoit de Boigne, (nscut n 8 martie 1751), la Chambery, lsndu-si
sotia destul de bogat, nainte ns de a se prpdi, cldeste -ntre 1822 si 1830 - un ospiciu de nebuni si
un azil de btrni numit Saint-Benoit, donatii care se pare c 1-au costat peste trei milioane de franci.

Moare Benjamin Constant, scriitor si om politic, iubitul doamnei de Stae'l, pe care Adele de Boigne nu
s-a sfiit s-1 nftiseze n adevrata sa lumin.
Dup 1830 Adele de Boigne devine prietena intim a cancelarului Etienne Pasquier, prietenie care avea
s dureze pn n 1862 cnd btrnul cancelar se stinge n vrst de nouzeci si cinci de ani.
Cancelarul, scrie Henry Bordeaux n cartea sa Portrete de femei si copii (aprut la Paris, la Librairie
Pion, n 1913), apartinea acelei rase de oameni a crei fire este rezonabil si eminamente apt pentru
viata social... Punea pret, nainte de orice, pe calm, logic si clarviziune. Capabil s nteleag multe
lucruri (...), afar de unele cutezante, care, att n art ct si n istorie, te deconcerteaz, era ngduitor,
urnd ns dezordinea si anarhia".
Prietenia dintre acesti doi btrni, cu timpul, devine aproape misctoare: si scriu zilnic, se ntlnesc n
fiece sear, se ngrijesc unul de sntatea celuilalt, discut, si poftesc prietenii s-i vad si-si asteapt,
demni, sfrsitul.
1831 Chateaubriand, pe care Adele de Boigne l sfichiuie adesea cu biciul usturtor al ironiei sale,
demascndu-i dorinfa aprig de parvenire, cabotinismul, slbiciunea pentru sexul slab si mai ales
egoismul feroce, se stabileste la Geneva, de unde face adesea vizite - nsofit de doamna Recamier - la
Copper, fosta resedint a doamnei de Stael.
1832 Ducesa de Berry, nora fostului rege Carol al X-lea, ncearc s rscoale Vandeea, pentru a-l izgoni
de pe tron pe Ludovic-Filip, ca s-1 aseze n locul acestuia pe fiul ei nc nevrstnic, sub numele de
Henric al V-lea. Tentativa nu reuseste; ducesa este exilat.
1835 Are loc atentatul lui Fieschi asupra lui Ludovic-Filip, atentat care ns d gres.
1837 V veti ntreba cum a nceput Adele de Boigne s scrie? n urma unei nenorociri care i s-a
ntmplat n familie (si-a pierdut nepotul, pe biatul fratelui ei, pe care-1 iubea ca pe propriul su copil),
ca s-si uite ntr-un fel durerea, s-a apucat s astearn pe hrtie cteva din ntmplrile la care asistase
sau pe care le trise. Cum dup moartea lui Ludovic al XVIII-lea evenimentele ncep s se precipite,
urmeaz revolutiile din 1830 si din 1848 care vor fi privite, scrie Henry Bordeaux n cartea amintit
mai nainte, (pag. 137), ca paginile cele mai noi si cele mai captivante din lungile Memorii ale contesei.
Ea acumuleaz aici detalii, fapte mrunte, lucruri vzute, redndu-ne reflexul acelor evenimente att pe
strzi ct si n saloane. Ochii si nu se multumesc doar s plac: ea vede clar, dar mai mult de aproape
dect de departe. De aproape, nu omite nici un amnunt al nici unui caracter".
10
nzestrat cu asemenea haruri, Adele de Boigne va excela n portrete si mai ales n caricaturi, motiv
pentru care a si fost supranumit Goya secolului al XlX-lea", un Goya cu jupoane, e adevrat, si mai
mult acuarelist dect pictorit n uleiuri groase, dar totusi un Goya. Aceast aristocrat prin nastere,
care detest puterea absolut, care e socotit de ctre cei din clasa sa social o stngist periculoas",
nu preget s-i zugrveasc asa cum erau nici pe slabul si sovielnicul Ludovic al XVI-lea, nici pe
greoiul si prostnacul de frate-su, burduhnosul Ludovic al XVIII-lea, nici pe bigotul Carol al X-lea,
care tine ntr-o mn crucea iar n cealalt snul vreunei curtezane, nici pe Ludovic-Filip cu toate
pcatele sale. Cci n decursul lungii sale existente, Adele de Boigne a trecut prin trei mari revolutii 1789, 1830 si 1848 - si a trit sub domnia a cinci regi, dac e s-1 punem la socoteal si pe LudovicBonaparte (Napoleon al III-lea).
1838 Moare Charles-Maurice, print de Talleyrand, unul dintre cei mai perfizi si mai duplicitari
politicieni ai veacului trecut, care, dup ce 1-a trdat pe Napoleon (al crui ministru de externe fusese),
devine ministrul de externe al lui Ludovic al XVIII-lea, pentru ca, n timpul Monarhiei din iulie, s-1
vedem ambasador la Londra (1830-1835).
] 843 Prosper Merimee, unul dintre cei mai buni prieteni ai doamnei de Boigne, este ales membru al
Academiei Inscriptiilor, iar n 14 martie 1844, membru al Academiei Franceze.
1848 Izbucneste revolutia care se termin prin abdicarea lui Ludovic-Filip (24 februarie 1848) si prin
proclamarea celei de a doua Republici.
n acelasi an moare Chateaubriand, care ocup un loc de seam n Memoriile Adelei de Boigne.
1849 Moare doamna Recamier (Jeanne-Francoise-Julie-Adelai'de), iubita lui Chateavibriand.

11
1852 Ales n 1848, presedinte al Republicii, printul Charles-Louis-Napoleon Bonaparte (fiul Hortensei
de Beauharnais si al lui Louis Bonaparte), se proclam n urma loviturii de Stat din 2 decembrie mprat al Frantei, sub numele de Napoleon al III-lea, punnd astfel bazele celui de al doilea Imperiu.
1852 Dup moartea cancelarului Pasquier, Adele de Boigne nu-si mai prseste domeniul pe care-1 are
la Buisson-Rond, la un sfert de ceas de Chambery, domeniu ce putea fi recunoscut de departe dup
splendida alee de platani la captul creia se afla castelul. Cldirea ptrat, cu un singur cat, cu o
arhitectur destul de greoaie,; era impozant, dar distant si glacial. n ceea ce-o priveste pe stpna
acestui castel, o poz strecurat n paginile manuscrisului Memoriilor ne-o arat - n 1864 - mbrcat
ntr-o crinolin de culoare nchis; o femeie, care, desi btrn (are acum optzeci si trei de ani), mai
pstreaz unele urme din marea frumusete de odinioar: ovalul perfect al fetei, trsturile delicate, iar
ochii, desi adnciti n orbite, sunt limpezi si luminosi.
1866 i apare romanul O pasiune n lumea mare, ale crui pagini mai apuc s le corecteze nainte de a
se prpdi. Romanul, desi abund n sentimentalisme dulcege si plicticoase, e totusi interesant prin
tabloul convingtor al societtii (actiunea se petrece la Paris ntre 1813 si 1829) pe care-1 zugrveste
cu mult verv si veridicitate, ct si prin analiza aprofundat a celor ctorva personaje.
n acelasi an Adele de Boigne moare, n vrst de 85 de ani.
1867 Prin bunvointa doamnei Lenormant, prieten bun si mare admiratoare a contesei de Boigne,
apare postum si cel de al doilea roman al memorialistei, intitulat Maresala deAubemer, a crui actiune
destul de dezlnat se petrece n secolul al XVH-lea.
12
n Revue des Deux Mondes, din l octombrie, apare articolul Contesa de Boigne, semnat de Guizot.
1870 Apare lucrarea Cancelarul Pasquier, amintiri ale ultimului su secretar de L. Favre (Ed. Didier).
1873 Apare lucrarea Generalul de Boigne de Victor de Saint-Genis (Ed. Poitiers).
1911 Este, n sfrsit, descoperit manuscrisul Memoriilor contesei de Boigne. Tiprit, el se bucur de un
succes rar ntlnit, fiindc lucrarea dezvluie o memorialist de prima mn ce avea s entuziasmeze nu
numai ntregul Paris, ci si ntreaga Frant, n frunte cu Marcel Proust care o ia pe scriitoare drept model
pentru faimoasa doamn de Villeparisis, din romanul su n cutarea timpului pierdut.
Strin de orice mistic si devotiune, urnd aristocratia din care fcea parte, urnd partidul preotilor
care, sub Restauratie, ajunsese s se ntind ca o eczem", Adele de Boigne se apropie, prin aceast
grandioas lucrare a sa, prin coloritul si incisivitatea ei, de scrierile lui Saint-Simon, dar mai ales, prin
pespicacitatea, verva uneori amuzant si alura dezinvolt, de faimoasele Memorii ale Cardinalului de
Retz.
ANDREI MAZILU
VERSAILLES-EMIGRATIA-IMPERIUL RESTAURATIA DIN 1814
Nu m-am gndit ce titlu s dau acestor pagini disparate, cnd legatarul - cruia i le-am ncredintat - m-a
ntrebat ce anume urma s scrie pe copert. N-am stiut ce s-i spun. Memorii mi s-a prut prea solemn;
Amintiri... Doamna de Caylus a compromis oarecum acest titlu si cteva recente publicatii l-au mnjit fi
mai ru.
Preocupat de aceast idee, noaptea l-am visat pe nepotul meu pe care cineva l ntreba ce era cu cele
dou volume prinse n agrafe. Suntpovestirile mtusii mele". Bun, deci s fie Povestirile mtusii
mele", am strigat eu, trezindu-m. Iat cum a ajuns aceast carte s fie numit Povestirile unei mtusi.
CITITORULUI, DAC VA EXISTA VREUNUL
La nceputul anului 1835, m-a lovit o nenorocire groaznic: un copil de paisprezece ani, pe care-l
cresteam de mai bine de doisprezece ani, pe care-l iubeam ca o mam, a pierit, victim a unui tragic
accident. Dac am fi luat o ct de mic precautie, l-am fi putut salva; dar desi l iubeam toti, cu o
dragoste ptimas, nimeni nu s-a gndit la asa ceva. Eu, cel putin, stiu c nu-mi voi mai reveni niciodat
dup o asemenea lovitur. Dup aceast catastrof, cele mai triste ceasuri din tristele mele zile erau cele
n care fusesem obisnuit s m ocup de inteligenta precoce a acestui copil care - ndjduiam - avea s-o
ajute pe a mea cnd va ncepe s m lase.

La cteva luni dup moartea biatului, stnd de vorb cu un prieten - care, plin de suflet si de buntate,
ncerca s-mi tmduiasc rnile inimii - si povestindu-i un amnunt despre eticheta de odinioar de la
Curtea din Versailles, mi-a spus:
- Ar trebui s scrii aceste lucruri; traditiile se pierd si te asigur c vor fi citite cu mare interes si
curiozitate.
Nevoia de a tri n trecut, cnd prezentul nu-ti mai ofer nici o sperant, m-a fcut s-i urmez sfatul. Am
ncercat pentru a-mi mai potoli regretele s fac acest lucru n ceasurile pe care odinioar le
petreceam ntr-un mod att de plcut. Uneori a trebuit s lupt mpotriva durerii, fr ns s-o pot
nfrnge; alteori, descopeream n scris, chiar o oarecare distractie. Caietele de fat sunt rezultatul acestor
eforturi, ele
15
n-au avut alt scop dect s-mi schimbe gndurile pe care nu le mai puteam ndura.
Singurul meu plan dac am avut ntr-adevr vreunul - a fost s astern pe hrtie ceea ce i-am auzit pe
printii mei povestind despre tineretea lor si despre Curtea de la Versailles. Trndvia, inutilitatea vietii
mele dup acea nenorocire, m-au determinat s-mi continui depanarea amintirilor; am nceput s vorbesc
despre mine, poate chiar prea mult, n tot cazul mai mult dect as fi dorit; dar am vrut ca viata mea s fie
un fel de fir cluzitor pentru Cititor, acesta dndu-si astfel seama de unde stiam toate lucrurile pe care
le istoriseam.
Am mzglit o multime de hrtie, ntr-un mod aproape ilizibil, pn cnd ntr-o zi, o persoan de gust, n
care am mare ncredere, mi-a smuls cu forta, din mn, cteva foi si le-a citit. Ea m-a obligat s comand
s se fac o copie dup tot ce scrisesem si s-o revd cu atentie. De fcut o copie, nu era greu; ct despre
revzut", era inutil. Eu nu m pricep s scriu si la vrsta mea n-aveam s mai nvt o astfel de meserie;
dac tineam s-mi redactez frazele, pierdeam singurul merit pe care-l mai puteau avea aceste pagini: cel
de a fi fost scrise fr nici o pretentie, asa cum mi veniser n minte. Dac ar fi trebuit s am n vedere
si alte lucruri dect amintirile mele, as fi renuntat imediat; n-am urmrit dect s-mi umplu timpul, nu s
fac literatur.
Dac totusi nepotii mei si vor arunca vreodat privirile peste aceste scrieri, nu trebuie s se astepte s
gseasc o carte ", ci doar o flecreal de femeie btrn; scriu, asa cum as coase, de pild, la
gherghef, o tapiserie. M-am slujit cnd de pan, ca s las acul s se mai odihneasc, si cnd de ac, ca smi las pana s se odihneasc, asa c manuscrisul meu va ajunge la mostenitorii mei, cum va ajunge, de
pild, cine stie ce fotoliu vechi.
Neconsultnd nici un document, probabil c multe date vor fi gresite; nu pot spune nimic altceva dect
ce-am scris. Nu cred c ar putea exista o impartialitate absolut, dar socot c putem avea pretentia c
exist totusi o sinceritate deplin:
16
si asta se ntmpl numai atunci cnd spui cinstit ceea ce
crezi.
Rscolind trecutul, mi-am dat seama c poti spune lucruri bune despre cei mai ri oameni si lucruri rele,
despre cei mai buni; am ncercat s nu fiu prtinitoare, desi trebuie s recunosc c treaba a fost destul de
dificil. Dac n-am reusit pe deplin, pot s v asigur c cel putin am avut intentia de a face acest lucru.
Timpurile devenind mai caline, poate c unii oameni vor fi totusi destul de perspicaci s observe c, n
vremurile n care am trit eu, a trebuit, prin forta mprejurrilor, s tin cu unul din partide, cnd, din
instinct, din fire si din rationament, mi-afosl ntotdeauna sil si groaz de un astfel de lucru, fiindc am
vzut la ce greseli si la ce situatii ridicole ne-a expus.
Ndjduiesc c nepotii mei vor fi scutiti de o asemenea situatie; le-o doresc din toat inima att lor, ct si
trii mele care are nevoie de putin liniste.
n ce m priveste, probabil c va trece mult vreme pn ce careva - plictisit de vreo dimineat ploioas
sau de vreo lung si mohort sear de toamn - va deschide aceast carte, destinat bibliotecii din
Pontchartrain1.
Chtenay, iunie 1837

Adele de Boigne
1 Nota din 1860: Moartea, cruda moarte care se apropie, mi-a schimbat toate previziunile. Acest
manuscris va fi depus n biblioteca din castelul Osmond, departamentul L'Orne, locul unde printii mei
au vzut lumina zilei si unde doresc s fiu ngropat".
17
LI
Nepotului meu RAINULPHE DE OSMOND
Iprayyou when you shall these deeds
reiate
Speak ofme as I am: nothing extenuate Nor set down aught in malice.'
Othello, Shakespeare
Evenimente att de mari au umplut viata generalilor care te-au precedat si au absor-bit-o ntr-o asemenea
msur, nct traditiile de familie s-ar fi pierdut n acel vast ocean, dac o femeie btrn ca mine nu siar fi scormonit amintirile din tinerete si nu le-ar fi asternut pe hrtie.
Acum, de dragul tu, iubitul meu nepot, ncerc s le leg ntre ele.
1 Te rog, cnd vei da scam / Dc-acestc ntmplri nenorocite, / Arat-m im sunt: nici ptimire, / Nici
ur-n scrisu! tu" (trad. Ion Vinca). (Notele neurmate de nici o alt mentiune apartin traductoarei).
19
PARTEA NTI
VERSAILLES
Capitolul I
Originea familiei mele. - Bunicul: aventura lui din tinerete. -nsurtoarea bunicului. - Trimiterea fiilor si
n Europa. - Fratii bunicului.
- Eticheta de la Curte. - Tineretea tatei. - Familia mamei. - nsurtoarea tatei. Mama capt un loc la
Curte. - Printii mei se stabilesc la Versailles.
- Nasterea mea. - Vechile obiceiuri de la Curte. - Regele Ludovic al XVI-lea. - Regina. - Doamna de
Polignac. - Monsieur, conte de Provence. -Monseniorul, conte de Artois. - Madame, contes de
Provence. - Madame, contes de Artois. - Doamna Elisabeth. - Printii de Chio.
Gianoni, n cartea sa Istoria Neapolelui, te va ndemna s ai foarte mari pretentii n legtur cu familia
ta; Moreri te va lmuri n legtur cu drepturile tale de a te socoti urmasul acelor fericiti aventurieri
normanzi, cuceritorii cettii La Pouille, drepturi tot att de ntemeiate cum sunt majoritatea celor mai
vechi familii. Catedrala din Salisbury adposteste rmsitele unuia dintre arhiepiscopii si, un Osmond
de care ne leag, de asemenea, unele amintiri, iar contele de Sommerset are ca blazon o pasre n zbor,
care e si blazonul tu si pe care 1-a mostenit de la seniorul de Osmond, compatriot cu Wilhelm
Cuceritorul. Acest blazon a fost druit de ducele Normandiei guvernatorului su, tot un Osmond, care-1
scpase din minile rzbuntoare ale lui Louis d'Outremer.
Ramura englez s-a stins de mult vreme, dar numele de Osmond e cunoscut n acesta tar si-1 ntlnim
tot timpul att la poeti ct si n romane. Ramura normand a srcit prin
21
partajele egale; fiii cei mari ai ultimelor trei generatii, care au precedat generatia tatlui meu, n-au avut
dect fete si nc ntr-un numr att de mare, nct s-au vzut nevoite s se mrite cu oameni destul de
scptati. Astfel, una dintre surorile bunicii, staret la Remiremont, se zice c i-ar fi rspuns domnului de
Saint-Croix, sotul surorii sale, cnd acesta a ntrebat-o dac nu regretase niciodat c nu se mritase:
- Nu, cumnate, cci domnisoarele de Osmond au obiceiul de a contracta cstorii mult prea proaste!
Iat cam tot ce-ti pot spune despre familia noastr. Dac, n epoca n care ai fi psit n lume, te-ar fi
interesat, ntr-o oarecare msur, aceste ramuri nobiliare, ai fi regsit mult mai usor urmele acelor
timpuri ndeprtate precum si unele amnunte intime a ceea ce s-a petrecut n decurs de o sut de ani. De
altfel, eu nu m prea pricep s istorisesc astfel de lucruri. N-am dat niciodat o prea mare important
neamului din care te tragi; ca fat, sigur c nu mi-a fost contestat originea; dar ca femeie, n-am mai

avut nici un drept la ea si poate c aceast situatie foarte clar m-a mpiedicat s m ocup tot att de mult
de ea, ct m-am ocupat de altele. Nu vreau s-ti istorisesc dect amnuntele care-mi vin n minte, legate
de ceea ce am aflat sau am vzut personal, fr pretentia unei continuitti, ci doar ca pe niste povestiri
care te vor interesa datorit legturilor pe care le-am avut cu persoanele pe care le voi aduce n discutie:
va fi ca un fel de sporovial, creia ns sinceritatea i va conferi un pret deosebit.
Bunicul a fost marinar. Desi foarte tnr, comanda - n timpul rzboiului din 1746 - o corvet, asa c i sa ncredintat sarcina de a escorta un convoi de vase de la Rochefort la Brest. O furtun nfricostoare a
mprstiat vasele si 1-a mnat pe al su tocmai n Martinica, unde a poposit foarte descumpnit. Bunicul
a gsit ntreaga colonie ntr-o serbare care nu se mai isprvea, unde ospfurile si jocul de artificii se
tineau lant. De ndat ce debarc, bunicul fu ntrebat dac adusese niste scrisori pentru alteta sa.
u
- Ce altet?
K
22
- Ducele de Modena.
- N-am auzit vorbindu-se de nici un duce de Modena. Dar chiar atunci veni cineva s-1 caute, din partea
ducelui;
fu condus n apartamentul pe care guvernatorul l cedase unui brbat deosebit de frumos, mpodobit cu
ordine si cordoane si avnd o nftisare impuntoare.
- Cum se face, cavalere de Osmond, c n-ai nici o scrisoare pentru mine? Deci nu vasul dumitale e cel
care trebuia s-mi fie trimis!
Bunicul i explic pe ndelete, cum plecase din Rochefort ndreptndu-se spre Brest, si cum ntmplarea
l adusese n Martinica.
Printul l coplesi cu atentii apoi i porunci s plece de ndat cu scrisorile sale. Dar corveta nu mai era n
stare s strbat din nou mrile. Din fericire, n port se afla o mic goelet. Printul i ncredinta bunicului
comanda acelui vas, i ngdui s-si abandoneze corveta si, artndu-i o scrisoare prin care l ruga pe
domnul de Maurepas s-1 numeasc pe bunicul, cpitanul vasului, i explic pe ndelete c era, prin
aliant, vr primar cu regele. Ii cedase acestuia Modena, ceea ce constituia de fapt un secret, iar regele i
oferise n schimb suveranitatea insulei Martinica, binenteles c nu voise s consimt la acest schimb
dect dup ce-si vzuse noua resedint: era foarte multumit de ea si-1 expedia pe bunicul cu ratificarea
tratatului asteptat la Versailles cu o att de mare nerbdare, nct aductorul unei vesti att de bune putea
ndjdui orice fel de favoruri. Adug, n post-scriptum-ul scrisorii sale c cerea, n plus, pe lng
numirea de comandant de vas a cavalerului de Osmond, si crucea Saint-Louis. Bunicul i vorbi de un vas
al crui comandant urma s fie schimbat.
- Acest vas ti-ar plcea?
- Desigur!
- Ei bine, te fac comandantul lui. Am s-i scriu lui Maurepas acest lucru!
Ducele de Modena era nconjurat de o adevrat Curte si de o cas princiar pe care le adusese cu sine:
un mare sambelan, un mare scutier, valeti de camer etc. Toat
23
colonia, ncepnd cu guvernatorul si pn la cel din urm negru, erau la ordinele sale; bunicul, care
atunci cnd sosise, fusese foarte nencreztor, pn la urm se ls convins c un om care mprtea astfel
grade si decoratii nu putea fi dect un adevrat suveran. Plec deci, ntinznd la maximum pnzele
vasului; cu riscul de a se neca, strbtu ct putu de repede oceanul, se arunc ntr-o barc de ndat ce
zri trmul Frantei, apoi ncalec pe un clut de post si - fr s fi apucat s-si trag sufletul mcar o
clip - sosi la Versailles, la domnul de Maurepas. Cum ministrul tocmai iesise, el nu voi s prseasc
palatul fr s fi stat de vorb cu dnsul; atunci, un valet l pofti ntr-un cabinet, ca s-1 astepte pe
stpnul su. Un alt valet - btrn - vzndu-1 att de agitat si de artos, i ddu ceva de mncare;
bunicul nfulec totul, apoi, dobort de oboseal, se asez ntr-un fotoliu si adormi bustean.
Ministrul se ntoarse, dar slugile uitaser de cavalerul de Osmond. Seara, dezbrcndu-si stpnul,
valetul i vorbi acestuia despre un tnr ofiter de marin care era foarte grbit s-1 vad. Domnul de

Maurepas nu astepta nici o veste de la nimeni. Valetul ntreb de el, ncepu a-1 cuta si pn la urm l
gsi dormind n fotoliu. Tnrul se trezi tresrind, se apropie de ministru si-i ntinse un pachet mare.
- Monseniore, iat tratatul semnat!
- Ce tratat?
- Cel din Martinica. Printul de Modena m-a trimis cu el ncoace!
- Printul de Modena? Ah, ncep s nteleg; du-te si te culc, odihneste-te ca lumea, noaptea asta, si vom
sta de vorb mine dimineat.
Ministrul rse cu hohote, creznd c tnrul ofiter nu se trezise de-a binelea si c-si continua, cu glas
tare, visul; dar, pe msur ce citea acele scrisori stranii, avu el, la rndu-i, impresia c viseaz; toate
autorittile de pe insul credeau acelasi lucru iar printul" nsusi i scrisese cum nu se poate mai serios,
sub numele lui de mprumut. Scrisoarea pe care i-o artase bunicului se afla si ea n pachet.
24
A doua zi dimineat, domnul de Maurepas l primi din nou, cu mult bunvoint, pe bunicul, care afl c
ducele lui de Modena era un aventurier ce vroise probabil s scape ct mai repede de el. n rest, nu prea
chiar att de nemaipomenit ca un biat att de tnr s-si fi nsusit o prere ce se nstpnise att de solid
n ntreaga colonie; asa c-1 iert pentru vina de a-si fi prsit corveta. Vasul pe care i-1 fgduise alteta
sa" fusese ntre timp ncredintat altcuiva, dar, tinnd seama de recomandarea vrului su primar", cu
att mai mult cu ct bunicul era un foarte destoinic ofiter de marin, regele i ncredinta comanda unei
fregate, pe care conducnd-o, domnul de Maurepas ndjduia c va merita n curnd si crucea SaintLouis. Bunicul, rusinat si dezmeticit din visele sale de mrire, se rentoarse la Brest, foarte multumit
totusi c scpase att de usor dup ce-si abandonase corveta. Ct despre ducele de Modena, se legase
att de tare de onorurile pe care le uzurpase, nct nu se ndur s prseasc insula; fu arestat n
Martinica, recunoscut ca escroc si trimis la galere.
Ctiva ani mai trziu, bunicul - aflndu-se la San-Domingo - se nsura cu o domnisoar de La Garenne,
rud de departe cu el (mamele lor fuseser domnisoare de Pardieu) si care era socotit enorm de bogat.
Avea ntr-adevr niste acareturi nemaipomenite, dat att de grevate de datorii si ntr-o stare att de
jalnic, nct bunicul se vzu obligat s-si prseasc slujba si s se stabileasc n colonie, ncercnd s
fac putin ordine n toat harababura aceea. Diverse mprejurri nefericite l obligar s rmn acolo,
asa c nu mai putu prsi acel loc. De-a lungul anilor, si trimise, rnd pe rnd, cei sase bieti, n Europa.
Ultimul pe care-1 trimise avu ghinion; copilul, asezat pe un cablu rsucit pe punte, fu aruncat n mare o
dat cu acel cablu si se nec. Ceilalti cinci ajunser cu bine, la destinatie. Primul a fost tatl meu,
marchizul de Osmond, apoi a urmat episcopul de Nancy, apoi vicontele de Osmond, apoi abatele de
Osmond, masacrat la San-Domingo n timpul revolutiei, apoi, n sfrsit, cavalerul de Osmond care a
pierit ca locotenent de vas n rzboiul din America.
25
Toti acesti copii au fost primiti n mod patern de ctre un frate al bunicului, pe atunci conte de Lyon si, la
putin vreme dup asta, episcop de Comminges. Biatul cel mai mare din generatia bunicului, contele de
Osmond, nu avu -conform obiceiului familiei - dect fete de la sotia sa, o domnisoar de Terre si tot
conform obiceiului, aceste fete se mritar foarte prost. Ele isprvir de mprtit tot vechiul patrimoniu
al familiei Osmod, ntre altele Menil-Froger si Medavy, care-i apartineau de prin anul o mie si ceva.
Contele de Osmond era sambelan al ducelui de Orleans, bunicul regelui Ludovic-Filip, si un foarte intim
al palatului regal, mai ales al reginei-mame care-1 trata cu o afectiune de-a dreptul filial. Memorialistii
vremii l citeaz pentru firea lui cam usuratic, ceea ce nu 1-a mpiedicat totusi s fie foarte plcut,
foarte serviabil si s se afle tot timpul ntr-o foarte bun companie. Voi avea ocazia s mai vorbesc
despre acest strmos. V-am spus c era sambelan al bunicului regelui. N-ar fi putut s fie al fiului regelui
si iat de ce: e vorba de niste amnunte care par ridicole generatiei noastre, dar a cror traditie se pierde
undeva, n vechime, si care, chiar prin acest lucru, se bucur de interes si curiozitate. Regele Ludovic al
XV-lea, i pstrase monseniorului duce de Orleans, desemnat sub numele de dolofanul duce de
Orleans", nepotul regelui, rangul de primul print de snge la care nu mai avea dreptul; cum n ramura
vrstnic nu mai existau dect fiii Delfinului care erau socotiti fii ai Frantei", i se acord aceast cinste

ducelui de Orleans. Or, Casa onorific a primului print de snge era numit si pltit de rege, iar curtenii
erau bucurosi s fac parte din ea. La ceilalti printi de snge, primul gentilom si primul scutier erau
singurii numiti si pltiti de rege: un om de la Curte nu putea accepta dect astfel de locuri pe lng ei. La
moartea grasului duce de Orleans, fiul su ceru vehement s fie socotit, n continuare, primul print de
snge. Nasterea copiilor contelui de Artois fu un motiv de refuz si, Curtea fiind prea putin dispus s
fac ceea ce dorea domnul duce de Orleans, el nu izbuti s-si nsuseasc acest titlu. Asa c se vzu silit
s-si caute alti convivi dintr-o alt clas
26
social dect cea a tatlui su si aceast circumstant l hotr, sub pretextul unei reforme, s nu-si mai
numeasc slujbasii Casei sale si s-o rup cu orice fel de reprezentare; sigur c acest lucru a contribuit si
el la proasta dispozitie care 1-a aruncat mai apoi n niste nenorociri n care si-a gsit moartea, pe care de
altfel a meritat-o din plin.
Dar s revin la familia noastr. Bunicul mai avea si o sora care sedea la cellalt frate al ei, episcopul de
Comminges, la Altan, n Pirinei. Ea s-a mritat cu un oarecare domn de Cardaillac, om foarte stimat n
tinutul lui, proprietarul unui foarte frumos castel ce purta un nume tot att de vechi ca si muntii din jur.
S-a stins destul de repede si nu din vina mtusii mele, care a nscut, srmana, sapte copii, n trei ani:
prima oar, doi, a doua oar, alti doi, iar a treia oar, trei. Episcopul de Comminges se afla la Paris n
timpul acestei ultime nasteri si, n clipa n care a aflat vestea, o femeie ce se afla lng el a zis:
- Monseniore, scrieti repede s vi-1 pstreze pe cel mai frumos!
Aceeasi doamn de Cardaillac czu ntr-o prpastie, trt de o saret ncrcat cu bolovani de ru;
ajunsese n fundul ei, n aceast ciudat companie si toat lumea credea c fusese fcut bucti; dar ea
nu-si rupsese dect un picior, dup care mai avu nc o droaie de copii. Tata si unchii mei fur crescuti
cu cea mai mare grij, sub ochii episcopului de Comminges; apoi fur dati la cel mai bun colegiu din
Paris, unde se aflau sub supravegherea personal a unui preceptor, om cu mult spirit, dar care - drept
orice nvttur - nu le administra dect lovituri de picioare n pntece. Asa c, la paisprezece ani, cnd
tata si mbrc uniforma, avu, n sfrsit, curajul, s-1 anunte pe episcop c de sase ani era profund
nefericit si c nu nvtase absolut nimic. De aceast revelatie profitar fratii si; ct despre el, l urcar
pe un clut de post i-1 trimiser la regimentul din Metz. Din fericire, n-a cptat gustul cafenelelor si
n timpul primilor ani petrecuti n garnizoan si-a fcut singur acea educatie pe care episcopul o
27
m
credea cu piosenie tot pe att de excelent pe ct era de costisitoare.
Cnd mplini nousprezece ani, tatl su i trimise, din San-Domingo, un cadou de dou mii de scuzi, n
afar de venitul lui lunar, ca s se distreze n timpul primului semestru pe care urma s-1 petreac asa
cum voia el, binenteles, la Paris. Cu acesti bani, tnrul plec la Nantes unde si cumpr un bilet la
primul vapor ce strbtea oceanul, si se ndrept spre San-Domingo ca s-si petreac acel concediu
alturi de tatl su pe care dorea s-1 si cunoasc, fiindc prsise casa printeasc de la vrsta de trei
ani. Aceast grab de a-si revedea familia l fcu s cstige pe deplin inima printelui su, cci tatl si
fiul s-au adorat unul pe altul, toat viata lor. Ct despre bunica, ea era o creol neaos pentru care copiii
n-au nsemnat niciodat altceva dect o datorie. Anii se scurser, tata si continu cariera militar,
petrecndu-si iernile la Paris, la unchiul su si n societatea foarte intim a palatului regal unde era tratat
- datorit contelui de Osmond -ca unul de-ai casei. Fu numit locotenent-colonel n regimentul de
Orleans, de ndat ce vrsta i ngdui s profite de bunvointa printului, si doamna de Montesson,
mritat cu ducele de Orleans, l coplesi cu buntatea ei. Consacra ntotdeauna o mare parte din timpul
su liber episcopului de Comminges; n 1776 l nsoti la bile de la Bareges. Acolo o ntlnir pe
domnisoara Dillon, de care episcopul se ndrgosti aproape tot att de tare ca si nepotul su. Le pofti pe
fat si pe mama ei s vin la Altan, castelul situat n Pirinei, resedinta episcopilor de Comminges, unde
tinea mortis s oficieze ct mai repede cstoria nepotului su, dorind ca frumoasa domnisoar Dillon
s-i fac onorurile casei, stabilindu-se, chiar n aceeasi iarn, la Paris. Dar tata nu voi s se nsoare fr
consimtmntul alor si si ceremonia fu amnat pn la primvar.

Acum a venit rndul s vorbesc despre familia mamei.


Domnul Robert Dillon, din familia Dillon de Roscomon, era un gentilom irlandez, posesorul unei averi
frumoase; pentru a o spori, cum catolicii nu aveau voie s se ocupe de
28
afaceri, un frate de-al su fu nsrcinat s vre banii n negot. Domnul Robert Dillon se nsura cu o
mostenitoare bogat, de la care nu avu dect o singur fiic, pe lady Swinburne. Rmas vduv, se nsura
a doua oar cu miss Dicconson, cea mai mic dintre cele trei surori, toate frumoase ca niste ngeri, pe
care tatl lor, preceptorul printului de Gal Ies - fiul lui lacob al !I-lea - le crescuse la Saint-Germain.
Imediat dup cstorie, printii lor se rentoarser n Anglia si se stabilir n Lancashire, ntr-o foarte
frumoas regiune.
Domnul Dillon si ncnttoarea sa sotie se instalar n Worcestershire, loc unde s-a nscut mama si
primii sase copii. Dar iat c fratele, pe care Robert Dillon l rugase s aib grij de afacerile din Irlanda,
muri pe neasteptate si abia atunci vzu ct de prost i girase afacerile. Domnul Dillon se vzu astfel
obligat s se ocupe el nsusi de ele. i cum cele mai importante afaceri le avea n Bordeaux, se hotr s
se mute n acel oras mpreun cu ntreaga sa familie; propunerea o ncnt pe sotia sa care, crescut n
Franta, o prefera Angliei. Domnul Dillon nchirie deci o cas frumoas la Bordeaux, cumpr un teren
prin mprejurimi si ncepu s duc o viat de om nstrit, pn n ziua n care - ridicndu-se de la mas si duse mna la cap, strignd: Ah, biata mea nevast si bietii mei copii!" dup care si ddu sufletul.
Ultimele lui cuvinte erau pe deplin justificate, cci o lsa pe doamna Dillon, n vrst de treizeci si doi
de ani, nsrcinat pentru a treisprezecea oar, singur ntr-o tar strin, fr o rud, fr nici un om
apropiat, fiindc gelozia fr margini a sotului ei n-ar fi tolerat asa ceva. Aceast izolare trezi - cum era
si firesc - interesul protectorilor. Afacerile sale - despre care doamna n-avea nici cea mai vag idee - fur
limpezite si pn la urm se constat c domnul Dillon tria doar din capitaluri care se apropiau de
sfrsit si c sotia lui rmsese cu treisprezece copii si doar cu o bucat de pmnt, la trei leghe de Paris,
care nu-i putea aduce mai mult de patru mii de livre rent.
Doamna Dillon era nc frumoas ca un nger, binecrescut si deosebit de isteat; copiii ei erau de o
29
frumusete la fel de tulburtoare ca si a ei. Sigur c acest cuib al dragostei interes diverse persoane, care
ncepur a se ocupa de familia ndoliat. Toat lumea vru s le vin n ajutor si le veni att de bine, nct
bunica mea, fr s-si fi prsit vreodat turlele din Terrefort, si tinu rangul si descoperi secretul de a
creste treisprezece copii si de a le gsi slujbe ce fgduiau s devin extrem de rentabile, cnd iat c
revolutia puse brusc capt acestor cariere, n epoca despre care v vorbesc, bunicii nu-i rmsese de
mritat dect o fat. E adevrat c era deosebit de frumoas si de binecrescut, dar n-avea un sfant.
Nunta tatlui meu fiind fixat n primvar, episcopul plec la Paris. Odat ajuns n acest oras, aflnduse sub farmecul acelei fete, nu-i fu deloc greu s-si conving nepotul c acea cstorie nu era
avantajoas, c tata trebuia s profite de numele si de pozitia lui ca s se nsoare cu o fat cu zestre.
Tnrul n-avea nici un fel de avere n Europa; cea din colonii era destul de precar, cci partajele, acolo,
fiind egale, n-ar fi avut niciodat un venit suficient ca s se nsoare cu o femeie care n-avea un ban;
episcopul - chiar dac i-ar fi primit Ia el
- nu le putea acorda dect un ajutor temporar; domnisoara Dillon putea fi o fat foarte de treab, dar din
pcate, n-avea nici un fel de rude suspuse, n Franta. Contele de Osmond mai ales - care era foarte
mndru de nepotul su, trgnd ndejde s fac o carier frumoas - protest vehement mpotriva a ceea
ce numea el a i se pune latul de gt".
Tocmai atunci veni si rspunsul din San-Domingo. Tata
- care habar n-avea ce se petrecuse n lipsa lui - sosi n garnizoan ca s primeasc ultimele porunci ale
unchiului su, nainte de a se napoia la Bordeaux. Abia atunci afl c episcopul si schimbase prerea si
c nu mai voia s aud vorbindu-se despre cstoria proiectat; de altfel si ncetase s mai scrie la
Terrefort. Urm o scen destul de violent ntre tata si episcop care-i spuse de la obraz c tnrul menaj
s nu se astepte s gseasc azil n casa lui. Tata i inform imediat pe ai si despre aceast schimbare
survenit la unchiul su si-i scrise si domnisoarei Dillon despre situatia n care se afla. Ea

30
se angaja s rup orice relatie cu el, si retrase fagduiala de a se mrita cu tnrul ofiter si-I oblig si pe
el s-si retrag cuvntul c-o va lua de nevast; dup ce fcu toate aceste lucruri nu mai dori altceva dect
s moar de jale, ca o adevrat eroin de roman. Tata se simti jignit de o astfel de hotrre mpotriva
creia el n-ar fi cutezat niciodat s se ridice, desi avantajele pe care i le-ar fi putut oferi fetei fuseser
mult diminuate de dispozitia proast n care se afla unchiul su. Dar, aflnd din ntmplare, de situatia
disperat n care se afla domnisoara Dillon despre care se spunea c ar fi pe moarte - si ddu seama de
nobletea sentimentelor care o determinaser s se poarte astfel. Intre timp, primi si rspunsul tatlui su
care i ddea binecuvntarea si-1 sftuia s se nsoare cu fata pe care o iubea, fgduind s-1 ajute cu tot
ce avea nevoie, desi acest lucru l obliga, fireste, la mari sacrificii. Totodat, l anunta c-i trimisese
cteva butoaie cu zahr care valorau douzeci de mii de franci, bani cu care s fac fat primelor
cheltuieli ale instalrii.
narmat cu aceast scrisoare, tata plec imediat clare, trecu peste orice consemn, ajunse la domnisoara
Dillon si, dup opt zile, tnra i era sotie. De ndat ce se nsntosi pe deplin, o lu cu el la Paris, dar
episcopul refuz s-i vad. Contele de Osmond, care avusese mari obiectii n legtur cu aceast
cstorie pripit, se strdui pe ct putu s diminueze inconvenientele. O prezent pe mama, la palatul
regal, asa cum ar fi procedat cu propria sa nor, iar aceasta se impuse repede la Curte. Doamna de
Montesson o plcu n mod deosebit si ar fi vrut s-o fac doamna de onoare a ducesei de Chartres, dar
contele de Osmond refuz, n mod categoric, aceast cinste. Nu-i convenea ca sotia nepotului su s fie
doamna de onoare a unei printese care nu fcea parte din familia regal; de altfel, observase c doamna
de Montesson voia s-o acapareze, lucru cu care el nu fu de acord.
Arhiepiscopul de Narbonne (Dillon), fusese putin cam socat de obiectiile familiei de Osmond privind
cstoria unei fete care-i purta numele si pe care o socotea rud foarte Apropiat. Asa c se comport ca
un protector foarte activ al
31
tinerei perechi, i pofti la el, la tar, la resedinta sa din Picardia, numit Hautefontaine, unde ducea o
viat mai mult laic, dect episcopal. Mama avu, n acel loc, succese dintre cele mai mari. Era
nemaipomenit de frumoas, avea un aer de mretie, poate putin cam dispretuitor, si stia la perfectie s se
lase adorat; dar toate acele adoratii erau raportate cu strictete tatei, pe care 1-a iubit cu o dragoste
ptimas, pn la moarte. Sosirea acestei femei att de frumoase, precum si tot romanul legat de
mritisul ei, constitui un mic eveniment la Curte ntr-o vreme n care nu existau alte evenimente mai
importante; fu deci prezentat tuturor de ctre doamna de Fleury care, ca domnisoar de Montmorency,
era rud cu tata. Asa c fu extrem de admirat.
La cteva luni dup asta, arhiepiscopul de Narbonne si contele de Osmond, uznd de influenta lor, mama
fu numit doamna de onoare a doamnei Adelade, fiica lui Ludovic al XV-lea. Doamna duces de
Chartres nu-si manifest n nici un fel - fat de ducele de Osmond - invidia fat de acest aranjament. Dar
doamna de Montesson s-a simtit cumplit de ofensat de acest lucru, si a rmas aproape certat cu printii
mei, dar mai ales cu contele de Osmond, a crui prietenie cu ducesa de Chartres a devenit si mai strns.
Era un sentiment mai mult patern despre care nimeni n-a cutezat s brfeasc, desi ducele de Chartres l
numea, n glum, pe conte sotul sotiei sale". Ducele a murit la nceputul Revolutiei, crutnd-o astfel pe
sotia sa de a afla multe din isprvile si din greselile sale. mi aduc aminte de el, ca de un brbat nalt si
slab, cu un aer foarte nobil si purtnd niste veste foarte scumpe, dar vesnic pline de tutun, l iubeam
mult, desi el l prefera pe fratele meu; mi mai aduc aminte c-mi umplea ntotdeauna ochii cu tutun, ori
de cte ori se apleca asupra mea s m srute; asa c luasem obiceiul s-i nchid, cnd alergam naintea
lui, fapt care-1 amuza foarte mult.
Tatei i era grozav de sil s stea la Curte. Ca toti oamenii care nu erau obisnuiti cu acest lucru, se simtea
strin acolo si totodat dezavantajat. Era, pe atunci, un brbat cu un fizic extrem de plcut, deosebit de
manierat, un foarte bun
32

militar, iubindu-si mult profesia si fiind la rndu-i iubit de toti cei din regimentul su. Mamei i plceau
printii si avea n ea instinctul Curtii; slujba ei o silea s petreac o sptmn din trei, la Versailles.
Aceast desprtire era foarte grea pentru amndoi, si modestia situatiei lor materiale fcea ca acest dublu
menaj s fie foarte costisitor pentru punga lor. Asa c mama l convinsese pe tata s se stabileasc la
Versailles; hotrrea era bun, avnd n vedere situatia lor, dar putin obisnuit cnd nu aveai o slujb
nsemnat. Tata mi-a spus adesea c nimic nu-1 costase mai mult n viat si c acesta fusese cel mai
mare sacrificiu pe care-1 fcuse de dragul mamei. E sigur c gusturile, obiceiurile, mintea lui ascutit,
firea sa independent nu se prea mpcau cu slujba de curtean. Dar, sub Ludovic al XV-lea - n afar de
unele forme de etichet - era usor s triesti la Curte, mai ales c regele, care era el nsusi un om de
treab, stia s aprecieze niste calitti asemntoare cu ale sale.
Foarte curnd, dup instalarea printilor mei la Versailles, am venit si eu pe lume. Mama mai nscuse un
copil, dar mort, asa c eu am fost primit cu o bucurie de nedescris, iertndu-mi-se pn si faptul c
eram fat si nu biat. N-am fost nfsat dup cum era moda pe atunci n Franta, ci mbrcat dup moda
englezeasc si alptat de mama, sub ochii ntregii Curti de la Versailles. Asa c am devenit n scurt
vreme ppusa printilor si a Curtii, cu att mai mult cu ct eram foarte cuminte si cu ct un copil - pe
vremea aceea - era tot att de rar ntr-un salon pe ct sunt de rsftati si de despotici, astzi.
Tata ncepu a se obisnui la Versailles si, pn la urm, i plcu viata pe care o ducea acolo.
Smbt seara si duminic n tinut de gal, trebuia s fie nelipsit de la Curte, unde lumea se clca pe
picioare. Toti ministrii, toti cei cu functii nsemnate, adic primul cpitan al grzii de serviciu, marele
scutier, guvernanta copiilor Frantei i supraintendenta casei reginei, ddeau smbta un prnz, iar
duminica, o mas de sear, la care erau rugati s ia parte si cei sositi de la Paris. Persoanele care aveau
case n jurul
33
Versailles-ului, aproape c-si smulgeau musafirii, unii altora. La Curte se ntindea, de obicei, o mas de
onoare, servit pe cheltuiala regelui, la care ns nici un om cu pretentii nu voia s ia parte; dac, prin
cine stie ce ntmplare, nu erai poftit n vreuna din casele despre care am vorbit, preferai s mnnci un
pui la frigare, la vreun han oarecare, dect s te asezi Ia acea mas privit ca secundar", desi la
origine, ea fusese instituit de seniorii de la Curte si pn spre mijlocul domniei lui Ludovic al XV-lea,
toat lumea lua parte la ea, fr nici o dificultate. Dar pe atunci slujbele nu tineau casa, asa c puteai
mnca la masa comun. Acum, ea era ocupat de titularii slujbelor, fapt care constituia un fel de
subalternitate" ce te situa ntr-o pozitie de care era cu neputint s mai scapi atta vreme ct te aflai la
Curte; subalternii" erau toti cei care primeau ordine de la persoane ce nu aveau titlul de mare". Astfel,
un gentilom obisnuit, care primea ordine de la primul gentilom al camerei regelui, era un subaltern, n
vreme ce primul scutier, care primea ordine de la marele scutier, era un curtean; dar scutierii care
primeau ordine de la el fceau parte dintr-o clas inferioar, desprtit de ceilalti printr-o linie de
demarcatie cu neputint de trecut. De pild, domnul de Grailly, fiind doar scutier, gsea ntotdeauna
nchise usile celor de la Curte.
Acesti locuitori de mna a doua ai castelului de la Versailles aveau o societate a lor, a crei patroan era
doamna de Angivillers, sotia intendentului cldirilor. Societatea lor era foarte plcut, foarte spiritual.
Se distrau teribil, dar nici un curtean nu s-ar fi putut duce acolo, cu regularitate. Tata regreta adesea acest
lucru, fiindc n acel loc ntlneai artisti, savanti, oameni de litere, n sfrsit, diverse persoane care nu
erau curteni si pe care afacerile sau simpla lor plcere i atrgeau la Versailles.
Printul de Poix, ndrgostit de una dintre cameristele reginei (aceste cameriste erau de fapt niste doamne
deosebit de frumoase, din cea mai nalt burghezie), ncepu a frecventa din ce n ce mai des aceast
societate, sub pretextul c functia lui de administrator al Versailles-ului l silea s aib dese
34
jeeturi cu intendentul de Angivillers. Lucrul fu socotit de orost-gust, dat totusi ctiva tineri se strecurar
si ei o dat cu gj n aceast societate; ei ddur amnunte deosebit de satisfctoare despre gratia
femeilor si despre amabilitatea brbatilor. Poate c, pn la urm, cele dou cercuri s-ar fi apropiat, dar
femeile de la Curte manifestar o opozitie ndrjit.

Cnd printii mei se stabiliser la Versailles, ofiterii din gard fceau parte din cea de a dou categorie.
Erau numiti domnii albastri". Purtau de putin vreme uniforma si chiar cred c nici mcar cpitanii
grzilor n-o avuseser nainte de Revolutie. Umblau mbrcati n haine obisnuite si nu se deosebeau de
ceilalti dect printr-un mare baston negru, cu mner de fildes. Regina Maria-Antoaneta i pofti pe ofiterii
din gard la balurile ei si prin asta le schimb situatia; totusi, ei nu luau niciodat masa mpreun cu
familia regal, mi amintesc perfect de bine c la palatul Bellevue, ofiterul de gard care era de serviciu
nu lua niciodat masa mpreun cu printesele. Treaba asta era att de riguroas, nct domnul de l Beon,
sotul uneia dintre doamnele de onoare ale printesei
IAdelai'de, mnca la o alt mas cnd era de serviciu, iar a doua zi, venea s se aseze alturi de sotia sa,
la masa printeselor. Era totusi o inovatie si aceast lips de etichet nsemna, de l
fapt, o mare
concesie pe care o fcuser printesele. Dar ceea f
ce este si mai neobisnuit e faptul c episcopii se
aflau n aceeasi situatie si nu luau masa nici cu regele si nici cu printii din familia regal. Nu mi s-au
explicat niciodat motivele acestei excluderi.
Printre aceste etichete, exista una cu care tata nu s-a putut niciodat mpca si despre care 1-am auzit
adesea vorbind: felul cum era invitat la ceea ce se numea supeul n cabinete". La aceste supeuri luau
parte familia regal si vreo treizeci de persoane invitate n mod special. Mesele aveau loc n
apartamentul regal, n niste odi att de mici nct trebuiau s se foloseasc pn si de masa de biliard,
silindu-1 astfel pe rege s termine ct mai repede partida, pentru ca servitorii s Poat pune masa.
35
Femeile erau anuntate cu o zi nainte; purtau cu toatele rochii vechi, demodate, cu pliuri si cu taliile
czute: se asezau n mica sal de comedie pe rndul de bnci care le era rezervat. Dup spectacol, i
urmau pe rege si pe regin, n cabinete. Soarta brbatilor era mai putin plcut. Vizavi de banca destinat
femeilor, existau alte dou bnci. Curtenii - care asteptau pn ce erau poftiti sa ia loc - se asezau pe ele.
n timpul spectacolului, regele - care se afla singur n loja sa -si ndrepta din cnd n cnd lornionul
ctre cele dou rnduri de bnci si toti l vedeau scriind cu un creion unele nume. Seniorii care ocupau
acele bnci (asta se numea prezentarea pentru cabinete") se adunau apoi ntr-o sal vecin cu
cabinetele. Imediat dup asta, un usier, cu o lumnare n mn si cu hrtiuta scris de rege n cealalt,
ntredeschidea usa si rostea un nume; fericitul ales fcea o reverent celorlalti si intra n sfntasfmtelor". Apoi usa se deschidea din nou, usierul rostea un alt nume si tot asa mereu pn ce se isprvea
lista. Dup ce termina, usierul trntea usa cu putere, cci asa prevedea eticheta. La acest zgomot, cei
rmasi si ddeau seama c-si fcuser ndejdi desarte, asa c plecau oarecum rusinati, desi stiau
dinainte c erau poftiti ntotdeauna mai multi musafiri dect numrul de locuri. Mama mi-a spus c i-au
trebuit ani de zile ca s-1 determine pe tata s vin si s se aseze pe acele bnci si c, desi pn la urm a
acceptat s se duc din cnd n cnd, fiind destul de des strigat, totusi acest lucru i-a fost ntotdeauna
extrem de neplcut. Cci 1-a vzut pe cutare, venind zece ani n sir, de la Paris, doar ca s aud usa
trntindu-se cu zgomot peste cea mai aprig dorint a sa, fr ca ea s se fi deschis vreodat si pentru el.
Poate c atta perseverent l deranja pe rege sau poate c se obisnuise s vad mereu acele chipuri, asa
cum se obisnuiesc printii s adreseze vesnic aceeasi ntrebare, acelorasi persoane.
Balurile reginei erau si ele un lucru bine stabilit; persoanele ce-i fuseser prezentate erau ntotdeauna
anuntate din vreme cnd aveau loc aceste baluri; venea cine voia, dar voiau foarte multi pentru c erau
foarte plcute. De obicei, aveau loc n csutele de lemn ridicate pe terasa de la
36
Versailles si care rmneau acolo ct tinea carnavalul. Dar si balurile, cu toat gratia reginei, erau tot un
prilej de nepopularitate pentru Curte.
Cresterea averilor n clasa intermediar anulase toate formele si toate obiceiurile naltei aristocratii si, n
pofida absurdei ordonante care te obliga s dovedesti c esti nobil ca s poti fi ofiter, toti c are aveau
parale si educatia corespunztoare intrau n armat. Aristocratia si finantele erau deci foarte strns
legate, att n garnizoane, ct si toate cercurile subtiri din Paris. Balurile de la Versailles constituiau
totusi o linie de demarcatie si nc una foarte precis si categoric. Domnul de Lusson, un brbat tnr si
ncnttor, imens de bogat, ofiter destoinic, trind n mod obisnuit n cea mai aleas societate, fcu

imprudenta de a se duce la unul din aceste baluri; fu alungat cu atta duritate, nct tnrul dezndjduit de ridicolul cu care se acoperise, ntr-o vreme n care ridicolul era rul cel mai ru dintre
toate relele - cnd ajunse la Paris, se omori. Faptul pru normal celor de la Curte, dar odios naltei
burghezii.
Finantele n-au furnizat numai victime balurilor date de regin. Domnul de Chabannes, care se trgea
dintr-o familie ilustr, frumos, tnr, bogat, fcndu-si debutul la Curte, avu ghinionul de a aluneca,
dansnd si neghiobia de a striga, cznd: Jesus-Maria!" Nu s-a mai putut ridica niciodat dup acea
cdere. Porecla de Jesus-Maria" i-a rmas , spre disperarea lui, pentru vecie. A luat parte la rzboiul din
America, a svrsit fapte de vitejie, s-a acoperit de glorie, dar s-a ntors n Franta tot Jesus-Maria", cum
plecase. Asa c ducele de Guines a avut dreptate s le spun fetelor sale, n ziua n care le-a prezentat la
Curte:
- Amintiti-v c n tara asta viciile n-au nici o urmare, dar c ridicolul ucide!
Domnul de Lafayette nu pieri totusi sub povara poreclei de Gilles cel Mare"1 pe care domnul de
Choiseul i-a dduse dup ce se ntorsese din America. Ea inspir, dimpotriv, atta
1 Erou de comedie din secolul a! XVIIl-lea care fcea de obicei pe prostul. 37
-
entuziasm nct cei din jur si asumar sarcina s-i asigure succesul n fata doamnei de Simiane, creia el
i adusese unele omagii nainte de a pleca. Respectiva doamn era socotit drept cea mai frumoas
femeie din Franta si nu avusese niciodat nici o aventur. Toat lumea se strdui s-o arunce n bratele
domnului de Lafayette, asa nct, la cteva zile dup rentoarcerea acestuia, aflndu-se mpreun ntr-o
loj, la Versailles, ncepu a se cnta o arie din nu stiu ce oper, arie intitulat Nu poti fi crud cu
dragostea nvluit-n lauri", consacrat lor, care le arta limpede simpatia si aprobarea publicului.
Am auzit-o pe mama povestind c surorii sale, presedinta de Lavie, fcnd o cltorie la Paris, i se
procurase o banchet ca s asiste, ca o simpl spectatoare, la balul reginei; regina se apropiase si-o
ntrebase pe mama cine era acea frumoas persoan.
- E sora mea, doamn.
A vizitat sala de bal? o ntrebase regina.
- Nu, doamn, e doar o simpl spectatoare, a rspuns mama, pentru c nc nu v-a fost prezentat!
- Trebuie s i-o arti, asa c eu si cu regele ne vom retrage n alt odaie.
Intr-adevr, regina l lu pe rege de brat si-1 duse n alt camer, n vreme ce mtusa mea vizit sala.
Regina nu voise s fie extrem de ndatoritoare, dar presedintele de Lavie lu lucrurile cu totul altfel.Era
un om de mod veche, foarte mndru de nobletea sa, un personaj burdu-hnos din Bordeaux unde, ca
presedinte al parlamentului, se bucura de o stim deosebit; fu indignat cnd auzi c regele si regina
trebuiser s ias din salon, pentru ca sotia sa s poat intra. Se napoie deci la Bordeaux, clocotind de
mnie si, desi fu numit deputat, continu s se arate foarte rebel, cu toate c umilirea nobilimii de ctre
Curte i surdea grozav. Vanittile rnite fac ntotdeauna mult mai multi dusmani dect ai crede.
Eticheta adoptat la serbrile extraordinare si n cltorii, ni se pare incredibil astzi. Trebuia s te
nscrii din vreme, adic si brbatii si femeile se duceau la primul gentilom al
38
camerei regelui si-si scriau numele, cu propria lor mn, pe o list, din care erau alesi invitatii,
eliminndu-i pe cei care nu urmau s fie poftiti, acest refuz fiind, evident, extrem de neplcut. Doamna
Delfin1 a vrut s reintroduc aceast etichet n timpul Restauratiei, pentru spectacolele si asa destul de
rare, de la Curte. Dar s-a izbit de refuzul categoric al tuturor si nimeni n-a mai vrut s fie constrns s se
duc s se nscrie pe list ca s obtin un refuz. Tuturora li s-a prut c e mult mai putin dezagreabil s
nu se mai nscrie dect s fie respinsi.
In ceea ce priveste cltoriile, eticheta varia dup resedintele respective. La Rambouillet, unde regele nu
se ducea dect numai pentru cteva zile si nsotit doar de brbati, erai primit ca un simplu particular
bogat, perfect servit si scutit de orice cheltuial. La Trianon, unde regina nu fcea dect vizite scurte,
nsotit de putine persoane, lucrurile se petreceau la fel. La Marly, erai bine gzduit, aveai si mobila si

hrana necesar. Invitatii erau repartizati la diverse mese, date de printi si de printese, n pavilioanele lor,
pe cheltuiala regelui. Pe urm, se napoiau n salonul cel mare unde se aduna toat Curtea.
La Fontainebleau, invitatii nu cptau dect o odaie goal, unde nu se afla nimic n afar de cei patru
pereti. Trebuia s-si procure ei singuri mobil, lenjerie si de-ale gurii. Adevrul e c - asa cum toti
ministrii si toti cei cu functii mari si aveau casele lor, cum toti printii aveau masa ntins pentru cei carei nsoteau - gseai ntotdeauna pe cineva care s te pofteasc att la masa de prnz, ct si la cea de sear.
Dar nimeni nu se arta preocupat de locul unde urma s stai. Cnd castelul era plin - si o foarte mare
parte din el se afla ntr-o stare att de jalnic nct era de nelocuit - invitatii sau mai curnd admisii",
cci si aici trebuia s te nscrii, erau distribuiti prin oras; n acest caz, numele lor era scris cu creta, pe
poart, ca s se stie unde stteau. Nu stiu dac aceste locuinte erau pltite, dar avantajele pe care aceste
cltorii le
1 E vorba de Maria-Tcrcza, duces de Angoulcme, fiica lui Ludovic al XVI-lea i care n-a devenit
Delfin dect dup moartea lui Ludovic al XVII-lea.
39
aduceau celor de la Fontainebleau erau destul de mari, din moment ce locuitorii nu se plngeau de
aceast servitute. Toat lumea stia c nicieri Curtea Frantei nu se arta mai darnic dect la
Fontainebleau. Pe scena micului teatru al castelului se reprezentau cele mai ngrijite premiere si se stia
aproape sigur c cele mai nclcite intrigi ministeriale se desclceau la Fontainebleau, continundu-se
astfel, cel putin aparent, traditia istoric a acestei frumoase resedinte. Ultima cltorie a avut loc n 1787.
n ciuda inospitalittii aparente, aceste cltorii costau foarte scump Coroana; regele, ntotdeauna gata
s-si sacrifice propriile sale gusturi, desi aceast resedint i plcea mult, renunt s mai vin, pentru c
l costa prea mult.
Acestui rege de treab i era foarte greu s-si nving timiditatea, care se manifesta uneori sub forma
unor libertti cam nelalocul lor, rezultatul obisnuintelor din copilria sa, fapt care-1 dezavantaja grozav
fat de cei care nu vedeau n el dect aceast scoart grosolan. Avnd cea mai bun intentie de a fi
ndatoritor fat de cte cineva, nainta ctre el pn cnd omul, tot dndu-se ndrt, ajungea s se
izbeasc de perete; dac nu-i venea n minte s spun nimic - si faptul se ntmpla destul de des - regele
izbucnea n hohote puternice de rs, se ntorcea pe clcie si pleca. Cel care ndura aceast scen n
public suferea cumplit si, dac nu era un obisnuit al Curtii, pleca furios, convins c regele voise s-i
joace un renghi si s-1 njoseasc, n intimitate, regele se plngea amar de felul n care fusese crescut.
Spunea c singurul om pe care-1 ura era ducele de La Vauguyon1 si cita n sprijinul acestui sentiment
linguselile josnice adresate lui si fratilor lui de ctre acest curtean netrebnic. Monsieur nutrea totusi mai
putin sil fat de memoria ducelui de La Vauguyon. Domnul conte de Artois era de aceeasi prere cu
regele. Era, prin firea lui vesel, prin gratiile, poate chiar si prin superficialitatea sa, rsftatul familiei, si
fcea boacn dup boacn. Regele l mustruluia, l ierta si-i pltea ntotdeauna datoriile. Singurul
1 La Vauguyon (1706 - 1772) a fost locotenent-gcncral si preceptorul celor trei fii ai Delfinului.
40
lucru pe care nu-1 putea nltura era lipsa de respect care ncepea a se face simtit att asupra lui ct si a
reginei.
Regele nu juca niciodat dect table si numai pe ctiva scuzi; ntr-o zi, i spuse unui juctor nrit:
- Cred c joci cu atta patim, fiindc probabil jocul te amuz; de altfel joci pe banii dumitale, pe cnd
eu joc pe banii
altora!
n vreme ce el vorbea astfel, domnul conte de Artois si regina jucau pe niste sume att de mari, nct
erau obligati s admit n societatea lor pe oamenii cei mai viciati din Europa care s joace cu ei. Din
pricina acestui obicei nenorocit - o adevrat patim si pentru unul si pentru cellalt - li s-au tras toate
necazurile care i-au scurtat reginei viata.
Cine ar fi cutezat s-o acuze pe regina Frantei c s-ar fi vndut pentru un coli er, dac n-ar fi apucat s-o
vad n jurul unei mese ncrcat cu monezi de aur si de argint, strduindu-se cu orice pret s le cstige
de la supusii si? Sunt convins c n adncul inimii sale nu punea nici un pret pe mormanul acela de

bani. Dar cnd joci, tii cu tot dinadinsul s cstigi. Acum v veti ntreba: dac reginei nu-i plcea jocul,
atunci de ce juca? Ah, fiindc avea o alt pasiune: cea a modei. Se nzorzona ca s fie la mod, fcea
datorii ca s fie la mod, juca cu patim ca s fie la mod, era spiritual ca s fie la mod, era cochet ca
s fie la mod. A fi cea mai frumoas femeie la mod i se prea titlul cel mai demn de rvnit. Acest
lucru, nedemn de o regin, a fost pricina tuturor pcatelor sale, care au fost totusi exagerate.
Reginei i plcea s fie nconjurat de cei mai tineri si mai artosi brbati de la Curte. Le accepta
omagiile aduse femeii, cu mult mai mult plcere dect cele aduse reginei. De unde puteai trage
concluzia c un tnr usuratic era tratat cu mult mai mult bunvoint si simpatie dect un brbat serios
si folositor trii. Invidia si gelozia stteau tot timpul la pnd ca s calomnieze aceste fapte. Cea mai de
condamnat era, desigur, ngduinta pe care regina o manifesta fat de aceast hoard de tineri imprudenti
de a-i vorbi regelui fr respectul
41
cuvenit si de a-i lua n rs glumele grosolane. Prea marea dorint de a plcea o fcea s svrseasc si
greseli de alt natur care i aduceau o sumedenie de dusmani. Se bucura de mult credit, era ncntat s
stie c-1 are, si-i plcea s uzeze de el; nu se amesteca ns niciodat serios n afaceri, si acest credit nu
era folosit dect ca un mijloc de succes n societate, i plcea s dispun de slujbe si avea prostul obicei
de a promite aceeasi slujb mai multor persoane. Nu exista regiment al crui colonel s nu fi fost numit,
la cererea reginei, dar curn fgduia un post vacant la zece persoane, v dati seama c-si fcea nou
dusmani si, de obicei, cel numit se dovedea a ft un ingrat. Ct despre povestile scornite de pamfletari n
legtur cu amorurile sale, eu socot c au fost simple calomnii. Printii mei - care vedeau si stiau tot ce
se petrecea n Palat - mi-au spus c toate acele brfeli n-au avut nici o baz. Regina n-a iubit dect un
singur brbat si anume pe contele de Fersen, un suedez frumos ca un nger si foarte distins, care venise
la Curtea Frantei. Regina a fost cochet cu el, asa cum era cu toti strinii, fiindc asa cerea moda". El
ns s-a ndrgostit sincer si ptimas de ea; regina s-a tinut o vreme tare, apoi 1-a obligat s se
ndeprteze de ea. Tnrul a plecat n America, a rmas acolo doi ani, n timpul crora a fost att de
bolnav nct s-a napoiat la Versailles mbtrnit cu zece ani, si cu marea lui frumusete aproape pierdut.
Se pare c aceast schimbare a impresionat-o mult pe regin; oricare vor fi fost motivele, prietenii ei
intimi nu s-au ndoit c 1-ar mai fi respins pe conte. Tnrul nutrea fat de ea un devotament fr
margini, o afectiune pe ct de sincer pe att de respectuoas si de discret; nu tria dect pentru ea si se
comporta n asa fel nct s-o compromit ct mai putin posibil. Asa c aceast legtur, desi cunoscut,
n-a iscat nici un scandal. Dac prietenii reginei ar fi fost si ei tot att de discreti si tot att de
dezinteresati ca domnul de Fersen, viata acestei nefericite regine ar fi fost poate mai putin calomniat.
Se pare c doamna de Polignac a fost geniul ei ru. Nu c ar fi fost o femeie rea, dimpotriv, era
indolent si prea putin
42
spiritual. Dar se afla sub influenta cumnatei sale, contesa Diana, ambitioas, lacom, cu moravuri
ndoielnice, care voia s acapareze toate favorurile pentru ea si pentru familia ei; tiranizat de iubitul ei,
contele de Vaudreuil, om pe ct de usuratic pe att de imoral, voia ca prin intermediul reginei s vre
minile pn la coate n banii Statului. Contesa i fcea deci scene cumnatei sale cnd cererile sale
sufereau unele ntrzieri. Atunci regina si gsea favorita plngnd si ncerca imediat s-i sece izvorul
acelor lacrimi, n ceea ce privea propria sa avere, doamna de Polignac se multumea - fr s cear nimic
- s primeasc, cu nonsalant, favorurile pregtite de intrigile contesei Diana, nct i mai si luda
dezinteresul. Ea credea tot ce-i spunea si o iubea n mod sincer, ncrederea n ea a fost fr margini timp
de ctiva ani.
Numirea domnului de Calonne i-a impus reginei unele restrictii; era unul dintre intimii doamnei de
Polignac si regina nu voi ca un membru din Consiliul regelui s fie cooptat n Consiliul ei. N-a spus cu
glas tare ce gndea, dar coteria, prefernd s aib un controlor general la dispozitia sa, interveni pe lng
contele de Artois. Datorit lui, domnul de Calonne fu numit, n ciuda silei pe care o simtea regina fat de
el. i cum si manifesta ftis nemultumirea, relatiile dintre ea si doamna de Polignac se rcir, cu toate

ncercrile pe care le fcu domnul de Calonne de a le renclzi, ntr-o zi, n timp ce ea i adresa o
rugminte, de Calonne i rspunse:
- Dac ceea ce doreste regina e posibil, lucrul e ca si fcut; dac nu e posibil, nseamn c se va face!
In ciuda unor cuvinte att de guvernamentale", regina nu 1-a iertat niciodat.
Dac si avea inconvenientele ei, aceast dorint de a plcea avea si avantaje: cci o fcea uneori pe
regin s fie deosebit de agreabil; de ndat ce-si uita rolul ei de femeie la mod", de care era
preocupat tot timpul, era plin de naturalete si de demnitate. Cred c n-ar fi fost prea greu s-o determini
s fie ct mai natural, dac binenteles cineva ar fi avut curajul s-i vorbeasc despre acest lucru. Dar
cei din
43
jurul ei nu fceau dect s confirme versurile unui poet englez:
AII who approach them, their own ends pursiie. "'
n snul familiei sale, regina era foarte iubit, cci era foarte ndatoritoare, preocupat tot timpul s
aplaneze micile scandaluri care izbucneau ntruna. Din pcate, era o confident mult prea indulgent a
contelui de Artois, care-i mrturisea toate prostiile svrsite, nduplecndu-1 pe rege s-1 ierte, rege pe
care poate 1-ar fi iubit dac moda" i-ar fi ngduit acest lucru.
Monsieur2, curtean ambitios si viclean, n-o iubea pe regin. Prevedea c, n ziua n care ea va deveni
mai putin superficial, se va lsa stpnit de acea autoritate la care aspira el, asa c se temea s nu se
compromit dac-si va manifesta prea vdit aceast dorint. Nu se vra n afacerile politice, tocmai ca s
se bucure de reputatia unui om fr pat, si pentru a se putea amesteca atunci cnd socotea el c era util.
Contele de Artois3 dimpotriv, trudea cu rvn la totala sa compromitere, care avea s-1 duc de rp nu
numai pe el, ci si familia, ba chiar si tara. N-avea dect nclinrile si cusururile tinerilor din vremea sa,
dar el le etala pe cea mai nalt treapt, ca s le vad oricine. Iar rangul - aceast banal calitate a
oamenilor de lume - nu i le putea acoperi ndestul.
La atacul Gibraltarului4, unde a avut fantezia s asiste, a dat dovad de o atitudine att de deplorabil,
nct generalul care comanda oastea s-a vzut nevoit s trimit vorb bateriilor engleze s nu mai trag
fiindc printul ncepuse a vizita lucrrile de aprare. S-a spus c acest lucru s-a fcut fr stirea sa, dar
astfel de treburi se afl ntotdeauna cnd vrei s se afle. tiu c s-au fcut reprosuri domnului de
Maillebois, care ar fi rspuns:
n 1755.
1 Toti care vorbesc cu ci, urmresc telurile lor proprii.
2 E vorba de Louis-Stanislas-Xavicr conte de Provencc, nscut la Vcrsailles
3 Nscut la Versaillcs n 1757.
'S
4 Care a avut loc n 1782, n timpul rzboiului din America.
44
- Socot c acest lucru e mai important dect strmbtura printului!
Ridicolul simulacru. al duelului su cu ducele de Bourbon a constituit o nou dovad a unei comportri
pe care conduita sa n-a fcut dect s-o confirme din plin.
Madame, sotia lui Monsieur1, avea mult spirit si o anumit gratie, n ciuda urteniei sale care era de
pomin, n primii ani, se mpcase foarte bine cu Monsieur. Dar, dup ce el s-a ndrgostit de doamna de
Balbi, aproape c nici nu mai ddea pe la Madame carcase consolase s rmn doar n compania
cameristelor sale si - ndrznesc s-o spun - a buturii, dar ntr-o asemenea msur, nct toat lumea
observase acest lucru,
Sora ei, contesa de Artois, era si mai urt dect ea, de o prostie proverbial, morocnoas si
dizgratioas, care se rzbuna pe usuraticul si necredinciosul ei brbat, nselndu-1 {ar jen, cu ofiterii
din garda palatului. O sarcin, care pru tuturor cam suspect si care se sold cu o fat ce muri de mic,
l determin pe contele de Artois s nu se mai apropie de nevast-sa, fiindc nu mai voia s-si sporeasc
familia care era acum alctuit din doi bieti. In ciuda acestei precautii, o nou sarcin a contesei de
Artois o sili pe aceasta s-i mrturiseasc reginei pcatul, pentru ca ea s solicite indulgenta regelui si a
cumnatului ei. Regina, foarte tulburat de aceast mrturisire, l chem pe contele de Artois, se nchise

cu el n odaie si o lu pe departe nainte de a ajunge la subiect. Cumnatu-su sttea n picioare, n fata ei,
cu plria n mn. Cnd auzi despre ce e vorba, izbi cu plria n podea, si puse minile n solduri si,
rznd cu hohote, strig:
- Ah! Bietul om, bietul om, i plng de mil, cci e destul de pedepsit!
- Ei, spuse regina, dac iei lucrurile asa, mi pare ru din pricina btilor de inim pe care le-am avut
pn ce ai
' Maric-Joscphinc-Louisc de Savoia, fiica regelui Victor-Amedcu al lll-lca i sora a trei dintre ultimii regi
din ramura vrstnic: Victor-Emanucl I, Carol-tmanucl al IV-lca si Carol-Fclix. O alt sor, MariaTcrcza, era contes de Artois (n. ed. fr.)
45
venit ncoace! Du-te la rege si spune-i c o ierti pe contesa de Artois! t
- Ha! Ha! S ai bti de inim pentru asa ceva! Ah, bietul om, bietul om!
Regele fu mai sever, si presupusul vinovat fu imediat expediat n colonii. Dar, asa cum i spunea doamna
Adelade mamei, istorisindu-i aceast ntmplare, regele ar fi trebuit s trimit toat compania n colonii;
contesa de Artois plec de ndat la bi, dup cte mi amintesc, iar dup asta nu s-a mai vorbit despre
nici un copil.
Doamna Elisabeth1 n-a jucat nici un rol la Curte nainte de revolutie. Dup revolutie aproape c a
meritat titlul de martir. Casa ei era alctuit cum nu se poate mai neconvenabil. Contesa Diana de
Polignac, care era scandalul personificat, i era doamn de onoare si i-o mai vrse pe gt si pe doamna
de Canillac, cea care prilejuise duelul dintre contele de Artois si ducele de Bourbon. Prietenia ei cu
contele de Artois era cunoscut, dar toat lumea stia c era complet dezinteresat, l iubea doar pentru el,
desi n-avea nici o avere si tria ntr-o strmtoare vecin cu srcia; cu toate acestea nu accepta nici cel
mai mic cadou de la el. Exista o anumit distinctie n toat aceast comportare, dar asta nu nsemna c
puteai s-o pui lng o tnr printes, desi nu era deloc o persoan imoral.
nclinarea pe care o avea Curtea Frantei ctre strini a fost exploatat ntr-un mod destul de ciudat de doi
greci ilustri, izgoniti din partea lor de vexatiunile musulmane. Printul de Chio si fiul su, printul
Justiniani, descendenti n linie direct din mpratii Orientului, venir s cear ospitalitate lui Ludovic al
XV-lea, la nceputul domniei sale. El le-o acord, cu mretie si noblete, asa cum se cuvenea unui rege al
Frantei. Asteptnd rspuns la reclamatiile pe care le fcuse la serai, ca s i se restituie bunurile, printul
de Chio fu rugat s accepte o pensie consistent, iar printul Justiniani intr n slujba Frantei, fiind numit
comandantul unui regiment de elit.
1 Nscut n 1764; sora lui Ludovic al XVI-lea; a murit pe esafod, n 1794. 46
Cei doi printi triau astfel de ctiva ani, din mrinimia regal; erau bine primiti n cele mai selecte
cercuri din Paris si Versailles. Accentul lor precum si o not de ceva^strin n nianierele lor, le asigurar
cel mai deplin succes, ntr-o zi, cnd luau masa poate pentru a suta oar, la contele de Maurepas, acesta
l vzu pe printul de Chio, asezat lng el, plind si tremurnd.
- Nu v simtiti 'bine, printe?
- N-am nimic, o s-mi treac...
Dar indispozitia lui spori n asa msur, nct trebui s se ridice de la mas si s-1 cheme pe fiul su ca
s-1 nsoteasc. Domnul de Maurepas petrecuse zece ani de exil pe domeniul su din Chteauneuf, n
Berry. Cnd plecase de acolo, lsase casa n paza unui paznic si a unuia dintre valetii si; acesta din
urm, venit din ntmplare la Versailles, servise la mas si se afla a dou zi n odaia stpnului su cnd
acesta i porunci s se duc si s afle cum se mai simtea printul de Chio. Domnul de Maurepas l vzu pe
valetul su nbusindu-si rsul, si uitndu-se la ceilalti valeti.
- Ce te face s rzi, Dubois?
- Domnul conte stie bine cine e... printul de Chio.
- i ce te face s te amuzi astfel?
- Ah, domnul conte si bate joc de mine... doar l cunoaste bine!
- Cred si eu, din moment ce-1 vd n fiece zi.
- Ei cum, si domnul conte nu 1-a recunoscut? E cu neputint!

- Ei, haide, m nelinistesti cu enigmele tale! Spune ce ai de spus!


- Pi, domnule conte, printul de Chio e Gros-Guillot al nostru!
- Cine e Gros-Guillot sta?
- Nu pot crede c domnul conte nu-si mai aduce aminte de Gros-Guillot... venea destul de des s lucreze
la castel... Gros-Guillot care locuia n csuta aia alb de lng pod... Iar fiu-su... Nu cred c domnul
conte 1-a uitat pe micul Pierre, care era att de drgut si de istet, cel pe care doamna contes
47
l punea s-i tin frul mgarului... Ah, vd, n sfrsit, c domnul conte si aduce aminte ! Eu i-am
recunoscut imediat, iar Gros-Guillot m-a recunoscut si el.
Domnul de Maurepas l rug pe valet s-si tin gura; dar, odat cercetrile pornite se descoperi imediat
c mostenitorii imperiului din Orient erau, de fapt, doi trani din Berry care-i pcliser pe regele
Frantei, guvernul si Curtea, vreme de ctiva ani. Cum le-o fi trecut aceast idee prin minte, de unde
veneau si ncotro s-or fi ndreptat? Asta n-am mai aflat si nu cunosc dect acest episod din viata celor
doi aventurieri att de isteti.
Capitolul U
Viata la Versailles. - ederea Ia tar. - Hautefontaine. - Prseati. -Esclimont. - Printesa de RohanGuemene. - Curtea fiicelor lui Ludovic al XV-lea. - Doamna Adelai'de. - Doamna Louise. - Doamna
Victoire. -Bellevue. - Viata printeselor la Versailles. - Supeu la Madame. - Culcatul regelui. - Ducesa de
Narbonne. - O istorioar despre Masca-de-Fier. - O istorioar despre domnul de Maurepas. - Vicontele
de Segur. - Marchizul de Crequi. - Contele de Maugiron. - Ducesa de Civrac.
De smbt si pn duminic, persoanele care-si prseau cercul lor obisnuit, ca s vin s-si
ndeplineasc ndatoririle, la Versailles, unde mai stteau si ca vai de lume, duceau o viat cumplit de
plicticoas. Ea nu era ns deloc lipsit de interes pentru cei care locuiau tot timpul acolo; cu alte
cuvinte, exista o viat de castel unde lucrul cel mai important era brfa. Cei mai multi dintre curteni, n
loc s fie preocupati de soarta trii, se ddeau de ceasul mortii ca s afle de ce-a fost ndeprtat domnul
de Malesherbes sau de ce a fost adus domnul de Calonne. Dar mintile luminate, cum era si mintea tatlui
meu, se interesau de cu totul alte lucruri dect despre un scandal privind muzica sau despre ruptura
dintre Jean-Jacques Rousseau si maresala de Luxembourg, fapte care constituiau pe atunci marile
evenimente ale societtii. Nimeni nu se gndea la politica general. Iar dac, din ntmplare, o fcea,
atunci nsemna c era preocupat de un interes personal
48
au al grupului din care fcea parte. Guvernele strine ne erau
tot att de necunoscute, cum ar fi de pild, astzi, cel al
rhinei- Toti l gseau pe tata cam pedant pentru faptul c era
reocupat de unele probleme politice ale Europei si citea
ngura gazet care mai consemna astfel de evenimente.
noamna Adelaide chisir l ntreb ntr-o zi:
- Domnule de Osmond, e adevrat c primesti La Gazette de Leydel
- Da, doamn.
- i o citesti?
- Da, doamn.
- E de necrezut!
n ciuda acestui de necrezut", doamna Adelaide sfrsi prin a tine foarte mull la tata. n ultimii ani care
au precedat Revolutia, el era tot timpul la ea, fr s fie n slujba acesteia. Contele Louis de Narbonne,
cavalerul ei de onoare, prieten intim cu tata, era ncntat c voia s-i tin locul, fr titlul oficial si fr
remuneratie, loc pentru care el era prea comod ca s se deranjeze. Mama era si ea un fel de favorit. Vam mai spus c m alptase; n loc s-i dea un concediu n timpul alptrii, doamna Adelaide i ngdui
s m aduc la Bellevue. Trebui s i se dea un apartament separat pentru tot acel tapaj pe care-1 face de
obicei un copil foarte mic. Tata se dusese la regimentul lui. Doamna Adelade dorea ca, pe timpul verii,

mama s stea la Bellevue. Dar fie c se plictisea, fie c instinctul ei de femeie obisnuit cu Curtea o
fcea s fie circumspect, nu primi, asa c stabilirea ei acolo nu avu loc dect mai trziu.
In timpul primilor ani de sedere a printilor mei la Versailles, ei si fragmentau vara ntre resedintele
ducelui de Orleans - Sainte-Assise si Raincy - ntre Hautefontaine, care apartinea arhiepiscopului de
Narbonne, Prseati, apartinnd episcopului de Metz si Esclimont, resedinta maresalului de Laval.
De fapt, n-am dreptate cnd spun c Hautefontaine apartinea arhiepiscopului de Narbonne, fiindc
palatul era al nepoatei sale, doamna de Rothe, fata surorii sale, lady Forester, vduv dup. generalul de
Rothe; fusese o femeie
49
foarte frumoas, avea o fire despotic si fcea, cu cinste, onorurile casei tuturor invitatilor unchiului su,
alturi de care tria de mult vreme ntr-o intimitate pe care nici mcar nu se mai deranja s-o ascund.
Arhiepiscopul avea opt sute de mii de livre; Ia doi ani o dat, se ducea la Narbonne unde petrecea
cincisprezece zile si unde prezida Statele,1 la Montpellier vreme de sase sptmni. In tot acest timp,
ducea o viat pe picior mare, evident bisericeasc, dnd dovad de o mare capacitate administrativ n
prezidarea Statelor. Dar, n ziua n care isprvea, si vra hrtiile n portofel si nu se mai gndea la ele
dect la viitoarea adunare a Statelor, dup cum nu se mai gndea nici la problemele diecezei sale.
Hautefontaine era resedinta lui obisnuit. Doamna de Rothe era stpn, dar arhiepiscopul tinea casa. si
nsurase nepotul, pe Arthur Dillon, fiul lordului Dillon, cu domnisoara de Rothe, singura fiic a nepoatei
sale. Era o tnr foarte frumoas, foarte la mod, doamn de onoare a reginei si avea o legtur pe care
i-o stia toat lumea, cu printul de Guemene, care-si petrecea viata la Hautefontaine. Instalase, ntr-un sat
din mprejurimi, un echipaj de vntoare pe care-1 avea mpreun cu domnul de Lauzun si cu
arhiepiscopul care se folosea, n acest scop, de numele nepotului su Arthur.
La Hautefontaine era aproape ntotdeauna lume; se mergea la vntoare de trei ori pe sptmn.
Doamna Dillon era o bun muzician; printul de Guemene i aducea acolo pe cei mai renumiti virtuozi
ai secolului. Aveau loc concerte excelente, se juca o comedie bun, aveau loc curse de cai, n sfrsit, cei
de acolo se distrau de minune.
Tonul era att de liber, nct mama mi-a povestit c se simtea uneori att de ncurcat, nct pur si simplu
i ddeau lacrimile. In primii ani ai cstoriei sale, fusese adesea tinta sarcasmelor si glumelor nct de
multe ori se simtise destul de nefericit; dar patronajul arhiepiscopului se dovedi a fi deosebit de pretios
pentru tnra pereche pe care nimeni nu mai cutez s-o ia peste picior. Un foarte btrn vicar, care se
1 E vorba de Statele Generale alctuite din aristrocratie, cler si burghezie.
50
ria si el n acel medini att de vesel, vznd-o ntr-o zi foarte
trist, i spuse:
- Doamn marchiz, nu fi necjit, esti deosebit de frumoas si strnesti invidii. Pn la urm te vor
ierta totusi, r)ar dac vrei s triesti linistit, ascunde-ti dragostea pentru
otu'l dumitale. Dragostea conjugal este singurul lucra pe care nu-1 tolereaz nimeni aici!
Fiecare era libei s se manifeste cum voia; dar cu o
numit bun-cuviint de care nimeni nu se lsa nselat. Existau astfel niste protocoale bine stabilite si
trebuia s fii o doamn de un rang rmtlt prea mare sau s ai o situatie cu totul special ca s cutezi s nu
le iei n consideratie. Doamna Dillon nu fcea parte din nici una dintre aceste categorii, iar pe deasupra
continua s-si mai pstreze si bunele maniere, mi aduc aminte c-mi spunea adesea:
- Cnd am ajuns la Hautefontaine, eram sigur c stpna casei era iubita ducelui de Guemene, dar dup
sase luni am nceput s m ndoiesc.
n general, n aceast societate, gesturile erau cu att mai caste, cu ct vorbele erau mai ndrznete. Un
brbat care ar fi pus mna pe spatele unui fotoliu ocupat de o femeie, ar fi prut de o grosolnie fr
pereche. Trebuia s fii foarte intim cu cineva ca s-] poti oferi bratul, la plimbare, si asta nu se ntmpla
nici mcar la tar. Niciodat nu-i ofereai unei femei nici mna, nici bratul ca s-o conduci la mas.
Niciodat un brbat n-ar cuteza s- se aseze pe aceeasi sofa pe care sttea o femeie, n schimb putea
debita n fata ei orice trsni, unele de-a dreptul rusinoase.

La Hautefontaine - din respect pentru firea stpnei castelului - trebuia s te duci la slujb n fiece
duminic dimineata. Nimeni nu-si lua ns cu sine cartea de rugciuni, ci crti de citit, unele adesea
scandaloase; am dat toate aceste amnunte n legtur cu Hautefontaine, pentru c le cunosc la perfectie.
Nu pretind c toti arhiepiscopii din Franta duceau o viat asemntoare, ci doar c se putea tri si asa,
fr s te cobori ctusi de putin n ochii oamenilor. Toti clericii care aveau n ei ceva mret, plin de
strlucire, care erau la mod,
51
la garnizoan. Dar pe msur ce slujba al lsa s-i alunece printre degete pletele
nct pn la urm nu retez dect
-ei suvite, n momentul n care ceremoUiil cavaler se asez n genunchi pentru
.a episcopal si fu foarte mirat ca n loc
izare s aud spunndu-i-se ncet, pe un
oate uniforma, apoi vino repede la mine;
easc cu ciocolat, apoi vom merge s c. luzie si demn de intrare n materie.
monii ciudate, redat cu mult umor de .oi de ani, mi s-a prut c evoc ntr-un zant moravurile din
tineretea sa. semene, guvernanta copiilor Frantei, nu
la Versailles fr o hrtie scris n
egelui. Ea nu cerea niciodat aceast
nd se ducea la Hautefontaine.
:t de strlucitoare si de putin episcopal
tea doamnei Dillon si de afacerile, tot
iepiscopului. Acesta se trezi nglodat n
urilor sale uriase, asa c Hautefontaine
Bi vreme nainte de Revolutie. Mama,
:ea att de des acolo, dup ce m avu pe
0 nu erau acceptati copiii; asa cerea miliei.
mta episcopului de Metz, era situat
1 mare oras. Episcopul, care era frate cu e ndrgostise de nepoata sa, marchiza ctisea de moarte
coplesind-o cu atentiile
SL c marchiza nu consimtea s-i fac stea n acea splendid resedint dect nsoteasc; iar ea era
foarte dispus s n perioada n care garnizoana tatei
53
a <-urte^ care erau maj elevati si mai distinsi, se duc regula^tate ja Hautefontaine unde erau primiti cu
bpiscF>ui de Montpellier (nu-i stiu dect numele de era singurui care - prin nalta lui virtute - i mai
putin arhiepiscopului; iar cnd acest episcop urmr^
f-f^o-f*0
.
v
...
r
CAI Cd
luaied. <lm caleasca, arhiepiscopul avea grij s celorlalti vntori:
-- Domnilor, v rog s v abtineti si s nu njurati l^ar de ndat ce-1 cuprindea ardoarea vntorii i*'
primul^ care uita recomandarea si njura cum i venea la ^ n general, prelatii nostri nu erau singurii
din Eu ^ care sti^u sa fie sj bdrani, dar si extrem de politicosi. Iar ^ mi-a pOvestit acum cteva zile, n
legtur cu acest Iu/6 contele Theodore de Lameth:
^
i s se bucure de beneficii ecleziastice consistent i de Malta trebuiau s suporte tonsura. *" ' '
L muici acceptau cu greu aceasta ceremonie, pentru c acesti
cavaler^ rpeau clerului o parte considerabil din bunurile
sale. Tt^^.ocjore de Lamemj flmcj cavaler de Malta si cpitan de
cavaler-j,e^ n vrst de douzeci de ani, avea sansa si dorinta
de^a ot-jt^g astfel de beneficii. Ceru deci s fie tuns, dar
1I"amPin mari dificultti. Aflndu-se n garnizoan la
atrasbck^jj-g^ discut treaba asta n Germania si obtinu - contra

unei suj-^g modeste - ca episcopul de Paderborn s-i accepte


cererea pe care compatriotii si i-o refuzaser, n ajunul zilei
rixate t-,6ntru tonsura, el debarc la Paderborn. Vinul de
Cnamp ^gne^ vorbele mai decoltate nsufletir nespus de mult
masa. y^ doua zi; cpitanul de cavalerie se prezent la biseric,
in uniiQ>%rma sa^ nvluit ntr-o mantie asezat n asa fel nct
sa lase sa j se vacja epoletul, contra-epoletul si mnerul
spadei; jpOaieie acelei mantii ample le tinea pe brat. Pletele pe
care le purtase pn atunci mpletite ntr-o coad, acum i
atrnau pe umeri. l gsi pe episcop n fata altarului,
mconju^rat de o multime de clerici. Ceremonia avu loc cu
mult f^.ornp s; grandoare. Episcopul tinea ntr-o mn uij
foarfec^; mare; iar n cealalt pletele neofitului. Tnrul
tremura^ ^ cacj se vedea tuns de asa manier, nct nu rnai
52
se rentoarc;
vom bea mpreun o vnm o capr salbati.
Frumoasa conc Istorisirea acestei cere un om de optzeci si d mod deosebit de amu;
Printesa de Gue putea s nu doarm ntregime de mna r favoare dect atunci cAceast viat at_ fu ntrerupt de moar-mai ncurcate, ale arh ~ datorii, n ciuda venit: fu abandonat cu
puti: oricum, nu se mai duc: mine, pentru c aco] spiritul burghez al fn
Prseati, resedi chiar la portile acestu maresalul de Laval, s. de Laval, pe care o pli i cadourile sale; ass=
hatrul de a se duce s.
daca
mama voia s-o
fac acest lucru, mai se afla n Lorena.
la garnizoan. Dar pe msur ce slujba _il lsa s-i alunece printre degete pletele nct pn la urm nu
retez dect -:rei suvite, n momentul n care ceremo-1 cavaler se asez n genunchi pentru a episcopal
si fu foarte mirat ca n loc ttare s aud spunndu-i-se ncet, pe un
>ate uniforma, apoi vino repede la mine; easc cu ciocolat, apoi vom merge s c.
luzie si demn de intrare n materie. ;monii ciudate, redat cu mult umor de _oi de ani, mi s-a prut c
evoc ntr-un zant moravurile din tineretea sa.
semene, guvernanta copiilor Frantei, nu la Versailles fr o hrtie scris n egelui. Ea nu cerea
niciodat aceast =nd se ducea la Hautefontaine. ~t de strlucitoare si de putin episcopal zrtea
doamnei Dillon si de afacerile, tot iepiscopului. Acesta se trezi nglodat n icurilor sale uriase, asa c
Hautefontaine ama vreme nainte de Revolutie. Mama, r=;ea att de des acolo, dup ce m avu pe
Io nu erau acceptati copiii; asa cerea
miliei.
inta episcopului de Metz, era situat
i mare oras. Episcopul, care era frate cu se ndrgostise de nepoata sa, marchiza _ctisea de moarte
coplesind-o cu atentiile L c marchiza nu consimtea s-i fac : stea n acea splendid resedint dect
nsoteasc; iar ea era foarte dispus s . ...ales n perioada n care garnizoana tatei
53
foarte frumoas, avea o fire despotic si fcea, cu cinste, onorurile casei tuturor invitatilor unchiului su,
alturi de care tria de mult vreme ntr-o intimitate pe care nici mcar nu se mai deranja s-o ascund.
Arhiepiscopul avea opt sute de mii de livre; la doi ani o dat, se ducea la Narbonne unde petrecea
cincisprezece zile si unde prezida Statele,1 la Montpellier, vreme de sase sptmni, n tot acest timp,
ducea o viat pe picior mare, evident bisericeasc, dnd dovad de o mare capacitate administrativ n
prezidarea Statelor. Dar, n ziua n care isprvea, si vra hrtiile n portofel si nu se mai gndea la ele
dect la viitoarea adunare a Statelor, dup cum nu se mai gndea nici la problemele diecezei sale.

Hautefontaine era resedinta lui obisnuit. Doamna de Rothe era stpn, dar arhiepiscopul tinea casa. si
nsurase nepotul, pe Arthur Dillon, fiul lordului Dillon, cu domnisoara de Rothe, singura fiic a nepoatei
sale. Era o tnr foarte frumoas, foarte la mod, doamn de onoare a reginei si avea o legtur pe care
i-o stia toat lumea, cu printul de Guemene, care-si petrecea viata la Hautefontaine. Instalase, ntr-un sat
din mprejurimi, un echipaj de vntoare pe care-1 avea mpreun cu domnul de Lauzun si cu
arhiepiscopul care se folosea, n acest scop, de numele nepotului su Arthur.
La Hautefontaine era aproape ntotdeauna lume; se mergea la vntoare de trei ori pe sptmn.
Doamna Dillon era o bun muzician; printul de Guemene i aducea acolo pe cei mai renumiti virtuozi
ai secolului. Aveau loc concerte excelente, se juca o comedie bun, aveau loc curse de cai, n sfrsit, cei
de acolo se distrau de minune.
Tonul era att de liber, nct mama mi-a povestit c se simtea uneori att de ncurcat, nct pur si simplu
i ddeau lacrimile, n primii ani ai cstoriei sale, fusese adesea tinta sarcasmelor si glumelor nct de
multe ori se simtise destul de nefericit; dar patronajul arhiepiscopului se dovedi a fi deosebit de pretios
pentru tnra pereche pe care nimeni nu mai cutez s-o ia peste picior. Un foarte btrn vicar, care se
1 E vorba de Statele Generale alctuite din aristrocratic, cler si burghezie.
50
fia si el m ace' mediu att de vesel, vznd-o ntr-o zi foarte arist, i spuse:
- Doamn marchiz, nu fi necjit, esti deosebit de f lllOas si strnesti invidii. Pn la urm te vor
ierta totusi, nar, dac vrei s triesti linistit, ascunde-ti dragostea pentru
Otul dumitale. Dragostea conjugal este singurul lucru pe
are nu-1 tolereaz nimeni aici!
Fiecare era liber s se manifeste cum voia; dar cu o anumit bun-cuviint de care nimeni nu se lsa
nselat. cxistau astfel niste protocoale bine stabilite si trebuia s fii o doamn de un rang mult prea mare
sau s ai o situatie cu totul special ca s cutezi s nu le iei n consideratie. Doamna pillon nu fcea parte
din nici una dintre aceste categorii, iar pe deasupra continua s-si mai pstreze si bunele maniere, mi
aduc aminte c-mi spunea adesea:
- Cnd am ajuns la Hautefontaine, eram sigur c stpna casei era iubita ducelui de Guemene, dar dup
sase luni am nceput s m ndoiesc.
n general, n aceast societate, gesturile erau cu att mai caste, cu ct vorbele erau mai ndrznete. Un
brbat care ar fi pus mna pe spatele unui fotoliu ocupat de o femeie, ar fi prut de o grosolnie fr
pereche. Trebuia s fii foarte intim cu cineva ca s-i poti oferi bratul, la plimbare, si asta nu se ntmpla
nici mcar la tar. Niciodat nu-i ofereai unei femei nici mna, nici bratul ca s-o conduci la mas.
Niciodat un brbat n-ar cuteza s se aseze pe aceeasi sofa pe care sttea o femeie, n schimb putea
debita n fata ei orice trsni, unele de-a dreptul rusinoase.
La Hautefontaine - din respect pentru firea stpnei castelului - trebuia s te duci la slujb n fiece
duminic dimineata. Nimeni nu-si lua ns cu sine cartea de rugciuni, ci crti de citit, unele adesea
scandaloase; am dat toate aceste amnunte n legtur cu Hautefontaine, pentru c le cunosc la Perfectie.
Nu pretind c toti arhiepiscopii din Franta duceau o yiat asemntoare, ci doar c se putea tri si asa,
fr s te cobori ctusi de putin n ochii oamenilor. Toti clericii care aveau n ei ceva mret, plin de
strlucire, care erau la mod,
51
la Curte, care erau mai elevati si mai distinsi, se duceau cu regularitate la Hautefontaine unde erau
primiti cu onoruri. Episcopul de Montpellier (nu-i stiu dect numele de familie) era singurul care - prin
nalta lui virtute - i mai impunea putin arhiepiscopului; iar cnd acest episcop urmrea vntoarea din
caleasca, arhiepiscopul avea grij s le spun celorlalti vntori:
- Domnilor, v rog s v abtineti si s nu njurati azi.
Dar de ndat ce-1 cuprindea ardoarea vntorii, el era primul care uita recomandarea si njura cum i
venea la gur.
n general, prelatii nostri nu erau singurii din Europa care stiau s fie si bdrani, dar si extrem de
politicosi. Iat ce mi-a povestit acum cteva zile, n legtur cu acest lucru, contele Theodore de Lameth:

Ca s se bucure de beneficii ecleziastice consistente, cavalerii de Malta trebuiau s suporte tonsura.


Episcopii Frantei acceptau cu greu aceast ceremonie, pentru c acesti cavaleri rpeau clerului o parte
considerabil din bunurile sale. Theodore de Lameth, fiind cavaler de Malta si cpitan de cavalerie, n
vrst de douzeci de ani, avea sansa si dorinta de a obtine astfel de beneficii. Ceru deci s fie tuns, dar
ntmpin mari dificultti. Aflndu-se n garnizoan la Strasbourg, discut treaba asta n Germania si
obtinu - contra unei sume modeste - ca episcopul de Paderborn s-i accepte cererea pe care compatriotii
si i-o refuzaser, n ajunul zilei fixate pentru tonsura, el debarc la Paderborn. Vinul de Champagne,
vorbele mai decoltate nsufletir nespus de mult masa. A doua zi, cpitanul de cavalerie se prezent la
biseric, n uniforma sa, nvluit ntr-o mantie asezat n asa fel nct s lase s i se vad epoletul,
contra-epoletul si mnerul spadei; poalele acelei mantii ample le tinea pe brat. Pletele pe care le purtase
pn atunci mpletite ntr-o coad, acum i atrnau pe umeri, l gsi pe episcop n fata altarului,
nconjurat de o multime de clerici. Ceremonia avu loc cu mult pomp si grandoare. Episcopul tinea
ntr-o mn un foarfece mare, iar n cealalt pletele neofitului. Tnrul tremura, cci se vedea tuns de asa
manier, nct nu mai
52
uteza s se rentoarc la garnizoan. Dar pe msur ce slujba Q prelungea, episcopul lsa s-i alunece
printre degete pletele tnrului, n asa fel nct pn la urm nu retez dect vrfurile a dou sau trei
suvite, n momentul n care ceremonia se isprvi, proasptul cavaler se asez n genunchi pentru a primi
binecuvntarea episcopal si fu foarte mirat ca n loc de aceast binecuvntare s aud spunndu-i-se
ncet, pe un ton ct mai solem:
- Du-te de-ti scoate uniforma, apoi vino repede la mine; vorn bea mpreun o ceasc cu ciocolat, apoi
vom merge s vnm o capr slbatic.
Frumoas concluzie si demn de intrare n materie. Istorisirea acestei ceremonii ciudate, redat cu mult
umor de un om de optzeci si doi de ani, mi s-a prut c evoc ntr-un mod deosebit de amuzant
moravurile din tineretea sa.
Printesa de Guemene, guvernanta copiilor Frantei, nu putea s nu doarm la Versailles fr o hrtie
scris n ntregime de mna regelui. Ea nu cerea niciodat aceast favoare dect atunci cnd se ducea la
Hautefontaine.
Aceast viat att de strlucitoare si de putin episcopal fu ntrerupt de moartea doamnei Dillon si de
afacerile, tot mai ncurcate, ale arhiepiscopului. Acesta se trezi nglodat n datorii, n ciuda veniturilor
sale uriase, asa c Hautefontaine fu abandonat cu putin vreme nainte de Revolutie. Mama, oricum, nu
se mai ducea att de des acolo, dup ce m avu pe mine, pentru c acolo nu erau acceptati copiii; asa
cerea spiritul burghez al familiei.
Frascati, resedinta episcopului de Metz, era situat chiar la portile acestui mare oras. Episcopul, care era
frate cu maresalul de Laval, se ndrgostise de nepoata sa, marchiza de Laval, pe care o plictisea de
moarte coplesind-o cu atentiile i cadourile sale; asa c marchiza nu consimtea s-i fac hatrul de a se
duce s stea n acea splendid resedint dect mama voia s-o nsoteasc; iar ea era foarte dispus s acest
lucru, mai ales n perioada n care garnizoana tatei Se afla n Lorena.
53
Episcopul era extrem de bogat si avea ntotdeauna masa pus pentru toat garnizoana din Metz si pentru
toti ofiterii superiori care treceau pe acolo, n drum spre regimentele lor. Aceast cas ecleziasticomilitar era mult mai sever si mai ordonat dect cea din Hautefontaine. Totusi, pentru a pstra
amprenta timpului, toat lumea stia c stareta mnstirii din Metz si episcopul nutriser sentimente
foarte vii, unul fat de cellalt, de-a lungul anilor, si c aceast legtur, foarte veche, acum nu mai era
bazat dect pe respect.
Prietenia dintre mama si marchiza de Laval o obliga adesea s se duc si la Esclimont, la socrul ei,
maresalul. Acolo totul era foarte calm, cci toti duceau o adevrat viat de familie. Btrnul maresal si
petrecea timpul fcnd muzic - evident detestabil - pentru care avea o adevrat patim. Sotia sa, bun
si indulgent, desi exagerat de cucernic, se ocupa cu tapiseria. Marchiza de Laval1, abia iesit din
mnstirea de fete Sfnta Mria, nimerise n aceast cas linistit. Asa c se apropie foarte mult de

mama simtind fat de ea un devotament fr margini, ca de altfel si fat de tata cu care era rud, fericit
s regseasc la ei principii pe care ea le aprecia, adic mai putin plictiseal si rigoare a moravurilor
dect la Esclimont.
La Versailles, casa cea mai frecventat de printii mei era casa printesei de Guemene, care-i coplesea cu
bunvointa ei; de altfel, tata era un fel de rud cu ea. Printesa era o persoan ciudat; avea mult spirit,
dar l folosea ca s se cufunde n sminteala ei de iluminat". Era tot timpul nconjurat de o hait de
cini, fat de care avea un adevrat cult, pretinznd c, prin intermediul lor, era n legtur cu spiritele
superioare. In toiul unei discutii, unde ddea dovad de mult spirit si judecat, se oprea brusc si cdea
ntr-un fel de extaz. Uneori, le istorisea prietenilor si apropiati ceea ce, chipurile, aflase, simtindu-se
foarte ofensat dac vreunul cuteza s rd. ntr-o zi, mama nimeri peste ea n baie, unde plngea cu
hohote.
1 Mai'ie-Loitise-Mauricette de Montmorency-Luxembourg, marchiz de Laval, fusese nasa Adelei de
Osmond, devenit mai trziu contes de Boigne.
54
- Nu v simtiti bine, doamn printes?
- Nu, fata mea, sunt groaznic de mhnit si de obosit cci m-am btut toat noaptea... uite, pentru
copilul sta
efericit (si-1 art pe Delfin), dar n-am putut nvinge si mi 1-au luat; sunt sigur c nu se mai poate face
nimic pentru el... si ca va mprtsi soarta celorlalti.
Mama, obisnuit cu aberatiile printesei, nu ddu atentie vorbelor sale. Dar mai trziu, amintindu-si de
ele, mi le-a spus
si mieRegina venea destul de des la doamna de Guemene, dar
totusi mai putin dect la doamna de Polignac. Doamna de Guemene era o doamn de un rang mult prea
mare pentru a se niultumi cu rolul unei favorite. Datoria ei era s doarm n odaia Delfinului, n acest
scop, si aranjase un apartament n care patul fusese asezat n fata unei oglinzi unde se vedea odaia
micului print. Cnd ceea ce se numea schimbatul", adic nfsatul n prezenta medicilor, avusese loc
dimineata, se trgeau niste perdele groase peste oglind si doamna de Guemene putea dormi linistit.
Cum treaba asta se fcea foarte trziu, doamna de Guemene avea timp suficient s citeasc ori s scrie.
Avea o cantitate urias de pietre scumpe pe care nu le purta niciodat, dar pe care i plcea s le
mprumute cu ostentatie. Nu exista ceremonie la Curte la care s nu apar giuvaerurile doamnei de
Guemene.
Vara, mnca adesea n csuta ei de pe avenue de Paris, unde erau adusi si copiii regelui, ntr-o zi, n timp
ce pleca astfel, escortat de grzi, un oarecare se mir n gura mare c se fcea atta deranj pentru un
tanc n scutece. Dar doamna de Guemene i rspunse:
- Nimic nu e prea mult cnd o persoan ca mine e guvernanta lui.
Madame, fiica regelui, desemnat sub titlul de La petite Madame", avea o figur att de trist, nct
intimii regelui i spuneau Serioasa Mousseline".
Contesa de Guemene a suportat, cu un curaj demn de admirat, rsturnrile soartei si anume falimentul cu
totul neasteptat al sotului ei, printul de Guemene. Printii mei s-au
55
dus s-o vad ntr-un vechi castel pe care tatl ei, printul de Soubise, i-1 nchinase. Tria ntr-o
mediocritate vecin cu srcia, dar li se pru - dac e cu putint asa ceva - mult mai demn si mai
impuntoare dect n pompa de la Versailles. A fost foarte miscat de aceast vizit, mai ales c nu se
mai nghesuia nimeni s-o viziteze.
Regina, grbit s-i dea slujba ei doamnei de Polignac, se art mult mai sever dect n alte mprejurri.
Asa c demisia doamnei de Guemene a fost acceptat cu bucurie, fiind chiar zorit de regin, cu destul
brutalitate, s se retrag ct mai repede. Mama - care-i purta o dragoste filial - a fost cumplit de
suprat si n-a pus niciodat piciorul n casa doamnei de Polignac.

Curtea mic a doamnelor crora li se zicea Mesdames"] era o Curte aparte, numit Vechea Curte",
unde rnduielile se pstrau cu strictete. Printesele petreceau toat vara la Bellevue unde nepotii si
nepoatele lor se succedau fr ntrerupere ca s ia masa cu ele, de cele mai multe ori pe neanuntate, cci
curierul venea doar cu cteva minute naintea lor. Cnd era vorba de curierul lui Monsieur sau de cel al
lui Ludovic al XVIII-lea, mesele erau mai ngrijite si mai copioase. Pentru ceilalti, nu se comanda nimic
special, nici chiar pentru rege, care avea o poft zdravn de mncare, dar care nu era totusi chiar att de
gurmand ca fratele su. La Bellevue, familia regal mnca laolalt cu toti cei ce se aflau acolo, adic cu
persoanele din slujba printeselor, cu familiile lor si cu alti comeseni; n general, ntre douzeci si treizeci
de persoane. Madame Adelai'de, cea mai destoinic si mai spiritual dintre fiicele lui Ludovic al XV-lea,
era comod si destul de superficial, asa c nu era greu s triesti alturi de ea, desi era de o trufie fr
margini. Dac sosea vreun strin si-i spunea altet regal", se ncrunta, l chema pe cel care-1
introdusese pe ambasador, ba uneori chiar si pe ministrul afacerilor externe si-i bombnea ndelung
despre neglijenta de necrezut de care dduse dovad. Ea voia s fie
1 Fiicele lui Ludovic al XV-lea.
56
si nu admitea ca o fiic de rege s fie luat drept o altet regal oarecare.
i era groaz de vin, de care nu se atingea niciodat, iar ersoanele care stteau lng ea, la mas, trebuiau
s se toarc cu Spatele ca s soarb o nghititur din pahar. Nepotii si aveau ntotdeauna grij de acest
lucru. Dac uitau, nu zicea nimic, dar nu mai puteai sedea alturi de ea, la mas, cci una din doamnele
sale de onoare venea s te pofteasc s te asezi mai ncolo. Menajndu-i unele susceptibilitti, si mai
ales pe cea de a nu scuipa pe jos - fapt care o fcea s devin aproape brutal - te simteai foarte bine n
compania ei.
Doamna Adelade era cea mai mare1 dintre cele cinci printese, fiicele lui Ludovic al XV-lea. Nu voise s
se mrite, prefernd s rmn fiica Frantei", conducnd Curtea, pn la moartea tatlui ei. Fusese
prietena si sftuitoarea Delfinului, fratele ei, si memoria sa proverbial i fusese acestuia totdeauna de
mare ajutor. Una dintre surorile sale, doamna Infant, domnea n mod destul de trist, n Parma; o alta,
doamna Louise, era carmelit. Dintre toate cele cinci printese, ea era cea mai monden, i plceau grozav
distractiile, era foarte gurmand, foarte preocupat de toaletele sale, simtea nevoia s inventeze mereu
cte ceva n materie de mod, avea o imaginatie deosebit de fecund si o foarte mare predispozitie ctre
cochetrie. Astfel, cnd regele intrase n odaia doamnei Adela'ide ca s-o anunte c doamna Louise fugise
n toiul noptii, primele ei vorbe au fost: Cu cine?"
Cele trei surori rmase la Paris nu-i iertar niciodat Louisei faptul c se ascunsese de ele si chiar dac
se mai duceau uneori s-o vad, o fceau fr plcere si fr nici o prietenie. Moartea acesteia nu le
mhni deloc. Nu acelasi lucru s-a ntmplat cu doamna Sophie. Doamnele Adelade si Victoire o
regretar profund si prietenia dintre cele dou surori ar fi devenit si mai tandr dac cele dou doamne
de onoare, de Narbonne si de Civrac, nu s-ar fi strduit din rsputeri s le despart, fr ns s
izbuteasc.
1 Autoarea se nsal. Adelade de France (1732 - 1800), nscut ia Versailles, cra de fapt a treia fiic a
lui Ludovic al XV-lca.
57
Doamna Victoire avea prea putin spirit, n schimb era de o mare buntate. Ea e cea care a rostit - cu
lacrimi n ochi -n timpul unei discutii n care se vorbea despre suferintele nefericitului norod care navea pine: Dar, pentru Dumnezeu, nu s-ar putea resemna s mnnce cozonac?"
La Bellevue, unde triau toti laolalt, se adunau pentru mas, la ora dou, iar la cinci fiecare se retrgea
n odaia lui unde rmnea pn la opt cnd se rentorceau cu totii n salon; dup cin, seara se prelungea
dup cum se amuzau mai mult ori mai putin; uneori, dup-mas se juca loto. V-ar veni greu s credeti c
la acest joc, foarte rar socotelile erau exacte si c, ntr-o astfel de reuniune simandicoas, multe persoane
se pretau la tot felul de escrocherii. Existau, ntre altii, un episcop, cel mai strngtor dintre toti, o
maresal btrn, n sfrsit, destul lume pentru ca mama s se hotrasc s joace mereu pe aceleasi

numere, n asa fel nct toat lumea s stie dinainte pe ce anume juca. Dup loto, printesele si doamnele
lor de onoare treceau n salon, unde fiecare era liber s fac ce voia.
La Versailles, era cu totul alt viat. Mesdames ascultau slujba, fiecare la ea acas: doamna Adelai'de n
capel, iar doamna Victoire, n oratoriul ei. Apoi si petreceau dimineata mpreun, fie la una, fie la
cealalt, lund masa de prnz numai ele dou. La ora sase, jocurile de noroc aveau loc la doamna
Adelai'de; atunci toat lumea le fcea curte. Adesea asistau, la aceste jocuri, mai toti printii si printesele.
La ora nou, toat familia regal se aduna pentru cin la Madame, sotia lui Monsieur. Nu luau parte la
aceast mas dect numai cei din familie si nimeni nu lipsea, dect foarte rar; pentru asta, ti trebuia
niste motive foarte serioase, altfel regele se supra. Nici mcar domnul conte de Artois, pe care masa
asta l plictisea cumplit, nu cuteza s lipseasc, n timpul mesei, se comentau brfele de la Curte, se
discutau diverse interese familiale, te simteai foarte destins si adesea foarte vesel, cci odat scpati de
atmosfera care-i apsa, printii erau oameni ca toti oamenii. Dup mas, fiecare se ducea ntr-ale sale.
Regele se ducea la culcare. Ceea ce se numea culcare" avea loc, n
58
e sear, la ora nou si jumtate. Brbatii de la Curte se
, au n fosta odaie a lui Ludovic al XlV-lea (care nu era
3 a n care dormea Ludovic al XV-lea). Cred c oricine se
ezenta putea intra n acea odaie. Regele venea dintr-o alt
daie, urmat de slujitorii si. Avea prul strns si nu mai purta
;ci ordine, nici medalii. Fr s dea atentie cuiva, intra sub
arcada patului; preotul de serviciu primea din minile unui
valet de camer, cartea de rugciuni si un sfesnic mare, cu
dou lumnri. Acesta l urma pe rege dincolo de arcad, i
ntindea cartea si-i tinea sfesnicul n timpul rugciunii care
era foarte scurt. Apoi regele se ntorcea n partea cealalt a
odii, plin de curteni; preotul ntindea sfesnicul primului
valet de camer. Acesta l nmna persoanei desemnate de
rege si care-1 tinea tot timpul ct dura culcatul. Tinutul
sfesnicului era o mare cinste; n toate saloanele Curtii, prima
ntrebare pus persoanelor care veneau de la culcatul regelui
era: Cine a tinut sfesnicul?" si alegerea - asa cum se
ntmpl pretutindeni si n toate timpurile - era foarte rar
aprobat.
Regelui i se scoteau, rnd pe rnd, haina, vesta, apoi cmasa; rmnnd gol pn la mijloc, ncepea s se
scarpine si s se frece, ca si cum ar fi fost singur si nu n prezenta Curtii, ba adesea chiar n prezenta
unor strini de marc. Primul valet de camer ntindea cmasa de noapte persoanei celei mai ndrepttite
s-o primeasc, adic vreunuia dintre printii de snge dac se aflau de fat; acesta era un drept si nu o
favoare. Cnd era o persoan foarte intim, regele fcea adesea diverse mici sotii: se fcea c n-o
primeste, se pitea n vreun colt, se lsa fugrit prin odaie, nsotind aceste glume de niste hohote zdravene
de rs care indispuneau persoanele ce tineau ntr-adevr la el. Cmasa odat mbrcat, si punea halatul
de cas; n aceeasi clip, trei valeti i scoteau centura i pantalonii i cdeau peste pantofi; cum ntr-o att
de ndicol postur, nu putea psi ca lumea, l apuca iar cheful de tii si ncepea a-si tr picioarele,
mpiedicndu-se n Pantaloni si fcnd din nou nconjurul odii. Culcatul regelui
59
nu se nscria ntr-un anume timp: uneori putea dura cteva minute, alteori, aproape un ceas. Asta
depindea de persoanele care se aflau de fat. Cnd nu existau releveuri", adic persoane menite s
nsufleteasc discutia si care se pricepeau cum s-i vorbeasc regelui, culcatul nu dura mai mult de zece
minute. Dintre acesti releveuri", cel mai abil era contele de Coigny; el avea ntotdeauna grij s
descopere ce carte anume citea regele si se pricepea s conduc n asa fel discutia nct s scoat n

evident exact ceea ce trebuia. Asa c sfesnicul i se nmna foarte des, iar prezenta lui i ofusca pe toti
cei care doreau ca culcatul" s fie foarte scurt.
Cnd regele era prea stul, se tra ctre fotoliul pe care i-1 asezau n mijlocul odii, si se trntea greoi, n
el, ridicndu-si picioarele; imediat doi paji se asezau n genunchi si-1 descltau lsnd s-i cad pe
podea pantofii, cu un zgomot care tinea de etichet. In momentul n care usierul auzea acest zgomot,
deschidea usa, rostind: Domnilor puteti pleca!" Fiecare si lua tlpsita si ceremonia se isprvea. Doar
persoana care urma s tin sfesnicul putea s mai rmn, dac avea de adresat vreo rugminte regelui.
Asa se explic si atentia deosebit cu care era privit aceast bizar favoare. Dup ce toat tevatura asta
se termina, fiecare si vedea de ale sale: unii plecau la Paris, altii se ndreptau ctre saloanele unde
rmseser femeile, episcopii, oamenii care nc nu fuseser prezentati regelui si unde partidele de joc
fuseser ntrerupte.
Regina, iesind de la Madame, se ducea la doamna de Polignac, iar smbta, la doamna de Lamballe;
Monsieur se ducea la doamna de Balbi; Madame, n odaia ei, cu cameristele sale; contele de Artois, n
multimea de la Versailles sau la trfele din Paris; contesa de Artois n odaia ei, cu vreunul din ofiterii de
gard; si, n sfrsit, cele dou Mesdames, fiecare la doamnele lor de onoare.
Doamna de Civrac avea grij de salonul doamnei Victoire ca s fie plin cu curteni de mna nti.
Doamna de Narbonne nu fcea nimic altceva dect s se ntretin cu invitatii, cci firea ei arogant nu-i
ngduia nici un fel de
60
'elenii- Unii pamfletari de pe vremea aceea au scris c A rnnul conte de Narbonne ar fi fost fiul doamnei
Adelade; l crul era fals si absurd, dar adevrul e c printesa fcuse eiitru el niste sacrificii enorme.
Aceast doamn de Narbonne, tt de dominatoare, ndura toate capriciile contelui Louis. Cnd acesta
fcea cte o boacn sau pierdea bani seriosi la iocurile de noroc, doamna de Narbonne tuna si fulgera,
n special mpotriva doamnei Adelai'de, nimeni nemaiizbutind s-i intre n voie. Dup cteva zile, biata
printes se vedea obligat s-si rscumpere, cu bani grei, linistea. Iat deci cum si procura domnul de
Narbonne sumele uriase, fr cea mai mic btaie de cap, sume pe care le cheltuia cu atta usurint1.
Doamna Adelai'de simtea greutatea jugului si, din cnd n cnd, ofta amar. ntr-o sear, mama o conduse
n apartamentul ei, dar acolo nimerir peste doamna de Narbonne mai mbufnat ca niciodat; doamna
Adelai'de jur c a doua zi nu se va mai ntoarce n apartamentul ei; tot legnndu-se cu aceast idee,
alctui un adevrat roman imaginndu-si ce avea s spun doamna de Narbonne despre felul cum
procedase, despre firea ei etc.
- Nu spui nimic, doamn de Osmond? ntr-adevr, ai dreptate! Sunt slab, ce vrei, sunt o burbon, simt
nevoia s fiu cluzit, dar nu sunt trdtoare!
- N-o bnuiesc pe doamna nici mcar de indiscretie, dar stiu c mine veti fi mult mai indulgent ca de
obicei cu doamna de Narbonne ca s v rzbunati pentru aceast vag infidelitate de azi.
- Vai! Din pcate, vd c ai dreptate!
1 E vorba de contele Louis ile Narbonne-Lara, nscut la Colorno, n ducatul de Parma, n 1755; fiul
ducelui de Narbonnc-Lara, gentilomul camerei ducelui de Parma, Filip de Bourbon (fiul lui Filip al Vlca de Anjou) si al ducesei de Narbonnc-Lara, doamn de onoare a ducesei de Parma - doamna Elisabeta
de Franta, fiica lui Ludovic al XV-lca. La moartea acestei printese, doamna de Narbonne s-a napoiat n
rranta si a devenit doamna de onoare a printesei Adelai'de, alt fiic a lui Ludovic al XV-lca. Regalist
constitutional, contele Louis de Narbonne a fost ministru de rzboi, ln 1791, a emigrat n 10 august a
aceluiasi an, iar n 18 brumar s-a napoiat n Franta S' raliindu-sc lui Bonapartc, a ocupat diverse
posturi nalte pn n 1813, cnd a mwit (n.ed.fr.).
61
ntr-adevr, a doua zi, o explicatie provocat de printes se solda cu o nou cerere de bani; cum vedea
banii, doamna de Narbonne era fermectoare toat seara. Printesa, ncercnd s-si ascund slbiciunea, i
spuse mamei - n timp ce se retrgea - c doamna de Narbonne si ceruse scuze pentru c tunase si
fulgerase, n ajun; nu mai adug cum anume o calmase, dar toat lumea cunostea secretul acestei
comedii. Contele Louis era primul care rdea de toat trsenia si asta simplifica lucrurile; fiindc, n

acea epoc, orice viclenie, orice viciu, orice lasitate, dac erau acceptate ftis si mrturisite ntr-o form
spiritual, se bucurau de indulgenta tuturora.
Printesa trebuia condus de la doamna de Narbonne la ea acas, la castel, de ctre doamna sa de onoare
care era de serviciu n ziua aceea. De multe ori se dispensa de ea, mai ales cnd se fcea frig pentru c
doamna de onoare mergea pe jos, n timp ce printesele circulau, n mod obisnuit, pe coridoare si n
anticamere, n lectic. Acele scaune capitonate, purtate de valeti, erau foarte elegante, aurite si cu
emblemele respective pe ambele prti. Cele ale duceselor erau acoperite de catifea rosie, iar valetii
purtau livrelele casei din care fceau parte; celelalte doamne aveau valeti de meserie, dar care purtau
livreaua regelui, numiti n termenii Curtii purttorii albastri".
Timp de aproape un an, doamna Adelai'de luase obiceiul ca de ndat ce venea de la doamna de
Narbonne s-i primeasc la ea pe mama si pe tata. Simtea nevoia de discutii mai serioase. Dar doamna
de onoare fu avertizat, printesa fu mustruluit si-i mrturisi cinstit mamei c nu mai cuteza s-o cheme la
ea.
ntr-una din acele discutii, apucase s-i mrturiseasc tatei esecul suferit dup ce-si manifestase
curiozitatea n legtur cu Masca-de-Fier. l rugase pe fratele ei, Delfinul, s-i cear regelui toate
amnuntele n legtur cu aceast tain, si s i le spun si ei. Delfinul l ntrebase pe Ludovic al XV-lea,
dar acesta i rspunsese:
62
- Fiule, am s-ti spun dac tii cu tot dinadinsul, dar jur-te, asa cum m-am jurat si eu, c nu vei divulga
nimnui aceast tain!
Delfinul i mrturisi c nu dorea s afle acel secret dect ca s i-1 poat mprtsi surorii sale Adelade,
asa c-i spuse c renunta. Regele i rspunse c proceda cu att mai bine cu ct acel secret - pe care nu-1
putea dezvlui fiindc fusese pus s jure - nu prezentase niciodat vreo important deosebit si c dup
atta vreme nu mai suscita nici un interes. Adug apoi c de altfel nu existau dect doi oameni n viat
care-1 cunosteau: el si domnul Machault. Apoi printesa i istorisi tatei cum ajunsese domnul de
Maurepas ministru.
La moartea lui Ludovic al XV-lea, fetele sale, care-l ngrijiser tot timpul ct fusese bolnav de vrsat,
trebuiau conform inexorabilei etichete, s fie desprtite de noul rege. Acesta, cruia tatl su i
recomandase ntotdeauna s tin seam de sfatul mtusii sale Adelai'de, i scrisese ca s-o ntrebe cui s
ncredinteze grija acelui regat care-i czuse n brate. Doamna Adelai'de i rspunse c tatl su n-ar fi
ezitat s-1 cheme pe domnul de Machault.
Un nou bilet al regelui: Ce trebuia s hotrasc n legtur cu funeraliile? Care era eticheta? Cui s se
adreseze? Rspunsul doamnei Adelai'de: Nimeni nu era mai potrivit n ceea ce privea eticheta si
traditiile ca domnul de Maurepas care trebuia s se ocupe de toate acele amnunte. Curierul pentru
domnul de Machault nc nu plecase. Domeniul domnului de Machault se afla la trei leghe dincolo de
Pontchartrain, iar drumul pn acolo era groaznic de prost. Curierul fu rugat ca, n trecere, s lase si o
scrisoare domnului de Maurepas.
Btrnul curtean, plictisit de surghiunul lui, sosi imediat. Regele l astepta cu nerbdare; l pofti n
cabinet si n timp ce discutau, fur nstiintati c se adunase Consiliul. Obiceiul cerea ca fiecare ministru
s fie anuntat de usier. Dac aceast formalitate nu era ndeplinit, nu puteai lua parte la Consiliu.
Usierul, vzndu-1 pe domnul de Maurepas att de intim cu noul rege si stiind c fusese chemat, l privi
ezitnd; regele,
63
desi tulburat, nu spuse nimic; domnul de Maurepas salut ca si cum ar fi fost si el invitat la Consiliu.
Regele intr n sal fr a cuteza s-si ia rmas bun de la el. Domnul de Maurepas l urm, lu parte la
Consiliu, si crmui Franta timp de zece ani. Cnd, dup cteva ceasuri, sosi domnul de Machault, locul
fusese ocupat. Regele i spuse cteva banalitti, i adres cteva complimente si-1 ls s plece. Doamna
Adelade se necji, plnse, dar si ea si nepotul ei erau Bourboni - cum zicea ea - si n-aveau destul
energie, nici pentru a rezista n fata vointei altora, nici pentru a se asocia pe deplin cu acestia.

Dac Thoiry ar fi plecat la vreme din Pontchartrain, poate c n-ar mai fi existat revolutie n Franta.
Domnul de Machault, care era un om ntelept, s-ar fi priceput s scoat la iveal prtile bune ale lui
Ludovic al XVI-lea, nu ca Maurepas, curtean spiritual, dar usuratic si imoral, n minile cruia si
ncredintase soarta. Asta nu nseamn c Maurepas n-ar fi fost omul care s convin cel mai bine
gusturilor si nevoilor de moment.
Am spus c, n acea epoc, dac aveai spirit, treceai peste orice. Spiritul juca pe atunci rolul pe care-1
joac astzi talentul. Am s v istorisesc cteva din anecdotele pe care le-am auzit povestite de mama,
care desi mpinse pn la ipocrizie, astfel de fapte nu preau altceva - chiar dup o bucat bun de vreme
- dect o spiritual malitie!
Vicontele de Segur, onul cel mai la mod n acea vreme, fcea unele versuri frumoase, cnd se afla n
societate, asa c era privit ca un brbat cu mari calitti. Domnul de Thiard, impacientat, si poate gelos pe
succesele sale, fcu la rndul su o pies n versuri n care l sftuia pe contele de Segur s-si trimit
lucrrile la cofetar, dovedind - spunea el - c avea exact atta spirit ct ncpea ntr-o bomboan.
Domnul de Segur se prefcu a rde de aceast recomandare, dar hotr s se rzbune. Cunostea, n
Normandia, pe o oarecare doamn Z.., o femeie deosebit de frumoas, care locuia n castelul ei, tria ct
se poate de decent alturi de sotul ei, bucurndu-se de o destul de mare consideratie, n ciuda amicitiei
sale cu domnul de Thiard, despre care se spunea c ar fi fost mult
64
rea intim si care dura de vreo ctiva anisori, cci se prea c domnul de Thiard o iubea cu patim.
Vicontele de Segur, al crui tat era ministru de rzboi, ceru ca regimentul din care fcea parte s fie
mutat n orselul vecin cu frumosul castel al doamnei Z..; si juca la perfectie rolul, se prefcu
ndrgostit nebuneste de ea si, dup ce-i fcu o curte asidu, care dur mai multe luni, izbuti s-o
determine s-i cedeze. Biata doamn de Z... se trezi nsrcinat; brbatul ei lipsea din tinut, domnul de
Thiard, asijderea. Atunci l anunt pe viconte de necazul ptit, n ajun, nc i mai fcea declaratii
nfocate; acum el o privi de sus, i spuse c-si atinsese scopul si c putin i psa de ea. C nu voise dect
s se rzbune pe domnul de Thiard si s-i arate c era n stare s fac si alte lucruri dect stihuri dulcege.
i srut mna, se ntoarse pe clcie si doamna de Z., nu mai auzi niciodat de el. ntr-adevr, vicontele
plec imediat la Paris, istorisindu-si isprava oricui voia s-1 asculte.
Doamna de Z.., fcut de rusine n ochii sotului, dezonorat n ochii celor din provincie, certat cu
domnul de Thiard, muri Ia nastere. Domnul de Z... fu nevoit s recunoasc acea copil nefericit, pe
care-o vom ntlni mai trziu n societate (sub numele de doamna Leon de Z...) si a crei nclinare ctre
intrig o fcea demn de tatl ei. Niciodat vicontele de Segur n-a bgat de seam c o asemenea
aventur - cu care se luda n gura mare - ar fi socat pe cineva.
i acum iat alta, de alt gen:
Domnul de Crequi dorea cu ardoare o slujb la Curte
asa c n acest scop fcea la rndu-i curte doamnei si
domnului de Maurepas. Una dintre slugrniciile sale era s
foc n fiece sear o partid de crti, cu btrna si extrem de
Plicticoasa doamn de Maurepas, care-1 sustinea cu nsufletire;
^nenteles c domnul de Maurepas fu sensibil la rugmintile
*^lei sale. Chiar n ziua n care obtinu slujba, domnul de
requi veni la doamna de Maurepas. Doamna de Flamarens,
ePoata doamnei de Maurepas, care fcea onorurile casei, i
65
oferi domnului de Crequi, ca de obicei, crtile de joc. Acesta se nclin n fata ei si-i spuse pe un ton de
gheat:
- V rog s m scuzati, dar eu nu joc niciodat!
i ntr-adevr, nu mai juca cu doamna de Maurepas. Aceast josnicie, manifestat astfel, nu jigni pe
nimeni si nimeni nu rse cu mai mult poft dect btrnul ministru.

Domnul de Maugiron era colonelul unui superb regiment, dar i era groaz sau mai curnd sil de tot ce
era cazon, iar pe de alt parte, nici nu era prea curajos, ntr-o zi, cnd grenadierii Frantei - unde slujise la
nceput - atacar n niste mprejurri deosebit de periculoase, domnul de Maugiron se vr ntre ei si
lupt cu atta drzenie nct fu remarcat de toat lumea. A doua zi, la mas, ofiterii din regimentul su l
felicitar.
- Domnilor, ati vzut c atunci cnd vreau, le spuse el, pot s m comport ca oricare dintre
dumneavoastr. Dar lucrul acesta mi se pare att de neplcut si mai ales att de prostesc, nct v
fgduiesc c nu se va mai ntmpla niciodat. M-ati vzut n toiul focului; s v aduceti bine aminte
de acest lucru, fiindc e pentru ultima oar!
i ntr-adevr, se tinu de cuvnt. Cnd regimentul lui trecea la atac, el se ddea deoparte, le ura succes
ofiterilor si si le striga ct putea de tare:
- Uitati-v la imbecilii ia care tin s fie ucisi!
Cu toate astea, domnul de Maugiron nu era un ofiter slab; regimentul su era tinut n perfect ordine, se
descurca de minune, n toate mprejurrile si acest colonel bizar era - culmea - foarte iubit si foarte
pretuit. El e cel cruia nevast-sa - o femeie foarte spiritual - i-a scris acea faimoas scrisoare: /// scriu
fiindc nu stiu ce s fac si nchei fiindc nu stiu ce s-ti spun.
Sassenage de Maugiron, foarte suprat c sunt suprat. "
La o astfel de scrisoare, nu se putea s nu rspunzi la fel de spiritual.
Maresalul de Noailles se comportase foarte urt n rzboi si reputatia lui, n ceea ce privea curajul,
devenise cam
66
uspect. ntr-o zi ploioas, regele l ntreb pe ducele de Ayen dac maresalul va veni la vntoare.
- Oh, nu cred, sire, tata se teme de ap ca de foc!
Aceste vorbe avur mare succes.
Am tinut s relatez cteva fapte ca s v dati seama c n acele vremuri - despre care ni se spune c erau
mult mai morale ca ale noastre, n acele vremuri n care se zice c societatea era un tribunal n care toat
lumea si punea n lumin meritele - tupeul si mai ales nerusinarea erau suficiente pentru a evita
sentintele pe care probabil c societatea le-ar fi dat mpotriva unor nedreptti afisate ns cu mult mai
mult cinism.
Am mai spus c doamna de Civrac era doamna de onoare a doamnei Victoire. Viata ei e un adevrat
roman pe vare nu m pot abtine s nu vi-1 povestesc.
Domnisoara Monbadon, fata unui notar din Bordeaux, mplinise vrsta de douzeci si cinci de ani. Era
nalt, frumoas, spiritual si mai ales ambitioas. Fu cerut n cstorie de un nobil de tar, din
vecintate, care se numea domnul de Blagnac. Omul era srac, necioplit, incapabil s-i aprecieze
calittile, dar rvnindu-i cu ardoare averea modest pe care urma s-o mosteneasc de la tatl ei. Persoana
care se ocupa de aceast cstorie, scoase n evident spita aleas a domnului de Blagnac, care se trgea
din familia de Durfort. Domnisoara de Monbadon porunci s se aduc actele viitorului sot si, dup ce le
cercet cu atentie, se mrit cu domnul de Blagnac. Vrnd nc cteva hrtii n portofelul n care vrse
pergamentele genealogice ale sotului ei, se urc n diligent, mpreun cu acesta, si sosi la Paris. Prima
vizit i-o fcu lui Cherin; i ntinse hrtiile si-1 rug s le examineze cu mare atentie. Dup cteva zile se
napoie s le ia si fu asigurat c sotul ei se trgea din ramura Durfort-Lorge. Ea ceru s i se elibereze un
certificat si ncepu a-si spune Blagnac de Civrac. Scrise btrnului maresal de Lorge, cerndu-i o
ntrevedere, si spunndu-i - cu modestie - c era doar n trecere prin Paris. Credea c sotul ei avea
onoarea de a fi neam cu el. Orict de Putin s-ar fi nrudit, ar fi fost totusi o att de mare cinste, o
67
att de mare fericire, nct nu voia s se rentoarc n obscura ei provincie, nainte de a sti acest lucru.
Dac ndrznea s pretind a cere s fie primit de doamna maresal, recunostinta ei sigur c ar fi fost
fr margini. Maresala se ls nduiosat de aceste vorbe mieroase, fr ca totusi s recunoasc nrudirea
asupra creia nu mai insist. Doamna de Civrac fu deci poftit s-i fac o vizit unde se purt cu mult
politete. Obtinu ngduinta de a reveni ca s-si ia rmas bun si reveni. Plecarea fu ntrziat, asa c

doamna mai veni o dat. Pn la urm nu mai plec deloc. Foarte curnd maresala o ndrgi; asezat pe
un mic taburet, la picioarele sale, ea lucra la aceeasi tapiserie si ncet, ncet, deveni o obisnuit a casei.
Sotul ei nc nu-si fcuse aparitia, ntr-o zi, ea auzi vorbindu-se, cu destul dispret, n casa maresalului,
despre situatia celor din corpul de gard; si ridic brusc capul, cu o nftisare mirat. Cnd rmase
singur cu familia Lorge, spuse:
- Domnule maresal, mi-e team ca din pricina ignorantei noastre provinciale s nu prem vinovati
n ochii domniei voastre, fiindc una din rudele domniei voastre face parte din corpul de gard... Deci
slujba asta e nepotrivit, nu-i asa?
Domnul de Lorge i rspunse prietenos, dar si declin politicos orice urm de nrudire.
- Dumnezeule, spuse ea, nu pricep nimic din toate astea, dar am s v aduc actele sotului meu.
ntr-adevr, aduse acele acte care erau n perfect regul, precum si certificatul eliberat de Cherin.
Generalul nu mai avu ce spune si de altfel nici nu tinea neaprat s spun ceva.
Sotul fu scos din corpul de gard, plasat ntr-un regiment si trimis n garnizoan. Sotia cpt un mic
apartament la mezaninul palatului de Lorge. Maresalul n-avea bieti. Maresalul de Duras avea unul
singur, care promitea nc de pe atunci s fie o pramatie. Doamna de Blagnac, nsrcinat, ncepu a fi
corcolit: taburetul se preschimb n fotoliu, n curnd nu i se mai spuse dect doamna de Civrac, cel de
al doilea titlu al ramurii de Lorge. n sfrsit, dup numai cteva
68
n; se nscunase att de bine n casa maresalului, nct
te'a dispune de orice, pstrnd ntotdeauna msura si un
ofund respect att fat de domnul ct si fat de doamna de
Lorge- Familia Duras mprtsea si ea simpatia pe care o
inspira.
Cnd se alctui Curtea doamnei Victoire, i se ddu o
slujb oarecare; dar n curnd, deveni favorita ei si fu numit doamn de onoare; cu acest prilej, fu
fcut duces de Civrac. Pstrase ntotdeauna cele mai bune relatii cu sotul ei pe care-1 coplesea cu tot
felul de dovezi de consideratie, dar care era prea bdran pentru a putea trage foloase de pe urma lor.
Pn la urm, reusi s-1 numeasc ambasador la Viena, unde avu bunul simt s moar la scurt vreme
dup numire. Asta a fost singura dovad de inteligent pe care a dat-o n toat viata sa. A lsat-o pe
nevast-sa cu trei copii: un biat - care a devenit mai trziu duce de Lorge si a mostenit averea familiei
Durfort, si dou fete: viitoarele doamne de Donissan si de Chastellux.
Doamna de Civrac era pe ct de spiritual pe att de abil; cci, de ndat ce se vzu bogat, vru, la
rndu-i s devin si ea protectoarea cuiva. i astfel deveni protectoarea orasului Bordeaux. Toti cei sositi
din Bordeaux gseau sprijin la ea, iar ea izbuti astfel s schimbe situatia propriei sale familii.
Monbadonii devenir astfel, ncet, ncet, domnii" de Monbadon. Nepotul ei cpt o slujb, ajunse
colonel si sfrsi prin a deveni aproape curtean. Dup aceste succese, n apogeul mretiei sale, doamna de
Civrac se duse la bi, n Pirinei.
Totul i reusise acestei doamne, numai c ea era extrem de lacom. Desi foarte bolnav, izbuti s
aranjeze cstoria fiului ei, ducele de Lorge, cu domnisoara de Polignac a crei mam era pe atunci
atotputernic, punnd doar o singur conditie: slujba de cpitan al grzilor pentru biatul ei care era nc
foarte tnr. Cnd lucrurile erau ca si aranjate, doamna de Gramont, la fel de intrigant ca si ea, ddu
totul peste cap. Aceasta se bucura n ochii reginei de meritul de a fi fost exilat de Ludovic al XV-lea,
din pricina unui rspuns insolent dat
69
doamnei Du Barry1. Pretentiile sale erau sustinute si de familia Choiseul; regina l prefer pe fiul
doamnei de Gramont, asa c balanta nclin n favoarea acestuia. Doamna de Civrac afl pe neasteptate
c tnrul de Gramont2, sublocotenent n nu stiu ce regiment, sosise la Versailles, c fusese fcut duce
de Guiche, cpitan al grzilor si c fusese anuntat cstoria acestuia cu domnisoara de Polignac.
Doamna de Civrac se nfurie att de tare nct sngele i se urc la cap si, n patruzeci si opt de ore muri
de o boal care n nici un caz nu trebuia s aib un deznodmnt att de rapid. Doamna Victoire, foarte

necjit de aceast pierdere, fgdui mamei - pe patul de moarte - s-o numeasc pe fiica sa, doamna de
Chastellux, doamn de onoare n locul ei. Cealalt fiic, doamna de Donissan, fusese numit, mai
demult, prima camerist a doamnei Victoire.
Aceast doamn de Donissan, care mai trieste si azi si care are optzeci si doi de ani, este mama
doamnei Lescure. Amndou s-au bucurat de o trist celebritate n timpul rscoalelor din Vandeea, la
care au luat parte activ, desi erau femei. Doamna de Lescure, devenit mai apoi doamna de la
Rochejaquelin, istoriseste de altfel, n Memoriile sale, acele triste evenimente, vorbind pe larg despre
acea nefericit campanie.
Capitolul 111
Copilria mea. - Ppusa. - Buntatea regelui. - nceputul Revolutiei. - Convocarea Statelor
Generale. -- Plecarea contelui de Artois. 6 octombrie 1789. - Cltoria n Anglia. - Doamna
Fitzherbert. -Cataramele printului de Galles. - ederea la tar. - Printesele Angliei.
Pot spune c am fost, literalmente, crescut pe genunchii familiei regale. i regele si regina m rsftau
grozav, ntr-o vreme n care, asa cum am mai spus, copiii erau dati la doic,
1 Jeanne Becu, contes Du Barry (! 743 - 1793), iubita lui Ludovic al XV-lca, ghilotinat sub Teroare.
- Loiiix-Antoitte, duce du Gramont (1755 - 1836), general si pair al Frantei, n timpul Restauratiei.
Nepotul ducesei de Gramont, sora ducelui de Choiseul, ghilotinat n 1794.
70
apoi la ntrcat, apoi la mnstire unde - mbrcati ca niste nljci doamne sau ca niste mici domni - nu
apreau dect ca s fie dojeniti, certati su pedepsiti, eu - cu rochita mea subtire de batist si cu o
cldraie de bucle aurii ce-mi mpodobeau obrjorul frumos, eram rsftata tuturor. Tata se amuzase smi dezvolte inteligenta si constatase c as fi un fel de copil-niinune. Cci la trei ani stiam s citesc la
perfectie si debitam, att spre plcerea mea, ct si a altora, prti ntregi din tragediile lui Racine. Tatei i
plcea s m ia cu el la spectacolele de la Versailles. Dar dup prima pies m ducea la culcare, ca s nu
m oboseasc, si-mi aduc aminte c regele m chema uneori n loja lui c s-i povestesc piesa pe care
urma s-o vad. La asta, adugam si propriile mele reflectii care aveau, de obicei, mare succes, n toiul
remarcilor mele literare, mi amintesc c, ntr-o zi, i-am spus c doream s-i cer o favoare si, ncurajat
de blndetea lui, i-am mrturisit c rvneam la doi din cei mai mici turturi de cristal ai candelabrului ca
s-mi fac din ei cercei, avnd n vedere c a doua zi urma s mi se fac guri n urechi.
mi amintesc de bucuria pe care am resimtit-o ntr-o situatie de aceeasi natur. Doamna Adelade - care
m rsfta grozav - m puse ntr-o zi s-i spun cum o zn i-a druit unei printese un palat de diamant,
nsirndu-i toate minuntiile ce se aflau n el si. n sfrsit, culmea fericirii, eroina gsise, ntr-un secreter
dintr-un rubin de un rosu nchis, o comoar de sase sute de franci. Doamnei Adelade i veni o idee
ascultndu-mi povestea si, dup ce se strdui s-o conving pe mama, puse n micul meu secreter, care
sigur c nu era din rubin, o sut de monezi de cte sase franci si o hrtie pe care scria: ase sule de
franci pentru Adele", att ct primise si printesa din poveste. Nu-mi mai aduc aminte dac stiam s
numr pn la o sut, dar mi aduc perfect de bine aminte de tulburarea pe care am simtit-o cnd am
vzut acea comoar.
Pn la urm, printii mei petrecur ntreaga var la Bellevue; odaia mea se afla la parter si ddea spre
curte. Doamna Adelade fcea zilnic plimbri lungi pentru a-si mspecta lucrtorii. Cnd trecea prin fata
ferestrei mele, m
71
striga; mi puneam repede plria, nclceam fereastra si plecam cu ea, fr ddac. Printesa era
ntotdeauna urmat de un mare numr de valeti si de o trsuric la care era nhmat un cal, pe care-1
ducea de fru un rndas, trsuric n care ea nu se urca aproape niciodat, dar n care eu m urcam
aproape ntotdeauna, desi mi plcea mult s m tin de fusta ei si s-i fac ceea ce numeam eu
conversatie". Aveam ca rival si totodat ca prieten, un cine alb, srmos, extrem de inteligent, care era
si el luat ntotdeauna la plimbare. Cnd nimeream peste vreo portiune noroioas, doi servitori, care
aveau grij de el, l vrau ntr-un sac si-1 crau astfel pn ddeam iar de drum curat, n ceea ce m
priveste, eram foarte mndr c stiam pe unde trebuia s merg ca s nu m murdresc de noroi ca el.

Rentorsi la castel, i disputam lui Vizir cusca de catifea rosie pe care mi-o lsa cu mult mai mult
plcere dect fagurii de miere pe care-i zdrobea pe parchet. Adesea, printesa Adelade se aseza n patru
labe si alerga mpreun cu noi, prin odaie, pentru a ne mpca si pe mine si pe Vizir ori pentru a obtine
premiul dat celui care alerga mai repede. Parc o vd si acum, nalt si uscat, cu rochia ei violet (asta
era uniforma de la Bellevue), plisat, cu boneta cu funde si cu cei doi dinti mari din fat, singurii care-i
mai rmseser. Pe vremuri, fusese o frumusete, acum ns era urt. Tot doamna Adelade a poruncit s
mi se fac, pe cheltuiala ei, o ppus nemaipomenit, cu tot trusoul pus ntr-un cosulet, cu bijuterii, ntre
care si un ceas de Lepine1, pe care-1 mai am si acum, si un pat de duces n care am dormit pn la
vrsta de sapte ani. Asta, ca s v dati seama ct de mare era ppusa. Inaugurarea acelei jucrii
magnifice a fost o adevrat srbtoare pentru familia regal, care venise s mnnce la Bellevue.
Ridicndu-se de la mas, m trimiser s aduc ppusa. Cele dou canaturi ale usii fur date n lturi si
ppusa si fcu aparitia, culcat pe patul ei si nsotit de toate accesoriile. Regele m tinea de mn.
. ' Ceasornicarul regelui. Acest splendid ceas de aur a apartinut, mai trziu, marchizului de Osmond care
1-a mostenit de la mtusa sa. ducesa Adele de Boignc.
72
- Pentru cine sunt toate astea, Adele?
- Sire, cred c pentru mine.
Toat lumea ncepu s se joace cu noua mea proprietate. Scoaser ppusa din pat si m vrr pe mine;
regina si doamna Elisabeth se amuzau teribil, fcnd patul si ntorcnd, cu dibcie, saltelele. Bietele
printese habar n-aveau c foarte curnd (asta se petrecea n 1788), vor fi obligate s-si fac singur6
patul! Cine le-ar fi spus acest lucru ar fi fost socotit nebun!
Succesele mele nu erau mai mici nici fat de generatia tnr. Domnul Delfin, mort mai trziu la
Meudon, m iubea grozav, m chema ntruna s m joc cu el, iar domnul duce de Berry era adesea
pedepsit pentru c la bal nu voia s danseze dect cu mine. Doamna si domnul duce de Angouleme nu
prea m bgau n seam. Dar iat c Revolutia puse capt succeselor mele la Curte. Nu stiu dac ele au
actionat asupra mea n sensul unui leac homeopatic, dar e sigur c, fr acest debut al vietii mele, n-as fi
cptat niciodat nici ascutimea de minte, nici spiritul de ptrundere care m-au fcut s observ si s
analizez attea lucruri. Evenimentele ncepur a deveni din ce n ce mai serioase pentru ca cei de la
Curte s mai aib vreme s se mai amuze de drglseniile,unui copil. Sosise anul 1789.
Tata nu lu deloc usor gravitatea faptelor. Ceremonia adunrii Statelor Generale fu solemn si nsotit de
o asemenea mretie, nct atrase la Versailles strini din toate colturile Europei. Mama, n mare tinut de
Curte, mpodobit cu bijuterii, l anunt pe tata s se grbeasc. Vznd c nu apare, intr n odaia lui si1 gsi n halat de cas.
- Grbeste-te, drag! i asa am ntrziat!
- N-am ntrziat, fiindc eu nu merg. Nu vreau s-1 vd pe nenorocitul la abdicnd!

In aceeasi sear doamna Adela'ide vorbi despre cele vzute n sal. Apoi se adres tatei n legtur cu
cteva chestiuni de amnunt. El i rspunse c habar n-avea.
- Dar unde erai asezat?
- Nicieri, fiindc nu m-am dus, doamn!
73
l
- De ce? Nu te-ai simtit bine?
- Ba da, doamn.
- Cum, cnd unii au venit tocmai de la mama naibii ca s asiste la aceast ceremonie, dumneata nu te-ai
deranjat nici mcar s treci strada?
- Nu-mi plac nmormntrile, doamn!
- Iar mie nu-mi place ca la vrsta dumitale s te crezi mai grozav ca toti ceilalti!
Dup care, printesa i ntoarse spatele si iesi.
Nu trebuie s tragem de aici concluzia c tata nu voia s fac nici o concesie. Dimpotriv, era convins c
vremurile le cereau n mod imperios; numai c el voia s fie fcute dup un plan bine gndit dinainte; le

voia largi si din toat inima, nu smulse cu forta. Vzuse, cu spaim, adunndu-se Statele Generale.
Cunoscnd ntr-o oarecare msur dorintele fiecruia, stia c nimeni nu-si fixase un punct pn unde s
mearg, fie din exigent, fie din ngduint, n plus, l cunostea foarte bine pe Necker1 pe care-1 stia
dispus s-1 aseze pe rege pe muchea unei prpstii, fr a intentiona s-i dea brnci n ea, dar umflnduse n pene c era singurul care-1 putea opri la vreme s nu cad, dovedind n felul acesta ct era de
necesar.
Mnia doamnei Adelade se potoli repede n fata evenimentelor care ncepuser s se dezlntuie.
ntr-o zi, m jucam cu copiii de Guiche; dar iat c venir s m ia acas mult mai repede ca de obicei,
n locul valetului care avea grij de mine, m-am trezit cu valetul tatei, care era si omul su de ncredere.
Aveam o ddac englezoaic ce vorbea foarte prost frantuzeste; valetul i ntinse un biletel scris de
mama. n vreme ce ea l citea, am reintrat n odaia micilor mei tovarsi de joac, unde ntre timp totul
fusese dat peste cap: copiii plngeau, iar cei mari mpachetau. M
' Jacques Necker (1732 - l 804), financiar si om politic de origine german, care a devenit directorul
general al finantelor Frantei, n 1777. nfiintnd niste adunri provinciale menite s stabileasc
impozitele, si-a atras ura Parlamentului si a trebuit s demisioneze. Rechemat n 1788 si ncmaiputnd
restabili situatia financiar, convoc Statele Generale. Alungarea sa (n 11 iunie 1789) declanseaz
tulburrile din 14 iulie 1789. A fost tatl celebrei doamne de Stacl.
74
- velir ntr-o blan, valetul tatei m lu n brate si, n loc s - duc la printii mei, m instala mpreun
cu ddaca, la un htrn profesor de englez care locuia ntr-o cmrut, la etajul patru, ntr-un cartier
ndeprtat. In noaptea urmtoare m luar si m duser la tar unde am petrecut cteva zile fr nici o
veste de la ai mei. Eram destul de mricic pentru a suferi mult din pricina acestui exil. Era n perioada
tulburrilor care avuseser loc n iunie, la Paris, si a plecrii contelui de Artois mpreun cu copiii si si
ai familiei Polignac. Dup ce m-am ntors, am aflat c cel mai mare dintre copiii familiei de Guiche
plecase, iar sora sa fusese ascuns la printii ddacei sale. Motivul tuturor acestor emotii pentru noi,
copiii, era zvonul care se rspndise c poporul - cnd de fapt nu era vorba dect de o mn de pungasi se pregtea s-i rpeasc pe copiii nobililor pentru a-i lua prizonieri. Eram ngrozitor de speriat de
aceast perspectiv, cnd iat c avur loc evenimentele din 6 octombrie. Printii mei locuiau aproape
de castel, dar n oras; apartamentele care li se dduser la Versailles erau mult prea incomode chiar si
pentru persoanele obisnuite s locuiasc acolo. Nu stiu cine 1-a nstiintat pe tata, n timp ce se afla la
mas, despre zvonurile - de ast dat mult prea ntemeiate - care ncepuser s circule; se ridic de la
mas si se duse imediat la castel; mama urma s vin si ea, la ora la care ncepea jocul de crti la
Mesdames. Dar nici nu apuc bine tata s plece, c strzile ce duceau spre Versailles fur inundate de o
multime nfuriat, care striga ct o tinea gura si care, din cnd n cnd, mai trgea si cu pusca. Vorbele pe
care le rosteau erau cu mult mai nfricostoare dect chipurile lor ncruntate. Orice legtur cu castelul
fu astfel ntrerupt. Intunecndu-se, mama se retrase ntr-o odaie neluminat, si, lipit de oblonul
ferestrei, ncerc s afle, din frnturile de discutii pe care le auzea, ce anume se petrecea. Stteam pe
genunchii ei si pn la urm am adormit. M-a asezat ncetisor pe sofa, ca s nu m trezeasc si s-a
hotrt s se duc ea nssi ca s capete informatii, tinndu-1 de brat pe valetul despre care v-am mai
vorbit. Se duse rnd pe rnd la diversele porti ale castelului, dar nu putu ptrunde nuntru, n sfrsit,
75
nimeri peste un om din garda national, care o recunoscu si care-i spuse:
- Duceti-v acas, doamn marchiz, nu e bine s fiti vzut pe strzi la ora asta! N-am voie s v las s
intrati nuntru, consemnul e strict. De altfel, tot nu veti cstiga nimic, fiindc riscati s fiti arestat la
orice poart. Personal n-aveti de ce v teme, dar s stiti c pn dimineat, nu va mai rmne nici mcar
un singur soldat din gard de paz!
Aceste vorbe erau rostite la ora nou seara, nainte de a ncepe masacrul, iar cel care le rostise era un om
blnd si potolit si nu unul dintre rzvrtiti. Mama nu-1 recunoscu atunci pe acel om; a aflat ns, mai
trziu, c era un negustor de ciorapi. Se rentoarse consternat acas, dup cum v puteti nchipui, totusi
mai putin speriat dect la plecare, cnd lumea de pe strad striga n gura mare c avea s-i gtuie pe toti

cei de la castel. Pe la miezul noptii, sosi si tata. M-am trezit, bucuroas de a-1 revedea, numai c aceast
bucurie a fost de scurt durat. Tata venise s ia niste bani si s-si ia rmas bun de la noi. Porunci
vizitiului s pun saua pe cai si s-i mne pe drumuri ocolite, pn Ia Saint-Cyr, unde-1 astepta fratele
su, abatele de Osmond, care urma s plece cu el. Amndoi si schimbaser costumele de Curte cu
vesminte simple de cltorie. Tata si ncrcase pistoalele, n vremea asta, mama cosea tot aurul pe care1 gsise n cas n cele dou centuri ale celor doi brbati. Dup o jumtate de ceas, totul fu gata si cei doi
plecar. Am vrut s m agt de gtul tatei. Dar mama m-a smuls cu o bruschete cu care nu eram
obisnuit. Dup ce usa s-a nchis, am vzut-o pe mama cznd n genunchi, ntr-o izbucnire de durere
care m-a uluit. Abia atunci am priceput c ea voise s-1 crute pe tata de suferinta inutil de a fi martorul
mhnirii noastre. Aceast lectie a avut un asemenea efect asupra mea, nct niciodat, n viat, nu m-am
mai lsat prad unor demonstratii de durere care ar fi putut spori mhnirea sau nelinistea celorlalti.
Mai trziu, 1-am auzit pe tata povestind c, ajuns pe terasa de la Orangerie, unde urma s aib loc
ntlnirea, se plimbase vreme ndelungat de unul singur; n sfrsit, si fcu aparitia un om nvluit ntr-o
mantie. La nceput se evitar,
76
anoi se recunoscur; era contele de Saint-Priest, pe atunci ninistru, om cu mult bun-simt si curajos.
Continuar s se olimbe vreme ndelungat, amndoi, dar ceasurile treceau si nu mai venea nimeni.
Nelinistiti si mirati, nu stiau ce motive S_1 fi mpiedicat pe rege s plece n acea noapte, asa cum
plnuise, si s se ndrepte spre Rambouillet. Nu cutezau nici s se nftiseze la Palat, n costumele lor de
cltorie; nu numai c ar fi fost contrar etichetei, dar - ntr-o astfel de mprejurare - s-ar fi dat de gol.
Domnul de Saint-Priest, care locuia la castel, se hotr s se ntoarc acas si s-si schimbe hainele, dup
care urma s se rentlneasc cu tata, n alt loc, mult mai departe. Tata 1-a asteptat vreme ndelungat
pn cnd, n sfrsit, acesta si-a fcut aparitia.
- Dragul meu Osmond, du-te s-ti linistesti nevasta. Regele nu mai pleac. i, strngndu-i mna,
adug: Dragul meu, va pleca cu Necker! i regele si monarhia s-au dus pe copc!
Plecarea regelui la Rambouillet fusese hotrt n tain, dar ordinele pentru pregtirea trsurilor fuseser
transmise conform formelor cerute de etichet, asa c zvonul se rspndise ct ai bate din palme.
Rndasii ezitau s nhame caii, vizitiii s-i mne. Norodul se adunase n fata grajdurilor si nu lsa
trsurile s ias afar. Domnul Necker, avertizat, venise s-1 conving pe rege c dificulttile materiale
ale transportului erau o piedic mult mai mare dect discursurile sale si c toat lumea se hotrse s
rmn. A se duce la Rambouillet pe o mrtoag, el care fcea cte douzeci de leghe pe cel mai elegant
cal de ras, i s-ar fi prut un lucru la care nici n-ar fi cutezat s se gndeasc. Ca si la Varennes, sansele
de salvare fuseser pierdute din cauza unor principii caraghioase care pentru familia regal a Frantei
deveniser o a doua natur. Tata, obligat s se rentoarc acas pentru a-si schimba hainele, nu se mai
duse la castel n acea noapte, asa c nu fu de fat la grozviile petrecute acolo.
De ndat ce regele consimti s fie dus la Paris, portile castelului se deschiser si mama veni s-o vad pe
doamna Adelai'de. O gsi mpreun cu sora sa Victoire, n odaia de la Parter, cu obloanele trase si cu o
singur lumnare aprins.
77
Dup primele vorbe, mama le ntreb de ce ntristau si mai mult o zi si asa destul de trist.
- Pentru c, draga mea, n-ai vzut ce s-a petrecut dimineat, rspunse doamna Adelade, cu calm si
blndete.
ntr-adevr, dimineat se trsese n toate ferestrele; nici un geam nu mai era ntreg. Mama rmase lng
ele, pn n clipa plecrii. Voi s le nsoteasc, dar refuzar amndou cu ncptnare si nu acceptar
aceast dovad de devotament dect din partea doamnelor lor de onoare - ducesa de Narbonne si
doamna de Chastellux. Conduser astfel pn la Sevres trista procesiune care-1 ducea pe rege la Paris;
de acolo cele dou printese se ndreptar spre Bellevue. Printii mei sosir si ei acolo a doua zi.
Totusi, frmntrile nu se potoleau. La Versailles, agitatia fu foarte mare, iar amenintrile mpotriva
mamei, cumplite. Se spunea c doamna Adelade l ducea de nas pe rege, cum voia ea, si c mama o
ducea la rndu-i de nas pe doamna Adelade; c, de fapt, mama era capul tuturor ruttilor. Invectivele

devenir att de nerusinate, nct dup trei zile, dndu-ne seama de primejdia care ne pstea, am plecat
n Anglia. Pstrez prea putine amintiri despre aceast cltorie. Nu-mi aduc aminte dect de impresia
extrem de puternic pe care mi-a fcut-o privelistea oceanului. Asa copil cum eram, am simtit pentru el
un adevrat cult pe care nu 1-am trdat niciodat. Talazurile sale cenusii-verzui au avut ntotdeauna, n
ochii mei, un farmec pe care nici frumoasele ape albastre ale Mediteranei nu m-au putut determina s-1
uit.
Am debarcat la Brighton. ntmplarea a fcut s ne ntlnim cu doamna Fitzherbert, care se plimba pe
falez. Cu ctiva ani mai nainte, fugind de struitoarele atentii ale printului de Galles, venise la Paris.
Mama, care era verisoar cu ea, o vizitase foarte des. Mai trziu, un preot catolic binecuvntnd legtura
ei cu printul, ea ncepuse a tri cu el ntr-o intimitate creia amndoi se strduiau s-i dea un aspect
conjugal. Locuiau - ca niste simpli particulari - ntr-o csut din Brighton. Printii mei au fost deci
primiti cu mult bucurie si gzduiti cteva zile. mi aduc aminte c, ntr-o dimineat, am fost la doamna
Fitzherbert, care ne art
78
cabinetul de toalet al printului; exista acolo o mas lung, plin toat cu catarame de pantofi. Cnd leam vzut, am tras un chiot; rznd, doamna Fitzherbert deschise un dulap mare care era tot att de plin
de catarame, ca si masa. Exista cte una pentru fiecare zi a anului. Asa cerea moda din vremea aceea, iar
printul de Galles era cel mai elegant dintre cei rnai eleganti. Acea colectie de catarame att imaginatia
mea de copil si, mult vreme, printul de Galles n-a reprezentat nimic altceva n ochii mei dect
proprietarul tuturor acelor catarame.
Printii mei fur bine primiti n Anglia. Francezii nu prea clcau pe acolo, n acea vreme. Mama era o
femeie frumoas, elegant, asa c familia ei o coplesi cu atentii. Am petrecut Crciunul la contele de
Winchilses, n frumoasa lui resedint din Burleigh. Mi se pare c n acel castel se tria pe picior mare,
dar eu eram mult prea obisnuit cu resedintele impuntoare, ca s m mai mire ceva. Mama lordului
Winchilses, lady Charlotte Finch, era guvernanta printeselor Angliei. Le-am vzut adesea, pe toate trei,
la ea acas. Erau mult mai mari dect mine si nu mi-au plcut ctusi de putin. Printesa Amelie mi
spunea little thing", ceea ce m deranja foarte tare. Desi vorbeam foarte bine engleza, nc nu stiam c
little thing" era de fapt o mngiere.
Capitolul IV
Rentoarcerea n Franta. - Pozitia tatei, n 1790. - O aventur n timpul unei cltorii n Corsica. - ederea
la Tuileries. - ntlnirea cu regina. - Plecarea celor dou Mesdames. - Fuga la Varennes. - Ludovic al
XVI-lea nu e de acord cu emigrarea. - Acceptarea Constitutiei. - Tata si d demisia. - Comportarea
regelui fat de el. - Plecarea din Franta si sosirea la Roma. - Abatele de Osmond mcelrit la SanDomingo. - Vicontele de Osmond intr n ostirea printilor.
n luna ianuarie 1790, tata s-a rentors n Franta. Dup rei luni, am venit si noi. Am uitat s v spun c
plecase din arniat, n 1788, pentru a mbrtisa cariera diplomatic.
79
Probabil c fusese colonel n regimentul Barrois, de infanterie, n garnizoana din Corsica1, fiindc se
ducea acolo n fiece an. Una din aceste cltorii prilejui o ntmplare putin important atunci, dar care a
devenit interesant mai trziu. Tata se afla la Toulon, la domnul Malouet, intendent de marin si
prietenul su, asteptnd ca vntul s-si schimbe directia si s-i ngduie s se mbarce, cnd fu anuntat
un gentilom corsican care dorea s-1 vad. Omul fu poftit s intre. Dup cteva politeturi reciproce,
gentilomul i mrturisi c dorea s se napoieze ct mai repede cu putint, la Ajaccio, avnd n vedere c
singura feluc aflat n port fusese nchiriat de tatl meu.l rug deci s ngduie patronului s-I ia si pe
el.
- Lucrul e destul de dificil, domnule, cci feluc e a mea, dar voi fi ct se poate de bucuros s v ofer un
loc.
- Dar, domnule marchiz, eu nu sunt singur, ci cu fiul meu si cu buctreasa.
- Ei bine, domnule, vom gsi un loc si pentru ei. Corsicanul se pierdu n multumiri. Dup cteva zile

vntul si schimb directia, dar n tot acest rstimp, corsicanul veni s-1 vad pe tata. n sfrsit, se
mbarcar. Cnd se servi masa, la care tata si pofti oaspetii - ctiva ofiteri din regimentul su precum si
pe corsican - rug un ofiter, pe domnul de Belloc, s-1 pofteasc si pe tnrul mbrcat n uniforma colii
Militare, care sedea deoparte si citea. Acesta refuz. Domnul de Belloc, iritat, veni si-i spuse tatei:
- Simt dorinta s-1 arunc peste bord pe ipocritul la mic, care are o mutr att de antipatic! mi dai voie,
colonele?
- Nu, zise tata rznd, nu-ti dau voie si nu sunt de aceeasi prere cu dumneata! Biatul are caracter si
sunt convins c va face carier!
1 Numit colonel n regimentul de infanterie Barrois. la l ianuarie 1784, cavaler de Saint-Louis, n 23
aprilie 1786, marchizul de Osmond a fost rugat s se ocupe de afacerile refugiatilor olandezi n Franta
(29 martie 1788). La cererea ministrului de externe, care 1-a asigurat din partea regelui c, dac va
rmne n armat, va fi avansat la gradul de aghiotant, marchizul si-a dat demisia din armat, n aprilie
1788. Mai trziu, n iunie 1789, a fost numit ministru n Olanda (n.a.).
80
Ace! mic ipocrit" era viitorul mprat Napoleon. Iar cred c mi-a istorisit aceast ntmplare de cel
putin
zece ori.
- Ah, dac domnul colonel mi-ar fi ngduit atunci s-i fac vnt peste bord, aduga el oftnd, n-ar fi
ntors azi toat lumea cu susul n jos!
A doua zi dup sosirea la Ajaccio, domnul Buonaparte-tatl, nsotit de toat familia sa, veni s-i fac
tatei o vizit ca s-i multumeasc. Din acea zi, au nceput relatiile sale amicale cu Pozzo di Borgo. Tata
i ntoarse vizita doamnei Buonaparte. Locuia la Ajaccio, ntr-o csut dintre cele mai frumoase din oras,
pe poarta creia era scris cu cochilii de melc: Triasc Marbeuf". Domnul de Marbeuf fusese
protectorul familiei Buonaparte. Gurile rele spuneau c doamna Buonaparte i fusese chiar mai mult
dect recunosctoare. Cnd a vizitat-o tatl meu, nc mai era o femeie foarte frumoas; a gsit-o n
buctrie, fr ciorapi, cu un simplu jupon, pus peste cmas, ocupat s fac dulceturi, n ciuda
frumusetii sale, i se pru demn de ocupatia ei.
Dup ce i s-a ncredintat o treab n legtur cu olandezii refugiati n 1788, tata a fost numit ministru la
Haga si mai detinea nc aceast slujb cnd am fost nevoiti s plecm n Anglia. O ceart ntre printul
de Orania si ambasadorul Frantei a determinat Curtea de la Versailles s nu mai trimit dect un ministru
n Olanda, desi olandezii voiau ambasador. Aceast tracasare l mpiedica pe tata s-si ia postul n
primire. Se narma deci cu att de mult rbdare, cu ct spera ca pn la urm s obtin totusi rangul de
ambasador.
Locuitorii din Versailles, necjiti ntr-un fel de lipsa Curtii, ncepuser a-i duce dorul. Efervescenta se
mai potolise i acum regretau tristele zile din octombrie. Dup ce mama s-a rentors, a fost primit cum
nu se poate mai bine tocmai de ctre cei care o atacaser cel mai violent, cnd plecase; cu toate acestea,
n-am rmas prea mult la Versailles. Am nceput Prin a ne petrece vara la Bellevue; n iarna urmtoare,
am {ocuit ntr-un apartament din Pavilionul Marsan, la Tuileries. lrrii aduc foarte clar aminte de o scen
petrecut n vara
81
aceea. N-o mai vzusem pe regin, de foarte mult vreme. Dar iat c venise si ea la Bellevue, escortat
de garda national. Socot c nc de pe atunci regina era prizonier, fiindc cei care-o pzeau n-o scpau
o clip din ochi. Fapt e c am gsit-o pe teras, nconjurat de cei din garda national. Regina n-a mai
revenit la Bellevue si a fost ultima oar cnd am mai vzut-o de aproape; mai trziu, n-am zrit-o dect
de departe, la Tuileries. mi amintesc c era mbrcat ntr-o rochie de pnz de in, alb, brodat cu
crengi de liliac; pe cap avea un vl si o plrie mare de pai ale crei panglici late ce fluturau erau legate
ntr-un nod mare n partea unde se nnoda si vlul. Biata femeie, habar n-avca ce soart groaznic o
astepta! Fiul ei, cel de al doilea Delfin1, care o nsotise la Bellevue, se juca n nisip, mpreun cu fratele
meu. Grzile nationale se amestecau n jocurile lor, dar cei doi copii erau mult prea mici ca s fie
deranjati de acest amestec. Eu rmsesem lng regin, care m tinea de mn. Mi s-a spus mai trziu c

regina se simtise obligat s le explice grzilor c primul Delfin - care murise - m iubise foarte mult, c
ea nu m mai vzuse de la moartea copilului si c asa se explica faptul c nutrea atta simpatie fat de
mine.
Departe de a se potoli, Revolutia deveni din ce n ce mai ameninttoare. Regele, care plnuia s
prseasc Parisul, dorea s le ndeprteze mai nti pe mtusile sale. Ele cerur Adunrii Generale
ngduinta - pe care de altfel o si obtinur - de a pleca la Roma. Dar nainte de a pleca, mai rmaser o
vreme la Bellevue.
Tata fusese numit, ntre timp, ministru la Petersburg, n locul domnului de Segur (1790). In raportul su,
fostul ministru arta c aceast alegere fusese fcut la cererea expres a mprtesei Ecaterina. Tata fu
de acord cu numirea, dar tinu, mai nainte de a-si lua n primire noua slujb, s-si vad sotia si copiii
plecati din Franta.
n ajunul plecrii printeselor, tata auzi ntmpltor c nu vor fi lsate s plece. Oratori demagogi
predicau o adevrat
1 E vorba de Ludovic al XVII-lca, nscut n 1785 si mort la Temple, n 1795.
82
ruciad mpotriva castelului Bellcvue, de unde urmau s le smulg pe cele dou btrne si s le aduc la
Paris; altii sustineau c nu puteau lua prea multi prizonieri, c n-aveau ce face cu ei etc. etc. Multimea,
instigat, si ncepuse a se ndrepta spre Bellevue. Tata se ntoarse repede la Tuileries, i porunci valetului
su, despre care v-am vorbit si care se numea Bermont, s-si pun cizmele, si-1 trimise la printesa de
Tarent, care locuia n foburgul Saint-Germain si cu care era foarte bun prieten, rugnd-o s-i dea lui
Bermont un cal si s-1 trimit - prin cmpia de la Meudan - la Bellevue, ca s le spun printeselor s
plece imediat. Ordinul prevedea c urmau s fie ridicate la ceasurile patru dimineata; or, atunci abia era
zece noaptea. Slugile printeselor ncepur s murmure, cci multe dintre ele ar fi dorit s nu mai plece
nicieri. Bermont se ndrept spre grajduri: nici o trsur nu era gata. Se ntoarse la doamna Adelade, i
spuse c nu mai avea nici o clip de pierdut, c el nsusi auzise cu urechile sale urletele coloanei care
nainta de cealalt parte a Senei, n sfrsit, printesele consimtir s se urce n trsura domnului de
Thiange, care se afla, din ntmplare, n curte. Atunci se deciser si slugile s fug si trsurile plecar
una dup alta. Nici nu iesise bine ultima, pe poarta de la Meudon, c poarta dinspre Sevres fu luat cu
asalt de multimea dezlntuit, care se npusti n castel si-1 prad. Printesele ns apucaser s scape.
Mai trziu, unii 1-au acuzat pe contele Louis de Narbonne c le ajutase s fug; fiind cavalerul de
onoare al doamnei Adelade, ar fi trebuit s-o nsoteasc, dar el preferase s rmn la Paris. Printesele
fur arestate pe drum. Dar, eliberate n urma unui decret al Adunrii Nationale, si continuar cltoria.
Ne-o ncepurm si noi pe a noastr, care decurse fr incidente, ajungndu-le n cele din urm pe
printese, la Torino. Stabilit la Roma, mama petrecu cteva luni de mare neliniste din pricina pericolului
la care era expus tata. n sfrsit, n primvara anului 1793, veni si el la Roma, dup fuga neizbutit a
regelui, la Varennes. Iat ce '-am auzit istorisind n legtur cu acest lucru:
Regele si fcuse planul s se ndeprteze de Paris, si s se retrag ntr-un oras ntrit a crui garnizoan
s-i fie fidel.
83
Domnul de Bouille, comandant n Est, primi sarcina s pregteasc un oras, apoi s dea ordinul de
plecare. Tata era la curent cu acest plan. Sub pretextul c se ducea s-si ia n primire slujba din Rusia,
trebuia s prseasc Parisul, s se opreasc la frontier, s-1 ntlneasc pe rege acolo unde s-ar fi aflat
atunci, s primeasc ultimele porunci de la el pentru a redacta o scrisoare sau un manifest pe care urma
s-1 duc imediat Curtilor din Nord, explicndu-le totodat situatia regelui care - scpat din minile
rzvrtitilor - fcea apel la toti cei ce-i erau fideli, n Franta. Regele cerea mai ales Curtilor strine s nu
recunoasc alt autoritate dect a sa si s nu trateze cu printii emigrati. Cci ntre Tuileries si contele de
Artois si ncepuser cele mai crncene nentelegeri.
Tata l zori pe domnul de Montmorin s-1 trimit mai repede, dar lenea proverbial a acestui ministru,
cunoscut de altfel de toti, i ntrzie plecarea. Tata nu cuteza s plece fr instructiunile sale, de team

s nu iste bnuieli. Ziua fixat pentru fuga regelui se apropia, n sfrsit, i se fgdui c scrisorile de
acreditare vor fi gata a dou zi.
Tata tocmai se plimba pe Champs-Elysees, cnd vzu trecnd trsura reginei, rentorcndu-se de la
Saint-Cloud. Regina se aplec peste portier si-i fcu un mic semn cu mna. Atunci nu-1 ntelese, dar l
pricepu a doua zi, cnd valetul su l inform c familia regal plecase. Planul fusese devansat cu
patruzeci si opt de ore pentru c printre femeile de serviciu aflate n slujba Delfinului fusese introdus
una nou care nu le inspira ncredere. Tata n-o mai vzuse pe regin dup ce ea luase aceast hotrre,
asa c nu mai avu cum s-o avertizeze; pe de alt parte, nici nu putea pleca fr instructiunile ministrului,
si ddu imediat seama c misiunea sa esuase, asa c nu se mai gndi dect cum s fac s-1 ntlneasc
pe rege despre care auzise c s-ar afla la Montmedy. Acest plan nu-1 mpiedic s alerge, cu diverse alte
treburi, toat dimineata. Ajuns la Montmedy, gsi ntreg orasul stupefiat. Demagogii erau speriati;
regalistii nu cutezau s-si manifeste sentimentele. Toti tceau mlc si nimeni nu reactiona n nici un fel.
Dar iat c sosi un curier aducnd
84
vestea c regele fusese arestat; dintr-o dat, orasul fu nucit <je strigtele si de vociferrile
antimonarhistilor. Iacobinii si recptar cutezanta, iar monarhistii se ascunser.
De la fereastra Pavilionului Marsan, tata zri escorta care aducea napoi la castel - trecnd prin grdin ntreaga familie regal. Le-a trebuit un ceas si jumtate ca s intre de pe podul turnant, n castel, n fiece
clip, poporul oprea trsura pentru a-i coplesi cu ocri pe cei dinuntru, nianifestndu-si intentia de a
izgoni grzile si de a-i nsfca pe prizonieri, n sfrsit, cortegiul intr n castel, fr s fi curs nici mcar
o pictur de snge; cci dac s-ar fi vrsat un singur strop, mai mult ca sigur c cei din trsur ar fi fost
mcelriti pn la unul. De ndat ce putu ajunge pn la rege, tata se si nfiinta la castel. Regina i
povesti ce se ntmplase, fr s acuze pe nimeni, nednd vina dect pe soart. Amnuntele aflate astfel
chiar din gura reginei, prin intermediul tatlui meu, ct si de la cei care mi le-au povestit mai pe urm,
m-au determinat s le astern pe hrtie, exact asa cum s-au petrecut.
Trsura reginei fusese comandat de doamna Sullivan (care urmase dup doamna Crawford) trsur pe
care domnul de Fersen o folosise pentru una dintre prietenele sale, baroana de Crafft. Tot pe numele
aceleiasi baroane, regina si suita sa obtinuser un pasaport n perfect regul si un permis pentru caii de
post. Trsura fusese vrt cu multe zile nainte n remiza doamnei Sullivan. Ea si asum sarcina de a
vr nuntru toate cele necesare familiei regale. Ar fi fost de dorit ca cei care locuiau ia Tuileries s se
mprstie, dar ei nu vroiau s se despart. Desi pericolul era foarte mare, ei tineau s scape, sau s moar
mpreun. Monsieur si Madame, care consimtir totusi s plece separat, ajunser fr piedici, la
destinatie. Adevrul e c n-au fcut altceva dect s treac granita prin locul cel mai apropiat. Regele,
neputnd prsi Franta, nu avea la dispozitie dect un singur drum. Desi slujitorii si luaser toate
precautiile, ultima ddu gres. Berlina baroanei de Crafft urma s fie ocupat de rege, de regin, de
doamna Elisabeth, de copii si de baronul de
85
Viomesnil. Pe capr, se aflau dou grzi, mbrcate n livrele. Cum doamna de Tourzel nu fu informat
despre plecare dect n ultima clip, ncerc s fac uz de drepturile sale de a nu-1 prsi nici o clip pe
Delfin. Argumentul era argument, asa c doamna de Tourzel lu locul domnului de Viomesnil, n trsur.
Din acea clip, familia regal nu mai avu cu sine nici o persoan care s fie n stare s ia pe loc o
hotrre dac se ivea ceva neprevzut. Nu mai rmseser dect cei doi soldati din corpul de gard care,
orict ar fi fost ei de devotati, nu-si puteau totusi asuma o astfel de rspundere. Aceast situatie fu
cunoscut mult prea trziu, pentru a se mai putea remedia ceva. Ziua si ora plecrii odat sosite, regele si
regina se retraser ca de obicei si se culcar. Dar se scular imediat, se mbrcar cu hainele ce le
fuseser pregtite din timp si plecar singuri din Tuileries. Regele o tinea de brat pe sotia sa; trecnd prin
fata portii pzite, o cataram i se agt n ceva si el fu gata s cad. Santinela l ajut s nu se prvale si
se interes dac nu cumva se rnise. Regina se crezu pierdut. Dar izbutir s treac.
Traversnd Piata Carrousel, se ntlnir cu trsura domnului de Lafayette; fcliile purtate de oamenii
acestuia ' luminar din plin perechea regal. Domnul de Lafayette scoase capul pe fereastr; cei doi fur

siguri c vor fi recunoscuti, dar trsura si continu drumul, n sfrsit, ajunser n coltul Pietii Carrousel.
Domnul de Fersen i urma de departe; grbi pasul si deschise portiera unei trsuri de piat unde se aflau
doamna de Tourzel si copiii. Delfinul fusese mbrcat ntr-o rochie de fat. Asta a fost singura deghizare
la care au recurs. O asteptar cteva minute pe doamna Elisabeth. Iesirea ei din Palat ntmpinase
dificultti. O garderobier devotat o tinea de brat. Marchizul de Briges fcea pe vizitiul trsurii. Contele
de Fersen se urc la spate. Trecur cu bine bariera. Dar berlina nu se vedea nicieri, asa cum se
nteleseser. Asteptar mai bine de un ceas. n sfrsit, si ddur seama c ncurcaser locul ntlnirii,
fiindc cel propus la nceput fusese schimbat si uitaser s-1 previn pe domnul de Briges. Cum nu
puteau trece de barier, se vzur
86
nevoiti s fac un lung ocol pentru a ajunge acolo unde se gsea berlina. Ii astepta ntr-adcvr, dar
pierduser o multime de timp. Fugarii se vrr repede, n ea. In acea clip, domnul de Fersen ntinse
unuia din cei doi soldati de gard pistoalele sale pe care i era gravat numele si care au fost mai apoi
descoperite la Varennes.
Nici o ntmplare neprevzut nu-i fcu s zboveasc; pltiti bine, dar fr exagerare, vizitiii merseser
repede. Vzndu-1 pe Charles de Damas la postul su, cltorii se mngiar cu ideea c plecarea lor
ntrziat nu va avea nici o urmare neplcut; aproape c ncepuser a se crede n sigurant. Se fcuse
foarte cald, iar Delfinul suferea din pricina zpuselii. Atunci ridicar jaluzelele - care fuseser coborte si, ajungnd la statia de post din Sainte-Menehould, uitar s trag storurile din partea unde stteau
regele si regina, fat n fat. Chipurile lor, si mai ales cel al regelui, erau foarte cunoscute. Regele zri un
om sprijinit de roata trsurii, iar acel om l privea cu o atentie ciudat. Se aplec, prefcndu-se c se
joac cu unul dintre copii si-i spuse reginei s trag storul, dar s nu par grbit. Ea fcu ntocmai, dar
cnd regele ridic din nou capul, l zri din nou pe omul cu pricina, sprijinit acum de cealalt roat a
trsurii si privindu-1 cu atentie. Tinea un scud n mn si compara chipul de pe ban cu ce! din trsur;
dar nu scoase totusi nici un cuvnt.
Regele sopti:
- Ne-a recunoscut! Oare ne va trda? M rog, cum o vrea Cerul!
In vremea asta, vizitiii isprvir de nhmat caii. Omul continua s se sprijine de roata trsurii, fr s
rosteasc o vorb. Dup ce prsir statia de post din Sainte-Menehould, fugarii crezur c scpaser
de primejdie; regele chiar zise c ar trebui s-1 rsplteasc pe omul acela care i recunoscuse si care
totusi si tinuse gura, c nu se va lsa pn ce nu-1 va gsi, fr s bnuiasc mcar c-i era sortit s-1
revad.
Ce s-o fi petrecut oare n mintea lui Druet - cci asa se numea omul care-i recunoscuse pe cei din trsur
- n acele
87
clipe, e greu de presupus: s fi avut o clip de mil, de sovial, sau, mai curnd, Sainte-Menehould
nefiind dect un ctun, s se fi temut c nu va putea asmuti destul lume pentru a opri trsura? Ceea ce
stiu e c, foarte curnd dup asta, se urc pe un cal si o apuc pe drumul spre Clermont, unde era seful
statiei de post si unde socotea s le-o ia nainte celor din trsur. Ajunsese la doi pasi de Clermont, dar
nu zri nici urm de trsur. La un moment dat se ntlni cu diligenta care pleca din Clermont.
- Trsura cu care te-ai ntlnit, e departe? strig el.
- N-am vzut nici o trsur.
- Cum se poate? i descrise n amnunt trsura.
- N-a luat-o pe drumul sta, dar am vzut de sus, de pe capr, o berlin pe drumul ctre Varennes; poate
c-o fi aia!
Druet nu se mai ndoi nici o clip, ntr-adevr, la ntretierea drumului spre Clermont cu cel spre
Varennes, zri berlina. Cltorii si manifestar o oarecare nemultumire pentru faptul c, pe o portiune
att de lung de drum, nu exista un popas unde s schimbe caii de post. Plecaser totusi mai departe si
nc cu atta repeziciune, nct Druet cu greu i putu ajunge. V dati seama ct de alarmati au fost
cltorii recunoscndu-1 pe omul ce se sprijinise de roata trsurii, acum clare pe un cal nspumat. Fcu

reprosuri severe surugiilor pentru c merseser att de repede pe un drum att de lung, le porunci s
ncetineasc amenintndu-i c-i va reclama sefului statiei de post din Sainte-Menehould, apoi le-o lu
nainte. Cei din trsur nu cutezar s-i mai grbeasc pe surugii; de altfel trgeau ndejde s evite
primejdia. Un loc de popas, pregtit cu grij de domnul de Bouille, fusese plasat chiar nainte de intrarea
n Varennes. Pentru asta, trebuiau s treac peste podul situat la iesirea din orsel; ziua era pe sfrsite.
Popasul de post, care trebuia s se afle la poalele dealului din Varennes, nu era ns de gsit. Ndjduia
c-1 vor afla n deal. Dar nu fu nici acolo. Surugiii btur n geam.
- Ce facem?
- Mergeti nainte, li se rspunse.
88
n sfrsit, ajunser si la popasul de post, ntre timp, se fcuse ntuneric bezn, n grajd - li se spuse - naveau nici mcar un cal de schimb. eful de post nu le ngdui s mearg mai departe, cu caii obositi, n
timp ce parlamentau, regina vzu trecnd ctiva dragoni purtnd n spinare niste sei de cal. Bnui c toti
caii de post si detasamentul de soldati, pregtiti de domnul de Bouille, erau pe aproape; dar caii de
post se aflau ntr-o parte a orasului, iar caii dragonilor, n cealalt parte, iar ntre ei, podul. Slujbasii de
la popasul de post i silir pe cltori s coboare din trsur, pretextnd c se vor odihni ct timp
surugiii vor hrni si adap caii; de team s nu iste bnuieli, refuznd, coborr si intrar ntr-o cas, fr
s stie c fuseser denuntati si recunoscuti. O saret rsturnat pe pod mpiedica orice legtur cu
detasamentul de dragoni. Cnd sun clopotul si cnd sosi ducele de Choiseul -care se rtcise pe niste
drumuri mrginase pe unde fusese obligat s ocoleasc din pricina msurilor ce fuseser luate la
Varennes - i spuse regelui c nu mai exista nici o alt posibilitate de a-1 salva, dect s-1 urce, mpreun
cu ai si, pe niste cai de drval si s-o ia la goan, trecnd prin vad. Dar c treaba asta nu se putea face
fr violent si fr schimburi de focuri; regele refuz, spunnd c nu va consimti niciodat s se verse,
din pricina lui, nici mcar o pictur de snge francez. Nici domnul de Choiseul, nici regina nu mai
insistar, desi se vedea foarte clar c acesta din urm era de prerea celui dinti. De altfel, i spuse mai
trziu tatei c, din clipa n care nu gsiser caii de schimb, nteleseser c erau pierduti si c nu mai
exista nici o sperant.
Ghinionul fcuse ca domnul de Bouille s ncredinteze importantul post din Varennes fiului su, contele
Louis de Bouille, care era de o superficialitate si de o delsare fr pereche. Fr slbiciunea patern a
domnului de Bouille -care ncredintase aceast misiune unui tnr de douzeci de ani - probabil c
Revolutia ar fi luat cu totul alt ntorstur. Poate c pn la urm nu s-ar fi soldat cu atta vrsare de
snge, ci dimpotriv, doar cu o serie de ameliorri substantiale ale Constitutiei franceze.
89
Acel Druet, pe care regele, cu putin timp nainte se gndise s-1 rsplteasc, se nfipse, cu insolent, n
fata familiei regale si-o njur cum i veni la gur. Nu-mi mai aduc aminte alte amnunte, dect de faptul
c regina pomenea mereu de Brnave1, n timp ce erau adusi napoi la Paris, comparndu-1 pe acesta cu
domnul de Latour-Maubourg2.
Am spus c regele nu era deloc de acord cu demersurile pe care contele de Artois le fcea n numele su.
Aceast nentelegere nu lu sfrsit nici dup ce Monsieur se ntlni cu fratele su si prizonierii de la
Tuileries ncepur a se dusmni pe fat cu sefii de la Coblentz. Regina ntretinea, cu aprobarea regelui, o
corespondent asidu cu baronul de Breteuil, aflat pe atunci la Bruxelles si care avea ca scop s interzic
guvernelor strine de a se vr n intrigile printilor. Se ascundea de doamna Elisabeth, care le ddea
dreptate fratilor ei, asa nct, n interiorul acelui trist castel, nu mai exista nici mcar ncredere. Tata era
intermediarul reginei n corespondenta ei cu domnul de Breteuil; deseori ducea scrisori de-ale sale si
domnului de Mercy; uneori, cnd se temea s nu atrag atentia prin vizitele sale prea dese, scrisorile le
lua Bermont. Tatei i se oferiser saizeci de mii de franci ca s predea acele scrisori. Una singur din
acele scrisori ale reginei 1-ar fi umplut de bani.
Situatia familiei regale devenea din ce n ce mai greu de suportat. Pn la urm regele consimti n sfrsit
s recunoasc Constitutia. Tata, desi slujitorul lui, a dezaprobat total comportarea lui Ludovic al XVI-lea
care tinea cu tot dinadinsul s pun tot felul de piedici Constitutiei pe care abia o acceptase.

- Sire, din moment ce-ati jurat c veti respecta ntocmai aceast Constitutie, i spuse el ntr-o zi, trebuie
s faceti ntocmai cum ati jurat, n mod loial si cinstit, si s realizati ce depinde de dumneavoastr!
1 Antoine Barnave (1761 - 1793), om politic francez, partizan nflcrai al unei monarhii constitutionale,
decapitat de Teroare.
- Marie-Victor-Nicolas ele Fay (1768 - 1850), vicontc, apoi marchiz de Latour-Maubourg, ministru de
rzboi al Frantei ntre 1819 si 1821.
90
- Da, dar nu e bine ntocmit!
- M rog, poate va cdea, dar asta nu trebuie s se ntmple din pricina dumneavoastr!
n noua situatie creat, tata blama deschis faptul c regina pstra o att de strns corespondent cu cei
din Bruxelles. Ea pru s-1 asculte si s-i dea dreptate. Dar ncepu a se ascunde de el si-si gsi alt
persoan care s-i duc scrisorile.
Acei nefericiti printi nu voiau s urmeze sfatul nimnui, prefcndu-se totusi c le primesc si le accept,
n parte, pe unele dintre ele. Rezulta deci c purtarea lor era mai mult dect ciudat, c putea fi lesne
confundat cu trdarea n ochii dusmanilor lor si cu lasitatea, n ochii prietenilor lor; cci nu trebuie s
uitm c cei din Coblentz erau aproape tot att de ostili fat de Ludovic al XVI-lea ca si iacobinii.
Misiunea pe care tata urma s-o ndeplineasc la Petersburg, czuse n urma arestrii familiei regale, la
Varennes. i ceru deci regelui ngduinta de a-si da demisia din postul de la Petersburg. Acceptnd
Constitutia, regele nu voia s fie slujit dect de cei pe care el i numea patrioti", adic oameni despre
care stia c-i erau devotati cu trup si suflet. Tata, desi aristocrat, l cam deranja cu prerile sale
democratice, si apoi era sigur c pn la urm avea s plece dup mama, la Roma. Asa c regele i
accept bucuros demisia, fgduindu-i c, de ndat ce lucrurile se vor linisti, va trimite s-1 cheme
ndrt, la Curte, i multumi pentru faptul c n-avea de gnd s se duc la Coblentz. Regina, mai ales,
insist mult s plece n Italia.
- Dumneata esti de-al nostru, domnule de Osmond, iar noi vrem s te pstrm!
Regele si dduse seama de primejdia unei emigrri n Germania, dar intuise c tata nu era deloc ispitit
s se ndrepte ntr-acolo. De altfel, probabil c ar fi fost foarte prost primit, cci toti cei aflati n slujba
regelui erau priviti cu ochi foarte i'i de fratii si, mai ales de contele de-Artois, care, n acea epoc, era
un fel de sef al lor. Tata mai rmase o bucat de vreme la Paris. La ultima ntrevedere pe care o avusese
cu
91
regele, acesta i druise un brevet de pensie n valoare de dousprezece mii de franci, pltiti din caseta sa
personal.
- Nu-s prea bogat, i spusese el, iar dumneata nu esti lacom. Poate c ne vom revedea n vremuri mai
bune cnd voi putea s te rspltesc ntr-un mod mult mai demn.
Starea snttii mamei, care devenise alarmant, l hotr, n sfrsit, pe tata s se smulg din acel
Tuileries unde nu mai voia s rmn, dar pe care totusi nu se ndura s-1 prseasc, n primvara
anului 1792, sosi la Roma.
La amrciunea pricinuit de evenimentele politice, se adug si cea a mortii fratelui su, abatele de
Osmond, brbat tnr si de mare ndejde. Se rentorsese la San-Domingo n 1790, cu gndul s preia
proprietatea printilor si si s pregteasc un loc de retragere familiei noastre n cazul n care nu s-ar
mai fi putut locui n Franta. La nceputul insurectiei din San-Domingo, juca un rol dintre cele mai
onorabile; dar ntr-o zi, czu n minile ctorva negri care-i fcur felul.
Tata l pstrase pe vicontele de Osmond n fruntea regimentului (de Neustrie) pe care-1 comanda la
Strasbourg, atta vreme ct sttuse n Franta. Dar, dup plecarea sa, vicontele - nsotit de toti ofiterii din
regimentul su - se aliar cu armata printilor.
PARTEA A DOUA
EMIGRATIA
Capitolul I

ederea la Roma. - Cearta printeselor. - Societatea mamei. -Abatele Maury. - Cardinalul de York. Crucea Sfntului Petru. - Doamna Lebrun. - ederea la Albano. - Sosirea la Neapole. - Regina Neapolelui
si fiicele sale. - Idei preconcepute n privinta prsirii Italiei. - Lady Hamilton. - Atitudinea sa. Bermont. - Trecerea prin Saint-Gothard. -Mademoiselle, la Constance. - Sosirea n Anglia.
Voi trece foarte repede peste sederea n Italia. Nu mai pstrez din aceast sedere dect o singur
amintire: c am auzit vorbindu-se despre certurile de la Curtea printeselor, care chiar si n epoca aceea
mi se preau caraghioase. Nentelegerea dintre cele dou doamne de onoare ajunsese pn acolo, nct
mprtise n dou tabere numrul redus de francezi ce se aflau atunci la Roma. Unii tineau cu familia
Narbonne, altii cu familia Chastellux, detestndu-se n mod cordial.
Printii mei se vzur pusi astfel ntr-o situatie foarte dificil, fiindc mama era doamna de onoare a
doamnei Adelade; familia Chastellux recunoscu acest lucru si nu se supr pe ai mei. Copiii Chastellux
erau buni prieteni cu mine, la fel ca si Louise de Narbonne, nepoata ducesei de Narbonne. Totusi, pentru
a nu isca gelozii, eram exclusi cu totii din preajma printeselor. Ct am stat la Roma, n-am vzut-o pe
doamna Adelade dect de trei ori; adevrul e c trecusem de vrsta la care te amuzi cu un copil asa cum
te-ai amuza, de pild, cu un cine, n ciuda certurilor domestice la care erau si
martore si victime, niciodat cei din jur nu izbutiser s le despart pe cele dou printese. Au murit la
cteva zile una dup alta, dup ce triser toat viata alturi, n cea mai tandr si mai perfect ntelegere.
Doamna Victoire avea o mare admiratie pentru sora, care, la rndu-i nutrea fat de ea o profund
afectiune.
Desi cu o sntate foarte subred, mama continua s stea - n virtutea inertiei - lng ele. n fiece sear se
adunau n odaia lor cteva persoane, printre care cei mai asidui erau prelatii Caraffa, Albani, Consalvi si,
n sfrsit, abatele Maury, pe atunci corifeul partidului regalist. Toate acele persoane erau spirituale si
distinse, ncet, ncet, rn-am obisnuit s trag cu urechea la discutiile lor. Abatele Maury, expus tuturor
urilor, tuturor intrigilor pentru a fi ndeprtat de Scaunul Papal pe care avea toate sansele s-1 ocupe
datorit puternicei afectiuni ce-o nutrea fat de el Papa Pius al Vl-lea, trecuse printr-un aspru noviciat.
Uneori, i povestea mamei necazurile sale; ea l consola si-1 ncuraja, totodat certndu-1. Papa l
numise arhiepiscop de Niceea si-1 trimisese - n calitate de nuntiu papal - la ncoronarea mpratului
Leopold1, ceea ce avea s-i asigure plria de cardinal. Cnd se rentoarse n Italia mi confirm acest
lucru si, cu acest prilej, mi drui un splendid topaz pe care i-1 fcuse cadou mpratul, mpreun cu o
multime de alte pietre pretioase. tiind c era renumit pentru avaritia sa care ajunsese de-a dreptul
proverbial, nu-mi pot explica nici astzi cum de se ndurase s se despart de acea piatr pretioas.
Poate c pe vremea aceea s nu fi fost chiar att de ngrozitor de zgrcit. Monseniorul Consalvi se
bucura de stima ntregii Europe; despre el, voi vorbi mai trziu. Cardinalul de York, ultimul vlstar al
nefericitilor Stuarti, locuia la Roma. Mama era nepoata fostului su preceptor; auzind acest lucru, o trat
cu o bunvoint fr margini. O pofti s vin la el, la Prseati, vara, iar iarna i invita aproape tot timpul
- att pe ea ct si pe tata - s ia masa la el. Tria ntr-un palat foarte mare, cu foarte putin mobil
1 Cel de al doilea fiu al Marici-Tcreza, care a domnit ntre 1790 si 1792, dup moartea fratelui su mai
marc, losit'al Il-lea.
94
si fr sobe; purta o glug pe cap si dou mantii mblnite, mbrcate una peste alta; si tinea picioarele
sprijinite pe o cutie mare de fier, plin cu crbuni ncinsi, iar minile si le vra ntr-un manson de blan.
Musafirii ar fi adoptat si ei, cu plcere, aceeasi vestimentatie, cci pur si simplu degerai n somptuosul
su palat. Dintr-un exces de bunvoint fat de mama, poruncea totusi s se ard cteva bucti de lemne,
n cel de al patrulea salon, pretinznd c, chiar si de la aceast distant, cldura l sufoca si nu putea s
respire. Nu uitati totusi c sttea cu picioarele pe cutia aceea urias, de fier, plin cu crbuni ncinsi si c
asta nu-1 deranja deloc. Dar trebuia s mosteneasc si el ceva de la familia regal din care se trgea, fie
chiar si o simpl manie ca aceasta! Slugile i spuneau majestatea voastr". Comesenii mai diplomati,
evitau orice apelativ. El nu vorbea dect italiana; engleza, foarte putin si att de prost nct cu greu
puteai pricepe ce anume voia s spun, ceea ce i displcea grozav. Toat simpatia lui si-o revrsa asupra

lui Consalvi, pe care-1 trata ca pe un fiu. Nu putea sta o clip fr Ercole", (asa i spunea el lui
Consalvi), iar bietul Ercole era plictisit de moarte de aceast scial continu.
Cardinalul era, n acea epoc, foc si par pe cumnata lui, contesa de Albany, care acceptase o pensie de
la Curtea Londrei. Vorbea despre acest lucru, cu mndria unui adevrat suveran, jignit n orgoliul su.
Mai trziu, a recurs el nsusi la mrinimia englez. Vedeti deci ct e de greu de prevzut ce anume se
poate ntmpla n vremuri de restriste. Sigur c n acea epoc, domnul cardinal era de bun-credint cnd
sustinea c prefera s moar dect s se vad pe lista pensionarilor Angliei si totusi iat c pn la urm
a cerut s fie si el trecut acolo.
mi aduc, de asemenea, aminte de o ntmplare care a fcut vlv la Roma. Domnul Wilbraham Bootle,
un englez tnr, ce se distingea att prin pozitia sa social, ct si prin figura, spiritul si imensa lui avere,
se ndrgostise de o oarecare domnisoar Taylor, care era, ntr-adevr, foarte frumoas, dar care n afar
de aceast frumusete nu mai avea
95
nimic ce aduce sotului ei. Totusi domnul de Wilbraham nu se ls pn ce nu obtinu consimtmntul
domnisoarei. La un mare banchet, dat de lordul Camelford, se vorbi despre o ascensiune fcut
dimineata pn la crucea asezat pe domul Sfntul Petru. Scara care urca pn la cruce era exterioar.
Domnul Wilbraham spuse c, din pricina vertijurilor, el nu va cuteza niciodat s ajung pn acolo si c
nimeni si nimic pe lume nu 1-ar putea determina s ncerce asa ceva.
- Nimeni pe lume? zise domnisoara Taylor.
- Nimeni, domnisoar!
- Nici chiar dac te-as ruga eu?
- Dumneata nu poti avea inima s m rogi un lucru despre care ti-am mrturisit c mi-e groaz.
- lart-m, dar iat c ti-1 cer. Te rog, iar dac trebuie, ti poruncesc!
Domnul Wilbraham Bootle ncerc s ia lucrurile n glum, dar miss Taylor insist, n ciuda eforturilor
pe care le fcu lordul Camelford de a o potoli. Pn la urm, toti cei de fat hotrr s se ntlneasc a
treia zi n fata domului Sfntul Petru si s asiste la ncercarea impus tnrului. El o ndeplini cu cel mai
deplin calm si snge-rece. Dup ce cobori,' triumftoarea frumusete nainta spre el, cu minile ntinse; el
i le lu, le srut si-i spuse:
- Domnisoar Taylor, am satisfcut capriciul unei fiinte ncnttoare. Acum ngduie-mi s-mi iau
revansa si s-ti dau un sfat: cnd tii cu tot dinadinsul s-ti pstrezi puterea, nu trebuie s abuzezi
niciodat de ea. Iti doresc din toat inima s fii fericit. Acum, rmi cu bine!
n piata Sfntul Petru l astepta o trsur de post. Se urc n ea si prsi Roma. Domnisoara Taylor avu
destul vreme s regrete prostia pe care o fcuse, cci dup zece ani era tot nemritat; nu mai stiu ce s-a
mai ntmplat cu ea, dup aceea.
0 vedeam adesea pe doamna Lebrun1 sau mai curnd pe fiica sa care era una dintre camaradele mele de
joc. Doamna Lebrun era o femeie de treab, nc frumoas, dar
1 E vorba de renumita pictorit Vigec-Lcbrun, care a trit ntre 1755 si 1842.
96
oroast ca noaptea; era talentat, dar era din cale-afar de sclifosit, att din pricin c era frumoas ct
si pentru c era artist.
Cardinalul Corradini, unchiul lui Consalvi, avea la Albano o csut pe care o pusese la dispozitia mamei
si unde am petrecut dou veri la rnd. Pstrez o destul de slab amintire despre acel tinut minunat, dar n
schimb n-am uitat mgarul grdinarului, care m plimba adesea prin mprejurimi.
La nceputul anului 1792 sosi la Roma sir John Legard mpreun cu sotia sa, miss Aston, var primar
cu mama. Aceast legtur familial deveni foarte strns. Banii cu care printii mei veniser din Franta
erau pe sfrsite. Pensia fixat de rege nu-i fusese pltit tatei dect o singur dat. Cavalerul Legard i
rug s-1 nsoteasc la Neapole si pe urm s se rentoarc mpreun la conacul su din Yorkshire unde
le oferi cea mai generoas si mai amical ospitalitate. Printii mei acceptar s petreac mpreun cu el
ctva timp la Neapole, fr ns s se angajeze la mai mult. Legard nu insist. Am rmas la Neapole zece
luni. Mama a fost foarte bine primit si foarte adulat de regin1 care o puse s-i istoriseasc tot ce se

petrecuse la Curtea Frantei, precum si nceputul Revolutiei, att de plin de nvtminte pentru ea ca
regin. Am fost admis alturi de fiicele ei si astfel a nceput prietenia mea cu printesa Amelie care a
ajuns mai apoi regina Frantei. Vorbeam frantuzeste si englezeste, citeam mpreun, am petrecut cteva
zile cu ea, la Portiei si la Caserta. Printesa m prefera tuturor celorlalte prietene ale sale; eram mai putin
apropiat de surorile sale, desi ne jucam deseori mpreun.
Dup printesa Amelie, cel mai mult o iubeam pe printesa Antoinette, mai trziu principes a Austriei.
Ct despre printesa Christine - care a devenit mai apoi regina Sardiniei - o excludeam din toate jocurile
noastre la care, desi mult mai mare dect noi, ar fi vrut s ia parte. Cele dou printese mai
1 E vorba de Maric-Carolinc, fiica mpratului Austriei, Francisc l, si a "nprtcsci Maria-Tcrcza; a fost
sotia lui Fcrdinard al IV-lca, regele Ncapolclui si a trit ntre 1752 si 1814.
97
mari, mprteasa si marea duces de Toscana, erau mritate n acea epoc.
Existau foarte multi strini la Neapole si cred c se distrau de minune; n ce m priveste, luam prea putin
parte la aceste distractii. Uneori m luau la Oper. Eram o bun cntreat si ncepusem a avea o voce
destul de frumoas de care Cimarosa1 era ncntat. El nu ddea lectii, dar venea destul de des s m
pun s cnt; ba chiar mi recomandase si un maestru cruia i spunea ce anume trebuia s fac.
Momentul cnd trebuia s prsim Neapolul se apropia. Cavalerul Legard i rug din nou pe printii mei
s-1 urmeze n Anglia. Comunicatiile cu San-Domingo - de unde nc mai ndjduiam un ajutor deveniser mai lesnicioase. Tata pstrase n Olanda tot mobilierul ambasadei, din care putea trage unele
foloase. ir John Legard i oferi - cu toat delicatetea posibil - o retragere onorabil, n decursul celor
zece luni pe care le petrecusem la Neapole, i coplesise pe printii mei cu cele mai calde dovezi de
prietenie. Rmnnd n Italia, trebuia s cdem din nou pe capul celor dou printese btrne: doamna
Adelade si doamna Victoire. Dar si ele ncepuser a fi din ce n ce mai strmtorate, iar cei din preajma
lor sigur c n-ar fi vzut cu ochi buni o nou familie care s le mpovreze. Toate aceste reflectii i
determinar pe printii mei s primeasc invitatia cavalerului Legard, dup ce, binenteles, tata obtinu
aprobarea doamnei Adelade. Ea fu de acord cu plecarea noastr adugnd c dac nu izbuteam s ne
stabilim n Anglia, atta vreme ct va mai avea o bucat de pine, va fi extrem de bucuroas s-o mpart
cu noi. Regina Neapolelui se strdui s-o pstreze pe mama lng ea; i oferi chiar o mic pensie, dar pe
atunci noi mai ndjduiam nc s primim partea ce ni se cuvenea din San-Domingo.
De altfel, regina Neapolelui era cam capricioas, iar noua sa favorit, lady Hamilton, ncepuse a se
afirma tot mai
1 Domemicii Cimarosa (1749 - 1801), muzicant italian nscut la Aversa, compozitor de muzica
instrumental si mai ales de oper, dintre care amintim Cstoria secret.
mult. Aceast lady Hamilton s-a bucurat de o att de trist celebritate nct m vd obligat s vorbesc
putin si despre ea.
Domnul Greville, intrnd ntr-o zi n buctrie vzu, n coltul unde se afla soba, o fat foarte tnr,
ncltat doar cu un pantof, fiindc la cellalt picior si cosea ciorapul grosolan pe care urma s-1
mbrace. Cnd fata ridic ochii, domnul Greville rmase uluit, cci era de o frumusete dumnezeiasc.
Interesndu-se, afl c era sora rndasului de la grajduri. Nu-i fu prea greu s-o determine s urce scara si
s-o instaleze n salon. Tri cu ea o vreme, nvtnd-o s scrie si s citeasc. Acest tnr superficial si
zpcit, neglijndu-si afacerile, ddu faliment si se vzu obligat s prseasc Londra. Unchiul su,
William Hamilton, ministrul Angliei la Neapole, tocmai se afla n concediu la Londra. Tnrul i
mrturisi c cea mai mare mhnire a sa se datora nu faptului c trebuia s prseasc Londra, ci pe o
tnr persoan, extrem de frumoas, care sttea la el si care avea s fie, pur si simplu, aruncat n
strad. ir William i fgdui c va avea el grij de ea. ntr-adevr, se duse s-o caute chiar n clipa n care
portreii o alungau din casa nepotului su; doar ce-o vzu, si se ndrgosti nebuneste de ea. O lu cu sine
n Italia; nu stiu ce rol a jucat ea n viata lui, dar dup ctiva ani sfrsi prin a o lua de nevast. Pn
atunci se prea c o tratase cu o afectiune patern care se potrivea cu vrsta lui si care-i ngduia, pn la
un anumit punct, s-o prezinte n lumea, putin cam dificil, a Italiei. Aceast fiint, frumoas ca un nger,
si care nu izbutise niciodat s citeasc si s scrie ca lumea, avea totusi un instinct nnscut al artelor.

Asa c profit din plin de sederea sa n Italia si de dorintele pe care sotul ei i le ndeplinea cu
promptitudine. Deveni o bun muzician, unic n felul ei, care-i ncnta pe spectatori si-i nflcra pe
artisti. Acum vreau s v vorbesc despre ceea ce lumea numea atitudinile" lady-ei Hamilton.
Pentru a satisface dorinta sotului ei, tnra lady umbla de obicei mbrcat ntr-o tunic alb, strns cu
un cordon n talie; pletele i fluturau libere sau erau prinse cu un piepten, a avea ns forma coafurii
obisnuite. Cnd consimtea s
99
dea cte o reprezentatie, se narma cu dou sau trei saluri de casmir, cu o urn, o casolet, o lir si o
tob. Cu acest bagaj usor, mbrcat n costumul ei clasic, se aseza n mijlocul salonului, si punea pe
cap un sal, care-i cdea pn la picioare. Apoi, se nvluia n cel de al doilea, apoi n al treilea. Pe urm
si le smulgea brusc pe toate, alteori le nltura numai pe jumtate, nct salurile deveneau un fel de
fundal pe care aprea chipul eroinei ntruchipate de ea. Dar ntotdeauna ea era singura care izbutea s
nftiseze cel mai bine personajul pe care si-1 alegea. Se inspira din statuile antice si, desi nu le copia n
mod servil, nflcra puternic imaginatia poetic a italienilor. Au ncercat si altii s-o imite, dar n-au
reusit. Talentul acestei fete fcea parte dintre acele lucruri unde e suficient doar un pas ca s ajungi de la
sublim la ridicol. De altfel, pentru a putea avea succesul ei trebuia sa fii tot att de dumnezeiesc de
frumoas cum era ea, din cap si pn n picioare; or, astfel de fiinte se ntlnesc foarte rar. n afar de
aceast nclinare ctre arte, nimic nu era mai vulgar si mai comun ca lady Hamilton. Cnd si scotea
tunica antic si-si punea o rochie obisnuit, si pierdea orice distinctie. Discutia cu ea era lipsit de
interes si mai ales de inteligent. Totusi bnuiesc c trebuie s fi avut un soi de gingsie de care fcea uz
mpreun cu incomparabila sa frumusete, fiindc a exercitat o adevrat fascinatie asupra persoanelor pe
care avea interesul s le seduc: mai nti, pe btrnul ei sot pe care 1-a fcut de rs, apoi pe regina
Neapolelui pe care a spoliat-o si a dezonorat-o, iar pe urm, pe amiralul Nelson, a crui glorie a fost
mnjit cu noroi de aceast femeie, devenit monstruos de gras si pierzndu-si, ntre timp, frumusetea.
Desi i-au trecut printre degete adevrate averi date de Nelson, de regina Neapolelui si de sir William
Hamilton, a murit n cea mai neagr mizerie, n tristete si umilint. Se pare c a fost o femeie rea si
capricioas, cu un suflet josnic, dar cu o nftisare fr egal. Regina Neapolelui a stat mult n cumpn
pn ce a consimtit s-o primeasc. ir William a apelat la mama sa ca s-o conving pe regin s-i fac
aceast favoare. Dar, la foarte scurt vreme dup prezentare, a si pus stpnire
100
pe sufletul reginei. Acum se stie cu precizie c toate acele crude rzbunri care au avut loc la Neapole n
numele reginei si al amiralului Nelson au fost puse la cale, dac nu cumva chiar poruncite de lady
Hamilton. Mama a fost cu att mai dezolat cu ct era foarte atasat de regina Caroline cu care a rmas
ntr-o corespondent foarte asidu si fat de care a avut mai apoi mari obligatii.
Am vorbit pn acum, de mai multe ori, despre valetul tatei, Bermont. Cnd plecarea noastr n Anglia a
fost n sfrsit, hotrt, tata a vrut s-1 plaseze la Neapole, la generalul Acton. Ar fi fost minunat; dar el
a refuzat n mod categoric. Se nsurase de multi ani cu o femeie care fusese mai nti ddaca mea, apoi a
fratelui meu, atunci cnd pe mine m ncredintaser unei englezoaice. Avea copii care rmseser n
Franta, i spuse clar tatlui meu c nu voia s se despart de noi.
- Dar dragul meu Bermont, eu nu-mi pot permite luxul s tin un valet!
- Se poate, domnule marchiz, dar v trebuie un catrgiu. Pentru cltoria pe care urmeaz s-o faceti
veti cumpra catri. O s aveti nevoie de un om care s-i ngrijeasc si s-i conduc, iar omul la
o s fiu eu, stpne!
Miscat pn la lacrimi, tata nu avu ncotro si accept. Bermont cumpr catrii cu tot atta zel pe ct
pricepere, i mn cu mult ndemnare, iar un negru tnr, venit de copil de pe domeniul tatei, din SanDomingo, conducea berlina ocupat de tata, mama, cei doi copii ai lor, nevasta lui Bermont si o tnr
negres care urma s aib grij de mine si pe care eu m strduiam s-o nvt s vorbeasc englezeste.
Resursele tatei nc nu fuseser cu totul epuizate. Hotrse c va cltori cu cavalerul Legard, cheltuind
n comun si, ncepnd din acel moment, mintea acestuia din urm se frmnta fr ncetare cum s ne
fac drumul ct mai plcut cu putint. De aici si ideea cu cumpratul catrilor, Animale capricioase si

antipatice care ne-au csunat mii de ncurcturi, au dus la cheltuieli exagerate si ne-au fcut cltoria
insuportabil, ba uneori chiar periculoas. De pild,
101
cavalerul n-a vrut pentru nimic n lume s ne ngduie s demontm trsurile, nici s lum ghizi si cai
din tinut pentru a traversa Saint-Gothardul, asa c, la un moment dat, am fost siguri c ne vom lsa
oasele pe acolo. Cocotat pe o catrc napolitan, care nu mai vzuse n viata ei zpad, am traversat
muntele, condus de tata care, la fiecare pas, se nfunda n omt pn la genunchi, fiind teribil de speriat,
mi amintesc c lacrimile mi nghetaser pe obraz, dar nu scoteam o vorb ca s nu sporesc nelinistea pe
care-o vedeam zugrvit pe chipul tatei.
- Tine hturile, copila mea!
- Nu mai pot, tat!
ntr-adevr, mnusile mele de piele, la nceput ude, apoi nghetate, sfrsiser prin a-mi face sloi degetele
pe care trebuir s mi le frece zdravn, cu zpad. Apoi tata mi le nfsur n jacheta unui om care se
afla mpreun cu noi si asa ne continuarm drumul. Sositi la schit, timpul se mai limpezi un pic.
Bagajele noastre, trimise nainte, ajunseser la Urseren, asa c nu puturm s ne schimbm hainele ude.
Tata l gsi pe cavaler discutnd cu un clugr care-1 sftuia s se opreasc.
- Dumneata ce spui, marchize?
- Pi, dup ce-ai tras vinul n sticl nu-ti mai rmne altceva de fcut dect s-1 bei!
- Asa e, relu cuviosul clugr, asa e domnilor; si exist dou sticle gata pregtite, pe mas, iar dac nu
ajung, slav Domnului, mai avem!
Acest rspuns m fcu s rd cu hohote si s uit de suferintele ndurate, n copilrie, ti refaci imediat
fortele, chiar si cu cteva hohote de rs. n ciuda celor dou sticle pregtite, ne continuarm drumul. De
partea cealalt a muntelui, nu mai exista nici o primejdie. Tata discuta cu mine, mi explica ce erau
avalansele pe care le vedeam cznd, asa nct coborrea mi se pru tot att de plcut pe ct de cumplit
mi se pruse urcusul.
Am petrecut cteva zile la Lausanne, apoi la Constance, unde se stabilise btrnul episcop de
Comminges. Am zrit-o
102
de departe pe Mademoiselle1. Nu se vedea cu nimeni si era privit cu un soi de repulsie de toat acea
aduntur de emigranti instalati la Constance. Dup ce am cobort Rinul, cu vaporul, am ajuns la
Rotterdam. Tata s-a dus la Haga ca s intre n posesia banilor pe care-i avea depusi acolo. Apoi ne-am
mbarcat, am ajuns cu bine la Harwich, iar de acolo am pornit direct spre Yorkshire.
Capitolul II
ederea la Yorkshire. - ir John Legard. - nsurtoarea sa. - Lady Legard. - Firea lui John Legard. Influenta sa asupra celor tineri. -Opiniile sale politice. - Domnul Brandling. - ederea la Westmoreland.
-Educatia mea. - Plecarea printilor mei la Londra. - Vreau s m duc dup ei. Plimbarea dinainte de
plecare . - Din nou Bermont. - Ciudtenia comportrii sale.
A venit vremea s le descriu mai n amnunt pe gazdele noastre. Firea cavalerului Legard s-ar potrivi
cum nu se poate mai bine cu cea a unui erou de roman. Cci era un amestec din tot ceea ce exist mai
ciudat. Nscut cu gusturile cele mai delicate, cu spiritul cel mai fin, cu imaginatia cea mai nflcrat, cu
nevoia de discutii subtiri, si petrecuse toat tineretea retras pe domeniul din Yorkshire alturi de
oamenii cei mai vulgari. Cu timpul, devenise un fel de tiran al familiei unde prima victim era nevastsa. Doamna Aston, mama a dou fete srace si a unui fiu putred de bogat - dup obiceiul trii - era o
tnr vduv deosebit de atrgtoare n epoca n care sir John Legard, ofiter de gard, i fcea curte
fetei sale mai mari. Aproape c nici nu se mai gndea la ea, cnd iat c afl c cea de a doua fat a
doamnei Aston se mritase cu domnul Hodges, si c cea mare continua s se socoat angajat fat de el.
Avur o explicatie n care el i spuse clar c nu era bogat, c era silit s locuiasc pe pmnturile sale si
c nu voia s cear un asemenea sacrificiu unei fete crescute n lumea bun din Londra.
1 E vorba de printesa Adclai'dc de Orlcans, nscut n 1777, fiica ducelui Philippc-Joscph de Orlcans.
103

Biata mea verisoar nu vru s priceap acest limbaj si accept o mn care nu i se oferea dect cu foarte
mare regret. ir John prsi armata si se stabili n Yorkshire. Poate c aceast retragere ar fi fost mai
putin auster dac doamna Hodges n-ar fi nceput s se comporte mai mult dect usuratic si s dea prilej
lumii s-o brfeasc. Ponoasele le trase biata doamn Legard care fu obligat s suporte - din pricina
zpcitei de sor-sa - asprimea din ce n ce mai mare a sotului ei. Desi cea mai bun femeie din lume, nu
era fcut s stea retras, fie si alturi de un om distins, nu pentru c n-ar fi avut destule cunostinte , dar
nu mai vedea altfel viata dect sub aspectul ei material. Nu avea alt atributie n cas dect s se ocupe
de mas, iar aceast treab i rpea cteva ceasuri bune n fiece dimineat. O dat pe sptmn, fix la
cutare or, nici mai mult, nici mai putin, si scria corespondenta. Dac timpul afectat acestei ocupatii
trecea, lsa pagina neterminat, si lua vrtelnita si trimitea scrisoarea peste opt zile. La o alt or fcea o
plimbare, nconjurnd ntotdeauna, de un numr fix de ori, aceeasi alee. Msura si socotea cam cti
metri de tiv trebuia s fac ntr-un timp si se strduia s isprveasc lucrul n minutul pe care si-1 fixase.
Sotul ei o poreclise milady Pendul", si avea dreptate.
Ei bine, aceast femeie, construit astfel, iubea grozav lumea, distractiile si toaletele. De ndat ce avea
cea mai mic ocazie de a-si satisface astfel de gusturi, si le satisfcea. N-ar fi cutezat s cear caii si
trsura pentru a se duce la plimbare si cu att mai putin pentru a face o vizit; dar cnd sotul ei i spunea,
cu o voce dintre cele mai solemne: Milady, ar fi cazul s faci o vizit la cutare castel din mprejurimi",
inima i tresalt de bucurie. Sigur, sir John, cu cea mai mare plcere", si-si pregtea toaletele. Dac era
vorba de o mas, si-si putea pune n pr cele trei ace cu diamant, singurele sale bijuterii, era n culmea
satisfactiei, si regsea exuberanta de la douzeci de ani pe care - de alti douzeci de ani - sotul ei se
cznea, cu o asprime neobisnuit, s i-o nbuse ntruna. Era ntotdeauna nepoliticos, chiar grosolan cu
ea. Sotia lui,
104
extrem de calm, prea c nici nu bag n seam felul lui de a e purta. Sunt convins c dac toate acele
grosolnii ar fi jignit-o, dac n-ar fi avut o fire att de impasibil, nu cred c ar fi continuat s se
comporte astfel. Cavalerul Legard, neavnd copii si deci neputnd s-si exercite din plin nici
sensibilitatea, nici chiar severitatea fat de o femeie att de placid, se nconjura de copilele rudelor sale,
printre care m numram si eu, desi eram mai mic. Aveam, toate, o fric teribil de el, desi l adoram. O
privire mai putin sever era o rsplat pe care o apreciam ca pe un triumf. Cnd ne spunea bun seara",
dac cumva aduga si Adele", iar o dat sau de dou ori nu mai stiu cu ce prilej mi-a spus chiar: bun
seara, scumpa mea (my Iove)", simteam o bucurie de nedescris. tiam precis c nu-i scpa nimic, c nici
o vorb nu era ntmpltoare, c nu exista nici o tresrire a inimii noastre pe care el s n-o ghiceasc si
s nu tin seama de ea.
i totusi, eu nu eram una dintre favoritele sale. Spunea c sunt orgolioas. Mai trziu, si-a dat seama c
eram mndr. Pus n situatia de a crede c autoritatea sa s-ar putea exercita asupr-mi n asa fel nct
s-i jigneasc pe printii mei, eram foarte rezervat si nu m expuneam n nici un fel reprosurilor sale;
asta ns nu nseamn c nu eram sensibil la laudele sale. Avea obiceiul ca n fiece zi, dup mas, s
prizeze putin tabac. Odat, cineva i ceru putin tutun.
- Mi-am uitat tabachera, zise el.
Una dintre prietenele mele se oferi s se duc s-o aduc.
- Multumesc, dar s-a dus Adele dup ea.
M-am ntors ntr-adevr, aducnd tabachera. Observasem miscarea pe care o fcuse cu o clip mai
nainte, cutnd-o.
- Ai dreptate, sir John, zise sotia lui. tiai c s-a dus Adele?
- Da, stiam.
Acel stiam" mi-a rmas adnc gravat n memorie ca unul dintre cuvintele cele mai mgulitoare care miau fost adresate vreodat. Ce sistem mai bun de educatie ca acesta, cu conditia s nu abuzezi de el! ir
John era chinuit de gut si, n timpul iernii mai ales, sttea tintuit ntr-un fotoliu, rbdnd
105

durerea cu un curaj demn de admirat. Cnd nu avea minile anchilozate, manevra cu iscusint fotoliul
prin toat casa, dar era nevoit adesea s recurg la ajutorul cuiva pentru a-i ntoarce paginile crtii pe
care o citea si, slav Domnului, eram destule dispuse s-i facem acest serviciu. Uneori, pentru a ne
dovedi recunostinta sa, citea cu glas tare. l prefera pe Shakespeare, pe care-1 interpreta admirabil,
nsotindu-si lecturile de niste comentarii foarte interesante. Lui i datorez dragostea mea pentru literatura
englez, precum si putinele cunostinte pe care le-am cptat n acest domeniu. Cum venea vara, si
recpta sntatea; dibcia si agilitatea sa deveneau de necrezut. Fusese foarte frumos n tinerete, acum
ns devenise burduhnos si prea mult mai btrn dect era n realitate; cel putin asa mi se prea mie.
Iubea cu patim muzica. Eu aveam o voce foarte frumoas, dar el nu-mi ceruse niciodat s cnt ca s
nu m fac s devin orgolioas. Uneori, sub un pretext oarecare, intra n odaia unde studiam, zicnd:
- Go on, child! (Continu, fetito!)
Aveam foarte mare grij s aleg buctile care-i plceau cel mai mult. i cnd observam c uita s mai dea
pagina crtii pe care o citea sau c rmnea cu pana n mn fr s mai scrie, simteam o bucurie cu
totul deosebit, fr nici o urm de vanitate pe care se temea c mi-o inspir. Era mai curnd un Pitt1
dect un tory2. Reprezenta perfect the independent country gentlemen"^. Nu-i plcea nobletea, i
dispretuia pe oamenii la mod, i detesta pe parveniti. Era ptimas atasat de tara lui si avea toate
prejudectile si toate pretentiile unui englez autentic, n ceea ce priveste suprematia sa asupra tuturor
celorlalte tri. l iubea pe rege, fiindc era regele
1 William Pitt (1759- 1806), om britanic de stat, zis si cel de al doilea Pitt", fiul lui William Pitt, conte
de Chatham, tot om de stat care a trit ntre 1708 si 1778; prim-ministru al Angliei a luptat mpotriva
Frantei napoleoniene si a votat actul unirii cu Irlanda. Desi a organizat trei coalitii mpotriva Frantei, n-a
putut mpiedica nici victoriile lui Napoleon, nici ruina comertului britanic.
2 Membru al partidului conservator englez care avea ca scop aprarea prerogativelor regale si ale
privilegiilor bisericii anglicane.
3 Rentier de provincie.
106
Angliei", si Biserica, fiindc rigidele sale principii morale se asociau cu cele politice. Am petrecut doi
ani bnd, n fiece zi, o jumtate de pahar de porto, la desert, dup toast: Old England for ever, the king
and constitution and our glorious revolution "'. probabil aceast fraz data din momentul cnd familia
Legard renuntase la principiile regelui lacob. Strmosii si jucaser un rol de seam printre cavaleri.
Eram cu att mai convins de acest lucru cu ct sir John avea o mtus foarte btrn, rmas
nemritat, care nu venea niciodat s ia masa la el, din pricina acelui toast. Locuia ntr-o vilisoar, prin
apropiere, la Beverley, i datora mult nepotului ei ca sef al familiei, dar avea doi colti mpotriva lui, n
afar de toast: unul, fiindc renuntase s mai locuiasc n conacul seniorial, devenit mult prea mare
pentru averea sa, care era mult prea mic; cellalt, pentru c nu pstrase pronuntia gutural a literei g,
din numele su, despre care ea pretindea c ar fi de origine normand, Lagarde. n ce-o privea, ea l
rostea totdeauna gutural. M iubea mult, si descoperisem, ntr-o bun zi, c din pricina sngelui meu
normand, sir John i pregtea un nou necaz; nemultumit c mtusa sa prsise castelul, pentru a locui
ntr-o vilisoar, nepotul si prsi provincia, n ciuda dragostei lor ptimase fat de patrie englezii nu tin
prea mult la locul natal; se ndeprteaz fr regret de locul unde printii lor si ei nsisi au locuit vreme
ndelungat, cutndu-si o resedint care s corespund gusturilor lor de moment, fie pentru agricultur,
vntoare, pescuit, ntreceri pe pmnt sau pe ap, fie pentru orice alt fantezie care-i absoarbe atta
vreme ct ea dureaz. Am cunoscut un domn Brandling, care a prsit un castel minunat unde vzuse
lumina zilei si unde crescuse, ca s se stabileasc la cincizeci de mile de acolo, ntr-o cas nchiriat, n
mijlocul unui tinut urt, numai c rndasii puteau s-i plimbe caii n fiece dimineat, pe un teren cu
iarb., lung de zece mile, fr ca el s fi pus piciorul pe un metru din acel teren. Motivul i se Pruse
suficient ca s-si ia nevasta pe sus - pe care de altfel o
1 Btrna Anglie vesnic, regele, constitutia si revolutia noastr glorioas
107

iubea enorm smulgnd-o de lng ai si si de lng prietenii pe care-i aveau de-o viat. La rndul ei,
englezoaica nu s-a simtit deloc stingherit de aceast hotrre care nu i s-a prut bizar si care n-a fost
contestat de nimeni. Dac nu m nsel, toate aceste trsturi si moravuri te fac s cunosti o tar.
n timpul sederii de cteva luni n Elvetia, cavalerul Legard, cptase - datorit lacului Geneva si
plimbrilor pe ap - convingerea c existentei sale i era absolut necesar un lac. Cumpr deci cteva
pogoane de pmnt pe malul lacului Winandermere, n Westmoreland si se hotr s-si construiasc
acolo o cas. Pn ce avea s-i fie gata locuinta, nchirie una din mprejurimi, unde si transport penatii
si unde l urmarm si noi.
Trebuie s spun c, timp de doi ani, acest om, cu o fire att de imperioas, cu un caracter att de dur, nu
numai c n-a lsat s-i scape un singur cuvnt care s-1 jigneasc pe tata, ci dimpotriv, a trit alturi de
el, afisnd cea mai cald si mai amabil politete, l iubea, ntr-adevr, mult, dar culmea e c a fost la fel
de politicos si de manierat si cu mama, dup care nu se prea omora cu firea, fiindc nici ea nu se prea
sinchisea de susceptibilittile sale. Marea lui generozitate l fcea s-si nfrng pornirile si, dac a fost
mai rigid cu mine, a fcut-o numai din motive de educatie. De fapt, reusise pn la un anumit punct,
fiindc atunci cnd am prsit ospitaliera sa cas, dup ce mplinisem paisprezece ani, nu credeam c am
ceva mai deosebit cu care s m pot mndri n lume.
Tata, n timpul acelei retrageri, se ocupase numai de educatia mea. Lucram regulat, opt ore pe zi, si
numai lucruri serioase. Studiam istoria, eram ndrgostit de filosofic. Tata nu m lsa s citesc singur,
dar mi ngduia s citesc sub supravegherea lui. i era team s nu-mi ncolteasc cine stie ce idei false
n tnrul meu creier, dac nteleptele sale reflectii nu le-ar fi pus stavil. Poate pentru compensatie, tata
aduga studiilor mele si cteva lucrri de economie politic, lucrri care m-au amuzat foarte mult. mi
amintesc de hohotele de rs ale domnului de Calonne cnd, n anul urmtor, la Londra, m-a gsit citind o
lucrare de Smith 108
Wealth ofNations1 - cu care eu, de fapt, m recream; rsetele sale au constituit pentru mine primul
avertisment c un astfel de gust nu era ceva obisnuit pentru o fat de cincisprezece ani.
Mama, amenintat de o boal la sn, trebui s se duc la un consult la Londra, unde fu sftuit s rmn
acolo, ct mai aproape de medici. Familia ei puse mn de la mn ca s-i furnizeze mijloacele bnesti
necesare. Lady Harcourt, prietena ei, si lady Clifford, verisoara ei, si asumar sarcina de a rezolva
aceast problem. Regina Neapolelui - creia mama i scria cu regularitate - o rug s nu se ndeprteze
de medici si-i trimise trei sute de ludovici, anuntnd-o c, n fiece an, ambasadorul din Neapole i va
nmna aceast sum. Rudele sale i trimiser si ele cinci sute de lire sterline cu care se putea descurca la
Londra.
Tata se rentoarse la Westmoreland, la noi, cei doi copii ai si care rmseserm singuri. Nu m pot
abtine, odat ajuns aici, s nu istorisesc o ntmplare care m-a impresionat foarte mult. Cavalerul
Legard, dezolat de perspectiva de a rmne singur cu sotia sa, deveni si mai morocnos ca de obicei;
eram, pur si simplu, indignat, fiindc femeia era deosebit de bun cu mine, att ct putea ea s fie. ntro sear, ne aflam amndou pe aceeasi banc, ntr-o trsuric pe care o conducea el. De cealalt parte a
lacului, soarele apunea ntr-o asemenea splendoare de lumin, nct si eu, si cavalerul Legard ne-am
simtit att de profund impresionati, c ne-a pierit pn si graiul, n sfrsit, el se adres sotiei sale,
privind-o cu ochii si inteligenti si strignd entuziasmat:
- Ce minunat apus de soare!
- Nu m-as mira ca mine s plou, spuse ea.
El se ntoarse, fr s mai adauge un cuvnt, dar gata sa explodeze, de parc ar fi stat pe o bomb. Desi
eram nc o copil, mi-am dat seama ct de nepotrivite erau aceste dou fiinte; n acea clip, mila mea a
fost mult mai mare pentru tiran dect pentru victim.
lat-m ajuns si la un caz att de ciudat pentru o inim omeneasc, nct nu pot s nu-1 povestesc. Acel
Bermont - pe
1 Prosperitatea natiunilor.
109

care 1-am lsat mai nainte catrgiu improvizat - primind la Roma de la niste prelati, prieteni de-ai
tatlui meu, o medalie pe care scria: Fidelului Bermont", odat sosit n Anglia , fu cuprins - dup cum
ne mrturisi - de dorul de tar", l anunt deci pe tata c nu-si mai gsea locul din pricina copiilor si
despre care nu mai stia nimic, c trebuia s plece neaprat n Franta, c moartea lui Robespierre l ajuta
s-si realizeze planul. Tata i spuse:
- Du-te, dragul meu. tii ce bani mai am, asa c iat, ti dau un sfert din ei. Dac n-ai s ai altceva mai
bun de fcut, dup ce-ti vei vedea copiii si te vei linisti, te poti ntoarce cnd vrei!
- V multumesc domnule marchiz, dar n-am nevoie de bani, am tot ce-mi trebuie!
Dup care, plec. Bermont cstigase la loterie, cu ctiva ani nainte de Revolutie, o mie de scuzi pe carei ncredintase tatei. Mai trziu, ceruse napoi banii la care avea grij s adauge la fiecare trimestru leafa
ce i se cuvenea. Registrul de socoteli, unde toate aceste operatii fuseser consemnate, rmsese la el. l
luase o dat cu putinele obiecte de valoare care-i mai rmseser tatei. Dar treaba asta n-a observat-o
nimeni, vreme ndelungat, napoindu-se de la Londra, tata o lsase pe mama acolo doar cu negresa ei.
ntr-o sear ns, mama o strig zadarnic. Cei din jur se agitar, o cutar; n sfrsit, descoperir c
fugise mpreun cu Bermont, rentors special din Franta pentru a o lua cu el. Se ndrgostise nebuneste
de ea si plnuiser totul, n cel mai mic amnunt; si asta, sub ochii ncreztori ai nevestei sale care nu s-a
ndoit o clip de fidelitatea lui.
La putin vreme dup aceast isprav, n vreme ce ne aflam la Londra, doi oameni intrar n salonul
unde lucram alturi de mama; ea sttea ntins pe canapea. Tata ne citea ceva. Cei doi oameni veniser
s-1 aresteze, la cererea lui Bermont; l urcar ntr-o trsur si-1 duser la nchisoare. V nchipuiti
dezolarea noastr. Trebuia s-si procure niste garanti. Mama, care nu-si prsise sezlongul de trei luni de
zile, se fcu luntre si punte s-i gseasc. Dup cteva ceasuri,
110
ellsi.Totusi, tata petrecu noaptea la nchisoare. Bermont reclama mii de scuzi, plus dobnzile si leafa lui
si a sotiei lui de cnd plecaser din Franta. Totul se ridica la o adevrat avere pentru un biet emigrant.
Registrul de conturi, care ar fi fost cea mai bun dovad n ceea ce privea punctualitatea cu care fuseser
pltiti cei doi servitori, se afla n posesia lui germont. Oamenii legii trecur peste sila pe care o simtea
tata si-1 determinar s nege n ntregime datoria. Pentru a dovedi aceast datorie, Bermont n-avea alt
posibilitate dect s recurg la dobnzile care ns i fuseser pltite n mod regulat. Era deci obligat s
arate registrul de socoteli.Trebui s-1 arate, renuntnd la o parte nsemnat din pretentiile sale si dndusi pe fat reaua credint; numai c acum nu mai avea ce pierde nici fat de el, nici fat de ceilalti. Se
purt cu o insolent si cu o brutalitate fr pereche, acceptnd s fie confruntat cu vechiul su stpn pe
care-1 trse n nchisoare, fr ca mcar s fie ct de ct tulburat. Explice cine poate aceast bizar
anomalie. Acest om, n timpul celor douzeci si cinci de ani de devotament si fidelitate, n mprejurrile
cele mai compromittoare, s fi jucat un rol pentru care trgea ndejde la o rsplat considerabil si
pierznd aceast ndejde s-si fi dat arama pe fat? Ori firea i s-a schimbat peste noapte si patima a pus
stpnire pe inima lui pn atunci att de cinstit? mi este cu neputint s-mi dau seama. Biata lui
nevast fu disperat. Cci n afar de nedrepttile svrsite, mai avea a se plnge si de infidelitatea lui.
Pentru a pune capt acestei aventuri, voi spune doar c a luat-o cu sine pe tnra negres la Dole unde a
fcut niste speculatii financiare care au dat gres. A prsit-o, lsnd-o cu doi copii mici n poal. Femeia
a ncercat s munceasc pentru a-si hrni copiii. Neizbutind, i-a luat ntr-o sear de mn si i-a dus la un
leagn. Trecur cteva zile n care n-o mai vzu nimeni, n sfrsit, se ntoarse acas, unde muri, pur i
simplu, de foame. Nu s-a plns niciodat nimnui si n-a cerut ajutor de la nimeni. Doar att c, ducndusi copiii la leagn, le-a rugat pe surori s aib mil si grij de ei, iar cnd a plecat, a strigat:
- Ei nu sunt vinovati cu nimic!
Aceast biat fat, care era att de frumoas ct i ngduia pielea ei de abanos, avea un suflet cu totul
deosebit si merita o soart mai bun.
Capitolul III
ederea la Londra. - Portretul meu la cincisprezece ani. - Felul meu de a tri. - Domnul de Calonne. Asprimea unui legiuitor. - Societatea emigrantilor. - Preotii francezi. - Misiunea domnului de Frotte. --

Baronul de Roii. - Episcopul de Arras. - Contele de Vaudreuil. - Marchiza de Vaudreuil. - Doamna de La


Tour. - Cpitanul d'Auvergne. - Abatele de La Tour. - Doamna de Serant. - Domnul duce de Bourbon. Societatea creol.
Silit de a m afla adesea pe scena despre care voi vorbi, cred c ar trebui s spun, mai nti, cum artam
pe atunci.
Mai serios si mai solid instruit dect majoritatea persoanelor de vrsta mea, cu un gust destul de rafinat
si cu multe si variate cunostinte n literatura a trei limbi pe care le vorbeam cu aceeasi usurint pe toate,
nu stiam, n schimb, nimic despre ceea ce se numeste lume", unde niciodat nu m simteam la largul
meu. Fr a fi frumoas, aveam o figur plcut. Ochii mici, dar vioi si foarte negri, nsufleteau un ten
demn de remarcat chiar si n Anglia. Buze proaspete, dinti foarte frumosi si o cldraie de pr de un
blond-cenusiu; gtul, umerii, pieptul, toate bine fcute; picioarele mici. Dar toate astea m linisteau prea
putin, din moment ce bratele si minile mi rmseser rosii, din pricina frigului pe care-1 ndurasem
cnd trecusem prin Saint-Gothard; si v rog s m credeti c m simteam ngrozitor de prost din cauza
acestui lucru.
Nu stiu cnd am descoperit c totusi eram frumoas, dar, oricum, asta s-a ntmplat la o bun bucat de
vreme dup ce-am sosit la Londra. Exclamatiile oamenilor simpli, de pe strad, au fost primele semne
care mi-au atras atentia asupra acestui lucru: Esti mult prea frumoas, ca s nu te mriti!" mi spusese
odat un crutas, aranjndu-si cochet prul. Sau:
112
Ei bine, afl c dac ai s mai plngi, n-ai s mai fii niciodat 'ca doamna asta frumoas!" o asigura o
precupeat, care vindea mere, pe fiic-sa. Domnul s-ti binecuvnteze chipul att de frumos, cci e o
plcere s se uite omul la dumneata!" strigase odat un hamal cnd trecuse pe lng mine.
n rest, e ct se poate de adevrat c aceste omagii, asa cum se ntmpl de obicei, nu m-au izbit dect
atunci cnd nu le-am mai auzit. Nu stiu dac toate femeile simt la fel, dar pe msur ce le auzeam
ncepusem s tin seama de ele. Deci primele cuvinte de laud au fost cele ale trectorilor, apoi cele pe
care le auzi strbtnd anticamerele, apoi cele pe care le culegi din locurile publice. Ct despre omagiile
din saloane, fcute cu oarecare elegant, triesti o bucat bun de vreme n virtutea lor.
Ca s revin la tineretea mea, eram de o att de mare timiditate, nct roseam ori de cte ori mi se adresa
cineva sau se uita la mine. Or, aceast treab nu e prea plcut. Ea constituie o adevrat suferint, iar eu
o mpingeam att de departe, nct lacrimile m sufocau adesea, fr nici un alt motiv dect un exces de
ncurctur pe care nimic nu-1 justifica. Cu o astfel de fire, m resemnasem destul de usor s nu mai
prsesc odaia mamei si mai ales cptiul patului ei unde acum zcea mai tot timpul. Nu ieseam dect
foarte rar, ca s m plimb mpreun cu tata. Singurele mele distractii erau s joc sah cu un medic btrn
sau s ascult ce discutau cei ctiva brbati care mai veneau pe la tata. Printre acestia, se numra si
domnul de Calonne, cruia ncepuse s-i plac att de mult casa noastr, nct sttea mai mult la noi
dect la el. Ascultam cu lcomie povestirile relatate cu interes si gratie, cnd iat c am bgat de seam
c acelasi eveniment era istorisit de el n mod cu totul diferit si c nu spunea aproape niciodat adevrul.
Am nceput deci s-1 dispretuiesc Profund si abia dac mai catadicseam s-1 ascult. Cu o minte i cu
niste calitti cu totul deosebite, nu fcea dect boacne ' prostii, n vreme ce era pe cale s le
svrseasc, nu voia s Asculte de sfatul nimnui: ddea buzna, se npustea cu capul 'nainte si pn nu
svrsea prostia nu se lsa. Dup asta,
113
nainte de a simti pe pielea lui urmrile, le prevedea, se nvinovtea, se condamna si abandona hotrrea
pe care-o luase, cu o docilitate care nu se putea compara dect cu ncptnarea din ajun.
n epoca despre care v vorbesc, era certat cu toat lumea (pn si cu domnul conte de Artois, pentru
care se ruinase), plin de datorii, trind sub protectia ambasadei Spaniei unde ceruse s fie atasat pentru a
evita arestarea , dar trind att de vesel si de plin de verv ca si cum s-ar fi aflat n cea mai grozav
situatie din lume. Iat, n legtur cu acest lucru, o mic ntmplare care ne ajut s ne facem o idee
despre aviditatea oamenilor de legi din Anglia. Se afisase la Primrie lista persoanelor care - atasate pe
lng diverse legatii - nu puteau fi arestate pentru datorii. Spania era pe atunci n ceart mare cu Anglia.

Ambasadorul spaniol plecase; lista rmsese totusi afisat, dar putea fi smuls, n orice clip, si
aruncat. Domnul de Calonne se ducea zilnic la Primrie ca s se asigure c lista rmsese la locul ei.
ntr-o zi, se ntlni cu un legiuitor, un om de treab pe care-1 vzuse n multe alte locuri.
- Ce faci, domnule, n cartierul sta ndeprtat? Domnul de Calonne i spuse despre ce era vorba.
- Nu te mai deranja s vii pn aici, eu trec zilnic prin sala asta ca s m duc la tribunal; ti fgduiesc s
m uit la list si s te anunt de ndat ce va surveni vreo schimbare.
Domnul de Calonne se pierdu n multumiri si nu se mai gndi la nimic. Lunile trecur si, o bun bucat
de vreme, nici mcar nu se mai gndi la list, ntre timp, avu de rezolvat o mic afacere pentru care
apel la binevoitorul su amic. Pe nota de plat pe care o primi, citi stupefiat: item pentru a fi cercetat
dac numele domnului de Calonne a rmas pe lista legatiei Spaniei, cincisprezece silingi; item etc. etc.".
Suma se ridica la dou sute de lire sterline. Domnul de Calonne se nfurie, dar fu bun de plat sau, ca s
fim cinstiti, adug si aceast sum la celelalte datorii.
N-am dus niciodat viata de emigratie, dar am vzut-o destul de ndeaproape pentru a pstra despre ea
niste amintiri
14
care e foarte greu s le pui n ordine, att sunt de disparate, fti venea s lauzi pn la nduiosare aceleasi
persoane a cror uperficialitate, lips de judecat si urtenie sufleteasc te fceau s te revolti. Femei din
cea mai nalt societate lucrau ce ore pe zi, ca s-si poat hrni copiii. Seara, se mpopotonau, se
strngeau laolalt, cntau, dansau si se distrau pn dup miezul noptii. Asta era partea frumoas a
lucrurilor, partea urt consta n faptul c se ponegreau, denigrndu-se n ceea ce privea munca pe care o
prestau, plngndu-se c una ddea un randament mai bun ca cealalt, comportndu-se mult mai urt
dect muncitoarele de profesie. Amestecul dintre vechile pretentii si lipsurile prezentate era dezgusttor.
Am vzut-o pe ducesa de Fitz-James, ntr-o cas din mprejurimile Londrei, pstrndu-si vechile
maniere si invitnd la mas pe toti cei pe care-i cunostea. Asta dup ce se ntelesese cu toti invitatii ca,
dup ce se ridicau de la mas, fiecare s pun cte trei silingi ntr-o ceasc asezat pe semineu. Dup ce
toat lumea pleca, ducesa nu numai c numra banii, dar dac vreunul avea prostul obicei s pun n
ceasc doar jumtate de guinee n loc de trei silingi nu se lsa pn ce nu-1 dibuia si pn nu-i zicea vreo
dou, pe un asemenea ton, nct ti lua piuitul. Asta n-o mpiedica, ba dimpotriv, socot c o ajuta s
triasc ntr-un oarecare lux.
Am vzut-o pe doamna Leon si toat acea societate cheltuind cu nemiluita, dar cnd se duceau undeva,
femeile, coafate si mpopotonate, se cocotau pe imperiala diligentei, spre indignarea fr margini a
burgheziei engleze, care nu s-ar fi urcat acolo nici s-o omori. Aceleasi doamne frecventau parterul
Operei unde nu se aflau dect femei ntretinute, de care nu se deosebeau ctusi de putin. Moravurile erau
si mai libere dect nainte de Revolutie, iar acele forme, care ddeau o oarecare spoial de gratie
imoralittii, acum nu mai existau. Contele Louis de Bouille, intrnd beat, ntr-un salon, se asez lng
ducesa de Montmorency, apoi o trase lng sine si pe ducesa de Chtillon, rspunzndu-i persoanei care1 rugase s Se poarte civilizat:
115
- Ei nu zu, ce tot spui? Nu sunt pe mosia mea? si le lu de talie pe cele dou doamne.
Un asemenea ton nu era rezervat exclusiv domnului de Bouille. Aproape toat lumea tria ca n familie,
fr ca Biserica s mai fi fost chemat s binecuvnteze acele legturi, ncurcturile bnesti, nevoia de a
se asocia ca s triasc slujeau drept motiv unora sau drept pretext altora. i apoi, din moment ce nimeni
nu gndea nimic ru, totul era iertat. Nu exista nici o alt intolerant, dar aceasta era deplin. Am vzut
astfel de lucruri, nu ns ntr-un numr prea mare. Masa emigrantilor ducea o viat ireprosabil; si era
firesc s fie asa: cci din epoca aceea, a sederii lor prelungite n Anglia, si-a schimbat si poporul englez
prerea proast pe care-o avea despre poporul francez, n ceea ce privea prerile politice, ele erau o
culme a lipsei de judecat. Pn si prerile emigrantilor, care duceau o viat dintre cele mai austere, erau
cum nu se poate mai absurde. Toate persoanele care nchiriau un apartament mai mult de o lun erau
prost-vzute; era mult mai bine s-1 nchiriezi cu sptmna, acest lucru nsemnnd c erai sigur c te
puteai ntoarce dintr-o clip ntr-alta, napoi, n tara ta.

Tata nchinase, pe trei ani, o csut n foburgul Brompton. Cei din jur si ncepuser s cleveteasc
ntrebndu-se dac mai avea ceva de pierdut...
N-ar fi drept, vorbind despre emigranti, s trec sub tcere purtarea clerului. Ea a fost de asa natur nct
si-a cstigat stima si veneratia poporului englez, prea putin dispus s-i favorizeze pe preotii papistasi.
Fiecare familie burghez sfrsise prin a-si avea abatele ei, de predilectie francez, care-i nvta pe copii s
vorbeasc frantuzeste, asistati adesea si de printii acestora. Reuniti n colegii, unii dintre acesti preoti se
ocupau de mici negustorii din care triau sau veneau n ajutorul celor infirmi sau btrni, n ciuda
dorintei de a face prozeliti, au fost destul de ntelepti pentru ca nimeni s nu reclame asa ceva, si nu-mi
aduc aminte s fi auzit de nici un fel de plngere mpotriva vreunui preot n toat perioada de timp ct a
durat exilul. Aceast comportare le-a atras aproape
116
fel de veneratie care s-a soldat cu unele rezultate de-a , ptul misctoare. De pild, cei care aveau sarcina
de a aproviziona micile lor colonii, se duceau vinerea la Billingsgute, cu siling1^ n mn, unde
negustorii de peste le umpleau cosurile- Aveau delicatetea - remarcabil pentru niste oameni att de
simpli - de a lua silingul si de a le da preotilor marf n valoare de zece sau doisprezece silingi. Bietii
preoti francezi se minunau ce cumprturi pot face cu un singur siling. Aceast ciudat tranzactie
comercial se rennoia n fiece vineri si asta timp de ani de zile. Oamenii din Billingsgute aveau
impresia c acesti preoti le purtau noroc.
Nefericita expeditie din Quiberon avusese loc cu mult timp n urm, n niste mprejurri deplorabile, si
fusese nefast pentru toti cei care luaser parte la ea. ederea n insula d'Yeu a constituit cea mai mare
rusine pentru nalta aristocratie. De altfel, domnul de Vauban ne-a lsat o descriere foarte amnuntit a
acestei ntmplri.
Domnul de Frotte, fratele generalului, a venit la Londra. Misiunea sa era s-1 avertizeze pe contele de
Artois c Vandeea era pierdut dac nici unul dintre printi nu se ducea acolo s-o ajute. Nu stiu cine 1-a
adus pe domnul de Frotte la mama; stiu ns c ncepuse a veni foarte des. Negocierile sale trenau, cci
mai mult se amuza fcnd glume dect treab serioas, n sfrsit, dup ce anunt c trebuie s plece,
ceru un rspuns categoric. L-am vzut sosind la mama, cu mutra unui om disperat. Indignarea lui
depsise orice limit. Iat ce anume ne-a povestit:
Domnul conte de Artois l primise, nconjurat de ceea ce numea el Consiliul su", adic episcopul de
Arras, contele de Vaudreuil, baronul de Roii, cavalerul de Puysegur, domnul de Theil si alti ctiva, cci
erau opt sau zece (notati c nsrcinarea domnului de Frotte, care pleca a dou zi, era secret). Domnul
de Frotte vorbi despre situatia din Vandeea. Fiecare din cei din fat ridicar tot felul de obiectiuni; pn
la urm, hotrr c prezenta contelui de Artois, acolo, sigur c era necesar. Dar imediat ncepur a
nsira dificulttile unei asemenea cltorii. Cum va tri monseniorul de Artois fr
17
s
valeti, buctari, medici etc. etc., (noroc c n epoca aceea nu era vorba de duhovnici). Totul fu dezbtut
n amnunt. Contele de Artois prea destul de nepstor si chiar se art gata s plece. Domnul de Frotte
ncheie, zicnd:
- Pot deci s-1 nstiintez pe fratele meu, generalul, c monseniorul de Artois va fi acolo n cutare zi?
- ngduie-mi o clip, zise baronul de Roii, cu accentul lui nemtesc; eu sunt cpitanul grzilor
monseniorului si, prin urmare, rspund de persoana domniei sale. Domnul de Frotte m poate asigura c
nu-1 paste nici o primejdie pe monseniorul de Artois?
- Suntem o sut de mii de oameni gata s ne dm viata nainte de a cdea un singur fir de pr din capul
monseniorului! i cu asta, cred c ti-am spus tot!
- Acum v ntreb pe dumneavoastr, domnilor, credeti c ar exista, n acel loc, suficient sigurant
pentru ca monseniorul s se hazardeze si s plece ntr-acolo? Oare pot eu consimti la asa ceva? adug
baronul.
Toti sustinur c nu, c mai mult ca sigur era cu neputint ca domnul de Artois s plece n Vandeea.
Dup asta, contele ridic sedinta spunndu-i domnului de Frotte c-i dorea drum bun si c-i prea nespus

de ru c trebuia s renunte la un lucru despre care si ddea si el, probabil, seama c era cu neputint de
realizat.
Domnul de Frotte, la nceput uluit, apoi mniat, izbi cu pumnul n mas si strig, njurnd, c nu merita
ca attia oameni curajosi s-si riste viata pentru el si familia regal. De la acea sedint, venise direct la
noi; era nc att de furios, nct nu se putu abtine s nu ne povesteasc si nou tot ce se petrecuse, n
amnunt, cu atta patim, mnie si indignare, care m impresionar de asa natur, nct am s-mi aduc
ntotdeauna aminte de aceast scen. Probabil c n urma acelor lucruri pe care le comunicase fratelui
su, acela avusese curajul s-i scrie lui Ludovic al XVIII-lea acea faimoas scrisoare care ncepea astfel:
Sire, lasitatea fratelui vostru a fcut s pierdem totul!"
Ei bine, lucrurile n-au stat chiar asa. Sigur, contele de nu fcea parte dintre acei oameni curajosi care se
arunc - cu capul nainte - unde e primejdia mai mare; dar dac cei din jur 1-ar fi ndemnat s se duc,
poate c pn la urm s-ar fi dus, desi n-ar fi fcut cine stie ce isprav. S nu fim chiar att de aspri cu
el. S ne uitm putin n jurul nostru si vom vedea ce influent exercit puterea si succesul asupra
oamenilor. Ministrul, la cteva luni dup ce se instaleaz, femeia frumoas, artistul de mare talent,
brbatul la mod nu poart cu totii jugul linguselii? Dup attea laude nu ncep s se cread, n mod
sincer, niste fiinte aparte? Dac numai cteva clipe ale unei adulri fugare au un att de prompt rezultat,
de ce s ne mai mirm c niste printi - crora li se insufl nc din leagn ideea importantei lor, precum
si faptul c sunt niste fiinte privilegiate - svrsesc tot felul de lasitti ce deriv din sminteala de a se
crede niste persoane deosebite, si c prima datorie a fiecruia dintre noi este s avem grij de ele? Sunt
convins c ntr-adevr contele de Artois i-a artat domnului de Frotte imposibilitatea de a-si risca pielea
si c acest argument i s-a prut de necontestat. Cnd le spunem printilor c am fi fericiti s ne dm viata
pentru ei, treaba asta pare un fel de formul cum ar fi de pild sunt cel mai umil servitor al domniei
voastre", cu care ncheiem, de obicei, o scrisoare; numai c ei o iau ct se poate de n serios si socot c e
ntr-adevr o cinste pentru noi s ne dm viata pentru ei. Credeti c asta e numai vina lor? Nu, n primul
rnd e vina celor din jurul lor, care le-au insuflat asemenea idei, ntotdeauna si sub toate regimurile.
Nici uneia dintre persoanele care-1 nconjurau pe contele de Artois nu-i psa de o expeditie aventuroas,
al crei insucces n-avea s le aduc dect oboseal si lipsuri crunte, n plus, baronul de Roii a fost - n
aceast mprejurare - unealta doamnei de Polastron. Dragostea ei sincer, dar prost nteleas, fat de
contele de Artois, nu-i inspira, de fapt, temeri dect pentru siguranta contelui, fr s aib n vedere i
gloria lui. Episcopul de Arras, arogant si violent, extrem de ocupat cu intrigile pe care le tesea mpotriva
Curtii lui
119
Ludovic al XVIII-lea (cci cei doi frati se dusmneau pe fat, si agentii lor ncercau tot timpul s le
dejoace planurile), episcopul de Arras, zic, se temea de vreun tertip menit s-1 smulg pe conte din
minile sale si s-1 dea pe minile militarilor, cu att mai mult cu ct n acea epoc printul nu manifesta
nici cea mai mic predilectie pentru preoti. Iar episcopul n-avea ntr-adevr n el nimic de ostean.
Domnul de Vaudreuil - iubitul despotic si atotputernic al ducesei de Polignac - devenise sotul supus al
unei tinere verisoare ale sale, cu care se nsurase n timpul emigratiei si a crei conduit - cci fata nu
prea avea msur - ar fi putut s-1 fac de rsul tuturor dac ar fi aflat c trieste cu doamna de Polignac.
L-am vzut destul de des pe contele de Vaudreuil, la Londra, fr s-i fi descoperit niciodat distinctia de
care contemporanii si fceau atta caz. Fusese unul dintre corifeii acelei scoli a exagerrii, care-si
fcuse aparitia nainte de Revolutie, pasionndu-se pentru toate fleacurile si rmnnd rece n fata
lucrurilor mari. Datorit banilor pe care-i lua din vistieria regal, devenise un fel de Mecena al unor
Vergilii oarecare, care-1 ridicau n slvi, n cupletele lor. La doamna Lebrun, era gata s-si dea duhul, de
admiratie, n fata cte unui tablou, si-i proteja pe artisti. Se btea pe burt cu ei, pstrndu-si aerele de
mretie pentru salonul doamnei de Polignac si ingratitudinea pentru regin, pe care 1-am auzit brfind-o
fr rusine. Aflat n emigratie si mbtrnind, nu-i mai rmsese dect ridicolul unor pretentii si lasitatea
de a-i vedea pe iubitii sotiei sale ntretinndu-i casa si umplnd-o pe nevast-sa de cadouri, pe care ea
pretexta tot timpul c le cstigase la loterie. Din pcate, doamna Vaudreuil nu putuse deprinde, n

propria-i familie, maniere delicate. Mama ei, o provensal btrn, care nu era lipsit de o oarecare
abilitate, nu-i ddea nici un exemplu n acest sens. Iat, de pild, o ntmplare, dintr-o mie altele.
n timpul campaniei printilor, unul dintre prietenii ei, plecnd la oaste, i-a lsat n pstrare o pung cu
dou sute de ludovici.
120
- Dac triesc, i-a spus, am s vin s ti-i cer. Dac mor, te rog s-i dai fratelui meu!
Prietenul se ntoarse teafr si sntos. Prima lui grij fu s alerge la mama doamnei Vaudreuil. Dar ea nu
scoase o vorb despre bani. Putin cam timid, tnrul nu ndrzni s ia el initiativa, n sfrsit, dup mai
multe vizite, se hotr s-si cear banii.
- Vai, dragul meu, m tem c n-a mai rmas mare lucru din ei, i spuse ea cu accentul ei provensal.
i, fr s fie ctusi de putin ncurcat, i ntinse punga n care nu se mai aflau dect doisprezece
ludovici. V nchipuiti c o astfel de persoan nu-si putea creste fetele n principii prea severe. Toate au
fost niste profitoare. Una dintre ele, doamna de La Tour, si urmase sotul la Jersey, unde oastea din care
fcea parte se afla n garnizoan, n acea epoc, guvernatorul insulei era un oarecare d'Auvergne, cpitan
n marina englez, care avea pretentia c se trage din familia de Bouillon. Domnul d'Auvergne deveni
foarte intim cu doamna de La Tour, care ncepu a face onorurile casei guvernatorului. Ofiterii, malitiosi,
i spuneau, ntre ei, doamna de La Tour d'Auvergne; femeia accept numele si de atunci att ea, ct si
sotul, cumnatii si copiii ei renuntar la vechiul nume Paulet si-1 luar pe cel d'Auvergne. Mai trziu,
sprijinindu-si aceast pretentie pe niste acte pe care cpitanul d'Auvergne - ce murise fr a avea urmasi
- i le lsase ei, doamna se stabili n Franta si sustinu c se trage din vechea familie de La Tour
d'Auvergne; evident, nu cstig nimic, dar alianta cu acea veche familie nici nu-i fu contestat de
nimeni, n aceast treab, a fost ajutat si sustinut de fratele ei, abatele de La Tour, un intrigant fr
pereche, n vremea despre care v vorbesc era secretarul intim si devotatul fr margini al episcopului de
Arras, si tuna si fulgera mpotriva tuturor emigrantilor care se rentorceau n Franta, ntr-o bun
dimineat, dispru fr s avertizeze pe nimeni, iar dup cincisprezece zile aflarm c primul consul l
numise titularul episcopiei din Arras. Mnia patronului si predecesorului su nu mai cunoscu margini
mpotriva acelui pop ticlos".
121
As putea scrie pagini ntregi despre aceast familie de Vaudreuil, dar ar fi prea putin amuzante, dac nu
chiar plictisitoare. Trebuie totusi s-o absolvim de toate aceste cusururi pe doamna de Serant-Walsh, fiica
mai mare, persoan plin de calitti, care a fost una dintre primele doamne de onoare ale mprtesei
Josephine. Era deosebit de instruit, foarte spiritual si mpratului i plcea s discute cu ea, n vremea
n care mai avea obiceiul s stea de vorb cu lumea. Ea si doamna de Remusat i spuneau adesea unele
adevruri foarte utile pentru el, ct si pentru altii.
Creditorii contelui de Artois ncepur a deveni att de ndrzneti, nct acesta fu obligat s se refugieze
ntre zidurile palatului Holyrood, la Edimburg, unde nimeni nu-1 mai putea deranja. Locui acolo pn ce
apru o hotrre a Parlamentului englez n care se spunea c nimeni nu putea fi urmrit pentru datoriile
contractate n strintate. Asa c nici un print nu mai rmase la Londra, n afar de ducele de Bourbon
care a pierit ntr-un mod att de mizerabil, la Saint-Leu, sfrsit, de altfel, demn de viata pe care a dus-o.
Tatl su, bgnd de seam c fiului nu-i plcea ctusi de putin suieratul gloantelor, l expulzase din
oastea lui Conde unde - ntre dou generatii de eroi - tnrul fcea de rs numele de Conde. Nu era totusi
un om ru; era blnd din fire, dar usuratic. Poate c purtarea lui se datora, n principal, unei timiditti
organice, care-1 fcea s nu suporte situatia lui de print; nu se simtea bine dect printre oamenii de rnd,
pentru care n-avea nici un fel de stim, nclinarea lui, mult prea mare, ctre sexul slab, mpreun cu sila
pe care o simtea pentru saloane l fceau s duc o viat prea putin onorabil. Cnd era silit de vreo
mprejurare, cu neputint de evitat, s se afle ntr-o companie simandicoas, suferea n mod vizibil. Avea
totusi un chip frumos, cu trsturi nobile, iar gesturile sale - desi vdeau clar ncurctura n care se afla erau totusi pline de distinctie. O legtur intim cu tnra contes de Vaudreuil l oblig o vreme s
frecventeze nalta societate, fr s se simt ns vreodat la largul su. Se ducea, totusi, parc cu ceva
mai mult plcere dect n alt parte, n asa zisa societate creol. Aceast societate era

122
alctuit din persoane ale cror locuinte nu fuseser chiar att je devastate nct s nu se mai poat sta n
ele. Negustorii din Londra le fcur, la nceput, unele nlesniri dar, cnd vzur c n-aveau s mai fie
pltiti, ncetar. Aceast mic societate era de fapt cea mai npstuit dintre toti emigrantii. O oarecare
doamn de Vigne era cea mai bogat dintre toti. si ddea aere de mare proprietreas, i spunea ducelui
de gourbon vecine", pentru c locuia pe strada ei si era ndeajuns de vulgar ca s ncerce s se pun
bine cu el. Ea a fost cea care i-a rspuns unui englez cnd acesta a ntrebat-o dac era creol:
- Da domnule, si nc dintre cele autentice.
Fiica acestei doamne, foarte frumoas si foarte amabil, era curtat de cei mai distinsi dintre emigranti;
dar iat c morile, aflate pe domeniile devastate, ncetar s mai macine si deci s mai produc, asa c
pn la urm, fata fu mai mult dect fericit s se mrite cu consulul Angliei la Hamburg. Domnisoara
de La Touche, fiica doamnei Arthur Dillon si domnisoara de Kersaint, amndou bogate, avnd
pmnturi ntinse n Martinica, erau cele mai curtate. Prima se mrit cu ducele de Fitz-James, cea de a
dou, cu ducele de Duras. Mai trziu, am devenit prieten bun cu amndou, asa c voi mai vorbi
despre ele.
Capitolul IV
Concert de dimineat. - Generalul de Boigne. - Cstoria mea. -Firea domnului de Boigne. - Printii de
Orleans. - Contele de Beaujolais. -Domnul duce de Montpensier. - Ducele de Orleans. - Neplceri
domestice. - Cltoria n Germania. - Hamburg. - Munchen. - Rentoarcerea la Londra. - Povestea ladyei Mary Kingston.
Nu voi istorisi romanul vietii mele, cci fiecare l are pe al su si, dac ai talent si respecti adevrul, poti
realiza un lucru interesant; din pcate, eu n-am talent. Asa c nu voi spune despre mine dect ceea ce
este absolut necesar, ca s Puteti ntelege de la cte ferestre am asistat la spectacolele pe
123
care voi ncerca s le descriu si cum de am ajuns la acest lucru. Pentru asta, e nevoie s intru n unele
amnunte privind mritisul meu.
Simtindu-se mult mai bine, mama tinu s m distrez, l rentlnise la Londra pe Sappio, fostul maestru
de muzic al regelui Frantei. Veni deci la noi, m puse s cnt, rmase ncntat de talentul meu si-1
cultiv cu mare zel. Sotia sa, o persoan micut si foarte gentil, era si ea bun muzician. Vocile noastre
se potriveau att de bine nct, cnd cntam mpreun, geamurile si oglinzile vibrau. N-am mai vzut asa
ceva dect atunci cnd cntau doamnele Sonta'g si Malibran. Acest lucru se bucura de un bun renume,
mai ales printre artisti, pentru c era ceva rar. Sappio si aducea destul de des nevasta la mama. ncetul
cu ncetul, se obisnuir s vin mai ales duminica dimineata, alctuind pn la urm un fel de concert,
improvizat de artistii profesionisti si de cei amatori. Auditorii se nmultir, moda si vr si ea coada si,
dup cteva sptmni, mamei i fu nespus de greu s scape de nepoftitii care veneau cu grmada la noi.
Un oarecare domn Johnson, pe care-1 vizitam uneori, i ceru mamei ngduinta s aduc cu sine pe un
nou-sosit din India; omul cunostea prea putin lume si era dornic de societate. Veni, apoi plec fr ca
noi s-i fi dat prea mare 'atentie. Trecur cteva sptmni. Strinul ne fcu o nou vizit, se scuz c o
entors l mpiedicase s vin mai curnd si o rug pe mama s pofteasc a doua zi s ia masa cu el;
dup ce ncerc s se eschiveze n fel si chip, mama nu mai avu ncotro si accept. De altfel, nu veneau
dect familia O'Connell si familia noastr. Gazda l rug apoi pe domnul O'Connell s vin la noi a doua
zi dimineat si s m cear de nevast, n numele lui. M apropiam de saptesprezece ani. Nu mi se
fcuse niciodat, pn atunci, nici cel mai mic compliment. Nu cunosteam alt dragoste, dect dragostea
filial. Mama nu-si gsea linistea vznd c resursele noastre, si asa destul de precare, erau pe terminate.
Regina Neapolelui, alungat din statele sale, i-a spus c nu stia dac va mai putea s-i dea, n continuare,
pensia pe care i-o fixase. Lamentrile mamei m
124
. presionar totusi mai putin dect tcerea tatei si insomniile re-si lsaser pecetea pe chipul lui. Eram
deci sub aceste impresii, cnd domnul O'Connell sosi cu misiunea de a-mi propune mna unui om care
spunea c are o rent de douzeci de mii de ludovici pe an, care oferea trei mii de ludovici, drept venit

sotiei sale si care insinua c, neavnd pe nimeni pe lume, nu va avea nimic mai scump pe pmnt dect
pe tnra sa sotie si familia ei.
I-am cerut un rgaz pn a doua zi, desi hotrrea mea fusese luat. I-am scris un biletel doamnei
O'Connell ca s-o rog s m invite s iau masa la ea - lucru care de altfel se ntmpla destul de des - si s1 anunte si pe generalul de Boigne s vin. Binenteles c a fost prompt la ntlnire; am fcut greseala desi eu o socot un lucru cinstit - s-i spun c nu simteam nimic pentru el si probabil c n-aveam s simt
niciodat, dar c - dac el voia s aib grij de printii mei asigurndu-le existenta - i voi fi att de
profund recunosctoare, nct m voi mrita cu drag inim, cu el. Dac acel sentiment i era de ajuns,
mi ddeam consimtmntul; dac pretindea mai mult, eram prea cinstit ca s-i pot fgdui ceva, att n
prezent, ct si n viitor. El m asigur c nu-si fcea nici un fel de iluzii c ar putea inspira altfel de
sentimente. Am cerut ca cinci sute de ludovici din renta mea s-mi fie asigurati printr-un contract, care
avea s fie semnat de printii mei, odat cu contractul de cstorie. Domnul O'Connell si asum sarcina
s redacteze aceste acte. Domnul de Boigne mi spuse c atunci nu-mi va mai da rent dect dou mii
cinci sute de ludovici. Am fost de acord, tind scurt orice discutie si m-am rentors acas pe deplin
satisfcut.
Mama se simti putin jenat c nu apelasem la ea ntr-un moment n care era vorba de soarta mea. I-am
povestit ce anume fcusem. i ea si tata, desi foarte miscati, m conjurar s reflectez bine. I-am asigurat
c eram pe deplin multumit, si lucrul era adevrat n acel moment, cci eram animat de eroismul
primei tinereti. Din punct de vedere al constiintei, m pusesem la adpost, spunndu-i acelui om c nu
credeam c-1 voi iubi vreodat. M simteam n stare s-mi ndeplinesc
125
ndatoririle pe care eram pe cale s le contractez si de altfel totul era nlturat de fericirea de a-mi scoate
printii din situatia grea n care se gseau. Nu aveam n fata ochilor dect acest lucru si nu simteam
deloc c fac un sacrificiu. Mai mult ca sigur c la douzeci de ani n-as fi avut acest curaj, dar la
saptesprezece nu-ti dai seama ce nseamn s-ti pui n joc viata. Dup dousprezece zile eram mritat.
Generalul de Boigne avea patruzeci si sapte de ani, eu saptesprezece. Venea din India, cu o reputatie
onorabil si cu o avere imens fcut n slujba printilor mahrati. Viata sa nu prea era cunoscut si m-a
mintit ori de cte ori 1-am ntrebat despre numele, familia si viata lui '. Cred c, n acea epoc, dorea s
rmn asa cum
1 Bcnot Laborgnc, s-a nscut la 8 martie 1751, n Chambcry. Tatl su era negustor de blnuri. La
nceput, a urmat coala de Drept; dup studii temeinice la colegiul din orasul natal, s-a simtit atras ctre
cariera armelor. A intrat deci ntr-un regiment irlandez aflat n slujba Frantei apoi, n 1768, s-a mutat n
regimentul Clark. Vznd c avansarea c mult prea dificil, trece - cu gradul de cpitan - ntr-un
regiment grec aflat n slujba Caterinci, tarina Rusiei, n 1780 c luat prizonier si dus la Chio, apoi la
Constantinopolc unde rmne prizonier sapte luni, pn la ncheierea pcii. Ajuns maior, si d demisia
din armat si pleac n India. Dup o perioad destul de grea, n care - ca s triasc - c nevoit s dea
lectii de scrim, Bcnot Laborgnc este trimis de ctre lordul Hastings, guvernatorul indici, cu o misiune
la printii indieni, n 1793 l gsim la Deliii. Dup o seric de ncercri pe lng diversi printi hindusi si
dup o seric de dificultti cu companiile din India, intr n slujba printului Sindiah. i organizeaz
acestuia armata dup sistemul european, se bucur de mari succese si fat de alti printi indieni, este
numit general al infanteriei, apoi guvernator al provinciilor cucerite, primind o cot parte din tot ce
captureaz, izbutind astfel s adune o avere urias, n 1794, printul Sindiah moare. Dup doi ani,
Laborgnc, acum generalul de Boigne, se rentoarce n Europa si se nsoar, n 1798, cu Adele de
Osmond, cstorie din care nu rezult nici un copil.
Fcut conte, locotcncnt-gcncral si nmnndu-i-sc Marca Cruce de Saint-Mauricc si Saint-Lazar, de ctre
regele Sardiniei, generalul de Boigne devine binefctorul orasului natal. Ludovic al XVIII-lca l
numeste aghiotant, l face cavaler al ordinului Saint-Louis si-i nmneaz Legiunea de onoare. Moare la
21 iulie 1830, la Chambcry, unde i se ridic o statuie.
Institutiile caritabile ridicate de general sunt numeroase: dup ce a construit un teatru, a fcut numeroase
strzi, a nltat cteva institute stiintifice, a ridicat un colegiu al iezuitilor, a mrit considerabil spitalul, a

creat un azil pentru btrni, un ospiciu pentru nebuni, un loc de refugiu pentru cei care nu puteau munci,
a instituit numeroase burse pentru tinerii merituosi dar sraci si dornici s nvete fie carte, fie o meserie.
Domnul de Boigne, scrie doamna Lcnormand, a dat ntotdeauna dovad de mult consideratie si respect
fat de sotia sa si, atta vreme ct a trit, doamna de Boigne a petrecut n fiecare an cteva sptmni
mpreun cu el, fie la Buissonrond, fie la Chambcry; ori de cte ori ca i fcea cinstea de a-1 vizita, el
invita ct mai mult lume. nssi sotia lui n-a rostit numele generalului dect cu respectul datorat unui
astfel de binefctor." '(N. ed.fr.)
126
arta, adic onorabil. Adusese unele omagii unei foarte frumoase fiice a unui doctor. Ea le primise cu
prea putin bunvoint sau cu o cochetrie care nu-i fusese nteleas. Iesind ntr-o zi de la ea, si aminti
brusc de tnra - adic de mjne _ pe care o cunoscuse cu cteva sptmni mai nainte. Voi s-i
dovedeasc acelei frumuseti dispretuitoare c o fat mult mai tnr, mai frumoas, mai binecrescut, si
dintr-o familie nobil putea s-i accepte mna. El mi-o oferi, iar eu am acceptat-o, spre nefericirea
amndurora. Dac n acel moment as fi avut totusi o frm de minte, dac seductia averii nu mi-ar fi
surs o clip, cred c n-as fi avut curajul s-mi vr capul n latul pe care mi 1-am pregtit cu mna mea.
Trebuie totusi s recunosc c, desi o copil, nici un sentiment usuratic n-a pus stpnire pe inima mea, si
c atunci cnd m-am vzut nconjurat de atta lux, n-am simtit totusi nici o bucurie.
Domnul de Boigne nu era att de bun, nici att de ru cum te simteai uneori nclinat s-1 judeci dup
faptele sale. Provenind din burghezia cea mai de jos, fusese vreme ndelungat soldat. Nici azi nu stiu
cum a ajuns din legiunea irlandez, aflat n slujba Frantei, la elefantul de pe spinarea cruia comanda o
oaste de trei mii de cipai, alctuit cu grij de el, si menit s-1 slujeasc pe Sindiah, seful printilor
mahrati, cruia aceast putere, organizat dup tipicul european, i asigura dominatia n nordul Indiei.
Domnul de Boigne trebuie s se fi folosit de mult abilitate si siretenie ca s poat prsi India ducnd
cu sine doar o prticic din bogtiile uriase pe care le adunase acolo, prticic ce se ridica la mai bine de
zece milioane de lire. Repeziciunea cu care trecuse de la gradul de soldat la cel de comandant, de la o
srcie lucie la o avere imens, nu-1 fcuse niciodat s simt frecusul societtii ale crei rotite l
uimeau. Boala de care suferise l obligase s foloseasc opiumul n cantitti mari, care-i paralizau
deseori si fizicul si psihicul, ndelungata sa sedere n India adugase geloziei sale nnscute - de altfel
fireasc la un om de vrsta lui - acea gelozie crncen, specific oriental; pe lng toate astea, mai
127
avea si o fire, cred c cea mai grosolan pe care bunul Dumnezeu a dat-o vreodat vreunui muritor.
Simtea nevoia s se fac nesuferit n aceeasi msur n care oamenii normali se strduiesc din toate
puterile s plac. Voia s-si impun puterea pe care i-o conferea imensa lui avere si nu-i dduse niciodat
prin cap s si-o manifeste altfel dect jignindu-i pe cei din jur. si insulta valetii; si jignea musafirii, dar,
de cele mai multe ori, victima proastei sale dispozitii eram eu, sotia lui. i desi era un om cinstit, loial n
afaceri, desi - cu toat grosolnia lui - prea un om de treab, totusi aceast bdrnie la care se aduga
ngmfarea parvenitului, cel mai nesuferit dintre toate cusururile sale, toate astea l fcuser att de
antipatizat de toti, nct nici o fiint, din nici o clas social, nu se lipise de el, desi ajutase o multime de
lume.
n epoca n care m-am mritat cu el, era destul de avar, dar dac as fi vrut, as fi putut dispune cum mi-ar
fi plcut de averea lui. Cred c o femeie mai coapt, mai abil, care s stie s pun pret pe bucuriile pe
care ti le ofer banii, si urmrind acel testament de care el tot vorbea ntruna si pe care 1-am vzut
refcndu-1 de vreo cinci-sase ori, s-ar fi putut alege cu o situatie frumoas. Dar ce puteam face eu, o
fetit de saptesprezece ani, mult mai candid si mai mndr dect fetele de seama mea? Treceam din
uimire n uimire vznd cum brbatul meu si dezvluia, sub ochii mei, cele mai josnice si mai urte
patimi. Gelozia lui absurd, exprimat n modul cel mai brutal, m uluia, m umplea de mnie si de
dispret. Avnd o situatie strlucit, ofeream foarte des mese exceptionale, si ddeam concerte minunate,
la care binenteles c trebuia s cnt si eu. Domnul de Boigne era, din cnd n cnd, foarte ncntat s
arate lumii ce achizitie fcuse el: o foarte frumoas ppus, care se comporta ca un automat! Dar nu

peste mult, gelozia lui oriental l apuca din nou; furios c fusesem privit, admirat, ascultat, si
aplaudat, mi-o trntea de la obraz, n niste termeni mai mult dect cazoni.
Pe atunci erau la mod concertele, la care asistau persoanele cele mai distinse att din Anglia ct si din
strintate. Adesea veneau si printii de Orleans; luau masa la noi, dar
128
tepeni si plini de ei, fr s-si permit nici cea mai mic
familia"tateRetrasi toti trei ntr-o csut n Twickenham, din mprejurimii6 Londrei, triau ct se poate de modest,
dar convenabil, pornnul de Monjoie, prietenul lor, alctuia toat Curtea lor si ndeplinea functiile de
gentilom de camer, n rarele ocazii cnd era vorba de etichet.
n ciuda silei de la nceput, n curnd am observat c ducele de Montpensier era tot att de amabil pe ct
era de cultivat si de distins. Iubea cu pasiune artele si muzica. Domnul duce de Orleans i tolera orice din
dragoste pentru el. Nimic nu era mai misctor dect legtura dintre acesti doi printi si dragostea pe care
o nutreau amndoi fat de fratele mai mic, domnul de Beaujolais. Acesta nu prea se sinchisea de
afectiunea lor. Era usuratic, inconsecvent, n-avea nici o ocupatie, si cnd s-ar fi putut si el emancipa, la
Londra, clca n toate strchinile n care calc de obicei toti tinerii pedanti, n ciuda chipului su
ncnttor, a nftisrii sale distinse, cptase niste apucturi att de urte, nct nu te simteai deloc bine
n compania lui. Oricine-1 zrea, cnd iesea de la Oper, l ocolea, temndu-se s nu fie beat crit.
Excesele si butura l fcur s se mbolnveasc de piept; domnul duce de Orleans 1-a ngrijit ca o
mam, ns nu 1-a mai putut salva.
Dar am nceput s anticipez asupra evenimentelor, n epoca despre care vorbesc, domnul conte de
Beaujolais era nc sub influenta fratilor si si nu se stia despre el dect c promitea s arate bine.
Domnul duce de Montpensier era urt, dar att de amabil si de gratios, manierele i erau att de distinse
nct nici nu-i mai observai urtenia. Ducele de Orleans avea un chip destul de frumos, dar n-avea nici
urm de distinctie, nici n nftisare, nici n comportare. Niciodat nu prea s se simt la largul lui.
Discutia cu el, desi extrem de interesant, avea o anumit not de pedanterie care nu i se potrivea unui
m att de tnr, n sfrsit, n-as putea spune c m ncnta tot att de mult ct fratele su cu care mi-ar fi
plcut s discut ceasuri n sir dac as fi cutezat.
129
Dup zece luni de csnicie furtunoas, domnul de Boigne mi propuse ntr-o bun dimineat s m
readuc la printii mei. Am acceptat, cu nespus bucurie. Dar nu asta era si socoteala celor din familia
mea, nici din societatea mea care voiau s profite din plin de pe urma milionarului, psndu-le prea
putin cine trgea ponoasele. Asa c iat-m dintr-o dat si victima si martira celor mai odioase
persecutii, i reprosasem mai ales, brbatului meu, c m avusese la saptesprezece ani, c-mi spulberase
toate iluziile cu care psisem n lume, cu zece luni mai nainte. Numai c domnul de Boigne nu se ndur
s-si lase din gheare prada, pe care acum ncepu a o regreta. Printii mei, precum si persoanele cele mai
distinse dintre emigranti, trecur de partea lui. Unul si asum sarcina s m spioneze, altul s-mi
interogheze slugile. Cutare se luda c avea trecere la Roma si putea desface cstoria. Altul gsi c
contractul de cstorie era lovit de diverse nulitti etc. etc. Se adunau acas la sotul meu si m tocau fr
mil. Inventau tot soiul de murdrii pe seama mea; i le povesteau - unii n versuri, altii n proz - si le
vindeau pe bani grei. n sfrsit, toat lumea fu cumplit de pornit mpotriva unei fete care abia mplinise
saptesprezece ani si pe care, n ajun, o coplesise cu linguselile sale. Vznd atta josnicie si rutate, pn
si domnul de Boigne s-a revoltat; si-a ferecat punga si si-a nchis casa. Am vzut mai trziu, n minile
sale, unele scrisori, adevrate pilde de elocint mpotriva mea, dovezile josnicelor servicii pe care i le
fcuser acei asa-zisi prieteni ai si. Avusese grij s pstreze numele persoanelor, sumele pe care le
ceruser si pe care le pltise. Acele sume erau de natur s-1 fac s se umfle n pene, s-i satisfac pe
deplin orgoliul, constituind totodat o scial n plus, artndu-mi-le. Imposibilitatea de a-1 determina
pe domnul de Boigne de a aranja n asa fel lucrurile nct s am si eu parte de putin liniste,
nerespectarea fgduielilor pe care le fcea cum c-si va schimba purtarea fat de mine, mhnirea pe

care o simteam fiindc eram nedrepttit de cei din jur, indusi n eroare de agenti pltiti de sotul meu, mau determinat s nu m mai ntlnesc cu el dect dup trei luni.
130
Nu voi intra n nici unul dintre amnuntele csniciei mele. E de ajuns s stiti c, disperat si creznd c
m ador atunci cnd eram desprtiti, stul de mine si urndu-m cnd eram mpreun, m-a prsit
pentru totdeauna", de vreo cinci sau sase ori. Toate aceste desprtiri erau nsotite de scene care mi-au
otrvit tineretea de care nu m-am bucurat ctusi de putin si care a trecut att de repede nct aproape c
nici nu mi-am dat seama.
n 1800 am fcut o cltorie n Germania. Am petrecut o lun la Hamburg unde emigrantii erau crmuiti
de sceptrul doamnei de Vaudemont. Cteva stngcii nevinovate pe care le-am svrsit, scandalurile pe
care le-au iscat - att de mari nct era cu neputint s le treci cu vederea - pur si simplu m-au revoltat.
De la Hamburg, m-am dus la Altona, apoi la Miinchen, populat pe atunci de rmsitele armatei lui
Conde, unde am gsit exagerarea mpins pn la extravagant, ncepnd de atunci m-am obisnuit s nu
fiu de prerea nimnui si s am ntotdeauna propria mea prere, mi amintesc c am auzit sustinndu-se,
la Munchen, ineptia c emigrantii nu trebuiau s consimt s se napoieze n Franta dect cu conditia s
li se restituie nu numai castelele, ci si mobilele n starea n care fuseser cnd le-au prsit. Ct priveste
restituirea bunurilor, dobndirea drepturilor si satisfacerea tuturor pretentiilor, faptul devenise ceva de la
sine nteles. Poate c acele dorinte, odat mplinite, i-ar fi dezamgit, cci emigrantii se obisnuir pn
ntr-atta s tot repete c pierduser rente de sute de mii de livre, nct ajunseser s cread pn si ei
acest lucru. Nu exista conac, orict de amrt, pe care stpnul su s nu-1 regrete ca pe cine stie ce
castel mret. Am trecut prin Tirol, care mi s-a prut - dup expresia printului de Ligne - cel mai frumos
coridor al Europei. Am fcut apoi un drum pn la Verona pentru a le vedea pe surorile domnului de
Boigne, a cror existent, pn la urm, mi-a mrturisit-o, apoi ne-am rentors la Londra, unde am avut
bucuria s-mi regsesc printii, de care aceast cltorie m ndeprtase. Dac nu mi-as fi fgduit s nu
intru n amnunte, as fi avut de istorisit foarte multe lucruri legate de amrciunile si de ofensele
pricinuite
131
de manierele grosolane ale brbatului meu. Folosesc cu bun-stiint cuvntul maniere", fiindc aveam a
m plnge mai mult de forma dect de fondul felului su de a se comporta. Dup ce nduri zilnic astfel
de dispozitii capricioase, care, dac le-ai suporta doar din cnd n cnd, nu te-ar deranja, ti dai seama ct
de mult ti poti amr viata. Scielile brbatului meu m deranjar att nct s nu-mi mai rmn
lacrimi cu care s-o plng pe cea mai bun prieten a mea. Drag Mary, povestea ta n-are nevoie de
talente speciale ca s poat fi istorisit: e de-ajuns s fie veridic, asa c m voi strdui s-o redau
ntocmai.
Murindu-i fratele, lady Kingston devenise o foarte bogat mostenitoare. Acel frate lsase un fiu;
nsurndu-se ns prea trziu, copilul nu mai putuse fi legitimat. Mama, persoan interesant, murise la
nasterea celui de al doilea copil, care se prpdise si el. Tatl lady-ei Kingston nu voise s recunoasc
niciodat cstoria fiului su si nici pe copilul pe care acesta l lsase n grija surorii sale, lady Kingston.
Aceast asprime mersese att de departe, nct atta vreme ct trise btrnul, lady Kingston fusese
nevoit s-si ascund interesul pe care i-1 purta micului orfan si pe care-1 crescu cu o grij deosebit.
De ndat ce intr n posesia averii, ea se preocup de soarta tnrului Fitz-Gerald, cruia chiar propriul
su tat i lsase putinul pe care-1 avea; lady Kingston l ajut s intre n armat, l sprijini, i facilita
cstoria cu o tnr ce urma s capete o avere frumoas apoi - lucru destul de rar n Anglia -instala
aceast tnr pereche, ntr-o cas pe care contii de Kingston o aveau la Londra si unde nu locuiau
niciodat. Lordul Kingston, om slbatic si posac, nu-si prsea domeniul din Irlanda unde tria ca un
despot. Lady Kingston avea o multime de copii; grija educrii lor o adusese ctiva ani la rnd n capital,
unde familia Fitz-Gerald avea un cmin foarte plcut. Sotia era blnd, atent, sotul - prietenul, fiul,
fratele ei. Micile domnisoare Kingston crescuser pe genunchii lor. Lady Mary, fata cea mai mare, era
una dintre persoanele cele mai ncnttoare pe care le-am ntlnit vreodat. Mama sa dorea s-o scoat n
lume, dar ea refuza s ias, prefernd s-si continue studiile alturi de surorile ei.

132
Singura ei plcere era s se plimbe pe jos ori clare, iar uneori cu brisc. Lady Kingston nu vedea nici un
impediment ca domnul colonel Fitz-Gerald s-o nsoteasc. Acest obicei dura de ctiva ani, dar lady
Kingston nu bgase de seam c, ntre timp, fetita de odinioar devenise o fat ncnttoare si c
protectorul ei n-avea nici treizeci de ani. Dac ai fi cercetat cu atentie toate portretele eroilor de roman
pentru a extrage idealul de perfectiune, cred c toti acei tineri ar fi fost cu mult sub ceea ce se putea
spune despre tnrul colonel Fitz-Gerald. Chipul lui frumos, tinuta distins, fizionomia att de blnd si
totodat att de expresiv, toate acestea nu fceau altceva dect s-ti ntreasc ncrederea n nsusirile
sale sufletesti, cu totul deosebite. Colonelul grzilor era adorat att de subalterni, ct si de camarazi.
Mary venea s petreac dimineti ntregi si uneori chiar si serile cu mine. Era nsotit ntotdeauna de FitzGerald; mama ei fcea vizite, surorile stteau cu guvernantele. Colonelul avea delicatetea s-o aduc,
apoi venea s-o ia ndrt, uneori cu brisc. De ndat ce rmneam singure, ea avea ntotdeauna cte
ceva de povestit despre calittile colonelului; de altfel, nu-mi vorbea dect despre el. Eu eram mult prea
tnr si prea inocent pentru a bnui ceva. Mi se prea ct se poate de firesc s-i laude lui Fitz-Gerald
niste calitti care preau, ntr-adevr, admirabile. O iubeam mult pe Mary. M simteam mgulit c
prefera mica noastr cas din Brompton-Row, celei mai strlucite societti din Londra. Colonelul, fr
s fie muzician, avea o voce frumoas, l rugam s cnte mpreun cu noi si rdeam de ne prpdeam
cnd scpa cte un diez sau pocea cte un cuvnt italienesc; atunci se jura c ne va sili s cntm n
galic, pentru a-si lua revansa. Lady Mary se arta gata s-i satisfac dorinta si de multe ori cntau
amndoi, cum nu se poate mai frumos, vechi melodii irlandeze. Vai! Ce n-as fi dat ca acele seri, att de
plcute si care n-aveau alti martori dect pe mama si pe tata, s fi fost att de nevinovate pentru cei doi
srmani tineri, cum erau si pentru mine! Sunt convins c prima care s-a ndrgostit a fost Mary. Ea s-a
simtit
133
puternic atras de el, iar Fitz-Gerald nu si-a dat seama de pericolul care-1 pndea.
mbolnvindu-se unul dintre fiii si, lady Kingston fu chemat pe neasteptate n Irlanda. Nevoind s-o
expun pe Mary - a crei sntate era si asa destul de delicat - oboselii unei cltorii lungi si rapide,
doamna Kingston plec singur, rugndu-1 pe colonel s i-o aduc el pe Mary. Abia n aceast cltorie
fatal si ddur amndoi seama de patima care-i stpnea. Zic amndoi", fiindc sunt convins c FitzGerald n-a sedus-o pe Mary, iar aceasta nu se gndea s-1 trasc pe colonel n acel condamnabil abuz
de ncredere. Fitz-Gerald rmase n Irlanda atta timp ct sttu si lady Kingston acolo si nu se rentoarse
la Londra dect odat cu ea si cu fiica ei. n timpul acestei absente, avu loc mritisul meu. Eu i scriam,
dar ea nu-mi mai rspundea. Dup ce s-a rentors la Londra, n-a mai vrut s vad pe nimeni; iar eu nu
m puteam duce la ea. M aflam n Europa cnd am primit vestea c se mbolnvise, iar profunda ei
tristete o hotr pe mama sa s-o trimit -ca s mai schimbe aerul si s se mai distreze - la o prieten a ei,
lady Harcourt. Dar iat c ntr-o bun dimineat, Mary nu mai apru la dejun; o cutar, dar n zadar;
plria si salul, gsite pe malul rului, i fcur pe toti s cread c se necase; dar un muncitor o vzuse,
la ora cinci, urcndu-se ntr-o trsur de post. Dup dousprezece ore, lady Harcourt - cu rigoarea
zelului ei metodist - i afisase numele si semnalmentele, pe toate zidurile si n toate gazetele. Mama i
reprosa aceast crud publicitate.
- Draga mea, i rspunse lady Harcourt, fiecruia dup fapt, si rsplat! i-a facut-o cu mna ei, acum s
suporte rigorile moralei!
Vai, biata Mary! Rutatea unora, severitatea si cruzimea altora, totul a contribuit la pierderea ei!
La nceput, au crezut c Fitz-Gerald plecase din Londra, cu vreo treab, trimis de regimentul su; dar s-a
aflat n curnd c, de fapt, aceast treab n-a fost dect un pretext. Lady Kingston, persistnd n orbirea
ei, i trimise veste c fiica ei fugise, dar nu-1 gsi. Zilele trecur. Lordul Kingston si
134
fiii si, toti mai mari dect Mary, sosir din Irlanda si ncepur s-i caute pe cei doi. Dup mult
tevatur, aflar, n sfrsit, c un domn si fiul su se pregteau s se mbarce si s plece n America. Le
luar urma si-i gsir chiar n clipa n care Mary se mbrca brbteste, pentru a se deghiza ct mai bine.

Cnd lordul Kingston intr n odaia unde se aflau cei doi tineri, acestia si ascunser amndoi chipul n
palme. Mary se ls luat de ai si, fr ca nici ea, nici el s rspund la njurturile si la ocrile cu care
fuseser coplesiti, dect cu cuvintele: Da, suntem vinovati!" Mary fu adus mamei sale, dar nu i se
ngdui s-o vad. Tatl si fratii si se preschimbar n cei mai nemilosi temniceri. Ea nu ncerc s-si
ascund n nici un fel sarcina, care acum devenise vizibil. Nu se apr n nici un fel, accept, supus,
toate nedrepttile, dar cu demnitate, calm si rceal.
Izbuti s-o vad pe doamna Fitz-Gerald, plnser mpreun, iar la urm o rug s vin n ajutorul sotului
ei. Aceasta nici nu dorea mai mult; 1-ar fi primit napoi acas, cu bratele deschise. Se duse deci la el,
trimitndu-i vorb c avea un mesaj din partea lui Mary. Dar el, multumindu-i cu efuziune, i rspunse
c viata sa, nemaiputnd aduce fericire nimnui, o va consacra nefericitei victime pe care o trse n
prpastie, i datora trista consolare de a afla c lacrimile de snge pe care le vrsa nu vor seca niciodat.
La ctiva ani dup aceast catastrof, doamna Fitz-Gerald mi-a artat aceast corespondent, fiindc nu
s-a multumit doar cu un singur demers si biata femeie nu mai avea invective pentru crncenii persecutori
ai lui Fitz-Gerald si al iubitei sale. Cnd se pregtise s fug, tnrul si luase toate precautiile pentru a-i
asigura un trai fericit sotiei sale; apoi i trimise generalului o scrisoare prin care si ddea demisia si se
instala ntr-un stulet din mprejurimile Londrei, nainte ca Mary s plece, i trimisese un biletel prin
doamna Fitz-Gerald n care i spunea unde-1 putea gsi si o asigura c avea s astepte toat viata, n acel
stulet, poruncile pe care ea i le va da, dar c nu va ncerca s ia n nici un fel legtura cu dnsa, de
team ca nu cumva s-i lr>greuneze situatia. Mary fu dus ntr-o cas prsit pe care
135
tatl ei o avea n Connaught, pe trmul Atlanticului, ntr-un loc aproape slbatic, si dat n grija a dou
slugi devotate lordului Kingston. Fratele ei l provoc pe Fitz-Gerald la duel: traser de cte trei ori unul
n cellalt, dar pn la urm, fratele lui Mary observ c Fitz-Gerald se ferea cu mare grij ca nu cumva
s-si rneasc adversarul; fu silit s se bat; dar nu voia - spunea el - s mai adauge si alte necazuri la
cele pe care i le csunase doamnei Kingston si trasul lui n aer puse astfel capt duelului n care tnrul
ndjduise c-si va afla moartea. Neavnd putinta s continue acest gen de rzbunare n fata martorilor,
familia Kingston se gndi la altceva.
Mary se apropia de momentul n care trebuia s aduc pe lume aceea fiint nevinovat a crei soart o
fcea s tremure de spaim. Amenintrile o lsau rece n ceea ce privea viata ei, dar nu si viata copilului.
Una din femeile care o pzeau pru a se mblnzi. Ba, la un moment dat, se oferi chiar s salveze acea
mic fiint nevinovat, dac ar gsi pe cineva care s-o poat scoate din castel. Se va pricepe ea s nsele
vigilenta stpnului ! Mary nu mai avea pe nimeni pe lume care s-o ajute, dect pe Fitz-Gerald. Femeia
fgdui s-i duc o scrisoare. Mary i scrise deci iubitului ei s trimit un om de ncredere n satul vecin,
ca s ia copilul. Scrisoarea -cum era de asteptat - ajunse n minile lordului Kingston, care o cercet cu
atentie, l cunostea prea bine pe Fitz-Gerald pentru a sti c, pentru o astfel de treab, nu se va ncrede n
nimeni, dect n el nsusi, ntr-adevr, a dou zi, tnrul sosi la locul indicat, singur, pe jos, si deghizat.
Peste cteva ceasuri, lordul Kingston si cei doi fii ai si intrar n cmruta unde Fitz-Gerald se odihnea
pe o saltea de paie. Se zice c cei trei i-ar fi oferit un pistol ca s se mpuste; ceea ce se stie sigur e c a
pierit n acea odaie. Scrisoarea lui Mary, pe care o gsir asupra lui, precum si o miniatur a ei, fur
aduse nefericitei fete, amndou pline de sngele lui. Fratii ei se ludar ct fuseser de sireti ca s-1
poat prinde si ucide. Mary, distrus, nscu un copil mort, apoi nnebuni, o nebunie att de furioas,
nct la un moment dat trebuir s-o lege. Aceste accese de furie alternau cu perioade de total apatie, dar
de ndat ce
136
vedea vreun membru al familiei sale o apucau brusc furiile. Lumea - care la nceput fusese scandalizat
de ingratitudinea lui Fitz-Gerald - sfrsi prin a fi mai mult dect indignat de comportarea familiei
Kingston, nc nainte de aceast ultim catastrof. Ct despre doamna Fitz-Gerald, ea ceru pretutindeni
dreptate si rzbunare, pregtindu-se chiar s dea n judecat familia criminal. Dar lordul Kingston era
mult prea puternic n Connaught ca s cuteze careva s depun mrturie mpotriva lui, asa c aceast
deplorabil afacere fu nbusit. Chiar dac lordul Kingston si cei doi fii ai si izbutir s scape de

esafod, n-au scpat n schimb de hula si de rusinea oamenilor; nu m-as mira deloc ca aceast rusine
ndurat s fi determinat pe unul dintre cei doi fii ai lordului , colonelul Kingston, s rmn vreme
ndelungat n strintate.
Vedeti deci si dumneavoastr c exist romane mult mai putin tragice dect acest trist episod din viata
real.
Capitolul V
Cltorie n Scotia. - Alnwick. - Burleigh. - Marchiza d'Exeter. -Plecarea domnului de Boigne. - Domnul
duce de Berry. - Contesa de Polastron. - Abatele Latii. - Moartea ducesei de Guiche. - Moartea doamnei
de Polastron. - Superioritatea contelui de Artois asupra printului de Galles. -- Societatea lady-ei
Harington. - Lady Hester Stanhope. -Doamna Grassini. - Dragonetti. - Tarantela. - Viotti.
De ndat ce m-am rentors la Londra, domnul de Boigne m-a dus n Scotia. Voia cu orice pret s m
ndeprteze de familia mea. Ne-am oprit n Westmoreland, la sir John Legard, care s-a artat pe ct de
afectuos, tot pe att de amabil fat de mine. M-am bucurat foarte mult c am avut prilejul s-1 revd, n
Scotia, am fost primit ca unul de-ai casei de ctre ducele de Hamilton. Am petrecut o bun bucat de
vreme n casa lui, am asistat mpreun cu fiicele sale, la cursele de cai de la Edimburg, precum si la toate
serbrile pe care le-au dat. Nu stiu care din ele a observat c semnm cu un portret al reginei Mria
Stuart, aflat n palatul din Holyrood. Vorba a trecut din gur n gur, gazetele au difuzat-o si ele, si
aceast
137
asemnare, adevrat sau fals, m-a fcut s devin att de cunoscut, nct la curse sau n diverse locuri
eram tot timpul urmrit de o droaie de oameni care - dac e s spun adevrul - nu m deranjau deloc, ba
dimpotriv, chiar mi fceau plcere. Din remarcile pe care le auzeam si le rsauzeam, rzbtea o
puternic afectiune pentru our queen Mary ".
Am vizitat castel dup castel, primiti srbtoreste peste tot. Scotienii sunt oameni ospitalieri. De altfel,
fusesem la mod", la Edimburg, si cine n-a trit n societatea serioas a insularilor britanici nu-si d
seama ce important au aceste dou cuvinte: la mod". Domnul de Boigne fu mai putin posac ca de
obicei. Aristocratia - cnd avea avere si tria pe picior mare - i impunea, si vznd ct de frumos eram
primit peste tot, ncepuse a se purta mai bine cu mine. Una peste alta, aceast cltorie a constituit unul
dintre cele mai plcute momente din tineretea mea.
Rentorcndu-ne la Northumberland, ne-am oprit la Alnwick, acea resedint a ducilor de
Northumberland, att de frumoas si cu un att de bogat trecut istoric. Stpnii ei au avut bunul gust de a
o pstra asa cum era, ceea ce n-o fcea s fie chiar prea comod, n ciuda luxului fiecreia dintre odi.
Odinioar, ducii de Northumberland sunau dintr-un clopot mare ca s-si anunte vecinii c se aflau la
Alnwick si c hall-ul era deschis tuturor musafirilor care doreau s le onoreze masa. Acest gen de
invitatie a fost, cu timpul, nlocuit de alte obiceiuri. Totusi clopotul continua s sune o dat pe an, n
ajunul sosirii ducilor la Alnwick, si respectul englezilor pentru vechile obiceiuri este att de mare nct
toti vecinii, pe o distant de zece mile de jur mprejur, ddeau curs acestei invitatii, n ciuda egalittii pe
care o propag legea, Anglia este singura tar din lume care se mai supune si acum cutumelor feudale
care, n general, vd c plac. Azi, dup treizeci de ani de cnd 1-am auzit prima oar, n-as sti s v mai
spun dac acest clopot din Alnwick mai sun si acum.
Dup Alnwick, am poposit la mreata resedint a lordului Exeter, cldit de cancelarul Burleigh, sub
domnia reginei Elisabeta. Lordul Exeter tocmai se recstorise, asa c tot castelul era n srbtoare.
Nimeni nu se mai gndea la
138
prima doamn Exeter a crei viat fusese un adevrat roman. Ultimul lord Exeter l avea mostenitor pe
nepotul su Cecil, care, dup o existent mult prea monden, ajunsese, la treizeci (je ani, un blazat. Avea
un chip frumos, era destept, talentat, dar se plictisea de moarte. Unchiul su l ndemna ntruna s se
nsoare. Dar el cunoscuse prea bine lumea, trise cu o droaie de femei si nselase prea multi brbati, asa
c nu mai voia s mai sporeasc n nici un fel numrul celor ncornorati. Pe scurt, devenise excentric".
Asa li se spunea, pe atunci, brbatilor la mod, plictisiti si blazati, crora mai trziu li s-a spus dandys".

n aceast proast dispozitie, a plecat deci ntr-o bun dimineat, singur la Burleigh Hali, doar cu un
cine, un creion si un bloc de desen, dorind s colinde pitoreasca tar a Galilor. Dar cltoria lui se
mpotmoli. Ajuns ntr-un sat, la treizeci de mile de Burleigh, fu retinut acolo de farmecele unei
trncute, fata unui fermier din partea locului. Fr era frumoas si isteat. Sotia pastorului, care tinea
foarte mult la ea, se ocupase ndeaproape de educatia ei. Fata era podoaba ntregului sat, care se mndrea
grozav cu ea. Ce mai, toat lumea o luda cu gura pn la urechi pe frumoasa si isteata Sarah Hoggins.
Domnul Cecil se ndrgosti nebuneste de aceast frumusete rustic; vrnd neaprat s-1 ndrgeasc, se
ddu drept pictor, dar adug imediat c avnd unele mici economii, i-ar fi plcut s se stabileasc la tar
si s devin fermier, dac ea ar consimti s-1 ia de brbat. Cumpr deci o ferm prin mprejurimi si se
nsura cu fata, cu numele lui adevrat de Cecil.
Trecur astfel zece ani. Doamna Cecil se ocupa de ferm. Sub pretextul c se duce s-si vnd schitele si
s capete comenzi, domnul Cecil pleca destul de des de acas. Cnd se napoia, aducea ntotdeauna o
sum de bani menit s mbuntteasc traiul doamnei Cecil si s-o ajute s-si pstreze ntietatea n sat,
avnd ns grij s nu sar niciodat peste cal, si s-i dea mai mult dect i ngduia situatia ei de mic
fermier. Femeia nscu trei copii si nu se ndoi o clip de Pozitia social a brbatului ei. n sfrsit, lordul
Exeter, omul
139
cel mai mndru, care n-ar fi iertat niciodat nepotului su o asemenea cstorie, muri. Domnul Cecil,
acum marchiz de Exeter, se napoie n sat, unde petrecu cteva zile. Cum n acel moment, sotia sa nu
prea avea de lucru la ferm, i propuse o mic plimbare, ca s se mai destind. Ea consimti cu bucurie.
Unde nu s-ar fi dus ea cu Cecil? El nchirie un bidiviu zdravn, i puse o sa n spinare si o pern legat
bine pe care fermiera se asez comod, la spatele sotului ei, mergnd asa cum mergeau pe atunci toate
persoanele de categoria lor. Cecil i art sotiei sale o multime de locuinte frumoase, pe care femeia le
admir ndelung. In sfrsit, a treia zi, ajunser la Burleigh unde intrar n parc.
- Intrarea e ngduit oricui? ntreb femeia.
- Nou, da. M-am gndit s te fac stpna acestui parc. Ce-ai zice de asa ceva?
- O, as primi cu drag inim.
- Dar castelul ti-ar plcea?
- M mai ntrebi?
Tot discutnd astfel, strbtur tot parcul. La sfrsit ea spuse:
- Bag de seam, Cecil! Gluma e glum, dar uite c ne-am apropiat prea mult de cas si acusi or s ias
slugile s ne alunge cu mturoiul!
- O, n-ai nici o grij, draga mea, n-o s ne alunge nimeni.
Se oprir la usa castelului, unde i asteptau o droaie de valeti asezati la rnd.
- lat-o, le spuse el, pe stpna voastr, lady Exeter! S ascultati de ea, asa cum ascultati de mine!
- Da, milord!
Intrnd n vestibul, Sarah - care credea c viseaz - si veni n fire cnd si vzu copiii elegant mbrcati,
aruncndu-se de gtul ei. Coplesit, czu n bratele sotului ei.
- Draga mea Sarah, iat, n sfrsit, cea mai frumoas zi din viata mea!
- Oh, iubitul meu, sunt ntr-adevr fericit! strig ea.
140
Ar trebui s m opresc aici. dar constiinta m oblig s duc povestea pn la capt. Domnul Cecil si
gsise nevasta adorabil, atta vreme ct sttuse la tar, unde era ntr-adevr cea mai frumoas femeie
din sat. Transportat pe o alt scen, ea si pierdu ncrederea n sine si n gratiile ei naive; nemaisimtindu-se la largul ei, deveni stngace si ridicol, ncet, ncet, si pierdu acea prospetime a frumusetii care
motivase nebunia domnului Cecil de a o lua de nevast. Doamnele din nalta societate, care regretau
strlucita situatie pe care le-o rpise, ncepur a o sfichiui cu ironiile lor. La nceput, lordul Exeter se
simti ofensat, apoi mniat, mhnit, iar pn la urm, ncurcat. Pentru a evita unele scene penibile, nu mai
voi s-o ia cu el n lume, ncepnd s-o neglijeze, nc i mai plcea s-o vad n casa lui, unde se refugiase,
dar unde nu se mai potrivea cu decorul. Biata femeie nu stia nici mcar s porunceasc slugilor.

Neavnd ce face toat ziua, putina lectur care odinioar constituise pentru ea o adevrat recreere,
acum nu mai izbutea s-i umple timpul. Cel mai nensemnat bilet pe care trebuia s-1 scrie era un
adevrat supliciu, de team s nu fac vreo greseal. Lordul Exeter angaja pentru fiicele sale o
guvernant frumoas, dorind ca ele s fie educate cu totul altfel dect mama lor. Lucrul era firesc, dar
din pcate si fetitele si mama sufereau cumplit.
Schimbarea modului de viat avu urmri mai nti asupra copiilor; fetitele se ofilir si se mbolnvir. Pe
scurt, n mai putin de trei ani, fermiera fericit de odinioar, ajuns o mare doamn, muri de mhnire, cu
inima zdrobit - dup cum spun englezii - fr ca lordul Exeter s se fi purtat ru cu ea, ci doar prin forta
mprejurrilor. Vedeti deci c nu te poti smulge din locul unde te-ai nscut si dintre oamenii ntre care ai
crescut, fiindc, aidoma florii transplantat n alt pmnt, te ofilesti si pieri.
La putin timp dup ce m-am ntors de la Londra, domnul de Boigne mi spuse c vnduse casa n care
locuiam i m oblig s stau ntr-un hotel foarte sclivisit. Apoi m anunt c avea de gnd s prseasc
Anglia si s m lase n grija printilor mei. n fond, lucrul mi convenea, desi eram
141
totusi destul de necjit s m vd iarsi discutat de lume. A plecat ntr-o iarn, n toiul unui concert la
care invitase cinci sute de persoane; faptul binenteles c a fost comentat de toate gazetele si n toate
saloanele. Nu mai eram att de naiv, nct s cred n bunvointa semenilor mei si-mi ddeam perfect de
bine seama c situatia mea era foarte dificil. Desi m-a costat enorm, m-am oferit s-mi nsotesc
brbatul. El ns m-a refuzat categoric, dar cel putin de data asta ne-am desprtit fr scandal si am
continuat s ne scriem. M-a lsat ntr-o situatie material destul de modest, dar satisfctoare pentru a
tri n societatea pe care o frecventam. Avu totusi bunul simt de a-mi da un ordin scris, ctre bancherul
su, indicndu-mi suma pe care nu aveam voie s-o depsesc si pe care n-am depsit-o niciodat. Aceast
situatie a durat doi ani, doi ani despre care mi aduc aminte c au fost cei mai linistiti din viata mea.
Duceam o existent foarte modest. Tata era n deplintatea snttii sale fizice si psihice si se ocupa tot
timpul de fratele meu si de mine. Am nceput s ne relum lecturile si studiile si s ducem o viat foarte
rational. Fratele meu avea si el o voce foarte frumoas, asa c adesea cntam mpreun. Mai veneau si
alti amatori, printre care trebuie neaprat s-1 pomenesc pe ducele de Berry1. Acesta se stabilise la
Londra unde ducea o viat prea putin demn de rangul su si nc si mai putin demn de necazurile care1 asaltau din toate prtile. Societatea lui obisnuit era cea a femeilor creole fat de care si permitea
unele gesturi cam prea familiare. Lucrurile nc ar mai fi mers de bine, de ru, dac s-ar fi petrecut n
mediul francez, dar, din pcate, se ndrgosti de o englezoaic de moravuri usoare, care-1 tra la curse,
n trsura ei, si pe care o nsotea mai tot timpul la Oper, unde se aseza la parter, alturi de ea. Uneori,
cnd multimea l nghesuia prea tare, lsa orice rusine la o parte si se refugia n loja mea sau a altora. La
iesire, o auzeam ns pe demoazela sa care striga ct o tinea gura: Berry! Berry!", cernd n felul acesta
s le vin trsura.
1 Charles, duce ele Berry (1778 - 1820), cel de al doilea fiu al lui Carol al X-lca, cstorit cu MaricCarolinc de Bourbon-Sicilc, fiica lui Francisc I, regele Celor doua Sicilii. Ducele de Berry a murit tnr,
asasinat de un oarecare Louvcl.
142
Ducele de Berry o lua adesea razna n discursurile sale, de altfel la fel ca si n faptele sale, lsndu-se
mult prea des prad mniei, dovad c nu era ctusi de putin stpn pe sine. Astea erau cusururile. Acum
v voi arta si reversul medaliei. Ducele de Berry era inteligent, amabil, bun si vesel; era darnic, generos
si totusi destul de chibzuit. Cu un venit mediocru, pe care l primea din partea guvernului englez si cu
niste gusturi cam prea costisitoare, n-avea totusi nici mcar un sol datorie. Atta vreme ct avea bani,
punga i era deschis ct mai larg cu putint, ajutnd n dreapta si-n stnga; cnd nu mai avea un sfant,
se lipsea de tot pn n clipa cnd punga i era din nou plin. Cu toate ciudteniile sale, era un om de
treab. Cred c ar fi fost un suveran foarte primejdios, desi era singurul din familia sa n stare de acte
generoase. Cu toate c mi-e greu s-o spun, m vd totusi obligat s mrturisesc c nu era prea curajos.
Nu pot concepe acest lucru, fiindc nsusirea asta prea anume fcut pentru el, cci i scpau tot timpul
expresii - dovada unor sentimente deosebite - care i-ar fi plcut pn si lui Henric al IV-lea. Dac totusi

a dat dovad de slbiciune - lucru ce nu poate fi pus la ndoial - apoi acesta este rezultatul educatiei
deplorabile a printilor nostri. Fratele lui, mai putin distins dect el, sub toate aspectele, a scpat totusi de
aceast trist fatalitate. Legea privind datoriile fcute n strintate expirnd, si contele de Artois
plictisindu-se att la Edimburg ct si n mprejurimile sale, se ntoarse si se stabili la Londra. Numai c
n timpul sederii sale n Scotia, n jurul lui se petrecuser mari schimbri. Contele de Artois era, de multi
ani, foarte atasat de doamna de Polastron. Ea l iubea cu patim, dar nu pentru c era ce era. Cci
datorit influentei exercitat de ea a jucat printul acel rol att de putin onorabil n timpul Revolutiei.
Locuind, n mod public, la el, aceast legtur devenise un lucru att de obisnuit, nct ncetase de fnult
s mai scandalizeze pe cineva.
De ndat ce sosise la Holyrood, contele de Artois, care nu era ctusi de putin credincios, se vzu
inoportunat de zelul cu care catolicii din Scotia se strduiau s-i ofere slujbe peste slujbe, pe la diverse
biserici. La nu stiu ce mare srbtoare se
143
,xvzu obligat - la insistentele lor - s strbat douzeci de mile pentru a petrece cinci sau sase ore n
capela nu stiu crui mare senior din tinut. Plictisit de moarte de astfel de corvoad, dori s aib un
duhovnic care s-1 reprezinte. Doamna de Polastron i scrise doamnei de Laage s-i caute un preot care
s stie s fac o slujb, dar s fie de provenient foarte modest ca s nu aib pretentia s fie poftit n
salon, contele de Artois dorind ca duhovnicul s stea la mas cu valetii si. Doamna de Laage se adres
domnului de Sabran, iar acesta i rspunse:
- Treab e ca si rezolvat, am gsit un preot modest, biatul unui portar de-al meu. E tnr si destul de
chipes; sunt sigur c nu va face nici un fel de mofturi, fiindc nu e tipul de om de care s te jenezi.
Apoi i se explic tnrului abate Latii - asa se numea -despre ce anume era vorba. Cum el accept cu
bucurie, l fcur pachet si-1 trimiser la Edimburg unde ncepu a-si face meseria.
Ducesa de Guiche - dup cteva aventuri - sfrsi prin a se atasa foarte serios de domnul de Riviere,
simplu scutier al regelui. Libertatea din timpul emigratiei l ajutase s se apropie de ea: de altfel i era
foarte devotat. Ducesa prsise Polonia, unde sttea cu tatl ei, ducele de Polignac, venise la Londra,
fusese trimis n Franta de contele de Artois pentru a lua legtura cu Primul Consul, esua, trecu n
Germania, de acolo napoi la Londra si pn la urm ajunse la Holyrood, destul de bolnav. Cum boala
se nrutti, domnul de Riviere ddu fuga la ea. Pn la sosirea acestuia ns, tnrul abate Latii nu-si
pierduse vremea de poman. Cstigase ncrederea ducesei si acum o manevra cum voia el. Domnul de
Riviere nu fu admis dect ca s vad cu propriii si ochi schimbarea survenit n sufletul bolnavei;
fiindc de Riviere o iubea, fcu tot ce-1 rug ea, renunt la tot ceea ce i-ar fi putut displcea si fu primul
care adopt acel regim de viat de o devotiune ridicol si meschin care a devenit mai apoi tipic la
Curtea restrns a contelui de Artois. Doamna de Guiche a ptit la fel. Doamna de Polastron, de fat la
moartea verisoarei sale, profund impresionat de puterea de convingere a acelui preot,
144
sj-a ncredintat inima si sufletul abatelui Latii. Contele de Artois nc nu aflase nimic si totusi, tot
regretnd-o pe ducesa de Guiche, si btea joc de sclifoselile tnrului pop si de boscorodeala" - zicea
el -a lui de Riviere, la moartea ducesei. Cam asa gndea printul, cnd sosi la Londra. Starea doamnei de
Polastron, bolnav de piept, se nrutti; si asa cum se ntmpl de obicei, n aceast boal, doamna avu
unele capricii destul de costisitoare. Nemaiajungndu-i banii, domnul du Theil, intendentul contelui de
Artois, invent un sistem nou de a spori veniturile stpnului su. Cum primea destul de des emisari din
Franta, se gndi si recurse la un plan, destul de ingenios: rspndi zvonul unei rscoale ce se pregtea n
Vandeea si n Bretania, izbutind astfel s smulg cteva mii de lire sterline de la guvernul englez. Ddu
dou sau trei sute de lire unui nenorocit, care fu mai apoi mpuscat, undeva, pe coasta englez, iar
capriciile doamnei de Polastron nghitir restul. Nu stiu dac printul s-a pretat la toat aceast
escrocherie; sunt ns sigur c a nchis ochii si a tolerat-o, fiindc aceast manevr repetndu-se de trei
ori ntr-o lun, era cu neputint ca el s nu stie nimic; domnul Windham, care a descoperit nselciunea,
a si avut de altfel o discutie destul de aprins cu el. Binenteles c toate aceste amnunte le-am aflat de la

domnul Windham. Asa c secretul n-a mai fost secret. Emigrantii francezi din Anglia ncepuser a se
obisnui cu ideea c trebuie s-si nsuseasc banii acestei tri, prin orice mijloace.
Doamna de Polastron se stingea ncet. Contele de Artois si petrecea toat ziua lng ea. Casele de
nchiriat din Londra sunt prea mici ca s poti locui mpreun cu cineva, dar cei doi stteau pe aceeasi
strad, n fiece zi, la prnz, cpitanul grzilor sale l nsotea pe conte pn la usa doamnei de Polastron.
Venea apoi s-1 ia la cinci si jumtate, pentru mas, i-1 aducea ndrt la sapte, unde rmnea pn la
unsprezece noaptea. Acele lungi ceasuri din zi si din noapte le petreceau w doi. Doamna de Polastron care nu putea vorbi prea mult fiindc obosea repede - l ruga s-i citeasc ceva din crtile sfinte. La
nceput, aceast treab o fcu printul, dar, cu timpul,
145
fu lsat n seama abatelui Latii. Acesta, dup ce citea ce avea de citit, ncepea s comenteze textul.
Contele era mult prea mhnit ca s nu asculte, chiar cu oarecare respect, cuvintele ce preau s-o
linisteasc mult pe bolnav. Pn la urm, izbuti s-1 converteasc si pe el, si nc att de deplin, nct
doamna, nainte de a-si da duhul, l apuc pe print de mn si punnd palma acestuia n palma abatelui,
i spuse acestuia din urm:
- Printe, iat-1! Ti-1 ncredintez, te rog s ai grij si s veghezi asupra lui! Apoi, adresndu-se printului,
i spuse: Dragul meu, urmeaz ntocmai nvtturile abatelui ca s fii si tu tot att de linistit ca si mine n
clipa n care vei veni s m ntlnesti!
In odaie se aflau o multime de persoane care fuseser de fat la aceast scen, ntre altii, cavalerul de
Puysegur care mi-a si povestit-o. Apoi doamna de Polastron si lu rmas-bun de la toat lumea, fr s
sufle o vorbulit despre scandalul pe care-1 iscase felul ei de viat. Pe urm adormi: nu mai rmaser
lng ea dect printul si abatele. Peste putin se trezi, si lu doctoria, apoi muri. Abatele nu-si pierdu
vremea cu fleacuri; l tr dup sine pe contele de Artois la biserica din King-Street, l tinu acolo cteva
ceasuri, l spovedi, iar a doua zi l mprtsi, ncepnd din acel moment, ncepu a-1 domina n asa
msur, nct numai ct se uita la el si-1 si fcea s schimbe imediat vorba. Latii ncetase s mai
mnnce cu valetii nc de cnd plecase din Edimburg; acum nu numai c mnca la masa printului, dar
acesta si schimbase si atitudinea fat de el. Din foarte liber cum fusese, devenise de o rigoare extrem.
Domnul de Riviere, care se abtinuse, din scrupul, s devin si el astfel, i se altur si ncepu s-i tin
hangul. Contele de Artois, el nsusi stnjenit de schimbarea sa, se bucur nespus c izbutise s fac un
prozelit si s intre amndoi pe aceeasi poart ce urma s-i scoat pe drumul pe care-si propuseser s-1
urmeze mpreun, cu aceeasi fervoare, nainte ca boala doamnei de Polastron s-1 absoarb cu totul pe
conte, acesta mai iesea din cnd n cnd n lume. Cel mai des l ntlneam la doamna Harington, unde
mi petreceam vremea. Sttea adesea de vorb cu printul de Galles si, desi situatiile
146
lor erau att de deosebite, contele de Artois si domina mai ntotdeauna ruda englez. Avea o atitudine
att de nobil, era att de politicos si de mare senior, nct bietul print de Galles narea a fi doar o
caricatur a lui. Avea si englezul maniere frumoase, dar acestea erau doar simple maniere", dobndite
prin educatie, pe cnd cele ale contelui erau nnscute. La fel si chipul su care - desi poate mai putin
frumos dect cel al englezului - avea mult mai mult demnitate si gratie. Tinuta, vesmintele, felul de a
intra sau de a iesi din camer, toate acestea erau incomparabile, mi aduc aminte c odat, cnd sosi
contele de Artois si fcu o reverent n fata lady-ei Harington, ducele de Berry, care se afla lng mine,
spuse:
- Ct trebuie s fie de fericit c arat astfel! Cu o asemenea nftisare, ntotdeauna jumtate din treab e
ca si fcut!
Era o glum, dar, n fond, avea dreptate. Adevrul e c n epoca aceea, contele de Artois arta minunat,
mult mai bine chiar dect arta n tinerete. Pe vremea aceea nu frecventa societatea francez. Primea, din
cnd n cnd, pe unii oameni si oferea cte o mas. n ziua de Anul Nou, de Sfntul Ludovic, de sfntul
Carol, femeile i scriau. El trimitea tuturora cte o carte de vizit si le vizita pe cele pe care le cunostea.
L-am vzut, astfel, de trei sau de patru ori, la mama acas, dar de la distant. Noi n-o frecventam pe
doamna de Polastron, iar asa ceva nu se putea ierta.

Am vorbit mai nainte de salonul lady-ei Harington. Era singurul unde lumea bun se aduna destul de
des - sigur, nu fr a fi invitat - dar ntr-un mod mult mai apropiat si mai plcut dect la celelalte. Lady
Harington fcea cte treizeci de vizite ntr-o singur dimineat si lsa la usa persoanelor vizitate invitatia
de a pofti, seara, la ea. Drumurile odat isprvite, strbtea de mai multe ori Bond Street si-i culegea pe
cei care se plimbau pe acolo. Aceast treab se repeta de trei-patru ori pe sptmn si, cum societatea
era mai ntotdeauna aceeasi, sfrsi prin a alctui un fel de coterie. Instinctul meu de sociabilitate
francez m ndemna s prefer alte cercuri Pe care le ntlneam n alte case. Dar lady Harington m
147
coplesea cu atentiile si apoi m sinteam nemaipomenit de bine la ea.
n casa ei m-am mprietenit cu lady Hester Stanhope care, mai apoi, a jucat un rol att de bizar n Orient.
Lady Hester era fata surorii domnului Pitt, pe care ciudteniile sotului ei, lordul Stanhope, o fcuser s
moar de mhnire. Aceleasi ciudtenii o aruncaser pe fata ei mai mare n bratele spiterului din satul ce
se nvecina cu castelul Stanhope. Domnul Pitt, pentru a o scpa pe lady Hester de o soart asemntoare,
o luase la el. Fcea onorurile unei case srccioase pe care bruma de avere cu care plecase de acas
abia i ngduia s-o tin. n momentele cnd nu putea primi pe nimeni, domnul Pitt fcea pe doamna de
companie a nepoatei sale, rmnnd, cu o nesfrsit complezent, pn la patru sau cinci dimineata la
niste baluri unde se plictisea de moarte. L-am vzut, adesea, asezat ntr-un colt si asteptnd cu o rbdare
demn de laud ca lady Hester s se ndure si s pun capt supliciului bietului om.
Nu voi spune ce anume a determinat-o pe lady Hester s se expatrieze, pentru c nu stiu. Am auzit totusi
soptindu-se c din pricina mortii generalului Moose, ucis n btlia de la Corogne; dar asta s-a petrecut
dup plecarea mea, iar eu nu vreau s istorisesc dect ceea ce stiu dintr-o surs absolut demn de
ncredere, n epoca despre care v vorbesc, lady Hester era o fat frumoas, de vreo douzeci de ani,
nalt, bine fcut, iubind balurile, succesele de orice fel, nu prea cochet, avnd o nftisare destul de
hotrt si niste idei destul de bizare, care nu treceau totusi dincolo de ceea ce s-ar putea numi
originalitate. Pentru o Stanhope (unde toti erau nebuni), fata era nssi ntruchiparea ntelepciunii.
Pe vremea aceea, cntam destul de des mpreun cu doamna Grassini. Era prima cntreat care fusese
primit la Londra ca o persoan din lumea bun, cci, la talentul cu totul deosebit pe care-1 avea, se mai
aduga si o frumusete uluitoare. Isteat din fire, stia s se comporte admirabil peste tot unde era invitat.
Ducele de Hamilton o introduse n societatea surorilor sale. Contele de Fonchal, ambasador n
148
portugalia, ddu n cinstea ci cteva serbri grandioase la care toat lumea voi s mearg. Nu numai c
era invitat la concerte si la toate celelalte reuniuni, dar era poftit chiar si n unele cercuri nchise.
Actrit excelent, metoda ei de a cnta era admirabil. Ea e cea care a pus n valoare vocea de contraalto care aproape c a alungat din teatru sopranele, singurele apreciate pn atunci. Primul mare talent
care a posedat o asemenea voce, a adus o adevrat revolutie n muzic.
Muzicianul cel mai deosebit pe care 1-am ntlnit vreodat a fost Dragonetti. Era, pe atunci, n apogeul
prodigiosului su talent cu care dominase, ngenunchease, mblnzise - dac m pot exprima astfel - acel
instrument urias si grosolan, numit contrabas, fcndu-1 s cnte dumnezeieste. Scotea din cele trei
strune groase ale acelui instrument, pe care abia le atingea cu degetele, niste sunete uluitoare, ajungnd
la o executie care aproape c tinea de domeniul miraculosului, mi amintesc c, la sfrsitul unui mare
concert, dat la contele de Fonchal - dup ce grosul invitatilor plecase - am rmas un grup restrns, ca s
cinm. A nceput s se vorbeasc despre dansurile nationale si despre tarantele. Fiica ambasadorului
nostru la Neapole le dansa foarte bine, dup cum le dansasem si eu odinioar. Toat lumea ne ndemn
s dansm. Viotti se oferi s ne cnte, dar nu cunostea prea bine melodia. Dragonetti o cnt, iar noi
dou ncepurm s jucm. Viotti ncepu a cnta si el, iar Dragonetti l acompania. Cnd simtirm c nu
mai putem rsufla, ne asezarm. Viotti si isprvi sarcina lui de menestrel, improviznd o variatiune
ncnttoare. Dragonetti o repet la contrabas. Violina ncepu o variatiune mult mai dificil, dar cellalt
o execut fr greseal. Atunci Viotti strig:
- Asa va s zic! Ia s vedem dac mai poti repeta si asta!

i cnt cea mai dificil variatiune cu putint, pe care Dragonetti o reproduse cu aceeasi perfectiune.
Aceast ntrecere amical continu - spre bucuria noastr - pn n clipa n care Viotti, aruncndu-si
vioara pe mas, strig:
149
- Ce vreti, ori are pe dracul n el, ori n contrabas!
Era, pur si simplu, uluit. Dragonetti n-a avut nici un predecesor, nici - pn n prezent - pe careva n stare
s-1 imite.
Capitolul VI
Certuri ntre episcopi. - Cei treisprezece. - Moartea contesei de Rothe. - Regretele arhiepiscopului de
Narbonne. - Rspunsul contelui de Damas. - Pozzo di Borgo. - Rivalitatea sa cu Bonaparte. - Edouard
Dillon. - Calomnii despre Maria-Antoaneta. - Duelul. - Un cuvnt al contelui de Vaudreuil. - Pichegru. Familia Polignac. - Moartea ducelui de Enghien. -Prsesc Anglia.
n urma rezultatelor Concordatului, lumea emigrantilor francezi ncepu s se agite. Episcopii, care pn
atunci triser n bun ntelegere, ncepur a se certa n legtur cu demisiile cerute de Pap. Episcopul
de Comminges, unchiul meu , si episcopul Barral din Troyes, devenir sefii celor care li se supuser.
Altii erau condusi de arhiepiscopul Dillon din Narbonne, si de episcopul Bethizy, din Uzes.
Animozitatea si ura dintre ei ajunseser n punctul culminant. Cei care nu voiau s-si dea demisia
ntruneau, la Londra, majoritatea. Erau treisprezece si-si ziceau, cu mndrie, Cei treisprezece".
Doamna de Rothe, care-si pstrase intact violenta, cu toat vrsta ei naintat, nu vorbea despre ei dect
numai sub acest nume. i fcea scene tatei pentru c acesta tinea cu fratele su si i-o spunea cu glas tare
si fr ocolisuri. Emigrantii care doreau s se rentoarc n Franta erau cei mai violenti n ceea ce
priveste limbajul, urmrind astfel s-si ascund planurile, si n vreme ce-si fceau bagajele, strigau ct i
tineau bojocii mpotriva dezertorilor care o sterseser n ajun si mpotriva a tot ceea ce se petrecea n
Franta, n aceast situatie, orice gnd, orice demers, orice vorb rezonabil prilejuiau adevrate furtuni.
Episcopii demisionari si fcuser la nceput planul - dup ce dduser ascultare Papei - s se tin tari pe
pozitie si s nu se ntoarc n Franta. Dar toti cei din jur le fcur viata att de grea, nct nu mai putur
150
tezista, si aceast pozitie ddu o greutate deosebit unei scrisori prin care domnul de Portalis i ruga s
vin n ajutorul Bisericii. Dup prima furie prilejuit de plecarea unora dintre ei5 patimile se potolir si,
Cei treisprezece" nemaifiind o majoritate, pentru c unii plecaser, devenir mai putin violenti.
Arhiepiscopul din Narbonne si doamna de Rothe si reluar vechile obiceiuri si avur din nou ncredere
n tata, care era foarte atasat de ei. Nu m pot abtine s nu vorbesc despre moartea doamnei de Rothe.
Biata femeie se afla pe ultima treapt a unei lungi si dureroase boli, care avea ca urmare o complet
disolutie a sngelui, si ascunsese tot timpul suferinta, fat de arhiepiscop, ca s nu-1 tulbure si-i fcea,
n mod constant, onorurile salonului ei, pentru ca el s nu simt nici un fel de schimbare n jurul su, nici
un fel de plictiseal, n ultima zi a vietii sale, l rug pe tata s vin s mnnce la ea. Comesenii ei
obisnuiti, episcopii, trebuiau s se duc s ia masa la Wanstead, la printul de Conde1, iar ea nu mai avea
putere s vorbeasc destul de tare ca s fie auzit de arhiepiscop care, cu vremea, surzise de-a binelea.
Se servir stridii, care i plceau foarte mult. Arhiepiscopul insist s mnnce si ea: doamna de Rothe i
fcu pe plac si gust una, apoi i spuse, cu glas abia auzit, tatlui meu, pe care-1 tutuia:
- Drag de Osmond, te rog s nu-1 lasi s se ntind prea mult cu masa. M tem s nu i-o tulbur!
Pe urm, ncepu s discute despre unele lucruri care-1 interesau pe arhiepiscop. Dup desert,
arhiepiscopul obisnuia s treac n odaia sa. De ndat ce acesta intr n camera lui, ea spuse:
- Ah, drag de Osmond, de cnd asteptam acest moment, nchide usa de la odaia lui, rsuceste cheia si
sun repede...
n cteva clipe, si fcu aparitia un servitor:
- Trimite-1 pe Guillaume la domnul arhiepiscop s-1 tin de vorb, s fac ce-o sti, dar s nu-1 lase s
vin aici!
1 E vorba de Louis-Joseph, print de Conde (1736 - 1818), unul dintre primii Printi care au emigrat n
1789.n 1792, a organizat armata revolutionar zis armata 'ui Condc".

151
Aceste cuvinte fuseser rostite cu destul vioiciune; apoi, adresndu-se tatei, i spuse abia soptit:
- La vrsta mea, emotiile nu mai fac doi bani, iar eu sunt pe duc...
- Nu credeti c ar trebui s trimitem dup medic?
- Dragul meu, medicul nu m mai poate ajuta! Mai bine trimite repede dup un preot, e mult mai
convenabil pentru arhiepiscop!
La zece minute dup ce-i poruncise tatei s ncuie usa n urma arhiepiscopului, btrna doamn de Rothe
ncetase s mai respire. Arhiepiscopul rmase cu convingerea c murise n somn. De altfel, 1-am si auzit
zicnd adesea:
- Cea mai mare consolare a mea e s stiu c n-a suferit si c nu si-a putut prevedea sfrsitul!
Iat un gen de devotament de care numai o inim de femeie e n stare.
Arhiepiscopul o iubise pe doamna de Rothe; i era necesar, cci, o dat cu ea, pierdea o obisnuint de
peste cincizeci de ani, asa c o regreta sincer, n ziua n care o nmormntar, el veni la noi. n clipa
sosirii era foarte tulburat; asta nu-1 mpiedic ns s mnnce zdravn si cu poft. Dup mas, gsi un
volum de Voltaire, care zcea pe o msut, ncepu s vorbeasc despre relatiile si despre certurile dintre
ei, despre mpcrile, apoi despre operele lui, care iscaser atta zarv cnd apruser. Ne recit un cnt
ntreg din Fecioara, poem care fcu cinste memoriei sale. Iat cum stiu brbatii s regrete persoanele
care le-au consacrat ntreaga lor viat. Asta se numeste - dup mprejurri - fie trie de caracter, fie
resemnare.
Cam tot n acea epoc, m aflam, ntr-o zi, la doamna du Dresnay. Domnul de Damas (cunoscut sub
numele de Damas cel galben), atasat pe lng printul de Conde, fcu o diatrib legat de ultima violent
exercitat asupra emigrantilor ce se napoiaser n Franta. Doamna du Dresnay - care totusi nu s-a ntors
dect n 1814, dar care avea destul umor pentru a-i ngdui unele impertinente - i spuse destul de sec:
- Domnule de Damas, cnd cineva e mbrcat att de elegant cum esti dumneata acum, cnd ai o
cabriolet care te asteapt n fata usii mele, cnd locuiesti, esti hrnit si ngrijit asa cum esti dumneata la
Wanstead, n-ai dreptul s strigi
toile", mpotriva unor bieti oameni care s-au dus s caute oriunde bucata de pine pe care n-o pot mnca
aici!
- Dar, doamn, e vina lor! Nu stiti ce-a fcut regele pentru ei?
- Nu stiu, nu stiu!
- Doamn, le-a ngduit s munceasc fr a se aduce prejudicii rangului lor.
Am uitat s v spun c, nainte de a m mrita, l vedeam foarte des pe Pozzo1, acas, la printii mei.
Dup aceea, cumplita gelozie a domnului de Boigne, care suspecta pe toat lumea, pn si pe tata, ba
chiar si pe cinele meu, mi-a interzis orice relatii sociale, asa c nu mai vedeam lumea, dect ca printr-o
lantern magic. De altfel, Pozzo sttuse vreme ndelungat la Viena, unde fusese nsotit de lordul
Minto, patronul si prietenul su. Aceast prietenie luase nastere n epoca n care lordul Minto - pe atunci
sir Gilbert Elliot - fusese vice-rege n Corsica si unde Pozzo i era consilier si ministru. Avea, de
asemenea, legturi foarte strnse si cu unchiul meu Edouard Dillon. Acesta din urm comanda un
regiment irlandez, n slujba Angliei, care ocupase Corsica.
Cnd fortele britanice evacuar insula, Pozzo fu obligat s plece, partidul francez fiind n minoritate. De
altfel, cred c prea putin i psa lui Pozzo, n acea epoc, de partidul francez sau englez; el nu se interesa
dect de partidul din care nu fcea parte Napoleon Bonaparte. Cei doi veri se ndeprtaser unul de
cellalt. Dup foarte strnsa legtur dintre ei, din tinerete, urmase o ur crncen iscat de ambitie. Pe
atunci, fiecare din ei nu urmrea dect s fie mare si tare n Corsica, lucru pe care nu-1 puteau izbndi
dect dac unul din ei l dobora pe
' Charles-Andre Pozzo iii Borgo (1764 - 1842), diplomat de'origine corsican, carc a intrat n slujba
tarului Alexandru I, pe care 1-a determinat s participe la '"frngerea lui Napoleon Bonaparte.
153
cellalt. Cred c Pozzo n-a apelat la englezi dect numai pentru c Bonaparte s-a declarat revolutionar.
Poate c, dup asta, Pozzo o fi devenit ntr-adevr absolutist, dar n acea epoc era foarte liberal, ba as

zice mai curnd republican. Poate c, pe vremea aceea, Pozzo se putea socoti rivalul lui Bonaparte; dar
aceast idee, odat intrat n capul lui de corsican ncptnat, nu 1-a mai prsit si a continuat s se
socoat rivalul vrului su chiar cnd acesta a ajuns prim consul si mai apoi mprat. Era mult prea
viclean pentru a-si manifesta pe fat aceast ur, dar ea clocotea n creierul lui si nu-i ddea pace nici
mcar o secund. Cred c s-ar fi dus si pn n fundul iadului dac ar fi stiut c gseste acolo dusmanii
lui Bonaparte de care avea atta nevoie, n acea epoc, sttea mai mult pe la noi, trecnd n mod
alternativ de la descurajare si de la cea mai profund tristete, la niste ndejdi exagerate si la accese de o
veselie nebun, dar ntotdeauna spiritual, interesant, amuzant, ba chiar si elocvent. Limbajul su, cam
ciudat si plin de imagini, avea ceva pitoresc si neasteptat care-ti nflcra imaginatia, iar accentul lui
strin contribuia si el la originalitatea formei n care se exprima. Era un om extrem de plicticos.
Comportarea lui nu cptase nc acel aplomb, pe care i 1-au dat mai trziu succesele obtinute. i apoi,
erai mai putin socat s vezi un mic corsican care nu stie s se foloseasc de uzantele obisnuite, dect s1 vezi dezvluindu-si comportrile grosolane n cadrul ambasadelor.
Edouard Dillon 1-a pus n legtur cu domnul de Artois. Pozzo si-a dat imediat seama cam cu ce fel de
om are de-a face si n vreme ce printul credea c se asigurase de un agent, Pozzo nu vedea n el dect un
instrument de care urma s se serveasc n interesul, ambitia, sau, mai curnd, ura sa. Numai c acest
instrument i se pru prea putin incisiv si ne mrturisi - cu mult amrciune - de ct de putin folos i era
aceast relatie.
Edouard Dillon - despre care v-am mai vorbit - era fratele mamei. Fusese mult vreme cunoscut sub
numele de Dillon cel Frumos". Cronica acelor vremuri 1-a desemnat ca pe unui din amantii pe care
gurile rele i 1-ar fi atribuit reginei.
154
Iat de fapt pe ce anume s-a bazat aceast presupunere: gdouard Dillon era deosebit de frumos, foarte
fudul si deci foarte la mod". Fcea parte din cercul intim al doamnei de Polignac si probabil c adresa,
din cnd n cnd, reginei, cte unul din acele complimente pe care le primeste, ndeobste, orice femeie
frumoas, ntr-o zi, repeta alturi de ea figurile unui cadril pe care urma s-1 danseze la balul urmtor.
Dar iat c pli brusc si lesin. Fu imediat ntins pe o sofa, iar regina svrsi imprudenta de a-i pune
mna pe piept ca s vad dac-i mai bate inima. Edouard si reveni. Se scuz pentru starea de slbiciune
pe care-o avusese si mrturisi c, de teama de a nu ntrzia la ora stabilit de regin, plecase din Paris
fr s pun nimic n gur, c - din pricina ndelungatei suferinte n urma unei rni pe care o cptase la
cucerirea Grenadei - asemenea stri de slbiciune l apucau adesea, mai ales atunci cnd nu mnca.
Regina porunci s i se dea o ceasc cu sup, iar curtenii, gelosi pe succesul tnrului, i scoaser vorbe
c s-ar avea bine cu regina. Acest zvon fu si nu fu crezut la Curte, n schimb fu crezut de ntreg orasul
cnd, n ziua de Sfntul Hubert, toat lumea l vzu pe tnrul Dillon strbtnd Parisul, n caleasca cu
opt cai a reginei. Adevrul e c tnrul czuse de pe cal, la vntoare, si-si rupsese, pentru a doua oar,
bratul. Cum nu se afla la fata locului dect trsura reginei, ea porunci vizitiului s-1 duc acas pe
unchiul meu, apoi s se ntoarc - asa cum fcea de obicei - cu trsura regelui, cci a ei nu era dect de
etichet. Se prea poate ca multe din istoriile puse n seama reginei s fi fost neadevrate, dup cum se
poate foarte bine si invers. tiu, de asemenea, c unchiul avusese un duel care iscase destul vlv.
Lund masa la nu stiu ce ministru, un provincial, al crui nume 1-am uitat, i-a zis peste mas:
- Domnule Dillon, pentru ce sunt vasele acelea mici? Edouad, care discuta cu vecina sa, rspunse sec:
- Pentru ovz.
- Am s v trimit si niste paie de ovz, spuse cellalt care habar n-avea c vasele cu ovz erau o mncare
la mod.
Edouard nu-si ntrerupse discutia, dar, dup-mas, si ddu ntlnire cu provincialul, a doua zi destul de
trziu,
155

pentru c nu-i plcea s se scoale cu noaptea n cap. Adversarul sosi la el la ora indicat. Dar Edouard
nc nu isprvise cu mbrcatul; si ceru scuze si continu s se mbrace cu o grij deosebit. Tot
dichisindu-se, spuse:
- Domnule, dac n-ati ales nc locul, as prefera s mergem n pdurea Vincennes. Iau masa la SaintMaur si as vrea s ajung la vreme...
- Cum, domnule dumneavoastr credeti c...
- Sigur, domnule, dup ce isprvesc cu dumneavoastr, m duc s iau masa la Saint-Maur; i-am promis
nc de ieri acest lucru doamnei X.
Bnuiesc c atta aplomb probabil 1-a intimidat pe bietul om att de tare, nct s-a ales cu o lovitur
serioas de sabie, iar unchiul meu s-a dus s ia masa la Saint-Maur, asa cum fgduise; binenteles c, a
doua zi, toate amnuntele au fost cunoscute de ntreg Parisul.
n epoca despre care v vorbesc - 1803 - Edouard, nemaiavnd de mult vreme pretentia c ar mai fi un
brbat tnr, devenise un om de treab, care se comporta foarte la locul lui. Un englez, ntrebndu-1 ce
se ntmplase cu Dillon cel Frumos", el i rspunse:
- A fost ghilotinat!
Era foarte spiritual si cunostea la perfectie toate dedesubturile vietii. Fusese foarte atasat de contele de
Artois, ca gentilom al Camerei nc de pe vremea cnd acesta si alctuise propria sa Curte si continuase
s rmn foarte apropiat de el, desi nu fusese niciodat poftit la masa lui. Regimentul irlandez pe care-1
comandase l solicitase vreme de ctiva ani. Mai trziu, l ncredintase fratelui su Frank Dillon, fostul
su locotenent-colonel. Apoi se nsura cu o creol din Martinica, a crei avere considerabil i ngdui s
aib o cas pe msur, la Londra, unde att contele de Artois ct si ceilalti printi luau adesea masa. ntruna din zilele anului 1804, m aflam si.eu la una din aceste mese, mpreun cu contele de Vaudreuil.
Bonaparte tocmai se declarase mprat, nselnd astfel sperantele pe care emigrantii si le fcuser n
legtur cu planurile sale burboniste. Nimeni nu discuta dect despre sansele pe care
156
mai toti le pierdeau datorit acestei mriri. Unii socoteau c ar f, putut ajunge maresali ai Frantei, altii,
cavaleri ai diverselor ordine, cte unii socoteau c ar fi putut ajunge chiar conetabili! n sfrsit, domnul
de Vaudreuil ridicndu-se, ntorcndu-se cu spatele spre semineu si sltndu-si poalele jiletcei, ne spuse
pe un ton doctoral:
- titi ce-mi dovedeste asta? C, n ciuda reclamei pe care ne strduiam s-o facem acestui Bonaparte, nu-i
altceva dect o pramatie nendemnatic!
M abtin de la comentarii. Dup pacea de la Amiens, domnul de Boigne se duse n Franta si ncepu a m
zori si pe mine s vin dup el. n afar de faptul c nici nu m gndeam s plec, socoteam c aveam
motive destul de temeinice s m aflu cat mai departe de o tar sortit unor noi catastrofe. tiam c se
pregtea o nou rsturnare a regimului si c n fruntea acestei intrigi se afla Pichegru. Nu el ne mrturisi
aceste indiscretii; Pichegru era prudent si dibaci. Tria singur, lipsind adesea din Paris, ca s reapar pe
neasteptate pretextnd c fcuse un drum complet lipsit de important si dnd tot timpul impresia unuia
care, neavnd ce face, tia frunze la cini, ntr-o zi, plec n periculoasa sa expeditie; din nefericire
pentru el, trebuia s fie urmat de domnii de Polignac. Acestia ns actionar n mod diferit. Fcur o sut
de vizite ca s-si ia rmas bun, si luar adio de la toat lumea, angajndu-se s fac diverse comisioane
cunostintelor, la Paris, artnd lista persoanelor care-i asteptau si care probabil c nu se ndoiau c vor
reveni. Procedar astfel n ndejdea c, dup atta publicitate, cltoria lor n-avea s par ciudat; n
plus, mrturisir c plecau n tain. sta era felul lor de a conspira.
n ajunul plecrii, am luat masa mpreun cu ei, la tar, la Edouard Dillon. Ca s ne ntoarcem, trebuia s
strbatem o mic land sau comun. Domnii de Polignac erau clare; se oprir n comun, amuzndu-se,
timp de un ceas, s opreasc toate trsurile care aveau drum pe acolo. Binenteles c o oprir si pe a
mea. Pretindeau banii sau viata, apoi se ndeprtau rznd cu hohote, sustinnd c de fapt se pregteau
pentru treaba pe care urmau s-o fac. A doua zi, aceast trsnaie
157

nveseli ntreaga lor societate. Asemenea nerozii n-ar merita s fie pomenite, dac ele n-ar arta firea
acelui Jules de Polignac, funest pn si tronului. Desi foarte tnr pe atunci, onoarea" unei asemenea
comportri i apartinea n ntregime. Fratele su Armnd, tot pe att de dobitoc pe ct de prost era Jules,
s-a lsat ntotdeauna cluzit de el. Asa c, nu peste mult, am aflat de arestarea celor doi conspiratori, iar
foarte curnd dup asta, de moartea ducelui de Enghien. Tatl su a fost - trebuie s spun - distrus; mai
ales c a aflat vestea ntr-un mod ngrozitor. Domnul duce de Bourbon ncetase s mai locuiasc la
Vanstead, minunatul castel pe care printul de Conde l nchinase n mprejurimile Londrei; cci desi se
luptase cu curaj, n armata zis a lui Conde", alteta sa nu-si neglijase deloc afacerile pecuniare, n asa
fel nct ajunsese cel mai bogat dintre toti printii emigranti. Fiul su, nepu-tndu-se multumi cu viata
ordonat de la Vanstead, sttea mai tot timpul la Londra, ntr-un mic apartament, cu un singur valet carei era foarte atasat nc de pe vremea cnd era copil. Ora dejunului su sosi, iar mai apoi trecu, l sun pe
Gui o dat, de dou ori. Neprimind rspuns, intr n mica buctrie si-si gsi valetul, cu coatele sprijinite
de mas, cu capul n mini, cu ochii n lacrimi, si cu o gazet n fata lui. Cnd si zri stpnul, valetul
fcu gazeta mototol, ncercnd s-o ascund. Domnul duce de Bourbon i lu imediat jurnalul din mn si
astfel citi trista veste a asasinrii fiului su1. Dup dou ceasuri, cnd sosi printul de Conde, si gsi fiul
tot n buctrie, de unde Gui nu-1 putuse smulge cu nici un pret si unde nu voia s lase pe nimeni s
intre. Printul de Conde l lu cu sine la Vanstead. ngrijit de doamna de Reuilly, fiica sa natural, pe care
doamna de Monaco, devenit printes de Conde, o crestea, izbuti s se mai linisteasc. Aceast durere
crncen, nsotit de accese de furie si de strigte de rzbunare, mi s-a prut cel mai sincer si mai
autentic moment din viata fad a ducelui de Bourbon. Ct despre emigranti n
1 E vorba de Louis-Antoine de Conde, duce de Enghien (1772 1804), care a emigrat n 1789.
Bonapartc a pus mna pe el pe teritoriul german, 1-a nchis la Vincenncs, apoi a poruncit s fie mpuscat.
158
general si despre printi n particular, impresia pe care le-a facut-o aceast moarte a trecut ciudat de
repede. Numai din respect pentru printul de Conde, contele de Artois s-a hotrt s poarte doliu, si asta
doar cinci zile, socotind c si asa i fcuse un mare hatr. Printul de Conde se pare c judec si el la fel,
cci veni n persoan la Londra pentru a-i multumi contelui de Artois. Vestea se mprstie luni. Ducele
de Berry se abtinu sa se duc marti, la Oper, dar smbt, la reprezentatia urmtoare, si fcu din nou
aparitia.
Procesul lui Moreau1 lund sfrsit si linistea nemaifiind tulburat n Franta, m-am hotrt s dau curs
invitatiilor repetate ale domnului de Boigne. Situatia mea era cam aiurea si eu mi ddeam foarte bine
seama de acest lucru. De la distant, scielile lui plicticoase nu mi se mai prur chiar att de greu de
suportat si nu prea aveam motive temeinice s refuz s m supun poruncilor pe care domnul de Boigne
avea tot dreptul s mi le dea. Tocmai cumprase o splendid locuint, Beauregard, la patru leghe de
Paris, si m ruga s vin ct mai repede. Printii mei fgduir s vin si ei, iar acest lucru izbuti s m
conving s plec.
1 Jean-Victor Moreau (1763 - 1813), general francez aflat n fruntea Armatei Rinului si Moscllei n
1796. nvingtor la Hohcnlindcn, a devenit rivalul lui Bonapartc si a fost exilat pentru c a dus tratative
cu regalistii. Rentors din America lr> Europa, a fost ucis n lupta de la Drcsda.
159
PARTEA A TREIA
IMPERIUL
Capitolul I
Plecarea din Anglia. - Sosirea la Rotterdam. - Domnul de Semonville. - ederea la Haga. - Tabra din
Zeist. - Vamesii francezi. -Anvers. - Domnul d'Argout. - Domnul d'Herbouville. - Domnul Maluet.
-Sosirea la Beauregard.
M-am mbarcat la Gravesend, n luna septembrie 1804, la bordul unui vas olandez care mergea la
Rotterdam si care era ncrcat cu untur de balen. Pe drum, ne-a apucat o furtun violent; marea se
burzuluise ru de tot, iar vasul prea o biat coaj de nuc. Valurile, care treceau peste el, intraser pn
n cabina mea, dup ce splaser bine butoaiele cu grsime, aducnd cu ele un miros infect si ngreunnd

si mai mult traversarea si asa destul de dificil. Drumul fu lung, cci patronul meu, probabil un ignorant,
trecuse de gura fluviului Meuse, asa c nu ajunserm la Brielle dect abia a patra zi. Rzboiul fcea
comunicatiile dificile; trebuise, cu orice pret, s m mbarc pe o nav comercial. Pacheboturile care
fceau curse regulate nu mergeau dect la Husum, pe coasta Suediei. Traversarea era foarte grea, iar
drumul uscat, si mai greu, ar fi fost aproape cu neputint de strbtut de o femeie tnr si singur.
Hrtiile cpitanului nostru purtau stampila sosirii la Emden; era o mic fraud, pe care toti o stiau, dar pe
care toti se prefceau c n-o stiu. L-am auzit pe seful vamesilor, venind la bord ca s-i ntrebe pe cei care
inspectau nava, n timp ce el examina hrtiile:
- Vasul vine din Grand-Emden, nu-i asa?
160
-Da, domnule, din Grand-Emden.
-Bun!
i-i ntinse comandantului hrtiile, fr nici un alt comentariu; cci Grand-Emden, n argoul lor, nsemna
Londra. Am scpat, fr prea multe scieli, de vam. Am trimis pe careva la bancherul cruia trebuia s
m adresez si unde trebuia s gsesc - mpreun cu scrisorile domnului de Boigne - pasapoartele
necesare pentru a-mi putea continua drumul; dar acesta nu primise nimic. lat-m deci singur cuc, ntro tar strin, fr un sprijin, fr un sfat. Am scris Ia Paris la doi dintre unchii mei, care trebuiau s se
afle mpreun cu domnul de Boigne. M gndeam cu groaz ce voi face pn ce avea s vin rspunsul.
Situatia mea la Rotterdam avea un aer de aventur, care-mi displcea grozav. Dac comunicatiile ar fi
fost mai lesnicioase, m-as fi rentors la Londra. Bancherul m sftui s m duc la Haga s-1 vd pe
domnul de Semonville care, atotputernic, mi putea facilita cltoria, mi amintesc c acest om era ntru
totul de acord cu temerile mele n legtur cu ntreruperea oricror legturi cu Anglia, unde-mi lsasem
printii.
- Nu v tulburati totusi, doamn; s-ar putea ca legtura dintre Anglia si Olanda s se ntrerup; dar treaba
asta nu va dura dect cteva zile, dup care legturile si vor relua cursul asa cum revine apa la matc; v
asigur c lucrul nu va dura nici mcar o sptmn.
De ndat ce trsura mea a fost gata, m-am rentors la Haga. I-am scris domnului de Semonville ca s-i
cer o ntrevedere. El l trimise imediat pe domnul de Canouville s-mi spun c va veni personal la mine.
Comportarea domnului de Canouville m cam sperie. Sub pretextul c-mi era vr si poate pentru c
eram tnr, singur si frumoas, adopt fat de mine un ton cam usuratic care nu-mi plcu deloc. Miam nsemnat n carnetul meu c toti tinerii din Franta erau mult Prea familiari, ridicoli si impertinenti; de
altfel, m asteptam la asta; m asteptam s nimeresc peste un domn de Semonville Poruncitor, arogant,
insolent si atunci toate prevederile mele de femeie foarte tnr ar fi fost exacte. Dar iat c domnul
de Semonville sosi; era profund ndurerat. Boala doamnei Macdonald o chemase pe doamna de
Semonville la Paris, dar n ajun, primise vestea c biata femeie murise. Domnul de Semonville si
manifest regretul de a nu m putea gzdui n casa lui ndoliat. Atotputernic n Olanda, puterea lui nu se
ntindea si dincolo de granitele acestei tri. Nu-mi putea da pasaport dect pn la Anvers unde trebuia
s-1 astept pe cel de la Paris. M rug ca, deocamdat, s mai rmn la Haga, unde avea posibilitatea s
m ajute. Discutia se prelungi, ncepnd s-mi vorbeasc despre Monsieur; mi-am zis, n sinea mea, c
probabil vorbea despre Ludovic al XVIII-lea, deci i-am rspuns c regele nu se afla n Anglia.
- tiu foarte bine, mi-a zis cu blndete domnul de Semonville, dar eu nu vorbesc despre rege, ci despre
fratele su, Monsieur.
M-am simtit foarte stnjenit, fiindc n Anglia nimnui nu-i trecuse prin minte s-i spun contelui de
Artois Monsieur, asa c era pentru prima oar cnd auzeam pe cineva spunndu-i astfel. Domnul de
Semonville mi vorbi apoi despre sfrsitul tragic al ducelui de Enghien, cu o mhnire ce contrasta n
mod ciudat cu nepsarea de care m lovisem dincolo de Canalul Mnecii. Am nceput s am ezitri n
privinta unor prerei ale mele de care, cu un ceas mai nainte, fusesem att de sigur. Am ncercat s-mi
vin n fire, zicndu-mi c domnul de Semonville era probabil altfel alctuit dect compatriotii si. n ce
m privea, nici eu nu mai stiam bine ce eram, poate englezoaic, dar n nici un caz frantuzoaic.
Cunoscusem, la Londra, si ntlnisem n timpul traversrii Canalului Mnecii, un oarecare domn de

Navaro, un portughez ce se ndrepta spre Rusia. Foarte amabil, i duse sotiei ministrului Portugaliei o
scrisoare de recomandare pe care o aveam ctre sotul ei, si-i istorisi acesteia situatia dificil n care m
aflam. Dup un ceas, drguta doamn de Bezerra veni la hanul unde trsesem, m lu la ea acas, m
opri la mas, iar seara m pofti la teatru, n loja diplomatic. A doua zi, m plimb prin tot orasul; din
acea clip, toat lumea bun din Haga se nghesui s m invite. Cred c v dati seama n
162
ce hal trebuie s se fi plictisit corpul diplomatic din Haga, ca s se bucure astfel de sosirea, n miljocul
lor, a unei femei tinere ce aducea n viata lor monoton un pic de variatie.
Contele de Stackelberg, meloman ncrncenat, descoperi c eram o bun muzician, asa c m rug s
cnt. Cum nu eram dect o pasre n zbor, prin Haga, i-am satisfcut, cu prisosint, dorinta. Cred c nam avut niciodat si nicieri atta succes. Am avut bunul simt s-mi dau seama c acest succes se datora
mai mult cadrului n care m aflam dect meritelor mele. Totodat, am nteles c nu trebuia s lungesc
prea mult sederea n acest oras. Asa c m-am smuls din mijlocul acelor adoratii ale reprezentantilor
ntregii Europe, si am plecat s vizitez orasul Amsterdam si restul Olandei. Trei sau patru dintre tinerii
atasati diplomatici si manifestar dorinta de a m nsoti. M-am opus categoric, si buna mea prieten,
Bezerra, le ddu de nteles c lucrul acesta nu m ncnta ctusi de putin, n timpul sederii mele la Haga,
am fcut cunostint cu contele de Nesselrode, cunostint care mai trziu s-a transformat ntr-o adevrat
prietenie. M-am oprit la Harlem ca s cumpr iasomie. Mi s-a propus s ascult orga din acest oras.
Neavnd altceva de fcut, am acceptat. Am intrat n biseric unde eram singura vizitatoare. Organistul
nu se vedea, n schimb muzica era, pur si simplu, divin; artistul era extrem de talentat, iar orga magnific. Muzica avea un ecou n lcasul destinat corului, ecou ce se propaga n cele mai ndeprtate
colturi ale bisericii. Nu eram obisnuit s ascult astfel de muzic ce m-a impresionat att de puternic
nct, pur si simplu, am plns. Nu stiu dac acest lucru s-a datorat strii sufletesti n care m aflam, dar
stiu c niciodat nu m mai simtisem att de impresionat si - n afar de ceasurile care au rmas
ntiprite n inima mea, datorit unor mhniri profunde - nu cred s mai existe vreunul care s m fi
miscat mai puternic dect cel petrecut n catedrala din Harlem.
La Amsterdam, am stat trei zile; m-am dus si eu ca toat Jumea, la Brock, la Zaandam etc. Domnul
Labouchere a dat -ln cinstea mea - o mas; am avut prilejul s cunosc o prticic
163
din societatea olandez. Mi s-au artat o multime de curiozitti, ceea ce nu m-a mpiedicat totusi s m
simt ncntat cnd am prsit acest oras. Cci desi e un mare centru comercial, e teribil de trist. M-am
oprit apoi la Utrecht; am nchiriat o trsur ca s m duc s vd colonia morav si tabra pe care
generalul Marmont o comanda n cmpia din Zeist. Mi s-a prut c acei frati att de fericiti din povestea
doamnei de Genlis - despre care mi aduceam aminte din copilrie - aveau o nftisare palid, trist si
plictisit. Am cumprat cteva flecustete si negustorii au nceput s se certe ntre ei. Primul afirma c
obiectele sale erau net superioare obiectelor celuilalt, fapt pe care cel de al doilea negustor l contesta cu
trie. Am plecat foarte putin edificat asupra calittii acelor lucruri, n schimb, am fost pe deplin
edificat n ceea ce privea aspectul taberei franceze. Nu de mult, vizitasem o tabr asemntoare, n
Anglia, dar aceea era departe de a prezenta un spectacol att de strlucitor si de nsufletit ca tabra
francez; desi soldatii francezi nu aveau o nftisare tot att de nfloritoare ca confratii lor englezi si nici
nu erau tot att de bine mbrcati. Am vzut apoi trecnd caleasca generalului Marmont, n care se afla
sotia acestuia, foarte gtit, cu prul ondulat si fr vl pe cap. Vizitiii aveau vestele acoperite cu
galoane de aur; caleasca era aurit, dar murdar si prost ntretinut. Echipajul - cu doamna general cu tot
- mi se pru din cale-afar de ridicol. M-am amuzat copios, mai ales c totul era asa cum prevzusem.
Dup o absent de zece zile, m-am rentors la Haga, unde am gsit cteva scrisori de la unchiul meu.
Domnul de Boigne - care nu calculase bine momentul sosirii mele - plecase n Savoia. n aceeasi zi, am
fost anuntat c pasaportul meu se afla la Anvers. Am petrecut o sear ntreag la doamna de Bezerra ca
s-mi iau rmas-bun de la toti cei pe care-i cunoscusem la Haga; domnul de Semonville veni si el, ca de
altfel toate mrimile olandeze, iar a dou zi, am plecat.

mi era team de severitatea vamesilor si eram cu att j mai nfricosat s am de-a face cu functionarii
francezi cu ct j relatiile mele cu cei de la Allien-Office - n momentul plecrii j
164
din Anglia - mi se pruse foarte dezagreabile. Or, dac pn si englezii fuseser necinstiti, m gndeam
cu groaz la ce m puteam astepta din partea functionarilor francezi. E adevrat c domnul de
Semonville mi dduse o scrisoare de recomandatie dar, cu toate acestea, cnd am ajuns la primul post
francez de control, inima mi btea s se sparg. M rugar, foarte politicos, s poftesc n birou. Am
intrat, urmat de cameristele mele. Trsura era nregistrat ca venind de la Berlin. Dac ar fi fost a unei
englezoaice, ar fi trebuit s fie confiscat, dar asa, n calitate de nemtoaic, puteam trece pltind,
binenteles, o tax extrem de piprat. In vreme ce-o achitam, ctiva vamesi tineri ncepur a admira, cu
glas tare, trsura care era foarte frumoas.
- E o trsur din Berlin, zise seful.
- Da, domnule, uitati-v, scrie peste tot, zise unul din
ei.
M-am nrosit mai ru dect creasta unui cocos, cnd -urmrindu-le privirile - am vzut peste tot,
imprimat cu litere mari: Patent London ". Vamesii surser, iar eu am pltit suma cerut pentru trsura
nemteasc", n timp ce seful nregistra si-mi elibera certificatele, un altul se ocupa de pasaport, unde-mi
scria semnalmentele, lucru ce m fcea s nu m simt n largul meu. eful, ridicndu-si ochii de pe hrtie
si observnd aceasta, i spuse slujbasului, privindu-1 pe deasupra ochelarilor:
- Scrie simplu: frumoas ca un nger!" Va fi mai scurt si mai putin plicticos pentru doamna!"
Un alt slujbas ridic pe jumtate unul din burdufurile trsurii, fr ns a-1 mai cobor; i-am strecurat doi
ludovici, drept bacsis. Intrnd n odaie, dup cteva minute, slujbasul mi ntinse banii spunndu-mi cu
cea mai mare politete:
- Poftiti, doamn, cei doi ludovici pe care i-ati scpat adineauri, din neatentie!
Rusinat, mi-am luat banii napoi, n sfrsit, totul prea sa se fi isprvit, spre marea mea satisfactie, cnd
nu stiu cine observ c biciul vizitiului meu era englezesc, mi artar Ca pe mciulia de argint, cu care
era mpodobit, scria foarte c ar London"; sigur c-1 cumprasem din vreun loc unde
165
negustorii englezi erau admisi - conchiser vamesii - dar n Franta astfel de lucruri erau prohibite si
datoria nu le ngduia s lase s treac n tara lor nici un lucrusor de acest fel. O fcurm toti pe seriosii,
n aceast ultim scen, desi era de tot hazul, mi urar drum bun, dup care am plecat foarte mirat de a
fi ntlnit o att de mare si de spiritual politete, tocmai acolo unde nu m asteptam dect la grosolnii
mpinse pn la brutalitate. Am intrat n aceste amnunte tocmai pentru a arta n ce msur si
pstraser emigrantii - care se credeau persoanele cele mai rezonabile - ideile absurde despre Franta
creia, n fond, i erau ct se poate de ostili.
Ajuns la Anvers, am gsit la han un bilet de la domnul d'Herbouville - pe atunci prefect - prin care m
anunta c pasaportul meu era la el. Cum eram rud apropiat cu sotia sa, dduse ordin s fie anuntat de
ndat ce voi sosi n Anvers. Nici n-apucasem s m instalez bine n odaia mea de la han, c am si vzut
intrnd nuntru un gligan de cinci picioare si zece degete, care repeta cu un glas ascutit, ce-ti zgria
urechile:
- Apollinaire, Apollinaire, eu sunt Apollinaire! fcnd niste reverente pn la pmnt.
Mi-au trebuit cteva minute bune pn s recunosc n el pe tnrul d'Argout pe care 1-am tot vzut
ctiva ani n sir, la Londra, unde unchiul su (care era si al meu, fiindc se nsurase cu o sor a tatei ) se
ocupa de educatia lui, cu o grij cu totul deosebit. Ce folos ns c aceast educatie s-a lipit de el ca
nuca de perete! De altfel, mi-a si dat o dovad concret chiar a doua zi dimineat, cnd a tinut neaprat
s m nsoteasc la catedrala din Anvers. n ciuda rugmintilor mele, a urcat pn n vrful clopotnitei,
evident, cu spatele la trepte si cu fata spre mine, tinndu-m de mn, ceea ce era ct se poate de
incomod att pentru el, ct si pentru mine. Pe atunci avea o slujb modest la tribunal, din care triau si
el si maic-sa. Mai trziu, a ajuns prefect, pair si, n sfrsit, ministru. Azi e un om asezat, priceput n
meseria lui si foarte cinstit; dar spiritul lui e tot att de aiurit ca si manierele.

166
Dup el, veni domnul d'Herbouville. Mi s-a prut rece sj distrat. Fusese recent conpromis de ctiva
emigranti crora le fcuse unele servicii si care, drept recunostint, sporoviser vrute si nevrute, pe
seama lui. De atunci, era foarte rezervat. M pofti totusi la mas.
Cea mai plcut dintre vizitele mele a fost cea pe care i-am fcut-o domnului Malouet, un vechi prieten
al tatei si prefect maritim, la Anvers. Fusese unul dintre constitutionalii din 1789, nu trecuse prea mult
vreme de cnd prsise Londra si nu stia cu ce ochi voi privi eu un prefect al Republicii sau mai curnd
al Consulatului. Dar s-a linistit imediat cnd a vzut ct eram de bucuroas c, n sfrsit, dup mai bine
de o lun, zream si eu un chip cunoscut. Mi-a fcut semn s tac, s-a dus s deschid toate usile si, dup
ce s-a asigurat c nu trgea nimeni cu urechea n dosul lor, le-a nchis cu grij, a asezat un scaun n
mijlocul odii, pe care m-a poftit s iau loc, s-a asezat si el pe un alt scaun alturi de mine, apoi m-a
ntrebat n soapt ce fcea tatl meu, adugnd:
- Vezi, copila mea, nu trebuie s-1 compromitem... mi ddu sfaturi cum s m port la Paris, ce anume
trebuia si ce nu trebuia s fac, ce s spun si ce s nu spun, nct pn la urm aproape c reusi s m
sperie, dup ce la nceput abia izbutisem s-mi nbus rsul, pn ntr-att mi se pruser de ridicole
preceptele sale. Dar dup ce mi-a dat cteva exemple care m-au ngrozit, mi-a pierit pe loc pofta de rs.
- Dar tara asta e de nelocuit! Bnuiesc totusi c mcar s scriu voi avea voie!
- Ssst! Ssst! Asta ar fi cea mai cumplit imprudent! Se duse s mai examineze nc o dat usile, dar
pn la
urm renunt, si lu rmas bun de la mine, spunndu-mi c era mai prudent s nu ne mai revedem, c
d'Herbouville l Poftise si pe el la mas, dar c nu voia s riste s se trezeasc cu cine stie ce ntrebare
imprudent. Nu se temea de ce avea s spun el, ci mai curnd de ce aveam s rspund eu; fapt e c
vorbele lui m tulburar nespus. Din pcate ns, nimeni nu
167
scap de ceea ce i-e scris. Peste ctiva ani, Malouet deveni consilier de Stat si, cu toate precautiile si
prudenta lui, se vzu compromis din pricina prieteniei sale cu baronul Louis si fu exilat de mprat.
La domnul d'Herbouville, n afar de familia sa, am mai gsit ctiva oaspeti. Proveneau din familii att
de bune, nct m-am si mirat, dup discursul domnului Malouet, care izbutise - cu vorbele lui ciudate s m fac s nu m simt n apele mele; nu m temeam atta pentru mine, ct mai mult pentru ceilalti
crora prezenta mea putea s le duneze. Totusi, trebuie s spun c acelasi domn Malouet si mai ales
familia Herbouville gsiser modalitatea de a vorbi n niste termeni plini de regret, de durere si de
reprobare despre moartea ducelui de Enghien, dat att de repede uitrii de ctre emigranti. Peste tot, n
toate clasele sociale, ba chiar si printre membrii marcanti ai guvernului, moartea lui era un fel de ran
nc sngernd.
De la Paris, am ajuns n sfrsit, fr nici un incident, la castelul Beauregard. Domnul de Boigne nc nu
se napoiase din Savoia. Asa c deocamdat eram singura stpn a acelei frumoase resedinte. Psind n
noua mea cas, n ziua de 2 noiembrie 1804, Ziua Mortilor, pe o ceat rece, care te ptrundea pn la
oase si care nu-ti ngduia s vezi la trei pasi n fata ta, m-am lsat prad tristetii si am plns pn n-am
mai putut. Seara, m-am nchis ntr-o odaie pe care minile mele, obisnuite cu zvoarele englezesti, nu
stiau cum s-o ncuie si care pe deasupra n-avea nici sonerie. Cum soneriile fuseser considerate, pe
vremea Revolutiei, drept niste lucruri ce apartinuser aristocratiei, domnului de Boigne nu-i mai venise
n minte s le remonteze. Aveam o senzatie de prsire si de izolare care m ngheta pn n strfundul
sufletului si nu cred c m-as fi simtit mai prost nici pe trmurile pustii din Columbia.
A doua zi dimineat, am trimis dup un lctus. Omul m asigur c va instala provizoriu", o sonerie,
pn ce va putea fi montat n mod legal, deci definitiv". La dracu! Ce tar mai e si asta unde broastele
usilor vorbesc n vechiul limbaj al
168
Atenei si unde caii, n loc de hamuri, sunt legati cu sfoar? jetul meu creier de douzeci si ceva de ani,
lsat pentru nrirna oar de capul lui, era pur si simplu rvsit de diversitatea impresiilor pe care le

acumulase; pe deasupra, mai pstrasem si o multime de amintiri, care de care mai vii, din timpul
cltoriei pe care o efectuasem.
Capitolul II
Prerile mele. - Ducesa de Chtillon. - Ducesa de Laval. - Ducele de Laval. - Familia de Rohan. Printesa Berthe de Rohan. - Printesa Charles de Rochefort. - Printesa Herminie de Rohan. - O scen
penibil. -Primul meu bal la Paris. - Amiralul de Bruix; moartea sa. - Cuvintele mpratului. - Printesa
Galitin. - Ducesa de Sagan. - Domnul de Caulaincourt. - Scen ntre printesa de la Tremouille si domnul
de Aubusson. - Ducesa de Chevreuse.
N-am vrut s asist la serbrile ncoronrii. Totusi, n ciuda prejudectilor mele, nu m-am putut feri de o
oarecare nflcrare fat de primul consul. Admiram n persoana lui pe cuceritorul Frantei, pe omul
hotrt si puternic. Nimeni nu-mi vorbise despre importantul lui rol de legislator si de om-ce-potolisepatimile. Nu eram nc n stare s-1 apreciez. Poate c m-as fi artat plin de entuziasm fat de el dac
as fi trit n alt atmosfer.
La Londra, biata mea mam plnsese adesea de amrciune, auzindu-m c pot gndi astfel. Ea
pretindea c, pn la urm, aveam s-i vr n cap fratelui meu ideea de a se angaja n armata lui
Bonaparte. E sigur c, vzndu-i pe printii nostri de aproape si pe primul consul, de departe, gndurile
mele se ndreptau ctre el; moartea ducelui de Enghien nu m impresionase mai mult dect i
impresionase pe cei din jurul meu. Domnul de Boigne - fapt pe care zu dac-1 pot ntelege - nu era
ctusi de putin revolutionar. La sfrsitul lui decembrie, ne-am stabilit la Paris, unde am petrecut trei luni,
cele mai plicticoase din viata mea. Societatea parizian e att de exclusivist, nct nici unul dintre cei
care debuteaz n-au loc n ea; nainte de a izbuti s-ti
169
faci un cerc al tu, esti complet izolat. De altfel, teama de scenele pe care mi le fcea domnul de Boigne,
din orice fleac, m obliga s fiu de o reticent care nu-mi facilita n nici un fel relatiile amicale cu cei din
jur. Mai nimeream, din cnd n cnd, cte o cucoan btrn, care-si amintea c m vzuse n perioada
ntrcatului, la Versailles, sau alta, care-mi vorbea despre drglseniile mele de copil, dar toate astea nu
m amuzau ctusi de putin.
Am fost primit cu mult tandrete, de ctre printesa de Guemene (cea despre care am mai vorbit); mi-a
fost util si serviabil att ct putea fi o persoan tintuit la pat si care vedea putin lume. n schimb,
ducesa de Chtillon mi-era, pur si simplu, insuportabil; m tinea ceasuri n sir ca s m dscleasc n
legtur cu o sumedenie de lucruri sau s-mi dea o droaie de sfaturi care nu-mi erau de nici un folos.
Locuia n magnificul ei palat de pe strada Bac, ntr-o odaie urias creia i spunea cabinetul" ei,
mobilat extrem de luxos, cu mobil veche, de mare pret si unde tronau opt sau zece pendule, care
indicau timpul la ore cu totul diferite. O superb colivie aurit, atrnat de candelabru, era plin cu
psri care cntau ct era ziua de mare. Toate acele sunete si triluri, mpreun cu vocea joas si
monoton a ducesei m clcau pe nervi si fceau ca vizitele la ea s-mi fie, pur si simplu, insuportabile.
Nu m lsa s plec de la ea pn nu m punea s-mi dau cuvntul c voi veni ct mai curnd cu putint,
dorint pe care mai mult ca sigur c nu i-as fi ndeplinit-o dac scrisorile pe care le primeam de la
Londra nu erau pline de complimente pe care m vedeam obligat s i le transmit. Aceast duces de
Chtillon era fata ducesei de Lavalliere, rivala maresalei de Luxembourg, amndou deosebit de
frumoase si galante. Fata fusese si ea si frumoas si galant. Rama oglinzii din acel faimos cabinet era
toat plin de portretele fostilor ei iubiti. Nestiind ce s fac cu ele, si mpodobise oglinda. Numrul era
impresionant si alctuia o foarte frumoas decoratie de jur mprejurul oglinzii. Fusese o femeie foarte
spiritual, dar, cu vrsta, devenise cucernic. O dat cu ea, s-a sfrsit si familia de Lavalliere, iar o dat
cu
170
cele dou fiice ale sale - ducesele de la Tremouille si de Uzes _ familia de Coligny-Chtillon; aceste
dou nume s-au stins definitiv. Marchiza - devenit duces de Laval - veche prieten a mamei si nasa
mea - m trata cu o buntate matern. Era tot pe att de simpl, pe ct de plin de emfaz era doamna de
Chtillon. Asa nct m duceam cu plcere n chilia mnstirii Saint-Joseph unde tria ntr-o deplin

cucernicie, pe ct de minutioas, pe att de indulgent. Druise sracilor tot ce avusese, iar vesmintele ei
erau att de srccioase, nct ntr-o zi, la biseric, un om o btu pe umr, rugnd-o s accepte s-i
plteasc scaunul pe care sttea.
- Te nseli, domnule, i rspunse n soapt, ducesa; azi nu sunt eu, e cealalt doamn!
Ducele de Laval intrase la gnduri cu aceast sotie a sa. Dup ce ncercase s-i dea bani - care nu apucau
niciodat s stea n punga ei - lu hotrrea s-i nchirieze un apartament decent, s-i plteasc
modestele cheltuieli, ba chiar si toaletele n privinta crora nu izbuti n nici un fel s-o conving s si le
mai nfrumuseteze. Dac i-ar fi cerut s-si pun o rochie potrivit situatiei sale, sotia lui ar fi fost
dezolat; ei i plcea s mearg pretutindeni pe jos, s bat noroaiele, s viziteze bisericile si pe cei
srmani, fr s fie recunoscut. Desi nu fusese frumoas, n tinerete fusese femeia cea mai elegant si
mai adulat de la Curtea Frantei. Unchiul ei, episcopul de Metz, i achita toate notele de plat, iar ea
cheltuia cam patruzeci de mii de franci numai pe toalete. N-am mai vzut nici o alt femeie care s se
schimbe mai mult ca doamna de Laval si poate c ar fi fost mult mai bine pentru ea s fi evitat cele dou
extreme. Dar chiar si asa, schimbat, era foarte pretuit de brbatul ei si adorat de copiii si. Acest
brbat avea si el o fire cu totul original, lucru rar n orice tar, mai rar n Franta, si rarisim n clasa
social din care fcea parte. De cnd apruse n societate, trise pe picior foarte mare, de pe urma
cstigurilor la jocurile de noroc, fr ca stima de care se bucura s aib de suferit din pricina asta. Nu se
dusese niciodat mai mult dect oricare alt brbat de rangul su, n slile de joc si nici nu alergase dup
fetele cu zestre; conta
171
totusi pe o rent de o sut de mii de scuzi pe care i-o aducea jocul de crti, cum ar fi contat un altul pe o
rent pe care i-ar fi adus-o mosiile sale. Era cel mai bun si mai cinstit juctor care se vzuse vreodat;
cuvntul lui, n vreo partid ndoielnic de crti, era liter de lege n ntreaga Europ. Fusese un bun
ofiter si lumea pretindea c avea o privire de militar care stia s vad clar, chiar si la jocul de crti. Se
remarcase n timpul campaniei printilor, unde avusese nenorocirea de a-1 vedea pe cel de al doilea fm al
su - Achille - ucis sub ochii si, singurul dintre copiii lui pe care-1 iubise cu patim. Dup desfiintarea
armatei, dduse dovad, fat de cei din regimentul su, de o generozitate patern, care n-a mai fost
imitat de nimeni si care deci merita s fie cu att mai stimat, n viata de toate zilele, era de un egoism
feroce, ntlnind-o, ntr-o zi, pe nor-sa, care mergea pe jos, desi ncepuse s plou zdravn, se prefcu a
n-o vedea, iar seara i spuse:
- Caroline, cred c te-ai udat cumplit azi-dimineat; te-as fi poftit cu drag inim n trsura mea, dar mia fost team s nu m ude ploaia dac deschideam usa!
As putea cita mii de asemenea fapte; copiii l iubeau totusi si lumea se purta frumos cu el. Fcea o droaie
de vizite. De fapt, sta era unul dintre principiile sale de conduit. Pretindea c ar fi cel mai bun mijloc
de a evita s fii vorbit de ru, fiindc oamenii se pot trezi cu tine la us chiar n clipa n care te brfesc
mai avan.
Fiul su mai mare, Adrien, devenit mai trziu duce de Laval, era un om plcut. Mai mult numele dect
calittile sale 1-au ajutat, n timpul Restauratiei, s pun mna pe niste slujbe unde n-a prea dat dovad
de cine stie ce capacitate, dar n-a fost nici o nulitate cras, asa cum 1-au ponegrit dusmanii si. Dorinta
de a face pe tinerelul, dincolo de o anumit vrst, 1-a fcut adesea ridicol. A avut nenorocirea de a-si
pierde unicul fiu, ultimul vlstar din ramura de Montmorency-Laval. Fratele su Eugene a fost cel mai
dezagreabil personaj pe care 1-am ntlnit vreodat si care a ncercat s-si ascund, sub o cucernicie
ridicol si intolerabil, cel mai rusinos egoism. ,.
172
O auzisem de multe ori pe contesa de Vaudreuil zicnd: i astea, femeile frumoase"; lui Eugene de
Montmorency cred " i se potrivea expresia: Noi stia, sfintii", pe care de altfel 1-am auzit rostind-o.
Vrul su Mathieu era de o cucernicie cu totul diferit; voi avea ocazia s vorbesc mai trziu si despre
el.
Printesa de Guemene avea patru copii: ducele de pyontbazon, nsurat cu domnisoara de Conflans,
printul Louis de Rohan - primul dintre numerosii soti ai fiicei celei mari a ducelui de Courlande (pn la

urm, s-a numit ducesa de Sagan si nu si-a mai schimbat numele tot att de des ca.sotii), printul Victor
de Rohan si printesa Charles de Rohan-Rochefort.
Eu am fost mai apropiat de printesa Berthe, fiica ducelui de Montbazon; se rentorsese n Franta pentru
a veghea ultimele ceasuri ale marchizei de Conflans si care, desi mritat cu unchiul ei, Victor, se ddea
- din motive de avere - drept fiica lui. Berthe era foarte amabil, spiritual, bun, plcut, desi nu era
frumoas, mi plcea grozav de mult si probabil c prietenia dintre noi ar fi devenit foarte strns, dac
n-ar fi plecat, mpreun cu brbatul ei, n Boemia, unde de altfel s-au si stabilit. Mtusa ei, printesa
Charles de Rohan-Rochefort, jurase s nftiseze lumii un spectacol pe care aceasta nu-1 vzuse nc
pn atunci: o printes de Rohan, femeie cinstit. Din pcate, legmntul a fost ndeplinit de nepoata ei,
cci biata printes Charles de Rohan a avut tot felul de ncurcturi, care de care mai deocheate. Dac ar
fi fost sotia unui ticlos, mai treac-mearg, poate c lumea i-ar fi trecut cu vederea unele zburdlnicii;
dar printul Charles era departe de a fi un om ru. Am ntlnit-o adesea, la printesa de Guemene, pe
printesa Charles si pe fetele ei. Cea mare era groaznic de urt si de comun, dar avea un suflet de aur.
Suferea cumplit din pricina aventurilor maic-si pe care se strduia s le ascund, mi vine n gnd o
mprejurare de care ori de cte ori mi aduc aminte, mi se face pielea ca de gin.
ntr-o zi, ddusem o receptie; a doua zi dimineat, n timp ce m mbrcam pregtindu-m s ies n oras,
un servitor a venit s-mi spun c o femeie dorea s-mi vorbeasc.
173
- Bine, i-am rspuns, am s-o vd cnd plec!
Dup o jumtate de ceas, traversnd anticamera, ca s ies afar si s m urc n trsur, am vzut-o pe
printesa Herminie de Rohan stnd pe o banchet, ncltat cu niste pantofi grosolani si plini de noroi si
nsotit de un fel de femeie de serviciu. Am rmas uluit: am vrt-o aproape cu de-a sila n odaia mea si
mi-am cerut mii de scuze. Din fericire, ea era si mai ncurcat dect mine; palid si tremurnd, m
strngea, stingherit, de mn. Cu chiu, cu vai, mi spuse c mam-sa jucase n ajun la mine acas, c
neavnd bani, mprumutase cinci ludovici de la slujitorii mei, c dorinta de a le napoia imediat banii o
determinase s le mai cear nc cinci. Pe scurt, s le pltesc eu datoria, prefernd s-mi fie datoare mie
dect valetilor mei. Maic-sa - necute/nd s vin s m roage acest lucru - o trimisese pe biata
Herminie care era ntr-o stare demn de mil. V rog s m credeti c nici eu nu m simteam mai bine.
Am consolat-o cum m-am priceput si eu, spunndu-i c eram sigur c acea sum nensemnat mi va fi
napoiat foarte repede; apoi, schimbnd vorba, am luat-o cu mine ca s fac o vizit bunicii sale; apoi
am dus-o acas, avnd impresia c se mai linistise. Dar suferinta si rusinea- ei mi-au rmas nesterse n
suflet, dou din cele mai cumplite sentimente pe care le poate ndura o inim curat. Urtenia si
nftisarea ei fad o obligaser la cea mai groaznic umilint: s astepte ca o slug, n anticamer, pn
ce stpna casei va binevoi s-o primeasc.
Cea de a doua fat a doamnei Charles era destul de drgut, iar cea de a treia - Gasparine, ajuns mai
trziu printes de Reuss - pe atunci nc o copil, era de-a dreptul fermectoare. Cele trei surori aveau si
doi frati care au devenit oameni de treab si s-au stabilit n Boemia, alturi de unchiul lor. Dup moartea
doamnei de Guemene, printesa Charles a deczut ntr-un asemenea hal nct pn la urm a trebuit s se
retrag din societate.
Prima oar cnd m-am dus si eu la un bal, la Paris, a fost cel dat n palatul Luynes; am crezut c am
nimerit n grota lui Calipso. Toate femeile mi s-au prut adevrate
174
irnfe- Eleganta rochiilor m-a izbit att de tare, nct a trebuit s particip la multe alte baluri pn s-mi
dau seama c, de fapt, la Londra, vzusem un numr mult mai mare de femei frurnase ?i elegante. Mai
trziu, am fost pur si simplu uluit ,L [e vd pe aceleasi femei - care erau att de bine puse la nunct, n
lume - umblnd ntr-un hal fr hal, la ele acas, nepieptnate, nfsurate n niste capoate murdare, m
rog, ntr-o tinut care te ngretosa. Slav Domnului c, de ctiva ani, acest prost obicei a disprut;
frantuzoaicele au devenit si ele tot att de ngrijite, sub acoperisul casei lor, ca si englezoaicele, iar n
lume, mbrcate cu foarte mult gust.

Eram curioas s-o cunosc pe doamna Recamier. Mi s-a spus c se afla n salonul cel mic unde se aflau
cinci sau sase femei; cnd am intrat, am vzut o persoan care mi s-a prut a avea o figur remarcabil;
cum dup cteva clipe iesi din salon, am iesit si eu dup ea. Cineva m ntreb cum mi se pruse doamna
Recamier.
- ncnttoare, am venit dup ea s-o vd cum danseaz.
- Cine? Persoana de colo? Pi aceea e domnisoara de La Vauguyon; doamna Recamier e cea care st
colo lng fereastr, n rochia aceea gri...
Uitndu-m cu atentie la ea, am vzut c, desi avea un chip deosebit de frumos, nu fcea parte dintre
persoanele care se remarc de la prima vedere, n schimb, pe msur ce-o cunosteai, ti se prea tot mai
frumoas; mai mult ca sigur c voi mai vorbi despre ea, cci prietenia noastr a nceput chiar din seara n
care ne-am cunoscut si mai dureaz si astzi.
Unchiul meu, episcopul de Comminges, ajuns episcop de Nancy, se afla atunci la Paris. Dorea din toat
inima s m introduc n suita mprtesei - care se alctuia n acel moment - strduindu-se s-mi
explice ct de putin as mai depinde de domnul de Boigne dac as cpta un loc la Curte. Jn afar de
faptul c o astfel de slujb mi displcea, urasem ntotdeauna slugrnicia, indiferent de ce natur ar fi
fost. Nu mi-a plcut niciodat s fiu n slujba vreunei printese, n nici 0 epoc si sub nici un regim.
Unchiul insist ndelung, dar nici un succes. Dup felul cum mi vorbea - ca despre un
175
lucru ce nu tinea dect de mine - cred c primise o sarcin anume s m conving, ceea ce m deranja si
m ndrjea si mai tare. Fiindc refuzul meu a fost foarte la locul lui, decent si cuviincios, n-a avut nici
un fel de urmri suprtoare.
Cam tot n epoca aceea, 1-am pierdut pe unul dintre verii nostri, amiralul de Bruix. Era un om ale crui
talente si spirit pretuiau mai mult dect moralitatea sa, care cam lsa de dorit. Jucase un rol de seam sub
Directorat si fusese singurul care sustinuse moralul marinei n timpul Revolutiei, n schimb, se spunea
despre el c fusese ca-n codru ct fusese ministru, desi murise srac lipit. Cu toate c a fost unul dintre
oamenii cei mai activi n 18 Brumar, dup sederea lui n Bolognia, mpratul n-a mai avut ochi s-1
vad. mpratul tinuse s execute, mpotriva sfatului amiralului - o manevr n care pieriser o multime
de soldati; sigur c amiralul protestase destul de vehement, dar ceea ce 1-a pierdut a fost vorba pe care a
aruncat-o ntr-o reuniune de mari demnitari care tineau cu tot dinadinsul s-i ridice o statuie noului
mprat. Tocmai se discuta despre cum s fie mbrcat; amiralul, plictisit de lingusirile pe care le tot
auzea de mai bine de dou ceasuri, strig:
- Faceti-1 gol pusc; o s v fie mult mai usor s-1 pupati n fund!
Lumea era obisnuit cu butadele lui, dar asta fu raportat mpratului cruia i displcu profund. Abia
astepta s gseasc un motiv ca s scape de el. Fcnd unele cheltuieli ceva mai mari ca de obicei, fu
chemat la Paris si mustruluit zdravn; mnia si mhnirea i nruttir boala de piept de care suferea si
bietul om muri ntr-o srcie att de cumplit -n ciuda luxului de care era nconjurat - nct nu avur
nici mcar banii necesari cu care s-i cumpere un sicriu. Cum bogtasul Ouvrard i datora o mare parte
din averea sa, aflnd de situatia n care se afla, trimise - cu o zi nainte de a se prpdi - doamnei de
Bruix, cinci sute de ludovici de aur. Suma nu reprezenta nici a suta parte din cea cu care-1 ajutase
amiralul, dar cum era pe moarte si dizgratiat, fapta i-a fcut cinste lui Ouvrard.
176
Amiralul de Bruix era ateu, ca un filosof din secolul al
-lea; sotia sa, care se conducea dup aceleasi principii, nu ngdui nici unui preot s intre n cas.
Amiralul se prpdi ia rniezul noptii. Unchiul meu, episcopul de Nancy, fu rugat AQ vduv s-1
nstiinteze pe mprat. Acesta i transmise vestea, a dou zi, la sculare, mpratul l ascult cu un aer
mhnit, apoi ntreb:
- Cel putin, domnule episcop, a murit ca un bun crestin? S-a spovedit, s-a mprtsit?
Unchiul meu se simti foarte ncurcat, ndrug, cu chiu cu vai, un nu", apoi tcu. mpratul l privi cu
severitate, apoi i ntoarse brusc spatele. Vorbele abilului comedian - care era Napoleon -nu czur pe
pmnt sterp; nici unul dintre marii demnitari nu mai avur curajul s fac pe ateii si toti episcopii se

strduir s-i spovedeasc si s-i mprtseasc pe cei din nalta societate, care erau sortiti pieirii. Cum
mpratul nu voia s-1 supere pe unchiul meu, prima oar cnd ddu ochii cu el, l trat cum nu se poate
mai bine.
Printre strinii de vaz ce se aflau la Paris cnd am sosit eu, cele mai de seam persoane erau ducesa de
Sagan si printesa Galitin. Ultima, frumoas, picant, bizar, prea c abia descinsese din stepele natale,
cci semna cu un mnz slbatic. Gsise, n nu stiu ce vechi palat, un portret n email care-i luase
mintile; l respinsese pe cel cu care voiser s-o mrite, fiindc nu semna cu portretul. Purta acea
imagine att de drag sub gulerul rochiei, si strbtuse toat Europa n cutarea originalului. Mi s-a
povestit c, dup ce-a btut att amar de drum, a mrturisit c s-ar fi multumit s gseasc un brbat care
s semene fie si numai n parte cu cel din portret; din pcate, descoperind cnd ochii, cnd gura, cnd
nasul silfului ei, s-a vzut constrns s-si divizeze pasiunea ntre numerosii tineri care avuseser
norocul s semene ct de ct cu portretul. Cnd am cunoscut-o eu, era nc deosebit de frumoas si
continua s-1 caute cu frenezie pe cel care s semene cu portretul.
Ducesa de Sagan purta pe atunci numele primului ei sot, is de Rohan; era o femeie frumoas, avea un
aer distins,
177
excela n talentul nordicelor de a duce o viat dezordonat, dar plin de noblete si decent. Toate fiicele
ducesei de Courlande erau adevrate doamne.
La sfrsitul carnavalului, am fost invitat la un mare bal, la doamna Recamier, pe atunci n apogeul
frumusetii si bogtiei sale. Venise tot ceea ce avea mai select Imperiul: Murat, Eugene Beauharnais,
maresali etc., un mare numr de persoane din vechea aristocratie, emigranti rentorsi n tar, somitti
financiare si multi strini. Am fost martora unui fapt ciudat ntr-o lume att de amestecat. Orchestra
cnta un^als; numeroase perechi ncepuser s danseze; printre ei se afla si domnul Caulaincourt cu
domnisoara Charlot, frumoasa zilei, n aceeasi clip, toti ceilalti dansatori se retraser si cei doi rmaser
singuri. Domnisoara Charlot se simti ru sau se prefcu, ceea ce puse capt acelui neinspirat vals.
Domnul de Caulaincourt era palid ca un mort. V puteti da seama dup acest fapt ct de proaspt era n
mintile tuturora moartea ducelui de Enghien si ct de grave si de multe erau calomniile ce se adunaser
mpotriva lui Caulaincourt.
Mi s-a povestit (n-as sti s mai spun de ctre cine), c atunci cnd mpratul si-a alctuit Curtea, domnul
de Caulaincourt, iesind din cabinet, si anunt camarazii din salonul de serviciu c fusese numit mare
scutier. Toti se nghesuir s-1 felicite; singur Lauriston tcu.
- Tu nu-mi spui nimic, Lauriston? -Nu.
- De ce? Nu socoti postul destul de bun?
- Nu pentru ct te-a costat.
- Ce vrei s spui cu asta?
- tii foarte bine...
Cei de fat intervenir si discutia nu mai avu nici un fel de urmri; dar Lauriston - pn atunci un fel de
favorit, fu ndeprtat de ctre mprat si nu reveni la Paris dect dup mult vreme...
Am asistat, de asemenea, la o scen ciudat, la doamna Dubourg, unde pe atunci se adunau adesea toti
cei din vechiul regim. Contele de Aubusson tocmai fusese numit sambelan
178
l mpratului. Aceast numire ne displcu grozav si ne strduiam s i-o artm ntr-o form mai mult sau
mai putin vehement. Printesa de la Tremouille - desi foarte bun prieten cu el - ltrata cu mult
asprime; el o ntreb ce anume fcuse ca s merite asemenea mustrri.
- Socot c stii foarte bine, domnule, despre ce e vorba!
- Nu, doamn. Am fcut apel la toate amintirile mele, si te rog s m crezi c am luat-o de la nceput de
tot, de pe vremea cnd am fost obligat s te alung din cazarm unde veneai s strici soldatii din
regimentul meu!

Printesa rmase ncremenit; apoi izbucni n strigte si-n urlete de mnie. Orict ar fi vrut cei de fat s
tin cu ea, nu putur, fiindc pe vremea cnd era printes de Saint-Maurice, la nceputul Revolutiei,
fusese ntr-adevr alungat de prin cazrmi unde se ducea s-i instige pe soldati la rscoal.
Desi am fost destul de insolenti, n-am fost deloc curajosi si, dup aceast scen, care fcu vlv, despre
care Fouche i vorbi mpratului si din pricina creia doamna de la Tremouille fu chemat la politie, neam artat, n general, foarte politicosi cu noul sambelan. Numai doamna de Chevreuse si mai permitea
unele necuviinte; dar ea era att de bizar, att de inconsecvent n tot ce fcea, nct acest lucru era
socotit drept un capriciu n plus.
Desi roscat, era extrem de frumoas, deosebit de elegant, plin de spirit, rsftat, dincolo de orice
expresie, de soacra ei, ocupnd n societate un loc cu totul aparte pe care-1 exploata uneori chiar pn la
prostul gust. Ducele de Laval i spunea furnizoarea din foburgul Saint-Germain". i pe bun dreptate;
cci avea unele aere de parvenit si abuza de avantajele situatiei sale pentru a-si aranja omagiile si a le
plti cu impertinente celor care nu voiau s i le aduc. Totusi, stia s fie foarte gratioas cnd voia, si,
cum la mine n cas se simtea bine, n-am ndurat niciodat, pe pielea mea, nici una din ironiile sale, nici
mcar la Grenoble, n anul n care a murit. Dar despre asta voi vorbi mai trziu.
179
Capitolul 111
M obisnuiesc cu societatea din Paris. - Sosirea printilor mei n Franta. - Doamna si domnisoara Dillon.
- i dau penele mele mprtesei Josephine. - Societatea din Saint-Germain. - Doamna Recamier. Primele bi n mare.
La nceputul Imperiului, opozitia din Paris alctuia o societate deosebit de plcut. De ndat ce mi-am
fcut noviciatul si am avut si eu un cerc al meu, m-am simtit minunat. Fiecare dintre noi ncepea s-si
regseasc linistea si o oarecar^bunstare. Societatea se mprtise n dou: oamenii crmuirii si cei care
nu luau parte la nimic. Cei din urm, printre care m numram si eu, ne multumeam s brfim si s-i
lum peste picior pe cei dinti, binenteles dup ce ne convingeam c usile erau bine nchise. Unele
asprimi, exercitate din cnd n cnd asupra celor mai nrvasi, ne tineau pe toti la respect. Oricum, n
relatiile dintre cele dou categorii de oameni, exista o anumit urbanitate. Multi dintre noi nc nu se
aranjaser, iar cei care aveau o cas n oras sau la tar, si gseau repede o societate plcut. M-am
numrat printre acestia din urm chiar din cea de a doua iarn. Iar atmosfera aceasta a durat trei sau
patru ani; dup aceast perioad, dezertrile au devenit un lucru obisnuit, cci marea majoritate a
nobilimii s-a atasat Imperiului si cstoria arhiducesei i-a luat cu sine si pe ultimii refractari care mai
rmseser. Din clipa aceea, puteai numra pe degete femeile care nu se duceau la Curte. Numrul lor
devenise att de mic nct dac prosperitatea .mpratului ar mai fi durat, n-ar mai fi rmas nici una care
s nu se duc.
Unchiul meu obtinuse destul de usor ca tata s fie sters de pe lista emigrantilor, cu att mai mult cu ct
nu avea de reclamat nici un fel de bunuri n Franta. Veni deci mpreun cu mama si cu fratele meu
Rainulphe, pe la jumtatea anului 1805 si traser la mine, mai nti la Paris, apoi la Beauregard. Doream
din tot sufletul ca fratele meu, a crui existent nu era asigurat si depindea de mine, s capete o slujb.
Mama se opunea. Tata rmase neutru, stiind c prerea lui l va
;nfluenta pe fiul su si nu voia acest lucru. Asa c Rainulphe fu prezentat mpratului, care-1 trat cu
mult bunvoint si care fu primit deosebit de bine de ctre mprteasa josephine; ea dori s-1 fac
scutier sau cel putin s-1 pun - n aceast calitate - n slujba ginerelui ei, printul Louis. Fratele meu ar fi
Preferat s intre n armat, dar trebuia s nceap prin a fi soldat. Mama plnsese, fratele meu sovi,
lucrurile se tergiversar, asa c pn la urm locul fu dat altcuiva, n iarna urmtoare, Rainulphe se
ndrgosti de o frumoas doamn ale crei aventuri au fcut, mai trziu, din ea, un personaj aproape
istoric. Doamna de Hautefort si anturajul ei erau cum nu se poate mai porniti mpotriva Imperiului;
fratele meu si nsusi ideile lor, si de atunci intentia de a-si gsi o slujb fu abandonat.
Nu m pot abtine s nu istorisesc o mic ntmplare din care se vede limpede c tot ceea ce s-a spus
despre neseriozitatea si despre frivolitatea mprtesei erau adevrate. Doamna Arthur Dillon - fost
domnisoar de Rothe - cea de a dou sotie a lui Dillon, cel care a murit dup ce-a ajuns general de

armat n perioada Conventiei, era o creol din Martinica, verisoara mprtesei, pe care o vedea destul
de des si care o iubea mult pe fiica ei, Fanny Dillon. Noi eram foarte apropiati de acesta familie.
Doamna Fitz-James, fiica doamnei Dillon dintr-o alt cstorie, era cea mai bun prieten a mea.
Doamna Dillon, stabilindu-se la mine, la Beauregard, se duse s fac o vizit la Saint-Cloud;
mprteasa o amgea cu ndejdea c o va ajuta pe Fanny s fac o cstorie strlucit. La napoiere,
doamna Dillon m ntreb dac n-as vrea s fac sacrificiul de a renunta la una dintre cele trei pene de
egret, pe care le aveam. Domnul de Boigne le adusese din India si mi le druise. Marele croitor Leroi,
care venise de dimineat la mprteas, i adusese una, dar mic si urt. Cum doamna Dillon se
apucase s spun c eu aveam cteva cu mult mai frumoase, majestatea sa dori cu orice pret s si le
nsuseasc. Ne aflam nc la mas cnd un clret purtnd livreaua mpratului - sosi ca s ntrebe dac
binevoiam s-i dau mprtesei pana att de rvnit. Nu exista
181
nici un mijloc de a o refuza; asa c i-am dat-o, si doamna Dillon 1-a trimis pe clret cu ea, la verisoara
sa. A doua zi, un nou bilet si alt mesager. Leroi gsise pana nemaipomenit de frumoas, dar, din pcate,
era montat dup moda indian. Ca s fac un panas frumos, ar fi avut nevoie si de a doua. I-am dat-o si
pe a doua. A treia zi, doamna Dillon se duse la Saint-Cloud. Cnd se ntoarse, m anunt - putin cam
stnjenit -c mprteasa voia si cea de-a treia pan de egret. I-am dat-o si pe a treia, anuntnd-o c nu
mai aveam ce-i oferi. Urm un al treilea bilet, plin de osanale si de multumiri. Dup cteva zile, doamna
Dillon mi spuse c mprteasa poruncise s se monteze o parur din cele mai frumoase pe care voia s
mi-o druiasc n schimbul penelor. Am rugat-o s m scuteasc de acest cadou, explicndu-i c penele i
le druisem ei, doamnei Dillon, si nu mprtesei. Dup o nou vizit la Saint-Cloud, doamna Dillon mi
spuse c ncercase s-i explice mprtesei acest lucru, dar c verisoara ei pruse att de jignit nct nu
mai cutezase s insiste. Parura avea s-mi fie trimis peste cteva zile. n duminica urmtoare, fratele
meu i fcu o vizit mprtesei, care-1 rug s-mi transmit multumirile sale, lud frumusetea si
raritatea penelor si ncheie spunndu-i:
- N-am nimic tot att de rar ce s-i ofer, dar o voi ruga s accepte cteva pietre' crora lucrtura lor
veche le va conferi o valoare deosebit.
Fratele meu se nclin, ntorcndu-se la Beauregard mi relat, pe ndelete, toat aceast discutie.
Tinurm un adevrat consiliu de familie ca s hotrm cum s primim aceast favoare. De refuzat nici
nu putea fi vorba. Ba, la un moment dat, chiar am czut cu totii de acord c alegerea unui astfel de cadou
era de un foarte bun gust. S-i scriu? S-i cer o audient ca s-i multumesc? Asta nsemna s fiu
prezentat la Curte. Toate astea mi crear o stare de neliniste si de agitatie de care as fi putut s fiu
scutit cci, ncepnd din acea zi, n-am mai auzit vorbindu-se nici de pene, nici de pietre, nici de nimic.
Persoanele care o cunosteau bine pe mprteas mi-au spus c, atunci cnd i-a fost adus cutia cu
diadema, i s-a prut att de frumoas nct n-a mai avut
182
jnima s renunte la ea. O lun mai trziu, ar fi druit-o cu plcere dar nu mai era cazul.
Fratele bunicului meu, btrnul episcop de Comminges, se stabilise la Saint-Germain. Casa lui era locul
de ntlnire al btrnilor emigranti. i totusi, influenta napoleonian ncepuse a se face simtit pn si n
aceast arc sacr. Cele dou canaturi ale usii ce ddea n salonul acestui btrn unchi al meu, nu se
deschideau dect pentru dou persoane; numai ele se bucurau de cinstea de a fi anuntate cu glas tare de
si mai btrnul su valet. Cele dou persoane erau maresala de Beauvau si doamna Campan. Aceasta din
urm si ddea niste aere c te prpdeai de rs. ntr-o sear tinu s m copleseasc cu bunvointa sa. Eu
m-am artat foarte putin sensibil fat de atentiile sale, iar dup ce-a plecat, nu m-am mai putut stpni
si am rs cu hohote cnd bunicul a nceput s m mustre c m purtasem astfel cu ea. Faptul c doamna
Campan izbutea s smulg, din cnd n cnd, cte o vorb bun din partea mpratului, fcuse din
aceast stpn a unui pension oarecare un personaj important, chiar si n ochii celor mai ostili
guvernului, pn ntr-att era de mare prestigiul puterii n acea epoc.
La Saint-Germain, am fcut cunostint cu doamna de Renouard, cunoscut mai bine sub numele de
Buffon. Aceast femeie era dovada vie a faptului c nu exist situatie n care o fire nobil s nu se

comporte n mod demn. Iubita ducelui de Orleans, n timpul grozviilor Revolutiei, trecuse prin ele
alturi de el, cu un devotament rar ntlnit. Rmnnd fidel memoriei ducelui, s-a ocupat - cu riscul
vietii - de fiii acestuia, pe care i-a ajutat s fug din temnita de la Marsilia, ncredintn-du-le si pruncul
pe care-1 avusese cu tatl lor; copilul fu crescut de fratii si vitregi, n strintate, sub numele de
cavalerul de Orleans; din pcate, a murit foarte tnr. Un lucru mai putin cunoscut l constituie faptul c
domnul de Talleyrand dorea cu Ardoare s se nsoare cu doamna Buffon. Mtusa ei, vicontesa de Laval,
se strdui ct putu s-o determine s fac acest pas, dar doamnei Buffon i fu peste putint s-si nving
sila de a deveni nevasta unui episcop, prefernd s ndure cea mai
crncen srcie. Dar iat c un elvetian, domnul Renouard de Bussiere, om foarte plcut, o ceru de
nevast, iar ea accept. Din pcate, csnicia lor nu tinu mult, cci domnul Renouard muri, lsndu-i un
biat. Cnd am cunoscut-o eu, era vduv, si tria complet retras, ocupndu-se de acest copil, pe care
avu bucuria ca, nainte de a muri, s-1 poat recomanda ducelui de Orleans. Acest print nutrea o
profund recunostint fat de doamna de Renouard, asa c i-a protejat cu grij, fiul. Doamna Recamier
veni s stea cteva zile, la mine, la Beauregard, unde primeam o multime de lume. Nu dup mult timp, iam ntors vizita, la Clichy; tria pe picior mare si n deplin sigurant, cnd iat c, la cteva zile dup
ce-am plecat de acolo, sotul ei ddu faliment. Desi nu aveam cu ea dect relatii de societate, destul de
reci, nu era cazul s-i ntorc spatele, asa c m-am dus s-o consolez. Am gsit-o att de calm, de demn
si de simpl, nct pur si simplu am rmas uimit. Din acel moment dateaz de fapt afectiunea vie pe
care i-o port si pe care toate evenimentele prin care am trecut mpreun n-au fcut dect s-o ntreasc. I
s-au pictat multe portrete doamnei Recamier dar, dup mine, nici unul n-a izbutit s-i redea adevratele
trsturi ale caracterului su; lucrul e cu att mai scuzabil, cu ct e destul de dificil de realizat. Dup
prerea mea, doamna Recamier era tipul femeii adevrate, asa cum iesise ea din mna Creatorului,
menit s aduc fericire brbatului. Avea toate farmecele, toate virtutile, toate inconsecventele, toate
slbiciunile. Dac ar fi fost si mam, nu numai sotie, viata i-ar fi fost mult mai plin, lumea ar fi brfit-o
mai putin si poate c ar fi fost mai fericit. Lipsindu-i ns aceast vocatie, a ncercat s-si caute
compensatii n societate. Doamna Recamier era cochetria personificat pe care a mpins-o pn la
genialitate, devenind astfel sefa uneia dintre cele mai detestabile scoli. Toate femeile care au vrut s-o
imite au iesit brfite si terfelite, n vreme ce ea iesea ntotdeauna pur din vlvtaia n care se amuza s
se npusteasc. Asta nu nseamn c n-avea inim; nu, cochetria ei era fiica bunvointei si nu a
vanittii. Dorea mai mult s fie iubit dect admirat. Iar acest sentiment i era
184
att de firesc, nct druia ntotdeauna o frm de afectiune si mult simpatie tuturor adoratorilor ei, n
schimbul omagiilor pe care ncerca s si le atrag; asa nct, cochetria ei scpa de egoismul care o
nsoteste de obicei si nu era ctusi de putin arid, dac m pot exprima astfel. De asemenea, a stiut s-si
pstreze atasamentul aproape al tuturor brbatilor care au fost ndrgostiti de ea. Toat lumea i-a ridicat
n slvi incomparabila frumusete, drnicia, politetea; multi brbati i-au ludat istetimea. Dar putine
persoane au stiut s descopere - dincolo de comportarea ei obisnuit - firea sa independent, judecata
impartial, trufia inimii, justetea spiritului, n primii ani ai tineretii, doamna Recamier si nsusise de la
societatea n care tria o anumit fandoseal, care duna att frumusetii, ct mai ales spiritului ei. A
renuntat ns repede la ea cnd si-a dat seama c exista si o alt lume fcut pentru a o aprecia. Se
mprieteni deci foarte strns cu doamna de Stael, si se obisnui astfel - alturi de ea - cu discutii serioase
si spirituale, unde si asuma ntotdeauna rolul care se potriveste cel mai bine unei femei, adic acel gen
de curiozitate inteligent, de altfel singurul care nu poate fi nlocuit cu nimic, o dat ce i-ai prins gustul
si pe care nu-1 gsesti dect n Franta si numai la Paris. Doamna de Stael stia ea ce stia, cnd afirma
acest lucru n perioada exilului.
Atractia doamnei Recamier pentru notabilitti a debutat prin legtura ei cu Chateaubriand, cruia si-a
devotat viata vreme de cincisprezece ani. A meritat acest lucru, datorit comportrii sale pline de
delicatete. Dar oare 1-a meritat si pentru profunzimea sentimentului su? Aici nu mai cutez s mai spun
nimic.

n 1806 m-am mbolnvit de o boal att de bizar nct nu pot s nu vorbesc despre ea. n fiece zi m
apuca o durere groaznic de cap ce aducea cu sine un frison urmat de un val puternic de fierbinteal si
de o usoar transpiratie. Numai c n timpul febrei, pulsul - n loc s se accelereze - scdea vertiginos si
nu-si relua ritmul normal dect dup ce-mi trecea febra. Cum nu puteam s mnnc nimic, slbeam
vznd cu chii. n Anglia, bile n mare mi fuseser ntotdeauna de
185
folos; mi-a venit ideea s ncerc acelasi remediu si n Franta Doctorii n-au fost prea ncntati, dar pn la
urm s-au artat a fi de acord. Ai mei m-au urcat ntr-o trsur si, dup cinci zile de drum, am ajuns mai
mult moart dect vie, la Dieppe. Dup opt zile, m plimbam pe trmul mrii, recptndu-mi sntatea
cu aceeasi repeziciune ca n primii ani ai tineretii. Dup douzeci si cinci de ani, trsura mea era prima
care intra n Dieppe; v nchipuiti ct au fost de uimiti locuitorii acelui orsel. Ori de cte ori ieseam la
plimbare, lumea se aduna grmad s ne vad trecnd, iar echipajul meu era examinat cu o curiozitate de
nenchipuit. Srcia locuitorilor era nfricostoare. Englezul" - cum ziceau ei, si care era mai ru dect
dracul - se ltea din ce n ce n fata portului lor gol. Abia dac vreun vapor putea s se furiseze, din cnd
n cnd, ca s se duc la pescuit, riscnd ns ntotdeauna s fie capturat de strin sau confiscat la
ntoarcere, dac lunetele vigililor l zriser apropiindu-se. n ceea ce priveste resursele pe care orasul
Dieppe le-a descoperit, mai trziu, n vilegiaturistii care veneau s se scalde n mare, ele nu existau n
acea epoc. Fratele meu mi-a aranjat o mic saret acoperit. Mi-a gsit, cu mare greutate si cu mult
cheltuial - n ciuda srciei orasului - un om care s conduc bidiviul pn la trm si dou femei care s
intre n mare odat cu mine. Aceste pregtiri attar ntr-o asemenea msur curiozitatea, nct primele
bi le-am fcut n prezenta unei adevrate multimi de gur-casc, ngrmdit pe trm. Localnicii mi-au
ntrebat slugile dac fusesem muscat de un cine turbat. Peste tot, pe unde treceam, iscam o mil
cumplit; se prea c nu m duceam s fac baie, ci s m nec. Un domn btrn veni la tata s-i spun
c-si asuma o mare rspundere ngduindu-mi un act att de temerar. Era de neconceput ca niste oameni
ce locuiau pe trmul mrii s fie att de ngroziti de ap. Pe vremea aceea, bietii locuitori din Dieppe nu
stiau altceva dect s-si acopere ochii cu mna, s se pun la adpost de neplcerile de care se temeau
mai ru ca de dracul, fiindc marea nu era pe atunci, pentru ei, dect un prilej de suferint si de necazuri.
E curios s te gndesti c, zece ani mai trziu,
186
matorii de bi n mare soseau cu sutele, c locuitorii din DiepPe construir un mare stabiliment special
pentru acesti oaspeti care se scufundau n mare, n toate chipurile, fr s mai iste nici cea mai mic
mirare din partea nimnui.
Istorisindu-v acest lucru, am vrut s art c folosirea bilor de mare - devenir cu timpul, un obicei - e
de dat recent n Franta si c orasul Dieppe a fost primul loc unde s-a rspndit acest obicei.
Capitolul IV
Generalul de Boigne se stabileste n Savoia. - Cardinalul Maury. -Doamna de Stae'l. - edere la Aix. Benjamin Constant. - Dineu la Chambery. - Coppet. - Domnul Rocca.
n timpul celor zece ani ai Imperiului viata mea a fost att de monoton si am luat att .de putin parte la
marile evenimente, nct n-am nici un fel de indicii pentru a determina unele lucruri. Asa c m voi
multumi s relatez, la nimereal si fr a tine seama de date, diversele amintiri din acea vreme care au
legtur cu personajele mai importante sau care vor zugrvi moravurile lumii n mijlocul creia triam.
Domnul de Boigne se apucase s-si construiasc o cas n Savoia1, unde cumprase un teren, ncepuse
prin a petrece, n acel loc, mai nti cteva sptmni n fiecare var; pe urm, rmase cteva luni. n
sfrsit, sedus de respectul de care se bucura n acel loc, datorit averii sale, si fix resedinta acolo si
deveni binefctorul tinutului. Cum Beauregard era o resedint mult prea mare ca s mi-o lase mie, o
vndu printului Aldobradini'Borghese, iar eu a trebuit s-mi mut larii i penatii ntr-un mic conac situat
n satul Chtenay, aproape de Sceaux. Casa era ntr-un fel celebr, fiindc n ea se nscuse Voltaire.
Aceast mutare avu loc n 1812.
Am mai vorbit despre legturile mele de prietenie cu cardinalul Maury. si precedase napoierea sa n
Franta de o

' E vorba de Buissonrond, aproape de Savoia. 187


scrisoare foarte slugarnic, adresat mpratului; Napoleon porunci s fie publicat. De ndat ce
cardinalul sosi la Paris, tata veni s-1 vad si-1 pofti la mas, la mine, la Beauregard. El accept cu
grab si, n duminica urmtoare, vzurm cobornd dintr-o imens berlin italian sapte persoane:
fratele cardinalului, nepotii, nepoatele, un abate, m rog, tot neamul. Mai avu si tupeul s-mi spun, cu
candoare, c voise s fac economie n ceea ce privea masa de la hanul unde trsese, asa c-i adusese pe
toti ai si. Pstrasem o amintire plcut despre modul n care m rsftase n copilrie; nu v pot spune
ct am fost de dezamgit, vzndu-1 astfel. Figura, tonul, limbajul, toate erau pe aceeasi msur si ar fi
socat pn si pe un caporal de infanterie. Istorisea niste lucruri, c te nroseai pn n vrful urechilor,
mi aduc aminte c, n timpul acelei mese, ne-a istorisit, printre altele, o ntmplare petrecut n dioceza
sa din Montefiascone. Scena avea loc ntr-o mnstire; clugritele, duhovnicul lor, un mare vicar trimis
s cerceteze plngerile acestora, toti se exprimau ntr-un limbaj care s-ar fi potrivit mai curnd soldatilor
dintr-un corp de gard si nu unui mare cardinal. Am fost grozav de mirat s-1 vd att de mult
schimbat; la fel de mirati au fost si printii mei. Era cu totul alt om cnd l cunoscusem noi, la Roma,
desi nici pe atunci nu prea strlucea n privinta manierelor. Fratele su ne-a mrturisit c se schimbase
astfel n urma unei boli foarte grave de care suferise.
Lcomia si avaritia sa devenir repede tinta tuturor ironiilor celor din jur, asa nct cardinalul a dus la
Paris o viat rusinoas si ridiculizat fr mil. Aceast avaritie sordid era mpins pn la un asemenea
punct, nct atunci cnd si prsea odaia nchiriat, pentru a se duce la arhiepiscop, mai zgribulea nc
trei ceasuri, clntnind din dinti, asteptnd ca cenusa din singura sob aflat acolo s se rceasc si s-o ia
cu sine, nevoind - zicea el - s-1 lase pe proprietar s profite de ea.
ntr-o zi, n timp ce iesea din odaie mpreun cu tata, la jumtatea scrii se opri, spunnd:
188
- S ne ntoarcem! M-am luat cu vorba si am uitat s fac ceea ce fac de obicei cnd plec de acas!
Intrar n odaie; tata l vzu scotnd o olit cu sup din sob si vrnd-o ntr-un dulap pe care-1 ncuie
bine cu cheia.
- Vezi, dragul meu, ori de cte ori plec de acas mi ncui n dulap oala cu sup. Ticlosii stia ar fi n
stare s-mi nfulece supa si s-mi pun n locul ei ap chioar.
Am vorbit despre aceste dou lucruri pentru c tata a fost martor le ele, dar - din nefericire ntreaga sa
viat era plin numai de astfel de ntmplri. Toat lumea observase c atunci cnd nu era invitat la
mas, nfuleca doar prjiturele pe care le sterpelea de pe mese, n casele n care era poftit. Odat ns
asezat la masa altuia, mnca cu atta lcomie, nct pur si simplu te scrbea. E trist s te gndesti c un
om care a jucat un rol de seam n viata public si care avea o minte deosebit de ascutit, a putut ajunge,
datorit unor vicii dezgusttoare, ntr-o asemenea stare.
La nceput, venea destul de des pe la mine. Voia s-1 conving pe tata s intre n guvernul mpratului,
asa c discutau deseori despre avantajele si dezavantajele regimului imperial, n ziua n care apru n
Monitor decretul privind nchisorile Statului, tata i spuse c astfel de legi ar fi trebuit discutate n mod
public.
- Ei, asta-i! strigase cardinalul. Dac le-ar fi publicat si comentat, n-ar mai fi aprut nici peste trei luni!
- Cam asa gndeam si eu, dar n-am cutezat s-o spun, zise tata.
Discutia avu loc fat de o multime de oameni. Cardinalul se simti foarte stnjenit ca nu cumva s se fi
compromis. Asa c, ncepnd din ziua aceea, veni din ce n ce mai rar pe la mine, pn ce ncet cu totul
vizitele.
M duceam destul de des n Savoia. La prima mea vizit, m-am oprit la Lyon. Domnul d'Herbouville era
prefectul orasului, deci un motiv n plus s stau cteva zile acolo. Locuiam la hotelul Europa" unde
ajungeam foarte trziu. A doua zi dimineat, valetul de la hotel mi spuse c
189
doamna de Stae'l era n hotel si ntreba dac puteam s-o primesc.
- Sigur c da, as fi chiar ncntat s pofteasc!

Dup cinci minute, musafira intr n odaia mea urmat de Talma1, Benjamin Constant2, Mathieu de
Montmorency3 sj Schlegel4. Eram nc foarte tnr; toate acele celebritti si acel cortegiu ciudat, la
nceput, mi impuser grozav. Dar doamna de Stae'l m ajut imediat s m simt n largul meu. Trebuia
s fac cteva drumuri ca s vd si eu Lyonul; ea m asigur c era un oras foarte urt, asezat ntre dou
ruri frumoase, c, aflnd acest lucru, eram destul de isteat s-mi nchipui cum arta si nc att de bine
ca si cum 1-as fi btut n sus si n jos, opt zile n sir. Rmase toat dimineata n odaia mea, unde primi
diverse vizite, vrjindu-m cu discutia ei strlucitoare. Am uitat si de prefect, si de prefectur si am luat
masa mpreun cu ea. Seara, ne-am dus s-1 vedem pe marele actor Talma n Manlius, unde juca mai
mult pentru ea dect pentru public, rspltit din belsug de admiratia excesiv pe care nu se sfia deloc s
i-o arate. Iesind de la teatru, doamna de Stae'l se urc n trsur, pentru a se rentoarce la Coppet. Fugise
din exil, cu riscul de a ndura tot ce putea fi mai ru, numai ca s asiste la o reprezentatie a acelui mare
actor. Asa am fcut cunostint cu acea aparitie meteoric ce mi-a sucit capul de prima oar cnd am
vzut-o. La nceput, mi s-a prut urt si ridicol. O mutr grosolan, fr urm de prospetime, cu prul
alandala, despre care ea spunea c ar fi aranjat", adic - cu alte cuvinte - nepieptnat; fr fisiu, numai
cu o tunic de muselin alb, foarte decoltat, cu bratele si cu
1 Frantois Joseph Talma (1763 - 1826), tragedian francez, actorul preferat al Iui Napoleon. Preocupat s
transpun realitatea pe scen, a folosit tonul natural, renuntnd la emfaza tragic de pn atunci.
2 Constant de Rebecque (Benjamin) (1767 - 1830), om politic si scriitor francez, influent n partidul
liberal sub Restauratie, iubitul doamnei de Stae'l. A devenit celebru prin romanul su psihologic Adolphe
(1816).
3 Membru al uncia dintre cele mai vechi familii din Franta (sec. XII), din care au fcut parte nenumrati
duci, conetabili ai trii, maresali ctc.
4 August Wilhelm von Schlegel (1767 - 1845), scriitor german de prestigiu, prieten cu doamna de Stae'l,
a crui influent se simte n cartea acesteia intitulat Despre Germania.
190
erii goi, fr vl, fr sal, fr esarfa: toate astea fceau ca U aritia ei s fie ntr-adevr ciudat, ntr-o
camer de hotel, la fa prnzului. Tinea n mn o crengut cu frunze verzi, pe care tot rsucea ntre
degete. Bnuiesc c avea menirea de a-i coate n evident frumusetea minii si de a-i completa, ntr-un
fc\ bizarul ei costum. Dup un ceas, eram ca vrjit si, n Hmpul discutiei nsufletite pe care o purta cu
Talma, cercetndu-i cu atentie chipul, m-a surprins pn si pe mine faptul c mi s-a prut aproape
frumoas. Nu stiu dac mi-a ghicit impresiile, dar a fost tot timpul cu mine bun, amabil, fermectoare,
n anul urmtor, am ntlnit-o la ix, n Savoia, unde m dusesem la bi mpreun cu doamna Recamier.
Pretextnd c vine s-o vad pe aceast doamn, clcase pentru a doua oar consemnul, fugind din exilul
de la Coppet si sosind la Aix. Am fost martora ocular a unor scene deplorabile ntre dou fiinte crora
Cel-de-Sus le hrzise mai mult spirit dect dduse vreodat altor muritori - cci si fceau niste sicane
cumplite una alteia. M refer la legturile ce existau de mult vreme ntre doamna de Stae'l si Benjamin
Constant. Doamna de Stae'l l iubea pentru inteligenta si talentul lui, dar asta n-o mpiedica s mai aib
si alte preferinte trectoare, n astfel de situatii, sigur c Benjamin Constant se supra. Atunci ea se
rentorcea la el, mai ndrgostit ca niciodat si, dup cteva scene cumplite, cei doi se mpcau. El
trsese mult vreme ndejdea c doamna de Stae'l l va lua de brbat. Dar, avnd n vedere vanitatea si
interesul ei - care erau tot att de puternice ca si sentimentele sale - l refuza cu ncptnare. Dorea s-1
aib sclav, n urma carului ei si nu s se nhame ea la carul lui. De altfel, tinea mult prea mult la titluri si
la situatia ei social, pentru a-si schimba numele de Stael-Holstein cu cel de Constant. Nici o alt
persoan n-a fost att de mult sclava celor mai ridicole idei aristocratice cum a fost foarte liberala
doamn de Stae'l.
ntr-o cltorie pe care Benjamin a fcut-o n Germania, a cunoscut-o pe contesa de Magnoz, nscut
contes de Hardenberg. Contesa s-a ndrgostit de el si a vrut s-1 ia de brbat. Cred c dorinta de a-i
demonstra doamnei de Stae'l c
191

o aristocrat era bucuroas s-1 ia de brbat 1-a fcut s accepte. Cnd doamna de Stael afl de acest
plan, i fcu o asemenea scen, nct bietul om nu cutez s-i mrturiseasc pasul pe care-1 si fcuse.
Fiindc se nsurase totusi, n secret iar sotia sa venise cu el la Lyon. Acolo, proaspta doamn Constant
sorbi o gur din nu stiu ce drog care-i provoc niste vrsturi cumplite, declarnd c se va otrvi deadevratelea dac brbatul ei nu va renunta la doamna de Stael, spunndu-i verde n fat c se nsurase.
Pe de alt parte, doamna de Stael l ameninta c, dac se va nsura, si va nfige pumnalul n piept.
Cam asta era situatia cnd Benjamin Constant si doamna de Stael se ntlnir la Aix, avnd-o ca
mediatoare pe doamna Recamier. Diminetile asistam la niste scene cumplite, pline de reprosuri, de
imprecatii si de crize de nervi. Asta era o frm din secretul comediei. Mncm mpreun cum e
obiceiul cnd te duci la bi. ncet, ncet, n timpul mesei, prtile beligerante se calmau. Un cuvnt plin de
strlucire aducea dup sine altul. Plcerea pe care-o simteau cei doi s se nfrunte, din punct de vedere
spiritual, era mai presus de orice, si seara se ncheia ntr-un mod fermector, pentru a o lua de la capt
dimineata, cu nervii si cu invectivele.
Pn la urm, tratatul fu n sfrsit semnat: doamna de Stael avea s-i scrie doamnei Constant,
recunoscnd astfel cstoria, care urma s devin public la trei luni dup plecarea ei n America, unde
avea ntr-adevr intentia s plece. Aceast concesie a inimii fcut vanittii nu m-a impresionat deloc.
Benjamin, tot ascultndu-i tipetele si reprosurile, se simti jignit. Pn la urm, doamna de Stael nu mai
plec si cstoria fu, n sfrsit, recunoscut, dar destul de trziu. Cred c doamna de Stael dorea s-si
pstreze unica distractie pe care i-o furnizau discutiile cu inteligentul ei prieten, nutrind poate dorinta de
a-1 lua cu ea n America. Sau poate c se gndise si la posibilitatea de a se mrita cu el, odat ajunsi
dincolo de Ocean, cu att mai mult cu ct nsurtoarea lui cu alta i era, n acea epoc, de nesuportat.
Adevrul e c ntre ei exista o legtur mult prea concret: un
192
Opjl care era leit taic-su. mi amintesc de una din zilele celea. Ne-am dus cu totii s lum masa la
domnul de Boigne, ia guissonrond, aproape de Chambery. Sotul meu poftise la mas tot ce era mai
distins n oras, deci si pe prefect. Eram, cu totul, treizeci de persoane. Doamna de Stael sttea alturi de
stpnul casei, prefectul vizavi, alturi de mine. La un moment dat, ea l ntreb, peste mas, ce devenise
un oarecare brbat care fusese subprefect. Acesta i rspunse c ajunsese prefect si c era un om foarte
respectat.
- mi pare bine, fiindc era un biat de treab, n general, adug ea neglijent, m-am descurcat
ntotdeauna cu aceast tagm de slujbasi!
L-am vzut pe prefect nrosindu-se, apoi plind brusc. Am simtit cum mi bate inima pn n gt.
Doamna de Stael nu pru s-si dea seama de gafa comis, si, n fond, cred c nici nu urmrise asa ceva.
Am consemnat aceast ntmplare, numai pentru a da prilejul cititorului s observe bizara anomalie a
acestui spirit iesit din comun, ce se dovedea a fi complet lipsit de tact. mi amintesc chiar c odat, de
fat cu domnul de Boigne si cu o multime de lume, m-a ntrebat dac socoteam c era posibil ca o
femeie s fie cinstit, cnd nu avea nimic comun cu brbatul ei, cnd nu nutrea nici mcar o frm de
simpatie fat de el, insistnd asupra acestui lucru, cu atta lips de tact, nct m-a pus ntr-una din cele
mai cumplite situatii. Alt dat, am vzut-o tinnd-o de sa pe doamna de -Caumont, n fata a douzeci de
persoane, si continund, de fat cu toat lumea aceea, o discutie nceput mai nainte, prin care sustinea
c o femeie - care nu era pur si cast - nu putea fi o mam bun. Biata doamn de Caumont trecea prin
chinurile iadului. Sigur c doamna de Stael ar fi fost dezolat dac ar fi bgat de seam; dar ea se lsase
prea nuilt trt de puterea argumentelor sale ca s mai poat vedea ceva. Sigur c v veti ntreba cum
de uitase de propria-i comportare? Nu, nu uitase, dar ea se vedea pe sine ca pe o "int aparte, creia
geniul i ngduia fapte de nescuzat Muritorilor de rnd. Aceast lips de ntelegere fat de
193
sentimentele altora, i-a creat o multime de dusmnii pe care nu le merita.
Dar s revin la masa de la Buissonrond; ajunsesem la cel de al doilea fel, totul decurgea asa cum decurge
la toate mesele plicticoase, spre marele necaz al mesenilor provinciali, cnd Elzear de Sabran, vznd
dezamgirea acestora, o ntreb pe doamna de Stael, care se afla la cellalt capt al mesei, dac ea

socotea c legile civile ale lui Romulus si-ar fi pstrat mult vreme puterea, la Roma, fr legile
religioase ale lui Numa. Ea ridic ncep capul, ntelese aluzia, rspunse la ntrebare printr-o glum si,
pornind de la acest lucru, deveni att de strlucitoare si de amabil cum n-o mai vzusem niciodat.
Eram cu totii ncntati, dar parc nimeni nu prea mai ncntat dect prefectul, domnul Finot, si el om de
spirit. Nu peste mult, cineva i aduse acestuia o scrisoare foarte urgent. El o citi si o vr n buzunar.
Dup-mas, m lu deoparte si mi-o art; era ordinul de a o aduce napoi pe doamna de Stael, cu
jandarmii, din post n post, chiar n clipa n care primea scrisoarea. L-am conjurat s nu fac acest lucru
n casa mea. El m asigur c nu avea intentia, adugnd cu oarecare amrciune:
- Nu vreau s-si schimbe prerea despre slujbasii din tagma mea".
Mi-am asumat sarcina s-i spun doamnei de Stael c era vremea s se rentoarc la Coppet, iar el se
multumi s porunceasc surugiilor s nu-i dea cai de schimb dect pentru Coppet, cu att mai mult cu
ct doamna de Stael ar fi dorit s dea o fug si pn la Milano.
Ne-am urcat - pentru a ne rentoarce la Aix - n berlina doamnei de Stael, ea, doamna Recamier,
Benjamin Constant, Adrien de Montmorency, Albertine de Stael si eu. Pe drum, ne-a prins o furtun
groaznic. Noaptea era ca de smoal si surugiii ncurcar drumul; pn la Aix, n loc de un ceas si
jumtate, am fcut cinci. Cnd am ajuns, toti erau nelinistiti; o parte dintre ai nostri, care se napoiaser
cu caleasca mea, sosiser de trei ceasuri. Din pricina orei trzii si a emotiei era ct pe-aci s nu fim
recunoscuti, n caleasca, nimeni nu si-a
194
jat seama cum trece timpul. Discutia ncepuse - mi aduc bine arninte - nc de pe aleea din Buissonrond,
despre Scrisorile domnisoarei de l'Espinasse, care tocmai apruser, si doamna fa Stae'l ne vrjise pe
toti; secondat de Benjamin Constant, ne tinuse pe toti sub vraja cuvintelor ei, nct nimnui nu-i dduse
prin minte s se uite pe geam, afar. A treia zi, plec cu noaptea n cap, la Coppet, ntr-o stare de
dezolare si de prostratie, ca si cum ar fi fost o biat femeie oarecare.
Dup asta, m-am dus destul de des la Coppet; mi plcea grozav de mult acolo, cu att mai mult cu ct
eram teribil de rsftat. Doamna de Stae'l stia c-mi plcea s nfrunt pericolele exilului ei si se amuza
determinndu-m s sporoviesc despre societatea din Paris, unde era tot timpul prezent cu inima.
Viata la Coppet era ciudat. Prea pe ct de trndav, pe-att de alandala. Nimeni nu stia unde trebuia s
se duc, ce s fac, cu cine s se ntlneasc. Nu se fixa nimic dinainte, n nici un ceas al zilei. Toate
camerele erau vraiste. Dac ncepea o discutie ntr-o odaie, indiferent a cui ar fi fost ea, apoi acea
discutie putea tine cteva ceasuri sau cteva zile fr ca cel ce locuia acolo s cuteze s-o ntrerup. A
discuta, prea lucrul cel mai important pentru toat lumea. i cu toate astea, toate persoanele de la
Coppet aveau ocupatii serioase, iar marele numr de lucrri iesite de sub pana lor dovedesc acest lucru.
Doamna de Stae'l lucra mult, dar numai cnd nu avea nimic altceva mai bun de fcut; din pcate, se lsa
ntotdeauna sedus chiar si de cele mei mrunte distractii. In plcea s joace diverse roluri de comedie,
s mearg clare, s se plimbe pe jos, s pofteasc lume la ea, dar mai presus de orice, l plcea s stea
de vorb. N-avea un loc anume pentru scris. O mic trus de marochin verde, pe care si-o aseza pe
genunchi sau pe care o cra dup sine din odaie n odaie, continea si lucrrile si corespondenta. De multe
ori scria ^conjurat de mai multe persoane, ntr-un cuvnt, singurul 'Ucru de care se temea era
singurtatea. E uimitor ct de sensibile sunt, la un astfel de lucru, tocmai geniile cele mai Puternice si ct
de mult se las ele dominate de singurtate.
195
Doamna de Stael, lordul Byron, Chateaubriand sunt exemple izbitoare n acest sens si tocmai ca s scape
de plictiseal si-au ratat viata, cnd, dimpotriv, ar fi vrut s ntoarc lumea pe dos.
Copiii doamnei de Stael cresteau si ei n mijlocul acestei vieti ciudate. Participau totusi destul de putin la
ea, din moment ce aveau vreme s nvete temeinic, fiindc acesti copii vorbeau, n mod curent, mai
multe limbi, se pricepeau la muzic, stiau s deseneze si aveau cunostinte multiple si profunde despre
literatura ntregii Europe, n rest, nu fceau dect ceea ce le plcea. Albertine, de pild, se ocupa
ndeaproape de literatura german si englez, foarte putin de muzic si deloc de desen, n ceea ce
priveste cusutul, sunt gata s pun rmsag c n-ai fi gsit un ac n tot castelul Coppet. Auguste, mai putin

rafinat dect sora sa, avea preocupri literare si era extrem de talentat la muzic. Albert - pe care doamna
de Stael l poreclise ea nssi un Lovelace de tar" - desena minunat, dar era oaia neagr a familiei, prin
prostia de care ddea adesea dovad. De altfel a si murit ntr-un duel, n 1813, n Suedia. Doamna de
Stael si judeca pruncii de la nltimea spiritului ei, marea ei slbiciune fiind Albertine. Fetita prea
deosebit de naiv si de simpl, n ciuda expresiilor pretentioase pe care le folosea nc de cnd era foarte
mic. mi aduc aminte c, o dat, mustrat de mama ei, lucru ce nu se prea ntmpla, ea izbucni n
lacrimi.
- Ce ai, Albertine? De ce plngi?
- Vai, spuse ea, m socoteam fericit si iat c am o prpastie n suflet!
Avea unsprezece ani si vorbea n ceea ce numeam eu genul Coppet". Asemenea exagerri erau att de
specifice limbii din tinutul respectiv, nct cine tria acolo, vrnd, nevrnd si le nsusea. Tot la Coppet a
nceput, la un moment dat, s se fac abuz de cuvntul talent". Toat lumea era ocupat, fiecare cu
talentul" lui, ba chiar si ntr-o oarecare msur, si cu cele ale altora. Auzeai de pild: Acest lucru nu e
pe msura talentului dumitale"; Acest lucru se potriveste cu talentul meu"; Ar trebui s te consacri
talentului
196
durnitale"; Mi-am ncercat si eu talentul etc., etc.", fraze care ti rsunau n urechi cam de douzeci de
ori ntr-un ceas.
Ultima oar cnd am vzut-o pe doamna de Stael n glvetia, situatia ei devenise foarte ncurcat. Dup
ce a oferit orasului Geneva spectacolul unor scene deplorabile datorate unei pasiuni pentru un foarte
frumos american, domnul O'Brien, ea se retrase din nou la Coppet, cumplit de ndurerat din pricina
plecrii junelui seductor.
Un tnr sublocotenent, Rocca, nepotul medicului ei, Bauttigny, se rentoarse grav rnit, din Spania.
Medicul dori s-1 duc undeva, la tar, la aer curat. Doamna de Stael i spuse medicului s-1 aduc pe
tnrul Rocca la ea, mai ales c fusese coleg de scoal cu bietii ei. Biatul avea o figur ncnttoare;
ea l rug s-i povesteasc despre Spania si despre grozviile din acea tar. El i istorisi tot ce vzuse, cu
naivitatea unui suflet cinstit si curat. Ea l admir si-1 lud; tnrul, ametit de laude, se ndrgosti de ea;
fiindc, ntr-adevr, numai el era cel ndrgostit. Doamna de Stael nu simti dect recunostinta pe care o
simte orice femeie de patruzeci si cinci de ani, care se vede adorat de un tnr de douzeci si doi.
Tnrul Rocca ncepu chiar a-i face scene publice de gelozie, ceea ce nu izbuti dect s-i sporeasc
doamnei triumful. Cnd m-am dus la Geneva, domnul de Rocca era - n ochii ei - la mare cinste, iar n
ochii lumii, att de ridicol, nct pn si ea se simtea uneori stnjenit. Doamnei de Stael i plcea mult,
printre altele, s m aud cntnd, ntr-o sear, dup ce am cntat, stteam n picioare, n dosul pianului,
discutnd cu cteva persoane, cnd iat c Rocca - ce se mai slujea nc de o crj - strbtu salonul simi spuse tare - pe deasupra pianului - pe tonul lui obisnuit, trgnat si vorbind pe nas:
- Doa-doamn, doa-doamn, nu m asteptam la asa ceva... Doa-doamn de Boigne, glasul dumdumneavoastr ti wer... ti merge la inim!
nainte ns de a apuca s se ntoarc si s plece chioptnd, m-am si trezit cu doamna de Stael lng
mine; apucndu-m de brat, mi spuse:
- Ah, din pcate nu prea stie s vorbeasc!
197
Aceste cuvinte m-au izbit aidoma unui strigt de durere scos de o femeie de spirit care s-a ncurcat cu un
prostnac. Cu att mai mult, cu ct doamna de Stael ncepuse a se plnge c se simte prost, fiindc, din
pcate, aceast legtur avusese urmri care - sunt ferm convins - au contribuit n mod sigur la moartea
ei. A suferit ngrozitor n timpul acelei sarcini fatale, al crui secret a fost totusi aprat cu strsnicie.
Copii ei au crezut - n mod sincer - c suferea de hidropizie. Spionat cum era de o politie att de
nemaipomenit de activ, e pur si simplu de necrezut, cum de nu i-a fost descoperit taina. A continuat s
primeasc lume, ca de obicei, spunndu-le ns tuturora c era bolnav; de ndat ce-a nscut, a prsit
locul n care suferise atta si care-i devenise insuportabil, stergnd orice urm a celor ntmplate. Avnd
n vedere ura pe care o nutrea mpratul fat de ea, sigur c de ndat ce-ar fi aflat ceva, fie chiar si o

simpl bnuial, s-ar fi grbit s ncredinteze totul jurnalelor. Din fericire, taina a fost bine pstrat si
aparentele complet salvate, ceea ce dovedeste nc o dat c, dac ai minte, stii s iesi din orice
ncurctur.
Sigur c s-ar fi putut mrita cu tnrul Rocca, dar asta ar fi fost ultima posibilitate la care ar fi recurs. Nu
s-a hotrt dect pe patul de moarte si numai la rugmintile fiicei sale, ducesa de Broglie, s-i dezvluie
acesteia existenta micului Rocca.
Domnul si doamna de Broglie, mpreun cu August de Stael, fcur tot ce le sttu n putint ca acest mic
frate al lor s fie recunoscut ca mostenitor legitim al mamei lor. nclin s cred c aceast ultim aventur
a mamei sale a determinat-o pe doamna de Brogiie s s se converteasc la metodism. Ct despre
domnul Rocca, dup ce a nsotit-o pretutindeni pe doamna de Stael - cate 1-a tolerat numai datorit
devotamentului su ptimas, fiindc se simtea destul de plictisit si de ncurcat de prezenta lui, era
oarecum miscat de dragostea pe care o nutrea fat de ea - s-a prpdit si el, de durere, la sase luni dup
moartea ei, dovedind astfel slbiciunea si patima pe care le avusese fat de aceast femeie.
198
Lucrul e de altfel explicabil. Doamna de Stae'l fusese probabil mai mult dect ncntat c mai poate
inspira un sentiment att de puternic, la vrsta ei, si mai ales cu urtenia ei lucru care o mhnise cel mai
tare n decursul vietii sale. Din pricina asta, se obisnuise s nu spun niciodat despre o femeie c e urt
sau frumoas. Dup ea, o femeie era sau nu nzestrat cu avantaje exterioare". Adoptase aceast fraz, si
era primejdios s spui, n fata ei, c cutare persoan era urt, fiindc riscai s-i creezi o impresie
dezagreabil.
M-am lsat furat de amintiri si poate c am vorbit prea mult despre relatiile de prietenie cu doamna de
Stae'l. Nu stiu dac am izbutit s-o fac cunoscut mai bine, dar mi-am adus eu nsmi aminte de o
multime de lucruri care-mi sunt nespus de dragi. De altfel e cu neputint ca cel care a ntlnit-o pe
doamna de Stae'l s-o uite. Dup prerea mea, era mult mai abil la vorb dect la scris. Vorbea, de pild,
despre toalete, cu tot atta interes ca despre cine stie ce lucru important; asa cum s-a mai spus, fcuse
din conversatie o art n care atinsese perfectiunea. Totodat, era si o femeie foarte priceput n afaceri,
cci nici unul dintre ai ei nu ndurase niciodat, nici un fel de lipsuri. Dnd impresia c nu se ngrijea
ctusi de putin de averea ei, pe care o bnuiai a fi ntr-o dezordine cumplit, dimpotriv, se ngrijea si
nc att de atent, nct, la moartea ei, s-a constatat c-si lsase averea ntr-o ordine perfect si c sporise
considerabil.
Exilul a fost pentru ea cea mai cumplit pedeaps si -sub Napoleon - exilul era ntotdeauna nsotit de
toate acele mici jigniri si neplceri care izbutesc, pn la urm, s ti-1 fac insuportabil; cu att mai mult
cu ct toti cei din jur se strduiau s te fac s-1 simti din plin. Aceasta a fost zbala care a exercitat cea
mai puternic frn asupra acelei prti din societatea francez desemnat de mprat sub numele de
foburgul Saint-Germain". Am cunoscut multe persoane exilate care aveau gusturi, obiceiuri, avere,
situatii diferite; toate ns exprimau aceeasi crunt desperare care slujea celorlalti drept avertisment
salutar. Asa c erai cum nu se Poate mai prudent n acea epoc.
199
Capitolul V
Distractii la Coppet. - Exilul lui Mathieu de Montmorency si al doamnei Recamier. - Doamna de
Chevreuse. - Purtarea ei la Curtea imperial. - Exilul si moartea ei. - Bal cu prilejul cstoriei marelui
duce de Bade. - Costumul mpratului. - Discutie ciudat. - Eticheta de la Curtea imperial. - Bal cu
ocazia nasterii regelui Romei. - mprteasa Maria-Luiza. - mpratul vrea s fie gratios.
I-am reprosat ntotdeauna doamnei de Stael de a-si fi trt prietenii n acel nenorocit exil pe care ea l
ndura cu greutate, n timpul anului 1808, Coppetul fusese mai strlucitor ca niciodat; printul August al
Prusiei sttuse acolo o bun bucat de vreme. Era teribil de ndrgostit de doamna Recamier. Multi
strini si mai multi francezi se grupaser n jurul strlucitoarei si spiritualei opozitii a doamnei de Stae'l.
Aceast societate desprtindu-se, rspndise n ntreaga Europ cuvintele si ideile prin care aceast
femeie stigmatiza crmuirea lui Napoleon. Printul August le rspndise n Prusia unde toti erau foarte
avizi s si le nsuseasc. Toti cei care sttuser n acea var la Coppet, si ddur ntlnire pentru vara

urmtoare, mpratul, informat de ceea ce se petrecea acolo, simtise cum l apuc din nou furia
mpotriva doamnei de Stae'l si hotr ca asemenea reuniuni s nu mai aib loc. si anunt intentiile,
destul de tare, pentru ca prietenii doamnei de Stael s fie pusi n gard, ntre altii, doamna Recamier si
Mathieu de Montmorency. Amndoi mi-au vorbit despre acest lucru; am convenit ca - n interesul
doamnei de Stael - s lsm s treac aceast furtun, s ne abtinem s mergem la Coppet si s facem
uitat vara precedent prin linistea celei care ncepea.
Mathieu si doamna Recamier scriser mpreun o scrisoare n acest sens, pe care o ncredintar
domnului de Chteauvieux, cci n acea vreme nimeni n-ar fi cutezat s trimit o astfel de scrisoare prin
post, n mnia ei, doamna de Stael uit de orice prudent; ncredinta primului curier un rspuns plin de
mhnire si de reprosuri, ncheind cu aceast fraz: Pn acum n-am cunoscut dect rozele exilului; le
era sortit tocmai persoanelor pe care le iubesc cel mai mult s-mi
200
arate si spinii sau mai curnd s-mi nfig un pumnal n inim dovedindu-mi c eu nu sunt dect un
prilej de spaim si de respingere ".
Doamna Recamier si domnul Montmorency nu mai ezitar si plecar. Mathieu ajunse la Coppet cu
dousprezece ore nainte de ordinul de exilare care-1 obliga s plece n Valence1. Doamna Recamier
nc nu ajunsese; August de Stael iesi naintea ei, o ntlni n Jura si-i explic ndelung c ordinul de
exilare, negsind-o la Coppet, poate c va putea fi revocat. Ea porni ndrt ctre Paris, nsotit de o
foarte tnr verisoar pe care o crestea de mai multi ani si al crui tat avea o slujb mrunt la Dijon.
Sosind, l gsi pe tatl fetei n usa hanului; el i explic, n cteva cuvinte, c era plin de recunostint
pentru buntatea eij dar c nu mai putea s-si lase fata, fr s se compromit", alturi de o persoan
exilat, asa c i-o lu. Doamn Recamier si continu singur drumul spre Paris. Ajunse pe la miezul
noptii. Domnul Recamier, cnd o vzu, ncepu s tremure.
- Dumnezeule, ce faci aici? Trebuia s fii la Chlons, urc repede n trsur si pleac.
- Nu mai pot, am petrecut dou nopti pe drum, sunt frnt de oboseal!
- Atunci odihneste-te! Am s dau porunci ca trsura s fie gata pentru ora cinci dimineat!
A doua zi, doamna Recamier plec ntr-adevr: se duse la doamna de Catalan care o consol si-o rsfat,
nsotind-o la Chlons cu un devotament pe care 1-am putea numi eroic; cci ati vzut ce spaim inspira
exilul sufletelor de rnd. Acum, la drept vorbind, acest exil, att de temut, se mrginea la
1 Exilul doamnei Recamier si al lui Mathieu de Montmorency a nceput n august 1811. Exist deci o
eroare n datele indicate de doamna de Boignc. i acum s ncercm s restabilim adevrul: n 1807 a
fost vara n care a venit la Coppet printul August al Prusiei, n 1808, doamna Recamier nu se duce la
Coppet, avnd n vedere L vara din 1807 displcuse profund lui Napoleon, n 1809, doamna Recamier
se ntlneste cu doamna de Stael la Lyon, apoi o nsoteste pn la Coppet. n 1810, doamna Recamier si
petrece vara la Aix-cn-Savoic, dup care se ntlneste cu doamna de Stael la castelul Chaumont-surLoire, aproape de Blois; apoi tot grupul se "idrcapt ctre Fossc, la domnul de Salabcrry, uhdc cele dou
doamne si petrec restul verii (n.edjr.).
201
alungarea din Paris a unor persoane ct si din jurul Parisului pe o raz de patruzeci de leghe. La nceput
fusese desemnat un loc special, dar curnd acest exil se mblnzi, n sensul c te puteai stabili oriunde
voiai, att n afara Parisului, ct si n mprejurimile sale. Dar prestigiul puterii imperiale era att de mare,
nct dac aveai ghinionul s-i displaci lui Napoleon, erai expus, pretutindeni, la tot felul de jigniri si
ofense zilnice.
Soarta doamnei de Stael se agrava din nou. Nu numai c rmsese exilat n continuare la Coppet, dar ca
s te duci s-o vezi, aveai nevoie de un permis special al prefectului. Avnd de suportat aceste noi
dificultti, pretextnd sntatea ei subred, obtinea uneori aprobarea de a sta o bucat de vreme la
Geneva, unde am ntlnit-o si eu - dup cum v-am spus -de cteva ori.
Doamna Recamier sttu o vreme la Chlons, apoi la Lyon, dup care plec, n sfrsit, n Italia, unde se
mai afla nc la cderea Imperiului.

Exilul m oblig - cum e si firesc - s vorbesc despre unele dintre victimele sale: tnra, frumoasa si
extravaganta doamn de Chevreuse. Am spus mai nainte c ocupa un loc cu totul aparte n ceea ce se
numea pe atunci vechiul regim", mpratul nu admitea ca vreuna din notabilittile vechiului regim" s
nu fac parte din Curtea lui si, cu toate c ducele de Luynes a fost senator si a adus mari omagii sefului
Statului, atitudinea independent a nurorii sale a fost imediat observat si sigur c a displcut. Numit
doamn de onoare a mprtesei, ea a refuzat; mpratul a insistat, chemnd-o la el, si combtndu-i,
jumtate n serios, jumtate n glum, toate motivele pe care le-a invocat. Pn la urm a ajuns s-o
ameninte c familia ei va rspunde pentru capriciile sale. N-avea dect s consulte zidurile castelului din
Dampierre care aveau s-i spun c nu apartineau familiei de Luynes, dect prin confiscare; dup care
adug c ar fi prudent s nu uite acest lucru.
Doamna de Chevreuse se vzu silit s accepte. Nu se poate nega c, n urma acestei constrngeri,
mpratul nu s-a purtat totusi frumos cu ea. Punea chiar un soi de cochetrie n
202
titudinea sa fat de ea, ncercnd s-o atrag de partea lui. Ea, -n schimb, era vesnic bosumflat, att fat
de el, ct mai ales fat de mprteasa Josephine si fat de doamnele ei de onoare e care le trata cu un
imens dispret. Nu c n-ar fi fost de un neam tot att de mare ca si ea, ci pentru c le vedea cu ct tragefe
de inim si ndeplineau ndatoririle fat de mprteas. Nu-si fcea slujba dect n ultima clip, dup ce
epuizase toate pretextele. Nu aprea niciodat la Palat, cnd se putea dispensa de acest lucru; ntr-un
cuvnt, era ct se poate de cuteztoare.
Atta timp ct a trit ducele de Luynes, a izbutit s mentin un soi de respect n jurul lui; dar, dup
moartea sa, doamna de Chevreuse - care-i manevra cum voia pe soacr-sa si pe brbatul ei - fcu o mie
de boacne, ntre altele, mi aduc aminte c n ziua unei mari serate ce urma s aib loc la palatul
Luynes, ea i fix locul domnului de Talleyrand vizavi de bustul lui Ludovic al XVI-lea, plasat pe o
consol si nconjurat de candelabre si de o multime de vaze cu crini, alctuind un fel de mic altar. Ne
duse pe toti s ne arate acest lucru, cu bucuria unei fetite de pension. Cum nisa mi s-a prut de prost gust
si mai ales periculoas, i-am spus-o fr jen.
- Ce vrei! mi-a rspuns ea, m rzbun si eu cum pot pe micul ticlos" (asa i spunea ea marelui
Napoleon).
In scurt vreme, reusi s se fac detestat de toat Curtea. Numai mpratul mai continua s-o apere.
Cnd btrnii suverani ai Spaniei sosir n Franta, dup evenimentele de la Madrid, li se asigur un
serviciu de onoare. Doamna de Chevreuse primi ordin s stea pe lng regina Charlotte; ea refuz n
scris, spunnd c-i era de ajuns c era sclava mprtesei si c nu mai voia s fie si temnicera reginei
Spaniei. Doamna de La Rochefoucauld, creia i fusese adresat aceast scrisoare, i-o duse npratului,
iar acesta semn pe loc ordinul de exilare.
Toat lumea credea c, dup ce doamna de Chevreuse fcuse tot ce putuse pentru a si-1 atrage, avea s
suporte cu fruntea sus aceast msur. Dar lucrurile se petrecur exact pe dos: dup ce primul moment
de exaltare trecu, ea se simti att ^e coplesit, nct n-a existat demers, protest, rugminte pe
203
care s nu le fi ncercat pentru a reintra n gratiile mpratului. Pe msur ce ndejdile i se spulberau,
sntatea i se subrezea si ea, nct pn la urm, biata doamn de Chevreuse muri n cel de al treilea an
de exil. Locuise, rnd pe rnd, la Luynes, Lyon - si Grenoble, ducnd pretutindeni cu ea acea fire
capricioas care a fost nenorocirea vietii sale.
Fr s fi fost prietene, eram totusi destul de apropiate. In timpul sederii sale la Grenoble, stiind c m
aflam n Savoia, mi scrise ct de mult regreta c dificulttile pe care le avea de ntmpinat o persoan
exilat o mpiedicau s vin s m vad. I-am rspuns c voi veni eu la Grenoble. ntr-adevr, m-am
ndreptat ctre acel oras - fapt care m obliga s fac patruzeci de leghe n plus - plecnd din Chambery.
Am anuntat-o pe doamna de Chevreuse, mentionnd ziua cnd voi sosi la Grenoble. Btrna duces de
Luynes m astepta la hotelul unde urma s trag. Doamna de Chevreuse - mi spuse ea - era att de
bolnav, nct nu fusese n stare s vin s m vad, nici mcar s m ntmpine, dar vizita mea avea,
desigur, s-i fac o mare bucurie, a doua zi de dimineat. Dup un ceas, aflndu-m la fereastr, am

vzut-o ntr-o caleasca pe doamna de Chevreuse, mbrcat n rosu si mi se pare c si n alb, plin de
podoabe si de bijuterii, dar att de slab si de palid nct prea fantoma celei care fusese odinioar,
ntrebndu-1 pe unul dintre valeti, cine era doamna, acesta mi rspunse:
- E doamna de Chevreuse care se duce la spectacol; se duce zilnic la teatru.
Procedeul ei fat de mine mi s-a prut foarte ciudat. M-am gndit totusi c era mult prea nefericit ca si mai reprosez ceva. A doua zi, biata doamn de Luynes veni s-mi spun c doamna de Chevreuse nu
dormise toat noaptea, c n acel moment tocmai adormise, si c pe sear va veni n mod sigur s m
vad. Mi-am exprimat regretul de a nu-mi mai putea prelungi sederea n acel oras, mi-am chemat trsura
si am plecat. Adevrul e c doamna de Chevreuse nu voia.s vd n ce hal se schimbase de cnd plecase
de la Curte, n afar de exil, doamna de Chevreuse mai avea un necaz care-i otrvea
204
ata Avea un pr de un rosu nemaipomenit. Era convins c toata lumea credea c si-1 vopseste si era
att de preocupat de acest lucru nct, cu dou ceasuri nainte de a muri - cum arul i mai crescuse n
timpul bolii - porunci s fie ras n cap, iar prul s-i fie aruncat n foc, n fata ei. Copiii ei -avnd
nefericirea a avea niste plete de un rosu tot att de aprins ca si al ei, mamei lor i era sil s-i priveasc.
Desi avea o multime de ciudtenii - datorate, n parte, smburelui de nebunie mostenit din familie, n
parte, rsftului exagerat al soacrei sale, doamna de Luynes - doamna de Chevreuse avea si multe
calitti: era inimoas, blnd, destul de original, fr ns a fi pretentioas, spunea adesea lucrurilor pe
nume, ceea ce o fcea picant, iar atunci cnd voia, stia s fie deosebit de amabil si de binevoitoare. A
fost singura persoan silit" s fac parte din Curtea imperial. Totusi, i-ar fi fost foarte usor s fie ceva
mai rezervat. Exilrile - cu exceptia a dou sau trei - prilejuite de rzbunri personale - nu cdeau de
obicei dect pe capul celor cu gura prea mare sau de o ostilitate att de ftis, nct nimic nu-i mai putea
tine fru. Atunci urmau rugmintile si ploconirile. Doamna de Balbi a fcut ns exceptie de la aceast
regul. Exilat din Paris, dispretuit pe fat de mprat, ea n-a ngduit nimnui s ncerce nici cel mai
mic demers, nici pentru a se explica, nici pentru a cere iertare. S-a dus foarte linistit si s-a instalat la
Montauban, a trit n cea mai deplin ntelegere cu autorittile, evitnd astfel sicanele pe care acestea i
le-ar fi putut face si a rmas n acel loc pn la Restauratie, cu tot atta calm pe ct demnitate, suferind
astfel mult mai putin din pricina exilului, dect persoanele care nu stiau cum s se mai agite ca s-i pun
capt, n acea perioad, m-au ntrebat si pe mine, multi, cum de nu fusesem exilat.
- Pentru c, le-am rspuns, nici n-am alergat cu limba scoas dup asa ceva, dar nici nu m-am speriat de
exil!
ntr-adevr, casa mea era una dintre cele n care se vorbea liber. Primeam mult lume, cu tot felul de
vederi Politice, dar eram la fel de politicoas cu toti. Prerile mele erau cunoscute, dar n-am comis
prostia de a le trmbita n
205
gura mare. i mai ales, nu puneam la cale nici un fel de intrigi cu nici un fel de conspiratori sau de agenti
pltiti, meniti s tulbure linistea si ordinea, agenti fat de care tata avea un dispret fr margini, pe care
mi-1 mrturisise adesea. Corpul diplomatic venea mereu n casa mea; contele Tolstoi si contele de
Nesselrode stteau mai tot timpul la mine, la fel ca si familia Semffts si contele Metternich. Dup ce au
fost ncoltiti de printii de Schwarzenberg, de Kurakin etc. acest nou corp diplomatic s-a ndeprtat vdit
de opozitie si a rmas fidel Curtii imperiale.
Manifestrile slugarnice ale strinilor fat de noile mrimi ale trii ne strneau hohote de rs. mi aduc
aminte c btrnul conte de Romanzow, cancelar al Rusiei, se scuz ntr-o sear n care era invitat la
mine, c ntrziase fiindc fusese retinut de monseniorul arhicancelar". Pentru noi, crora nu ne trecuse
niciodat prin minte s-1 numim pe acel om altfel dect Cambaceres, acel titlu ni se pru din cale-afar
de straniu. Dar lucrurile ncepeau s devin ncetul cu ncetul obisnuite si, dac Imperiul ar mai fi durat
ctiva ani, probabil c am fi adoptat si noi acel titlu, asa cum le adoptasem si pe cele ale familiei
imperiale.
Eu nu aveam relatii directe cu Curtea, ci numai prin intermediul lui Fanny Dillon. mpratul si asumase
sarcina s-o mrite. Ea se tinea scai de el, ca nu cumva s-si uite aceast promisiune. Felul naiv n care i-

o amintea l amuza grozav, desi numai la ea nu-i era mintea.Cstoriile domnisoarelor de Beauharnais si
Tascher, cu marele duce de Bade si cu printul domnitor de Aremberg, fcuser s-i creasc si ei
pretentiile. S-ar fi resemnat totusi s se mrite si cu printul Alphonse Pignatelli, fiul cel mai mic al
familiei de Egmont. Nu stiu dac acest mariaj s-ar fi realizat, fapt e c pretendentul a murit. Dup asta,
mprteasa Josephine a nceput a-i vorbi, rnd pe rnd, despre printul Aldobrandini, care urma s
devin rege al Portugaliei, apoi despre ducele de Medina-Sidonia; fata trecu printr-un moment de
neliniste cnd se vorbi chiar si despre printul de Neufchtel. n sfrsit, n primvara anului 1808, ea mi
mrturisi teama c va fi silita
206
sj se mrite cu printul Bernard de Saxa-Cobourg, care i se prea prea nemtotei.
Pe la jumtatea verii, doamna de Fitz-James se stinse n bratele mele, dup o lung zcere, ca urmare a
necazurilor pricinuite de sotul ei. Cnd vzu c nu mai poate fi salvat, el regret amar si - cred - sincer,
rul pe care i-1 fcuse. Ultima ei rugminte a fost s am grij de mam-sa, pe care am adus-o la
Beauregard, mpreun cu Fanny. In aceeasi zi, mprteasa sosea la Marsac. n ciuda doliului, a treia zi
Fanny se duse la Saint-Cloud, de unde se ntoarse disperat, mprteasa i spusese foarte clar c
mpratul i-1 sortise ca sot pe generalul Bertrand. Cderea era mare si ea o simtea mai bine ca oricare,
plngea cu hohote, cnd iat c Napoleon intr la mprteas. Ea cutez s-i reproseze c o nselase n
ndejdile sale si, mniindu-se din ce n ce, ajunse chiar s-i spun:
- Cum, sire, cu Bertrand? Cu Bertrand, maimuta Papei? Aceste vorbe i pecetluir soarta, mpratul i-o
tie
scurt:
- Destul, Fanny! si iesi din apartament, mprteasa i fgdui c se va strdui s-1 fac s-si
schimbe prerea. i ei i se prea c Bertrand era mult prea putin important pentru a se nsura cu o rud a
mprtesei, la care aceasta tinea foarte mult. i fgdui un rspuns, la sfrsitul sptmnii. Biata Fanny
petrecu acel interval, plngnd ntruna. La data fixat, se rentoarse la Saint-Cloud, hotrt s-1 refuze
pe Bertrand, fie ce-o fi. Se ntoarse de acolo, acceptndu-1 pe Bertrand si mpcat cu soarta care-o
astepta, mprteasa i mrturisi c avea planuri mari n legtur cu el, fluturndu-i prin fata ochilor chiar
si un ducat. Seara fu extrem de ocupat, tot cutnd un nume care s-i sune ct mai frumos la ureche, dar
pe care, din pcate, nu 1-a mai gsit niciodat. Mi-am zis ntotdeauna c probabil aceasta fusese
rzbunarea mpratului, Pentru acea nefericit porecl de maimuta Papei", ntrevederea avu loc la
Beauregard. Cum doamna Dillon nu vru s fie ^e fat, mi-am asumat aceast sarcin. N-am vzut n
viata ^ea o logodnic mai bosumflat si mai mpopotonat, care a se prezinte viitorului ei sot. Generalul
nu fu respins; la o Ur" dup moartea doamnei Fitz-James, doamna Dillon si
207
conducea fiica la altar, cu o sil pe care nu ncerca nici mcar s si-o ascund. Cstoria civil avu loc la
mine, la Paris, iar nunta la Saint-Leu, la regina Olandei. Am fost si eu invitat, dar am invocat nu stiu ce
pretext si nu m-am dus. i acum, sa ncercm s-1 judecm just pe acest Bertrand. Era ntr-adevr un om
foarte mrginit, dar foarte cinstit. A fost un brbat si un ginere la fel de bun; ne-am nteles ntotdeauna
cum nu se poate mai bine, cu el. S-a zis c era un militar foarte priceput, mpratul era un foarte bun
judector si-1 pretuia, dar eu cred c, de fapt, cel mai mare merit al lui era devotamentul orb si fr
margini. Plimbrile lui Fanny Dillon la Saint-Cloud se fceau, binenteles, cu caii, cu trsura si cu
oamenii mei. ntr-o zi, cnd un furier al palatului i indica unde s trag, vizitiul meu i spuse:
- Dup mine, n-ai dect s m asezi unde vrei; putin mi pas, fiindc nu venim niciodat aici de plcere.
Asta mi aducea aminte de vorbele unei santinele, rostite ctiva ani mai trziu, ntr-un moment n care
Curtea era plin de suverani veniti n vizit. Slujbasul de serviciu, adresndu-se unui vizitiu care se
oprise n curtea de la Tuileries, i strig:
- Hei, car-te de-acolo! Dac stpnul tu nu-i rege, nu poti stationa acolo!
mpratului i plcu aceast ntmplare, fiindc printre regii care erau tratati astfel erau si unii adevrati.
L-am vzut adesea pe Napoleon, fie la spectacol, fie trecnd cu trsura, dar n apartamentele sale nu 1am vzut dect de dou ori.

Orasul Paris ddu un bal cu prilejul cstoriei printesei de Bade. mpratul tinu s dea si el unul la
Tuileries, unde au fost invitate si o multime de persoane care nc nu avuseser cinstea de a fi prezentate
la Curte. Cteva femei tinere, printre care m numram si eu, am primit invitatii desi nu luasem parte la
balul de la Primria Parisului. Tinurm un mic consiliu de familie si ajunserm la concluzia c trebuia s
m duc. Se dansa n Galeria Dianei si n Sala Maresalilor. Oaspetii erau poftiti, fie n galerie, fie n sal,
dup culoarea invitatiilor. Eu am fost ndreptat ctre Galeria Dianei. Curtea
208
trecea, rnd pe rnd, dintr-o sal ntr-alta. mprteasa, printe-ele, doamnele de onoare, sambelanii, toti
foarte mpodobiti, tineau dup mprat care se asez pe un fel de estrad nregtit dinainte. Dup ce
asist la un soi de balet, mpratul cobor singur de pe estrad si ncepu a face nconjurul slii,
adresndu-se exclusiv femeilor. Purta costumul imperial (la care a renuntat destul de repede), vest,
pantaloni de satin alb, pantofi albi cu rozete de aur, o hain de catifea rosie, gen Francisc I, brodat cu
aur pe la toate custurile, iar pe deasupra spada scnteind de diamante. Ordinele si medaliile erau si ele
doldora de diamante, iar pe cap purta o toc cu pene, nconjurat cu o panglic lat, btut n diamante.
Costumul n sine era frumos, dar nu pentru el care era scurt, gras si dizgratios prin miscrile bruste pe
care le fcea. Ca s v spun adevrul, mi s-a prut groaznic; semna leit cu regele de caro din crtile de
joc. Eram asezat ntre dou femei pe care nu le cunosteam, ntrebnd-o pe prima cum o cheam, aceasta
i rspunse c era fiica lui Foacier". Aha!" zise el si trecu mai departe. Conform uzantei, m ntreb si
pe mine cum m cheam. I-am spus.
- Locuiti Ia Beauregard?
- Da, sire.
- E un loc frumos, sotul dumneavoastr i-a ajutat pe multi dintre supusii mei, dndu-le de lucru si
aducnd n felul acesta un serviciu important trii. Sunt recunosctor tuturor oamenilor care dau de lucru
muncitorilor. A fost n serviciul Angliei?
N-am apucat dect s spun da", c el a si reluat:
- De fapt, n-a fost, fiindc e savoiard, nu-i asa?
- Da, sire.
- Dar dumneavoastr, dumneavoastr sunteti frantuzoaic, nu-i asa? De altfel aveti unele drepturi la care
nu se renunt chiar att de usor.
M-am nclinat.
- Ce vrst aveti? I-am spus.
- i pe deasupra mai sunteti si sincer! Desi preti mult tnr.
209
M-am nclinat din nou. Fcu o jumtate de pas, apoi rentorcndu-se si revenind lng mine, mi sopti pe
un tori confidential:
- N-aveti copii, nu-i asa? tiu bine c nu e vina dumneavoastr, dar faceti n asa fel ca s aveti, credetim! V dau un sfat bun!
Am rmas cam ncurcat. M-a privit o secund surznd gratios, apoi a trecut la vecina mea.
- Numele dumneavoastr?
- Fata lui Foacier.
- nc o fat a lui Foacier? si-si continu drumul. Mi-e cu neputint s redau dispretul aristocratic cu care
rostise acea fraz: nc o fat a lui Foacier?, rostit de buzele imperiale. Dup ce a fcut nconjurul
slii, mpratul s-a rentors lng mprteas si toat ceata aceea plin de aurrii a plecat fr s se
amestece cu plebea. La nou seara, totul se isprvise; invitatii puteau s rmn si s danseze, dar Curtea
se retrsese. I-am urmat exemplul, izbit de asemenea capricii imperiale. Vzusem si alti monarhi, dar
nici unul nu si-a tratat cu atta nepolitete invitatii.
La multi ani dup aceast ntmplare, am asistat la un alt bal, dat cu prilejul botezului micului rege al
Romei. Cred c aceasta a fost ultima serbare imperial. Fusese dat la Tuileries, n sala de spectacole.
Nu participa dect Curtea. Persoanele care nu fuseser nc prezentate aveau invitatii n loje. Eram vreo
dousprezece femei din opozitie si ne-am vzut silite s recunoastem c totul era magnific. Era pentru

prima oar cnd vedeam o serbare la care brbatii erau mbrcati n haine civile si nu n uniforme.
Uniformele fuseser proscrise. Btrnii nostri militari aveau un aer stnjenit, dar tinerii - si mai ales
domnul de Flahaut - rivalizau cu Archambault de Perigord. Femeile erau si ele minunat mpodobite,
mpratul, urmat de alaiul su, strbtu sala ndreptndu-se ctre estrada din fund. Mergea nainte si att
de repede, nct toti ceilalti, inclusiv mprteasa, erau obligati s alerge pentru a tine pasul cu el. Asta
nrui orice demnitate si gratie, dar acel fsit de mtsuri, acei pasi alergtori i confereau ceva din
mretia unui cuceritor, care-i sttea bine. Prea ntr-adevr stpnul
210
turor acelor minuntii. Nu mai era stnjenit de costumul lui mperial; cci o simpl uniform, fiind
singurul militar n rea aceea de civili, l fcea si mai lesne de remarcat; vesmntul acela simplu spunea
mult mai multe dect ar fi ous cele mai alese broderii din lume. Vru s fie ct mai amabil si mai politicos
si mi se pru ntr-adevr mult mai delicat dect la cellalt bal. mprteasa Maria-Luiza era o femeie
drgut, destul de tnr, dar cam prea rosie n obraz. TU ciuda toaletelor si a bijuteriilor sale, avea o
figur comun, lipsit de personalitate. Urm un cadril dansat de printesele si de doamnele de la Curte,
din care multe mi erau prietene. Am zrit-o si pe printesa Borghese care mi s-a prut cea mai
ncnttoare femeie pe care am vzut-o vreodat, n viata mea; cci, n afar de o frumusete absolut
desvrsit, avea o nftisare att de candid, un aer att de virginal pe care-1 putea rvni chiar si cea
mai tnr si mai pur fat. Dac ar fi s dm crezare brfelor, se pare c nimeni n-ar fi avut dreptul mai
putin la un asemenea aer, dect ea.
mpratului i plcea ca femeile pe care dorea s le atrag la Curtea sa s aib ocazia s vad toat
aceast pomp. Din cnd n cnd, arunca priviri furise ctre loje. A rmas vreme ndelungat sub loja
mea, evident, n mod intentionat, n concluzie, cu timpul intrase att de mult n lumea noastr", nct
ajunsese s nu-i mai pese de ceea ce se petrecea n afar.
Capitolul VI
Ducesa de Courlande. - Contesa Edmond de Perigord. - Domnul de Talleyrand. - Cardinalul Consalvi. Serbrile date cu prilejul nsurtorii mpratului. - Unchiul meu, episcopul de Nancy, numit arhiepiscop
al Florentei. - Trista urmare a acestei numiri. - Rezistenta lui Alexis de Noailles. - Brevetele de
sublocotenent. - Doamna de Caylus. - Jules de Polignac.
Desi n anii care se scurseser ntre aceste serbri, despre care am vorbit, cele dou societti - ale
vechiului si ale noului regim - fuseser, cu dibcie, separate, ele se ntlneau otusi acas la ambasadori si
la oaspetii strini, mi amintesc
211
astfel c am vzut odat toat Curtea imperial la un magnific bal dat de ducesa de Courlande. Aceasta
se stabilise la Paris cu prilejul cstoriei fiicei sale mai mici, cu contele Edmond de Perigord. Nu stiu
dac pasiunea ducesei de Courlande pentru printul de Talleyrand a fost urmarea acestei cstorii.
Doamna Edmond, devenit un personaj aproape istoric sub numele de ducesa de Dino, fusese nc de
copil de o frumusete neasemuit, deosebit de drglas si de politicoas; nici nu iesise bine din
copilrie si ncepu a da dovad de o inteligent sclipitoare. Avea toate calittile, n afar de cea de a fi
natural. Desi era lipsit de acest farmec - poate cel mai mare al tineretii - mi plcea foarte mult. Mama
sa, ocupat cu propriile ei aventuri, o lsase n grija unui btrn profesor iezuit, care fcuse din ea o
scolrit disciplinat si foarte instruit. Cerul o fcuse frumoas si spiritual, dar partea moral, educatia
practic si exemplele i lipsiser cu desvrsire sau, mai curnd, tot ceea ce inteligenta ei precoce
observase n juru-i nu era de natur s-i insufle idei sntoase n ceea ce priveste ndatoririle pe care le
are de ndeplinit o femeie. Poate c ar fi scpat de primele capcane pe care ti le ntinde viata, dac sotul
ei s-ar fi dovedit un brbat capabil, pe care ea s-1 poat iubi si stima. Dar acest lucru n-a fost cu putint,
ntruct distanta dintre ei era mult prea mare. Insist asupra acestor reflectii pentru c sunt convins c de
orict superioritate te-ai bucura n ochii lumii, felul cum te comporti este aproape ntotdeauna rezultatul
circumstantelor nconjurtoare. Cutare femeie, care a dat prilejul s se vorbeasc atta despre ea, ar fi
fost - ntr-un alt mediu - o sotie fidel si o mam desvrsit. Cred cu trie n educatia si n exemplul
familiei. Cnd ti petreci copilria n niste principii de o perfect sntate moral, rostite simplu, si puse

fr ncetare n practic, se alctuieste n jurul unei tinere un fel de retea a crei fort ea n-o simte, dar
care - cu timpul - devine un fel de a doua natur. E nevoie de un mare grad de perversitate pentru a
ncerca s rupi aceast retea. S fim deci un pic mai indulgente cu cele care se las prad ispitelor,
fiindc n-au primit de copile o educatie care s le fereasc de ele.
Ara rostit mai nainte numele domnului de Talleyrand, dar nu cutez s vorbesc despre el. Nu voi ncerca
s ponegresc un personaj care acum apartine Istoriei; ea e cea mai n msur s pun ntr-un taler al
balantei cusururile si nedrepttile omului n sine, iar n cellalt, serviciile pe care le-a adus ornul de Stat,
si s le cntreasc.
n toat aceast mzgleal, n care m amuz fcnd s-mi treac prin fata ochilor - aidoma unor umbre
chinezesti - fr nici o ordine sau continuitate, diferite amintiri care mi-au rmas ntiprite n memorie,
m opresc cu mult mai mult plcere la mprejurrile care mi s-au prut demne de a fi relatate si nu la
cele care nu spun nimic. Personajele istorice nu intr n vederile mele, dect dac au fost n relatii de
amicitie cu mine; sau dac am primit de la ele informatii exacte pe care le-am putut verifica, n acea
epoc, m gseam exact n situatia publicului, si anume a publicului ruvoitor fat de printul de
Benevent1; poate c, mai trziu, voi avea totusi prilejul sa vorbesc despre Talleyrand. S vedem cum vor
evolua lucrurile.
Cardinalii, dispersati prin toat Franta, primir permisiunea sau mai curnd ordinul de a veni la Paris n
perioada cstoriei mpratului cu arhiducesa Maria-Luiza2. Consalvi se afla si el printre ei; trase la noi
si nu ne prsi deloc n timpul scurtei sale sederi la Paris. Am rmas uluit de luciditatea si de claritatea
mintii sale, n timp ce ne explica o situatie pe care religia o fcea s fie att de complex. Dorea sincer
puterea n interesul Bisericii, ca s fie pe placul mpratului si totusi canoanele bisericesti se opuneau
att de categoric la acest lucru la care el nu putea ajunge. Dac am
1 E vorba de Charles-Maurice de Talleyrand-Peiigord (1754 - 1838), prelat si diplomat francez.
Bucurndu-sc de ncrederea lui Napoleon, devine ministru de externe, dar, complotnd ia rsturnarea
mpratului, c dizgratiat (1808). n 1814, constituie un guvern provizoriu, apoi l cheam n Franta pe
Ludovic al XVIU-lca. rJin nou ministru de externe, semneaz tratatul de la Paris si intervine, cu
abilitate, la Congresul de la Viena. n timpul Monarhici din Iulie a fost cinci ani (1830 - 1835)
ambasador la Londra.
- Maria-Luiza de Habsburg-Lorena (1791 - 1847), fiica lui Francisc ai Il-lca, "Apratul Germanici. S-a
mritat n 1810 cu Napoleon si a dat nastere unui biat pfruia i s-a spus regele Romei". Dup moartea
lui Napoleon, s-a mritat cu contcic cippcrg, apoi cu contcic de Bombcllcs.
213
nteles eu bine atunci, nu era vorba numai de felul cum fusese desfcut cstoria cu Josephine, ci si de
situatia personal a mpratului. El era excomunicat vitando, ceea ce nu-1 mpiedica s se cunune
religios si un preot s oficieze slujba cstoriei. Atta doar c ceilalti ecleziasti n-aveau voie s asiste.
De asemenea, cardinalii erau gata s ia parte la bal sau la orice alt serbare, dar banca rezervat lor, n
biserica unde urma s aib loc ceremonia cstoriei, rmase goal.
Cred c dac acest lucru ar fi depins exclusiv de cardinalul Consalvi, el ar fi mpcat ntr-un fel lucrurile.
Dar majoritatea colegilor si erau mult mai putin rezonabili dect el. Pe de alt parte, situatie de
excomunicat vitando era att de clar reglementat de regulile bisericesti, nct nu exista, practic, nici o
posibilitate de a o eluda, de ndat ce-ar fi fost invocat. La rndul lui, mpratul se mnie cumplit
vznd banca somittilor bisericesti neocupat. Unii fur ntemnitati n fortrete, altii - printre care si
Consalvi - fur obligati s se rentoarc n orasele n care fuseser exilati. Nu-mi mai aduc aminte dac
dup acest moment sau nainte li se interzisese s poarte ciorapii si calota rosie, din care pricin si
atrseser porecla de cardinalii negri", care i-a deosebit de ceilalti tot timpul ct au durat acele certuri
politico-dogmatice.
Scurta sedere a cardinalului Consalvi la Paris a rennodat si mai strns legturile de prietenie ce existau
ntre noi si dac amintirile mele din copilrie fuseser date peste cap, revzn-du-1 pe cardinalul Maury,
am fost n schimb, pur si simplu, ncntat de colegul lui. Desi n-am fost niciodat adepta regimului
imperial, am fost ntotdeauna de acord cu rationamentele obiective si impartiale. Asa c am fost profund

impresionat s-1 aud pe cardinalul Consalvi, pe el, omul persecutat, vorbind cu atta blndete,
lamentndu-se din pricina situatiei ncurcate n care se gsea si cutnd, cu atta bun-credint,
mijloacele ca s-o evite. Avu o serie de discutii cu ministrul cultelor; oferi mai multe solutii ale cror
amnunte le-am uitat, despre care ne-a vorbit ceasuri n sir, dar despre care mpratul nici n-a vrut s
aud. Publicul a rmas convins c absenta cardinalilor a tinut numai de faptul
214
c acestia nu erau de acord cu divortul mpratului, ceea ce, evident, era o greseal.
N-am asistat nici la serbarea cstoriei, dup cum nu asistasem nici la cea a ncoronrii. M mndream
cu lipsa mea de curiozitate, dar de fapt am descoperit c nu m dusesem din lene si din comoditate.
Deranjul mi se prea a fi mult mai mare dect plcerea de a participa la asemenea sindrofii, iar relatarea
lor n amnunt, de ctre cei care au luat parte, mi-a satisfcut pe deplin curiozitatea; apoi am citit a dou
zi, n jurnale, totul, stnd linistit n fotoliul meu si felicitndu-m c scpasem de o asemenea corvoad.
De la mine, de acas, n-am vzut dect iluminatia. A fost cea mai frumoas pe care mi-a fost dat s-o vd
vreodat, mpratul - care avea ntotdeauna idei nstrusnice - porunci s se nalte, din pnz, marele arc
din Piata l'Etoile - asa cum exist el astzi - iar acest monument improvizat avu un efect nemaipomenit.
Cred c a fost primul exemplu - adoptat astzi de toti arhitectii - de a vedea cum arat o constructie
nainte de a-i stabili precis forma. Arcul din l'Etoile a obtinut laudele pe care le merita.
Unchiul meu, episcopul din Nancy, a participat la conciliul episcopilor francezi, care a avut loc la Paris,
cu scopul de a lmuri diferendele cu Papa, dar fr nici un rezultat. Unchiul meu se comport asa cum
trebuia s se comporte un episcop, lund totusi - cu delicatete - partea mpratului, lucru care-1 ncnt
grozav pe Napoleon. Numai c la putin vreme dup asta, i ddu o mhnitoare dovad despre
multumirea sa, numindu-1 pe unchiul meu arhiepiscop al Florentei. Omul fcuse o multime de lucruri
bune la Nancy, unde se bucura de foarte mare consideratie si unde se simtea extrem de bine. A abandona
o asemenea resedint - unde se stabilise de mult vreme - ca s ia n stpnire, mpotriva clerului si a
Papei, o diocez italian, era o adevrat calamitate, cci si atrgea asupra capului diverse uri clericale,
care nu iart pe nimeni si nimic. Sosi la Paris, disperat. Tata, care l iubea mult, se necji tot att de tare
ca si el. Discutar ndelung si, dup ce cantrir inconvenientele - de a nu-i face pe plac mpratului s^u
de a o rupe cu Biserica - ajunser la concluzia c nu-si
215
putea asuma singur o asemenea rspundere. Lui du Voisin, episcop n Nantes, si lui Barral, arhiepiscop
n Tours, li se promiseser si lor posturi de seam n Italia, tot att de nedorite de clerul italian, ca si cel
de la Florenta. Domnul du Voisin trecea drept unul dintre cei mai abili teologi, asa c era prelatul cel mai
respectat din toat biserica galican. Cei trei prelati se reunir de cteva ori. Unchiul sttea la noi; ntr-o
bun dimineat ne spuse c du Voisin, dup refuzul categoric al mpratului de a reveni asupra numirii
colegului su la Florenta, plecase la Nantes; c nu-i mai rmnea altceva de fcut dect s se duc la
Saint-Cloud, mpreun cu ministrul cultelor, ca s-i spun mpratului, cu gura lui, c nu accept acel
post. Domnul de Barral' nu luase nc nici o hotrre. Episcopul ddu porunc s i se pregteasc trsura
de cltorie pentru a se rentoarce a treia zi la Nancy. Discut ndelung, cu tata si cu mine, recapitulnd
toate motivele care-1 determinaser s ia acea hotrre irevocabil. Se napoie trziu. La mas, venind
vorba despre plriile de pai, episcopul mi spuse cu un surs fortat:
- Ndjduiesc, nepoat, c ai s m rogi s-ti cumpr o multime de lucruri. Cred c cele mai frumoase
sunt n Toscana.
Tata si cu mine am schimbat, surprinsi, o privire. Episcopul plec ntr-adevr, a doua zi n zori, spre
Nancy, dar ca s-si fac bagajele si s se duc la Florenta. Am evitat orice explicatie. Cnd un om
constiincios si cu mult bun-simt actioneaz astfel, mpotriva propriei sale vointe, ntr-adevr, nu mai ai
nimic de spus. N-am aflat niciodat mai multe amnunte despre acest lucru, mpratul l-o fi amenintat
sau i-o fi fgduit cine stie ce? Cred c nici una, nici alta n-ar fi putut impresiona un om al crui spirit
era tot att de distins pe ct de solid i era judecata.
Rentorcndu-se de la Florenta, n 1814, hotrrea luat se dovedise att de nefast, nct nu mai avea
nici un rost s mai revin asupra trecutului. De altfel, ea i-a si grbit moartea unchiului meu, cci ura

partidului emigrantilor si cea a preotilor si-au dat mna pentru a-i amr tot restul vietii bietului btrn. i
n ciuda stimei deosebite de care se bucura la Nancy, unde
216
se rentorsese, necazurile ndurate la Florenta 1-au umplut de atta fiere, nct n-a mai rezistat si a murit.
Dac ar fi rmas la Nancy, nici una dintre jignirile care 1-au amrt atta n-ar fi avut loc, iar el ar fi gsit
n Pap un protector si nu un dusman ofensat care dorea s se rzbune. Dar a te mpotrivi vointei
mpratului, orict de plauzibil ar fi fost motivul, ar fi fost n vremea aceea nebunie curat.
Alexis de Noailles primise un brevet de sublocotenent ca s intre n armat; dar el declar, sus si tare, c
nu voia s devin ofiter; mpratul insist, dar el rezist, l arestar si-1 vrr la nchisoare, dar el o tinu
pe a lui si nu ced. mpratul tinea s-1 trimit la Charenton. Ai lui obtinur, cu mare greutate, s rmn
la Vincennes. n sfrsit, neputndu-i nfrnge ndrtnicia si temndu-se, poate, ca aceast nebunie s nu
devin contagioas, mpratul l scoase din temnit, poruncindu-i s prseasc Imperiul, unde n-avea
nevoie de acel conspirator de sacristie". i multumit de aceast porecl ironic, i deschise larg portile
nchisorii si i le zvori pe cele ale patriei. Tnrul de Noailles a fost singura persoan - dup cte stiu eu
- care a rezistat n fata mpratului, dup cum doamna de Chevreuse a fost singura care a fost silit s
ocupe un loc la Curtea imperial.
Alexis de Noailles n-a fost ns singurul care a primit brevetul de sublocotenent; odat cu al lui au mai
fost trimise o duzin altor tineri ale cror familii, aflate n opozitie, erau cele mai ndrjite. Aceste
brevete fuseser expediate dup un bal costumat dat de doamna de Cayla, un bal de un fast si de o
mretie nemaipomenite, dat special ca s ajung la urechile mpratului. Acesta voia ca persoanele care
nu-1 simpatizau s vegeteze n liniste si pace; de ndat ce cutezau s se remarce n vreun fel, trebuiau vrnd, nevrnd - s fac parte din guvernul lui, fiindc Napoleon nu admitea nici un fel de distinctie care
s nu se datoreze lui.
De altfel, se vzu c apreciase foarte bine lucrurile fiindc - cu exceptia lui Alexis - toti acei
sublocotenenti finiti peste noapte devenir, cu timpul, cei mai zelosi SUstintori ai coroanei imperiale.
Nu stiu dac, n epoca
217
aceea, doamna de Cayla era prieten intim cu ducele de Rovigo, asa cum s-a constatat mai apoi din
nemaipomenita asemnare a fiului ei, cu el. Dup ce s-a dat n spectacol, n mod public, cu Ludovic al
XVIII-lea, s-au tesut, pe seama ei, sute de istorii scandaloase. Eu, personal, nu le-am crezut; era totusi o
persoan agreabil, att ct putea fi o femeie care avea un ten groaznic, dar care era foarte spiritual si
deosebit de dornic s plac. O ducea foarte prost cu brbatul ei - o fiint mai mult dect bizar - dar era
plin de tandrete si de grij fat de soacra ei care o adora.
Dac mi-ar fi cerut cineva relatii despre ea n acea epoc, as fi nftisat-o ca pe o femeie cu o comportare
foarte la locul ei, poate fcnd un pic pe mironosita si afisnd o mare cucernicie, mi amintesc c odat,
cnd dansase cadril de lsata-secului, ceru s fie nlocuit n smbta urmtoare, cnd se dansa din nou,
desi nici una dintre celelalte sapte femei nu se sfii s-1 danseze. Doamna de Caylus avea mare grij de
cucoanele btrne din societatea soacrei sale, de episcopi si de oamenii Bisericii. Noi credeam c o face
din convingere; dar, mai trziu, a dovedit c o fcea doar din nevoia de intrig si din dorinta de a fi
ridicat n slvi. Postea cu ostentatie, ceea ce era de mare mirare n timpul Imperiului. Putini oameni
afisau pe atunci astfel de practici, cnd balurile aveau loc, fr nici o jen, chiar si n primele dou
sptmni ale postului Pastelui, dar ncetau imediat dup asta. mi amintesc c domnul conte de Palfy,
avnd neinspirata idee de a da un bal n Vinerea mare, n-au venit dect dou femei si acelea de la Curtea
imperial. Asta mi aduce aminte de convertirea lui Jules de Polignac. N-am crezut niciodat n
sinceritatea cucerniciei sale si iat de ce.
Exista la Lyon o mostenitoare bogat, a crei mam era sub totala influent a preotilor ce se opuneau
Concordatului. Acestia au aranjat ca fata s se mrite cu Alexis de Noailles, pe atunci corifeul acestei
popimi. Tnrul se duse deci la Lyon ca s discute amnuntele si, ntr-o sptmn, reusi s se fac att
de antipatizat si de mam si de fat, nct nu mai fu vorba de nici o cstorie.
'.18

Jules de Polignac, ntemnitat la Vincennes, prin deosebita bunvoint a mpratului - cci desi fusese
condamnat doar la trei ani, termenul trecuse de mult - tot ndjduia s ias din puscrie. Adrien de
Montmorency si ngrijea ntr-un mod ct se poate de amical prizonierii ncredintati lui, la Vincennes.
ntr-o sear, se vorbi la mine despre ruperea cstoriei lui Alexis de Noailles.
- Drace, zise Adrien, tocmai i-am istorisit treaba asta lui Jules. I-am spus c, dac s-ar dovedi un bun
catolic, am putea aranja cstoria asta, n favoarea lui!
Nici n-au trecut bine opt zile si am si aflat c Jules devenise deosebit de evlavios. Renuntase la
distractiile foarte putin ortodoxe pe care le practicase pn atunci si-si schimbase prietenii, n sfrsit,
sentimentele si obiceiurile sale suferir o asemenea transformare, nct duhovnicul su - pe care si-1
alesese dintre preotii cei mai binevzuti - putu spune coreligionarilor si c domnul de Polignac era
omul care le mergea la inim. Imediat ncepur tratativele pentru cstorie, tratative care erau acum
destul de avansate pentru a fi aproape siguri de succesul lor, de ndat ce tnrul ar fi iesit de la
Vincennes; dar mpratul puse piciorul n prag si o mrit pe bogata mostenitoare cu domnul de
Marbeuf.
ncepnd din acea epoc, pe Napoleon l apuc fantezia s mrite - dup bunul lui plac - toate fetele care
aveau o zestre mai mare de cincizeci de mii de franci. Aceast inchizitie privind diversele familii a
contribuit si ea la nepopularitatea sa. Admitea totusi si o oarecare rezistent. Domnul de Alligre era
sambelan; mpratul i ceru fata c s i-o dea de nevast domnului de Caulaincourt; omul se prefcu a
accepta Propunerea, cu bucurie. Dar, peste cteva zile, veni s-i spun, cu un aer mhnit, c domnisoara
de Alligre simtea o sil de nenvins fat de persoana ducelui de Vincennes. mpratul nu ^i insist.
Domnul de Alligre se crezu salvat, dar aflnd la Putin vreme dup asta c domnul de Faudoas, fratele
ducesei "e Rovigo, fusese propus drept ginere, zori n opt zile Mritisul fetei sale cu domnul de
Pomereu, sub pretextul c-1 Preferase dintre toti pretendentii, mpratul fu suprat o
219
vreme pe domnul de Alligre, dar acesta, pretextnd c nu avea nici o vin, o fcu pe nevinovatul.
Ct despre Jules, el pstr o aur de sfintenie pe care n-o putu exploata dect n timpul Restauratiei, cci
a rmas prizonier pn n 1814.
Capitolul VII
Spiritul emigrantilor rentorsi. - mpratul si regele Romei. -Idealisti. - Domnul de Chateaubriand. Ducesa de Levis. - Ducesa de Duras. - Ducesa de Chtillon. - Contele si contesa de Segur.
N-am s-mi pot aduce niciodat aminte, fr s-mi fie rusine, de bucuria vinovat cu care primeam
vestile despre nfrngerea armatelor noastre. Am citit, mai trziu, cuvintele pe care Machiavelli le rostise
despre Fuori inciti si, cu fruntea rosie de rusine, m-am vzut obligat sa mrturisesc
asemnarea. Emigrantii din toate timpurile si din toate trile ar trebui s-si fac din lucrarea lui
Machiavelli o carte de cpti; aceast oglind i-ar determina s dea napoi din fata propriei lor imagini.
Sigur, sentimentele nobilimii nu erau la fel n toate trile, dar am ferma convingere c masele populare
deveniser total indiferente la succesele militare ale lui Napoleon. Cnd tunul vestea cstigarea vreunei
mari btlii, nu se mai bucura dect un numr foarte mic de oameni; populatia rmnea nepstoare. Era
si firesc, cci se sturase pn peste cap de o astfel de glorie, stiind perfect de bine c noile succese
aduceau dup sine noi poveri pe umerii ei. O btlie cstigat nsemna practic alt rnd de recrutri si
cucerirea Vienei nu era dect preludiul unui mars nimicitor, fie spre Varsovia, fie spre Petersburg. De
altfel, mai nimeni nu avea ncredere n exactitatea buletinelor si aparitia lor nU strnea nici un fel de
entuziasm, mpratul era ntotdeauna primit cu mult mai mult rceal la Paris, dect n oricare aue orase
ale trii.
Ca s respect totusi, cu strictete, adevrul, trebuie s spu^ c, n ziua n care cea de a douzeci si sasea
lovitur de tu
220
vestit Frantei c mprteasa nscuse un biat, a rsunat n ntreg Parisul un lung strigt de bucurie care
a vuit aidoma unui talaz dezlntuit. Toat lumea iesise la ferestre sau n pragul portilor, n timpul celor
douzeci si cinci de lovituri de tun, se nstpnise n ntreg orasul o tcere ciudat, dup care urm cea

de a douzeci si sasea lovitur si, o dat cu ea, explozia de bucurie a parizienilor. Acest prunc era un fel
de ncununare a victoriilor de pn atunci ale mpratului, iar oamenilor le plac norocosii. Ar fi de prisos
s mai spun c cei care nu-1 puteau suferi n-au simtit, n acel moment, nici cea mai mic emotie. Fapt e
c mpratul si iubea cu patim odrasla, iar de ndat ce micul rege se fcu mai mrisor si putu distinge
persoanele din jurul su, l prefer tuturora pe tatl su. Poate c, cu timpul, dragostea patern 1-ar fi
fcut s devin mai avar cu sngele soldatilor. Am auzit povestindu-se la domnul de Fontane c, ntr-o
zi, n timp ce acest domn asista la dejunul mpratului, regele Romei alerga vesel, n jurul mesei. Tatl
su l urmrea cu niste ochi n care se citea o dragoste fr margini. La un moment dat, copilul se
mpiedic de ceva, czu si se lovi usor ceea ce-i pricinui o spaim cumplit tatlui. Dup ce se linisti,
mpratul czu ntr-un soi de sumbr reverie, apoi rosti cu glas tare, fr s se adreseze, n mod special,
cuiva:
- Am vzut, zise el, cum o ghiulea de tun a ucis douzeci de oameni dintr-o dat!
Dup care ncepu s discute cu domnul Fontane treaba pe care o avea de discutat si de la care fusese
distras de ntmplarea despre care v-am vorbit. Nemultumirile si neplcerile, care ncepuser s-si scoat
capul, poate c contribuiser si ele la acele gnduri melancolice. Cred c n-as mai isprvi niciodat dac
m-as ambitiona s istorisesc tot ce se spunea pe seama mpratului dar, cum eu priveam lucrurile H lr!
P"srna opozitiei, n-am dat niciodat crezare unor astfel fal ^k-^hiar dac aceast prism arta lucrurile n
culori sim e^ Pu^n avea avantajul c le mrea, cci am fost pur si att H m'rat^ sa vad cti oameni, ce
preau n ochii nostri tot
e mari ca si faptele pe care Napoleon i punea s le
221
svrseasc, s-au dovedit a fi mrunti si mediocri cnd el a ncetat s-i mai sustin. Unul dintre cele mai
mari talente ale sale era s descopere - cu privirea lui de vultur - specialitatea fiecruia, s-1 foloseasc
exact acolo unde trebuia si, prin asta, s trag maximum de profit. Singurele persoane fat de care simtea
o sil de nenvins erau liberalii convinsi, cei crora el le spunea idealisti". Cnd cineva era odat
etichetat astfel, porecla i rmnea pe vecie, mpratul 1-ar fi trimis cu plcere n nchisoarea din
Charenton, privindu-1 ca pe un flagel social. Din pcate eram siliti s recunoastem c geniul lui
Bonaparte l ajutase s vad lucrurile just si c acele spirite care visau la fericirea natiunilor - sigur,
oameni destul de respectabili - nu fceau altceva dect s atte patimile multimii si s provoace
dezordine si vrajb. Printre acesti idealisti" mpratul l numra si pe domnul de Chateaubriand. Eroare.
Domnul de Chateaubriand n-a manifestat niciodat nici un fel de slbiciune pentru genul uman; nu s-a
preocupat niciodat dect pe propria sa persoan, strduindu-se s-si ridice un piedestal de unde s poat
domina secolul. Acest loc, sigur c era greu de ocupat cnd exista un Napoleon, dar el s-a strduit, fr
ncetare, s-1 ocupe. Memoriile sale dezvluie lumii n ce msur s-a strduit, cu ct perseverent si cu
ct ndejde c va reusi. A reusit, ntr-o oarecare msur, s-si creeze o atmosfer aparte, unde el era
soarele. De ndat ce iesea din aceast atmosfer, devenea pur si simplu insuportabil; atta vreme ns
ct rmnea cufundat n aceast atmosfer, era cel mai plcut, cel mai amabil om, si-si distribuia razele
cu cea mai deplin gratie. Nu-mi plcea dect acest Chateaubriand, cellalt mi se prea odios.
Dac s-ar fi multumit s fie doar scriitor - asa cum l ndemna firea lui de artist - n afar de cteva
necazuri prilejuite de critic, n-ar fi cunoscut si n-am fi cunoscut dect prtile sale bune si plcute. Dar
ambitia de a deveni om de Stat 1-a trt pe alte trmuri dect cele literare, unde pretentiile sale - destul
de prost primite - au iscat n el o multime de patimi si i-au necat stilul n valuri de fiere, fcndu-i multe
din scrieri aproape de necitit tocmai cnd timpul i-ar fi pus la
222
ndemn niste cititori impartiali. Domnul de Chateaubriamd s_a lsat tot timpul n voia dispozitiilor de
moment. A sesizat punctul slab al publicului si a reusit s-1 flateze att de bine, cu talentul su de
scriitor, nct a reusit s devin foarte popular. Pentru asta i-a fost absolut indiferent c a trebuit s-si
schimbe radical prerile, s ridice n slvi ceea ce ponegrise mai nainte si s ponegreasc ceea ce
ludase. i-a nsusit dou sau trei principii pe care le-a mnuit, cu dibcie, dup mprejurri, n asa fel
nct le-a fcut aproape de nerecunoscut, dar cu ajutorul crora a izbutit s ias din toate mprejurrile,

si, culmea, pretinznd c a fost ntotdeauna profund consecvent. Lucrul i-a fost cu att mai usor de
realizat cu ct spiritul su, care friza deseori genialitatea, nu s-a simtit ctusi de putin stnjenit de nici
una dintre consideratiile morale care 1-ar fi putut deranja. Nu credea n nimic pe lume, dect n talentul
lui, dar acest talent se preschimbase n ochii si ntr-un altar n fata cruia sttea vesnic prosternat. Dac
voi vorbi despre Restauratie si despre Revolutia din 1830, deci dac voi continua cu Memoriile pn
atunci, voi mai avea deseori prilejul s m mpiedic de el. n timpul Imperiului mi s-a prut a fi un om de
geniu, persecutat pentru c refuza s ridice n slvi despotismul si pentru c-si dduse demisia din slujba
de ministru n Valais, dup moartea ducelui de Enghien. Geniul crestinismului, Itinerar la Ierusalim,
poemul Martirii, publicate recent, justific admiratia noastr. Sigur c entuziasmul ctorva doamne mi sa prut exagerat, desi m-am asociat si eu lor, pn la un anumit punct, mi aduc aminte de seara cnd nea citit cteva pagini din Abencerage, la doamna de Segur. Citea cu vocea cea mai misctoare, cea mai
emotionant, cu acea ncredere pe care o avea n tot ceea ce iesea de sub pana lui. Jria att de intens
sentimentele eroilor si, nct lacrimile ncepuser a-i cdea pe hrtiile din fata lui. mprtseam, fr sa
vrem, aceast vie emotie, cci ne tinea pe toti sub farmecul !ecturii sale. Dup ce isprvi de citit, gazda
aduse ceaiul.
- Domnule de Chateaubriand, dumneavoastr nu doriti ceai?
- Ba da, v-as cere unul.
223
m
Intr-o secund, ecoul se rspndi n ntreg salonul.
- Draga mea, vrea ceai! - i voi duce eu un ceai! Dati-i un ceai! A cerut ceai! etc. i zece cucoane se
puser n miscare ca s-si serveasc idolul". Era pentru prima oar cnd asistam la un asemenea
spectacol, si mi se pru att de ridicol, nct m-am jurat s nu joc niciodat un asemenea rol. Asa nct,
desi am fost n relatii destul de apropiate cu domnul de Chateaubriand, nu m-am nrolat niciodat n
regimentul doamnelor sale", cum le spunea n btaie de joc doamna de Chateaubriand, si n-am ajuns
niciodat la nici un fel de intimitti, fiindc el nu admitea dect adoratoarele sincere.
Cnd, n 1812, am prsit resedinta de la Beauregard, ca s ne instalm n conacul de la Chtenay,
domnul si doamna de Chateaubriand tocmai se stabiliser la Vallee-aux-Loups, la distant de zece
minute de casa mea. Locuinta - creat de el - era ncnttoare, iar el o iubea enorm. Ne vizitam tot
timpul. Adesea, l gseam scriind pe coltul unei mese din salon, cu o pan pe jumtate rupt, care abia
intra pe gura unei sticlute cu cerneal. Cnd ne vedea trecnd prin fata ferestrei, scotea un strigt de
bucurie, si vra hrtiile scrise sub perna unei vechi berjere care-i servea si de map si de secreter si,
dintr-un salt, ne iesea nainte, cu bucuria unui scolar care chiuleste din clas. Atunci era nemaipomenit
de drgut si de amabil. N-as putea spune acelasi lucru despre doamna de Chateaubriand1; era o femeie
desteapt, dar vedea numai prtile rele ale lucrurilor. A fcut mult ru sotului ei, iritndu-1 ntruna si
fcndu-1 s capete o fire insuportabil. El a avut tot timpul un dinte mpotriva ei, fiindc nu 1-a lsat
niciodat s se bucure de nici o clip de liniste. Am spus c femeia avea spirit si acesta era un lucru de
necontestat. Totusi orgoliul ei burghez se simtea jignit de reputatia literar a domnului de Chateaubriand.
n timpul Restauratiei, doamna dori cu patim titluri si locuri la Curte
' Chateaubriand se nsurase n 19 martie 1792, ncavnd la acea dat dect douzeci si patru de ani, cu o
tnr orfan, extrem de frumoas si foarte bogat, domnisoara Celeste Buisson de la Vignc. Ea a fost
victima, fidel totusi si deosebit de devotat, a egoismului fr pereche si a vesnicei inconsecvente a
sotului ci", spune Edouard Hcrriot n cartea sa Doamna Recamier si prietenii ei (n. ed. f r.).
224
entru a compensa succesele sotului ei. Afirma - sus si tare -ca nu citise un rnd din ceea ce publicase
brbatu-su; dar cum i mpuia zilnic capul c o tar care se bucura de cinstea de a avea un om ca el, si
pe care nu-1 fcea guvernator, era o tar blestemat, sotul ei o iert avnd n vedere devotamentul e care1 nutrea fat de el. Faptul c aceast familie risipea foarte multi bani, fr s triasc totusi pe picior
mare, era o nou dovad a felului dezordonat si nesocotit n care si planifica bugetul. L-am auzit, de
altfel, de multe ori, pe domnul de Chateaubriand spunnd c nimic nu i se prea mai insipid dect s

triasc dintr-un venit limitat. Voia s aib bani multi, s-i risipeasc, s simt lipsurile, s aib datorii,
s fie numit ambasador, s fac ce poftea cu banii destinati cheltuielilor de reprezentare, s prseasc
slujba, s fie srac lipit pmntului si plin de datorii, s renunte la avantajul de a avea douzeci si cinci
de cai n grajd, si s aib plcerea de a refuza o invitatie la mas sub pretextul c nu are cu ce s-si
plteasc o trsur care s-1 duc acolo, n sfrsit, s treac prin cele mai variate situatii pentru a se
desplictisi" - cum spunea el - cci, de fapt. sta era scopul si marele secret al vietii sale.
n ciuda acestei vieti haotice la care domnul de Chateaubriand le asocia - fr s simt nici cea mai mic
remuscare - pe toate persoanele care-i erau devotate, era totusi un om care plcea. Dup ce-ti ntorcea pe
dos toat viata, se strduia s ti-o fac, ct de ct, acceptabil. Din cnd n cnd chiar se cznea s arate
c face mari sacrificii fat de persoanele ce-i iubeau; dar cum le fcea mpotriva firii sale, nu-1 tineau
niciodat prea mult. Asa, de pild, dup ce a acceptat s plece la Roma mpreun cu doamna de
Beaumont, desi aceasta l incomoda, atta a scit-o si a tracasat-o, nct biata femeie a murit aproape
izolat de toat lumea. Pe urm, dup ce si-a schimbat felul de viat, s-a aruncat din nou, cu JUrie, n
societate, a pus ochii pe doamna Z., iar cnd ea s-a jidrgostit nebuneste de el, a asistat la cumplita boal
care a vit-0> nebunia, fr nici cea mai mic urm de regret. Mai rzui, a consimtit, cu mare greutate, s
scrie un articol destul e rece, ntr-o gazet, pentru a aduce unele elogii doamnei
225
Duras care, timp de doisprezece ani, nu trise dect pentru el' As putea aduga o sumedenie de nume la
aceast list, cci domnul de Chateaubriand a stiut ntotdeauna s se lase adorat fr s-si fac nici cele
mai mici reprosuri pentru mhnirile pe care le csuna. Dintre toate prietenele sale cred c cea care a
ocupat cel mai mare loc n inima sa, a fost doamna X, devenit duces de Z. Povestea acestei biete femei
e legat de moravurile care existau nainte de Revolutie. Ca fat tnr, a fost deosebit de vesel si de
ncnttoare; n 1790, datorit averii uriase pe care urma s-o mosteneasc, s-a mritat cu domnul X., fiul
mai mare al printului Y. Fr s fie tot att de distins sufleteste ca si sotia sa, era totusi deosebit de
frumos si, n plus, un brbat - cum se spunea pe atunci - la mod. Cnd a fost prezentat la Tuileries,
noua pereche a fcut senzatie, n ciuda gravittii evenimentelor din acea epoc, n curnd, furtuna
Revolutiei i-a desprtit. Domnul X. a emigrat, sotia sa, nsrcinat, a rmas n mijlocul familiei sale
mprtsind, n permanent, nenorocirile acesteia. I-a nsotit pe ai si la nchisoare, fiind ngerul pzitor
al printilor ei si mai ales al maresalei de Z., bunica sotului ei. servit-o ca o fiic sau, mai curnd, ca o
slug, pn n ziua n care btrna a fost dus la esafod. i-a vzut apoi tatl pierind sub ochii ei, si-a
consolat, cum a putut, mama, strnind admiratia si veneratia tuturor persoanelor care erau ntemnitate
mpreun cu ea. De ndat ce portile temnitelor s-au deschis, primul ei gnd a fost s se duc s-si
ntlneasc brbatul, pe care-1 iubea cu patim. S prsesti Franta, pe vremea aceea, nu era deloc un
lucru usor. Totusi, datorit curajului si inteligentei, izbuti s se mbarce pe un vapor care pleca n Anglia.
Cu copilul n brate, btu deci la usa sotului ei. Numai c domnul de X. era pe atunci ndrgostit lulea, si
deci nhmat la jugul doamnei Fitz-Herbert. Doamna avea, pe putin, patruzeci si cinci de ani, dar
plcerea de a fi rivalul printului de Galles 1 Domnul de Chateaubriand arc mult noblete sufleteasc, un imens arnor-propriu, o foarte marc
delicatete; c gata s fac orice sacrificiu pentru persoanele pc care Ic iubeste. Din pcate, n-arc nici
umbr de sensibilitate adevrat. Mic, personal' mi-a pricinuit mult suferint", spune doamna Rccamicr
(n. ed.fr.).
226
re nu-si ascundea deloc nemultumirea - i se prea ceva plin Q farmec domnului de X. Asa c, atunci
cnd se trezi la us u gratioasa lui tovars de viat, simti o vie nemultumire. Sub pretextul ca trebuie sa
fac economie, o conduse ntr-o colib amrt, undeva, n nordul Angliei. Femeia nu se olnse atta
vreme ct el rmase alturi de ea. Dar, nu peste mult, afacerile l chemar la Londra. ederile sale n
capital ^venir din ce n ce mai dese, se prelungir, pn cnd omul rmase acolo. Domnul de X. era
prieten intim cu domnul de V., brbat tnr, mai putin frumos, dar mult mai cinstit si mai plcut dect
domnul de X. Acesta din urm i mrturisi prietenului su plictiseala pe care i-o pricinuiau scrisorile

tandre, dar att de triste, ale sotiei sale. Domnul de V. i reprosa c-o prsise astfel, artnd c ar merita
s i se ntmple si lui acelasi lucru, ca s vad ce nseamn s fii nenorocit.
- Nenorocire? Cea mai frumoas zi din viata mea va fi cnd voi scpa de ea!
Domnul de V. se oferi s ncerce s-1 scape pe domnul de X. de dragostea sotiei sale. Aceast propunere
fu acceptat cu o bucurie fr margini de ctre sotul ticlos. Cei doi prieteni se duser deci mpreun la
colib; dup cteva zile, domnul de X. plec lsndu-1 pe domnul de V. singur, cu o femeie de douzeci
de ani, trist si plictisit de lungile zile de iarn. Tnra era, pe ct de amabil si de frumoas, pe att de
plin de talente si de spirit. Domnul de V., cum era de altfel si de asteptat, se ndrgosti nebuneste de
sotia lui X., asa c nu-i fu greu s joace rolul la care se angajase, l avertiz deci pe sot de progresele pe
care le fcuse si, dup cteva luni, de deplinul su succes. Sotul i scrise c dorea s le fac o vizit.
Doamna de X., trezit din dulcele vis n voia cruia se lsase, la gndul c avea s-si revad sotul pe
care-1 nselase, fu cuprins de o mhnire fr margini. Domnul de V. ncerc n zadar s-o linisteasc; n
sfrsit, se hotr s-i istoriseasc Pactul imoral pe care-1 ncheiase cu sotul ei, aducndu-i drept
ovad corespondenta pe care o purtase cu el. Doamna de X.
ai avea nc, n acea epoc, sufletul nobil si pur. Se simti
227
att de revoltat de a fi fost trdat ntr-un mod att de odios nct cumplita revelatie, pur si simplu, o
nuci. Chiar a doua zi, si lu copilul si plec la Yarmouth, anuntnd c se rentorcea s caute refugiu n
bratele mamei sale. Sotul ei fu ncntat s se vad scpat de ea. Dar domnul de V. alerg dupj doamna de
X., izbuti s-o prind nainte de a se mbarca, o linisti, o nsoti o bucat de drum si izbuti s obtin
iertarea. Dar iluzia iubirii se spulberase pentru ea. Domnul de V. fusese pedepsit, pentru tranzactia lui
rusinoas, s ndure calvarul iubirii pierdute, care-i amr toat viata. Doamna de X. simtindu-si onoarea
terfelit si inima distrus de comportarea urt a celor doi brbati pe care-i iubise, sosi la Paris n timpul
saturnalelor din epoca Directoratului, la care lu parte activ. Ea nssi mrturiseste acest lucru, n
cteva rnduri: M simt ct se poate de nefericit. De ndat ce m ndrgostesc de cte un brbat, se
iveste altul care-mi place si mai mult". Alegerile ei au fost, n acea epoc, destul de jalnice, att n ceea
ce privea calitatea persoanelor, ct si numrul. Ajunsese ntr-un asemenea hal de destrblare, nct
dragostea ei pentru Chateaubriand a fost ca un fel de reabilitare. Aceast legtur ajunsese la apogeu,
cnd iat c domnul de Chateaubriand plec n pelerinaj ctre Tara Sfnt. Cei doi iubiti si ddur
ntlnire, la ntoarcere, la Fntn Leilor din Alhambra. Doamna de X. n-avea de gnd s lipseasc de la
o revedere att de romantic. Asa c n ziua indicat, se afla acolo. Numai c n timpul absentei
domnului de Chateaubriand, ea ncercase s-si potoleasc nelinistea, acceptnd curtea asidu a
colonelului de L. n vreme ce-1 astepta pe pelerin s soseasc de la Ierusalim, doamna afl despre
moartea colonelului. Asa nct atunci cnd domnul de Chateaubriand sosi, cu scuzele gata pregtite
pentru c ntrziase, si cu gura plin de laude pentru punctualitatea iubitei sale, o gsi pe femeia att de
drag mbrcat n doliu si plngnd cu disperare moartea unui rival fericit n absenta lui. ntreaga
cltorie n Spania l oblig deci pe domnul de Chateaubriand s mbine rolul de consolator cu cel de
adorator, ncepnd dio
228
acea epoc, relatiile dintre ei se rcir, desi au mai durat o bun bucat de vreme.
Publicarea Itinerariului ddu un nou lustru talentului domnului de Chateaubriand si spori dorinta multor
persoane de a-1 vedea. Profit deci de acest lucru pentru a-i crea doamnei de X. o situatie mai bun.
Ddu deci de nteles c nuniai prin ea se putea ajunge la el, ncercnd astfel s pun capt singurttii
acesteia. Doamna tinu seama de acest lucru, cu att mai mult cu ct era n interesul ei. Atunci toat
lumea ncepu s-i dea atentie pentru a-1 atrage pe scriitor. Cum era o fiint ncnttoare, de ndat ce
intrai n relatii cu ea, plcea tuturor. O vreme, fcu parte din societatea doamnelor de Duras, de
Beranger, de Levis etc. Dar, dup un timp se plictisi de ele. Se retrase deci de bunvoie, n intimitatea
odii sale, unde ocupatiile serioase se amestecau cu niste talente cu totul deosebite care-o ajutau s-si
petreac, n mod plcut, timpul. Tri astfel, pn la Restauratie. Dup aceea, am vzut-o npustindu-se
din nou, n vrtejul distractiilor, mbrcat toat n roz, dans ca o nimf, la un mare bal. Sotul ei, care

nu ncetase s-o vad, ncerc s se mpace cu ea. Atunci doamna X. si lu titlul de duces de Z. I se
propuse un apartament n palatul de Z. Tot atunci, ncepu a se vorbi c era nsrcinat; toti cei din jur
ndjduir c va drui un frtior fiicei sale care se mritase de ctiva ani. Din pcate, prietenii ncepur a
observa manierele cam bizare ale doamnei de X. Urmar cele O sut de zile" ale lui Napoleon. Groaza
puse stpnire pe aceast doamn, iar ciudteniile sale sporir. Cei din jur au ncercat o vreme s
ascund acest lucru, dar pn la urm nu s-a putut si au trebuie s-o nchid ntr-un ospiciu, n clipa n
care scriu aceste lucruri, doamna de X. e nchis de peste douzeci de ani si nu si-a mai recptat
niciodat judecata. Asta a fost soarta uneia dintre persoanele pe care natura o 'nzestrase, din belsug, cu
unele dintre cele mai frumoase si "ttai rvnite nsusiri. Nu m pot abtine s nu adaug c ar fi jtteritat cu
mult mai mult de la viat, dect att ct i-a fost dat. ,.ac n-ar fi fcut acea nefericit cltorie n Anglia,
care a J'gnit-o att de cumplit si a deceptionat-o n asemenea hal
229
;,*
:i
W
l, li lll
nct a determinat-o s duc viata pe care a dus-o n timpul Directoratului, poate c n-ar fi apucat pe un
astfel de drum. Am auzit c brbatul ei a regretat de multe ori felul cum se purtase cu ea si mai ales
faptul c o sacrificase pe altarul acelor falsi zei ai galanteriei care erau nc atotputernici n epoca n care
intrase el n societate. N-a mai putut ascunde fat de nimeni c de fapt el era singurul vinovat pentru
toate nenorocirile sotiei sale.
Domnul de Chateaubriand avusese intentia de a o ridica n propriii si ochi si mai ales n cei ai lumii.
Dar el nu era n stare s se ocupe, cu perseverent, de soarta altcuiva, dect de a sa. Dup ce doamna de
X. fusese obligat s se retrag, imediat apruse acea companie a cucoanelor", din care fceau parte
ducesele de Duras, de Levis si doamna de Beranger; astea erau cele mai importante, restul nu conta, asa
c n-are nici un rost s le mai pomenesc. Cele trei doamne si aveau fiecare ora lor. De ndat ce domnul
de Chateaubriand era primit de una dintre ele, aceasta zvora bine usa si numai el stia ce ptimea dac
ndrznea s ofere uneia dintre ele cteva din minutele destinate celorlalte. Se fleau att de tare cu
succesele lor, nct portarul avea ordin s tin poarta ncuiat, fiind avertizat c era ora la care trebuia s
soseasc domnul de Chateaubriand si v pot asigura c uneori consemnul se prelungea numai pentru a
da impresia c zeul" sttuse mai mult la respectiva doamn, dect la celelalte. Nu v mai vorbesc de
scenele care aveau loc ntre cele trei rivale, spre distractia nebun a celor din jur; n fiecare sear ns,
toate trei si recptau buna dispozitie si se duceau s-i fac o curte asidu doamnei de Chateaubriand pe
care o copleseau cu grija si cu atentiile lor. ntr-o zi, cnd aceasta era putin rcit, mi mrturisi c fusese
nevoit s nghit cinci cni cu supa fierbinte, n aceeasi dimineat, nsotite de cele trei biletele pe care
le arta tuturor, btndu-si joc de acele cucoane caraghioase, dar, n fond, destul de multumit n sinea
ei, fiindc acele omagii ale unor doamne att de suspuse nu-i displceau deloc. Se spune c doamna de
Levis obtinuse de la acel att de rvnit geniu" cele mai depline favoruri; doamna de Duras
ri de gelozie, iar doamna de Beranger lu hotrrea s-si ndrepte privirile n alt parte.
Doamnele din cea de a doua categorie nu aveau pretentii att de mari. Persoanele admise n preajma
doamnei de Levis o gseau amabil si frumoas; n realitate, era urt si posac, chiar privit de la o
distant pe care nu m-am simtit niciodat ispitit s-o micsorez. Doamna de Duras era fiica domnului de
jCersaint, care fusese conventional. Mama ei si ea sttuser, n timpul Revolutiei, la resedinta lor din
Martinica. Sosind la Londra cu o fat de douzeci si doi de ani, deloc frumoas, doamna de Kersaint
multumi cerului c putu s-o mrite cu ducele de Duras, srac lipit, ceea ce-1 oblig la o total stare de
dependent, impus cu destul asprime de printul de Poix, unchiul fetei. Averea domnisoarei de
Kersaint, fr a fi exagerat, i convenea de minune domnului de Duras. Abia debarcat, se si mrit cu
el si chiar l ador o vreme destul de lung. Domnul de Duras era primul gentilom al camerei regelui;
serviciul se fcea pe cte un an si, n timpul emigratiei, titularii nu lipseau niciodat de la posturile lor.
Domnul de Duras obtinuse aceeasi slujb si la Curtea lui Ludovic al XVIII-lea. La putin vreme dup ce

se nsurase, i veni rndul s-si ia n primire postul de la Paris. Domnul de Duras plec deci din Londra,
mpreun cu sotia sa, ndrep-tndu-se spre Mitou. Ajuns la Hamburg, primi o scrisoare oficial n care i
se arta c regele consimtea s-1 reprimeasc pe domnul de Duras n functia pe care-o avusese, desi se
nsurase, dar c fata unuia care fcuse parte din Conventie nu se putea astepta s fie primit de doamna
duces de Angouleme. Deci, cu alte cuvinte, doamna de Duras era, n mod oficial, exclus de la Mitou.
Cu riscul de a deveni ridicol, domnul de Duras - care era un om de onoare - si duse sotia mapoi, la
Londra, si rmase alturi de ea. Doamna de Duras Se simti profund jignit.Dup o sedere de ctiva ani
n Anglia, teniilia de Duras se ntoarse n Franta, unde aduse si dou tet'te, singurele pe care le-au avut.
Doamna de Duras observ, n sfrsit, ascendentul pe are-l avea asupra sotului ei si-1 fcu s-i simt
superioritatea
231
cu o franchete care duse la disensiuni. Pasiunea sa pentru domnul de Chateaubriand - pe ct de
nevinovat, pe att de extravagant - s-a datorat, de fapt, plictiselilor casnice si dorintei sale de a se
distra. Doamna de Duras nu se distrase deloc n tinerete, desi era o femeie spiritual, cu o inim fierbinte
si cu o fire plin de distinctie. Cu ct scena pe care se afla se nltase, cu att i se dezvluiser si
calittile pe care le avea. De altfel, eu i le descoperisem de mult vreme.
Doamna de Beranger se mritase - ca domnisoar de Lannois - cu ducele de Chtillon-Montmorency,
om de vaz care a pierit n chip jalnic. Se afla la Yarmouth, gata s se mbarce pe un pachebot. Vntul sia schimbat directia, asa c a trebuit s astepte. Cpitanul fregatei La Blanche" aflnd c la han se afla
un duce de Montmorency, i oferi un loc pe fregata sa, care ducea banii de salarii la Hamburg. La
Blanche" pieri, cu tot ce se afla pe ea, la intrarea pe Elba. Ducele de Chtillon se nec. Vduva se
bucur o vreme de libertatea ei, dar, pn la urm, se mrit cu cel mai putin amabil dintre adoratorii si,
Raymond de Beranger. Era serioas si foarte distins, dar nu destul de desteapt pentru a se aseza printre
muritorii de rnd. Aproape c-mi era si fric de ea.
Printre numeroasele adoratoare ale domnului de Chateaubriand se afla - fr ns vreo pretentie la inima
lui -si doamna Octave de Segur. Desi ar nsemna s anticipez putin asupra evenimentelor, povestea ei
este att de romantic nct tin neaprat s-o istorisesc.
Domnisoara d'Agnesseau se mrit din dragoste, cu vrul ei primar, Octave de Segur. In timpul
Directoratului, perechea fu pe deplin fericit. Locuind la printii lor, si procurau banii pentru
cheltuielile personale, traducnd romane englezesti. Aveau acum trei bieti a cror educatie ncepea s le
ocupe mai tot timpul, cnd iat c Octave fu numit subprefect de ctre primul consul. Sotia lui l urm la
Soissons.
Contele de Segur, tatl lor, se ralie guvernului devenit imperial; fu numit mare maestru de ceremonii, iar
doamna
232
Octave deveni doamn de onoare a mprtesei Josephine. De atunci, fericirea celor doi tineri se
spulber; lungile absente a]e doamnei de Segur - din pricina slujbei pe care o avea -jscar n inima
ptimas a lui Octave o gelozie crncen. Etienne de Choiseul deveni - se pare c nu chiar pe nedrept
-motivul nelinistii sale. Octave era, ca si Orosmane crunt jignit, dar mult prea mndru pentru a se
plnge".
Doamna Octave o urm pe mprteas la Plombieres; sotul ei obtinu un scurt concediu pentru a petrece
cteva zile alturi de ea. El astept s se ntunece; n curnd se ivi si luna care scald totul n lumina ei
lptoas. Doamna Octave iesi n grdin. Brbatul ei o urmri si o vzu ntlnindu-se cu Etienne de
Choiseul, cu care ncepu s se plimbe. Octave se retrase ncetisor, prsi Plombieres fr s fi vorbit cu
nimeni si nu se mai ntoarse la Soissons. Binenteles c 1-au cutat peste tot, dar degeaba. Dup un an,
doamna Octave primi, prin post, un bilet, cu un timbru din Bolognia, n care scria: Drag Felicite, m
duc s nfrunt un lucru mai putin primejdios dect aceast inim care nu va bate niciodat dect pentru
tine". Biletul era sigilat cu un sigiliu pe care i-1 druise ea si care avea scrise pe el aceste cuvinte:
Friendship, esteem and eterna! /ove"1.

Philippe de Segur plec imediat n Bolognia, dar nu ddu de urma fratelui su. Acesta se afla totusi pe
unul din slepurile pe unde trecuse Philippe, dar si jucase att de bine rolul de soldat nct nici unul
dintre camarazi nu bnui c se travestise. Plec cu armata, n Germania. Dup ctiva ani, doamna de
Segur primi un al doilea bilet, n care nu se mai aflau dect cuvintele de pe sigiliu, de ast dat scrise de
mna lui Octave. Acesta a fost singurul semn de viat din partea lui. Dup ce fusese disperat, doamna
de Segur sfrsi prin a accepta s fie consolat, ba chiar prin a mprtsi sentimentele vii pe care le
inspira. Cei trei bieti ai si o preocupau si ei n Cel mai nalt grad, veghind asupra lor cu o dragoste
ptimas.
1 Prietenie, stim si iubire vesnic.
233
Octave, luat prizonier si dus ntr-un orsel din fundul Ungariei, nu afl dect foarte trziu despre
moartea lui Etienne de Choiseul, ucis n btlia de la Wagram. Abia atunci resimti dorinta s-si revad
patria. Dar demersurile sale pentru a-si recpta libertatea nu avur un succes chiar att de prompt, asa
nct nu izbuti s ajung n Franta dect n 1814. Sotia sa fu dezolat de aceast rentoarcere ce-o obliga
s pun capt unei legaturi de multi ani si la care tinea foarte mult. Fie c Octave fusese avertizat despre
acest lucru, fie c se temea el nsusi de o astfel de legtur, dori s rmn cu sotia sa n relatii de simpl
prietenie, pstrndu-si pentru fiii si toat cldura inimii sale. Pe sotia sa o trata cu o politete desvrsit,
dincolo de care nu trecu niciodat. Doamna Octave, intrigat de o asemenea purtare, simti reaprinznduse n ea o dragoste ptimas pentru brbatul ei. Doamna ncepu a-i face curte, folosind fat de el toate
armele cochetriei feminine.
- Bag de seam, Felicite, i spunea el uneori, nu te juca cu viata mea!
Pn la urma, bietul Octave fu sedus si se ls n voia sentimentului ptimas care domnise totdeauna n
inima lui. Urmar cteva luni de fericire deplin care-1 despgubir pentru ndelungatii ani de suferint.
Doamna Octave si urm sotul si fiul cel mare n garnizoana din care fceau parte amndoi. Din
nefericire, tot acolo se mai afla un tnr ofiter, prieten cu fiul su, pe care acesta l pofti de cteva ori
acas la el. Octave se supr, si pe bun dreptate, si i-o spuse nevesti-si verde, n fat. Ceru s fie mutat
n alt regiment si o rug pe sotia lui s prseasc garnizoana. Aceasta, pretextnd c fiul ei rmsese n
vechiul regiment, vru s petreac iarna acolo. Octave se opuse, dup care urm o scen destul de
furtunoas ntre ei. Pentru prima si ultima oar, el i trnti unele lucruri cam neplcute imputndu-i c
fcuse tot ce putuse ca s se mpace si s se apropie din nou de el. Suprat, se rentoarse singur la Paris,
nchirie un apartament asa cum stia el c i-ar plcea nevestei sale, l mobil si-1 aranja asa cum dorea ea,
apoi ncepu s-o roage s vin acas. Dar ea l
234
refuz categoric. Pn la urm i trimise o scrisoare n care i Spunea clar si rspicat c dac nu va fi la
Paris nainte de ora sase, n cutare zi, avea s se ciasc toat viata. Ea nu veni, iar el la ora nou, se
arunc n Sena. L-au gsit dup cteva zile, cu minile nclestate; stia s noate perfect dar, hotrt s
moar, vointa fusese mai puternic dect instinctul de a se
salva.
Doamna Octave, dobort de durere si de remuscri, se retrase ntr-o mnstire. Am vzut-o n chilia ei;
pur si simplu, ti strnea mila. La rugmintile fiilor ei care - cu toat dragostea lor excesiv fat de tatl
lor - i rmseser foarte devotati, pn la urm a prsit mnstirea si a revenit n lume, unde ducea ns
o viat foarte retras.
ntr-un secol n care exist att de putine iubiri dezinteresate, dragostea lui Octave merita s fie amintit.
Acest brbat avea un chip fermector si era deosebit de plcut cnd izbutea s-si nving timiditatea si
ncurctura strnite de amintirea fugii lui de acas. Sotia lui, desi nu era o frumusete, era o fiint
deosebit de seductoare, foarte cald si apropiat, cci - n pofida tristelor evenimente prin care trecuse
-izbutise s-si pstreze o multime de prietene devotate printre femeile cu o conduit exemplar.
Capitolul VIII

Ultimele momente ale Imperiului. - Garda de onoare. - Starea de spirit. - Iluziile partidului. Dezorganizarea armatei. - Aliatii se apropie. -Autorittile prsesc Parisul. - Lupta Parisului. Capitularea. - Retragerea trupelor franceze.
Nu voi vorbi despre dezastruoasa retragere din Moscova, dup cum n-am vorbit nici despre glorioasele
campanii care au precedat-o. N-am, despre toate aceste evenimente, dect 'nformatii generale. Eu nu
scriu Istorie, scriu doar ceea ce stiu Slgur. Cnd voi cunoaste si treburile publice tot att de exact a^i pe
cele particulare, poate c voi scrie si despre ele cu tot atta exactitate.
235
Cderea Imperiului se apropia si noi eram att de prosti nct s nu ne speriem, ntr-adevr, mna ferm
si abil a lui Napoleon aproape c izbutise s nbuse patimile anarhice. Dar puteam prevedea
calamittile care aveau s nsoteasc prbusirea acestui colos? Toti oamenii de bun-simt ar fi trebuit sa
tremure; noi, cu acea nepsare specific aristocratiei, ne bucuram. Poate c aveam totusi o scuz; jugul
lui Bonaparte devenise insuportabil. Alianta sa cu casa de Austria i sucise complet capul. Nu mai era
sensibil dect la lingusiri; nu suporta nici o contrazicere. Ajunsese la punctul n care nu mai suporta
adevrul. Arbitrarul despotismului su se fcea simtit pn si n familia lui. V-am vorbit despre mania lui
de a se ocupa de mritisul fetelor cu zestre. Pe urm, a nceput s se ocupe de bietii familiilor nstrite,
pe care-i vr n grzile de onoare de la Palat. Alegerea cdea asupra tinerilor ntre douzeci si cinci si
treizeci de ani care - odat scpati de recrutare - se socoteau liberi. Cei mai multi dintre ei n-aveau nici o
nclinare ctre cariera militar, pentru c nu fcuser armat n tinerete; acum, majoritatea dintre ei erau
nsurati si asezati. Era o adevrat calamitate care le ddea peste cap existenta. Prefectii aveau ordin ssi ndrepte n special privirile ctre bietii familiilor despre care se presupunea c ar fi ostile regimului.
Se lsa s se ntrevad, destul de clar, c mpratul voia s aib n mn un numr de ostateci prin care
s-i potoleasc pe cei refractari. Era - cum s v spun - un fel de practic nou, dar pe care o folosir pe
vremuri si vechii greci. Tactica aceasta a mpratului o amintea pe cea folosit de Alexandru cel Mare
fat de macedoneni, nainte de a pleca n Asia. Aceast legiune a fost alctuit n mijlocul unui potop de
lacrimi, de imprecatii si a urii dezlntuite a tuturor celor care nu puteau suferi guvernul imperial. A fost
integrat n marea armat napoleonian, n Saxa, n 1813, a participat la dezastruoasa btlie de la
Leipzig, a ndurat penibila retragere de la Hanau si a fost mcinat de boal, n spitalele din Maienta.
Cnd n-a mai rmas aproape nimic din ea, a fost refcut imediat, cu alti tineri care au ndoliat alte
familii-Grzile de onoare care au participat la campania din Franta
236
din 1814, au fost zdrobite la Reims. Cred c n-a existat corp, oaste, legiune militar care s fi suferit mai
cumplit dect aceste grzi. i cu toate astea, aceast oaste chinuit i-a rmas mult vreme credincioas lui
Napoleon. Nu si-a pus dect trziu si cu greu cocarda alb si a srit n sus de bucurie n timpul celor O
sut de zile". Cei care au alctuit acea oaste au rmas, vreme ndelungat, fideli mpratului. Asa c, mai
stabiliti, dac puteti, criterii, si trageti concluzii! Nu e mai putin adevrat c n ciuda ardorii rzboinice,
att de prompt dezvoltat n acei tineri, att de recalcitranti la nceput, instituirea grzilor de onoare a
contribuit, mai mult dect orice alt msur, la ura care se ridica din toate prtile mpotriva mpratului
si care ncepea s se concretizeze prin cuvinte cuteztoare si jignitoare.
mi amintesc c domnul de Chteauvieux (autorul Scrisorilor din Saint-James) lipsind din Paris aproape
doi ani, sosi la nceputul lui 1814. Prima vizit pe care o fcu, dup ce puse piciorul pe pmntul
francez, a fost la mine. Auzind vorbindu-se cu atta ostilitate mpotriva crmuirii, n-a stiut cum s plece
mai repede; noaptea s-a visat, bietul de el, numai n donjonul de la Vincennes, desi s-a jurat c nu va mai
frecventa n viata lui o societate att de imprudent. A dou zi, fcu alte vizite si fu din ce n ce mai
mirat s afle peste tot, pn si n snul burgheziei, ba chiar si n crsmele cele mai amrte, aceeasi stare
de spirit si acelasi limbaj liber. Acest lucru pe noi nu ne mai frapa, pentru c aceast schimbare survenise
treptat si general. O gseai att la masa ministrului politiei, ct si n cele mai multe case.
Domnul de Chteauvieux era ngrozit de vorbele noastre; fusese totusi unul dintre prietenii doamnei de
Stae'l, la Coppet, si deci obisnuit s aud cuvintele destul de tari ale Pozitiei.
Dezordinea era total printre oamenii guvernului. M

Ucearn uneori pe la doamna Bertrand; brbatul ei era acum


are maresal al Palatului, ntr-o dimineat am vzut sosind
fiter din armata mpratului, apoi un altul expediat de
237
maresalul Soult, dup care sosi un trimis al maresalului Suchet; toti vorbeau de lucrurile cele mai
dezastruoase. Biata Fanny trecea prin chinurile iadului, n sfrsit, parc pentru a pune capac tuturor
acestor vesti proaste, sosi si un slujbas din Iliria, care se apuc s ne istoriseasc felul cum fusese el trt
prin toat Italia si ct de greu izbutise s ajung la granita Frantei. Fanny nu se mai putu abtine si strig:
- Domnilor, gresiti cu totii! Chiar ast-noapte s-au primit stiri mbucurtoare de peste tot. mpratul e ct
se poate de multumit de felul cum decurg lucrurile!
Cei de fat se privir cu mirare, n ce m priveste, era clar c aceste fraze erau destinate urechilor mele.
Am surs, apoi am plecat lsnd loc liber lamentrilor. Dac ei si fceau iluzii, apoi nici ale noastre nu
erau mai putin absurde. Ne nchipuiam c puterile strine lucrau n interesul nostru; oricine ar fi ncercat
s ne lmureasc n amnunt, cum stteau lucrurile, ni se prea un trdtor. Eram ferm convinsi c regele
Suediei, Bernadotte, era cel mai activ agent al Bourbonilor. Imaginatia noastr l plasase la Bruxelles,
nconjurat de printi francezi, si cu asta, basta, nu mai voiam s stim nimic!
ntr-o sear, domnul de Saint-Chamans veni s ne spun c colonelul de Saint-Chamans, fratele su,
sosind de la Bruxelles chiar atunci, ne putea asigura c nici Bernadotte, nici printii nostri, nici mcar un
soldat strin nu intraser n Belgia si c suedezii se aflau undeva, la mama dracului, n spatele Rinului.
Nu numai c nu-1 crezurm, nu numai c puserm la ndoial spusele colonelului, ba ne mai si
suprarm pe domnul de Saint-Chamans, si nc att de tare nct putin a lipsit ca s nu-1 privim ca pe
un dusman, n orice caz, 1-am tratat cu toat rceala cuvenit unui om suspect!
Iat candoarea si prostia factiunilor! i v asigur c eram de bun-credint! Cnd mi amintesc c am
mprtsit si eu niste impresii att de demne de luat n rs, devin putin mai indulgent cu iluziile si cu
exigentele oamenilor din diversele partide. Ceea ce m mir e faptul c desi silit s le observi la tine sau
la altii, nu ti le corijezi ctusi de putin, dup cum nu nteleg intoleranta celor care, aidoma nou, au
trecut printr-o
238
serie de revolutii. Trebuie totusi s recunoastem - ca o scuz nebuniei noastre - c suntem de obicei
constrnsi s ghicim adevrul prin intermediul unor relatii sociale care mai ntotdeauna l deghizeaz,
mpratul se obisnuise s cread c tara n-avea nici un drept s se intereseze despre treburile
i, c ele erau exclusiv ale sale si c nu avea de dat socoteal nimnui. Asa, de pild, btlia de la
Trafalgar n-a fost niciodat relatat Frantei, n mod oficial; nici o gazet n-a vorbit despre ea si noi n-am
aflat amnuntele dect pe ci lturalnice. Cnd escamotezi astfel de stiri, dai prilej nemultumitilor de a
inventa tot soiul de trsni, ca de pild existenta armatei suedeze si bourboniene pe care noi le credeam
n Belgia.
Evenimentele deveniser presante. Dusmanii nc se temeau s se ndrepte spre Paris. De fapt, ar fi
trebuit s ne temem, dar noi, inconstienti, abia i asteptam. Dezorganizarea guvernului ti srea n ochi.
Recrutii amrti umpleau strzile; nimeni nu era pregtit s-i primeasc. Mureau de foame pe marginea
drumurilor; noi i vram n case, ca s se odihneasc si s mnnce cte ceva. nainte de a ncepe aceast
debandad, erau luati n primire, mbrcati, hrniti si, n douzeci si patru de ore, trimisi la oaste. Cei de
acum erau niste bieti copilandri, care erau trimisi la moarte fr ca mcar s stie s se apere. Am auzit
vorbindu-se, la maresalul Marmont, c la Montmirail, n toiul luptei, acesta vzuse un recrut, de fapt un
bietandru, stnd linistit cu arma la picior.
- Ce faci, biete? De ce nu tragi?
- As trage eu, rspunsese biatul, dac as sti s ncarc arma.
Maresalul avea lacrimi n ochi, repetnd cuvintele bietului copil care sttea n btaia gloantelor fr a
putea fticar s se apere. Pe msur ce rzboiul avansa, era din ce n Ce mai dificil de ascuns adevrul
asupra inutilittii eforturilor !gantice fcute de Napoleon si de minunata lui armat; rezultatul era

inevitabil. Cer iertare generatiei care s-a ridicat dup el i care a crescut n adoratia acestui mprat dar,
n acel mnient, amici si inamici, toti se sufocau sub pumnul su de
239
fier si simteau nevoia s mai rsufle un pic. Cinstit vorbind era detestat de aproape toat lumea; fiecare
vedea n el piedica din pricina creia nu se putea odihni si odihna devenise, n acea epoc, nevoia cea
mai presant dintre toate. Aliatii nu se nselau; si ddeau perfect de bine seama c aceast oboseal le
asigura succesul; singurul lucru de care se temeau era faptul ca nu cumva ea s fi ajuns la maximum si
s nu le asigure si securitatea. Ca s mai ridice un pic moralul publicului mpratul trimise un curier care
avea sarcina s nmneze poporului francez steagurile si sbiile generalilor rusi fcuti prizonieri n
btlia de la Montmirail - n toiul unei parzi n Piata Carousel, la care asista si mprteasa. Dar timpul
acestor fantasmagorii trecuse de mult si de altfel praful de pe straiele curierului nu era chiar att de gros
pentru a-i linisti pe parizieni.
Duminic 25 martie, dup parad, vzurm plecnd un mret regiment de cuirasieri, sosit din armata
aflat n Spania. Se duceau s ntreasc armata mpratului, mergnd n pas cadentat, pe la ceasurile
trei, pe bulevard. V mrturisesc c am vzut putine trupe al cror aspect s m uimeasc att de tare.
Chiar a doua zi, 1-am vzut reaprnd - evident, ceea ce mai rmsese din el - la barierele Parisului,
ndreptndu-se ctre spitale, crndu-si soldatii mai grav sau mai putin grav rniti; lungile lor mantii
albe erau ptate de noroi si de snge. Era clar c lupta se ducea la doi pasi de noi. Ducndu-m s m
plimb n Jardin des Plantes, am ntlnit o multime de astfel de soldati. Contrastul dintre felul cum
artaser n ajun si cum artau acum fcea s ti se strng inima. Dup dou ceasuri, mama si cu mine
am revenit pe bulevard. Acest rstimp att de scurt fusese de ajuns pentru a-i schimba aspectul; era ticsit
de populatia din mprejurimile Parisului, care o pornise n bejenie. Mergeau toti, ngndurati si tristi,
alturi de vacile si de oile lor, crndu-si n spate sau n crute putinul avut care le mai rmsese.
Femeile plngeau, se lamentau, istoriseau ce pierduser, ce li se furase, si mrturiseau spaima si, ca de
obicei, i blestemau pe toti cei care li se preau a fi fericiti. Nu puteai merge dect la pas; njurturile nu
crutau nici trsura
240
astr; n-aveam nevoie de asta ca s-mi dau seama c, vzut , aproape, rzboiul era groaznic si urt. Am
ajuns cu bine as, dar speriate si profund emotionate. Nu dup mult, - cepii s se aud zgomotul
ndeprtat al tunului. tiam c, rin ministere si acas la printii din familia imperial, ncepuse ,
pachetatul. De ndat ce se ls ntunericul, curtea Palatului Tuileries se umplu de furgoane; se vorbea de
plecarea mprtesei, desi nimeni nu voia s cread acest lucru. Petrecurm toat ziua de luni ntr-o mare
neliniste, n toiul zvonurilor celor mai contradictorii; fiecare avea cte o stire sigur", care o anula pe
cea tot att de sigur", adus de un altul, mai nainte. A doua zi, la ora cinci dimineata, toat lumea si
ddu seama, dup zgomotul mpuscturilor si dup bubuitul tunurilor, c Parisul era atacat cu putere, din
trei prti. Totodat, aflarm despre plecarea mprtesei, a Curtii si a guvernului imperial. Noi locuiam
ntr-o cas de pe strada Neuve-des-Mathurins. De la ferestrele cele mai nalte, se vedea perfect
Montmartre si, spre sfrsitul diminetii, am vzut obuzele, trecnd pe deasupra noastr. Unele czur
chiar pe bulevard, punnd pe goan cucoanele nzorzonate cu pene si cu volane plisate, care se plimbau
printre rnitii adusi de la bariere, printre soldatii si munitiile din drum. Multe persoane prsir Parisul.
Eu nu simteam dorinta s plec si, cum tata socotea drumurile, n mijlocul unei asemenea debandade,
mult mai periculoase dect dac am fi rmas n oras, ne sftui s stm pe loc.
Eugene de Argout, vrul meu, care fiind rnit la Leipzig, nu mai putuse lua parte la campania din Franta,
si asum sarcina de a ne asigura o oarecare sigurant, ncepu cu proviziile, cumpr fin, orez, jambon,
n sfrsit tot ceea ce socoti el necesar pentru a petrece cteva zile nchisi n cas. *n plus, aduse o saret
plin cu furaje, pe care o vr sub bolta Prtii, fcndu-si planul de a o propti n poarta cea mare, pe unde
ieseau trsurile n cazul n care orasul ar fi fost prdat. APi le spuse tuturor alor nostri c cei care vor
rmne s aste gura pe strad nu vor mai putea intra n cas, dect dup Ce se va restabili calmul.
241

Eugene luase parte la aproape toate btliile si, timp t}e zece ani, nu vzuse dect orase asediate. El
spunea c pn si cel mai mic obstacol e suficient pentru a opri un soldat ntotdeauna grbit, de team c
sefii lui i vor interzice jaful'
Venea - din moment n moment - s ne povesteasc ce mai aflase de prin mprejurimi. Cnd tunul nceta
dintr-o parte, rencepea dintr-alta. Bubuitul cnd se apropia, cnd se deprta, dup pozitiile care fuseser
cucerite sau pe care abia ncepeau s le atace. Lucrul de care ne temeam cel mai tare era sosirea
mpratului, despre care deocamdat nimeni nu stia unde se afl.
Alexandre de la Touche, fiul doamnei Dillon, care locuia la Tuileries, la sora lui, doamna Bertrand, veni
de dimineat s m roage s prsesc Parisul, s m refugiez cu orice pret. Imediat dup asta, am aflat c
ncepuser negocierile pentru capitulare. Alexandre de la Touche veni din nou si ne rug, n genunchi,
att pe mama ct si pe mine, s-1 lsm s ne nhame caii la trsur si s ne ajute s plecm. Am ncercat
s-i explicm cum c nu era momentul s iesim din Paris fiindc pericolul prea s fie cu mult mai mare
pe strad dect n cas.
- Nu este, oh, nu este! Dac v-as putea spune tot ce stiu! Dar mi-am dat cuvntul c-mi voi tine gura!
Duceti-v, plecati, plecati, v rog, v conjur!
Am rmas pe loc, iar el s-a dus plngnd, s se ntlneasc cu mama si cu sora lui, care-1 asteptau ntr-o
trsur. Aceast insistent a.tnrului de la Touche mi-a revenit n minte dup cteva zile cnd am aflat
c mpratul dduse ordin s fie aruncate n aer depozitele cu praf de pusc. N-am s uit niciodat
noaptea care a urmat dup acea zi agitat. Vremea era minunat, luna splendid, orasul linistit. Eu si cu
mama ne-am asezat la fereastr. Deodat, un zgomot usor ne atrase atentia; un ctelandru rodea un os, la
doi pasi de noi. Din cnd n cnd tcerea era ntrerupt de pasii patrulelor aliatilor care-si fceau rondul,
pe colinele care ne nconjurau. Acest zgomot ciudat a fost primul care m-a fcut s simt c aveam o
inim si c acea inim apartinea Frantei. M simteam ngrozitor de deprimat; dar cum eram nc sub
impresia spaimel
242
ricinuit de rentoarcerea mpratului, aceast stare de j? primare n-a durat prea mult. Pietele, strzile
erau pline de
rrnate franceze. Se odihneau stnd pe caldarm, tcute si - tristate. Nimic nu prea mai frumos dect
atitudinea acestor
stasi care nu cereau nimic, nu ntrebau nimic, nu acceptau
jjnjc. Aveai impresia c acei bieti soldati se simteau vinovati fat de populatia pe care nu putuser s-o
apere. Totusi, opt mii je oameni, sub comanda ducelui de Raguse, luptaser, timp He zece ore n sir, cu
patruzeci si cinci de mii de dusmani, ucignd treisprezece mii dintre ei. n zilele urmtoare, aliatii nu-si
putur crede ochilor cnd vzur ce numr mic de trupe apraser Parisul. Sunt convins c Istoria va
face dreptate, punndu-i la locul lor pe prostii plini de rutate care 1-au acuzat pe maresalul de Marmont
c ar fi predat orasul n minile dusmanilor si c va reabilita acea afacere din Belleville, aseznd-o la loc
de cinste si conferindu-i tot fastul militar pe care-1 merita.
Acum voi vorbi despre Restauratie. Aflndu-m -datorit situatiei mele - n preajma multor oameni
influenti, am avut prilejul s vd, n aceast perioad, toate evenimentele, cu propriii mei ochi. Nu stiu
dac voi fi n stare s le redau cu toat impartialitatea, fiindc aceast e o calitate cu care toat lumea se
laud, dar pe care, n fond, nimeni n-o posed. Esti ntotdeauna, fr s vrei, mai mult sau mai putin
influentat, fie de pozitia pe care o ocupi, fie de anturaj. M voi strdui, n tot cazul, s fiu ct mai
obiectiv si s spun numai adevrul. La mai mult nu m pot angaja.
PARTEA A PATRA
RESTAURATIA DIN 1814
Capitolul I
Prerile mele n 1814. - Dispozitiile partidului regalist. - Sosirea primului ofiter rus. - Mesajul contelui
de Nesselrode. - Se arboreaz cocarda alb. - Aspectul bulevardului. - Intrarea aliatilor. - Osptul dat la
mine acas. - Declaratia aliatilor. - Consiliu la printul de Talleyrand. -Reuniune la domnul de
Morfontaine. - Atitudinea ofiterilor rusi. - Bivuacul cazacilor din Champs-Elysees.

Ar fi, cu sigurant, prea putin interesant pentru altcineva s-mi cunoasc prerile din 1814. Numai c pe
mine m amuz s-mi dau astfel seama de mine nsmi, n diferite epoci din viata mea si s observ
modificrile care au survenit ntre timp.
Aproape c m lecuisem de anglomania mea. Redevenisem frantuzoaic, dac nu din punct de vedere
politic, cel putin din punct de vedere social. Asa dup cum am mai spus, parolele santinelelor dusmane
m afectaser mult mai mult dec bubuitul tunurilor lor. n inima mea si fcuse loc sentimentul
patriotic. Prin pozitia mea, prin traditie, amintiri, anturaj, sigur c eram legitimist si antibonapartist;
detestam tirania mpratului pe care-1 vedeam cu ct orbire si-o exercita. Dar nu aveam nici un respect
nici pentru printii nostri pe care, slav Domnului, i vzusem cu ochii mei cum se comportaser. Mama
zicea c Ludovic al XVIII-lea1 ar fi fost totusi altfel. Extrema
i Ludovic alXVlH-lea (1755 - 1824), nscut la Vcrsaillcs, rege al Frantei ntre 1814 si 1815 si apoi ntre
1815 - 1824, nepotul lui Ludovic al XV-lca si sotul Luizci de Savoia. Conte de Provcncc, a emigrat n
iunie 1791, locuind pe rnd la Coblcnz, Vcrona, Mitan, apoi n Anglia. Cderea Imperiului i-a ngduit
s se ntoarc la Pa"*' unde Talleyrand i pregtise calea. Refugiat la Gnd n timpul Celor o sut de zile
Rentors n 1815 la Paris, a ncredintat conducerea guvernului lui Decazcs. Rzboiu' cu Spania, din
1823, a fost evenimentul important din timpul domniei sale.
244
animozitate dintre mica lui Curte si cea a fratelui su, contele de Artois1, m fcea uneori s cred c s-ar
putea ca mama s aib dreptate. Prsisem Anglia cu mult nainte ca vicisitudinile exilului s-1 schimbe
n bine, asa c ascultam, cu curiozitate si cu oarecare nencredere elogiile pe care i le aducea mama.
Relund firul povestirii, miercuri 31 martie, nc de la sapte dimineata, domnul Glandevese era la noi.
Venise s-1 consulte pe tata dac era cazul s-si pun cocarda alb. Un foarte mare numr de oameni spunea el - erau dispusi s-o abordeze. Tata l rug s potoleasc zelul celor dornici de asa ceva, mcar
pn la prnz, c s nu dea gres n aceast tentativ, l lmuri c era mai prudent s astepte momentul n
care aliatii vor intra n Paris, dup toate probabilittile, pe la amiaz. Domnul de Glandevese si fratele
meu se duser s mprtseasc acest sfat si altora. La rndul su, tata afl c maresalul Moncey,
comandantul grzii nationale din Paris, fugise peste noapte, dup ce-1 chemase la sine pe ducele de
Montmorency, adjunctul su, cruia i ncredintase serviciul lui.
ntre timp, se fcuse aproape zece. Mama si cu mine stteam la una din ferestrele de la mezanin, cnd
vzurm venind un ofiter rus, urmat de ctiva cazaci.
Ajuns n dreptul nostru, ntreb unde locuia doamna de Boigne; cnd si ridic ochii spre noi, 1-am
recunoscut pe printul Nikita Wolkonski2, una dintre vechile mele cunostinte. Cum m vzu, sri jos de
pe cal si intr n cas; escorta sa rmase n curte, iar doi cazaci se plasar, n vzul lumii, la poarta cea
mare, pe unde ieseau trsurile si care rmsese deschis. Cu toat curiozitatea pe care era firesc s-o
inspire acei cazaci (de altfel primii vzuti n Paris), timp de un ceas, ct a durat vizita printului
Wolkonski, nu numai c nu s-a adunat nimeni n fata portii, dar cei care treceau pe acolo nici
1 Viitorul Carol al X-lca.
- Printul Wolkonski, aghiotantul tarului Alexandru, primise sarcina s-1
sotcasc, la Paris, pe domnul Pasquicr, prefect de politie care, mpreun cu domnul
(-nabrol, prefect de Sena, si cu municipalitatea capitalei, se duceau la cartierul
hC1Cra' a' t31"11'"', la Bondy. Totodat, ci avea ndatorirea de a pregti locuinta
"Panului su (. ecl.//:).
245
l
''
mcar nu ntorseser capul. Dac ar fi fost mai evlaviosi, sunt sigur c si-ar fi fcut cruce pentru ca
Domnul s ndeprteze de ei primejdia, fiindc apucaser s ntrezreasc o priveliste ce li se prea mai
mult dect compromittoare.
Printul Wolkonski, primit cu bucurie, mi spuse c fusese trimis de ctre contele de Nesselrode1, ca s ne
asigure de toat siguranta si protectia. Printul mi-a mai spus c pe toate strzile pe unde trecuse, nu

vzuse dect oameni plini de tristete si de neliniste si nici un fel de demonstratie de bucurie si de
ndejde. Socot c a adus la cunostint, n mod corect, acest lucru tarului Alexandru, fiindc acesta a
intrat n Paris, destul de nehotrt si fr nici o tragere de inim. Mama si cu mine ne-am mutat ntr-un
apartament din casa doamnei Recamier; ea se afla atunci la Neapole, dar domnul Recamier pstrase casa
din strada Basse-du-Rempart. Am gsit un apartament la primul etaj, de unde se zrea partea cea mai
ngust a bulevardului. Instalndu-ne n acel loc, tata ne puse s-i fgduim c nu ne vom manifesta n
nici un fel opiniile si c nu vom primi nici un fel de vizite care s atrag atentia celor din jur. Socotea c
era de datoria noastr s ne comportm astfel, avnd n vedere sentimentele foarte moderate ale
domnului Recamier, care se oferise s ne gzduiasc. Nu peste mult, vzurm trecnd pe bulevard un
grup de tineri purtnd cocarda alb, agitndu-si batistele si strignd: Triasc regele!" Dar ct erau de
putini! L-am recunoscut printre ei si pe fratele meu. Mama si cu mine schimbarm o privire nelinistit.
Ndjduiam c grupuletul acela va mai creste, dar bgarm repede de seam c tinerii aceia nu cutezau
s treac dincolo de strada Napoleon (mai trziu, strada Pcii); se duceau pn la Madeleine, apoi se
ntorceau; i-am vzut fcnd acest drum, de cinci ori, fr ca numrul lor s creasc nici mcar cu un
singur om. Nelinistea noastr spori. Dac aceast manifestare n-avea s aib nici o urmare, toti cei care
se pregtiser pentru ea vor fi pierduti; si, n fond, era just s se ntmple asa. Aceleasi sentimente erau
oglindite
1 Acesta era, n acea epoc, ministrul de externe al Rusiei.
246
sj n ochii celor care-i vedeau pe acei srmani tineri cu cOcard alb. Ei nu le mai inspirau nici mnie,
nici ur, dar nici cea mai mic urm de entuziasm, i priveau cu un soi de mil, ca pe niste smintiti, ca pe
niste victime ale regalittii. ]ylulti trectori si manifestau mirarea, dar nimeni nu le spunea nimic, si-i
trata cu o indiferent zdrobitoare.
n sfrsit, la ora dou, armata aliat ncepu s defileze prin fata noastr. Pe msura ce capul coloanei se
apropia, cteva cocarde albe ncepur a fi scoase, cu oarecare jen, de prin buzunare si puse la plrie;
dar si acestea erau foarte putine, desi strinii purtau toti, pe brat, cte o batist alb, n semn de aliant.
Un grup de tineri i nconjura pe suveranii bourbonieni, strignd ct i tinea gura, ncercnd s-i atrag si
pe altii, prin zelul si nflcrarea lor. Cteva femei aclamar de la ferestre, agitndu-si batistele albe.
Pn la jumtatea Pietii Vendome, suveranii strbtuser un Paris mohort, tcut si aproape pustiu;
ncepnd din cea de-a doua jumtate a Pietii, capitala li se pru ceva mai nsufletit, pn la ChampsElysees.
Cu toat ura si dispretul fat de vechiul regim, mi s-a prut totusi stupid si mhnitoare purtarea lui
Sosthene de La Rochefoucauld care, cu consimtmntul tarului Alexandru, s-a dus s pun juvtul de gt
statuii lui Napoleon, pentru a o prvli de pe soclu. Am fost ntrutotul de acord cu tinerii ce se
plimbaser dimineata pe bulevard, care au refuzat categoric s ia parte la aceast treab urt si
prosteasc, asa c Sosthene n-a fost ajutat n mreata lui isprav" dect de Moubreuil, de Semalle si de
alti ctiva derbedei de aceeasi teap.
Am uitat s spun c domnul de Nesselrode m avertizase,
Prin printul Nikita, c va veni la mine la mas. L-am poftit si
Pe print s vin. Am zrit pe bulevard cteva persoane care ar
h fost ct se poate de bucuroase s fie si ele invitate. Am
cobort n strad si le-am chemat; nu-mi mai aduc aminte
ect de domnul de Chateaubriand, de Alexandre de Boisgelin
** de Charles de Noailles. Dup ce ne-am adunat cu totii, a sosit
Printul Wolkonski cu unul dintre camarazii si, Mihail Orloff;
247
i i
i
printul mi-a nmnat un biletel din partea contelui de Nesselrode. Scuzndu-se c nu putea veni, mi
trimitea o hrtie datorit creia - spunea el - aveam s-1 iert c nu putuse participa la masa de prnz, dar

c va veni personal s-si cear scuze, la masa de sear. Hrtia era declaratia ce urma s fie afisat si prin
care se anunta c aliatii nu aveau intentia s trateze nici cu mpratul, nici cu vreunul din membrii
familiei sale. Declaratia era rezultatul discutiilor dintre Talleyrand si tarul Alexandru, care, de ndat ce
sosise, ncepuse cu cuvintele:
- Ei bine, iat-ne n acest faimos Paris! Dumneata ne-ai adus aici, domnule de Talleyrand! Acum nu mai
avem dect trei hotrri de luat; sau s tratm cu mpratul Napoleon, sau s instaurm Regenta sau s-i
chemm pe Bourboni.
- V nselati, sire, rspunsese Talleyrand; nu e vorba de trei hotrri; nu e vorba dect de una si anume
de ultima pe care ati indicat-o. Orict de puternic ati fi, nu sunteti chiar att nct s puteti alege. Cci,
dac veti mai ezita, Franta - care nghite foarte greu, n momentul de fat, njosirea si umilinta la care e
supus - se va ridica n mas mpotriva invadatorilor si majestatea voastr imperial stie foarte bine c
pn si cele mai vajnice armate pot fi fcute praf si pulbere de mnia unui popor.
- M rog, rspunsese tarul, s vedem ce e de fcut ca s realizm ceea ce propui dumneata. Eu personal
nu vreau s v impun nimic, nu pot dect s cedez n fata dorintei pe care si-o exprim poporul.
- Sigur, sire; nu trebuie s faceti altceva dect s-i dati posibilitatea s-si spun cunvntul.
Acest dialog mi-a fost reprodus chiar a doua zi, de ctre unul din cei care asistaser la discutie.
Cnd veni la noi, contele de Nesselrode discut vreme ndelungat cu tata, despre diverse lucruri si mai
ales despre diverse persoane, ntre altele, l ntreb dac socotea c era bine s lase politia tot pe mna
domnului Pasquier. Tata i rspunse c nici nu putea ncpea pe niste mini mai pricepute si mai cinstite,
c dac domnul Pasquier consimtea s rmn n aceast functie, va privi cu mult bucurie aceast
treaba,
248
fiind cum nu se poate mai mndru c se tinuse seama de recomandarea lui.
Nu-mi mai aduc aminte dac n acea sear sau a doua zi, avut loc o reuniune regalist la domnul de
Mortefontaine; ea trimise o deputtie la tarul Alexandru pentru a-si exprima dorintele, mi amintesc doar
c tata s-a ntors zdrobit, dezgustat, dezolat; toate nebuniile emigratiei si cea mai prosteasc opozitie siau dat arama pe fat. Au vorbit despre vexatiuni si rzbunri mpotriva compatriotilor lor, si asta,
ngenunchiati la picioarele unui suveran strin, n propria lor tar. Sosthene de la Rochefoucauld era
unul dintre corifeii acestui talmes-balmes de absurditti.
Salonul meu nu se mai golea; toti tinerii, prieteni cu fratele meu, erau mai tot timpul prezenti n casa
mea; de asemenea, nu stiu cum s-i laud pe ofiterii rusi, care ne copleseau cu atentiile si cu politeturile;
n-aveau dect cuvinte de laud si de admiratie pentru brava noastr armat. Nu le-a scpat niciodat
vreo vorb care ar fi putut jigni sau ofensa un francez, indiferent din ce partid ar fi fcut parte. Aceasta
era dorinta tarului lor pe care ei o respectau cu scrupulozitate si, as ndrzni s spun, chiar cu plcere.
Vorbeau ntotdeauna cu mult deferent despre Franta. Poate c era cel mai bun sistem de a-si spori
succesele. Ideea, n tot cazul, fusese strlucit si nu putea izvor dect dintr-un suflet generos, asa cum
era, n acea epoc, sufletul tarului Alexandru, nc nu devenise acel temut stpn absolut si nc nu
fusese atins de acea boal ereditar care i-a compromis definitiv pe mpratii Rusiei, transformn-du-i
ntr-un adevrat flagel mondial.
Primvara lui 1814 a debutat cu niste zile minunate.
ntregul Paris iesise la plimbare. Nu existau n oras nici lupte,
nici ocupatie, nici rzmerit, nici tulburri de nici un fel care
Sa poat exercita vreo influent asupra toaletelor femeilor.
Martea, se plimbau, mpodobite cu panase, printre rniti,
sfidnd obuzele. Miercurea, veneau s vad cum defileaz
rniata aliat. Joia, si purtau rochiile elegante prin bivuacurile
Bacilor din Champs-Elysees. Sigur c era o priveliste cu
otul deosebit s-i vezi pe acei locuitori de pe Don,
249

exercitndu-si linistiti obiceiurile de acas, n mijlocul Parisului. N-aveau corturi, si nici un fel de
adpost. De fiecare copac erau legati cte trei sau patru cai, iar clretii, aflati la doi pasi de ei, sedeau
jos, pe pmnt, discutnd ntre ei, cu o voce foarte plcut si cu un accent melodios. Cei mai multi
lucrau: si reparau lanturile, tind si fcnd altele noi, si dregeau ncltmintea, hamurile cailor sau
adaptau, dup nevoile lor, unele lucruri pe care le jefuiser. Erau totusi cazaci din armata regulat si,
cum nu fceau dect serviciul de cercetasi, erau mai putin fericiti dect confratii lor, cazacii din armata
neregulat. Uniformele lor erau frumoase: pantaloni largi, albastri, o tunic de dalmatic groas, tot
albastr, cptusit cu vatelin la piept si strns tare, n jurul taliei, cu o centur de piele neagr si
lucioas, cu catarame si ornamente de aram sclipitoare, de care atrnau armele. Acest costum semioriental si bizara lor atitudine, pe cal, unde stteau mai mult n picioare - cci saua ridicat i scutea s-si
mai ndoaie genunchii - i fcuser s devin obiectul curiozittii tuturor gur-casc din Paris, i lsau s
se apropie de ei, dar mai mult pe femei si pe copii, acestia din urm urcndu-li-se, pur si simplu, n cap.
Am vzut femei lundu-le vesmintele n mn ca s le cerceteze cum erau cusute. Din cnd n cnd,
cazacii scoteau cte un mormit; atunci, curiosii se ddeau speriati napoi. Ei izbucneau n rs si-i fceau
s rd si pe cei care se speriaser. Pe brbati nu-i prea lsau s se apropie de ei; i ndeprtau printr-un
gest calm, cu mna, si rosteau un cuvnt care probabil c nsemna d-te mai ncolo", sau asa ceva.
Consemnul se pare c nu era chiar att de riguros, cci dac un brbat era nsotit de o femeie sau de
copii l lsau totusi s se apropie.
Sigur c aveau motivele lor s stea mai mult pe lng bidivii, cci niciodat, sub nici un pretext, nu se
miscau de lng ei. Dac nu stteau pe pmnt, stteau pe cai. Pentru a circula n interiorul bivuacului,
de la un capt la altul, mergeau clare, i vedeai adesea tinndu-si lancea ntr-o mn si un ulcior sau o
gamel sau chiar o ulcic n cealalt, ducndu-se s-si fac treburile micului lor menaj. Am spus ulcic,
pentru
250
c am vzut un cazac ridicndu-se linistit, urcndu-se pe cal, lundu-si lancea, aplecndu-se pn la
pmnt pentru a apuca o ulcic, ducndu-se la treizeci de pasi de acolo ca s-o umple cu ap dintr-un
hrdu care era pzit de o gard, bndu-si apa si rentorcndu-se la locul su cu ulcica goal, cobornd
de pe cal, reasezndu-si lancea alturi de celelalte si relundu-si munca.
Aceste obiceiuri nomade ni se preau att de ciudate, nct ele ne attau curiozitatea pe care ne-o
satisfceam cu att mai mult plcere cu ct eram convinsi c afacerile noastre mergeau destul de bine.
Succesul partidului regalist ne fcea s nu mai simtim rusinea unui bivuac strin n Champs-Elysees.
Datorez aceast mrturisire tatlui meu, care nu mprtsea deloc acea impresie a noastr si pe care nu 1am putut determina pentru nimic n lume s vin s vad acel spectacol pe care el se ncptna s-1
socoat mai mult trist dect curios.
Capitolul II
Biletul printului de Talleyrand. - Temerile aliatilor. - Spectacol la Oper. - Greselile partidului regalist. Vizita generalului Pozzo di Borgo. - Tarul Alexandru. - Purtarea sa. - Brosura domnului de
Chateaubriand. -Efectul ei. - Povestirea domnului de Lescour.
In seara zilei de joi, domnul de Nesselrode mi-a spus:
- Vreti s vedeti documentele n urma crora ne-am hazardat s ne ndreptm ctre Paris?
- Sigur c da.
- Poftiti, priviti-le!
Dup care, a scos din buzunar o buctic de hrtie rupt S1 sifonat, pe care era scris cu cerneal
simpatic: Pipiti drumul ca niste copii care merg pe picioroange. Puteti tot ceea Ce vreti; si vreti tot
ceea ce puteti. Cunoasteti acest scris! ^veti deplin ncredere n cel ce v aduce biletul!"
Nu m nselasem nici o secund n presupunerile mele: uetul, scris de Talleyrand, dup retragerea
aliatilor din
251
Montereau, i ajunsese din urm aproape de Troyes, si instructiunile date purttorului acestei ciudate
scrisori de acreditare avur o influent hotrtoare n- ceea ce priveste intrarea aliatilor n Paris. Totusi,

ceea ce-i decise definitiv a fost faptul c retragerea era foarte usoar, c puteau prsi oricnd Franta
prin Flandra si nu prin Champagne care era epuizat, dezolat si gata s se ridice mpotriva lor. Cci
strinii erau mai nelinistiti si mai mirati de sederea lor n Paris, dect eram noi. Nu erau chiar att de
orbiti de partidul regalist, nici att de dezamgiti de prestigiul pe care-1 inspira nc numele lui
Napoleon. Minunile campaniilor din Franta nu le ngduiau s cread n distrugerea att de complet si
de real a armatei, nct se asteptau, din clip n clip, s-o vad ivindu-se pe caldarmul Parisului.
Totusi, aveam dreptate cnd spuneam c tara era att de dezgustat, de obosit, de dornic de tihn, att
de stul de glorie nct i se acrise de mprat si de campaniile lui si nu mai dorea nimic altceva dect
siguranta zilei de mine. Niciodat nu s-a ntmplat ca sentimentul patriotic s slbeasc n asemenea hal
n Franta. Poate c mpratul, prin uriasele sale cuceriri, l slbise, tinznd chiar s-1 si sting cu totul.
Noi nu vedeam un compatriot ntr-un francez din Roma sau din Hamburg. Poate - si cred asta - c
sistemul de a deceptiona lumea, pe care-1 adoptase, izbutise si el s dezguste poporul. Buletinele nu
vorbeau niciodat dect despre triumfurile noastre, armata francez era invariabil victorioas, armata
dusman totdeauna fcut praf si totusi, din esec In esec, ea sosise de pe malurile rului Moscova pe
malurile Senei. Nimeni nu credea n relatrile oficiale. Iti sfrmai creierul ca s dezlegi aceasta enigm,
asa c masele ncetau s mai priveasc cu interes evenimentele pe care erau obligate sa le ghiceasc,
mpratul se strduise atta s ne conving c toate astea erau treburile sale si nu ale noastre, nct
izbutise ntr-adevr ca ele s nu mai intereseze pe nimeni. Orice-ai fi gndit sau ai fi spus - de-a lungul
anilor - n 1814, toat lumea, fr a excepta armata si functionarii publici, erau att de obositi* nct nu
doreau dect s se vad scpati de o activitate care ncetase de a mai fi dirijat de o voint nteleapt si
rationala252
nucele de Raguse mi-a povestit odat cam care erau relatiile sale cu mpratul, ntr-o fraz care - ntr-un
anumit fel - putea fi aplicat ntregii natiuni:
- Cnd mpratul spunea: Totul pentru Franta!" l slujeam cu entuziasm: cnd spunea Pentru Franta si
pentru mine!", l slujeam cu zel; cnd spunea: Pentru mine si Franta", l slujeam cu supunere; dar cnd
spunea: Doar pentru mine!", simteam nevoia s-i ntorc spatele.
Ei bine, la fel rationa si Franta care si dduse seama demult c mpratul se ocupa de interesele ei. i
cum popoarele - mai mult dect indivizii - sunt n general ingrate, Franta a uitat si ea imensele binefaceri
pe care i le-a fcut Napoleon, si pn la urm 1-a coplesit cu reprosuri. La rndul su, posteritatea va
uita aberatiile si micimile acestui geniu sublim. Ea va poetiza sederea lui la Fontainebleau; va ezita s
aminteasc - dup rmasul bun att de eroic pe care si 1-a luat de la vulturii vechilor sale batalioane discutiile si insistentele depuse pentru a obtine cteva mobile dup ce a fost trimis n exil, si va avea
dreptate. Cnd o figur ca cea a lui Bonaparte apare peste secole, nu mai trebuie amintit nimic din ceea
ce i-ar putea umbri ct de ct strlucirea. Trebuie totusi s explicm contemporanilor c - nucit de atta
lumin - nu mai gsise si nu mai simtise altceva dect suferint.
Vineri, devreme, domnul de Nesselrode ne spuse c suveranii vor merge la Oper. lat-i deci pe oamenii
nostri alergnd dup loji si fcndu-ne rost, cu forta, de una. Florresele au fost pur si simplu
rechizitionate, ca s ne procure, de unde-or sti - crini; ne-am dus la spectacol coafate, mpopotonate si cu
niste enorme buchete de flori. Brbatii purtau cocarda alb la plrie. Pn atunci, totul mersese bine.
Dar simt cum m npdeste roseata, fiindc m vd obligat s istorisesc felul cum s-au comportat
francezii nostri la acel spectacol.
Cu o clip nainte de sosirea suveranilor n loja imperial,
cativa tineri au acoperit, cu o batist, vulturul de pe draperia
Ce mpodobea loja. Dup spectacol, aceiasi tineri doborr si
Parser cu ciocanul acel vultur, n aplauzele ntregii sli.
am simtit ngrozitor de prost, cu constiinta ncrcat, fr
253
s pot spune exact ce anume m apsa astfel. Acea demonstratie avea un subnteles, semnifica, desigur,
cderea lui Bonaparte si rentoarcerea Bourbonilor; dar lucrurile nu-mi erau destul de clare. Dup dou

zile, un om, urcnd pe scen, a prins cu ace pe cortin o hrtie mare, alb, pe care erau desenate trei flori
de crin, nlocuind astfel vulturul. Lumea s-a artat plin de entuziasm, iar tarul Alexandru ridicndu-se
n picioare, n loj, a aplaudat gestul.
Partidele noi erau convinse c ele reprezint ntreaga natiune. Ne-am convins cu cteva zile mai nainte
c nu eram dect o fractiune infim si totusi ne ngduiam s nfruntm, veseli, sentimentele onorabile
ale unei tri ntregi si s le jignim crunt pe cele ale armatei. Acel vultur - pe care ea l purtase,
victorioas, prin toate capitalele Europei - noi l aduceam acum drept jertf locuitorilor acelorasi capitale
care, poate c, vznd de ce sentimente antinationale suntem n stare, pierduser si bruma de respect ce o
mai aveau fat de noi. Partidul dobort era sincer convins de sentimentele noastre si se pare c nu-1 mira
faptul c comportarea sa generase atta ur. Regret c trebuie s-o mrturisesc, dar partidul regalist a
dovedit foarte putin dragoste de patrie, si foarte mult fat de sine; cearta care a izbucnit ntre diversele
clase a fcut nobilimea ostil fat de pmntul ale crui privilegii i erau nc necunoscute si chiar m
tem c se simtea mai apropiat fat de un nobil strin dect de un burghez francez. Interesele comune,
odat sifonate, au stabilit afinitti ntre clase si au zdrobit nationalittile.
ntr-o vineri, zi de Oper, eram la mas, cnd usa sufrageriei se deschise cu zgomot si un general rus se
npusti, valsnd n jurul mesei si cntnd: Ah, prieteni, bunii mei prieteni, dragii mei prieteni..." Primul
nostru gnd a fost c aveam de-a face cu un nebun; dar iat c fratele meu strig: -Dar e Pozzo!
ntr-adevr, el era. Comunicatiile fuseser att de dificile n timpul regimului imperial nct, cu toat
strnsa prietenie care exista ntre noi, habar n-aveam c se afla n armata rus. Nici el nu stiuse unde s
ne caute dect cu cteva minute mai
254
nainte de a da astfel buzna n casa noastr. Ne nsoti la Oper si de atunci n-a trecut zi n care s nu-1
vedem, cel putin o dat. Datorit lui am fost initiat ntr-o multime de lucruri, numai fiindc gsise n
mine trei calitti destul de rare la o femeie: discretie, interes si sigurant, si fiindc i plcea s
sfoggafsi"], cum spunea el, alturi de mine. M pretam la toate aceste lucruri, cu att mai mult plcere
cu ct m-a pasionat ntotdeauna politica. Socot c atunci cnd nu esti ndeajuns de pregtit sufleteste s
te preocupi de viata viitoare, despre care se spune c ar fi vesnic, lucrul cel mai demn de interes, pentru
un spirit serios, este situatia natiunilor de pe acest pmnt. Prietenii mei m informar c, iesind pe la
ceasurile patru de la teatru, unde aplaudaser inaugurarea florilor de crin, tarul Alexandru trebuia s se
urce n trsur ca s se duc la cartierul general al armatei. Generalul Pozzo rmsese acreditat pe lng
guvernul provizoriu, cruia trebuia s-i transmit ordinele tarului. Precautiile luate n aceast
mprejurare, de ctre aliati, pentru a li se asigura retragerea fr a mai trece prin Paris, dovedesc ct
spaim le inspira nc toat acea armat napoleonian cu care s-ar fi putut trezi n fata lor, precum si
numele marelui Napoleon. Numai c, n Franta, el nu mai avea nici o putere.
n sfrsit brosura domnului de Chateaubriand, Bonaparte si Bourbonii, tiprit cu o rapiditate care nu era
chiar pe msura nerbdrii noastre, apru, mi amintesc c am citit-o, plin de o admiratie de care
evident c mi-a fost grozav de rusine mai trziu, cnd mi-a czut din nou n mn. Autorul i fcuse un
asemenea proces de intentie lui Napoleon, prin tmia pe care a ars-o pe altarul din insula Sfnta-Elen,a,
nct se pare c nimeni nu 1-a mai judecat att de aspru si de sever, ca el. Desi la nceput i ddusem
dreptate, cu timpul - judecnd la rece si cu mai mult ntelepciune -mi-am dat seama c, de fapt, ceea ce
fcuse el fusese o adevrat crim. Strinii, mai putin orbi dect noi, si-au dat
earna de toat nedreptatea acelei lucrri, iar tarul Alexandru
1 S-sj descarce sufletul (it.)
255
s-a simtit pur si simplu ofensat. El n-a uitat ct de mult l respectase pe omul att de violent atacat chiar
de unul dintre compatriotii si. Domnul de Chateaubriand se si vedea ntr-o functie mnoas de Stat. Dar
nimeni, n afar de el, nu se gndea la asa ceva. Atunci juca si ultima carte si ceru o audient particular
tarului Alexandru. Am primit nsrcinarea s vorbesc cu contele de Nesselrode, si Chateaubriand a fost
primit n audient. Tarul nu-1 cunostea dect n calitate de scriitor; Chateaubriand l astept ntr-un
salon, mpreun cu domnul Etienne, autorul unei piese pe care Alexandru o vzuse n ajun. Strbtnd

apartamentul, ca s ias afar, tarul ddu cu ochii de cei doi. Vorbi mai nti cu Etienne, despre piesa sa,
apoi i spuse un cuvnt lui Chateaubriand despre brosura lui pe care pretinse c nc nu avusese vreme so citeasc, recomand ntelegere deplin ntre cei doi scriitori, le spuse c oamenii de litere aveau
menirea, unii s-1 lumineze, altii s-1 distreze, si nu s se ocupe de politic, dup care plec fr s-i dea
rgazul domnului de Chateaubriand s scoat o vorb. Acesta l privi prea putin conciliator pe Etienne,
dup care iesi furios din salon. Contele de Nesselrode, care era totusi suprat, nu se putu abtine s nu
rd cnd mi istorisi amnuntele acelei ntrevederi. Nici acum nu stiu dac acea asimilare cu Etienne
fusese o mic rutate sau pur si simplu o greseal a tarului. De atunci, domnul de Chateaubriand avu
precautia de a-1 evita. Chiar a dou zi dup intrarea aliatilor, el se mpopotona cu o uniform pur si
simplu fantezist, peste care si pusese un cordon lat, de mtase rosie, de care atrna o imens sabie
turceasc ce se tra pe parchet, producnd un zgomot formidabil. Aducea mai curnd a cpitan de pirati
dect a scriitor pasnic si la locul lui. Acel costum l fcu, ntr-un fel, ridicol, pn si n ochii celor mai
nflcrate admiratoare ale sale.
Nu mai stiu n care din zilele acelei sptmni att de pline de peripetii, una dintre rudele mele m
asigur c-1 cunostea pe ofiterul care sustinea c ar fi primit ordinul, n ziua btliei din Paris - ordin
adus de domnul de Girardin -s arunce n aer depozitul de munitii de la Invalizi. Aceste
256
orbe se repetar n salonul meu si ajunser la urechile domnului de Nesselrode; el m ntreb dac
puteam afla
urnele acelui ofiter si dac puteam obtine unele amnunte despre toat acea trsenie. Am chemat
persoana care mi 'storisise povestea. Ea repet c domnul de Lescour, ofiter de artilerie* comandantul
depozitului de la Domul Invalizilor, fusese chemat marti seara, la grilajul Palatului, unde l gsise ne
domnul conte Alexandre de Girardin, clare, alb de praf din cap si pn n picioare, care-i poruncise din partea lui Napoleon - s arunce n aer depozitul cu praf de pusc; cum domnul de Lescour nu-si
putuse reprima un gest de groaz, domnul de Girardin ntrebase:
- ovi, domnule?
Lescour, temndu-se atunci ca nu cumva un altul s fie nsrcinat cu aceeasi nspimnttoare treab, si
venise repede n fire si rspunsese:
- Nu, domnule general, n-am sovit niciodat s ndeplinesc ordinele sefilor mei!
Dup acest rspuns, domnul de Girardin plecase n galop. Persoana care mi povestise toate aceste
lucruri se oferi s mi-1 aduc, a dou zi dimineat, pe Lescour, la mine acas. Domnul de Nesselrode m
rug s consimt. Ducele de Maille, de fat la aceast povestire, si aminti c-1 vzuse pe domnul de
Girardin pe podul Ludovic al XVI-lea, n ziua si la ora indicat, gonind clare si c se mirase foarte tare
s-1 vad c o ia spre dreapta, adic spre Domul Invalizilor.
Domnul de Lescour veni la mine, a doua zi; primisem mai nainte un bilet de la contele de Nesselrode
care m ruga s i-l trimit lui. Omul se duse, fu prezentat tarului Alexandru, apoi primi o droaie de
felicitri si de complimente, precum si ordinul Sfnta Ana pentru c nu aruncase depozitul n aer. Se
'napoie la mine n culmea bucuriei si a recunostintei. Mi se Pru a fi un om foarte simplu si foarte cinstit.
Dup cteva zile, printesa de Vaudemont, protectoarea
|a> l mustr zdravn pentru c fcuse public aceast afacere.
. duse la mas la doamna de Vintimille. Doamnele de Girardin
l de Greffulhe, nepoatele sale, care se aflau si ele acolo,
257
plnser cu hohote auzind povestea. Generalul Clarke, de care Lescour avea obiceiul s asculte, fiindc
fusese ministru de rzboi, i reprosa c se vnduse dusmanului. II nconjurar si-i nghesuir cu ntrebri,
cci voiau s obtin cu orice pret, de la el, o dezmintire. El nu consimti, dar, pn la urm, l obligar s
dea o declaratie semnat unde, confirmnd c ar fi primit un ordin verbal de la un ofiter superior,
adugase c ntre timp se ntunecase, c nu era sigur c ar fi recunoscut persoana si c numind-o, putea
foarte bine s se nsele. Plecnd de acolo, veni glont la mine s-mi povesteasc ce ptise.

- Domnule de Lescour, i-am spus, esti pierdut. Cnd spui lucruri de o asemenea gravitate, trebuie s fii
sigur c n nici o mprejurare nu vei schimba nici cel mai mic amnunt, iar faptul c acum ai retractat
cele spuse mai nainte poate avea urmri foarte grave, mi dau seama c ceea ce ai fcut va isca bnuieli
n ce priveste sinceritatea dumitale, iar persoanele care ti-au smuls aceast mrturisire, profitnd de
slbiciunea dumitale, vor fi primele care vor profita de ea pentru a te scoate vinovat.
Bietul om si ddu seama c aveam dreptate si fu disperat; ceea ce i-am prezis, n-a ntrziat s se
ntmple. S-a stabilit imediat c domnul de Lescour era un aventurier ticlos, care inventase toat acea
poveste, ca s parvin; i se ddu pe loc o slujb oarecare n la Cette, si-1 expediar acolo. Domnul de
Girardin continu s se bucure de favoarea printilor nostri, iar bietul Lescour continu s fie persecutat
cumplit de el. Nu 1-am mai revzut, asa c nu mai stiu ce s-a ntmplat cu el.
n general, majoritatea celor vinovati, au respins acuzatia c ar fi vrut s arunce pulberria n aer, ca fals
si nefondat. Totusi, dac m gndesc la plecarea precipitat a doamnei Bertrand, care a avut loc la
porunca sotului ei, la solicitrile att de insistente ale domnului de La Touche ca s ne determine s
plecm n aceeasi zi cu ei, la vizita rapid a domnului de Girardin la Statul-Major ca s afle de capitulare
nainte de a se rentoarce la Juvisy, unde l astepta Napoleon, si, n sfrsit, de ntlnirea de pe pod a
domnului de
258
are.l vzuse clar apucnd-o spre Domul Invalizilor si nc foarte grbit, dorind probabil a se rentoarce
ct mai repede la Fontainebleau, mrturisesc c sunt gata s dau crezare spuselor domnului de Lescour si
s-1 privesc ca pe o victim a propriei sale slbiciuni.
Capitolul III
Maresalul Marmont. - Btlia din Paris. - ederea la Essonnes. -Maresalul Marmont ncepe discutiile cu
aliatii. - Sosirea maresalilor la Essonnes. - Conferint la tarul Alexandru. - Maresalul Marmont afl c
corpul su de armat prseste localitatea Essonnes, n pofida ordinului su. - Mhnirea sa. Comportarea lui curajoas la Versailles. - Scrisoarea aeneralului Bourdesoulle. - Rspunsul dat
maresalilor. - Comportarea maresalului Ney. - Primejdiile care ne pndesc fr s stim. - Oamenii trimisi
s m salveze. - Bonomia cazacilor. - Formarea unei grzi de onoare.
Acum trebuie s relatez, cu sil, ceea ce Istoria nu se va putea abtine s nu numeasc greseala
maresalului Marmont"1. Sigur c o va spla de toate calomniile de care a fost mnjit, dar sincerul
atasament pe care-1 am pentru el m oblig s m necjesc c o fapt ce putea fi att de lesne aprat a
fost pus pe seama unui om pentru care numai gndul la o asemenea fapt ar fi constituit o fr-de-lege.
Adevrul e c maresalul n-are alt vin dect aceea de a fi intrat n tratative cu printul de
Schwarzenberg2, fr stirea mpratului. Dar el era mult prea atasat de Napoleon; acesta l coplesise cu
prea mult bunvoint, fusese rspltit cu prea multe favoruri de ctre stpnul lui, ca s nu-si joace
rolul pn la capt sau, mai bine-zis, ca s nu-si fac datoria de a rmne legat de soarta lui Napoleon. El
nsusi si-a dat seama de acest lucru, si
P
August Vicsse de Marmont (1774 -- 1852), duce de Raguse, maresal al
"{ci. A luptat n Portugalia si ia Lcipzig si s-a distins Ia Marna n timpul campaniei n 1814. Dup
cucerirea Parisului de ctre aliati, a tratat n secret cu ei, ceea ce a s'a inevitabila abdicare a lui Napoleon.
dini
Kor] Filip von Schwarzenberg (1771 - 1820), print austriac, general si
inv ,mat; a comandat armatele aliate care s-au luptat la Dresda si Lcipzig si au aaat Franta (l813).
259
faptul a exercitat o influent nefast asupra tuturor actiunilor sale, fcndu-1 groaznic de nefericit, pn
n cea din urm zi a vietii. Am avut posibilitatea s m ocup ndeaproape de toat aceast afacere; mi s-a
ncredintat sarcina de a face o relatare exact a ei, asa c am cercetat adevrul cu att mai mult atentie
cu ct nu voiam ca ci s se bat cap n cap cu nici una dintre faptele ce urmau a fi relatate. Toate acele
documente au fost strnse si nmnate, n 1831, domnului Arago1, care zicea c dorea s le publice. Dar,
asa cum se ntmpl cel mai adesea, lui Arago i-a lipsit curajul de a se ocupa de un amic proscris. Iat
totusi ce am demonstrat eu, cu cea mai mare exactitate, n legtur cu acest eveniment.

Napoleon a venit s inspecteze oastea lui Marmont, care se afla n tabr la Essonnes; 1-a ludat, cu
mult cldur, pentru felul cum se purtase n afacerea cu Parisul, unde tinuse dusmanul n sah nc patru
ceasuri dup ce primise ordinul de a capitula. Fgduise ntregului corp de armat o rsplat, precum si
toate gradele cerute de maresal. Pe urm, ncepuse a discuta cu el amnuntele planurilor pe care urma s
le pun n practic, ulterior. Dup ce-a isprvit, i-a dat ordin s porneasc, n toiul noptii, cu zece mii de
ostasi ca s cucereasc postul de pe colina Belleville.
- Sire, dar n-am dect patru mii de oameni cu care pot pleca.
mpratul trecu la altceva, apoi, dup cteva minute, aduse iar vorba de cei zece mii de ostasi. Maresalul
repet c n-avea dect patru mii de oameni sub ordinele sale, ceea ce-1 determin pe Napoleon s-i
spun c, pe cutare drum, dispunea de cinci mii de oameni, pe altul, de trei mii, iar pe al treilea, mai
avea nc dou mii de artileristi, vorbind cu atta senintate de parc ar fi scos din mnec zece mii de
crti de joc si nu zece mii de soldati. i totusi faptul nu era o aberatie: Napoleon adoptase aceast tactic
n toate campaniile sale si ea i reusise. Dup ce i-a dezvluit planul su lui Marmont, acesta 1-a ntrebat
1 Frantois Arago (1786 - 1853), astronom si fizician francez de marc faim. Spirit liberal, foarte popular,
a fost numit membru al guvernului provizoriu n 184 si a condus o vreme ministerele de rzboi si de
externe.
,K:.
260
pe unde si cum va trece rul Marna, mpratul s-a btut cu palma peste frunte, apoi a zis:
- Ai dreptate, e cu neputint! Trebuie s ne gndim la alt plan de a ncercui Parisul! Pune-ti si dumneata
mintea la contributie! De ndat ce-ti va veni vreo idee, nstiinteaz-m. Pn atunci, asteapt noi ordine.
mpratul se rentoarse la Fontainebleau. Maresalul Ivlarmont rmase cufundat n gndurile lui, de a
ncercui Parisul", Parisul pzit de dou sute de mii de ostasi strini, care asteptau, din zi n zi, alte dou
sute de mii; cum s ncercuiasc acest oras doar cu cel mult treizeci de mii de oameni de care putea
dispune mpratul? Prevedea pieirea acestei srmane armate si poate si distrugerea capitalei dac -asa
cum ndjduia Napoleon - ar fi reusit s fac s izbucneasc unele demonstratii ostile armatelor aliate.
Nu era pentru prima oar cnd planurile mpratului i se pruse irationale, unele chiar friznd nebunia,
avnd n vedere mijloacele care-i mai rmseser.
n seara btliei de la Champaubert, sefii ostilor, care luaser parte la acea btlie, luau masa la mprat.
Fiecare nfuleca ce putea, pe msur ce bucatele mai ajungeau pn la el. n afar de masa principal,
mai existau alte cinci sau sase mese unde se aflau, printre altii, Marmont si generalul Drouot.
mpratul se ftia de colo, colo, zugrvind situatia si ncercnd s le arate ofiterilor si c ei se aflau
mai aproape de malurile Elbei, dect aliatii - de cele ale Senei. Bg imediat de seam putinul entuziasm
de care se bucurar cuvintele sale, printre maresali; fiecare privea n farfuria lui, iar s-si ridice ochii.
Atunci, apropiindu-se de generalul Drouot si btndu-1 pe umeri, mpratul i spuse:
-Ah, Drouot, mi-ar trebui zece oameni ca dumneata!
- Nu, sire, v-ar trebui o sut de mii!
Acest nobil rspuns puse capt oricrui plan de lupt.
Ducele de Raguse1 se afla sub povara amintirilor sale si a unor impresii destul de penibile, cnd iat c
se apropie de el domnul de Montessuis. Fusese aghiotantul su si rmseser
1 Adic maresalul Marmont.
261
n relatii foarte strnse, desi acesta din urm devenise un regalist nfocat, i aducea ducelui documentele
si proclamatiile publicate la Paris: destituirea mpratului de ctre Senat, ordinele guvernului provizoriu
si n sfrsit, un teanc de scrisori de la multe din persoanele ce se raliaser acestui guvern si care-1 rugau
pe general s le urmeze exemplul; generalul Dessolles, prietenul su intim, domnul Pasquier, a crui
onoare si cinste i le cunostea, se numrau si ei printre cei ce trecuser de partea guvernului. I se arta
importanta de a pune la dispozitia guvernului provizoriu o oaste care s poat ocupa un loc ct mai
onorabil n Consiliul puterilor strine; i se mai strecur la ureche c aceeasi fort armat ar putea fi de
folos chiar propriei sale familii, pe care soarta se prea c avea de gnd s-o apropie de tronul strmosilor
si. Montessuis fcu s sune frumos numele de Monk, artndu-i maresalului ct de mret era rolul de

salvator al patriei, i flutur prin fata ochilor o Frant ce-1 binecuvnta, nltndu-i, n semn de
recunostint, monumente si institutii pe care i le datora att lui ct si armatei sale. Pe de alt parte,
generalul si aminti la rndu-i de vorbele lipsite de temei ale mpratului, si avu slbiciunea s se lase
atras de partea guvernului provizoriu, i adun deci pe sefii corpurilor de armat, mult mai numerosi
dect armata care mai rmsese. Le vorbi despre propunerile ce i se fcuser si despre situatia n care se
aflau. Toti, cu exceptia generalului Lussot, fur de prere s se supun guvernului provizoriu. Domnul
de Montessuis primi sarcina de a lua legtura cu cartierul general al printului de Schwarzenberg. Urmar
unele propuneri din ambele prti, evident, nimic scris.
Asta era starea lucrurilor cnd maresalii trimisi la Fontainebleau pentru a cere Regenta, sosir la
Essonnes. Detin restul amnuntelor de la maresalul Macdonald care. dup ce mi le-a istorisit, si-a dat
osteneala s le dicteze, fiindc eu tocmai cutam informatii exacte pentru nota pe care voia s-o scrie
domnul Arago. Adevrul e c maresalii nu primiser nici un ordin s se alture maresalului Marmont. Se
ndreptaser ctre el, dar odat ajunsi la doi pasi de oastea sa, ncepur a astepta hrtia de liber trecere
pe care o ceruser la
262
cartierul general al aliatilor, pe atunci stabiliti n castelul Chilly- Ei i artar motivul cltoriei lor la
Paris. Marmont le mrturisi care era situatia lui fat de printul de Schwarzenberg: putea primi, n fiece
clip, rspunsul favorabil la cererile pe care le fcuse. Dar le mai spuse colegilor si c se dezicea de
orice demers personal pn ce nu va fi hotrt soarta trii. Convenir ca el s se duc s-si controleze
toate posturile si s fac n asa fel nct s fie de negsit pn ce se vor ntoarce ei c abia atunci vor
hotr ce aveau de fcut si c vor actiona mpreun.
Maresalul Ney, observnd c acest nceput de negociere cu unul dintre maresali, dnd speranta c-i va
putea dezbina pe sefii diferitelor corpuri de armat, va ndeprta Regenta pe care acestia erau pe cale s-o
cear, ar fi vrut ca si maresalul Marmont s fie alturi, pentru a dovedi astfel c era de acord cu ei.
Ceilalti fur de aceeasi prere, iar ducele de Raguse fu de acord s li se alture, nainte de a pleca, ddu
nu o dat, ci de trei ori ordin armatei sale s nu cumva s se miste din Essonnes nainte de napoierea sa,
fgduind c a doua zi dimineat va fi ndrt. Numai c hrtia de liber trecere nu sosea din Chilly;
maresalii, impacientati de aceast ntrziere, se prezentar la avanposturi si cerur s fie condusi la
cartierul general al avangrzii, la Petit-Bourg, unde ndjduiau s li se dea o escort. Intrar n sfrsit, n
castel; ducele de Raguse, rmase afar, n trsur. Dar printul de Schwarzenberg, care se afla la
avanposturi, aflnd de la subalternii si c ducele rmsese n trsur, trimise s-1 roage s coboare si s
pofteasc nuntru. Printul discut cteva minute cu el. i spuse c propunerile sale fuseser trimise la
Paris si acceptate. Maresalul i rspunse c pozitia lui se schimbase, c toti ceilalti camarazi ai si aveau
de fcut o comunicare la care se asocia si el si c tot ceea ce se petrecuse pn atunci ntre ei trebuia s
fie privit ca nul si neavenit. Printul de Schwarzenberg >1 asigur c ntelegea perfect scrupulele sale,
dup care |^trar mpreun n salon, spre mirarea celorlalti maresali. Ucele de Raguse le povesti ce se
petrecuse ntre el si printul e Schwarzenberg si ct se simtea de usurat dup aceast
263
explicatie, i nsoti pe maresali si la tarul Alexandru si fu cel care vorbi cu cea mai mare nsufletire n
favoarea regelui Romei si a Regentei. Nu avea cine stie ce mare merit, pentru c de fapt el pleda n acel
moment cauza lui si a maresalilor.
Dup aceast conferint, tarul Alexandru tinu o alta, cu membrii guvernului provizoriu si cu oamenii
care se compromiseser cel mai mult n miscarea regalist. La nceput, discutar mpotriva familiei
Bonaparte, iar apoi mpotriva Bourbonilor, convingndu-se c discutia era ct se poate de obiectiv.
Dup Consiliu, care se prelungi pn n zori, i pofti pe trimisii de la Fontainebleau, le spuse c trebuia
s-si consulte aliatii si-i chem la ora nou, dup rspuns. S-a pretins c el stiuse despre miscarea de la
Essonnes, dar lucrul pare imposibil. Ceea ce e sigur, e c n-a suflat nimnui o vorb si c toate
discursurile care i-au fost atribuite att lui ct si maresalilor au fost false. Maresalii se duser la Ney1 ca
s astepte ora fixat de tar. Tocmai se asezaser la mas, cnd cineva veni s-1 nstiinteze pe maresalul

Marmont c era chemat; iesi imediat si se rentoarse palid ca un mort; maresalul Macdonald2 l ntreb
ce i se ntmplase:
- Aghiotantul m-a nstiintat c generalii mei vor s-mi pun oastea n miscare, desi mi-au fgduit c m
vor astepta. Asa c alerg ntr-acolo ca s-o opresc!
Rostind aceste vorbe si ncinse sabia si-si puse plria. Aghiotantul su era Fabvrier; el mi istorisi c
de-abia plecaser maresalii din Essonnes, c Napoleon l si chemase la el pe Marmont; un mesaj, un al
doilea, apoi un al treilea l chemau de urgent la Fontainebleau; n ultimul, se specifica foarte clar c
dac maresalul lipsea, s se prezinte la mprat generalul comandant. Nelinistiti de situatia lor, generalii
se convinser c mpratul era la curent cu negocierile pe care ei
1 Michel Ney, maresal al Frantei (1769 - 1815), care s-a acoperit de glorie n rzboaiele Revolutiei si
Imperiului. Fcut pair al Frantei de ctre Ludovic al XVllI-lca, a trecut de partea lui Napoleon n timpul
celor O sut de zile", n timpul celei de a dou Restauratii, a fost nvinuit de trdare, condamnat la
moarte de Curtea Pairilor si mpuscat.
2 Alexandre Macdonald (1765 - 1840), maresal al Frantei; dup btlia de l Wagram a fost numit duce
de Tarentc. A negociat, cu aliatii, abdicarea lui Napoleon264
]e purtaser cu dusmanii. Speriati de moarte, si cutar salvarea punnd n miscare oastea pe care
Marmont Ie interzisese s-o miste din loc, ndreptndu-se ctre Paris. Maresalul se npusti ntr-o caleasca
ce astepta gata de plecare, n curtea maresalului Ney, dar la barier nu fu lsat s treac. Trebui s se
rentoarc la Statul Major, iar de acolo fu ndrumat ctre guvernatorul orasului. Pe scurt, pierdu o
multine de vreme pn ce izbuti s-si procure un pasaport pe care i-1 aduse un al doilea aghiotant,
colonelul Denis. Acesta l anunt c, n ciuda cuvntului dat de generalii si, c-1 vor astepta, acestia
puseser oastea n miscare de ndat ce maresalul plecase, c el, Denis, o nsotise pn la Belle-Epine, c
de acolo o apucase pe drumul spre Versailles unde era gata s ajung; deci rul fusese fcut si era
ireparabil.
Maresalul Marmont rmase la Paris; afl ct de furiosi fuseser soldatii si cnd li se spusese din ce
cauz se gseau la Versailles. Marmont se ndrept imediat ntr-acolo, dar oastea, profund revoltat, o
porni spre Fontainebleau. Alerg dup ea, o opri, vorbi, o convinse si o readuse la Versailles, dnd
dovad de una dintre cele mai energice, mai dificile si mai cuteztoare actiuni pe care s-a ncumetat
vreodat cineva s-o ncerce.
Iat adevrul adevrat, n legtur cu greseala lui Marmont". Vedeti c ea nu const n nimic altceva
dect c a ncercat s negocieze, fr stirea lui Napoleon.
Pentru a fi si mai impartial, voi mrturisi c maresalul avea alte pcate; era ntr-adevr tipul soldatului
francez, bun, generos, brav, candid, vanitos, susceptibil de a se entuziasma de orice fleac, si totodat
omul cel mai inconsecvent din lume. Actiona ntotdeauna dup impuls, fr s reflecteze asupra
trecutului, fr s se gndeasc la viitor. Se afla asezat pe un teren unde toti cei care-1 nconjurau
aplaudau orice actiune despre care presupuneau c i-ar apartine, si i ludau, fr 'unite, importanta.
Peste tot era salutat cu numele de Monk; se Afirma, printre altele, c hotrrea de a nu cdea la nvoial,
ln n*ci un fel, cu Imperiul, fusese luat nc din prima zi, c Prclarnatia din 30 constituia dovada c
demersul maresalilor
265
nu putea s aib succes. Pe de alt parte, se spunea c generalii lui Napoleon nu fcuser dect s
execute ceea ce le propusese el.
Conventia cu printul de Schwarzenberg a fost redactat a doua zi, semnat, antedatat si trimis la
Monitor. Nemultumit de acest lucru, maresalul primi o deputtie a orasului Paris, care-i multumea
pentru serviciul pe care i-1 adusese. El o primi si-i vorbi att de frumos nct cuvntarea i se tipri n
Monitor, n sfrsit, ddu - cu mare grij - impresia c nu svrsise nici un fel de trdare; n-ar mai fi
rmas de dat nici un fel de dovad n privinta veridicittii povestirii pe care am relatat-o, dac hazardul
n-ar fi fcut ca - rscolind printre hrtiile sale, dup revolutia din 1830 - aghiotantul su, domnul de
Guise, acelasi care redactase n 1814 conventia antedatat, mpreun cu printul de Schwarzenberg, s

gseasc, n dosul unui sertar al secreterului, o veche scrisoare mototolit. Era cea prin care generalul
Bourdesoulle i anunta plecarea trupelor din Essonnes, cerndu-i scuze c actionaser contrar ordinelor
pe care i le dduse si explicndu-i c cele trei apeluri ale mpratului l hotrser s porneasc la drum,
cu oastea dup el.
Desi maresalul Marmont suferise cumplit din pricina calomniilor rspndite pe seama sa, odat ce valul
trecuse, el nu se mai gndise la scrisoarea aceea de a crei existent uitase complet. Acest lucru ar fi fost
de ajuns ca s-1 absolve de orice vin. Probabil c acest document va fi cndva publicat; eu, personal, 1am citit de mai multe ori.
Maresalii - nsrcinati cu propunerile de la Fontainebleau
- se prezentar, la ora nou, la tarul Alexandru, care refuz s trateze cu ei, cernd pur si simplu
abdicarea lui Napoleon. Maresalii - care rmseser la prima veste adus de Fabvrier
- protestar, invocnd fidelitatea armatei. Tarul surse si le spuse c oastea lui Marmont se ndrepta
ctre Versailles. Maresalii plecar fr s mai apuce s-1 vad pe Marmont si nu mai gsir nici o urm a
armatei sale pe drumul spre Fontainebleau.
,.,
266
M-am ntins cu aceast povestire, mai nti pentru c faptele au fost denaturate de partidul regalist, pe
urm, pentru c am socotit c nimeni nu le stia mai bine dect mine.
Maresalii, rentorsi la Fontainebleau, smulser, cu forta, abdicarea lui Napoleon. Maresalul Ney se grbi
s-i nstiinteze pe aliati si, dup ce trimisii la Fontainebleau se rentoarser la Paris, maresalul
Macdonald mi-a povestit c toti cti erau de fat au fost foarte mirati s-1 aud pe contele de Nesselrode
multumindu-i lui Ney, pentru importanta veste" pe care i-o dduse.
E vremea s revenim la ceea ce se petrecea n tabra noastr, ca s zic asa. Luni n-am vzut pe nimeni
care s stie ce se ntmplase, dar marti dimineata, toat lumea ncepu a se bucura de victoria repurtat.
Pozzo mi istorisi c ziua din ajun fusese foarte zbuciumat. Tarul Alexandru era nconjurat de oameni
care ncepuser a se speria de existenta unei armate ntr-un oras ca Parisul. Rapoartele din provinciile
ocupate nu erau nici ele menite s linisteasc spiritele. Populatia, stul pn peste cap de nenorocirile
inerente rzboiului, sttea gata s se rscoale. Tot ce era austriac n-avea urechi dect ca s aud ce se
spunea si limb, ca s repete ce auzise. Printul de Schwarzenberg ncepea a-si reprosa proclamatia pe
care Pozzo n-o semnase; era clar c el nu voia s-si asume rspunderea unei sederi prea lungi la Paris. Se
vorbea c - n absenta mpratului Austriei - urma s dispun de soarta fiicei acestuia si de sceptrul
nepotului su. Regele Prusiei era - dup cum stia toat lumea - plin de supunere fat de tarul Alexandru;
asa c toate aceste mari hotrri nu depindeau dect de el. n aceast situatie, n-aveam de ce ne mira c
tarul era att de agitat, si nici nu-1 puteam tine de ru c sovie. Ezitrile sale fur, la un moment dat,
att de mari, nct Pozzo crezu partida pierdut nu numai m ziua respectiv, ba chiar si o bun parte din
noapte.
Ducele de Vicence - care pn atunci solicitase, n 2adar, o audient - obtinu una si nc foarte lung.
Audientele Maresalilor n-au fost nici ele mai scurte. Totusi, impresia pe Care si-o fcu tarul Alexandru
fu combtut cu trie de ctre Persoanele ce alctuiau guvernul provizoriu si consiliul su.
267
l se art tarului c nu s-ar fi compromis dect dac ar fi fost vorba de un angajament scris si semnat de
el. Dac ns revenea asupra cuvntului pe care si-1 dduse de a nu trata nici cu Napoleon, nici cu
familia sa, soarta tuturor oamenilor care se ncrezuser n el se transforma n exil sau n esafod. Aceast
problem de generozitate personal se pare c avu un mare ascendent asupra lui. Cnd a trimis dup
maresali, la ora nou, se hotrse ce avea de fcut si ce rspuns urma s le dea. POZZQ, contele de
Nesselrode si, poate, si Talleyrand bnuiau. Dar el nu vru s spu nimnui nimic, mai nainte de a da
impresia c se consultase cu regele Prusiei si cu printul de Schwarzenberg. Marti dimineat, orice ezitare
dispruse, si noi aflarrn de hotrrea tarului odat cu primejdiile care ne pndiser. Acele primejdii
fuseser reale cci, datorit felului cum ne compromisesem, nu mai aveam alt hotrre de luat dect s-o
pornim, cu tot ce aveam, pe urmele armatei lui Alexandru, dac aliatii aveau de gnd s ncredinteze
guvernul bonapartistilor. Regenta n-ar mai fi fost, n fond, dect o tranzitie pentru a se reveni ct mai

repede la regimul imperial. Oamenii mei de la Chtenay venir plngnd la mine s-mi spun c nu stiau
ce se va ntmpla cu ei; primarul fugise, ajutorul lui se ascunsese pe domeniul meu. n primele zile, casa
mea fusese ocupat de nu stiu ce stat major care, gsind c pivnita era bine asortat, luaser cu ei tot
vinul pe care nu avuseser vreme s-1 bea si o lsaser complet goal, fapt care nu-i bucur ctusi de
putin pe cei care sosir dup ei. Cci se succedar prin acel loc detasamente din toate armele si de toate
natiile semnnd spaima printre bietii locuitori ai satului; acestia aflaser acum, pe propria lor piele, c
cei mai de temut erau bavarezii si wurtemburghezii. In disperare de cauz, am apelat la prietenii mei
rusi. Printul Wolkonski mi ddu doi cazaci s m pzeasc si un subofiter, pe care i-am instalat la
Chtenay. M-am dus eu nsmi cu ei acolo, cu caleasca escortat de acei locuitori ai stepelor. Sunt
nevoit s v mrturisesc c lucrul m amuza grozav, fiindc, peste tot, pe unde treceam, lumea csca
gura la mine, ca la urs. Cazacii clare pe caii lor mici si iuti, si sprijineau lancea de pmnt,
268
cj-o puneau pe umr sau o tineau dreapt, ca pe o vsl de corabie. Mi-am gsit oamenii consternati; si
puseser, bietii je ei, cocarda alb, ca s poat lucra linistiti n grdina ce se ntindea de-a lungul strzii
Choisy, ctre Versailles. Dar chiar n dimineata aceea, nenorocita de cocard alb era ct pe-aci s ie
vin de hac, fiindc tocmai atunci ncepuser a se scurge pe-acolo trupele lui Marmont care se ndreptau
ctre Versailles. Desi nu m pricep ctusi de putin la strategie, totusi nu mi-am putut explica cum de-au
trecut aceste osti printre liniile trupelor aliate. Faptul mi s-a prut mai mult dect straniu, si nu mi-a fost
explicat dect dup ce m-am ntors la Paris.
Cei doi cazaci ai mei erau narmati cu o pancart plin de peceti si semnturi cu ajutorul creia alungau
toti demonii care - purtnd zeci de uniforme diferite - se nghesuiau la poarta mea. Unul dintre ei o rupea
putin pe nemteste, ceilalti l completau n limba rus cu o asemenea locvacitate nct prusacii preau tot
att de uimiti ca si mine. Pancarta, ns, era lucrul cel mai convingtor. Ori de cte ori veneam la
Chtenay, am vzut-o functionnd cu cel mai deplin succes. Am mai aflat c, n afar de vin, fostii mei
musafiri mi luaser toate cuverturile, un numr destul de mare de saltele pe care s-si culce rnitii si
toate saltelele de puf pe care le goliser, fcndu-si din drilul trainic un fel de saci cu care-mi pescuiser
toti pestii din iaz. Acest mod de a pescui mi s-a prut din cale-afar de ciudat. Trebuie, de asemenea, s
mai spun c au jefuit toate casele abandonate de paznici si c le-au incendiat pe cele care au cutezat s le
opun o ct de mic rezistent. I-am cazat pe cazaci la grdinar. Nevasta lui se temea de ei ca de dracu,
mai ales c unii se apucaser s le scoat tot felul de zvonuri, n prima sear, n timp ce ea le Pregtea
supa, pruncul femeii, care dormea linistit n leagn, Se trezi si ncepu s urle. Cazacii vorbir ceva ntre
ei, apoi uiul se ndrept ctre copil, l lu n brate si se asez cu el pe genunchi, n fata focului,
nclzindu-i piciorusele n minile
Ul mari, n vreme ce ceilalti doi se maimutreau si-i tot vrbeau pe limba lor. Copilul ncepu a rde,
mamei i veni
Duetul la loc si, din clipa aceea, se stabilir ntre ei cele mai
269
bune relatii. Cnd am venit din nou, peste o sptmn, la Chtenay, cazacii mi spuser:
- Madam Mrie, femeie bun, femeie de treab!
Iar ea, cnd era npdit de treburi, pur si simplu le arunca tancul n brate, i atrgea grozav sera de flori.
Se plimbau ceasuri ntregi prin fata ei, uitndu-se pe geam sit cnd grdinarul le drui un buchet de flori,
ei i multumir cu cea mai vie satisfactie, dar nu se atinser de el. Datoria lor era s vegheze asupra
ntregului sat si, de ndat ce se apropia vreun detasament, cuvntul: cazaci" trecea din gur n gur.
Stteau zi si noapte de veghe, asa nct - dup instalarea lor la Chtenay - nimeni n-a mai cutezat s fure
nici mcar un vrf de ac.
Tata, trebuie s-o mrturisesc, nu era chiar att de abtut s vad cocarda tricolor dat jos. Dar ideea de
a-1 vedea pe contele de Artois fcndu-si intrarea n Paris, nconjurat numai de strini, l revolta. Se
gndi s alctuiasc un fel de gard national format din tinerii nostri. Fratele meu a fost primul care sa nscris n aceast gard, condus de Charles de Noailles, pe care tata l socotise cel mai nimerit s fie
cpitanul acelei grzi. Charles de Noailles fu ncntat si-si manifest recunostinta fat de tata, cruia i

multumi cu efuziune. Din pcate, chiar de a doua zi, ncepur nemultumirile si glcevile. Se pare c nu
eram nc destul de emancipati, c ambitiile n privinta ocuprii unor locuri ncepuser a-si arta coltii si
c intrigile curtenilor puneau si ele paie peste foc.
Semnalul a fost dat de Charles de Damas si de prietenii si. Desi strns legat de familia de Noailles, s-a
ridicat, protestnd n gura mare, mpotriva alegerii lui Charles, vnnd, cu un zel nemaipomenit, toate
greselile svrsite de tatl acestuia, printul de Poix, la nceputul Revolutiei si instigndu-i pe tineri s nu
se lase condusi de Charles de Noailles. Toate astea fcur s scad, ntr-o oarecare msur, dorinta
tinerilor de a alctui o gard national; totusi, pn la urm, de Noailles izbuti s adune o sut cincizeci
de tineri pe care-i echipaj " narma si n patru zile fur gata s-1 ntmpine pe Monsieur.
270
ncepnd din acel moment, seniorii de la vechea Curte n_au mai fost ocupati dect de interesele averii si
ale avansrii i0j-5 strduindu-se ca pretentiile s le fie luate n consideratie, naintea altora; asa se face
c ei au constituit una dintre cele mai mari piedici ale dinastiei creia i se consacraser. S nu ne
rnngiem ns cu gndul c astfel de sentimente au apartinut numai aristocratiei; nu, ele au apartinut
tuturor celor care au avut n mn puterea. Am vzut o a doua revolutie fcut de burghezie, asa c,
numai n cinci zile, toate sentimentele generoase si patriotice, de care fusese vorba mai nainte, au fost
ucise de ambitiile si de interesele personale. Dac am fi stiut exact ct 1-a costat pe mprat vointa
atotputernic de a nbusi pretentiile militarilor, dup 18 Brumar, probabil c n-am mai fi manifestat si
noi acelasi spirit de intrig si de egoism.
Capitalul IV
Te-Deum-u\. - Misiune la Hartwell. - napoierea lui Monsieur. -Toti si pun cocarda alb. - Locotenentul
general al regatului. -Reprezentatia de la Oper. - Atitudinea partidului emigrant.
n cea de a zecea zi a intrrii lor n Paris, strinii se
adunar n Piata Ludovic al XV-lea, pentru a nlta un
Te-Deum. Am asistat la acest spectacol, din loja ministrului
marinei, unde fusesem poftit de printul Wolkonski. Nu m-a
deranjat prea tare nici miscarea trupelor, nici zumziala lumii
adunate n Piat; n schimb (se pare c sunetele exercit mult
mai mult influent asupra mea, dect privelistea), n schimb,
z'c, cnd s-a nstpnit cea mai deplin liniste si cnd cntecele
Preotilor au nceput s rsune, binecuvntndu-i pe toti acei
strini, sositi din toate colturile lumii pentru a ne ngenunchea,
coarda patriotic, atins cu cteva zile mai nainte, cnd auzisem
antinelele strine strigndu-si parolele, a vibrat din nou, dar
ata asta mult mai puternic si mai ndelung. Mi-a fost rusine
j ^ aflam acolo, lund parte la acea umilint national si,
ePand din clipa aceea, am ncetat de a mai face corp comun
Ctj stra r
"
dlnn. As fi putut s fiu totusi linistit, avnd n vedere
271
societatea care se afla n Galeria Palatului Marinei si care era plin de nevestele generalilor si ale
sambelanilor Imperiului cu plriile mpodobite cu de zece ori mai multe flori de crin dect erau ale
noastre.
n ziua aceea, Talleyrand l zori pe tata s se duc la Hartwell1, si s fie purttorul de cuvnt al
guvernului provizoriu. Tata refuz categoric, si lucrul mi se pru ct se poate de firesc, pentru c eram
mult prea ptruns de ideea c el nu va voi s accepte s fac nimic, l auzisem de attea ori repetnd c
din moment ce timp de douzeci si cinci de ani fusese ndeprtat din treburile publice, acum nu mai avea
nici un rost s se ocupe de ele, nct nu m ndoiam nici mcar o clip c nu se va vri n nimic. La fel sa ntmplat si n primele sptmni cnd i-au propus s devin ministru; am surs, fiindc stiam sigur c
va respinge orice fel de ofert. Tata refuznd deci s plece la Hartwell, 1-au trimis pe Charles de

Noailles. Nu stiu de ce s-o fi crezut vinovat si s-o fi acuzat pe nedrept ca n-a procedat cinstit; ceea ce
stiu, e c de atunci nu s-a mai simtit att de apropiat de familia noastr. Dup ce s-a napoiat din Anglia,
si-a luat titlul de ducele de Mouchy. Mai trziu, cnd tata a acceptat totusi s intre n afacerile publice,
am regretat c nu primise acea propunere a lui Talleyrand. Un om ntelept, moderat, rezonabil si bun
cettean, ar fi fost mult mai potrivit dect un curtean ca Charles de Noailles. n concluzie, tata nu era
fcut din stofa din care sunt croiti favoritii; creditul de care se bucurase - dac se bucurase, ntr-adevr fusese de scurt durat si, n acel moment n-ar fi putut face nimic mai bun dect s inspire declaratia de
la Saint-Ouen. Era mai mult dect necesar, cnd a aprut, pentru a repara rul fcut de Monsieur. Acest
biet print a fost ntotdeauna nenorocirea familiei si a trii sale.
N-am s ncerc s ascund putina stm de care se bucura Monsieur, mai ales c - dup tot ceea ce am
vzut si auzit despre el - mi-am putut face o prere ct se poate de justa despre firea lui. Totusi,
entuziasmul e att de contagios, nct
1 Resedinta lui Ludovic al XVUI-lca n Anglia.
272
"n ziua cnd a intrat n Paris, m-am bucurat, ca o proast, .mpreun cu ceilalti. Monsieur poseda att
nftisarea ct si vocabularul menite s inspire nflcrare. Gratios, elegant, Harnic, politicos, dornic s
plac, stia s alture bonomiei, demnitatea. N-am vzut nc pe nimeni care s ntruneasc toate calittile
demne de dorit pentru un print, asa cum le ntrunea Monsieur; atitudine, limbaj, comportare etc.
Adugati la toate acestea o mare urbanitate a moravurilor, care-1 fcea, nur si simplu, fermector si iubit
de cei din jur. Era susceptibil la familiaritate mai mult dect la afectiune si avea o multime de prieteni
buni de care nu-i psa nici ct negru sub unghie. Singurul care poate c fcea exceptie era domnul de
Riviere. i chiar si acesta, atunci cnd si afis ftis devotamentul si se mpuna cu el, prietenia dintre ei
ncet de a mai fi att de tandr, pn n clipa n care numirea domnului de Riviere ca preceptor al
ducelui de Bordeaux o rensufleti.
Monsieur dormise - n ajunul sosirii sale la Livry - ntr-o csut apartinnd contelui de Damas. Aici, n
acest loc, se duse s-1 astepte, clare, garda national, proaspt nfiintat. El si desfsur toate gratiile,
hotrt s-o ncnte, ba chiar - la un moment dat - le drui cele cteva bucti de panglici albe pe care le
purta la butonier. Aceasta este originea acelui Ordin al Crinului, pe care risipa cu care a fost mprtit 1a fcut, pur si simplu, ridicol. Dar, n primele momente, si asezonat cu toate dulcegriile lui Monsieur, ia ncntat pe tinerii nostri. La rndul lui Monsieur avea atta buntate ntiprit, pe fat, prea att de
miscat de acel moment si att de departe de orice amintire ostil sau penibil, nct nftisarea sa era
menit s nu inspire altceva dect ncredere n frumoasele cuvinte pe care domnul Beugnot le-a tiprit n
Monitor: Nirnic nu s-a schimbat, nu exist dect un francez n plus".
Dup cteva zile, avur loc discutii foarte nsufletite Pentru a se sti dac armata urma s pstreze
cocarda tricolor
au s-o adopte, n mod oficial-, pe cea alb. Ducele de Raguse, Care ceru cu insistent cuvntul, propuse
s se pstreze drapelul
nsacrat prin douzeci de ani de victorii. Tarul Alexandru, tectorul tuturor ideilor generoase, fu de acord
cu aceast
273
propunere. Dar ea fu combtut de toti care, fie din interes, fie din patim, voiau o contra-revolutie;
alegerea cocardei era semnalul recstigrii vechilor privilegii sau al pstrrii celor cucerite de Revolutie.
Domnul de Talleyrand, prea mare politician pentru a nu aprecia importanta acestei probleme, ar fi
hotrt, dac ar fi fost liber s aleag - cu totul alte culori. Dar el i cunostea perfect pe printii nostri si
anturajul lor; stia ct de mult tineau ei la forme si era un mult prea abil curtean pentru a-i nfrunta; se
strdui deci s le cstige bunvointa si fcnd apel la vechile sale amintiri, redeveni omul cu ochi de
bou", l amuz pe ducele de Raguse cu cteva vorbe de duh si cu cteva sperante desarte. In vremea asta,
l determin pe btrnul maresal Jourdan s adopte cocarda alb, la Rouen invocnd faptul c toti
soldatii lui Marmont o purtau. Odat adoptat de un corp de armat, chestiunea era ca si transat.

Ducele de Raguse a fost printre putinii ofiteri care au iesit naintea lui Monsieur, cu cocard tricolor,
fapt care nu i s-a iertat niciodat. Aceast demonstratie, care i-a ndeprtat de el si pe bonapartisti, 1-a
nstrinat si de noua Curte. Ctiva ofiteri nu purtau nici un fel de cocard, dar majoritatea adoptaser
cocarda alb. Dimineata devreme, aproape toat garda national, care se aliniase de-a lungul tufisurilor,
avea cocarde tricolore. Dar ncet, ncet, ele disprur si, n momentul n care Monsieur trecu, chiar dac
nu vzu prea multe cocarde albe, n schimb nu mai vzu nici una tricolor, nainte de a isprvi cu
povestea asta a cocardelor, nu m pot abtine s nu spun c, de pe terasa doamnei Ferrey, de unde
vzusem trecnd cortegiul, 1-am zrit si pe Alexandre de Girardin, ndreptndu-se ctre barier, cu o
cocard alb, mare ct o farfurioar de cafea. Domnul Ferrey tresri si ne spuse c -chiar n aceeasi
dimineat - l ntlnise pe drumul spre Essonnes. Amndoi erau clare. Domnul de Girardin venea de la
Fontainebleau. ncepu, netam-nesam, o diatrib extrem de violent mpotriva parizienilor si a trdrii
ofiterilor; furia sa mpotriva aliatilor, ura mpotriva Bourbonilor erau strigate att de tare si n termeni
att de jignitori nct, cnd ajunse aproape de posturile strine, domnul de Ferrey si opri calul
274
Hndu-i clar de nteles c dorea s-si continue drumul, singur,
fapt Pe care~l ncercase pn atunci de mai multe ori, dar fr
ici un rezultat. Asa c domnul de Ferrey nu-si crezu ochilor
zndu-1 la ora trei dup-amiaz, mpopotonat cu ditamai
cocarda alb.
Istoria nu ne va povesti dect mult prea trziu greselile
svrsite de Monsieur n acele zile cnd - locotenent general
l regatului - nvenina toate urile, att toate nemultumirile si,
mai alLS> rnanifest o lips de patriotism care-i scandaliza
pn si pe strini.
Contele de Nesselrode mi-a vorbit despre acest lucru n ziua n care Monsieur s-a artat att de darnic,
nct a vrut s cedeze strinilor toate orasele noastre ntrite; atunci, tarul Alexandru s-a vzut nevoit s-i
stvileasc generozitatea anti-francez. Pozzo ofta din greu si spunea din cnd n cnd:
- Dac o s-o tinem tot asa, o s facem o treab de mntuial, care nu va dura!
Nu peste mult, avu loc o reprezentatie solemn la Oper, la care asistar toti suveranii aliati. Venir toti
trei (cci mpratul Francisc venise naintea lui Monsieur), si luar loc ntr-o loj mare din fundul slii.
Monsieur ocupa loja regelui, unde armele Frantei nlocuiser vulturul dobort ntr-un mod att de putin
elegant. Dup asta, Monsieur se duse, n timpul primei pauze, s fac o vizit celor trei suverani, n loja
lor. n cea de a doua pauz, cei trei i ntoarser vizita, n acea sear nu fu nimic demn de remarcat, dect
admirabila comportare a publicului, tactul cu care sesiz toate aluziile de pe scen asociindu-le cu toate
actiunile din sal.
Cu ct afacerile politice luau amploare, cu att regele era asteptat cu mai mult nerbdare. In fiece zi,
anturajul locotenentului general l ndemna s ia tot mai pregnant atitudinea unui sef de partid; si dac
tarul Alexandru n-ar fi Ost acolo ca s-i mai reteze din elan, am fi vzut cu totii amenintarea de la
Coblenz pus n practic.
Vechii ofiteri din armata lui Conde, cei scpati din aeea, iesiser la suprafat, convinsi c ei erau
cuceritorii
ar dndu-si aere de cuceritori. Obisnuiti s-si priveasc
275
de douzeci si cinci de ani cauza lor asociat cu cauza Bourbonilor, vzndu-i pe acestia, pe tron, erau
convinsi cj triumfaser. Pe de alt parte, slujitorii Imperiului, obisnuiti s domine, nu se puteau mpca
deloc cu aceste pretentii nelalocul lor.
Un brbat care-si cstigase epoletii, asistnd la o sut de btlii victorioase, era revoltat sa vad iesind,
dintr-un. debit de tutun sau dintr-o loterie, un alt brbat cu epoleti asemntori, intrnd la Tuileries,
odinioar exclusiv al lui si al alor si, si apostrofat cu: Hei, amice!" de cei care locuiau acum acolo.
Trebuia s fii foarte dibaci si foarte impartial ca s menajezi acele ciocniri, dar Monsieur nu era nici

dibaci nici impartial, n plus, era aproape imposibil s satisfaci niste exigente att de firesti, dar att de
controversate.
Capitolul V
Regele pleac din Anglia. - Vizita tarului Alexandru la Compiegne. - Nemultumirea sa. - Domnul de
Talleyrand este prost primit. - Costumul ciudat al doamnei ducese de Angouleme. - Declaratia de la
Saint-Ouen. -Succesul ei. - napoierea regelui n Franta. - Atitudinea vechii grzi. -Mentinerea printilor. Din nou, Opera.
n sfrsit, guta i ngdui regelui s plece din Hartwell. Cltoria prin Anglia a fost o continu srbtoare;
printul regent 1-a primit la Londra cu o mretie fr pereche. Pozzo a fost trimis de ctre tarul
Alexandru, s-1 salute. L-a gsit la bordul unui yacht englez, unde regele 1-a primit ca pe un om fat de
care avea mari obligatii. Pozzo 1-a nsotit pn la Compiegne, apoi, continundu-si drumul, a venit s-i
spun tarului c-si ndeplinise misiunea. Acesta plec imediat ca s-i fac o vizit lui Ludovic al XVIIIlea, cu intentia de a petrece douzeci si patru de ore la Compiegne. A fost prirnit cu cea mai rece
etichet. Regele scormonise n vasta lul memorie si-si amintise cam cum erau primiti, pe vremuri,
suveranii strini, de ctre capetele ncoronate ale Frnte' Tarul nefiind nici lsat n voia soartei, dar nici
primit c
276
cordialitate, n loc s rmn s discute, ca n familie, cum ndjduise, ceru s se retrag n apartamentul
ce-i fusese rezervat. Dup ce strbtu trei sau patru saloane, minunat mobilate, despre care i se spuse c
fuseser rezervate lui jvtonsieur, ducelui de Angouleme si ducelui de Berry, toti absenti, l trr prin
mai tot castelul si, dup ce strbtu o serie de coridoare si urc nu stiu cte scri dosnice, se opri, n
sfrsit, n fata unei usite care ddea ntr-o odaie mai mult dect modest: era camera guvernatorului
castelului, la nu stiu ct distant de marile apartamente. Ei bine, tocmai camera aceea i-o destinase
Ludovic al XVIII-lea, tarului Rusiei. Pozzo, care-si urma stpnul, trecea prin chinurile iadului, cci
vedea cum, cu fiecare cotitur, nemultumirea stpnului su crestea. Totusi, tarul nu fcu nici o reflectie.
Spuse doar foarte scurt:
- M voi rentoarce chiar n seara asta la Paris; d porunc vizitiilor, ca, de ndat ce m voi scula de la
mas, trsura s fie gata!
Pozzo adusese vorba despre acea odaie srccioas, atribuind greseala neputintei regelui de a vedea cu
ochii lui unde va fi gzduit naltul oaspete. Tarul i rspunse c ducesa de Angouleme - care fcea pe
House-Keeper1 - putea foarte bine s se ocupe de treaba asta. Aceast mic rutate, de care Pozzo fcu
mare haz, descreti fruntea tarului, care se rentoarse n salon, mai putin nemultumit; masa nu izbuti s
dreag gafa cu apartamentul. Cnd regele fu anuntat c e servit, i spuse tarului s ofere bratul nepoatei
sale, iar el o lu naintea tuturor, legnndu-se ca o rat si mergnd ncet, din pricina gutei, n sufragerie
nu se afla dect un singur fotoliu, a?ezat n capul mesei, n care regele se trnti satisfcut, si se servi
primul. Toate onorurile nu-i fur aduse dect lui, cu Afectare si slugrnicie, fr ca cineva s acorde vreo
atentie ^osebit oaspetelui, tratat de rege cu un fel de blndete patern. ,*arul calific el nsusi aceast
atitudine, spunnd c semna 1tru ^otul cu cea pe care o abordase Ludovic al XlV-lea, l primise la
Versailles, pe Philippe al V-lea, alungat din
' Menajera (cngl.).
277
Spania. Nici nu se isprvi bine masa, c tarul se si urc n trsur. Era numai el cu Pozzo. Tcu o bun
bucat de vreme, apoi vorbi despre altceva, pe urm ncerc, n sfrsit, cu mult amrciune, s-si
explice acea primire stranie. Nu fusese vorba de nici un fel de afaceri de Stat, iar de pe buzele regelui
sau ale doamnei de Angouleme nu iesi nici un cuvnt de multumire sau de ncredere. Nu rostiser nici
mcar o fraz ct de ct politicoas, ncepnd din clipa aceea, tarul nu mai avu ochi s-i vad. Mai apoi,
fcu si primi unele vizite de etichet ale ministrilor, dar toate dovezile de prietenie, de prietenie cald si
intim, fur rezervate familiei Bonaparte. Aceast purtare a tarului Alexandru a contribuit si ea, ntr-o
oarecare msur, s-1 readuc pe Napoleon n Franta, n anul urmtor. Multi au crezut c Alexandru
regreta c-i asezase pe tron pe Bourboni. De altfel, i plcea s tot repete c toate familiile regale din

Europa si vrsaser sngele pentru a-i ajuta pe Bourboni s se urce pe trei tronuri fr ca vreunul dintre
ei s fi suferit nici cea mai mic zgrietur.
Aceast vizit la Compiegne - despre ale crei amnunte nu m ndoiesc nici o clip - dovedeste pn la
ce punct adevrul poate deveni cteodat de necrezut. Sigur c Ludovic al XVIII-lea avea mult spirit,
mult bun-simt, nici un pic de patim, nici un pic de timiditate, o mare plcere de a se auzi vorbind si
darul cuvintelor frumoase. Atunci, cum de nu si-o fi dat seama ce foloase putea trage dac se purta
frumos cu Alexandru? Mi-e imposibil s-mi explic acest lucru. Ct despre Madame, ea nu era chiar att
de isteat nct s-si dea seama c, n acea mprejurare, receptia pe care o ddea trebuia s fie pe ct de
demn, pe att de afectuoas. Anturajul regelui se ocupa si el de etichet pentru prima oar. Asa c
ddeau dovad de un zel de neofiti si, n ciuda numelor lor feudale, arborau toat morga si insolenta
unor parveniti. Alexandru n-a fost singura persoan care s-a ntors profund nemultumit de la Compiegne.
Domnul de Talleyrand, cruia regele i datora tronul, a fost foarte rece primit de el dar si mai rece primit
de Madame; regele a refuzat, cu o asemenea afectare, s discute cu printul despre afacerile de Stat, nct
dup cteva ceasufl>
278
Talleyrand s-a ridicat si a plecat, foarte ncurcat c, n calitatea sa de ministru si de sef de partid, - nu
avea ce le spune colegilor si- Maresalii Imperiului fur mai bine primiti. Regele catadicsi s le spun
cteva cuvinte prin care le dovedea c stia n ce lupte se remarcaser, apoi adug c el nu va separa
interesele sale de cele ale Frantei: monarhul se dovedea dibaci. Toate cuvintele bune le pstr pentru
cteva cucoane btrne de la vechea Curte, care venir si ele la Compiegne. n ciuda vrstei lor, fur
ngrozite de rochia pe care o purta Madame, o rochie dup moda englezeasc. Lunga desprtire dintre
insulele britanice si continent fcuse ca moda din cele dou tri s fie foarte deosebit. Cu mult
greutate, izbutir s-o conving pe Madame s renunte la acel costum strin, mcar n ziua intrrii sale n
Paris. Ea se ncptna s-1 pstreze si 1-a mbrcat de multe ori dup aceea, ori de cte ori nu avea de
dat receptii. Era nc una dintre ncptnrile sale nemotivate. Adevrul e c biata printes dduse
dovad de atta demnitate n nenorocire, nct merita s i se treac cu vederea unele greseli, acum, cnd
ncepuse a-i merge bine. Mama si cu mine am fost chemate la sfatul feminin" privind toaletele ce
urmau s-i fie expediate la Saint-Ouen.
Regele rmase acolo dou zile. Toti oamenii de seam se duser dup el. Tata s-a dus si el si a fost foarte
bine primit de suveran. Madame, desi vzuse cu ct bunvoint l tratase odinioar mama ei, regina, se
prefcu a nu-1 recunoaste. Tata se ntoarse multumit de vizit, dar suprat de norul de intriganti ce se
agitau n jurul acelei Curti noi. Unii si formulau pretentiile invocnd faptul c fcuser tot ce putuser,
altii, dimpotriv, c nu fcuser nimic timp de douzeci si cinci de ani. Habar n-am despre felul cum a
fost elaborat ceea ce s-a numit Declaratia de la Saint-Ouen", att de diferit de cea de 'a Hartwell, a
crei autenticitate noi am negat-o ntotdeauna, dar care, din pcate, era ct se poate de real. Tot ceea ce
stiu e c a fost redactat de domnul de Vitrolles1 si c am fost it de felul cum suna. Vedeam n sfrsit,
realizndu-mi-se
sub I
Eugene-Franfois d'Arnauld, baron de Vitrolles (1774 1854), ministru Ludovic al XVIII-lca.
279
dorinta: tara mea avea s se bucure de un guvern liberal, iar legitimitatea si punea asupr-i pecetea
duratei si sigurantei Am mai spus-o, mi se pare, c eram mai mult liberal dect burbonian. Numai c
m-am bucurat degeaba. O multime de oameni ncepur a se agita imediat, ca s modifice aceast
Declaratie. N-as cuteza s spun nici azi c toti aveau idei retrograde. Poate c totusi acele formulri li se
preau prea ndrznete n acea epoc. Poate pentru c nc nu primiser o educatie constitutional; poate
c erau obisnuiti s simt frul crmuirii administrative; slbind acest fru, poate c oamenii politici se
temeau c acest bidiviu, nc nu prea bine dresat, s n-o ia razna. Experienta m-a nvtat s apreciez
situatiile de aceast natur. Dar, n epoca Declaratiei de la Saint-Ouen eram nc prea tnr pentru a
ntelege aceste lucruri, asa c m simteam multumit si plin de ncredere.

Ne-am dus la o familie, pe strada Saint-Denis, de unde puteam asista la intrarea regelui n Paris. Se
strnsese o multime de lume. Majoritatea ferestrelor erau mpodobite cu ghirlande, flori de crin, cuvinte
de bun-sosit si drapele albe.
n ziua sosirii lui Monsieur, strinii avur bunul simt s-si consemneze trupele n cazrmi. Orasul era
doar n paza grzii nationale, care-si ncepea, din acea clip, onorabila carier de prestare a serviciilor
patriotice si pe care si-a ndeplinit-o mai apoi, cu atta cinste. Acea tnr gard ncepuse nc pe atunci
s se bucure de stima aliatilor si de ncrederea cettenilor ei.
Cortegiul regal avea, ca escort, vechea gard imperial. Multi povestir stngciile svrsite de acea
gard, att nainte ct si n timpul trecerii cortegiului; ceea ce v pot spune eu, e c garda asta avea o
nftisare impozant, dar att de rece nct te ngheta, nainta cu pasi mari, tcut si morocnoas, plin
de amintirile trecutului. Felul cum arta ti tia orice elan si-ti oprea pe buze strigtul de Triasc
regele!"; din cnd n cnd, se mai auzea cte un: Triasc vechea gard!", dar ea rmnea la fel de rece,
ba chiar prea s-si bat joc de astfel de strigte. Pe msur ce trecea, tcerea sporea; n curnd, nu se
mai auzi dect zgomotul monoton al
280
asjlor, care parca te clcau pe inim. Consternarea e contagioas, si tristetea acestor vechi ostasi ddea
acestei ceremonii impresia c ar fi fost vorba de funeraliile mpratului Bonaparte sj nu de sosirea noului
rege. Era deci vremea ca aceast defilare s ia sfrsit. Nu peste mult, apru grupul printilor. Trecerea lor
nu fusese pregtit cu pompa cuvenit; totusi, au fost primiti cu oarecare cldur, dar fr entuziasmul
care nsotise sosirea lui Monsieur. Oare impresiile s se fi tocit? Lumea s fi fost stul de scurta
administrare a locotenentului general sau mai curnd aspectul grzii s fi dus la acea rceal? Nu stiu,
dar, din pcate, ea era vdit. Monsieur mergea clare, nconjurat de maresali, de ofiterii generali ai
Imperiului, de cei ai casei regale si de cei activi. Regele se afla ntr-o caleasca deschis, cu Madame
alturi; n fata lui, se afla printul de Conde mpreun cu fiul su, ducele de Bourbon. Madame avea pe
cap o toc cu pene si era mbrcat ntr-o roche din lame de argint care-i fusese expediat de la SaintOuen, dar gsise totusi modalitatea de a da rochiei sale pariziene un aspect strin. Regele, mbrcat ntro hain albastr, cu niste epoleti foarte mari, purta Cordonul albastru si placa Sfntului Spirit. Avea o
figur plcut, cnd voia s fie binevoitor. O art poporului pe Madame, cu un gest afectat si teatral. Ea
nu lua n nici un chip parte la aceast demonstratie, sttea impasibil si, ntr-un anumit fel, parc fcea
corp comun cu vechea gard imperial. Avea ochii rosii, asa c lumea avu impresia c plngea. I se
respect acea tcere plin de mhnire, si, dac rceala si indifereanta ei n-ar fi durat dect n ziua aceea,
nimeni nu s-ar fi gndit s-i reproseze nimic. Printul de Conde si fiul su nu luau nici ei Parte la ceea ce
se petrecea, si nu figurau dect ca dou ppusi la acea ceremonie. Singur Monsieur se simtea n largul
lui. ^vea o figur vesel, multumit; identificndu-se cu norodul,
aluta amical si familiar ca un om care se afl la el acas, n
JJlocul alor si. Cortegiul se ncheia cu un alt batalion al arzii imperiale, care rennoi impresia produs
de camarazii
Or> la nceput.
281
Trebuie s mrturisesc c, pentru mine, dimineata a fost penibil din toate punctele de vedere si c cei
care s lfiau n caleasca n-au rspuns sperantelor puse n ei. Mi s-a spus c Madame ajungnd la
Notre-Dame, ngenunchease pe scaunul ei de rugciune ntr-un fel att de nobil, de gratios si de
misctor, manifestnd atta resemnare si recunostint, nct cteva persoane fur deosebit de nduiosate.
Mi s-a spus de asemenea c, ajungnd la Tuileries, ea fusese la fel de rece, de stngace si de posac pe
ct fusese de nobil si de distins la biseric, n acea epoc, Madame - duces de Angouleme - era
singura persoan din familia regal a crei amintire mai persista n Franta. Tnra generatie nu stia mai
nimic n legtur cu printii nostri, mi amintesc c unul dintre verisorii mei m-a ntrebat, n acele zile,
dac ducele de Angouleme era fiul lui Ludovic al XVIII-lea si cti copii avea. Dar toat lumea stia c
Ludovic al XVI-lea, regina si tnra Elisabeta, pieriser pe esafod. Pentru toat lumea, Madame1 era
orfana" si asupra capului ei plutea mhnirea pentru toate acele catastrofe. Sngele rspndit de

ghilotina din 1789 o botezase pe fiica Frantei. Erau attea lucruri de reparat fat de ea! Numai c ea ar fi
trebuit s primeasc aceste regrete cu mai mult bunvoint. Dar, din pcate, Madame nu descoperise
nc acest lucru! Ea le impunea cu trufie si nu accepta dovezile de simpatie dect cu o rceal de gheat.
Madame, plin de virtuti, printes francez pn n strfundul inimii, a izbutit ca n foarte scurt timp, s
fie considerat de cei din jur, rea, crud si ostil propriei sale tri. Francezii s-au crezut detestati de ea,
asa c au sfrsit prin a o detesta si ei, la rndul lor. Nu merita totusi acest lucru, dar el a fost efectul unei
nefaste nentelegeri si a unei mndrii nelalocul ei.
La cteva zile dup napoierea sa n Franta, regele se duse la Oper. Se juca Edip. El rencepu
pantomimele sale fat de doamna de Angouleme, nu numai la sosire, ci fcnd aluzii si la rolul
Antigonei. Toate astea aveau ceva de comedie
' Mrie Therese de Bourbon, duces de Angouleme (1778 1851), Wca 'u Ludovic al XVl-lca; a avut o
marc influent asupra lui Ludovic al XVllI-lca si Caro al X-lca.
282
i desi publicul privea cu mai mare interes spectacolul din lo'j dect cel de pe scen, demonstratiile
regelui nu avur totusi succes, fiindc preau mult prea afectate. Printesa se Dreta la acest lucru ct mai
putin cu putint, n ziua aceea, ea era ceva mai bine mbrcat si purta niste diamante superbe, si fcu
reverentele cu elegant si cu foarte mult gratie; prea se simt n largul ei la acea reprezentatie, ca si
cum ar fi trit tot timpul n Franta. In sfrsit, fr a fi nici frumoas, nici mcar drgut, avea totusi un
aer de mretie, prnd o printes n adevratul nteles al cuvntului, pe care Franta nu s.ar fi simtit prost
s-o prezinte la Curtile Europei. Monsieur se simtea tot att de la largul lui ca si ea, dnd impresia c e ct
se poate de multumit si fericit, n toate aceste prime momente de dup rentoarcerea n Franta, el a fost n ochii publicului _ cel mai popular dintre printi. Dar persoanele initiate n treburile publice l vedeau
sub un alt aspect.
Capitolul VI
Prima receptie dat de rege si de Madame. - Costumul si eticheta de la Curte n timpul Restauratiei. Sosirea ducelui de Angouleme si a ducelui de Berry. - Bal la sir Charles Stewart. - Ducele de Wellington.
- Marele Duce Constantin.- Dispozitia ducelui de Berry. - Preventiile mpotriva lui Talleyrand. - Gelozia
contelui de Blacas. - Tata refuz functia de ambasador la Viena. - ntelepciunea cardinalului Consalvi.
Regele primi femeile, mai nti pe cele prezentate mai de mult, apoi, a doua zi, pe noi, celelalte. M trat
cu mult bunvoint, spunndu-mi Adele, vorbindu-mi despre Bellevue i complimentndu-m. Sosind
la Madame, doamna ei de onoare, de Serent, m ntreb cum m cheam. Fiind surd "'ne, voi s m
pun s repet numele, dar Madame i spuse pe un ton sec:
- E Adele, doamn!
M-am simtit foarte mgulit c m-a recunoscut; dar
Ucrurile s-au oprit aici. Mi-a adresat cteva ntrebri banale,
are n-o angajau la nimic, dup obiceiul printilor si, cu asta,
a- Relatiile dintre noi n-au devenit niciodat mai apropiate.
283
Mi se pare c tot n aceeasi zi, maresala Ney, venind s-o vad pe Madame, aceasta i-a spus Aglae.
Maresala s-a suprat cumplit c Madame cutezase s-i spun pe nume. Ea vzu n asta o reminiscent de
pe vremea cnd, mama sa fiind camerista reginei, ea fusese admis pe lng Madame. Eu sunt convins,
dimpotriv, c Madame - spunndu-i pe nume -voise s-i arate c n-o uitase si c-i era foarte apropiat.
Dar tonul, fr nici un pic de cldur, vorba tioas, gesturile bruste, privirea rece si indiferent, totul
fcea ca bucuria pe care ar fi trebuit s-o iste acest apelativ s aib un efect cu totul contrar. Cteva
persoane mi-au spus c, n intimitate, Madame era o persoan foarte agreabil. Eu n-am avut niciodat
cinstea s fiu admis n cercul ei intim.
Aceste prime receptii odat isprvite, Curtea ncepu a se ocupa de costume si de etichet. Madame fcu
din treaba asta un lucru foarte serios. Aceast preocupare serioas", ntr-un asemenea moment lungimea brbilor, a mantilelor etc. - mi se pru de un ridicol nemaipomenit.

Trebuia ales un vesmnt de Curte. Madame dorea s se revin la rochiile puse pe cercuri, ca odinioar, la
Versailles. Dar reactia a fost att de violent, nct a trebuit s renunte. Nu s-a lsat ns pn ce n-a
adugat costumului imperial toate zorzoanele de odinioar, ceea ce conferea vesmintelor un aspect din
cele mai ciudate. Astfel, la tunsoarea lor greac, a poruncit brbatilor s-si lase brbi ridicole si a nlocuit
acea elegant cherusque ce completa un vesmnt copiat dup Van Dyck, printr-o mantie greoaie si un fel
de plastron plisat. La nceput, Madame tinea ca toate aceste lucruri s fie respectate cu strictete. Modelul
depus de ea la croitorii ei, trebuia executat cu cea mai mare fidelitate, fiindc, dac nu respectau cine stie
ce flecustet, si manifesta pe loc nemultumirea. Mai trziu, doamna duces de Berry n-a mai vrut s se
supun acestei servituti, si exemplul ei a fost imediat urmat si de alte persoane. Brbile - care ntre timp
deveniser ct niste mturoaie - acum se scurtar si se subtiar, asemuindu-se mai curnd cu un vl
subtire care nu era deloc lipsit de eleganta; mantia ajunsese si ea la un grad de scurtime care nu
284
povara ctusi de putin toaleta. Deci vesmntul odat stabilit, mai rmnea de pus la punct eticheta, dar
asta era de acum treaba regelui. Fu dus la bun sfrsit, si aceast preocupare, nai ales cu ajutorul
ducelui de Duras, care stabili n amnunt ornportarea curtenilor si a strinilor, n sala tronului. Domnul
je Duras, tinnd la titlul de duce mai mult chiar dect rposatul domn de Saint-Simon, dorea n mod
special ca distinctiile ce dneau de acest titlu s fie stabilite n asa fel nct s fie ct plai vizibile, si
invent si mijlocul de a-si pune n practic planul. Monsieur si Madame l dezaprobar vehement, si la
Curtea lor nu s-a fcut niciodat nici un fel de deosebire ntre doamne.
Noua etichet le ncnta pe ducese si le deranja pe celelalte, mai ales pe cucoanele btrne de la vechea
Curte, ntr-adevr, fuseser luate toate precautiile posibile pentru a se face o distinctie ct mai pregnant
cu putint ntre doamnele care se bucurau de unele privilegii. Intrai prin Sala Maresalilor - care pe atunci
slujea de sal a grzilor, dnd spre scara cea mare - si strbteai Salonul Albastru, foarte slab luminat.
Noi, celelalte, rmneam n Salonul Pcii, care nu era luminat deloc. Ducesele si continuau drumul,
intrau n Sala Tronului, singura luminat ca ziua; unul dintre canaturile usii, care ddea n acea sal,
rmnea deschis; un usier interzicea intrarea celor care nu aveau drept. Merita s vezi mutrele
doamnelor de la Vechea Curte ori de cte ori cte una din acele fericite strbtea Salonul Pcii si trecea
peste trupurile lor", cum ziceau ele. Erau n permanent furioase si debitau unele fraze care adesea te si
amuzau. Binenteles c toate sarcasmele se sprgeau n capul bietelor ducese. V las s v nchipuiti
singuri cam cum erau dezmierdate" ducesele Imperiului, n momentul n care usa se nchidea, era
anuntat intrarea regelelui n Sala Tronului. Acesta fcea nconjurul slii, adresndu-se duceselor,
persoanele titrate", cum li se spunea, adic persoanelor cu titluri nalte. Pe urm, regele trecea n fata
semineului, nconjurat de slujitorii si, fie stnd Js, fie n picioare, dup cum crizele sale de gut l
fceau s *le mai mult sau mai putin neputincios. Dup asta, usa se
285
deschidea din nou si intram noi, ca la procesiune, ntorcndu-ne scurt, spre dreapta, ocolind tronul si
ajungnd n fata regelui unde ne opream ca s facem o reverent pn la pmnt. Cnd nu ne adresa nici
un cuvnt - ceea ce se ntmpla cu nou din zece persoane - ne continuam defilarea si ieseam pe usa ce
ddea n salonul ce preceda Galeria Dianei si care slujea drept camer de Consiliu. Cnd regele
catadicsea s ne vorbeasc totul se reducea la dou sau trei fraze, adresate ctorva fericite. Apoi si
isprvea audienta printr-o scurt nclinare din cap, la care noi rspundeam printr-o a doua reverent pn
la pmnt, continundu-ne drumul, care era trasat cu precizie.
Traversnd Galeria Dianei si cobornd scara, ajungeam la Madame. Cum ea vorbea mult mai mult dect
regele, si cu toat lumea, la usa ei era vesnic mbulzeal. Cu putin istetime si mai ales dnd zdravn din
coate, izbuteai pn la urm s intri n salon. Madame sttea n picioare, aproape de us, cu o doamn de
onoare lng ea; restul doamnelor de onoare se aflau n fundul camerei. Ea singur, desi foarte
-mpodobit, era fr mantie de Curte. Dup cteva minute, recunostea pe toat lumea, fr ajutorul
doamnei de onoare. Te opreai n fata ei, ea spunea fiecreia ce-i trecea prin minte, dar pe un ton sters. Cu
putin amabilitate, toat lumea de la Curtea ei ar fi fost pe deplin multumit. Cnd micul semn din cap
arta c discutia - oricum, mult mai lung dect la rege -luase sfrsit, ti fceai reverenta si treceai la

domnul de Angouleme1. Picai la el pe neasteptate, ncurcat, dizgratios si antipatic, ncepea s se ftie


de colo-colo si nu sttea o clip locului. Stngcia cuvintelor sale se potrivea de minune cu persoana sa,
cci i ofensa fr s-si dea seama pe toti cei de ale cror familii se interesa, si totusi, dac acest print ar
fi succedat direct unchiului su, mai mult ca sigur c Restauratia ar fi continuat s dureze, linistit. Voi
mai avea ocazia s vorbesc despre el.
Iesind de la domnul duce de Angouleme, ne trezeam n vestibulul Pavilionului Florei, adic n strad,
cci pe atunci,
1 Louis de Bourbon, duce de Angouleme (1775 - 1844), frai cel marc al 'ul Carol al X-lea, ajuns Delfin
n 1824.
286
cest Pavilion n-avea nici usi, nici ferestre si era expus . temperiilor tuturor anotimpurilor. Nu ni se
ngduia s ecem prin apartamente. Nu ne rmnea de ales dect ori s trecem pe la subsol, unde se aflau
buctriile si galeriile deschise, ori s ne urcm n trsuri, ca s ajungem la pavjlionul Marsan. n primul
caz, trebuia s facem drumul pe os fr sal sau blan; eticheta nu admitea asa ceva n castel, n al doilea
caz, trebuia s ne cutm slugile pn n piat, fiindc nu li se ngduia s trag trsurile prea aproape.
Curtenii care primiser sarcina s reglementeze toat aceast etichet nu se gndiser nici o clip la
confortul persoanelor .chemate la Palat.
Ajunse la Pavilionul Marsan, urcam la Monsieur care era ntotdeauna gratios, politicos, cunoscnd la
perfectie arta de a-si tine o Curte, n primul rnd pentru plcerea si amuzamentul su. Apoi, coborai la
parter, unde domnul duce Berry1 fr gratie, fr demnitate, dar cu mult bonomie, primea pe toat
lumea. i el si tatl su aduseser din Anglia obiceiul de a da mna cu lumea. Domnul duce de Berry
practica acest obicei mai ales fat de vechile cunostinte, si cred c Monsieur n-a renuntat definitiv la el
dect dup ce s-a urcat pe tron. Dar odat primele zile trecute, ducele de Berry nu m-a mai onorat nici
mcar pe mine cu acest gest ce devenise extrem de rar.
Toat aceast receptie era foarte prost organizat, cci plecai ntotdeauna de acolo plictisit, obosit si
nemultumit. Cu toate c m numram printre persoanele care erau ntotdeauna bine primite, m
eschivam si nu m duceam dect atunci cnd nu mai aveam ncotro. Fiindc acest dus era o adevrat
corvoad. Trebuia s-ti schimbi ora de mas, s-ti pui tot harnasamentul unei toalete incomode, s fii la
Tuileries la ora apte dimineat, s astepti o or ncheiat ca s le vezi trecnd Pe ducese, apoi s te
mbulzesti la usa Madamei, s strnuti pe coridoarele nghetate, n ciuda precautiei pe care ne-o luam de
a ne nvlui capul si umerii n poalele rochiei, ceea ce ne fcea
.
' Charles de Berry (1778 - 1820), cel de al doilea fiu al lui Carol a! X-lca, asas>nat de Louvcl.
287
s avem niste mutre de necrezut, si n sfrsit, odat afar, s umbli ca o nebun s-ti cauti trsura si
slugile, prin toat piata. i cum brbatii erau complet exclusi de la astfel de receptii, le vedeai pe bietele
femei mpodobite si nzorzonate alergnd dup trsurile lor pn n mijlocul pietei. Mai trebuie s adaug
la toate aceste dezavantaje si pe cel de a sta cel putin trei ceasuri n picioare. Cu acest pret ne cumpram
onoarea de a aprea zece secunde n fata regelui, un minut n fata Madamei si cam tot att n fata
printilor. Persoanele care aveau grija acestor ceremonii de la Curte ar fi trebuit s se gndeasc putin si
la picioarele si, mai ales, la sntatea noastr; dar Restauratia si slujitorii ei nu s-au preocupat1 niciodat
de astfel de treburi. Au vrut s rennoiasc vechile traditii, fr s aib n vedere nici schimbarea
Palatului si nici a uzantelor.
Pe vremuri, cnd o femeie venea la Versailles, era ntotdeauna urmat de doi lachei, adesea chiar de trei,
si de un fotoliu n care se aseza si pe care acestia l duceau pn n cea de a doua antecamer. Mamele
noastre ne povesteau c la Versailles n-a existat niciodat persoane privilegiate din pricina titlurilor.
Ducesele nu aveau alte prerogative dect dreptul de a se aseza la masa regelui, ceea ce li se ntmpla
foarte rar, pentru c erau obligate s stea pn la sfrsit, cnd le venea mult mai usor s fac doar o
simpl vizit. Pe vremea aceea, trsurile duceselor intrau n curtea ce le era rezervat, fotoliile - purtate
de doi sau trei lachei si acoperite cu catifea rosie - erau duse pn n cea de a doua antecamer, apoi l
asteptau pe rege n sala de receptie, dar obisnuinta fcea ca aceast asteptare s li se par mult mai putin

neplcut dect nou. Singurul lucru pe care 1-am invidiat vreodat, la doamnele aflate n Sala Tronului,
era faptul c ele aveau posibilitatea s scape mult mai repede de plicticoasa corvoad a receptiilor.
Aceste recepti aveau loc n fiece sptmn, la rege si o dat pe lun, la printi.
Dar s revin la anul 1814. ir Charles Steward, fratele lordului Castlereagh si comisar englez pe lng
armata aliata, ddu un bal magnific la care asistar si suveranii. Tarul
288
Alexandru si regele Prusiei dansar mai mult Poloneza, dac ta se Poate numi a dansa. Tii o femeie de
mn si te plimbi 3 ea, n Pas candentat, cteva minute. Apoi o schimbi cu alta. ne Obicei, femeile sunt
cele care-si prsesc partenerii; dar j printii aveau initiativa ca s poat multumi ct mai mult lume- n
timPul plimbrii de colo, colo, printii vorbeau tot t-jflpul cu partenerele lor. i cum tarul Alexandru era
foarte "nalt * cam fr^ul de urecrn> cnd dansa cu cte o femeie micut, se cocosa, ceea ce dovedea ct
era de curtenitor si de politicos.
n toiul acestui bal a aprut pentru prima oar, la Paris, ducele de Wellington1. Parc-1 vd si acum
intrnd la brat cu dou din nepoatele sale, lady Burgersh si miss Pole. Toti ochii se ntoarser ctre el si,
la acel bal strlucit, toate mrimile se eclipsar pentru a proslvi gloria militar a ducelui de Wellington
care era fr egal si sporit de interesul pe care-1 purta de mult vreme natiunii spaniole.
Tot la acel mare bal, dup ce tarul Alexandru a plecat, Marele duce Constantin2 a cerut orchestrei s
cnte un vals. Tocmai ncepuse s danseze, cnd sir Charles Stewart porunci orchestrei s tac si s-i
cnte un cntec englezesc pe care dorea s-1 aud lady Burgersh, de care sir Charles era ndrgostit
nebuneste. eful orchestrei ezit, l privi pe Marele duce si continu valsul.
- Cine a ndrznit s cear s se cnte acest vals? ntreb furios sir Charles.
- Eu! rspunse Marele Duce.
- S stiti, monseniore, c la mine n cas, eu comand. Cnt, domnule, cntecul englezesc! i porunci el
sefului orchestrei.
Foarte suprat, Marele Duce se retrase imediat, urmat e toat nobilimea si ofiterimea rus. ntmplarea a
provocat
c
' Anhvr Wellesley, duce ele Wellington (1769 - 1852), genera! britanic;
pr;Jmdam al armatei aliate n Jrilc-dc-Jos, a cstigat btlia de la Watcrloo; a fost
'"-ministru ntre 1828 si 1830.
ftat . . ' Fratele tarului Alexandru I; a renuntat la drepturile sale la tron n favoarea Ui su mai mic,
Nicolae. A murit n 1831.
289
un tmblu att de mare, nct pn la urm au trebuit s s amestece autorittile ca s pun capt acestei
prostii. Cred, de altfel, c sta a fost nceputul sirului de impertinente pe care le-a svsit sir Charles, sub
numele de lordul Stewart, si Pe care le-a continuat sub cel de marchizul de Londonderry.
Cei doi printi, nepotii regelui, sosir rnd pe rnd la Paris, fr ca acest lucru s iste vlv. Ducele de
Berry dorea pe atunci s duc o viat ct mai sociabil. Asa c fcu cteva vizite si veni si la mine. Ca
s-1 distrez, am dat cteva serate muzicale; el si-a manifestat, pe fat, bucuria; totusi, din cnd n cnd,
si ddea n petec si-si arta din plin bdrnia care-i era caracteristic, mi aduc aminte c am ncercat
odat s pun o vorb bun pentru Arthur de la Bourdonnais, un ofiter tnr si destoinic, ce slujise sub
Imperiu si care ar fi dorit mult s intre n slujba lui. Ducele m ascult cu interes si bunvoint apoi ridicnd glasul - ntreb:
- E cumva gentilom?
- Sigur, monseniore.
- n acest caz, nu-1 vreau! Detest gentilomii!
V nchipuiti ce impresie a fcut o asemenea afirmatie ntr-un salon plin de gentilomi ai Frantei,
afirmatie care, pe deasupra, nici mcar nu era adevrat. O trntise fr s se gndeasc, asa cum fcea
de obicei, l cunosteam mult prea bine, asa c am tcut din gur ca s nu-i mai dau prilejul s se lanseze
n cine stie ce alte prostii.

Printul de Conde si deschise si el casa, unde, binenteles, toat lumea bun a si dat nval. Acest soldat
btrn aproape c-ti strnea mila. si pierduse memoria si fcea numai gafe, unele dintre ele chiar destul
de nefaste care ddeau serios de brfit ruvoitorilor. Unii au spus c fcea aceste gafe cu intentie, dar eu
nu cred. Domnul duce de Bourbon ar fi trebuit s fac el onorurile casei, dar din pcate, adusese cu sine
-venind din Anglia - toat timiditatea si stngcia, n loc s \s lase acolo. O prezent tuturor pe doamna
de Reuilly, ca pe fiica sa, rugnd pe toate femeile pe care le cunostea, sa " bune cu ea". Cred c 1-am
auzit repetnd fraza asta banala, o vreo douzeci de ori, n acea sear. Cucoanele erau toa
290
j'mise s fie bune cu ea", fiindc doamna de Reuilly era osebit de amabil si stia s se poarte ca o
femeie din lumea
Foarte curnd, am bgat cu totii de seam c marile ii aduse de domnul de Talleyrand l ofuscau pe
domnul
Blacas. Cum el singur l manevra pe rege, nu voia s "moart aceast putere cu nimeni. Temerile familiei
regale, -ntr-o oarecare msur justificate de purtarea printului de Tjjeyrand, dar poate care - avnd n
vedere evenimentele recente - ar fi putut trece cu buretele, nu fceau dect s dea ap la moar
favoritului. Asa c toat lumea vzu n curnd ceea ce domnul de Talleyrand observase nc de la vizita
pe care o fcuse la Compiegne. Atunci, ncerc s devin indispensabil n problemele de politic extern.
n dorinta lui de a se emancipa de sub tutela lui Talleyrand, domnul de Blacas voi s-si atrag de partea
lui oamenii mai putin distinsi ai trii. Mai moderat, mai putin exclusivist dect alti emigranti rentorsi o
dat cu regele, departe de a-i face tatlui meu vreun repros c nu lua parte la treburile publice, l socotea
dimpotriv, devotat, ntelept, cunoscnd si judecnd sntos situatia din Franta, de zece ani de cnd se
rentoarse n tar. Ar fi vrut grozav de mult s si-1 apropie, dar tata, nevrnd s se amestece n nimic, i
era sincer devotat domnului de Talleyrand, asa c primi cu rceal avansurile domnului de Blacas. Nu
trecea zi n care acest domn s nu-si manifeste ftis simpatia fat de mine, anuntndu-m c tata va fi
numit la cutare sau cutare minister. Eu nu-mi fceam nici un fel de probleme, fiind convins c n'ci o
functie nu-1 va determina pe tata s-si vnd libertatea. Nici nu v puteti nchipui ct am fost de mirat
cnd, ntr-o zi, ata veni s ne spun c i se propusese s fie numit ambasador
vjena. Vzndu-ne ns - pe mama si pe mine - din cale-.ara de suprate, la auzul acestei vesti, ne linisti,
spunndu-ne
nu va accepta dect ambasada de la Londra. Din moment
ftii-arn dat seama c exista totusi o slujb pe care tata n-o
la
?a' am mtLles va accepta orice, dac nu cumva pn
1114 nu va ajunge s solicite chiar el vreuna. I-am spus
291
mamei c nu mai era cazul s ne amestecm, ca s nu-1 jignim; ea fu ntru totul de acord cu mine, cu
att mai mult cu ct dorea din tot sufletul, pentru el, o ambasad mare".
Cardinalul Consalvi ncerc s-1 determine pe tata s nu renunte la aceast idee. Avea un mare respect
pentru talentele probitatea, sagacitatea sa, si dorea din toat inima s-1 vad ntr-o functie mare. Cum
erau cam de aceeasi vrst, cardinalul nu admitea ca tata s se opreasc la functia de ambasador.
Capitolul VII
edinta regal. - Numirea pairilor. - Tata accept ambasada din Torino. - Motivele care-1 determin s-o
accepte.- Doamna si domnisoara Stae'l. - Domnul de La Bedoyere. - Boala lui Monsieur. - Cavalerul de
Puysegur. - Mentinerea doamnelor engleze. - Contesa de Nesselrode. -Printesa Wolkonski. - Fratele meu
obtine un grad. - Contesa de Chatenay.
Dup ce s-a publicat Declaratia de la Saint-Ouen, s-a pus problema formulrii unei Carte. Dar fie c
ntre timp s-a rzgndit, fie c a adoptat unele idei venite din afar, regelui i s-a prut c toate concesiile
pe care avea de gnd s le fac erau prea mari.
Domnul de Talleyrand, n discursul su ctre rege, spusese - n mod elegant - c barierele erau ajutoare
de ndejde"; Curtea, dimpotriv, se temea ca ele s nu devin obstacole. Presupunnd c ar fi fost
ntelept s nu dai prea mult libertate unei tri care fusese tinut vreme ndelungat n cele mai strnse

hturi, era, n orice caz, o mare greseal s numesti - pentru a redacta Carta - trei oameni care-si
manifestau ftis sila fat de un guvern reprezentativ: cancelarul Dambray1, domnul Ferrand2 si abatele
de Montesquiou3. S-au ludat atunci si au mrturisit mai trziu
1 Vicontele de Dambray (1760 - 1829), vechi avocat general n Parlamentul din Paris. Presedintele
Camerei Pairilor, dup Restauratie.
2 Contele Ferrand (1751 - 1825), era un vechi consilier n Parlamentul din Paris. Rentors n Franta, n
1800, regele Ludovic al XVIH-lca 1-a numit director general al Postelor. A ajuns pair al Frantei si
membru al Academici Franceze.
3 Abatele de Montesqyimi-Fezensac (1756 - 1832), a fost deputatul clerului n Slatclc Generale din
1789. n timpul Restauratiei, a ajuns ministru de interne, pa'.J al Frantei si membru al Academici.
Ludovic al XVIII-lca 1-a fcut duce. A prs' Camera Pairilor nainte de 1830.
292
c, n ochii lor, Carta nu era dect un mijloc de tranzitie de a ajunge la vechiul regim sau mai curnd la
monarhia absolut. Cci institutiile create cu vremea, uzantele si obiceiurile care alctuiser niste
obstacole de netrecut, fuseser nruite de iuresul revolutionar. Oricare le-ar fi fost intentiile, Franta a luat
opera lor n serios si a dovedit din plin acest lucru.
Desi n-aveam nici o nclinare ctre ceremonii, am vrut s asist totusi la sedinta regal n care s fie
promulgat Carta. Liberalismul meu a fost socat la culme cnd am vzut n ce hal fuseser atenuate
angajamentele luate la Saint-Ouen. Carta mi se pru o mistificare. Aceast impresie fu ns departe de a
fi general. Cci fiecare era ocupat s caute n Cart articolul din care putea trage ct mai mult profit. Cu
acest prilej, m-am edificat pe deplin n privinta unora dintre compatriotii mei. Ceremonia a fost
frumoas, dar lipsit de acel ceva serios, de acea reculegere, cu care un popor att de mare ar fi trebuit s
primeasc acea faimoas Cart. Toat lumea era mai ales ocupat de noile costume, de noile figuri si de
vechile uzante revenite la mod dup o lung desuetudine. Cnd regele si isprvi discursul - bine
alctuit si citit cu o voce plin de emfaz - prin cuvintele: cancelarul meu v va spune restul", pe buzele
tuturor se ivi un surs larg. Dup citirea Cartei, domnul Dambray citi lista pairilor, ncepu cu vechii duci
si pairi, apoi cu cei din noul regim. Ajungnd la pairii senatori, citi ntre altele numele domnului conte
Cornet, dar pocindu-1 si zicndu-i Cornudet, pe un ton att de jignitor si de impertinent, nct
scandalizat, nu m-am putut abtine s nu le spun vecinilor mei:
- Iat un fel ciudat de a-ti face prieteni! Acesti oameni, crora li se acord o favoare considerabil, sunt,
din pricina tonului cu care li se rosteste numele, scutiti de orice recunostint!
N-au fost fcuti dect sase noi pairi, printre care se afla ' domnul conte Charles de Damas, numit ntre
timp, comandantul unei companii a casei regale. , Carta odat promulgat, suveranii strini plecar.
Rainte de sosirea regelui, Monsieur - n calitate de locotenent &eneral al regatului - trimisese n
provincii o serie de comisari
293
cu puteri nelimitate. Ei trebuiau s controleze autorittile, s cerceteze situatia tinuturilor, s potoleasc
spiritele si sj gseasc metodele cele mai propice de a le calma. Aceste comisii ar fi putut s fie foarte
utile. Tata fu desemnat s fac si el parte dintr-una. Din pricina unei greseli de tipografie, pe lista afisat
n Monitor, n loc s apar numele su, apru numele fratelui su - vicontele de Osmond - si tata se
strdui atta ca s nu fie sters, nct colegii si se duser la Monsieur si depuser toate diligentele pentru
ca greseala s fie ndreptat. Modest cum era din fire, tata s-a simtit foarte prost vzndu-se totusi trecut
pe acea list. Domnul de Talleyrand ncerc s-i explice c era bine ca numele lui s figureze pe acea
list unde nu se aflau dect oameni crora avea, probabil, s li se ncredinteze slujbe cu puteri nelimitate.
Domnul de Talleyrand a tinut ntotdeauna mult la tata. Cunostinta lor data, de altfel, din tinerete si desi
apucaser pe drumuri cu totul diferite si legturile dintre ei fuseser ntrerupte timp de douzeci si cinci
de ani, totusi Talleyrand fcuse ntotdeauna caz de capacitatea si de loialitatea tatlui meu.
Presimtirile mele n ceea ce privea schimbrile survenite n dispozitia sa sufleteasc se adeverir n
curnd; cci, dup ce refuzase s plece la Viena, tata accept ambasada din Torino. n ciuda spiritului su
superior si a judectii sale sntoase, nu putuse rezista ambitiei de a ajunge ministru. Talleyrand i spuse

c de la Torino va pleca la Londra, artndu-i c domnul de Chtre nu putea face fat slujbei din Anglia;
dar ceea ce a cntrit de fapt cel mai greu, a fost faptul c Talleyrand a adugat c Torino - fiind privit
ca o ambasad a familiei regale - asigur ambasadorului de acolo dreptul la Cordonul Albastru1. Or, tata
a dorit ntotdeauna aceast decoratie, mai presus de orice. Ca s vedeti c dorintele din tinerete las
urme puternice chiar si n spiritele cele mai distinse! A fi cavaler al acestui ordin, i se prea lucrul cel
mai frumos din lume. Sigur c dac domnul de
1 Cu alte cuvinte, cavaler a! ordinului Saint-Esprit, ordin cavaleresc creat de Hcnric al III-lca, suprimat
n 1791 si restabilit de Ludovic al XVlIl-lca. Era prima 51 cea mai nalt dintre decoratiile din vechea
monarhic. Dup 1830 a fost suprimat.
294
Talieyrand ar fi fost ministru, i-ar fi nmnat aceast decoratie tac de la prima promotie.
Trebuie s mai povestesc nc o ntmplare care onfjrm c impresiile din tinerete rmn ntotdeauna
adnc ntiprite n suflet. Tata fusese numit comisar francez pentru a reglementa limitele tratatului de
pace. Aceast treab nu era prea plcut; colegii si, printii Rozamowski si contele \Vittgenstein
foloseau niste formulri ncnttoare; baronul von Humboldt si sir Charles Stewart si deghizau
exigentele jn fraze ct mai dulcege. Tata iesi si el cu bine din aceast situatie dificil, nct regele l
chem de cteva ori si-i art ct era de satisfcut.
Cnd se puse problema ambasadei din Torino, lucrurile nu mai merser tot att de usor. Mama era
furioas, eu dezamgit, fratele meu contrariat, n sfrsit, tata se hotr s ne fac pe voie si s refuze. Se
duse la rege si-i spuse c, din moment ce refuzase ambasada din Viena, ar da dovad de inconsecvent
dac ar accepta-o pe cea din Torino. Regele i rspunse c era vorba de un lucru cu totul diferit, c
ntelegea s nu accepte s se duc la Viena, dar c regele Sardiniei era cumnatul su; acest argument i se
pru concludent tatei. Regele - care tinea s-1 trimit cu orice pret la Torino - i mai spuse c era dispus
s-i acorde orice si-ar fi dorit, ca dovad a multumirii si satisfactiei sale; atunci tata i ceru s fac parte
din Cabinet, adic - cu alte cuvinte - i ceru ngduinta de a fi primit n zilele de receptie ntr-o anumit
sal si nu n alta. Asigurat de aceste dou lucruri, dup o discutie destul de lung, tata se ntoarse, foarte
ncntat, s ne spun c nu putuse rezista totusi poruncii regelui. Mult mai trziu, dup ce a acceptat
ambasada din Torino, domnul de Talleyrand si-a tinut cuvntul si i-a ncredintat ambasada din Londra si
Cordonul Albastru. Ct despre mine, treceam din mirare n mirare, fr s izbutesc a face progrese n
arta de a fi curtean.
Aceast numire a tatei ne aduse de la tar, unde ne aihneam dup o iarn si dup o primvar att de
agitate. Pe '^arna o ntorsese boala si, cum nu putea s se miste, toate Pregtirile plecrii czur n
sarcina mea. Toate acele griji, la
295
care se aduga mhnirea de a-mi prsi prietenii si obiceiurile m absorbir att de mult, nct n-am mai
avut cnd s m ocup de treburile publice, asa c nu-mi mai aduc chiar att de bine aminte de ele. Totusi,
de cteva fapte mai deosebite, tot mi aduc aminte.
Doamna de Stae'l sosi si ea la putin vreme dup rege. Fericirea de a se revedea la Paris i era dublat de
bucuria de a se luda cu frumusetea tinerei si fermectoarei sale fiice, n ciuda prului de o culoare un
pic cam ndrzneat si a ctorva pete rosii pe obraz, Albertine de Stae'l era una dintre cele mai
ncnttoare tinere pe care le-am ntlnit vreodat; figura ei avea ceva att de angelic si de pur cum n-am
mai vzut la nimeni. Mama sa era fericit si mndr de ea. Se gndea s-o mrite, mai ales c pretendentii
si ncepur a roi n jurul ei.
Doamna de Stae'l avea obiceiul s spun, nc de cnd fata era o copil, c va sti s-o conving s se
mrite din dragoste. Sunt sigur c a ndreptat-o totusi ctre un duce sau un pair bogat si de familie
foarte mare. Avnd n vedere c ducele de Broglie ntrunea toate cerintele, se pare c el a fost preferatul.
Dar nu vreau s anticipez asupra evenimentelor, fiindc aceast cstorie a avut loc abia n anul urmtor.
Ura pe care i-o purta lui Bonaparte, fcuse din doamna de Stae'l o regalist nfocat. Cu cteva zile
nainte de a pleca la Torino, ne-am dus s ne lum rmas-bun de la ea. Un tnr, sprijinit de un fotoliu,
tuna si fulgera ntr-un mod att de ostil mpotriva regalittii, se arta a fi un bonapartist att de nfocat,

nct doamna de Stae'l, dup ce a ncercat n zadar s ia n glum elocinta lui plin de ur, s-a vzut
obligat, n ciuda tolerantei sale obisnuite, s-1 roage s nceteze. Nefericitul era La Bedoyere. Dup
cteva sptmni, convins de familia sotiei sale, a consimtit s fie numit colonel n slujba lui Ludovic al
XVIII-lea; dar cu putin nainte de sfrsitul anului, a pltit cu viata trdarea fat de Napoleon.
ntre timp, Monsieur s-a mbolnvit grav si starea snttii sale i-a nelinistit pe toti regalistii. n sfrsit, sa fcut bine, dar vai! nici spre fericirea lui si nici a noastr-Convalescenta si-a petrecut-o la Saint-Cloud.
Noi ne-am dus
296
s-l vedem pe Chtenay; a fost gratios, ca de obicei, si cu chef ^e vorb. Ne-a artat cu o mare
satisfactie, minuntiile de la Saint-Cloud. Spunea, rznd, c nu-1 mai acuza pe Bonaparte c lsase
mobilierul s se deterioreze, ndelunga privatiune de acele minuntii fr pereche l fcea probabil,
acum, s le aprecieze si mai mult.
Tot la Saint-Cloud 1-am ntlnit si pe cavalerul de puysegur. l lsasem la Londra, cu ctiva ani mai
nainte, ca pe cel mai amabil, mai agreabil si mai sociabil dintre oameni. Eram foarte buni prieteni. Mam bucurat grozav s-1 revd. Par, din pcate, am regsit un personaj rece, artgos, nepoliticos, tcut, n
sfrsit, un alt om, nct n-am mai nteles nimic. M-am retras, stingherit de graba cu care-1
ntmpinasem. Am aflat, dup cteva zile c, n afar de anglomania lui, care-1 fcea s-i fie sil de tot
ce era francez, era dominat de sentimentul c mbtrnise, si pierduse toti dintii si, pn atunci, se
strduise zadarnic s si-i nlocuias. Un medic mai dibaci izbuti s-i pun dintii si s-1 fac un pic mai
sociabil. Dar nu-si mai recapt niciodat spiritul de odinioar; era vesnic posomort si bombnea
ntruna. N-a venit pe la noi, dar 1-am vzut de cteva ori la unchiul meu Edouard Dillon.
ntr-o zi, dup ce lordul Westmeath - care se ocupa de agricultur - fcuse o vizit la Saint-Germain, ne
ntreb cu ce se hrneau animalele din jurul Parisului. Fiindc psunea i se pruse foarte srac. Ne-am
strduit s-i explicm cum c n alte locuri psunea era mult mai bogat, dar cavalerul de Puysegur ne-o
tie scurt:
-Aveti dreptate, milord, la noi nu exist psuni, oribilele noastre vaci nu mnnc dect scaieti de prin
santuri; si de a"fel nici n-ai putea s descoperi psunile n Franta, pentru c Iarba nu e verde.
- Cum adic nu e verde? Dar ce culoare are?
- E cafenie.
- Cnd e ars de soare. ~ Nu, ntotdeauna.
Nu m-am putut abtine s nu rd si am spus:
297
- Iat o informatie ciudat dat de un francez urm-strin.
Cavalerul replic cu acreal:
- Doamn, eu nu sunt francez!
Cavalerul de Puysegur a fost omul pe care 1-am vzut cel mai afectat si mai abtut pentru c-si pierduse
frumusetea de odinioar. Au fost acuzate femeile de aceast nefericire Dar, dup cte stiu eu, nici una nu
1-a adus n starea asta Devenise absolut insuportabil, si tinerii - care auziser ludndu-i-se calittile,
spiritul si gratia - cutau n zadar unele urme din aceste presupuse nsusiri. Grosolnia sa devenise
extrem; ar fi vrut s acapareze toate favorurile, s fie pe placul lui Monsieur care s-i suporte toanele n
amintirea trecutului.
(Not. Multi ani mai trziu, dincolo de epoca n care cred c voi ncheia aceste Memorii, n aprilie 1832,
n timpul celei mai crncene epidemii de holer, m-am dus ntr-o dimineat la ducesa de Laval; ducele
de Luxembourg, fratele ei, si ducele de Duras se aflau si ei acolo. De fapt, venisem s aflu din gura
baronului Pasquier - care fusese de fat - cum murise domnul Cuvier1, victima flagelului ce decima
capitala. Dduse dovad, n acea clip suprem, de toat mretia distinctiei sale intelectuale si de o fort
sufleteasc rar ntlnit, pn n ultima sa clip. Cel care-mi istorisea aceste lucruri era profund
emotionat si izbutise s m impresioneze si pe mine. M-am dus apoi la duces, profund emotionat si
am nceput s-i povestesc si ei ce auzisem. Cei doi duci ascultau nepstori, n sfrsit, domnul de
Luxembourg, aplecndu-se ctre domnul de Duras l ntreb n soapt:

- Dar cine a fost Cuvier sta, frate?


- Cred c era unul dintre grdinarii regelui! rspunse cellalt.
1 Georges Cuvier (1769 -- 1832), zoolog si paleontolog francez, creatorul anatomici comparate si al
paleontologici. Aplicnd principiile sale stiintifice s-a putut determina, dup oase, speciile animalelor
disprute. A fost unul dintre mar savanti ai Frantei secolului trecut.
t...
298
Ilustrul Cuvier, unul dintre grdinarii regelui! Vai, vai!
am z's 'n smea mea> probabil c asemenea gnduri trec si
mintea cpitanilor de gard, a gentilomilor, a intimilor P elui Frantei! Europa ne invidia c-1 aveam
pe marele Cuvier,
reg' '
n Curtea din Tuileries nici mcar nu se stia c exist!")
La putin vreme dup asta am vzut sosind la Paris un fflare numr de englezoaice. Am mai spus ct de
ciudate reau rochiile lor; dar am fost si mai mirat s vd c si le Castreaz. Cei zece ani care trecuser,
fr nici un fel de legturi cu cei de pe continent, le determinaser s se inspire din moda care se purta n
colonii. Ele aduser, n climatul nostru, manierele abandonate si obiceiurile de la tropice, ntre altele,
acele mari divane ptrate, pe care mai curnd te culcai dect stteai si unde femeile si brbatii se
ntindeau pe ele, de-a valma. Doamnele de neam mare pstraser o anumit urbanitate a moravurilor
franceze. Or, cum ele nu mai avuseser de mult vreme originalul sub ochi, creaser un tip ciudat de
femeie, care ne mira peste msur. Nimic nu e mai departe de adevr dect ideea adoptat de majoritatea
scriitorilor englezi despre femeile franceze. Ele discut, n general, cu usurint, dar n nici o tar tinuta
nu e mai demn si mai sever; chiar si nainte de Revolutie cnd moravurile erau mai putin rigide,
formele exterioare erau parc si mai riguroase. E un lucru obisnuit s vezi la noi femei care trec drept
usoare, pstrnd n lume un ton de o decent uimitoare. Englezoaicele, dimpotriv, si dau n permanent
poalele peste cap. mi amintesc c am vzut n salonul domnului de Talleyrand - unde toate femeile,
dup uzanta saloanelor Ministeriale de atunci, sedeau n fotoliile nsirate de-a lungul Peretilor - o micut
doamn Arbuthnot, tnr si frumoas toc, care-si afisa, fr jen, pretentiile la inima ducelui de ,
prsind cercul doamnelor si vrndu-se ntr-un de brbati, sprijinindu-se de o consol mic, apoi foarte
comod pe ea si lsndu-si picioarele s-i picioare pe care fustele foarte scurte nu i le acopereau 'ICl
mcar pn la genunchi.
299
n curnd, o ntreag colonie de doamne engleze se ambitiona s ne arate c comportarea tinerei doamne
Arbuthnot nu-i era exclusiv rezervat.
O vedeam adesea, fr prea mare plcere, pe doamna de Nesselrode. Era destul de isteat, dar i plcea
grozav s-si tin brbatul sub papuc. Era geloas pe oricine ar fi putut avea
0 ct de mic influent asupra lui, asa c v nchipuiti c m onora cu o doz destul de mare de ur.
Printesa Zenaida Wolkonski vdea un alt gen de gelozie specific oriental: nu ngduia sotului ei s se
uite la nici o femeie. De ndat ce-a ajuns la Paris, 1-a pus sub cheie. Cu cteva luni mai nainte, ntr-un
acces de gelozie frenetic, si-a muscat att de tare buza, nct aproape c si-a rupt-o. Cicatricea era nc
proaspt si duna destul de mult frumusetii sale, care era ntr-adevr demn de invidiat. Nu stiu prin ce
minune, eram singura femeie n care avea ncredere, ngduindu-i bietului Nikita s vin la noi. Mai
trziu, ntreaga Europ a vuit de certurile si de nebuniile acestei perechi extravagante.
Fratele meu ncepea a se simti destul de prost c n-avea nici o slujb si regreta enorm c cedase la
instigrile celor din jur. Mama era cu att mai mhnit cu ct se simtea vinovat c nu-1 lsase s-si ia o
slujb. Asa c se hotr s-i cear o audient ducesei de Angouleme. Printesa fu bun si drgut cu ea, sii vorbi despre tatl su, lucru destul de rar, apoi despre sotul su, ceea ce era un lucru si mai rar. Regreta
c extrema lui timiditate l fcea s fie stngaci si-1 mpiedica s
1 se aprecieze meritele care erau reale si care, cu timpul, socotea ea c vor iesi totusi la iveal.

n ncheiere, i fgdui s se ocupe de soarta fratelui meu si, ntr-adevr, dup cteva zile, acesta primi
un brevet de sef de escadron. Era un abuz, si nc unul din acelea care au ndeprtat armata si au iritat
tara. Dar acest abuz devenise att de general printre oamenii alturi de care triam, nct ar f' fost de-a
dreptul caraghios s se arate fr epoletii pe care n-avea nici un drept s-i poarte.
Tata se simti att de jignit de o asemenea idee, nct nici nu voi s aud de ea, darmite s se duc s
pun o vorb bun
300
ntru fiul su! Mama, n schimb, nu-si fcu probleme. Asa c fratele meu fu ncntat de gradul pe care-1
obtinuse, iar eu si aj ncntat s-1 vd pe el ncntat.
Sila Madamei de a vorbi despre printii si mi aduce minte de o ntmplare destul de ciudat. Contesa
de Chtenay ,. se _ pe vremuri - adus deseori de mama ei, contesa de Guiche. la Madame, cnd
amndou erau nc fetite. Madame "si arninti de acest lucru si o trat pe contes cu mult bunvoint,
pn ntr-o zi, cnd o ntreb:
- Spune-mi tatl dumitale a murit de tnr?
- Da, doamn.
- i cum a murit?
Doamna de Chtenay sovi o clip, apoi rspunse:
- Vai, doamn, a pierit pe esafod n timpul Teroarei. Madame se ddu un pas ndrt, ca si cum ar fi
clcat
pe ceva alunecos. Dup o clip, o concedie pe doamna de Chtenay. ncepnd din acea zi, nu numai c
nu-i mai art nici un fel de bunvoint, dar o trat cum nu se poate mai prost, evitnd s-i mai
vorbeasc ori de cte ori era obligat s-o ntlneasc. Nu ncerc s-mi explic sentimentul care o fcea s
se comporte astfel, fiindc mi-e cu neputint. M mrginesc doar s fiu o ct mai fidel naratoare.
Capitolul .VIII
Ducesa-vduv de Orleans. - Domnul de Follemont. - Ducele de Orleans. - Mademoiselle. - Ducesa de
Orleans. - Domnul de Talleyrand pleac la Congresul de la Viena. - Doamna de Talleyrand. - Printesa de
Carignan. - Cei doi printi de Carignan.
Imediat dup Restauratie, ducesa-vduv de Orleans1
Prsi Barcelona si se stabili la Paris, i primi pe printii mei
u aceeasi bunvoint si familiaritate de odinioar. Ne duceam
estul de des la ea; vrsta ei o punea la adpost de orice
Louise-Marie-Adelaide de Bourbon (1753 - 1821), fiica ducelui de rc- Se mritase n 1769, cu
Louis-Philippc-Joscph de Orleans, pe atunci duce
301
jsa
scandal pe care cei din jurul ei ar fi putut s-1 iste. Fiindc era total subjugat de un anume Rozet, vechi
conventional, cruia ea credea c-i datora viata si care o nsotise n Spania. El j exploata recunostinta, n
toate felurile si, sub numele de Follemont- pe care si-1 luase ntre timp -, devenise stpnul ca s nu zic
brbatul ei. Mai trziu, am vzut ns aprnd si o doamn de Follemont - o btrnic simpatic si
scund care-i era nevast de treizeci de ani.
Orice-ar fi fost, printesa era complet sub tutela lui N-avea alte dorinte dect ale sale si-1 coplesea cu
atentii exagerate pn la ridicol. El era excesiv de mnccios si, ia mas, ea fcea tot posibilul s-i
parvin vreun cap de crap sau vreo coad de stiuc. i turna cu mna ei cafeaua, si-o turna si pe a ei, apoi
se preocupa s-1 aseze n coltisorul cel mai ferit de curent, care era locul preferat al domnului de
Follemont" cum spunea ea, oblignd pe oricine s-ar fi asezat acolo s se scoale si s-i cedeze locul, n
sfrsit, nu se sfia s uzeze de drepturile ei de printes pentru a-si mpinge atentiile pn la rizibil.
Istorisind, cui sttea s-o asculte, de zece ori pe zi, cum i salvase domnul de Follemont viata, pe vremuri,
se constat de ctre persoanele ce se aflaser pe atunci n Franta, c lucrurile erau departe de adevr, dar
biata printes era convins de veridicitatea lor.

Toti cei care alctuiau casa printesei erau obligati s se plece n fata suprematiei domnului de Follemont
brfmdu-1 ns fr mil, cu att mai mult cu ct cheltuind bani cu ghiotura, tinea casa pe picior mare,
dar nu era n stare s dea o mas ca lumea. Nu cred c-o fura pe doamna de Orleans. Ii administra prost
averea pentru c habar n-avea de un asemenea lucru. A murit srac lipit. Vduva lui a fost nevoit s
cear o biat pensie domnului duce de Orleans, care i-a acordat-o, dup moartea mamei sale.
Se ntelege de la sine c felul de viat al doamnei printese de Orleans nu era menit s-i atrag oaspeti. El
er^ penibil chiar si pentru persoanele care o iubeau din toata inima att pe printes, ct si casa ei. Printii
mei se numra^ printre acestia din urm. Tata continu s se duc o
302
at de vreme, dar ncet, ncet, nu mai fur primiti dect icii domnului de Follemont. Orict de mult am fi
iubit-o 3 pe printes, nu puteam totusi accepta s fim primiti f oreun cu amicii unui ntretinut
oarecare. 1
ntre timp, i-am fost prezentat doamnei ducese de urbon'. N-as sti sa spun de ce, dup
aceast vizit, nu m-am ^s niciodat la ea. Lucrul e cu att mai putin explicabil ct ducesa primea
zilnic si avea o cas foarte plcut.
Cam tot pe atunci, ducele de Orleans se repezi pn la Paris ca s se mpace cu mama sa. Prezenta
domnului de p0lleniont dusese la ruptura total dintre mam si copiii ei. l vizit si Pe rege, ddu porunci
s se aranjeze Palatul Regal, de nelocuit n acea epoc, reintr n posesia bunurilor sale, dup care se
rentoarse n Sicilia, unde-si lsase familia alctuit din doamna duces de Orleans, sotia sa, din
Mademoiselle2 si din alti trei copii: ducele de Chartres si printesele Louise si Mrie. Doamna duces de
Orleans era pe atunci nsrcinat cu viitorul duce de Nemours.
Cu zece ani mai nainte, lsasem n Anglia trei printi de Orleans: acum nu mai rmsese dect unul.
Nscut nainte ca viata - mai mult dect liber - dus de tatl lor s-i fi stricat sngele, biatul cel mare
era cel mai robust. Domnul conte de Beaujolais, adugnd exceselor paterne, excesele propriei sale
tineretii, muri primul. Cei doi frati ai si l ngrijir cu mult dragoste si-1 duser la Malta, doar, doar l
vor putea salva. Domnul duce de Orleans era sortit unei dureri si mai cumplite, cci fratele su cel mai
drag, la care tinea mai mult dect la propria lui persoan, ducele de Montpensier, tot att de bun, de
amabil, de gratios pe ct era de distins, muri de o boal ciudat, care se pare c se datora unui cusur pe
care-1 avea angele su. Domnul de Montjoie, cel mai fidel prieten al r trei printi, amicul nedesprtit n
toate vicisitudinile vietii
J0sc h ' Lo<t<se-Marie-Therese-Bathilde de Orleans (1750 - 1822), sora lui Philippc-dc gn , . 'la
ultimului print de Condc, mort la Saint-Lcu, n 1830, si mama ducelui
gtllcn mpuscat de Vinccnnes, n 1804.
<ic doa " Aclcla'lle-Eugenic;-Louise de Orleans (1777 - 1848), cunoscut sub numele na Adelai'dc" pe
care si 1-a luat dup revolutia din 1830.
303
lor aventuroase, fu ucis n lupta de la Friedland. S-a constatat c ghiuleaua care 1-a fcut praf fusese
trimis de bateria comandat de fratele su, ofiter de artilerie n corpul <je armat bavarez. Asemenea
ntmplri erau la ordinea zjie; att n familiile germane si elvetiene, ct si n cele franceze' Lumea se
obisnuise s vad fratii slujind n diverse ostiri si ja un moment dat trezindu-se fat n fat si trebuind s
Uipte unul cu cellalt.
Mademoiselle1 prsise Franta mpreun cu doamna de Genlis si se refugiase ntr-o mnstire.
Dup catastrofa mortii tatlui ei, mama sa aflndu-se n nchisoare, familia o ceru pe tnra printes. Ea
fu luat cu de-a sila doamnei de Genlis si ncredintat surorii bunicii sale, printesa de Conti. Aceasta, o
femeie plin de spirit, o aprecia, o iubea, dar nu avu curajul s-o protejeze suficient pentru a evita
persecutiile pe care le avu de ndurat n timpul Emigratiei. Cci voiau s-i smulg cu forta, sub forma
unei scrisori adresate regelui, renegarea tatlui ei si dezavuarea fratilor si. V puteti da seama dup
aceast lupt, care a durat trei ani de zile - cci a nceput nc din primii ani de tinerete ai Mademoisellei
- ce fel de fire avea aceast fat, ce calitti cu totul deosebite si ct amrciune trebuie s fi strns n
sufletul ei, n toat acea perioad! i-a urmat mtusa btrn n Ungaria, si o vreme a si locuit acolo.
Scpat din nchisorile Parisului, doamna duces de Orleans s-a stabilit la Barcelona. Dar n-a fcut nici

un demers ca s-si ia fata la ea. Dup moartea printesei de Conti, a fost totusi obligat s-o primeasc n
casa ei. Aici Mademoiselle suferi atta din pricina domnului de Follemont, nct nu mai avu ncotro si se
plnse fratilor ei. Acestia se duser imediat dup ea, la Barcelona, si i-o ddur ca doamn de companie
pe contesa
1 Nscut la Crcst de Saint-Aubin n 1746, Mademoiselle, era nepoata doamnei de Montcsson, sotia
morganatic a ducelui de Oricans, tatl lui PhilipP0" Joseph. Cstoria secret avusese loc n 1773.
Printul era vduv dup Louis Henricttc de Bourbon-Conti, moart n 1759. Ducele de Chartres, fiul
su:v ncredintat doamnei de Genlis educatia copiilor si, printi si printese dcopo"1 (n. ed.fr.).
304
de Montjoie care nu avea voie s-o lase singur nici
-car o cll?-1113 Tot n acea epoc, ncepur tratativele pentru cstoria
lui de Orleans cu printesa Amelie a Neapolelui. La
pUt, aceast printes fusese sortit ducelui de Berry.
'n scoria era ct pe ce s se ncheie la Viena, n timpul sederii
Io a reginei Neapolelui si a fiicei sale. Dar ducele de Berry
aC oe atunci ndrgostit de una dintre domnisoarele de
"K ntboissier - si ngdui cteva glume nelalocul lor pe
ama fizicului tinerei printese. Aceste glume ajunser la
echile reginei, care-i scrise o scrisoare plin de demnitate si
totodat plin de noblete sufleteasc prin care-1 anunta c-si
etrgea cuvntul si c-1 dezlega de angajamentul pe care si-1
luase de a se nsura cu fata ei. Regina i-a trimis si mamei o
copie dup scrisoare, pe care am citit-o de cteva ori,
Nu am nici un amnunt n legtur cu ceea ce s-a petrecut n Sicilia dup nsurtoarea ducelui de
Orleans. tiu doar c mama a asistat la aceast cstorie si c domnul de Follemont a fcut tot ce-a putut
ca s-o determine pe amanta lui s se certe cu toat familia, c a reusit si c dup asta ea s-a ntors cu
iubitul ei la Barcelona.
Apoi au urmat o serie de certuri ntre englezii de la
Curte. Sicilienii le tinur parte. Regina fu nemultumit de
ginerele ei. El trebui s prseasc Palatul si s se retrag Ia
tar mpreun cu familia sa. Dar imediat dup asta, englezii
bnuir c regina ducea tratative cu Napoleon pentru a-i
extermina de pe insul si a rennoi acele sngeroase vecernii
siciliene. Nu stiu ct ncredere trebuie acordat unei
asemenea acuzatii, dar ea a servit ca pretext pentru a o
expulza pe regin din Sicilia. Regina si-a fcut planul s se
, ca 'a Viena, prin Constantinopole, dar a murit pe drum,
mte de a ajunge acolo. Vestea a sosit chiar n clipa n care
UCele de Orleans si instala familia n Palatul Regal.
rej Doamna duces de Orleans, vrnd s pstreze amintirea
'ne"/ r noastre din copilrie, m primi cu atta bunvoint
eirmoi afectiunea pe care i-o purtam si care, dup aceea,
305
a crescut zi de zi, cnd am vzut c-si pstrase nentinate toate virtutile si toate gratiile.
Doamna duces de Orleans nu era frumoas; ba as putea spune c era mai curnd urt, cci era nalt,
slab, cu fata rosie, cu ochii mici si cu dintii nclecati. Avea ns un gt lung, un cap bine proportional
si un aer foarte distins, i sttea foarte bine cu diadem, era plin de gratie si de demnitate; si apoi, din
ochii ei mici, emana o privire att de blnd si de nobil, att de deosebit, de nuantat, de bun, de
ncurajatoare si de plin de recunostint, nct orice sacrificiu as fi fcut pentru ea, mi se prea pltit cu

vrf si ndesat. Sunt convins si acum c o mare parte din fascinatia pe care o emana, pn si asupra
persoanelor celor mai ostile, se datora acestei priviri
A fost bine primit de Curtea de la Tuileries, dar nu si ducele de Orleans. Mademoiselle, sora ducelui, a
fost primit cu rceal de gheat. Totusi, nimeni n-avea ce-i reprosa-doamna duces de Angouleme nu-si
putea ascunde ns sila pe care o simtea att pentru frate, ct si pentru sor.
Am auzit povestindu-i-se unchiului meu, Edouard Dillon, care se afla la Hartwell, cum decursese prima
vizit pe care ducele de Orleans i-o fcuse Madamei. Dup discutii ndelungate, Madame a acceptat, n
sfrsit, s-1 primeasc. Ducele a venit ntr-o duminic dimineat, dup ce-a iesit de la slujb. Madame a
dat nas n nas cu el, n timp ce trecea prin vestibul. Cnd 1-a vzut, s-a fcut alb ca ceara, picioarele i sau muiat, cuvintele i-au murit pe buze. El s-a repezit spre ea s-o sustin, dar ea 1-a respins cu brutalitate.
Se simtea att de ru, nct a trebuit s se aseze pe un scaun. Cei din jur se nghesuir n jurul ei, apoi o
conduser n apartamentul su.
Ducele de Orleans, profund jignit, suprat, ncurcat, rmase singur cu unchiul meu. Cum nu avea nimic
de ascuns, i vorbi plin de amrciune de scena cu pricina si-si mrturisi dorinta de a pleca ct mai
repede. Edouard i arata inconvenientul unui asemenea scandal si se oferi s se duc l rege si s-i spun
ce era de spus. Regele, care se afla mpreufl3 cu nepoata sa, i spuse printului c probabil Madame s
simtise ntr-adevr ru, c acum era ceva mai bine, dar ca
306
nutea veni la mas. Dup cteva minute, l primi pe ducele
V3 Orleans n cabinetul su. Nu stiu ce s-a petrecut ntre ei.
A dame vem totui la mas, fu destul de bine dispus si chiar
uj cu ducele de Orleans despre palpitatiile", pe care,
\.-nurile, le avea uneori. Printul fu pe deplin satisfcut, dar
C ediat dup-mas se urc n trsur si plec. Astfel de scene
urme care nu se uit nici dintr-o parte, nici dintr-alta. Sila
rtis a Madamei pentru ducele de Orleans sczu cu timpul,
, ' ea nu si-o mai putu nvinge, nici ascunde pe cea pe care-o
'mtea fata de Mademoiselle. In schimb, se stabili o prietenie
incer si reciproc ntre ea si ducesa de Orleans, creia
Madame i spunea, n mod obisnuit, adevrata mea
verisoar"1.
Cel mai amuzant era ns salonul domnului de Talleyrand. Desi nu se deschidea dect dup miezul
noptii, era ntotdeauna tixit de strini, ca si cum ntreaga Europ si-ar fi dat ntlnire acolo, n ciuda
etichetei, puteai ntotdeauna petrece cteva momente amuzante sau mcar interesante de privit.
Doamna de Talleyrand, asezat n fundul celor dou rnduri de fotolii, fcea, calm, onorurile casei.
Rmsitele unei frumuseti odinioar uluitoare confereau suficientei sale o oarecare demnitate.
Nu m pot abtine s nu istorisesc o ntmplare destul de decoltat, dar care o zugrveste exact pe
curtezana devenit, cu timpul, o att de mare doamn.
Unchiul meu, Edouard Dillon, avusese pe vremuri mari
succese la femei. Doamna de Talleyrand, pe atunci doamna
Grant, pusese ochii pe el. Dar unchiul, ocupat cu alte persoane,
nu-i ddea nici cea mai mic atentie. Ruptura unei legturi la
care tinea l determin s plece din Paris si s ntreprind o
cltorie n Levant. Pe atunci, o asemenea cltorie era un
"evrat eveniment, si chiar numai intentia de a pleca ntr,colo strnea curiozitate. Doamna Grant si spori avansurile.
sfrsit, n ajunul plecrii sale, Edouard consimti s vin s
nanance la ea, dup ce va iesi de la Oper.
'""PrSt
au 'ntr"adcvr vcrisoarc primare prin mamele lor care erau fetele Cs Maria-Tereza a
Austriei.

307
Intr ntr-un apartament ncnttor, unde gsi o mas pus pentru dou persoane, cu toate dichisurile.
Doamna Gram avea cel mai frumos pr din lume. Edouard i-1 admir. Ea \\ asigur c nu vzuse nc
nimic. Trecu alturi, n cabinetul de toalet, si se ntoarse cu pletele desfcute, care o nvluiau din cap
pn n picioare ntocmai ca o mantie de mtase. Numai c sub acea mantie nu se mai afla nimic altceva
dect Eva Eva de pe vremea cnd nu se inventase nici mcar frunza de* vit. Supeul se isprvi n acest
costum primitiv. Edouard pleca a doua zi n Egipt. Asta se petrecea n 1787. n 1814, acelasi Edouard,
revenind din emigratie, se afla n trsur cu mine; rie duceam la printesa de Talleyrand unde urma s-1
prezint.
- Exist un contrast att de plcut, mi spuse el, ntre aceast vizit si cea pe care am fcut-o odinioar
doamnei de Talleyrand nct nu pot rezista s nu-ti povestesc singura si ultima mea ntlnire cu ea!
i-mi istorisi ceea ce v-am spus mai nainte. Eram amndoi amuzati si curiosi s vedem cum va reactiona
doamna n fata lui. l primi ct se poate de simplu. Dar, dup cteva minute, ncepu a-mi examina
coafura, a-mi luda prul, a-i socoti lungimea, apoi ntorcndu-se brusc ctre unchiul meu, spuse:
- Domnule Dillon, nu-i asa c si dumitale ti plac pletele frumoase?
Noroc c privirile nu ni s-au ntlnit, cci ne-ar fi fost cu neputint s nu izbucnim n rs.
Din pcate, doamna de Talleyrand nu-si pstra naivittile numai pentru ea, ci i le mprtsea si
brbatului ei. Nu uita niciodat s-i aduc aminte c cutare persoan (de pild, un alt unchi al meu,
Arthur Dillon) fusese unul dintre camarazii si de seminar. Domnul de Talleyrand rspundea cu un cairo
imperturbabil la toate prostiile ei, desi sunt convins c se mira adesea cum de se putuse nsura cu o
astfel de femeieM aflam la domnul de Talleyrand n ziua cnd aces
urma s plece la Viena, mpreun cu nepoata sa, co
flte
Edmond de Perigord. Ca s nu afle sotia lui, si ntlnire cu nepoat-sa ntr-o cas din mprejurimile
ddu . isu
308
l
rjn indiscret i spuse doamnei de Talleyrand cu cine plecase hrbatul ei la Viena. Presimtirile n-o
nselaser; din ziua aceea u_l mai vzu pe domnul de Talleyrand, iar n curnd fu izgonit si din cas.
Domnul de Blacas si redubl atentiile fat de tatl meu, Hup plecarea lui Talleyrand, desi acestuia nu-i
convenea ctusi de putin s se vre n cabala care ncepuse a se tese sub
ochii lui.
O vedeam adesea, de un numr considerabil de ani, pe nrintesa de Carignan1, nepoata regelui de Saxa.
Se mritase la nceputul Revolutiei, cu printul de Carignan2, pe atunci ndeprat de Coroan, dar print
de snge recunoscut. Ea adoptase ideile revolutionare si-1 trse si pe brbatul ei dup ea mai ales c
acesta era cam srac cu duhul. Rmsese vduv si ruinat, cu doi copii, si fcuse rnd pe rnd
reclamatii n antecamerele Directoratului, ale Consulatului si ale Imperiului.
mpratului i conveni s-o primeasc; ea si relu titlul de printes si mprti bunurile nevndute ale
familiei de Carignan ntre fiul ei si fiul contelui de Villefranche3, unchiul rposatului print de Carignan,
fiu pe care acesta l avusese dintr-o cstorie contractat n Franta, cu o domnisoar Magon, fiica unui
armator din Saint-Malo.
Vduva de Carignan, saxon, se recstorise la rndu-i, n tain, cu domnul de Montleard, cu care avea
mai multi copii pe care-i ascundea, cu aceeasi grij ca si sarcinile sale. O tinea sus si tare c n-avea dect
doi copii cu fostul print de Carignan. Cel mare era, n 1812, o fat4 frumoas de
' Charlotte-Albertine de Saxe-Courlande, fiica lui Charlcs-Christian-Joscph, pnnt de Saxc si de
Courlande (l 779 - 1861).
- Charles-Emmanuel-Ferdinancl (1770 - 1800).

des 3 Eugene-Marie-Louis de Carignan (Villefranche) (1753 - 1785); fiul su, dom^ CarC Vrba aici>
cra JosePh> cavalcr dc Savoia (1783 - 1825) nsurat cu Print j c'e La Vouguyon. Din aceast cstorie sa nscut un fiu, recunoscut ca
c Savoia-Carignan, n 1834, si o fiic mritat cu contele de Syracusc. Chari
oanilla de Boignc se
nseal: copilul cel marc nu este o fat, ci un biat: Moarc;
' (1789 ~ 1849)' Cu cl nccPc dc faP(>
dinastia dc Savoia-Carignan. Vict0r p Prto, n Spania, n iulie 1849, dup ce a abdicat n favoarea
fiului su
Amarnici al II-lea, la 23 aprilie 1848.
309
4
cincisprezece ani1, foarte simpl, foarte natural, foarte bun si cuminte. Biatul, a crui copilrie fusese
neglijat pn la prsire, dup ce btuse mahalalele Parisului mpreun cu toate puslamalele, fusese
internat, de cteva luni, ntr-un pension din Geneva, de unde regele Sardiniei l ceruse ca s-1 instaleze
la Torino. Cu timpul deveni un personaj important Regele neavnd dect fete si fratele su neavnd
copii, printul de Carignan se trezi mostenitorul prezumtiv al Coroanei.
Ducelui de Modena, fratele reginei Sardiniei, nsurat cu fata ei mai mare, i se pru cam ciudat s vad
schimbndu-se asa, deodat, ordinea succesiunii. Austria i sprijini pretentiile; opiniile revolutionare ale
printilor si conduita doamnei de Carignan se dovedir a-i fi potrivnice tnrului Carignan; numai c
tnrul se trgea din casa de Savoia, si sta era cel mai puternic argument n ochii regelui. A-1
recunoaste si a-1 proclama mostenitorul tronului era una dintre afacerile cele mai importante dintre toate
misiunile ncredintate tatei: Franta avea cel mai mare interes ca Austria s nu ajute Piemontul si nici
statele pe care le guverna ea n Italia.
Printesa de Carignan dorea s obtin permisiunea de a se duce la Torino, mpreun cu fiica ei.
Consimtir s-o primeasc si chiar s-o adposteasc pe tnra printes, dar toate portile fur nchise
mamei. De ndat ce printesa afl de numirea tatei ca ambasador la Torino, ea nu mai plec de la noi,
avnd n fiece or cte un nou motiv de adus la cunostint pentru a-1 determina pe noul ambasador s
medieze n favoarea ei. Ambasadorul era ct se poate de dispus s se ocupe foarte serios de situatia
fiului, dar nicidecum si de a mamei, a crei prezent la Torino ar fi constituit o continua ncurctur
pentru fiul ei si mai ales pentru Franta, care se declarase de partea lui.
Cellalt Carignan (Villefranche) se nsurase cu domnisoara de La Vauguyon, si aceast familie ncepu a
se agita si ea pentru a fi recunoscut de Curtea din Torino. Fceau caz de
1 Elisabeth-Frantoise, mritat cu arhiducele Remier de Austria, n 1820.
2 Marie-Terese-Josephine de Austria, sotia lui Victor-Emmanuel I, rege ntrc 1802 si 1821.
3-10
act al rposatului rege care, pe patul de moarte, U uiioscuse cstoria nepotrivit a contelui de
Villefranche.
Tata era mult prea ocupat ca s aib vreme s asculte este minutioase explicatii. Asa c trebuia s m
sacrific n f cui lui, presimtind astfel plictiseala si neplcerile ce m asteptau la Torino.
Am plecat la nceputul lunii octombrie.
PARTEA A CINCEA
1815
Capitolul I
ederea n Piemont. - Trecerea prin Lyon. - Marion. - Sosirea la Torino. - Dispozitiile regelui. Crmuirea sa. - Cabinetul de ornitologie. -Contele de Roburent. - Biglietto regio. - Societatea. - Lojile. Opera. -Moravurile. - Marchizul del Borgo.
Am socotit ntotdeauna c, pentru a-ti pstra demnitatea, ar trebui s te ndrepti ctre o afectiune
principal si perseverent, fiindc devotamentul este singurul lucru de seam din viata unei femei.
Nefiind, de fapt, nici sotie, nici mam, m-am druit n ntregime dragostei filiale. Cu toat sila fat de
slujba tatlui meu, pe care acesta si-o reluase, nu-mi amintesc s fi ezitat nici mcar o secund s nu plec

cu el, acolo unde fusese trimis, n pofida situatiei mele independente. Aceast amintire - chiar dup ceau trecut douzeci de ani - mi-e foarte drag.
Plecnd, ne-am oprit trei zile la Lyon. mi aduc aminte de un lucru care m-a impresionat, n timpul acelei
scurte sederi acolo. Camerista mea, care era lyonez, m-a rugat s-i dau cteva ceasuri libere ca s fac o
vizit unui prieten btrn al tatlui ei. A dou zi, n timp ce m mbrcam, cineva o strig. Chemase
ctiva negustori de stofe, pentru mine, asa c ntreb dac era vorba de ei. I se rspunse c nu, c era
vorba de o tranc fr un brat.
- O, strig ea, nu cumva o fi Marion? E o poveste fruj moas n legtur cu bratul ei, doamn. Mama nea obligat sa i-1 srutm cu respect!
312
Cum aceste fraze mi-au attat curiozitatea, am rugat-o -rni spun despre ce era vorba.
- Doamna stie, ncepu ea, c tata a fost librar si c vindea fnai ales crti bisericesti, fapt care-1 obliga s
fie n relatii cu
]eziastii. Dintre ei, cel care venea cel mai des pe la noi era domnul Roussel, preot n Veriat. Tata l vizita
si el, asa c erau foarte buni prieteni, n timpul Teroarei, amndoi au fost arestati aruncati n nchisoare.
Marion, sluga domnului Roussel, care-si iubea mult stpnul, si prsi sotul si veni s se stabileasc la
Lyon ca s fie ct mai aproape de el. Mama o primi la noi, cci eram la fel de nelinistiti si de nefericiti
ca si biata Marion, fiindc pe lng nenorocirea care ne coplesise, n-aveam nici ce mnca, pinea lipsind
cu desvrsire. Totusi, Marion izbutea s fac rost mai n fiece zi de cte un cosulet cu provizii pe care i1 trimitea stpnului ei. ntr-o dimineat, dup ce fu alungat cu brutalitate de ctre paznicii nchisorii,
tot insistnd s intre, unul dintre ei, enervat de perseverenta femeii, spuse c probabil ascundea ceva
mpotriva Republicii, n cosul acela, asa c se repezi s i-1 smulg din mn. Dar Marion, speriat de
gndul c stpnul ei va rmne flmnd, nu vru s-i dea cosul. Atunci unul din acei ostasi, probabil cel
mai crud dintre toti, strig:
- Ei bine, las c vedem noi imediat ce ai n cos!
i cu o lovitur de sabie i tie bratul cu care tinea cosul. Vznd isprava camaradului lor, toti ceilalti
izbucnir n hohote de rs. Srmana Marion, lsndu-si bucata de brat, pe caldarm, si leg ciotul
sngernd, cu sortul, si se ntoarse acas. Mama i ddu primele ajutoare, apoi chem imediat un medic
s-o ngrijeasc. Femeia ddu dovad de un curaj uluitor, i de ndat ce se simti mai bine fcu rost de un
alt cosulet umplu cu noi provizii. ~ Ce, faci, Marion?
~ Pi ce s fac, pregtesc masa stpnului. ~ Cred c n-ai de gnd s te duci din nou, acolo? Ei, c doar
nu-i chiar att de departe...
nici nu iesi bine pe us si se ntoarse ndrt.
313
pe
- Hei, Marion, degeaba, nc nu poti s te tii picioare, i spuse mama, ntinzndu-i un scaun.
- Ba da, doamn, pot merge, slav Domnului! Dar as vrea s-mi mai lungiti bandajul sta ca s nu
observe stpnul c-mi lipseste mna!
Miscat pn la lacrimi, mama o bandaj pe Marion cum putu mai bine, si-i prinse bratul ntr-o esarf.
Cnd si vzu stpnul, i spuse c avea un panaritiu la mn. Bietul abate nu afl dect trziu, dup ce
iesi din nchisoare, c Marion si pierduse bratul, din pricina lui.
Cred c v dati seama c am simtit imediat dorinta s-o vd si eu pe acea viteaz Marion. Am intrat n
odaia unde se afla, ncrcat cu ou proaspete, cu brnz si cu smntn pe care le adusese dragei sale
fetite", cum i spunea ea cameristei mele.
Era o tranc btrn, nalt, slab, zbrcit, ars de soare, dar nc dreapt si puternic. Am ntrebat-o
despre cele aflate de la camerista mea, exprimndu-mi admiratia. Contrariat de aceast admiratie,
ncerc ntruna s se scuze c fusese nevoit s-1 nsele pe domnul preot.
- Ei, adug ea, dac ati sti ct e de milos bietul de el! Tot timpul si face inim rea pentru altii! Pn la
urm stiti ce mi-a spus? C mi-ar fi interzis s mai vin dac ar fi aflat adevrul! Asa c am fcut foarte
bine c 1-am nselat! ncheie ea, izbucnind n rs.

Louise, camerista mea, spuse:


- Ei, doamn, dac ati vedea cum i tine Marion casa preotului si ce mncare i face... Ca, de pild, supa
aia pe care am mncat-o ieri...
Marion surse flatat, dar ridicndu-si brbia spuse:
- Ei, drace, nu e chiar asa! Nu mai sunt att de dibace ca pe vremuri, dar bietul meu stpn e bun ca
pinea lui Dumnezeu, cci nu zice niciodat nimic.
Am regretat c n-am apucat s-1 vd si pe domnul Roussel. Acel om milos, care inspira un asemenea
devotament, trebuia s fie interesant de cunoscut.
314
Am ajuns la Torino, n momentul n care societatea era
mplet dezorganizat. Regele1 nu venise de la Cagliari dect
bsedat de un singur gnd la care tinea cu ncptnarea unui
onil btrn: voia s restabileasc totul ca n Novant-ott. Acesta era felul su de a exprima, n patois"-u\
su
iernontez, anul 1798, an n care fusese expulzat din Statele sale, de ctre armatele franceze. De aici,
rezultar niste consecinte de-a dreptul rizibile: de pild, vechii si paji si luar serviciul alturi de cei
abia numiti, asa c unii aveau cincisprezece ani, altii, patruzeci. Totul era conform cu vechea epoc:
ofiterii, care ntre timp cptaser grade superioare, nu mai puteau rmne n armat, dect dac
acceptau s redevin cdeti. La fel se petreceau lucrurile n magistratur, n administratie etc. Era o
ncurctur de nu mai stiai pe ce lume te afli. Singura exceptie de la legea Novant-ott-ului - si aici regele
se artase foarte receptiv - era perceperea impozitelor care se triplaser dup ocupatia francezilor, dar
majestatea sa sard se mpca foarte bine cu aceast schimbare. Regele si adusese toti curtenii care-1
urmaser la Cagliari, n timpul emigratiei. Nici unul nu era n stare s-si ndeplineasc slujba nici mcar
o singur zi. Pe de alt parte, Napoleon culesese -dup obiceiul su - toat crema Piemontului, toti
oamenii cei mai capabili si mai distinsi, pe care-i folosise la Curtea lui, asa c cei rmasi erau incapabili
s-si slujeasc regele, ncurctura era mare. Pn la urm s-au dus s-1 caute pe contele de Valese - care
nu voise s se vre n nici un fel de afaceri si care, avnd din ce tri, se nchisese n castelul su din Vale
d'Aosta. Desi avea o multime de idei preconcepute, m comparatie cu cei sositi din Sardinia, era cel mai
luminat si mai descuiat om. Ba, pe deasupra, trebuia s-i mai si menajeze, si cred c nu de putine ori a
fost obligat s roseasc din pricina ignorantei lor. n dorinta sa de a reveni la acel ^ovant-ott, regele voia
s distrug tot ceea ce creaser
rncezii, ntre altele cteva colectii stiintifice deosebit de Pretioase. ntr-o zi, ctiva curteni l rugar s
crute colectia de
'821 - ' E vorba dc Yictor-Emmanuel I (1759 - 1824), care a domnit ntre 1802 si cand a abdicat n
favoarea fratelui su Carol-Felix.
315
ornitologie, pe care o vizitase n ajun si de care pruse ncntat; regele se mnie cumplit si spuse c toate
acele inovatii erau opera lui Satan. Nici unul din acele cabinete nu existau n Novant-ott, si lucrurile
mergeau mult mai bine De altfel, nici nu simtea nevoia s fie mai destept dect naintasii lui. Verva sa
odat epuizat, adug c nu va admite dect o singur exceptie: s crute psrile, i plceau, si porunci
ca supusii si s aib mare grij de ele. Partea sard din Consiliu fu de acord cu regele. Domnul de
Valese si domnul de Balbe1 tcur lsnd ochii n jos. Distrugerea cabinetului de ornitologie si pstrarea
celui de psri fu votat n majoritate. Aceste tmpenii, din care n-o amintesc dect pe asta, dar care se
repetau zilnic, fcur guvernul de rs, iar cnd am sosit noi la Torino, era complet desconsiderat. Mai
trziu, bonomia regelui i-a conferit un soi de popularitate, si nevoia 1-a silit, la rndul ei, s mai
tempereze dispozitiile absurde cu care fusese obisnuit la Cagliari. Trebui s apeleze la persoane al cror
merit era cunoscut si apreciat de toat tara, chiar dac nu petrecuser un sfert de veac de inactivitate.
Domnului de Valese i fu destul de greu s se acomodeze cu niste oameni cu care nu se mpcase
niciodat. Poate c se si temea c, dac ar fi trecut peste sila pe care i-o inspirau colegii si, nu va mai
descoperi - printre cei care-1 slujiser pe Napoleon - capacitti care s-i fie superioare. Dar cum era un

om de onoare si voia binele trii, l implor pe rege s ncredinteze slujbele importante persoanelor n
stare s le fac fat si, n fiece zi, aducea cte o ameliorare extravagantelor regale. Absenta reginei2,
rmas n Sardinia, l fcea pe rege mult mai accesibil sfaturilor ntelepte. Totusi, regina si trimisese un
emisar la Curte, pe un oarecare conte de Roburent, mare scutier si favorit, care se bucura de destul
greutate, cci el era reprezentantul emigratiei si al vechiului
1 Nscut n 1762, mort n 1837; ministru de interne si presedintele Acadcrmcl de tiinte din Torino.
- E vorba de Maria-Tereza-Jasefina de Austria, nscut n 1773, l'ica Ferdmand de Austria, fratele
mpratului losif al 11-lca si a Beatricci d'Estc, boga mostenitoare a Modcnei. Maria-Tcrcza a fost
bunica dinspre mam, a contesei Chambord.
316
im, cu exagerarea de rigoare a unui om mrginit si profund
\ jLrant. mi aduc aminte c, ntr-o zi, afindu-m la tatl
eu vem vor^a despre botezul matelotilor care trec pentru
inia oar Ecuatorul. Tata mrturisi c-1 primise si el.
nornnul de Roburent spuse surznd cu gratie:
- Excelenta voastr a trecut Ecuatorul? Asta nseamn ati fost ambasador la Constantinopole!
Pe atunci, n Piemont, justitia se folosea n egal msur, de trei coduri: vechiul cod civil, codul militar
si codul lui Napoleon. Celui care-i era favorabil prtii protejate de crmuire, i se mai aduga si un
Biglietto regio; dac aceast precautie era insuficient, un al doilea Biglietto regio cas judecata si, fr
a-1 mai trimite pe inculpat n fata altei Curti, decidea exact contrariul hotrrii care se dduse. Dar
trebuie s adaug c acest lucru nu li se ntmpla dect oamenilor care erau la mare cinste. De altfel, a
existat o ntmplare care a fcut mare zarv n timpul sederii noastre la Torino. Doi nobili piemon-tezi,
din provincie, avur un proces ce se judecase la Casai. Cel care pierduse sosi la Torino, se prezent
domnului de Roburent si-i art c judecata fusese nedreapt, avnd n vedere c era vr cu el. Domnul
de Roburent si ddu seama de toat puterea acestui argument si obtinu imediat un Biglietto regio, n
favoarea vrului su. Peste trei zile, sosi si cealalt parte, aducnd cu sine un act ce dovedea c si el era
vr cu domnul de Roburent si nc mult mai apropiat. Acesta, dup ce examina actul cu toat atentia, fu
de acord c svrsise o nedreptate, cobor la rege si-i ceru un al doilea Biglietto regio care ntrea prima
hotrre a Tribunalului. Toate astea se petrecur pe fat, fr nici un mister; cnd te aflai ntr-o situatie
oficial, ca a noastr, n-aveai altceva de fcut dect s rzi.
Intoleranta mergea att de departe, nct ambasada rantei deveni un loc de reprobare. Nu-i puteau ierta
regelui stru c dduse acea Cart, iar tatlui meu c-1 aproba si c jj clarna, sus si tare, c aceast
msur plin de ntelepciune
ise indispensabil poporului francez. Aceste doctrine
cu totul contrare spiritului guvernului sard care 317
neputndu-1 mpiedica pe ambasador s le rspndeasc -ddea de nteles piemontezilor c era mai bine
s se fac c nu le aud. Purii" erau prea putin dispusi s calce pe ambasad. Cei care, slujind n Franta,
aveau unele idei mai liberale, se temeau s nu se compromit, asa c nu prea primeam dect vizite de
ceremonie. De altfel, n-aveam mare lucru de regretat.
Societatea din Torino, ca de altfel cea din toate orasele Italiei, oferea prea putine mediocritti cinstite din
care este alctuit majoritatea societtii, n alte locuri. Ctiva savanti si oameni de o nalt distinctie, mai
numerosi poate dect n alte prti, duceau o viat retras, dedicat studiului si lucrurilor serioase. Dac
puteai ptrunde n acel mediu sau dac puteai convinge vreun astfel de om s vin la tine, era un
adevrat succes, avnd n vedere dificultatea unei asemenea ntreprinderi, n schimb, cei care ne clcau
pragul ca s nfulece si s danseze erau de o prostie si de o ignorant nemaintlnite. Se spunea c n
sudul Italiei oamenii ar fi isteti, n privinta inteligentei, Piemontul tinea de partea din nord, iar n privinta
educatiei, de partea din sud. ntr-un cuvnt, tara era prost mprtit. Climatul, mult mai rece dect iarna,
n Franta, era mult mai furtunos si mai nbusitor dect n restul Italiei, vara. Artele frumoase nc nu
trecuser Apeninii, ca s ajung pn la Torino. De altfel, cred c s-ar fi speriat de groaznicul jargon ce

se vorbea acolo. i si-ar fi dat imediat seama c nu-s n patria lor. n tot timpul sederii mele la Torino, am
auzit cu regularitate, n fiecare zi, discutndu-se - n cabinetul unde tatl meu primea oaspeti - despre o
problem pe care vreau s v-o prezint sub toate aspectele. Printul Borghese1, guvernatorul Piemontului
sub Napoleon, montase un candelabru n sala cea mare a teatrului. Era - trebuie s-o spun - o inovatie.
Printul se oferi s-1 druiasc, s-1 dea jos pe cheltuiala lui, s-1 vnd si ofere banii orasului; se oferi
s accepte orice i-ar fi regele etc. Cnd am prsit orasul, dup zece luni, nc nu
' Camilio Borghese (1775 - 1832), sotul Paulinei Bonaparte, sora Napoleon. Guvernator al Piemontului
ntre 1807 si V814.
''
318
hotrser ce puteau face cu candelabrul; asteptau sosirea i ca s hotrasc ea.
Distribuirea lojilor la teatru aduse, pentru o vreme, o recare preocupare la Curte. Eram att de putin
pregtit entru astfel de uzante, nct nu v spun cu ct mirare am flat c, n ajunul Carnavalului, regele
se dusese la teatru, . mpreun cu duhovnicul su, ca s hotrasc cui s acorde 1oiile- Oamenii cu
greutate" erau, fireste, cei mai bine tratati. Totusi, la prerea bun pe care-o aveau toti despre ei, trebuia
adugat si calitatea de mare senior pentru a avea zilnic o loj jnc dintre primele. Nobilimea de mijloc
era admis n lojile din rndul al doilea, iar mica nobilime si disput restul lojilor cu cei din Finante.
Totusi, pentru a avea o treime sau un sfert dintr-o loj, n rndul al treilea, ti trebuiau unele aliante
aristocratice. n vreme ce regele alctuia lista, numai bunul Dumnezeu stie cte intrigi se teseau si n cte
scandaluri era vrt bietul duhovnic! i asta, n fiece sear, timp de sase sptmni! Asa se explica furia
si ciuda unor persoane care triau, de douzeci de ani, pe picior de egalitate cu marea nobilime si care se
vedeau dintr-o dat aruncate ntr-o clas exclus de la distractiile Curtii. Mi s-a prut de asemenea ciudat
faptul c o fat de neam nobil, mritat cu un om de rnd (cei din Torino mai foloseau nc astfel de
cuvinte care la ei czuser n desuetudine), fusese mult mai bine tratat dect nevasta nu stiu crui nobil
care era o femeie de rnd. Presupun c legea era fcut n interesul fetelor de neam care, n Piemont, naveau nici un fel de avere. Cred acest lucru, cu att mai mult, cu ct am auzit spunndu-se, de pild,
despre o fat de mritat, c aducea ca zestre, printre altele, si o jumtate de loj la teatru!
Cnd lista - revzut, comentat, corectat - fu n sfrsit
'icheiat, se expedie fiecrei persoane cte o frumoas scrisoare
iicial, semnat de rege si sigilat cu pecetea lui, n care i se
uceau la cunostint c cutare loj, n ntregime sau numai n
P^rte, i fusese rezervat si c putea trimite dup cheie. Numai
Pentru a obtine acea cheie, trebuia s plteasc o sum att
Piprat cum nu plteai la nici un teatru din Europa, n
' erai obligat s-ti mobilezi loja, s-o mbraci n plusuri
319
si-n catifele, s-i pui draperii si scaune, cci dup ce tj nmna cheia, te trezeai ntr-o chichineat goal,
cu peret-afumati. Era si asta o afacere strasnic pentru tapiterul regeiu'| Aceste cheltuieli odat fcute,
trebuia s mai pltesti, la Us o sum mai modest, e adevrat, ca s poti fi lsat s ptrunz' n teatru, n
ciuda, sau poate tocmai din cauza acestor forma litti, deschiderea Operei a constituit unul dintre cele
ma: importante evenimente. Multimea ncepuse s se agite nc de dimineat, iar seara se strnsese att
de mult lume la us nct, cu toate prerogativele noastre de ambasadori, si eu si mama n-am crezut c
vom mai apuca s ne vedem, ntrege nuntru.
Sala era foarte frumoas, candelabrul, care rmsese provizoriu" acolo, lumina destul de bine sala, dar
adeptii vechiului regim bombnir c lumina lui ntuneca strlucirea Coroanei, adic loja regelui, care
era un fel de mic salon, aflat n fundul slii, mai sus dect restul lojilor si lat de vreo cinci picioare,
doldora de mtsuri si de catifele, sclipind de aurrii si luminat de zeci de lumnri, nainte de acel
faimos candelabru, sala nu era luminat dect de loja regal. Loja ambasadorului Frantei se afla vizavi
de loja printului de Carignan si era cea mai bun dintre toate. Au ncercat ei s ne-o ia, dar cu tata nu le-a
mers, fiindc era omul care stia s se impun. Spectacolul era ca pretutindeni n Italia: doi cntreti,
buni, nconjurati de ctiva acoliti detestabili, cum nu mai vzusem nc n nici un ansamblu. Dar asta le

era suficient acelor oameni care nu se duceau la Oper dect ca s stea de vorb. Ascultau dou sau trei
arii, iar restul timpului stteau la taclale, tot att de putin stingheriti ca si cum ar fi vorbit pe strad. Cei
de la parter, care stteau n picioare, se ftiau de colo, colo, dac nu erau prea nghesuiti. Baletul
-detestabil - smulgea strigte de admiratie; decorurile erau parc mai putin proaste dect dansul. Femeile
tinere asteptau cu mare nerbdare s se termine uvertura, pentru c locuiau ntotdeauna la soacrele lor si,
ct timp triau acestea, nu puteau primi pe nimeni n vizit. La Oper, se schimba povestea; loja era
domiciliul lor, acolo puteau primi pe cine
320
]e Pn si brbatii din mica nobilime puteau s v'aU doamnele din marea nobilime care nu le ngduiau
viz'te - sL pun piciorul n palatele lor. i nu de putine ori 'C' snunndu-se: Cutare domn e unul
dintre prietenii mei auz6., j acel cutare domn se multumea cu aceast amicitie de neori devenea destul
de intim, fr a-i pretinde vreodat CarC ctivei doamne s-i treac pragul casei. Moda tinerilor, f le
nsoteau pe doamne, czuse n desuetudine. Dac mai cf -seser vreunii, nu mai admiteau s fac acest
lucru n f H dezinteresat si, pe lng faptul c astfel de legturi erau "f sate rar jen, nu mai erau att de
nevinovate ca odinioar, n Piemont era obiceiul s-ti cstoresti copiii fr s le dai un sfant. Fetelor li
se ddea o dot att de mic nct abia dac le ajungea pentru micile lor cheltuieli personale, dar chiar si
aceea era ncredintat socrului; el pltea micile cheltuieli ale tnrului menaj, ns fr s le asigure
vreun venit. L-am vzut pe tnrul conte Tancred de Barolle, unicul fiu al unui tat care avea o rent de
cinci sute de mii de livre, obligat s-1 roage s-i dreag o trsur ca s-o poat duce pe sotia lui la bi.
Marchizul de Barolle calcul cu larghete cam ct le trebuia tinerilor pentru acea cltorie si le ddu
banii. Nora sa si manifest dorinta de a-si vedea apartamentul aranjat: imediat fur chemati arhitectii,
tmplarii, tapiterii necesari, mobila fu lustruit oglind si odile aranjate magnific. Dar dac tnra ar fi
vrut s-si ia o mas de zece ludovici, care i-ar fi plcut ei, n-ar fi putut, fiindc n-ar fi avut cu ce. n
privinta toaletelor putea s-si comande orice dorea de la Paris; notele de plat erau achitate fr nici un
comentariu, ntr-un cuvnt, domnul de Barolle nu refuza nimic copiilor si, dect independenta. Cunosc
aceste amnunte pentru c doamna de era frantuzoaic (fost domnisoar de Colbert) si putin cam
contrariat de acest procedeu, dar nu avusese Ce face pentru c asa era tipicul. Atta timp ct printii
triau,
Pni continuau s rmn copii, n acceptia cea mai larg a
Avntului, bucurndu-se - n functie de averea pe care-o
eau cej mari _ de toate nlesnirile posibile. Marchizul de
arlle, despre care v-am vorbit, fusese senator si un curtean
321
foarte asiduu al lui Napoleon, n timpul sederii acestuia Torino, marchizul protestase vehement c
trebuia s plteas *-o sut douzeci de mii de franci impozite.
a
- Chiar asa? l ntrebase mpratul. Pltesti o douzeci de mii de franci?
- Da, sire, nici un sol mai putin si sunt gata s-o dovedes majesttii voastre, cu hrtiile pe mas!
- Nu-i nevoie, te cred si te felicit!
Marchizul de Barolle, ct se poate de ncntat de felicitarea lui Napoleon, plti n continuare acelasi
impozit.
Farmecul pe care-1 exercita opera asupra doamnelor piemonteze era foarte mare, dar asta nu nsemna c
nu constituia si o obligatie pentru ele. Cnd o femeie lipsea dou zile de la Oper, regele trimitea imediat
pe cineva s se intereseze de ce lipsise; apoi doamna cpta o spuneal zdravn si cu asta lucrurile
intrau n normal.
Dac stteai s te gndesti, nimic nu era mai despotic dect aceast crmuire patern, mai ales pentru
nobilime, ntr-adevr, regele ierta de multe ori datoriile pe care nobilii le aveau la hangii (ceea ce, n
parantez fie spus, a dus de rp multe familii); n schimb, el hotra cum trebuia s-si toace fiecare
veniturile. Unora le poruncea s-si cldeasc un castel, altora s ridice o capel, unuia s dea concerte,
altuia s dea baluri etc. Tot el fixa fiecruia resedinta n satul sau n orasul n care voia el. Ca s te duci
n strintate, trebuia s ceri o aprobare special regelui, care ti-o ddea foarte greu si numai pe o

perioad de timp, limitat. Dac protestai, erai imediat nchis pe o perioad mai lung sau mai scurt, n
fortreata de la Fenestrelle. Dac stteai mai mult dect ti era ngduit, n strintate, ti se sechestra
imediat tot ce aveai, fr nici o formalitate. Marchizul del Borgo, unul dintre cei mai bogati seniori
piemontezi, suferind cumplit din pricina reumatismului, se stabilise la Pisa nemaiputnd suporta clima
din Torino-Cnd regele Carlo-Amedeo construi Piata San-Carlo, un Biglietto regio l pofti pe marchiz s
cumpere una dintre laturile Pietii si s ridice acolo o cldire. Imediat dup asta, printr-un alt Biglietto
regio, majestatea sa i porunci s nalt6
322
n
l loc un palat mret al crui plan l desenase el; apoi a rc|inul s-1 decoreze, apoi s-1 mobileze cu o
mretie PrlITl x odaie cu odaie, n sfrsit, printr-un ultim Biglietto re^C suveranul i spunea c
proprietarul unei att de re%1 'e locuinte era obligat s stea n ea si c i se retrgea de a mai rmne n
strintate. Turbat de necaz,
t*v ~
f
chizul se ntoarse la Torino, se stabili n odaia unui valet, 111 Heva la captul superbului su palat pe
care se ncptna U- nu-1 vad niciodat, dar care era strbtut, n fiece H'mineat si sear, de capra
care-i ddea lapte. Ea a fost . ura fiint de sex feminin care a urcat vreodat scara de noare att ct a trit
btrnul marchiz. Copiii si rmseser n palatul din Pisa. Mai trziu, nora sa s-a stabilit n palatul din
Piata San-Carlo, care era ntr-adevr uluitor de frumos. Ea jui-a relatat toat povestea cu acele Biglietto
regio primite de marchiz si cu plimbrile caprei sale prin acel mret palat. Tnra era cu att mai pornit
mpotriva suveranilor sarzi, cu ct ea nssi, participnd - cnd era foarte tnr - la un bal la Curte,
regina Clotilda1 i trimisese - prin doamna ei de onoare - un ac de sigurant ca s-si prind vlul care-i
lsa umerii putin mai dezgoliti.
Marchiza del Borgo, sora contelui de Saint-Marsan2, era spiritual, picant, ironic, amuzant si destul
de plcut. Dar, din pcate, nu ne putea vizita, fiindc se temea s nu fie nvinuit c ar fi n relatii cu
trimisii Frantei, n Italia. Purtarea doamnelor piemonteze era, n general, destul de la locul ei. Poate c
strinii le cam nedrepttesc, fiindc ele si afiseaz legturile cu acea bravad specific italian care pe
noi ne socheaz att de tare. Ct despre brbatii lor, ei nu se amestec n treburile nevestelor si nu-si fac
nici un fel de Probleme. Aceast filozofie conjugal este comun tuturor claselor sociale de dincolo de
Alpi. mi amintesc, n legtur
| E vorba de Clotilda de Franta, sora lui Ludovic al XVI-lea. BCr|.
Saint-Marsan fusese, sub Imperiu,
consilier de Stat si ministru al Frantei la pa; '
s&u mai marc, Charles de Carail a fcut parte din
suita lui Napoleon ca ' Ca fier Dup Restauratie, a colonel si aghiotant al regelui.
,
iar | ' Ca fier Dup Restauratie, au plecat n Piemont. Tatl a devenit ministru,
1
323
cu acest lucru, c 1-am auzit pe pictorul Menageot1 istorisind odat, c pe vremea cnd era directorul
costumelor, la Opera din Paris, intrase ntr-o zi la btrnul Vestris pe care-1 gsise strduindu-se s
potoleasc gelozia unui tnr dansator compatriot de-al su, a crui nevast - o figurant vioaie sj
drgut - i ddea mult btaie de cap. Dup ce epuiza toate frazele banale menite s-1 calmeze pe
furiosul Othelo, Vestris adugase n franceza lui pe jumtate italieneasc:
- i apoi, vezi tu, amico, in nostro situatione, coarnele sunt ca si dintii: cnd ies, te dor mai ru ca
diavolo... Apoi ncet, ncet, te nveti, e apoi finito prin a mnca cu ei...
Menageot pretindea c sfatul i fusese urmat cu promptitudine.
Capitolul II
Vizitele la Torino. - Contele si contesa de Balbe. - Domnul Dauzere. - Printul de Carignan. - Corpul
diplomatic. - Generalul Bubna. -Plictiseal la Torino. - Aspectul orasului. - Apartamentele ce se gseau
n el. - Masa oferit de contele de Valese. - Jules de Polignac.

Atta ct a durat sezonul Operei, nu s-au fcut si nu s-au primit vizite. Noroc c uzantele nu admiteau
vizitele, dect seara. La Torino, palatele n-aveau porti, iar scrile n-aveau lumin. Servitorul care te
nsotea era narmat cu un felinar, si te ducea astfel pn la primul, al doilea sau al treilea etaj al unei case
imense al crei proprietar locuia ntr-o cmrut, restul fiind nchiriat, de obicei, marilor financiari.
Trebuia s te prezinti n persoan, la usa casei, s stai n trsur si sa astepti pn ce venea servitorul sti spun dac stpnul era sau nu dispus s te primeasc. Doamnele primeau, n general, foarte rar;
rochia n care le gseai, deranjul din camer, ca de altfel si persoana lor nengrijit dovedeau foarte clar
c nu
1 Frantois-Gmliawne Menageot (1744 - 1816), pictor foarte apreciat 'n epoca respectiv. Dup ce a luat
Marele Premiu, a fost numit directorul Acadcmic franceze, la Roma.
324
l
au pregtite s primeasc lume. Cu exceptia doar a ctorva e care erau vesnic deschise, ca de pild,
palatele familiilor , j 3orgo, Barolle, Bins, Mazin etc. Cum nu ne duceam chiar t timpul la Oper,
rmneam deseori, seara, la noi acas, tr-un cerc restrns. Domnul si doamna de Balbe erau cei mai
tatornici oaspeti ai nostri; domnul de Balbe era unul dintre cei brbati distinsi despre care am pomenit
mai nainte. Cunostintele profunde pe care le avea n toate domeniile nu-1 mpiedicau s fie un om
amabil, vesel, spiritual si de treab, jn viata de toate zilele. De altfel Napoleon l asezase n fruntea
Universittii, ncrederea pe care-o aveau toti n el fcuse s fie numit seful guvernului provizoriu,
alctuit dup plecarea francezilor si pn la venirea regelui. Dup instalarea suveranului, nimeni nu
avusese curajul s-1 alunge, asa c rmsese directorul Instructiunii Publice, cu acces la Consiliu unde
totusi nu era chemat dect pentru unele probleme speciale, cum fusese, de pild, cea cu cabinetul de
ornitologie. Nu mprtsea spaima pueril a celorlalti de a-si manifesta simpatia fat de noi, asa c ne
vedeam aproape zilnic. Sotia sa, frantuzoaic, era o femeie foarte vioaie, foarte bun si foarte amuzant.
Era verisoara domnului de Maurepas, i cunoscuse pe printii mei, la Versailles, asa c se mprieteniser
foarte repede cu noi. Printre amicii nostri, se numra si familia Cavour; erau si asa mult prea
compromisi n ochii regimului, pentru a ncerca s-si mai salveze, ct de ct, reputatia. Mama fusese
doamna de onoare a printesei Borghese, iar fiul, maresalul Palatului si prietenul printului. Sora sotiei
sale se mritase cu un francez. Domnul Dauzere, directorul politiei generale n timpul administratiei
franceze, multumindu-si pe deplin sefii, 'zbutise s se fac att de iubit n acea tar, nct toat lumea
Protest cnd regele vru s-1 expulzeze ca pe toti francezii ce slujiser n Piemont. Asa c a rmas la
Torino, cu toti ai si; Pana la urm, a cptat o mare influent n guvern, iar dup ce m Plecat de acolo,
am auzit spunndu-se c devenise unul mtre personajele importante ale trii. Ne vedeam de menea - desi
nu eram chiar att de intimi - cu contesa
325
Mazin, o persoan spiritual si distins; fusese crescut rje unchiul ei, abatele Caluzzo1, al crui nume
era cunoscut tuturor savantilor din Europa, mpreun cu corpul diplomatic, cam asta era toat societatea
noastr.
Printul de Carignan era foarte bucuros ori de cte ori preceptorul su l aducea la noi. Abia scpat dintrun pension din Geneva, unde se bucura - aidoma tuturor elevilor de acolo - de deplin libertate, ntors
acas fusese supus regimului unui print piemontez, desi regele nc ezita, dac s-1 proclame sau nu,
mostenitorul Coroanei.
Tata, care primise sarcin s obtin aceast numire, se strduia, plin de zel, s fie confirmat printmostenitor, asa c tnrul Carignan - care venea s-si verse amarul n fata tatlui meu - l privea pe
acesta ca pe protectorul si pe ocrotitorul su. Unul dintre lucrurile care-1 necjeau cel mai tare era
precautiile exagerate, luate n legtur cu sntatea sa. Asa, de pild, nu se putea urca pe un cal dect
numai n grdina Palatului, nsotit de doi scutieri, de medicul si de duhovnicul su. Acest duhovnic
devenise umbra lui: asista la scularea si la culcarea sa, la toate mesele, l obliga s-si spun rugciunile
si-1 binecuvnta de dimineat pn seara; n sfrsit, se strduir tot timpul s alunge Diavolul din el,
care mai mult ca sigur c se strecurase n sufletul su n timpul sederii n cele dou orase blestemate,

Paris si Geneva, n loc s-i cstige ncrederea, duhovnicul izbuti s fac exact invers, adic s-1
conving pe tnrul print c era spionul lui, care-i raporta regelui tot ce fcea si ce spunea. Tata l
ndemna s aib rbdare si s fie prudent, comptimindu-1 totodat pentru necazurile sale. si ddea
perfect de bine seama ct trebuia s sufere un biat de cincisprezece ani, crescut pn atunci ntr-o
libertate poate putin cam exagerat (deoarece mama sa nu se ocupase deloc de el), din pricina unei
asemenea schimbri de situatie. Din fericire, printul era foarte iubit de preceptorul su, domnul de
Saluces; biatul avea
1 Valpargo di Caluso (1737 - 1815), astronom si orientalist celebru n epoca respectiv. A fost directorul
Observatorului din Torino si presedintele Academici de tiinte.
326
redere n el si n domnul de Balbe, care era unul dintre
"\orii si. Cnd venea pe la noi si nu ne aflam de fat dect
eu, domnul de Balbe si preceptorul su, era n culmea
f ricini- Era destul de nalt pentru vrsta lui si avea un chip
f arte plcut. Locuia singur cuc, n uriasul palat Carignan
e.j fusese pus la dispozitie, nc nu intrase n stpnirea
bunurilor sale, asa c ducea o viat strmtorat si plin de
ivatiuni. Uneori ntmpina greutti ca s i se plteasc pn
si cele mai nensemante cheltuieli pe care era obligat s le
fac.
Nici regele nu tria n lux. Palatul unde locuia fusese
mobilat, dar mobila, apartinndu-i printului Borghese, fusese luat de stpnul ei. Asa c regele, cnd
sosise, nu mai gsise nimc. Mult vreme fusese obligat s se foloseasc de vesel, de lenjerie, de
portelanuri, de cai si de trsuri mprumutate de la seniorii piemontezi.
Negocierile pentru recunoasterea ca mostenitor al tronului a printului de Carignan luar sfrsit; dar
influenta Austriei si intrigile ducelui de Modena, ginerele regelui, izbutir s nu le fac publice. Printr-o
ntmplare, binenteles premeditat, ntr-o zi, la Curte, trsura tatei se nimeri alturi de cea a printului de
Carignan. Tata i ddu ntietate printului, desi ambasadorul Frantei avea dreptul de a trece naintea lui.
Aceast concesie prin care de fapt tata l declara ftis pe tnrul Carignan, mostenitorul coroanei, grbi
declaratia regelui, asa c printul i fu extrem de ndatorat tatlui meu. Acest punct odat cstigat, Franta
avnd interesul s pstreze i tronul familiei de Savoia, tata primi sarcina de a face tot ce putea pentru a i
se recunoaste legitimitatea si celuilalt Carignan, fiul contelui de Villefranche. Cut deci, cu mult grij,
actul PS care duhovnicul rposatului rege i-1 smulsese acestuia, n ultimul moment. Din nenorocire, l
gsi desi mai bine nu-1 niai gsea. Pentru c, n acel act, regele recunostea cstoria contractat de vrul
su, contele de Villefranche, dar nu ^cunostea si dreptul sotiei acestuia de a cpta titlul si rangul .e
Printes, iar copiilor rezultati din aceast cstorie li se terzicea s aib vreodat pretentia la tron,
nasterea lor fiind
327
si rmnnd nelegitim Dup gsirea acelui document cerut cu atta trboi de ctre cei din familia La
Vauguyon, toti tcur mlc, o bun bucat de vreme, n timpul Celor o sut de zile", tata redeschise
aceast discutie, si dac domnul de Carignan s-ar fi napoiat la Torino n loc s se duc dup Napoleon,
n acea epoc mai mult ca sigur c ar fi avut cstig de cauz. Regele Sardiniei se temea tot att ct si noi
s nu se sting cumva familia de Savoia.
n ceea ce priveste corpul diplomatic, era alctuit din domnul Hill, reprezentantul Angliei, om foarte de
treab, dar morocnos si bolnvicios, care nu prea avea obiceiul s fac vizite; din printul Koslovski,
ambasadorul Rusiei, brbat doldora de cunostinte si deosebit de spiritual, dar att de neserios si de
usuratic, nct nu-1 cultiva nimeni. Alte legatii nc nu aveau reprezentanti; Austria era reprezentat de
contele de Bubna, generalul armatei de ocupatie lsat n Piemont. Pozitia sa era totodat si diplomatic
si militar. Se nsurase de curnd cu o tnr, de origine evreiasc ce nu fusese primit la Viena. Aceast
situatie l determinase s rmn n strintate. Doamna Bubna, deosebit de frumoas si de isteat, era

cea mai dulce fiint, care-si petrecea viata mai mult la noi. Nu se distra deloc la Torino, desi era
ndrgostit lulea de brbatul ei care o rsfta ntocmai ca pe o copil, ducnd-o o dat pe sptmn s
danseze, pe cheltuiala orasului Torino. Cci, n calitatea lui de militar si de diplomat, era scutit de orice
fel de taxe. Fusese trimis de mai multe ori la Napoleon n mprejurrile cele mai critice ale monarhiei
austriece si ne istorisea amnuntele acelor negocieri ntr-un mod foarte picant, mi pare ru c nu mi le
mai amintesc, ca s le fi putut reda n paginile acestei crti. Vorbea despre mprat cu o foarte mare
admiratie, mrturisindu-ne ca relatiile cu el erau cu att mai facile, de la om la om, pe ct erau de dificile
de la imperiu la imperiu. Adevrul e ca Napoleon l aprecia pe Bubna, l luda si-i dduse numeroase
dovezi de stim, mi plcea att de mult s-1 aud vorbind despre Bonaparte, nct m prindea adesea
ceasul noaptea, ascultndu-1.
328
Prietenul meu Bubna avea faima de a-i cam plcea s
fuiasc. Felul n care exploata orasul Torino, n plin pace,
u era deloc prea departe de acest cuvnt; dorea, de asemenea,
mentin ct mai mult cu putint ocupatia militar. Tata,
jjjnpotriv, ajuta ct putea autorittile sarde s se descotoroeasc de ea. n ciuda acestor puncte deosebite de vedere,
relatiile dintre noi rmseser la fel de intime si de amicale.
pn la urm, trupele austriece fur, n sfrsit, retrase, iar
contele Bubna rmase doar ca simplu ministru, asteptnd
sosirea printului de Stahrenberg care urma s-1 nlocuiasc.
Poate c sunt nedreapt fat de piemontezi declarnd c orasul Torino era locul cel mai trist si mai
plicticos din cte exist pe lume. Am artat diversele circumstante care-1 fceau s fie dezagreabil n
ochii tuturor, dar mai ales n ochii nostri, n epoca respectiv. Dac adugm la toate acestea faptul c ne
aflam aici dup cei doi ani att de plini, din 1813 si 1814, pe care-i petrecusem chiar pe scena teatrului
unde evenimentele se dezlntuiser n toat amploarea lor, si c dup asta nimerisem ntr-un oras att de
trist si de monoton unde n-auzeam discutndu-se dect despre acel faimos candelabru, mi veti da
dreptate s nutresc o oarecare sil fat de Torino, care, de altfel, era o asezare foarte civilizat. Strzile
sale erau drepte, dar arcadele care le mpodobeau ddeau impresia c ar fi pustii, cci echipajele - prea
putin numeroase - nu puteau suplini lipsa pietonilor. Cldirile erau frumoase pe dinafar. Un venetian
spunea c, la el acas, n Venetia, persoanele purtau msti. Afirmatia se potrivea ntocmai cldirilor din
Torino, fiindc acele fatade elegante ascundeau, n general, niste cocioabe unde se aflau adevrate
labirinturi de camere, distribuite tot att de prost pe ct erau de srccios mobilate. Kamneai pur si
simplu uluit, s vezi mizeria adpostit sub acea mantie a unor linii arhitecturale att de frumoase. Sub P
etextul c vor fi ntr-o zi reparate si c turnarea unor noi U1 le-ar vtma soliditatea, erau pstrate toate
cocioabele, ei nct toti peretii, pn si cei ai Palatului Regal, erau Pati i guriti. Fiecare din acele guri
era doldora de ciori
329
care alctuiau cte un nor negru pe fiecare strad, fcnd un zgomot asurzitor n ntreg orasul.
Pentru cel care nu e obisnuit cu un asemenea spectacol nimic nu e mai trist dect flfitul aripilor si
critul unor astfel de psri.
Odat ajuns la tine acas, apartamentul pe care izbuteai s ti-1 procuri nu putea s compenseze
plictiseala de afar. Orict de putini strini s-ar opri la Torino, tot e greu s-i gzduiesti ca lumea.
Palatele frumoase sunt ocupate de proprietarii lor, sau nchiriate pe termen lung, si corpul diplomatic are
destul btaie de cap s-si procure locuinte convenabile. Ct priveste confortul, nici nu mai e cazul s
aducem vorba despre asa ceva. Tata alesese casa marchizului Alfieri, pe atunci ambasador la Paris,
fiindc fusese asigurat c era mprtit si aranjat aidoma caselor din Franta. E adevrat c nu avea acea
enorm salla, ntlnit n mai toate palatele piemonteze si c avea ferestre cu vitralii la mai toate
camerele. Dar, de pild, odaia unde locuiam eu, precedat de o lung galerie ornamentat cu stuc, lipsit
de posibilitatea de a face focul n ea, tapetat toat cu damasc de un rosu aprins, era pardosit nu cu dale

- ca, hai s zicem, ntr-o buctrie de mna a doua - ci cu pietre, ca cele de pe strad. La cptiul
patului meu, o us comunica - printr-un balcon deschis - cu odaia cameristei mele. Mama nu sttea nici
ea mai bine, iar tata sttea si mai prost, cci camera lui era cea mai mare si cea mai trist.
Ministrul Angliei locuia ntr-un palat superb, cu o arhitectur remarcabil si foarte admirat: palatul
Morozzi; acesta avea acea faimoas salla de care piemontezii fceau atta caz. Ea ocupa tot mijlocul
casei, de sus si pn jos, n asa fel nct la primul etaj nu puteai trece dect prin niste galerii exterioare
pe care arhitectul le lsase descoperite ca s fie mai usoare si s nu ngreuneze constructia. Bietul domn
Hill se oferise s le nchid cu vitralii, pe banii lui, dar ntreg orasul se revoltase mpotriva acestei
barbarii britanice. Pentru a evita s nfrunte acele treceri extra-muros"', ambasadorul sfrsise prin a se
statornici n trei odi mici de la mezanin, singurele n care s
330
.tea face fcul- Lucrul era, de altfel, cu att mai necesar cu *t iarna e lung si friguroas la Torino. Am
vzut, zile ntregi, rrnornetrul ntre zece si cincisprezece grade sub zero si locu-torii nu preau nici
surprinsi, nici deranjati de aceast mperatur, n ciuda putinelor lor msuri de precautie pe care
si le luau.
Congresul de la Viena i fcu cadou regelui Sardiniei statul Genova, n ciuda aportului pe care 1-am avut
n privinta acestei cresteri importante a teritoriului su, regele continua s fie foarte suprat pe Franta c
nu-i ddea si Savoia. Faptul cel mai ciudat era c Ludovic al XVIII-lea era si mai suprat dect el pentru
c dorea din tot sufletul s i-o dea, fiindc avea tot timpul senzatia c tinuia un lucru furat. Tata nu
mprtsea ns delicatetea regelui nostru, si tinea foarte mult ca Franta s pstreze acea parte din Savoia
pe care i-o ncredintaser tratatele din 1814. Cnd deputatii din Genova venir s-si aduc omagiul
regelui Sardiniei, el le ddu un ospt la contele de Valese, ministrul de externe. Binenteles c a fost
invitat si corpul diplomatic. Acel banchet a fost, timp de cincisprezece zile, obiectul solicitudinii
ntregului oras. Se stia de unde urmau s vin pestele, vnatul, buctarii. Alimentele au fost adunate cu
mult cazn, recurgndu-se la amabilitatea seniorilor de la Curte si mai ales a ambasadorilor, n sfrsit,
sosi si ziua festinului; eram vreo douzeci. Masa a fost strasnic, minunat si foarte bine servit, n ciuda
etalrii mncrurilor care m fceau s m tem de o anumit not de ridicol, nu s-a ntmplat nimic
suprtor. Domnul de Valese a fcut onorurile casei, ca un mare senior. Plictiseala si monotonia care-i
copleseau pe toti locuitorii orasului Torino i
acuur s profite din plin de acest eveniment att de deosebit.
e altfel, a fost singura ocazie n care i-am vzut pe membrii crpului diplomatic poftiti s ia masa
ntr-o locuint P'emontez. T Strinii - dup cum am mai spus - nu prea se opresc la
m pentru c n-au ce vedea si pentru c hanurile sunt Proaste.
'
331
L-am vzut, n trecere, pe Jules de Polignac1, ndrep-tndu-se spre Roma, unde fusese trimis de
Monsieur. Cred c trebuia s statueze drepturile iezuitilor si mai ales s discute despre Congregatia
acestora care si ntinsese reteaua nevzut asupra ntregii Frnte, sub numele de mica biseric".
Congregatia era prost vzut de Papa Pius al VII-lea care nu voise s recunoasc nici Concordatul, nici
pe episcopii numiti n urma acelui tratat. Iezuitii trgeau ndejde c Papa i va recunoaste pn la urm
mcar pe episcopii titulari, deosebindu-i de cei dinainte de Concordat; Jules de Polignac se ducea deci la
Roma s negocieze acest lucru. Papa s-a artat ns destul de nentelegtor pentru c, rentorcndu-se de
la Roma, 1-am vzut pe Polignac foarte nemultumit, desi obtinuse s fie numit print roman, lucru ce nu
prezenta de altfel nici o dificultate. Jules de Polignac si prelungi destul de mult sederea la Torino. ntre
timp, iezuitii ncepur a deveni puternici. Drept rsplat c le luase aprarea, l numir pe Polignac
cavaler de Saint-Maurice. N-am putut niciodat pricepe cum un om cu numele si cu pozitia sa a putut
avea fantezia de a rvni la acel cpetel de panglic.
Ordinul Annonciada este unul dintre cele mai ilustre si mai cutate din Europa, care n-are alt decoratie
dect Marele Colier ce-ti confer titlul de excelent". Regele Sardiniei face excelente", asa cum alti
regi fac duci sau printi; atta doar c acest titlu nu se mosteneste, desi te face s te bucuri de toate
distinctiile si privilegiile din acea tar. i dac asa stau lucrurile, m ntreb cum de domnul de Polignac,

care era nespus de ambitios, s-a multumit doar cu acea mrunt distinctie de cavaler al ordinului SaintMaurice, care - ca s zic asa - umbla singur pe toate drumurile? Orict de obisnuiti am fi fost cu
ciudteniile sale, nc mai avea resurse s ne uimeasc, ntr-o zi, ne mrturisi c dorea grozav de mult ca
regele s-1 numeasc ministru, nu pentru c - adugase el
1 Jules de Polignac (1780 - 1847), conte, apoi print, cel.de al doilea fi" a. ducelui Jules de Polignac si al
ducesei Yolandc de Polastron, guvernanta fiilor Frnt' si favorita reginei Maria-Antoaneta. Se cunoaste
rolul jucat de printul de PolgnaC ' timpul domniei lui Caro! al X-lca si n 1830. Condamnat la nchisoare
pe viat 51 pierderea drepturilor civile, a fost ntemnitat n fortul Ham pn la amnistia din l8
332
socotea mai dibaci ca altii, ci pentru c nimic nu i se " - ea rnai u?or dect s guvernezi Franta. Nu-i va
pune Pa juj __ zicea el - dect o conditie: i va cere s-i ncredin-f e Pe timP de zece am'
rninisterul afacerilor externe, ni'sterul de rzboi, de interne, de finante si mai ales politia. 1 este cinci
ministere, odat n mna sa, el ar fi rspuns de tot asta, fr s-si dea nici cea mai mic osteneal. Alt
dat, c din moment ce Franta avea chef de Constitutie, i-ar
f ce el una foarte ngduitoare, menit s satisfac pn si niniile cele mai liberale, c ar citi-o n plin
Camer si c apoi, urcnd la tribun, ar aduga:
- M-ati auzit citind aceast Constitutie; cred c v convine; acum ar fi cazul s v artati demni de ea. Va
trebui s fiti ntelepti timp de zece ani ca s-o putem promulga, cci fiece miscare revolutionar, orict de
nensemnat ar fi ea, va ntrzia cu un an acest moment pe care si noi l dorim din toat inima!
n asteptarea acelui Io el rey ", striga ct l tinea gura, lovind cu palma ntr-o sabie mare pe care o tra
dup sine, cci, n calitate de aghiotant al lui Monsieur - desi nu vzuse un obuz si nu comandase
niciodat nici mcar unui singur soldat - purta mai tot timpul uniforma militar.
Aceste neghiobii nu merit deranjul de a mai fi povestite, n afar de deplorabila celebritate pe care si-a
cucerit-o bietul Polignac. As putea nsira un adevrat pomelnic, dar socot c cele istorisite sunt de ajuns
pentru a demonstra prostia si mrginirea acestui nobil tantos.
Capitolul III
d fcr ^eve'a'a proiectelor bonapartiste. - Cltorie la Genova. - Printesa e Krassalkowitz. - Napoleon
prseste insula Elba. -- Debarc n Franta. -m 'terul trimis de generalul Marchand. - Declaratia din 13
martie. - Fratele ' ua ducelui de Angouleme. - Papa. - Ducesa de Lacques.
bn
a P"mise sarcina de a veghea asupra actiunilor
b0 aPartiste ce aveau loc n Italia, precum si asupra relatiilor
Paftistilor cu insula Elba. Se folosea n acest scop de un
333
medic englez, pe nume Marshall, pe care printul regent ai Angliei l trimitea mereu n Italia pentru a
culege informatii despre conduita - mai mult dect usuratic - a sotiei sale.
Acel Marshall, introdusese, n 1799, vaccinul n ltalia. n timpul cruntelor rzbunri exercitate de Curtea
din Palerrno asupra vaselor amiralului Nelson, el se afla la Neapole. Jn acea epoc era tnr si, indignat
de spectacolul cumplit al attor grozvii, profitase de caracterul lui englezesc si de accesul pe care-1
avea n calitate de medic, pentru a aduce nenumrate servicii victimelor acelei actiuni regaliste. De
atunci, rmsese n relatii foarte strnse cu partidul revolutionar, ajungnd s-i cunoasc pn si
planurile, fr ns a lua parte la ele.
ntr-o noapte din luna ianuarie 1815, sosi la tatl meu pe furis, si-i nmna niste documente care
dovedeau ct se poate de clar c, n Franta, se pregtea o revolutie si c Napoleon trgea ndejde s
prseasc, foarte curnd, insula Elba, si s sprijine acea revolutie, cu prezenta si cu oastea sa. Tata,
convins de gravitatea acelor fapte, l zori pe Marshall s comunice tot ce aflase, guvernului francez. Dar
el refuz s ia legtura cu vreun ministru, cci cabinetele tuturor erau invadate de bonapartisti si se
temea pentru siguranta sa.
Domnul de Jaucourt1 tinea locul domnului de Talleyrand, dar nu rspundea la nici o depes;
corespondenta se fcea prin intermediul birourilor si era pur oficial. Tata nu stia nici el crui minsitru s
se adreseze Marshall, care nu voia s dea nimnui hrtiile pe care si le procurase, dect numai regelui.

De altfel, se luda c era n relatii foarte strnse cu printul regent. Importanta revelatiilor sale i justifica
pe deplin cererea. Tata i ddu o scrisoare ctre ducele de Duras, care-1 introduse, n 22 ianuarie, n
cabinetul lui Ludovic al XVIII-lea. Regele i multumi tatei pentru zelul cu care-i procurase acele
informatii att de pretioase; dar, din pcate, nu-si lu nici o msur de precautie, nici mcar pe aceea de
a trimite
1 Marchizul de Jaucourt s-a nscut n 1757 si a murit n 1852. membru al Adunrii Legislative si al
Tribunalului; ministru si pair al Frantei. s" raliat Monarhici din iulie, apoi celui de al doilea Imperiu.
334
vet n jurul insulei Elba. Delsarea, n acea epoc, * ecea tot ceea ce si-ar putea imagina posteritatea.
Tata n-a 1 mit nici o scrisoare, n legtur cu acele informatii, de la P -istru! afacerilor externe; ba nu, a
primit una n care-i cerea
ste trufe din Piemont, pentru rege; scrisoarea avea patru
gini si intra n cele mai minutioase amnunte n legtur cu f Iul cum urmau s fie expediate acele
faimoase trufe, pentru
ajunge n perfect stare la Curtea si pe masa regelui.
Adevrul e c Talleyrand l tinea suficient la curent, cu tot
eea ce se petrecea la Congres; dar faptul c sttea la Viena l
"rnpiedica s^~' ^ea vest' despre Franta sau s afle ce se
petrecea n aceast tar.
Spre sfrsitul lui februarie, Curtea italian se duse la Genova pentru a o primi pe regin, care venea din
Sardinia. Corpul diplomatic se ndrept si el ctre acest oras. Am lsat n urm valea din Torino si pe cea
din Alexandria, aflate sub zpada ce le acoperise nc din luna noiembrie si am ajuns pe culmea
Bocchettei. Numai c pe acolo drumul era ca vai de lume. Muntele Bocchetta nu are nici un platou, iar
trsura nu-si isprvise nc ascensiunea, cnd bidiviii care o trgeau si ncepuser s coboare, n acel an,
privelistea era cu att mai izbitoare, cu ct am trecut brusc din plin iarn, ntr-o primvar destul de
naintat. De o parte, muntele era acoperit de zpad, iar rurile erau nghetate; cascadele preau
stalactite de gheat; de cealalt parte, pomii erau nfloriti, iar unii aveau chiar si frunze; iarba era verde,
rurile susurau, psrile ciripeau, natura ntreag prea dispus s te fac s uiti tristetea care-ti strnsese
inima, cu un sfert de ceas mai nainte. Cred c n-am ncercat niciodat un sentiment mai plcut.
Dup cteva ceasuri de drum rapid, printr-un tinut
lncanttor, am ajuns, n 26 februarie, la Genova. Strzile erau
acperite cu flori; nicieri n-am mai vzut atta risip de flori,
Cernea era minunat; am uitat ntr-o clip de oboseala acelei
atorii care, la nceput, fusese att de penibil. j
Cobornd din trsur, am vrut s m plimb pe strzile
lresrnate, att de curate si de frumos pietruite si unde
335
plimbarea era de o sut de ori mai plcut dect cea din odi mea din Torino. Strzile erau pline de o
multime vesel nsufletit, aferat, care fcea un contrast izbitor cu lumea murdar si plictisit pe care
tocmai o prsisem. Ferneile ncltate cu pantofi de mtase, pe cap cu acel elegam mezzaro", m
ncntar, iar copiii mi se prur, pur Si simplu, fermectori. Toat lumea din Genova iesise pe strad
Dup cinci minute, ne-am trezit nconjurati de cel putin patruzeci de cunostinte. Am simtit brusc cum mi
se ridica de pe umeri acea greutate ca de plumb care m apsase n timpul sederii mele la Torino.
Bucuria mi s-a mai potolit, dup ce a trebuit s urc cele o sut cincizeci de trepte ca s pot ajunge la unul
din frumoasele apartamente, retinut ntr-un mare palat special pentru ambasadorul Frantei.
n timpul sederii mele la Genova, singurele lucruri care nu mi-au plcut au fost nltimea fr precedent
a apartamentelor si cersetorii. Nu voi mai repeta ceea ce toat lumea stie despre mretia si eleganta
palatelor. Nu voi vorbi nici despre moravurile acestei cetti pe care n-am avut prilejul s le observ cci,
la putine zile dup sosirea noastr, evenimentele politice ne-au obligat s ne retragem, asa c doar ce-am
apucat s zresc societatea genovez.

Locuitorii acestui oras nu-si ddeau nici cea mai mic silint s-si ascund mhnirea c fuseser alipiti
Piemontului si nici sila pe care le-o inspira regele. Putini dintre ei s-au dus la Curte, iar cei care au fcut
acest lucru au fost foarte prost priviti de compatriotii lor.
Lordul William Bentinck1, sedus de ochii frumosi ai Luizei Durazzo (cum i se spunea la Genova),
autorizase prin tcerea sa, dac nu prin vorbele sale, restabilirea vechiului guvern, n timpul ocuprii
orasului. Hotrrile prin care Congresul din Viena dispusese de soarta genovezilor li se
1 Lordul William Charles Cavendish Bentinck (1774 - 1839), plenipotentiar englez si comandant sef al
trupelor britanice n Italia. Din 1827 pn n 1833, a ' guvernatorul general al Indici. Era cel de al doilea
fiu al lui William Hcnry Bentinc al treilea duce de Portland, unul dintre sefii partidului whig si primministru >n 1801 si 1807.
336
r acestora mult prea greu de ndurat. Dac trebuiau cu Par ret; s nceteze de a mai fi genovezi, atunci
preferau s orl francezi dect piemontezi. Sentinta de la Viena, i sformase n bonapartisti nflcrati,
asa c pretutindeni nu tra. dect siruri nesfrsite de genovezi care se ndreptau ve insula Elba. Armata
englez, nainte de a pune orasul sub SP rea Sard, despuiase toate institutiile publice de tot ce Pu au eie
mai de pret si luase din port pn si lanturile cu care 3 u legate galerele. Aceast ocar attase la
maximum sentimentul national al genovezilor.
A doua zi dup sosirea noastr n acest oras, am fost onvinsi s asistm la o reprezentatie pe care un
cpitan nelez de vas o ddea n cinstea regelui. Era vorba s-i arate efectul ghiulelelor cu pulbere, trase
de pe tunurile fixate pe nav, lucru cu totul nou n acea epoc. Ne-am dus pe jos, pe o vreme admirabil
pn la un mic platou situat pe o stnc, la ctiva stnjeni de oras, de unde te puteai bucura de o
priveliste mreat. O barc veche, ancorat att de departe nct abia o puteai zri cu ochiul liber, servea
drept tint. Briza, care adia din larg, remprospta si rcorea aerul. Spectacolul era nsufletit pe coast si
foarte animat n portul ce se zrea n dreapta, plin de vase pavoazate. La un moment dat, tirul fu
ntrerupt din pricina a dou mici bricuri care, mpinse de vnt, puteau fi lovite. Evident, ele nu vrur s
abordeze; manevrar n asa fel, nct s se ndrepte spre larg si, dup mai multe ncercri, reusir, asa c
tirul rencepu. Dup cum am aflat mai pe urm cele dou bricuri l transportau pe Bonaparte si averea sa
pe trmul orasului Cannes. Dac din ntmplare, una din acele ghiulele nimerea Dricurile, soarta
omenirii s-ar fi schimbat. Cpitanul englez oferi apoi, sub un cort, un dejun foarte mbelsugat si astfel
d'mmeata lu sfrsit ntr-un chip foarte plcut.
Inii amintesc c printesa Krassalkowitz a venit, dup-ur laza'Ja ni- O cunosteam de foarte mult vreme;
a doua zi, fad Sa ^ece 'a Livorno. Seara, am discutat despre ct de ai? toate evenimentele si ct de
plicticoase gazetele: Sa astepti cincisprezece zile mizerabilul protocol al
337
plimbarea era de o sut de ori mai plcut dect cea din odi mea din Torino. Strzile erau pline de o
multime vesel nsufletit, aferat, care fcea un contrast izbitor cu lumea murdar si plictisit pe care
tocmai o prsisem. Femeile ncltate cu pantofi de mtase, pe cap cu acel elegant mezzaro", m
ncntar, iar copiii mi se prur, pur i simplu, fermectori. Toat lumea din Genova iesise pe strada
Dup cinci minute, ne-am trezit nconjurati de cel putin patruzeci de cunostinte. Am simtit brusc cum rni
se ridica de pe umeri acea greutate ca de plumb care m apsase n timpul sederii mele la Torino.
Bucuria mi s-a mai potolit, dup ce a trebuit s urc cele o sut cincizeci de trepte ca s pot ajunge la unul
din frumoasele apartamente, retinut ntr-un mare palat special pentru ambasadorul Frantei.
n timpul sederii mele la Genova, singurele lucruri care nu mi-au plcut au fost nltimea fr precedent
a apartamentelor si cersetorii. Nu voi mai repeta ceea ce toat lumea stie despre mretia si eleganta
palatelor. Nu voi vorbi nici despre moravurile acestei cetti pe care n-am avut prilejul s le observ cci,
la putine zile dup sosirea noastr, evenimentele politice ne-au obligat s ne retragem, asa c doar ce-am
apucat s zresc societatea genovez.
Locuitorii acestui oras nu-si ddeau nici cea mai mic silint s-si ascund mhnirea c fuseser alipiti
Piemontului si nici sila pe care le-o inspira regele. Putini dintre ei s-au dus la Curte, iar cei care au fcut
acest lucru au fost foarte prost priviti de compatriotii lor.

Lordul William Bentinck1, sedus de ochii frumosi ai Luizei Durazzo (cum i se spunea la Genova),
autorizase prin tcerea sa, dac nu prin vorbele sale, restabilirea vechiului guvern, n timpul ocuprii
orasului. Hotrrile prin care Congresul din Viena dispusese de soarta genovezilor li se
1 Lordul William Charles Cavendish Bentinck (1774 -- 1839), plenipotentiar englez si comandant sef al
trupelor britanice n Italia. Din 1827 pn n 1833, a fost guvernatorul general al Indiei. Era cel de al
doilea fiu al lui William Henry BcntincK, al treilea duce de Portland, unul dintre sefii partidului whig si
prim-ministru nfe 1801 si 1807.
336
"ruf acestora mult prea greu de ndurat. Dac trebuiau cu
ice Prek s^ mceteze de a mai fi genovezi, atunci preferau s
f. francezi dect piemontezi. Sentinta de la Viena, i
sformase n bonapartisti nflcrati, asa c pretutindeni nu
edeai dect siruri nesfrsite de genovezi care se ndreptau
Dre insula Elba. Armata englez, nainte de a pune orasul sub
uterea sard, despuiase toate institutiile publice de tot ce
aveau ele mai de pret si luase din port pn si lanturile cu care
erau legate galerele. Aceast ocar attase la maximum
sentimentul national al genovezilor.
A doua zi dup sosirea noastr n acest oras, am fost convinsi s asistm la o reprezentatie pe care un
cpitan englez de vas o ddea n cinstea regelui. Era vorba s-i arate efectul ghiulelelor cu pulbere, trase
de pe tunurile fixate pe nav, lucru cu totul nou n acea epoc. Ne-am dus pe jos, pe o vreme admirabil
pn la un mic platou situat pe o stnc, la ctiva stnjeni de oras, de unde te puteai bucura de o
priveliste mreat. O barc veche, ancorat att de departe nct abia o puteai zri cu ochiul liber, servea
drept tint. Briza, care adia din larg, remprospta si rcorea aerul. Spectacolul era nsufletit pe coast si
foarte animat n portul ce se zrea n dreapta, plin de vase pavoazate. La un moment dat, tirul fu
ntrerupt din pricina a dou mici bricuri care, mpinse de vnt, puteau fi lovite. Evident, ele nu vrur s
abordeze; manevrar n asa fel, nct s se ndrepte spre larg si, dup mai multe ncercri, reusir, asa c
tirul rencepu. Dup cum am aflat mai pe urm cele dou bricuri l transportau pe Bonaparte si averea sa
pe trmul orasului Cannes. Dac din ntmplare, una din acele ghiulele nimerea Dricurile, soarta
omenirii s-ar fi schimbat. Cpitanul englez feri apoi, sub un cort, un dejun foarte mbelsugat si astfel
dimineata lu sfrsit ntr-un chip foarte plcut.
mi amintesc c printesa Krassalkowitz a venit, dupainiaz, la noi. O cunosteam de foarte mult vreme; a doua zi,
J|rnia s plece la Livorno. Seara, am discutat despre ct de
e erau toate evenimentele si ct de plicticoase gazetele:
erita s astepti cincisprezece zile mizerabilul protocol al
337
Congresului de la Viena? Pe jumtate glumind, am nceput regreta anii dinainte, att de agitati si de plini
de evenimente Acum, existenta sigur c ne prea monoton, lipsit de toate acele spectacole grandioase.
Mama spuse:
- Vorbe de femei tinere si fr minte! Ei, doamnelor, nu ispititi Providenta! Cnd veti avea vrsta mea,
veti afla c clipele linistite de care v-ati bucurat n copilrie nu tin niciodat prea mult!
Asa c atunci cnd, dup trei zile, printesa Krassalkowitz se ntoarse la Genova fiindc nu putuse
debarca la Livorno, de unde plec imediat la Viena, i spuse - rusinat - mamei:
- Ah, drag doamn ambasadoare, ct dreptate ai avut! ti cer iertare pentru prostiile debitate si credem c mi-e rusie pentru tot ce-am spus!
Ar fi trebuit s-i mprtsesc remuscrile fiindc si eu fptuisem aceeasi greseal.
Tocmai cnd asistam la un concert, cineva a venit dup tata, spunndu-i c-1 astepta un curier ce fusese
trimis de consulul din Livorno si care-1 anunta c Bonaparte plecase din Porto-Ferrajo. Tata nstiinta,
imediat, Curtea. Expedie o stafet la Viena, domnului de Talleyrand, o alta la Paris si trimise un secretar

de legatie ca s-i duc aceast veste lui Massena, prevenind astfel toate autorittile de pe coast. Dar
toat aceast precautie fu dejucat de rapiditatea cu care actiona Napoleon. La cteva ceasuri dup
plecarea sa din Genova, domnul de Chteau strbtea bivuacul din Cannes, abandonat de mult, desi
cenusa focurilor mai era cald nc. Ne-am petrecut noaptea copiind scrisorile si depesele ce urmau a fi
ncredintate diferitilor curieri. Emotia fu si mai mare a doua zi dimineat. Cci toat lumea era convins
c Napoleon debarcase, probabil, undeva, pe coasta Italiei si se unise cu trupele lui Murat. Austriecii nu
erau n msur s i se opun, iar generalul Bubna, foarte nelinistit, le reprosa piemontezilor graba cu
care-si prsiser teritoriul, nainte de a-si fi creat o armat national. La rndul ei, contesa de Valese
pretindea c cheltuielile ocupatiei germane, absorbind toate veniturile Statului, nu puteau face nimic
atta vreme ca
338
s-i duc n spate pe strini. Lordul William Bentinck u L1 8az peste foc. Fiecare se agita, se nelinistea,
se jUmnta; se acuzau unii pe altii, dar faptul c nu stiau unde debarcase Napoleon, nu le ngduia s ia
nici o hotrre, s Hea n'0' un orcnn. Generalul Bubna a fost primul care a aflat arnnunte despre el;
imediat austriecii, englezii si piemontezii au linistit, socotind c aveau destul timp la dispozitie pentru
a_i da peste cap planurile. Bubna ceru s intre, cu trupele sale, jn piemont. Dar domnul de Valese,
refuznd cu ncptnare acest lucru, Bubna se vzu obligat s-si cantoneze ostile la granita cu
Lombardia; apoi, declar c dac armata napoleonian nainta, el va rmne dincoace de Pad, lsnd
Piemontul descoperit. Cabinetul sard gsi c planul lui era bun; ba chiar nu ntrzie s admit strania
idee de a rmne neutri fat de Napoleon si de Murat. Ambasadorul sard a fost singurul care n-a vrut s1 urmeze pe Ludovic al XVIII-lea la Gnd.
Domnul de Chteau reveni plin de fgduieli din partea lui Massena. Vzuse cnd o arestase pe doamna
Bertrand, sosit din insula Elba, si ntlnise pretutindeni tot atta entuziasm fat de ducele de
Angouleme pe ct indignare mpotriva lui Napoleon. Faptul era adevrat n acel moment, dar numai n
Proventa. Din pcate pe aripile vntului, mai soseau si astfel de vesti. Astfel, aflarm, cu o repeziciune
neasteptat si pe niste ci cu totul necunoscute, despre succesele si despre marsul rapid al lui Bonaparte.
ntr-o dimineat, un ofiter francez, purtnd cocarda alb, se prezent la tatl meu si-i remise o scrisoare
din partea generalului Marchand1' att de insignifiant nct nu motiva n nici un fel trimiterea ofiterului.
Acesta era foarte agitat si ceru un rspuns imediat, cci generalul su i fixase si ora ntoarcerii. Tata l
rug s se odihneasc dou, trei ceasuri, n vreme ce el ncerca s dezlege aceast enigm, cu att mai
usor de ghicit cu ct se
,
' Generalul conte de Marchand (1765 - 1851), comandantul departamentului
'Scrc' acuzat de a fi cedat orasul Grcnoblc lui Napoleon, a fost judecat n 1816 si 'tat. Reintrat n armat
dup 1830, a ajuns - n timpul Monarhici din iulie, pair al rantci.
339
rspndise zvonul c generalul Marchand l ntlnise pe Napoleon, generalul Bubna intr la el si-i
spuse:
- Dragul meu ambasador, vin s-ti multumesc pentru grija pe care o ai fat de scrisorile mele. tiu c ti sau cerut cincizeci de ludovici pentru asta pe care-o vd aici. E de la generalul Bertrand care-mi scrie, din
ordinul lui Napoleon, ca s-i trimit imediat, printr-un curier, toate celelalte depese venite de la Viena pe
numele su si al sotiei sale, Maria-Luiza Eu, care nu m-am grbit niciodat, asteptam linistit o ocazie; ce
faci cu ofiterul care a venit?
Tata reflect un moment, apoi se gndi c, dac 1-ar aresta, ar fi un lucru mult prea grav. Trimise deci
dup el, la hanul unde trsese, si-i porunci s plece imediat, prevenindu-1 c dac i lsa guvernului sard
timpul de a afla cum trecuse frontiera, ar fi fost arestat ca spion si c el nu avea nici o putere s-1
salveze. Ofiterul comise imprudenta s spun c trebuia s se opreasc la Torino unde mai avea de dus
niste scrisori. Tata l sftui s le ard si-i ddu un pasaport, indi-cndu-i s se ndeprteze ct putea de
Torino. N-am mai auzit vorbindu-se despre acel domn care - dup aceast explicatie - a mai avut
cutezanta s-i cear tatei si cei cincizeci de ludovici despre care generalul Marchand amintea n
scrisoare, drept cheltuieli de deplasare. Bubna pstr secretul acelui curier, mai ales c nu era, n nici un

caz, momentul s se apuce s vorbeasc despre asa ceva, tocmai atunci; cci n acea epoc, guvernul
sard nu avea nici un fel de veleitti pacifiste, si atrocittile piemontezilor privind dispozitiile
napoleoniene depseau orice limit. Declaratia din 13 martie i-a fost expediat tatei de ctre domnul de
Talleyrand, de ndat ce-a fost semnat de toti suveranii reuniti la Viena. A tiprit-o n grab si, la trei
ore dup ce sosise, fratele meu a pornit n grab s i-o duc domnului de Angouleme, pe care 1-a gsit la
Nmes. Rapiditatea cu care o primi aproape c-i anul efectul si-1 fcu pe print s se ndoiasc de
autenticitatea ei. Ducele de Angouleme l opri pe fratele meu lng el, l num' aghiotant si, foarte curnd
dup asta, l trimise n Spania ca sa
340
cear un ajutor pe care nu-1 obtinu, n plus, sosise si prea trziu, n planul pe care mi 1-am fcut de a
nota cele mai mrunte lucruri care - dup mine - zugrvesc caracterele, nu m Pot abtine s nu vorbesc
despre unul care poate prea pueril. Fratele meu i adusese deci domnului duce de Angouleme un
document de o important extrem. Pe drum, mprtise pretutindeni copii dup declaratie fr s se mai
informeze de culoarea politic a persoanelor crora le nmna acele hrtii, lucru ce nu era chiar lipsit de
pericol. Ducele de Angouleme, care l cunostea, pru att de multumit de zelul lui, nct l opri la mas.
Aranjndu-se putin, ca orice om care parcursese o sut de leghe clare, la mas, primele cuvinte ale
ducelui au fost:
- Ce fel de uniform porti?
- De ofiter de stat-major, monseniore.
- Al cui aghiotant esti?
- Al tatlui meu, monseniore.
- Tatl dumitale nu e dect locotenent general. De ce porti eghileti? Numai cei care fac parte din Casa
regal sau din Casa printilor au dreptul s-i poarte. Li se mai ngduie de asemenea s poarte eghileti si
maresalilor. Dumneata n-ai dreptul s-i porti.
- N-am stiut, monseniore...
- Acum stii, asa c trebuie s ti-i scoti imediat. De fapt, ai fi meritat s fii arestat pentru acest lucru, dar
m rog, te iert. i s nu te mai vd cu ei!
V nchipuiti ct de bine s-a simtit un tnr ca Rainulphe, ntr-o asemenea situatie, primind o astfel de
mustrare de fat cu toat lumea! n momentele n care se aprindea pentru cele mai mici fleacuri militare,
ducele de Angouleme se credea mare general.
Regele Sardiniei se anunt c va face un drum la Torino. Era nsotit de ministrii si si de generalul
Bubna. Ministrul Angliei rmsese la Genova, la fel ca si tata, care comunica mult mai usor cu ducele de
Angouleme si cu sudul frantei, n curnd, vzurm sosind toate notabilittile pe care
341
miscrile armatei napolitane le alungau din sudul Italiei. Papa1 sosi primul; fu adpostit n palatul
regelui. Nu-1 mai vzusem de pe vremea cnd l unsese pe Napoleon, mprat; ne-am dus, de mai multe
ori, s-1 vedem. Discuta cu plcere si foarte familiar cu toat lumea. Am fost mai ales uimit de felul
demn si calm cu care vorbea despre anii n care fusese proscris, fr a da impresia c-si face din asta un
merit sau o glorie, ci discutnd ca despre o mprejurare care, din nenorocire, fusese inevitabil,
necjindu-se doar c fusese nevoit s-1 persecute pe Napoleon. Vorbea cu mult bun-simt si - ca s m
exprim corect - cu mult senintate. Mrturisesc c mi-a inspirat o sincer admiratie. Foarte curnd, a
fost urmat de Infanta Maria-Luiza, duces de Lacques, mai cunoscut sub numele de regina Etruriei2.
Genova era ticsit de lume si, neputnd gsi o locuint convenabil, se instala n sala cea mare a unui
han unde, cu ajutorul ctorva paravane, fcu dormitoare pentru ntreaga familie. Prea fcut s
locuiasc n acea cocioab. Cci zu dac am vzut ceva mai vulgar dect nftisarea acelei printese care
se trgea totusi din familia de Bourbon. A trebuit s-i aducem omagiile noastre, dar am fcut-o cu sil si
dezgust. Tra dup sine o fat tot att de dizgratioas ca si ea si un fiu att de molu, nct plngea ori de
cte ori trebuia s se urce pe cal, i venea ru cnd vedea o pusc, iar ntr-o zi, trebuind s se urce pe un
vas ca s treac un ru, fcu o criz de nervi. Ducesa de Lacques ne asigur c toti printii spanioli

fuseser crescuti exact ca fiul ei. Tata ncerc s-o determine s-si schimbe prerea n privinta acestui fel
de educatie, dar nu izbuti dect s-o fac s-1 ocoleasc.
1 E vorba de Papa Gregorio Chiaramonti (Papa Pius al Vll-lca) (1742 - 1823). Episcop de Tivoli n
1782, episcop de Imola si cardinal n 1785, a fost ales pap n 14 martie 1800. Este autorul
Concordatului din 1801. Napoleon i-a confiscat Statele n 1809 si 1-a tinut prizonier la Genova, Savona
si Fontaineblcau. Scpat din captivitate, a intervenit n favoarea .lui Napoleon, prizonier n insula Sfnta
Elena i i-a adpostit familia, la Roma. Consalvi a fost primul lui ministru.
2 Marie-Louise-Josephine de Bourbon (1782 - 1824), fiica lui Carol al lV-tea al Spaniei. S-a mritat cu
Louis de Bourbon, fiul cel marc al ducelui de Parrna' Regin a Etruriei, apoi duces de Lacques.
*<342
Capitolul IV
Principesa de Galles. - Serbare n cinstea lui Murat. - Situatia noastr e penibii. - Mesajul ducelui de
Angouleme. - Sunt nelinistit n privinta fratelui meu. - Marsul lui Murat. - E nvins la Occhiobello.
-Abatele de Janson. - Henri de Chastellux.
Domnul Hill ne vizit ntr-o dimineat, cu o mutr si 0iai trist ca de obicei: principesa de Galles1 se
afla n rada portului! Sub pretextul c-i cedeaz apartamentul, i-o ls n grija doamnei William
Bentinck2, se npusti n trsura care-1 astepta si porni n goan spre Torino. Lady William se strdui s-o
primeasc pe principes - care se instala n locuinta domnului Hill - ct putu mai bine. A doua zi, am
vzut cu totii pe strzile Genovei un spectacol pe care eu, cel putin, nu-1 voi uita niciodat, ntr-un fel de
faeton - n form de scoic, aurit si sidefat, dublat cu catifea albastr si mpodobit cu ciucuri de
argint, tras de doi ponei mnati de un bietas mbrcat n Amor, ca la Oper, ntr-un costum de culoarea
pielii, plin tot de paiete - se lfia o grsan de vreo cincizeci de ani, scurt, burduhoas si fardat din
gros. Avea o plrie roz, cu sapte pene tot roz, ce-i fluturau n vnt, o bluz roz, foarte decoltat, o fust
scurt, alb, pn Ia genunchi, de sub care i se vedeau dou picioare groase ncltate cu ghete roz. O
esarf tot roz, pe care si-o aranja ntruna, i completa costumul. Trsura era precedat de un brbat
frumos, clare pe un ponei; brbatul era mbrcat aidoma lui Murat, cu care se strduia s semene la
gesturi si atitudine, si era urmat de doi rndasi n livrele englezesti, clare tot pe niste ponei. Acest atelaj
napolitan era un dar fcut de Murat principesei de Galles, care se plimba, fr jen, pe strzile Genovei,
n acel costum ridicol si n acel echipaj bizar. Binenteles c plimbarea avu loc cteva zile Ia rnd.
Principesa fcuse o
1 Carolinc-Amclic (1768 - 1821), sotia printului de Gallcs. regent, apoi rege ?' Angliei sub numele de
Gcorgc al tV-lca. Era fiica faimosului duce de Brunswick. n ciuda -conduitei sale cam dubioase, englezii
au tinut cu ca n nentelegerile pe care c-a avut cu sotul su, regele.
- Lady Mary Acheson, fata contelui de Gosford, mritat n 1 803 cu lordul
"am Cavcndish Bentinck.
343
mare pasiune pentru Murat, pe care ar fi vrut s-1 nsoteasc si n tabr. Bietul Murat se vzu obligat s
fac uz de toat autoritatea sa ca s scape de ea. Nu consimtise s renunte dect dup ce i se fgduise c
lordul Bentinck avea s-si uneasc trupele cu cele napolitane. i cum fgduiala fusese fcut doar de
form, acum venise la Genova cu rugminti, cu implorri si chiar cu amenintri. V puteti da seama n
ce situatie se afla bietul lord Bentinck care, de altfel, a treia zi si plec din oras, ca s scape de ea.
Principesa, desi era o bonapartist nflcrat, avea unele temeri ca nu cumva Napoleon s-1
compromit, n vreun fel, pe rege", cum i spunea ea lui Murat, si atrase deci de partea sa toat opozitia
din Genova si fcu atta trboi, nct dup cteva zile, guvernul sard o rug s-si caute azil n alt parte.
n timpul ultimului carnaval pe care-1 petrecu la Neapole, ddu un bal, precedat de o list de subscriptie
la care i rug s contribuie pe toti englezii aflati n sal. Banii, evident, erau destinati lui Murat. Scena
se petrecea ntr-o sal public, n momentul n care sosi Murat, un grup alctuit din cele mai frumoase
englezoaice, mbrcate aidoma zeitelor din Olimp, i iesir n ntmpinare. Minerva si Themis l luar
fiecare de cte un brat si-1 duser pe un fel de estrad, ale crei draperii se ddur n lturi, nftisnd

spectatorilor un grup de genii printre care figura si Faima, ntruchipat de frumoasa lady Harley, care
tinea n mn un mare tablou. Gloria - reprezentat de principesa de Galles, mbrcat si mai caraghios
dect celelalte zeitti - nainta ncet, rupse o pan din aripa Faimei si scrise cu litere mari, pe tabloul pe
care-1 tinea aceasta, numele diverselor btlii la care luase parte Murat. Publicul aplaud, abtinndu-se
cu greu s nu rd. Murat avea destul bun-simt pentru a se simti foarte jenat, dar principesa luase toat
acea mascarad n serios, considernd-o drept o ovatie adus att celui pe care-1 iubea, ct si ei care
fusese n stare s-1 onoreze astfel. Am auzit vorbindu-se despre acea serat la lady Charlotte Campbell,
ultima dintre doamnele care au abandonat-o pe principesa. Lady Charlotte plngea de ciud, vorbind
despre toate acele
344
lucruri ridicole, dar povestirea ei nu izbutea s redea nici pe jumtate caraghioslcul acelei scene.
Trebuia s-o ai pe eroin sub ochi ca s poti aprecia ntreg ridicolul situatiei. Pentru a.si mai molcomi
durerea desprtirii de Murat, principesa poruncise unuia dintre slujitorii si, care semna putin cu eroul
visurilor sale, s se mbrace la fel ca el. Acel portret nsufletit, pe nume Bergami1, a devenit mai trziu
celebru si (stiu asta de la cpitanul corbiei care 1-a adus la Livorno) i-a uzurpat, pe lng regala sa
iubit, toate drepturile acestuia, asa cum si-a nsusit si costumul. i, cu toate astea, trebuia s ne ducem si
s-o salutm pe acea principes ridicol, care pe deasupra, ne mai si detesta fiindc-i eram ostili regelui"
ei. Binenteles c s-a strduit s fie ct se poate de impertinent cu noi. Ne-am dus s-o vizitm, mpreun
cu lady Bentinck, n ziua si la ora fixat de ea. Dup ce ne-a lsat s asteptm vreme ndelungat, ne-a
primit ntr-un chiosc acoperit cu verdeat unde-si lua masa, mbrcat ntr-un capot deschis n fat, si
slujit de Bergami. Dup cteva cuvinte adresate mamei, se prefcu a nu sti dect engleza asa c nu mai
vorbi dect cu lady William. Rmase cam derutat cnd vzu c lum si noi parte la acea discutie de la
care voise s ne exclud; apoi ncepu a vorbi numai de virtutile, de talentele regale si militare ale lui
Murat. Imediat dup asta, i acord o audient tatei, n care nu vorbi dect despre succesele infailibile ale
aceluiasi Murat, despre apropiata sa jonctiune cu armata lui Napoleon si despre victoriile care-1
asteptau. Tata ncepu s rd.
- V bateti joc de mine, domnule ambasador?
- Ctusi de putin, doamn; vd c dumneavoastr vreti s iau de bune glumele pe care le faceti.
Astfel de discursuri tinute de principesa de Galles, unui ambasador al Frantei, erau mult prea nostime ca
s poat fi ascultate cu seriozitatea cuvenit. Principesa fcu pe ofensata Sl scurt ntrevederea. Cred c
v dati seama c n-am fost
.t
' Bartolomeo Bergami, subofiter ntr-un regiment italian. Coplesit de
ruri de ctre regina Angliei, regele Gcorgc al IV-lca a intentat sotiei sale - din p lc"ia lui _ proces dc
aduiter
345
tentati s-o mai vizitm. Ea pretindea c tata contribuise si el la ordinul de plecare ce i se dduse, ceea ce
nu era ctusi de putin adevrat. Dac guvernul fusese mboldit de cineva, apoi acela nu putea fi nimeni
altul dect lordul William Bentinck care era ntr-adevr foarte stnjenit de prezenta acelei cucoane
nbdioase, acolo.
n vremea asta, noi ne aflam ntr-o situatie de-a dreptul imposibil. Cci nimic nu e mai cumplit dect s
te afli n strintate, ntr-o situatie oficial, n toiul unei asemenea catastrofe, si s dai tot timpul dovad
de un calm si de o senintate pe care esti departe de a le simti. i nimeni nu putea s ne ajute cu nimic.
Unii erau singuri de victoria lui Bonaparte, altii, de cderea lui rapid n fata aliatilor si de umilirea
armatei franceze. Se ntmpla destul de rar ca cei din jur s-si exprime aceste preri alegndu-si oarecum
cuvintele, ca s nu ne jigneasc. Asa c de ndat ce ne-am dat seama c nu mai suntem n sigurant, neam nchis si noi n cas si n-am mai iesit deloc.
Marchizul de Lur-Saluces, aghiotantul ducelui de Angouleme, sosi aducnd cteva scrisori. Printul i
poruncea tatei s-i cear regelui Sardiniei o oaste care s vin prin Antibes pentru a se ntlni cu oastea
lui, n Proventa. Tocmai obtinuse o victorie destul de nsemnat la podul de peste Drome, unde si
etalase n fata celor dou osti - a lui si cea inamic - niste merite personale n materie de tactic si

strategie militar, care-1 fcuser s creasc n ochii tuturor. Asa c simtea nevoia si dorinta de a actiona
ct mai viguros. Scos din nefasta lui docilitate si pasivitate, se dovedea a fi plin de energie. Desi molu
din fire, uneori putea fi capabil si de lucruri mari. Tata porunci s se pregteasc o trsur si plec
mpreun cu domnul de Saluces, la Torino. Am aflat de la acesta din urm c fratele meu fusese trimis n
Spania. La cteva zile dup asta, am citit n Monitor scrisorile domnului de Angouleme ctre doamna de
Angouleme, care fuseser interceptate, spunndu-se clar c ele fuseser aduse de ctre tnrul de
Osmond. Am fost aproape siguri c va fi arestat, iar aceast incertitudine a durat timp de saptesprezece
zii6346
Comunicatiile cu sudul fuseser ntrerupte; nu stiam ce se mai ntmpla dect din gazetele din Paris care
de bine, de ru, mai ajungeau pn la noi. n felul acesta am aflat si despre nfrngerea ducelui de
Angouleme, despre conventia ncheiat cu el si, n sfrsit, despre plecarea sa. Numele fratelui meu nu
aprea pe nicieri. Pn la urm, am primit niste scrisori de la el, trimise din Madrid. Trebuia s
prseasc acest oras ca s ajung lng ducele de Angouleme pe care-1 credea n Franta, dar pe care,
dup o cutare ndelung, l descoperi la Barcelona.
Ducele de Angouleme voise s-1 trimit pe fratele meu la Madame, asa cum artase si n scrisori, dar pe
urm si schimbase planul si-1 trimisese la ducele de Laval, ambasadorul nostru la Madrid. Atunci
trecuser cele saptesprezece zile n care noi fusesem att de nelinistiti, pentru c n timpul unui rzboi
civil nu poti sti niciodat ce i se poate ntmpla unui prizonier si nici n ce fel au de gnd s se rzbune
pe el, fie autorittile, fie rsculatii. Noroc c mnia celor dou tabere trecuse si c nu mai rmsese, din
zilele furtunoase ale revolutiei, dect niste meschine interese personale pe care unii se strduiau s si le
rezolve.
Murat nainta att de repede n Italia, nct cei din Torino si ncepuser mpachetatul. i eu si mama am fi
vrut s ne ducem dup tata, dar el nu ne ngduia s venim. Problema economiilor devenise tot att de
important ca si cea a sigurantei, asa nct nu ne mai puteam permite o dubl cltorie ntr-un asemenea
moment de incertitudine. Cererile domnului de Saluces au fost primite cu mult rceal de ctre
guvernul sard. Ele n-au putut avea succes din pricin c chiar atunci sosiser cele dou vesti catastrofale:
nfrngerea ducelui de Angouleme si mbarcarea lui. ncepnd din acea clip, tata remarc primirea
destul de rece, a ministrului, si mtrezri dorinta de a-1 ndeprta pe ambasadorul Frantei. Cum j"egele
sard respinsese orice ajutor austriac sau englezesc, era irnpede c dorea s trateze separat, pstrndu-si
neutralitatea a de Napoleon. Bubna rdea de se prpdea de aceast Politic, numindu-1 pe regele
Victor augustul aliat al mpra-Ul Tatei nu-i ardea deloc de rs, dar era si el convins de
347
zdrnicia acelor tratative ale guvernului sard. Murat, fiind nvins la Occhiobello de ctre ostile
austriece, ncet s mai nainteze. Apoi se anunt, n mod oficial, c sosirea reginei Sardiniei fusese
amnat. Asa c ne-am ntors la Torino.
nainte de a prsi Genova, as vrea s v vorbesc despre doi insi pe care i-am vzut n trecere. Primul era
abatele de Janson. Aflnd de plecarea mpratului din insula Elba, n timp ce el se afla n Siria, unde se
dusese ca pelerin la Ierusalim, profitase att de bine de vntul ce btea pe mare nct ajunsese la Genova
ntr-un timp incredibil de scurt. Nu rmase n acest oras dect dou ceasuri pentru a se informa asupra
evenimentelor; apoi si suflec poalele sutanei, ncalec un clut de post si alerg s se alture ducelui
de Angouleme. Acest abate, n costum ecleziastic, li se pru din cale-afar de ridicol, soldatilor. Dar
cnd n lupta de la podul Drome, l vzur ducndu-se, sub ploaia de gloante, pentru a-i ridica pe rniti,
pe umeri, ncercnd s-i consoleze si s-i ajute dup puterile sale, cu tot atta snge-rece ca un grenadier
din vechea gard, popa" - cum i spuneau soldatii - i entuziasma n cel mai nalt grad. Abatele de
Janson a depus mai apoi acelasi zel si n ceea ce priveste intriga, ceea ce binenteles, e de regretat. Ajuns
episcop de Nancy si unul dintre membrii cei mai activi ai Congregatiei, att de nefast Restauratiei, a
fost att de detestat de toat lumea nct n timpul Revolutiei din 1830 a trebuit s fie alungat din viata
episcopal.

Cealalt persoan despre care vreau s amintesc e Henri de Chastellux1. n vrst de 24 sau de 25 de ani,
stpn al unei averi uriase, era atasat la Roma. Aici a aflat de trdarea cumnatului su, colonelul de la
Bedoyere. A fost cu att mai consternat cu ct si iubea grozav de mult sora, dndu-si seama ct nevoie
avea s fie sustinut si consolat ntr-o asemenea situatie, ntr-o familie ca a sa. Obtinu imediat un
1 Henri-Louis de Chastellux, nscut la 28 februarie 1786, mort la 3 martie 1863; fcut duce de Rauzan
n 15 august 1819, s-a nsurat la 31 august 1819 cu Clairc de Durfort de Duras. Era fiul lui Henri
Gcorgcs-Ccsar de Chastellux si al 'ul Angcliquc-Victorie de Durfort (fiica lui Joseph de Durfort, duce de
Civrac, senior de Blagnac, ambasador la Vicna, si al Annci Monbadon de la Faurie, doamn de onoare a
printesei Victoria).
348
concediu de la ambasador si, dup ce-si puse hrtiile n ordine, si fcu cuferele, si mpacheta crtile si
se urc n brisc unui crus cu care se tocmi ca s-1 duc n cel mult douzeci si sapte de zile la Lyon.
Ajungnd la Torino, domnul de Chastellux fu informat c nu mai putea s-si continuie drumul. Veni la
Genova s-1 ntrebe pe tata, ce-i mai rmnea de fcut. Se hotr s plece si el dup^ducele de
Angouleme; tata l rug s-i duc si lui niste depese. Intr-adevr, dup dou ceasuri, un secretar i le si
duse. Secretarul l gsi culcat n pat, citindu-1 pe Horatiu.
- Cnd plecati? 1-a ntrebat.
- nc nu stiu. Nu m-am nteles, cu crutasul care m-a adus si astept s gsesc un altul.
- Nu treceti prin Corniche?
- Nu, vreau s nchiriez o feluc.
Secretarul i aduse tatei ndrt scrisorile pe care acesta le expedie cu un curier. Henri de Chastellux se
mbarc a doua zi dimineat; dar aranjnd n asa fel lucrurile nct s doarm n fiece noapte, undeva, pe
trm, ajunse la Nisa abia peste cincizeci de zile. Aici, i ajunser la ureche o multime de zvonuri
nelinistitoare n legtur cu pozitia ducelui de Angouleme; astept, cu rbdare, confirmarea lor si, dup
zece sau dousprezece zile, 1-am vzut reaprnd la Genova, fr s fi trecut dincolo de Nisa.
Aceast apatie ciudat la un tnr plin de spirit, si pe care situatia lui social si relatiile de familie ar fi
trebuit s-1 stimuleze n cel mai nalt grad, comparat cu activitatea att de fecund a unui om n sutan,
la care, evident, ar fi trebuit s renunte, mi s-a prut a constitui un contrast att de bizar cu modul de a se
comporta al abatelui de Janson, nct nu le-am putut trece cu vederea nici pe una, nici pe cealalt.
Tata ncepu o corespondent foarte activ cu ducele de Narbonne, ambasadorul nostru la Neapole, cu
ducele de Laval, ambasadorul nostru la Madrid si cu marchizul de Riviere1, aflat la Marsilia. Le trimitea
vestile care soseau din
1 Charles Riffardeatt, marchiz, apoi duce de Riviere (1763 - 1828). Aghiotant
contelui de Artois, n timpul Emigratiei. Condamnat la moarte, dar gratiat, ca
coniphcc al lui Cadoudal (1803), a ajuns n 1814, ambasador la Constantinopolc, iar
^n 18'5, pair al Frantei, n 1827 devine cpitanul grzilor lui Carol al X-lea, apoi
uverantor al orasului Bordeaux.
349
Germania si din nordul Frantei. Legatia din Torino ducea mare lips de secretari si de atasati. Asa c
plecnd din Genova, tata m rug pe mine s port toat aceast corespondent. De fapt, n-aveam altceva
de fcut dect s expediez stirile care ne parveneau, alegndu-le pe cele oficiale si lsnd deoparte
zvonurile de care eram pur si simplu asaltati. Multe din acele scrisori au fost interceptate, unele mi se
pare c au fost chiar si tiprite n Monitor.
Ruvoitorii s-au agtat de acest lucru, ca s decreteze c o fceam pe ambasadoarea. Aceast rutate m-a
fcut s stau mult vreme departe de afacerile diplomatice ale tatlui meu, lucru pe care nu 1-as fi fcut
dac n-as fi fost nvinuit de acea prosteasc nscocire.^ Cci, asa dup cum v-am mai spus, politica m
pasiona, l ajutam cu plcere pe tata si ca s-mi ocup timpul, cci altfel as fi murit de plictiseal. i
fiindc nu aveam niciodat obiceiul s vorbesc ce nu trebuia, tata mi-ar fi ncredintat, fr nici o retinere,
oricare dintre problemele care-1 frmntau.
Capitolul V

Rentoarcerea la Torino. - Domnul de La Bedoyere - Marsul spre Cannes. - mpratul Napoleon, Giulgiul sfnt. - Jules de Polignac e luat prizonier la Montmelian. - Luarea unui regiment, la Aiguebelle.
- Purtarea generalului Bubna. - Ura piemontezilor mpotriva austriecilor. - Sperantele regelui Sardiniei.
Am continuat s ducem si n Piemont aceeasi viat retras pe care o dusesem la Genova. Tata nu voia s
schimbe nimic din modul nostru de viat, desi mprejurrile ne ngduiau, dar prudenta ne impunea s
reducem toate cheltuielile de prisos. Singura noastr distractie era s facem zilnic cte o plimbare pe
splendida colin pe malul Fadului, dincolo de Torino, si care se ntindea pn la Moncalieri. Plcerea near fi fost dubl dac drumurile n-ar fi fost att de proaste; chiar si pe jos era foarte greu si obositor de
ajuns pn acolo. Potecile - care slujesc de albii torentelor n anotimpul ploios, - sunt n pant si pline de
pietre ce se rostogolesc ntruna. Asa c la un astfel
350
<3e drum, care la un moment dat e att de greu nct devine aproape un chin, nu se expunea nici una
dintre doamnele italiene. Dar cnd ajungi sus, esti despgubit de toate necazurile pe care le-ai tras,
datorit privelistilor de o varietate uluitoare precum si a unei cmpii de o frumusete fr pereche.
La putin vreme dup asta, am aflat - rnd pe rnd -amnunte, n legtur cu cele petrecute la
Chamberlay si la Grenoble. Toate aceste vesti, puse cap la cap, duceau la concluzia c cel mai vinovat de
tot ceea ce se ntmplase era domnul de La Bedoyere1. Eram nclinat cu att mai mult s dau crezare
acestui lucru, cu ct l auzisem cu urechile mele, nainte de a pleca din Paris, ridicndu-i n slvi pe
bonapartisti. Familia sotiei sale (fosta domnisoar de Chastellux) svrsise greseala de a-1 vr cu de-a
sila n slujba regelui, iar el avusese slbiciunea s accepte. N-as putea preciza n ce epoc 1-a trdat pe
rege; ceea ce stiu sigur e c - n fruntea regimentului su unde ajunsese de cteva zile - se ndreptase
zorit dinspre Chamberlay spre Grenoble; c, pe drum, oprindu-se s ia masa la doamna de Bellegarde, se
bucurase ftis de victoriile mpratului, n momentul n care se urcase pe cal, i strigase acesteia:
- Cu bine, doamn, peste opt zile sau voi fi mpuscat, sau voi fi maresal al Imperiului!
Se pare c izbutise s conving trupele s treac de partea lui Napoleon si c abuzase de slbiciunea
generalului Marchand, dominat n ntregime de el. Recunostinta mpratului pentru serviciul pe care i-1
adusese n-a fost chiar att de nemaipomenit, cum ndjduise el, n schimb previziunile sale se adeverir
n ceea ce privea cealalt alternativ.
Era cu neputint s nu fii uluit de mretia, de hotrrea, de ndrzneala si abilitatea desfsurate de
Napoleon n drumul lui de la Cannes si pn la Paris. Nu-i de mirare c partizanii
' Charles Huchet, conte de la Bedoyere (1786- 1815), colonel n regimentul
n vrcnoblc. La rentoarcerea din insula Elba, i-a iesit nainte lui Napoleon, cu
fcinicntul su si i-a predat orasul, mpratul 1-a numit general de divizie si 1-a fcut
^uotantul su. Tradus n fata Consiliului de Rzboi, n timpul celei de a doua
auratii, a fost condamnat la moarte si mpuscat.
351
1
lui au devenit att de nflcrati si de zelosi, fiindc socot c asta a fost fapta cea mai cuteztoare pe care
a ntreprins-o unul dintre cei mai mari oameni ai vremurilor noastre. Mai ales c sunt sigur c n-a fost
vorba de un plan alctuit dinainte, mpratul s-a lsat cluzit de hazard sau mai curnd de geniul su.
Dovada const n faptul c comandantul din Antibes, somat primul, a refuzat s admit vulturii
imperiali. Zborul lor era totusi n functie de comportarea oamenilor pe care-i ntlneau n cale si
frumoasa expresie de a zbura din clopotnit n clopotnit", desi justificat prin deplinul ei succes, era
totusi destul de hazardat, mpratul se ncrezuse nc odat n steaua lui care-i rmsese credincioas.
Sosind la Paris, afl despre declaratia de la Viena din 13 martie; ndur totodat rceala si reticentele
majorittii persoanelor care i fuseser odinioar mai mult dect devotate. Cu instinctul su de a guverna
ntelese imediat c toti acei oameni reprezentau mai mult tara dect pe militari. Poate c s-ar fi simtit
tentat s-i guverneze cu sabia dac acea sabie n-ar fi avut de nfruntat rezistenta strinilor. Nu putea deci
nimici ideile constitutionale, att de repede nrdcinate n Franta, dect slbind frul ambitiilor
populare care - sub numele de libertate sau nationalitate - ajung, cu timpul, la cea mai cumplit tiranie.

S-i dm totusi dreptate lui Napoleon: cci i-a fost ntotdeauna groaz de asemenea mijloace. El voia un
guvern absolut, dar capabil s asigure ordinea public, linistea si onoarea trii. De ndat ce si-a
dezvluit planul, s-a simtit dezndjduit de succesul lui si dezgustul pe care 1-a ncercat poate c a avut
o oarecare influent n ceea ce priveste descurajarea manifestat dup catastrofa de la Waterloo.
Am motive s cred c la cteva zile, dup sosirea sa la Tuileries, ncet de a mai da dovad de tot atta
energie de ct dduse, de cnd plecase din insula Elba. Poate c, dac ar fi vzut la vechii si slujitori
civili acelasi entuziasm ca si la militari, si-ar fi dus cu cinste, la capt, uriasa sarcin pe care si-o
asumase; sau poate c-i era cu neputint s-o mai duc.
352
M-am rentors la Torino. Papa ne-o luase nainte, prezenta lui prilejui o ceremonie destul de curioas la
care am asistat si noi.
Piemontul poseda giulgiul sfnt. Crestintatea acorda o asemenea important acestei relicve, nct nsusi
Papa avea grij de el. Giulgiul era ncuiat ntr-o cutie de aur, nchis la rndul ei ntr-una de aram,
nchis la rndul ei... si tot asa mai departe, pn la a saptea cutie; cele sapte chei ale celor sapte cutii
erau ncredintate, fiecare, altei persoane, Papa o pstra pe cea de aur. Cufrasul era asezat ntr-o biseric
frumoas ca o bijuterie, numit Biserica Sfntului Giulgiu. Relicva nu era expus privirilor
credinciosilor dect n mprejurri cu totul deosebite si n cadrul unei ceremonii impuntoare. Atunci
Papa trimitea un legat special care s deschid racla si s-i aduc cheia. Prezenta Sfntului Printe la
Torino si importanta evenimentelor care aveau loc au iscat dorinta de a da satisfactie soldatilor,
populatiei si regelui de a privi acea pretioas relicv, n ciuda ndejdilor pe care guvernul sard le avea, in
petto, de a obtine din toate prtile recunoasterea neutralittii sale, a pus totusi foarte repede, pe picioare,
o oaste considerabil si foarte aspectuoas. Aceast oaste a fost adunat n Piata Castelului si, dup ce
Papa a binecuvntat steagurile, s-a trecut la scoaterea la iveal a relicvei. Regele si mica lui Curte,
catolicii din corpul diplomatic, cavalerii din ordinul Annonciada, excelentele, episcopii si cardinalii au
fost singurii admisi n odaia unde se pregtea ceremonia. Nu eram, cu totii, nici treizeci, eu, mama si
doamna Bubna fiind singurele femei admise si, pe deasupra, i att de bine asezate, nct nu ne putea
scpa nimic. Cufrul fu adus de ctre preotul care-1 avea n grij. Dup ce fur deschise una dup alta,
cele sapte cutii, dup ce fiecare din cele sapte personaje ntindea cheia pe care-o detinea, dup ce era
descuiat o cutie, se redacta imediat un proces verbal prin Care se constata si n care se consemna starea
broastelor. Se Proceda ca la o ridicare de sigiliu si nu ca la o ceremonie re'!gioas; atta doar c acel
cardinal care deschidea sipetele stea cte o rugciune ori de cte ori descuia cte o racl.
353
Cnd ajunser la ultima caset, care era destul de mare si care strlucea de-ti lua ochii fiindc era de aur,
ncepur oratiile sj ngenuncherile. Papa se apropie de masa unde doi cardinali depuseser racla. Toat
lumea ngenunchie, apoi urmar o serie de formalitti de deschidere. Ar fi fost mai bine ca acea operatie
s fi avut loc ntr-un salon, si nu ntr-o biseric, fiindc privit de aproape toat acea pantomim era
lipsit de demnitate, n sfrsit, dup ce Papa si tot apropie si-si tot retrase minile ca si cum s-ar fi temut
s nu se ard, scoase din cutie o bucat mare de pnz, grosolan si murdar. O lu si - nsotit de rege si
de cardinali - se ndrept ctre balcon unde o desfsur ct era de mare. Ostile ngenunchear, la fel si
multimea care umplea strzile din jur. Toate ferestrele erau doldora de lume. Mi s-a spus c pe pnza
aceea soioas, s-ar fi vzut foarte clar urmele nsngerate ale chipului, ale picioarelor si minilor, ba
chiar si ale rnii din coast ale lui Hristos. Eu, care m aflam la fereastra din balconul n care iesise
Papa, v mrturisesc cinstit c n-am vzut nimic. Papa o expuse, din toate prtile, n fata multimii
adunate, ntr-o tcere profund. Dup ce se retrase, multimea ngenuncheat se ridic n picioare,
aclamnd ndelung. Tunul, tobele, strigtele de Triasc!" anuntar c ceremonia se sfrsise. Cum
numai Papa si legatul numit de el aveau voie s ating sfntul giulgiu", se chinuir o vreme pn ce
izbutir s mptureasc la loc bucata aceea murdar de pnz, pentru c nimeni nu putea s-i ajute.
Prima cutie odat ncuiat, Papa lu cheia, apoi cardinalii asezar prima cutie n cea de a doua, si tot asa
mai departe, pn la ultima, ntre timp, Papa, regele si persoanele invitate trecur ntr-o odaie unde
fusese pregtit o mas sau mai curnd niste gustri, fiindc nu era vorba de o mas n adevratul nteles

al cuvntului. Asteptar pn ce fu ncuiat si ultima broasc a cutiei care fu pus la locul ei, apoi toat
lumea se retrase.
Nu-mi aduc aminte dac Jules de Polignac asistase la acea ceremonie, dar cam n vremea aceea primise
depline puteri de la Monsieur, care fusese numit de Ludovic al XVIII-l^a locotenent general al regatului.
Polignac pretindea c ar fi in
354
msur s ridice o oaste impuntoare, cu cocard alb, pe
teritoriul sard, dar guvernul italian nici n-a vrut s aud de
a ceva. Obtinu - cu mare greutate - ngduinta de a se
tabili la frontier pentru a fi ct mai aproape de relatiile pe
care le avea m suc^- Se instala la un preot din Bauges.
Coresponda aproape zilnic cu tata, povestindu-i toate
idioteniile cu putint.
Informatiile pe care le primi tata, din diverse locuri, l fcu s trag concluzia c rzboiul btea la us. l
nstiinta deci pe Jules de Polignac s fie pregtit si s-si ia toate msurile necesare. Acesta i rspunse, n
15 iunie, c era convins c fusese avertizat cu cel putin zece zile mai nainte de nceperea ostilittilor si
c acea campanie nu putea porni nainte de patru sau cinci sptmni, l ruga deci pe tata s fie linistit, i
multumea pentru solicitudinea sa, l felicit c fusese att de bine informat, reprosndu-i doar c stirile i
parveniser mult prea devreme. Acelasi curier mai aducea si o scrisoare din partea preotului la care
sttea Jules (cci n Italia oriunde te ntorceai ddeai numai de popi), n care acesta i spunea tatei c
Jules se rentorsese n goan la presbiteriu ca s-si ia calul, c n clipa n care punea piciorul n scar,
casa fusese invadat de o companie de soldati francezi, intrati n oras pe nepus-masa si c Jules de
Polignac fusese fcut prizonier. Abatele era cu att mai nelinistit cu ct de saua calului atrna o traist
plin cu scrisori care-1 compromiteau att pe Jules ct si pe toti cei care lucrau cu el. Iat nc o dovad
mai mult dect gritoare a superficialittii lui Polignac, superficialitate nsotit n acelasi timp de o
ncredere n sine, care ntrecea orice limit. Cum la aceast nfumurare se aduga si un curaj de om
smintit, se npustise ca orbul, n Prpastie. Trebuie s mrturisesc ns, c odat ajuns aici, a Pnvit
lucrurile n fat, fr nici o slbiciune si a ndurat consecintele greselilor sale cu o putere sufleteasc rar
ntlnit, j^and am aflat c a fost luat prizonier, am rmas consternati, elul lui blnd de a se comporta,
urbanitatea limbajului l aceau s fie foarte iubit si pretuit n viata particular. Am 1 at c-1 acuzasem
ntotdeauna de o ambitie fr margini si
355
nu mi-am mai adus aminte dect de omul pe care-1 cunosteam din copilrie asa nct am plns cu
lacrimi amare cnd arn aflat ce i se ntmplase. Era cu neputint de prevzut cum avea s-i trateze
Napoleon pe prizonierii din categoria lui Jules si mai ales pe el, pe care Restauratia l smulsese din
captivitatea regimului Imperial. Tata ncepu s se agite pentru a cpta vesti despre el; mult vreme nu
izbuti s afle nimic. Pn la urm, obtinu o declaratie de la toti ministrii aflati la Torino, n care
amenintau cu represalii din partea suveranilor lor dac domnul de Polignac ar fi fost tratat altfel dect ca
prizonier de rzboi. Cabinetul sard a fost cel mai recalcitrant, dar pn la urm a acceptat s semneze si
el declaratia. Din pcate, toate aceste demersuri se dovedir a fi inutile. Maresalului Suchet i psa prea
putin de acel ilustru captiv, asa c-1 duse pe Polignac n fortul Barraux; sftuindu-1 s stea linistit, se
prefcu a-1 fi uitat si-1 trat destul de bine. Captivul ceru s fie dus la Paris; maresalul se fcu c nu-1
aude. Nu stiu dac ar mai fi putut prelungi aceast binevoitoare indiferent; ceea ce stiu e c
evenimentele se precipitar.
Guvernul piemontez mprtsi, ntr-o oarecare msur, soarta lui Polignac, pentru c n clipa n care o
companie francez punea mna pe Montmelian si-1 lua prizonier pe Jules, o alta, strbtnd muntele,
captur, la Aiguebelle, un frumos regiment piemontez care-si fcea linistit exercitiile, trgnd cu pustile
n niste bile de lemn. Ceea ce e si mai nostim n toat aceast afacere, e c acelasi lucru se ntmplase, n
acelasi fel si n acelasi loc, la nceputul rzboiului precedent. Uimirea a ntrecut orice msur, la Torino.
Imediat a fost numit ministru de rzboi domnul de Saint-Marsan desi slujise si sub regimul francez. Apoi

cerur cu insistent ajutorul austriecilor, desi pn atunci l refuzaser. Dar generalul Bubna i declar
domnului de Valese c acum trebuia s-si poarte povara ncptnrii sale; l avertizase de mult vreme
c ostilittile erau gata s izbucneasc si c negocierile oculte si personale cu guvernul francez, pentru a
stabili neutralitatea trii sale, nu vor fi ncununate de succes. Acum, l prevenea, n mod oficial, c, dac
francezii puneau mna pe Mont-Cenis
356
l
nainte de a pune el, ceea ce prea foarte probabil, si va retrage trupele n Lombardia si va abandona
Piemontul. Dup ce-l amenint astfel pe Vlase, Bubna depuse toate strdaniile s ocupe Mont-Cenisul.
Ciudat om si Bubna sta! nalt, gras, burdihos, schiop n urma unei rni, lenes fiindc n-avea nimic de
fcut, si petrecea trei sferturi din zi culcat pe un pat sau pe un maldr de paie din grajdul lui, fumnd
tabac de cea mai proast calitate. Cnd binevoia s intre ntr-un salon era - n afar de mirosul de pip pe
care-1 emana - omul cel mai plcut, un povestitor spiritual, fin, caustic, ntelegnd si folosind toate
subtilittile limbajului. Cnd l solicitau afacerile - fie civile, fie militare - nu-si acorda o clip de
odihn; si acelasi Bubna, care-si petrecuse aproape sase luni - cu unele mici exceptii - n pozitie
orizontal, era n stare s stea saptezeci si dou de ore n sa, fr s par ctusi de putin obosit, mi
mrturisi c exagerase putin situatia si c-si ascunsese planurile, ca s se rzbune pe domnul de Valese,
pentru ezitrile sale. Cum eram si eu pornit mpotriva acelui domn care aproape c ntorsese spatele
ambasadorului Frantei, m-am amuzat copios de renghiul pe care i-1 jucase Bubna, lui Valese. Tata, cu
ntelepciunea care-1 caracteriza, nu mprtsi veselia mea. Dimpotriv, l aproba pe Valese c izbutise
s-si crute tara de cteva sptmni de ocupatie austriac. Aproba din toat inima dorinta unui stat mic
de a ncerca s rmn neutru, desi stia c acest lucru va fi o imposibilitate. Cert e c rezistenta
cabinetului regal fat de intrarea trupelor austriece, pe teritoriul piemontez, spl - n fata locuitorilor multe din nedrepttile ce i se reprosau guvernului. Populatia ura crmuirea si-i arta ftis c ajunsese s
regrete ocupatia francez.
- Francezii, spuneau ei, ne apsau din greu, dar mncau ceea ce mncm si noi, adic ceea ce gseau, n
vreme ce nemtii ne apas si mai ru, si car la ei acas tot ce-i mai bun aici! Oamenii aveau perfect
dreptate, att n ceea ce privea administratia, ct si comandantii si soldatii. Pn si Potcoavele cailor le
aduceau din Austria, numai ca s nu cumpere nimic din trile ocupate; n schimb, crau la ei acas
357
tot ce puteau, pn si balamalele si clantele de la usi, din cazrmile pe care trupele le abandonau.
Furgoanele care urmau ostile austriece erau demne de vzut, att prin numrul lor impresionant, ct mai
ales prin ceea ce crau, fiindc erau pline cu tot ce vrei si ce nu vrei, ntr-un talmes-balrnes
nemaintlnit. Toate acele convoaie attau la culme mnia poporului italian, victima acelui sistem de
spoliere general. Vestea luptei de la granita cu Belgia si a btliei, de la Ligny, dat n 161, ne-a
parvenit cu o mare rapiditate, datorit telegrafului care o adusese la Chambery. Dar trebuia s asteptm
sosirea periodic a curierului pentru a afla ce se ntmplase la Waterloo. Dup asta, vestile bune ncepur
a veni una dup alta, tot att de repede precum veneau, cu trei luni n urm, cele rele. Ar fi trebuit s ne
bucurm, dar nou ne sngera inima. Regele Sardiniei, vznd armata piemontez intrnd n Franta,
mpreun cu armata austriac, se si credea un mare cuceritor. Mrinimia lui tinea de la Rhon si pn la
frontier. Oft de cteva ori pentru Lyon, dar se consol cu gndul c era un oras necredincios". Am
mai spus c era un om foarte accesibil. Primea pe toat lumea, era vorbret, mai ales n acel moment de
exaltare. Nu exista pop sau tran pe care s nu-1 opreasc si s nu-i vorbeasc despre planurile sale
militare. Fiind duce de Aosta, luase parte, pe vremuri, la campania din valea Barcelonnette2 si pstrase
n sinea lui o mare admiratie fat de agilitatea si de curajul supusilor si; acum, voia s cucereasc orasul
Briancon, prin escaladare, n fruntea barbetilor"3 si, cum le spunea el. i dezvlui acest plan
generalului Frimont4, care devenise, ntre timp, comandantul-sef al armatei austriece. Bubna, prezent la
aceast discutie, istorisea scena cu atta umor nct te tvleai de rs, mai ales
1 16 iunie 1815 (n. ed.fr.).

- Victor-Emanuel I fusese - sub domnia tatlui su Victor-Amcdeu al IH-lca - comandantul trupelor


piemontczc n campaniile mpotriva Frantei, din perioada 1792-1796.
3 Nume dat celor din Vaud, n Piemont.
4 Jean-Marie Frimont (1759 - 1831), general austriac, n 1815 a ocupa' orasele Bcsanton, Lyon si Dijon
unde si-a stabilit cartierul general pn n 181. A fost agentul Sfintei Aliante, n Italia.
st>
358
cnd vorbea despre uimirea calm a alsacianului Frimont, care-1 privea zadarnic n ochi, ncercnd s-si
dea seama cam ce anume gndea Bubna despre enormittile debitate de regele sard, cruia trebuia s-i
mai si rspund. Noroc c, ntre timp, regele se urc pe scaunul de care se sprijinea, ca s ia cu asalt o
cutie cu tutun asezat pe un dulap. Se lovi, si scrnti mna si astfel Briantonul fu salvat.
Fizicul acestui rege fcea ca fanfaroanele sale s par si mai ridicole. In privinta urteniei semna foarte
bine cu ducele de Angouleme. Doar c era si mai mic, si mai pipernicit; bratele i erau mai lungi,
picioarele mai subtiri, labele picioarelor mai plate, chipul mai schimonosit; n concluzie, semna leitpoleit cu cel mai urt tip de maimut, la care de altfel amndoi aspirau. Suferea cumplit din pricina
minii care-i fusese pus prost la loc de un fel de student n medicin, adus din Sardinia. Rossi, unul
dintre cei mai destoinici chirurgi din Europa, fusese alungat din pragul castelului, pentru c trecuse sub
crmuirea francez. Totusi, cum durerea persista, dup zece sau dousprezece zile, Rossi fu chemat,
mna pus la loc cum trebuie, si regele se simti, n sfrsit, usurat.
Capitolul VI
Rspunsul tatei dat primului sambelan, duce de Modena. -- Purtarea maresalului Suchet, la Lyon. Purtarea maresalului Brune, la Toulon. -Catastrofa din Avignon. - Expulzarea francezilor, rezidenti n
Piemont. -Prsesc Torino. - Situatia din Savoia. - Trecerea lui Monsieur spre Chambery. - Ziua
Sfntului Ludovic, la Lyon. - Mrturisire penibil. -Jandarmii, rspltiti de ctre Napoleon. - Soldatii din
armata Loarei. -Atitudinea lor demn de cinste.
Ludroseniile regilor si alor si, orict de absurde ar fi fost, ne fceau niste mari deservicii. Cteva
sptmni mai terziu, tata izbuti s scape cu obraz curat dintr-una din imbecilittile debitate de suveranul
sard. Ducele de Modena1
1 Pruncise al IV-Iea d'Este (1779 - 1846) era fiul lui Fcrdinand de Austria V rate cu mpratii [osif al IIlca si Lcopold), si al Marici-Bcatricc, singura fiic a lui Hcrcule al IlMca.
359
venise s-1 vad pe socrul su, prilej pentru a se da o receptie la Curte. Tata se afla lng un grup unde
primul sambelan -de Modena - striga n gura mare c, pentru a asigura linistea si pacea n Europa, era
absolut necesar, si de altfel destul de usor, ca Franta s fie mprtit, ntorcndu-se spre el, tata i spuse
pe un ton deosebit de politicos:
- As putea ndrzni s v rog, domnule duce, s-mi indicati documentele istorice care v mputernicesc
s dispuneti de Franta ca si cum ar fi vorba de ducatul de Modena?
Primul sambelan a rmas foarte descumpnit. Aceast butad, care contrasta att de puternic cu politetea
obisnuit a tatei, avu mare succes la Torino unde pretentiile ducelui de Modena erau detestate.
Evenimentele din Belgia oprir marsul armatelor franceze, n Savoia, si lsar timp austriecilor de a-si
reuni, la Chambery, aproape toate fortele pentru a le putea rezista. Ocuparea orasului Grenoble, unde nu
fur lsate dect trupe piemonteze, i fcu s se mndreasc grozav pe acei cuceritori improvizati, si nu
stiu dac ciuda sau mnia mea nu se datorau si gndului c tunurile noastre czuser n minile acelor
nenorociti de barbeti" ai regelui sard. Desi fortul Barraux continua s reziste, ai nostri avur grij s-1
lase pe Jules de Polignac s evadeze; acesta ajunse la cartierul general al lui Bubna si asist la atacul de
la Grenoble. Asemenea amintiri sunt penibile si nu le istorisesc cu plcere; tin totusi s relatez dou
ntmplri care - dup mine - i onoreaz mult mai mult pe vechii nostri cpitani, dect unul din acele
succese militare care le sunt att de familiare, si care dovedesc patriotismul lor. Aliatii au fost de acord
ca peste tot unde vor gsi guvernarea lui Ludovic al XVIIl-lea recunoscut nainte de sosirea lor, ei s nu
exercite nici o spoliere. In schimb, toate locurile unde intrau prin capitulare urmau s fie tratate ca

tinuturi cucerite si, ca atare, prdate; si, slav Domnului, n asa ceva, deveniser experti. Avangarda, sub
ordinele generalului Bubna, se apropia de Lyon. Domnul de Corcelles, comandantul grzii nationale, se
duse la general, si-1 rug s ngduie orasului s-si pun cocarda austriac sau cocarda sard, m rog,
orice, numai cocarda alb, nu. Amicul meu Bubna - care, desi foarte amabil, era siret ca o vulpe 360
nu-1 repezi pe Corcelles, ci i spuse c hotrrile decisive nu se luau pe loc; c nu primise nici un fel de
instructiuni n acest sens, dar c le va cere. Sigur c nu era cu neputint ca familia de Savoia s-si mute
capitala regatului la Lyon, n vreme ce piemontul se putea uni cu Lombardia. Asa c lucrurile trebuiau
gndite temeinic. Pn atunci, nu trebuia bruscat nimic; l sftui deci pe Corcelles s pstreze cocarda
tricolor. Armata austriac avea s intre n oras a doua zi dimineat; pn atunci aveau destul vreme s
se gndeasc la problema care-i preocupa. Domnul de Corcelles se rentoarse la Lyon si ddu fuga s-i
spun generalului Suchet1 ce discutase cu Bubna. Acesta, curios la culme, l trat ca pe ultimul dintre
oameni, i spuse c era un ticlos, un om de nimic, c - n ce-1 privea - prefera s vad ntreaga Frant n
mna nu stiu cui dect s piard fie si un singur sat. i spuse c nu mai voia s-1 vad n ochi, i lu
comanda grzii nationale, trimise dup Jules de Polignac, dup Chabrol2 si dup Sainneville (unul
prefect, cellalt directorul politiei, nainte de cele O sut de zile"), i instala el nsusi n functiile lor si
nu plec din oras dect dup ce arbor steagul alb. Bubna l gsi a doua zi fluturnd, spre marea lui
dezamgire, fiindc nu mai putea nici ocupa, nici prda orasul, dar nu cuteaz s mai zic nimic, n
vremea asta, cam tot la fel se proceda si la Toulon, dar n mprejurri mai deosebite. Orasul era
comandat de generalul Brune3. Garnizoana tinea cu Napoleon, iar orasul i mprtsea sentimentele,
ntr-o dimineat, dup ce se deschiser portile, marchizul de Riviere, amiralul Ganteaume4 si un
1 Lmtis-Gabriel Sudici, ihice de Albujera (1772 - 1829). General dc_ brigad, de divizie, iar dup
victoria din Spania, din 1811, maresal al Frantei si duce. n timpul Restauratiei este tcut pair. Alungat
dup cele O sut de zile", este reabilitat n 1819.
2 Andre-Jean, conte de Chabrol de Croussol (1771 - 1836), ministru de '"tcrne, pair al Frantei, ministru
al marinei, apoi al finantelor. S-a retras nainte de I830 si a reintrat n viata privat.
3 Giiillaume-Marie-Anne Brune (1763 - 1815); lucrtor tipograf, jurnalist, Pietonul si protejatul lui
Danton. General n armata Italiei. Maresal, n 1804, este asasinat la Avignpn dup cele O sut de zile".
cj . 4 Honore-Joseph-Antoine Ganteaume (1755 - 1818). Locotenent pe o fregat, Pitan de vas, contraamiral n Egipt, consilier de Stat, vicc-amiral, comandantul tim i ' din Mcditcran n 1809. Raliindu-sc
bourbonilor n 1814, le-a rmas fidel n lPu'.celor O sut de zile", fapt pentru care a fost fcut pair al
Frantei de ctre Lu<lovic al XVIIl-lea.
361
emigrant btrn - contele de Lardcnoy, care era reprezentantul regelui la Toulon - nsotiti de un singur
jandarm $i purtnd toti patru cocarda alb, fortar consemnul, intrar n galop n oras si desclecar n
fata usii maresalului Brune nainte ca acesta - mirat de aparitia lor neasteptat - s aib timp s-si vin n
fire. Dnd deci buzna peste el, n cabinet unde omul tocmai scria ceva, i spuser despre ce era vorba'
Maresalul, care-1 cunostea pe de Riviere, i ntinse mna si_i zise:
- ti multumesc, domnule marchiz, de aceast dovad de ncredere pe care nu ti-o voi nsela!
Noii sositi i artar declaratia aliatilor, el afl c o oaste austro-sard nainta dinspre Nisa si c o flot
englez se ndrepta spre Toulon. n imposibilitatea de a apra orasul ntr-un mod eficace, pentru c toat
Franta era invadat, si regele se si afla acum la Paris, dac maresalul se ncptna s-si pstreze
culorile, putea pierde orasul cu tot ce se afla n el si cu tot ce se afla pe mare, adic flota francez. Aliatii
n-aveau s crute nimic, si se vor grbi s ajung n oras, nainte ca acesta s fie recunoscut ca apartinnd
regelui.
Acei domni, fcnd apel la patriotismul lui, veniser s-i arate care era situatia, jurndu-se pe cuvntul
lor de onoare c faptele relatate erau absolut exacte.
Maresalul citi cu atentie hrtiile care-i confirmau cele spuse de cei trei vizitatori, apoi adug:

- ntr-adevr, domnilor, nu mai e nici un moment de pierdut. Rspund de garnizoan. Nu stiu cum o voi
scoate la capt cu orasul. Prefer s pierim mpreun dect s fiu complice la o ncptnare inutil ce-ar
face ca portul s fie prdat de englezi!
i adun imediat pe toti ofiterii, autorittile orasului si pe sustintorii cei mai influenti ai partidului
bonapartist. Le vorbi cu atta convingere, nct dup cteva ceasuri steagul alb flutura pretutindeni, iar
btrnul Lardenoy fu numit comandantul orasului. Marchizul de Riviere a apreciat enorm loialitatea
maresalului si a fost foarte impresionat de acest lucru. La rugat s rmn alturi de ei n primele
momente de efervescenta
362
le nflcratului popor din sudul Frantei. Maresalul Brune tinea -ns neaprat s se retrag. Poate c se
temea s nu fie acuzat
, trdare de ctre partidul su. Oricare ar fi fost motivul, plec "nsotit de un aghiotant al lui de Riviere;
de ndat ce se crezu n afar de orice pericol si lu adio de la aghiotant si dispru. Se cunoaste cumplita
catastrof de la Avignon si se stie cum un popor furios la culme a pedepsit o fapt pe care Istoria ar
trebui s-o consemneze n paginile sale. Unii au vrut s dea vina pe drojdia societtii, sustinnd c ea ar fi
fost singura vinovat; dar, din pcate, printre actorii acelei tragedii se aflau si oameni pe care partidul
regalist i-a protejat si de care justitia nu s-a putut atinge. Aceasta a fost una dintre cele mai urte pete ale
Restauratiei.
Purtarea maresalilor Suchet si Brune mi-a inspirat ntotdeauna atta respect nct nu mi-am putut
ascunde gndul c ea n-a fost imitat niciodat de sefii regalisti.
n primele zile ale lui martie, regele Sardiniei a dat ordin s fie alungati toti francezii din statele sale.
Rapidele succese ale mpratului i-au impus prea mult pentru a cuteza s pun n practic o asemenea
lege; dar de ndat ce spaima lui s-a mai potolit, dup nfrngerea de la Waterloo, a dat acest ordin si a
fost fr mil. Francezi, care locuiau de peste treizeci de ani n Italia, proprietari, femei mritate cu
piemontezi, au fost alungati din casele lor de carabinierii regali, condusi la granit ca niste ru fctori,
fr ca mcar s fie n stare s-i nvinuiasc de ceva. Femeile si copiii venir plngnd n hohote, la
ambasad; la un moment dat, ne-am trezit pur si simplu asaltati. Dar, din pcate, nu puteam dect s
plngem mpreun cu ei si s ne manifestm indignarea. Tata fcu, n mod oficial, toate reclamatiile cu
putint. Colegii sai, din corpul diplomatic, se artar gata s-1 sprijine, aratndu-si mhnirea si
dezaprobarea fat de acele msuri crude, dar totul a fost zadarnic, n sfrsit, tata a primit o Scnsoare de
la Talleyrand prin care era anuntat c guvernul
egelui Ludovic al XVIII-lea se constituise. Aflnd acest
Ucru, tata se duse imediat la contele de Valese si-i declar c, Ca acele persecutii nedrepte mai
continuau mpotriva
363
supusilor majesttii sale, va cere imediat s plece, c va preveni Curtea francez de acest lucru si c era
sigur c fapta lui va fi aprobat. Acest demers mai apuc s salveze ctiva nefericiti care izbutiser s
obtin o scurt amnare, dar majoritatea plecaser sau fuseser ruinati de acea manifestare intempestiv
a unei rzbunri copilresti mpotriva unor fiinte nevinovate.
Aceast fapt puse vrf tuturor celor ndurate n acea tar, din pricina unei crmuiri absolute si arbitrare.
Maladia acelei tri m coplesi n asa msur, nct aveam impresia c nu mai puteam respira n acel trist
Torino. Simteam o nevoie acut s plec de acolo, cel putin pentru o vreme. M-am decis s petrec cteva
sptmni la Paris unde de altfel aveam si niste treburi personale. Tata a consimtit cu att mai usor la
plecarea mea cu ct dorea s aib unele informatii ct mai exacte si nu ca cele pe care le citea n gazete.
Scrisorile erau rare si ntotdeauna nclcite. Corespondenta mea ar fi fost zilnic si amnuntit; de altfel,
nici nu putea avea un observator mai fidel si care s-i fie mai de folos ca mine.
Am mai spus c fratele meu se ntlnise cu ducele de Angouleme, la Barcelona. Locuind acolo, l nsoti
la Bourg -Madame. Ducele de Angouleme l trimise s-i duc regelui niste scrisori, de ndat ce acesta se
statornici la Paris. Regele l trimise, la rndu-i, la nepotul su, asa c trebui s strbat de dou ori
armata Loarei, ceea ce n-o fcu chiar fr nici un pericol. Totusi, si ndeplini dubla sa misiune si obtinu,

drept recompens, permisiunea de a veni s-si vad printii. L-am asteptat s vin si, dup ce am
petrecut cteva zile mpreun, eu am plecat la Paris unde urma s soseasc foarte curnd. Am prsit
orasul Torino n 18 august, n ziua de Sfnta Elena, dup ce i-am urat cele cuvenite mamei, care era pur
si simplu dezolat c o prseam. A doua zi, trebuia s-1 nsoteasc pe tata la Genova, unde de data asta
regina Sardiniei binevoi, n sfrsit, s soseasc. Debarca din Sardinia cu o rochie si cu niste maniere care
erau foarte departe de eleganta duces de Aosta despre care Piemontul pstrase o cu totul alt amintireLumea ncepu a o detesta si nu stiu dac avea dreptate. N-aifl
364
avut legturi directe cu acea tar, si nu-ti poti face o idee ta dect atunci cnd stai acolo.
M-am oprit cteva zile la Chambery, unde am aflat mprejurrile exacte ale trdrii trupelor si mai ales
ale trdrii 1 ii La Bedoyere. Spiritele erau foarte ncinse n Savoia. Vechea n0bilime dorea cu ardoare s
reintre sub sceptrul familiei Savoia. Burghezia nstrit sau comerciantii, ca si industriasii, voiau s
rmn francezi. Tranii erau gata s strige: Triasc regele sard!" de ndat ce preotul le-ar fi poruncit
s fac acest lucru. Pn atunci, protestele, temerile si sila fuseser exprimate n soapt, toti
multumindu-se s se deteste, n mod cordial, unii pe altii. Cu putin nainte de cele O sut de zile",
Monsieur fcu o cltorie n sud; gratia si politetea sa i atraser multe succese. La Chambery, locui la
domnul de Boigne pe care-1 trat cu mult bunvoint. A doua zi, nainte de a pleca, ducele de Maille i
ddu domnului de Boigne, din partea printului, sase Cruci de onoare, s le distribuie celor din oras.
Domnul de Boigne i alese, evident, pe cei mai merituosi, si diplomele fur completate cu numele
acelora, fr alte comentarii.
Se prea c n acea cltorie, Monsieur si pltea, n acest fel, cheltuielile fat de gazdele sale. S-a crezut
c drnicia cu care a mprtit acele Cruci de onoare, n 1814, avea un scop politic. Eu nu cred; adevrul
e c acele decoratii nu mai aveau nici un pret n ochii printilor nostri, asa c le ddeau n dreapta si-n
stnga. V puteti da seama ct de mult trebuie s-i fi iritat acest lucru pe cei care-si vrsaser sngele
pentru a obtine o astfel de decoratie. Din pricin c nu cunosteau nici tara, nici pe locuitorii ei, printii din
familia de Bourbon jigneau adesea populatia, fr s le pese de Prejudectile nationale, ivite n timpul
ndelungatei lor absente. Nu-si ddeau interesul nici s se informeze, nici s le respecte, convinsi c le
fceau un hatr urcndu-se pe tronul Pe care-1 socoteau proprietatea lor. Niciodat n-au putut Pflcepe c
functia pe care-o ndeplineau le impunea si niste Sarcini, niste ndatoriri.
365
n 25 august, am ajuns la Lyon. Cu ajutorul garnizoanei austriece, s-a celebrat - destul de zgomotos srbtoarea Sfntului Ludovic. Orasul era iluminat ca ziua, din pricina focurilor de artificii. Toat lumea
iesise pe strad, ca s caste gura. Te ntrebai ce se ntmplase cu cealalt multime, care odinioar, l
primise cu atta entuziasm pe Bonaparte Probabil c era vorba de aceeasi mas de oameni pe care o
mn de exaltati o manevreaz dup cum vrea ea, desi probabil c lumea e ntotdeauna de bun-credint.
lat-m ajuns la o mrturisire de-a dreptul penibil. As putea s trec peste ea pentru c e vorba de mine
si de un sentiment intim; dar avn jurat s spun adevrul despre toat lumea, inclusiv despre mine.
Ajungnd la hotelul Europa", am cerut gazetele; n clipa n care am citit n ele articolul privitor la
condamnarea lui La Bedoyere am simtit o bucurie fr margini, n sfrsit, mi-am zis, iat pe unul dintre
acei trdtori ticlosi, pedepsit!" Dar bucuria mi-a trecut imediat; mi-a fost si sil si rusine de mine. Din
clipa aceea, datorit remuscrilor si silei fat de mine, m-am jurat ca patimile iscate de spiritul de clas
si mai ales de spiritul de rzbunare s nu mai pun niciodat stpnire pe mine. As putea, la rigoare, s
ncerc s caut o scuz n tot ceea ce aflasem la Chambery despre purtarea lui La Bedoyere, despre
tristele rezultate la care dusese trdarea lui, ntr-o tar sfsiat si cotropit de un milion de strini; dar
nimic nu scuz, n inima unei femei, gndul rzbunrii. Am petrecut dou zile la Lyon unde se aflau mai
multe persoane pe care le cunosteam bine si care-mi ddur amnunte n legtur cu evenimentele din
Paris, n privinta rolului pe care-1 jucase Fouche, prerile erau mprtite, dar toat lumea era de acord c
intrase n Consiliul lui Ludovic al XVIU-lea, la cererea lui Monsieur, attat de cei mai exaltati din
partidul emigrantilor. Tot la Lyon am aflat unele fapte privind comportarea maresalului Suchet, dintre
care una m-a frapat

Cnd Monsieur a ntreprins acea trist expeditie, H* momentul rentoarcerii mpratului din insula Elba,
a fs obligat s prseasc orasul, pe drumul cel mare al Parisului n vreme ce toat garnizoana si
populatia se npustiser pe
366
irllmul spre Grenoblc, ca s-i ias nainte lui Napoleon. Doi ndarmi, singurii din escort, se prezentar
s-1 nsoteasc, mergnd clare pe lng trsur. A doua zi, au fost denuntati "mpratului. El i chem la
sine si-i avansa. Nu se poate nega c Napoleon nu stia s guverneze.
ederea mea la Lyon fusese fortat; trebuia s astept ca drumul s fie liber sau, mai bine-zis, complet
ocupat de garnizoanele strine. Mai pstrez si acum pasaportul cu ajutorul cruia am strbtut trista
patrie, n acele zile de mare mhnire. Pasaportul pare curios din pricina nenumratelor vize si stampile
strine de care este acoperit.
Dac acele formalitti erau penibile, drumurile ofereau un spectacol consolator pentru o inim francez,
n ciuda amrciunii mele. Iar acest spectacol era oferit de atitudinea soldatilor nostri care se ntorceau la
vatr. Grupati n plcuri de cte zece, cincisprezece oameni, mbrcati n uniforme curate si ngrijite, cu
bastonul alb n mn, se ntorceau acas, tristi, dar nu distrusi, pstrndu-si demnitatea conferit de
vechile lor victorii.
Lsasem n urm o Italie infestat de briganzi apruti n urma companiei lui Murat. Primul grup de
soldati din armata Loarei, pe care 1-am ntlnit, aducndu-mi aminte de acei briganzi, mi-a inspirat o
oarecare team; dar, de ndat ce le-am zrit chipurile, n-am mai simtit dect emotie si simpatie, mi
inspirar acel gen de mil pe care un poet 1-a numit mil plin de farmec" si pe care orice om ce nu si-a
pierdut cu totul generozitatea trebuie s-o simt.
Socot c n-a existat un lucru mai frumos si mai demn de
admiratie n istoria trii noastre dect felul cum s-au
comportat acei soldati, n acea epoc. Franta poate s se
Mndreasc cu ei, cci e ntr-adevr un lucru demn de mndrie
ca, mtr-un moment n care mai bine de o sut cincizeci de mii
e oameni sunt trimisi la vatr, sunt scosi din armat si lsati
drumuri, muritori de foame n propria lor tar, s nu se
ftut nici un exces, s nu se svrseasc nici o crim.
minurile erau la fel de sigure ca si mai nainte; castelele la
367
fel de linistite; orasele, trgurile si satele i primir cu bratele deschise pe toti acei fosti osteni, acum
muncitori utili, lucrtori inteligenti, cronicari interesanti. Cred c aceast nobil conduit a fostilor ostasi
din armata Loarei a fost si va fi unic de-a lungul secolelor. Eram inamica soldatilor lui Napoleon. I-am
socotit trdtori timp de trei luni de zile, dar mi-a fost de ajuns o singur zi ca s m mndresc cu
gloriosii mei compatfioti.
Capitolul VII
Doamna de La Bedoyere. - Curajul ei. - Disperarea ei. -Resemnarea ei. - Contesa de Kriidener. mi face
o primire ciudat. -Povestea sosirii ei la Heidelberg. - Influenta ei asupra tarului Alexandru. -Pactul
Sfintei Aliante. - Supunerea lui Benjamin Constant fat de doamna de Kriidener. - Dragostea lui fat de
doamna Recamier. - Purtarea sa, n 20 martie. - Scrisoarea pe care i-o trimite lui Ludovic al XVIII-lea.
Parc pentru a m face s simt si mai cumplit groaza sentimentului de neiertat pe care-1 avusesem fat
de La Bedoyere, am gsit tot Parisul impresionat de ultimele lui clipe.
Cnd, n 1791, contele si contesa de Chastellux o urmaser pe doamna Victoria, la Roma, doi din cei
cinci copii ai lor (Henri si Georgine), crescuti de bunica lor, n pustietatea unui mic castel pe care-1 avea
n Normandia1, rmseser n Franta.
1 Doamna de Boignc aminteste de castelul du Thil-cn-F6rct din l'Eure. Contcsa-vduv de Chastellux,
nscut n 1725 era fiica lui Gcorgc Jubcrt, marchiz de Thil. Henri (nscut n 1786) si Victoirc-Gcorginc
(nscut n 1790) rmaser pn n martie 1793 la castelul Roussillon, din Bourgognc. Acest domeniu,
fiind confiscat o dat cu cel din Chastellux, ei au fost primiti de sora bunicii lor, marchiza de Tourncllc-

Chastcllux. Intr-o scrisoare din 21 martie 1795, contesa de Chastellux i scrie din Roma, marchizei de
Osinond: N-am alte noutti de la copii dect c n septembrie se aflau la Autun si c mtusa mea fusese
nchis n temnita din Mcon..." Contcsa-vduv de Chastellux a fost si ea arestat, la Roucn, adus la
Paris, la Luxemburg, apoi eliberat (n septembrie sau octombrie 1794), dup care s-a rentors la Thil
unde a murit n 31 mai 1798. Marchiza de La Tourncllc murise si ea n 1 aprilie 1797.
Henri de Chastellux si sora sa Georgine s-au ntlnit cu printii lor, n Italia, la sfrsitul anului 1803.
Contele si contesa de Chastellux s-au rentors n Franta st s-au stabilit la castelul du Thil, la nceputul
anului 1811. Cstoria domnisoarei Georgine de Chastellux cu contele de La Bedoyere a avut loc n
noiembrie '?''.
Contele de Chastellux a murit n 7 aprilie 1814, iar sotia sa, n 14 noiembrie 1816 (n.ed. fr.).
368
pup ce btrna muri, Georgine plec n Italia, dup printii ei cu care se ntoarse foarte curnd, la Paris.
Fata nu si-a mai putut nvinge niciodat extrema timiditate datorat singurttii jn care crescuse pn la
optsprezece ani. n Normandia, l cunoscuse pe Charles de La Bedoyere, cci pmnturile lor, aflate n
acelasi canton, se nvecinau. Mica lui vecin i-a inspirat tnrului, nc din copilrie, un sentiment pe
care fata l mprtsea si ea. Crescnd, Georgine deveni deosebit de frumoas, asa c tnrul de La
Bedoyere se namora ptimas, de ea. Henri de Chastellux, cu care fusese coleg la colegiu, ncuraja acest
sentiment. Familia La Bedoyere, n ndejdea de a-si lega fiul de locul natal, vzu cu ochi buni aceast
cstorie; familia Chastellux fu si ea de acord, asa c - cu putin timp nainte de Restauratie - cei doi
tineri se cstorir.
Charles de La Bedoyere era dator vndut, i plceau jocul de crti, femeile si mai ales rzboiul. Altfel,
era biat de treab, vesel, spiritual, loial, cinstit, generos; nsurndu-se, fgdui s renunte la toate
slbiciunile sale, fiind convins c va izbuti. Cu toate metehnele lui, Georgine l adora. De cte ori
brbatul ei clca pe alturi, nu numai c nu avea curajul s deschid gura si s-i spun ce merita, dar i
era team s nu cumva s se dea de gol si s arate c aflase, nct puteai tri luni ntregi alturi de ea,
fr s stii nici ce simte, nici ce gndeste. Cred, fr exagerare, c era persoana cea mai modest si mai
retras n ea nssi pe care am cunoscut-o vreodat.
Dup rentoarcerea lui Bonaparte, Georgine a rmas
foarte dezamgit, vznd ce rol jucase brbatul ei. Desi abia
se ridicase din pat dup nastere, s-a dus la printii ei si, cnd
La Bedoyere a sosit, fcnd parte din suita mpratului, ea
n-a vrut pentru nimic n lume s-1 vad. Evenimentele
Precipitndu-se, Georgine s-a mpcat cu brbatul ei de ndat
ce 1-a vzut dezndjduit si prigonit; a ncercat s-si vnd tot
ce avea pentru a face rost de bani si a-1 ajuta s fug. Dup
e-ar fi izbutit s se salveze, urma s se duc si ea dup el.
anuiesc c pentru a aduce la ndeplinire acest plan a venit el
aris, unde a fost prins si arestat.
369
Auzind ce i se ntmplase brbatului ei, ntr-o clip aceast femeie, de o timiditate rar ntlnit, s-a
preschimbat ntr-o tigroaic. Lsnd la o parte orice jen, a nceput s fac vizite, s bat pe la diverse
usi, s roage, s implore, chiar s deranjeze; a fcut apel la familia ei s intervin si s-o ajute; dar nimeni
n-a vrut s-si pun obrazul pentru un om ca La Bedoyere. Desi, lipsit de orice ajutor, n-a abandonat
cauza celui pe care-1 iubea; a btut din nou pe la toate usile, le-a fortat pe cele care nu voiau s se
deschid, a ajuns pn la ducesa de Angouleme pe care ns n-a putut-o nduiosa, s-a dus pretutindeni si
s-a zbtut cu curajul unei leoaice.
Dup ce-a vzut c nu mai are cui se adresa, a recurs la doamna Kriidener. Aceast ultim vizit
oferindu-i o raz de ndejde, biata femeie, purtndu-si pruncul nou-nscut, n brate, a dat fuga la locul
unde era nchis brbatul ei, pentru a-i da si lui vestea cea bun. A gsit piata din fata temnitei, plin de
lume; o trsur, nconjurat de ostasi, s-a oprit n fata cldirii, iar n ea s-a urcat un om. Deodat s-a auzit

un tipt nfricostor: Georgine si recunoscuse brbatul. Scena e foarte greu de descris. Femeia a scpat
copilul din brate si npustin-du-se ctre trsur, si-a pierdut cunostinta. Charles abia a avut timp s-o
prind n brate, s-o srute cu dragoste si s-o ncredinteze unui slujitor fidel care, ntre timp, luase si
copilul de jos; profitnd de lesinul sotiei sale, nchise repede portiera trsurii si fcu semn soldatilor s
porneasc, n ultimele clipe, a dat dovad de acelasi curaj de care dduse adesea si pe cmpul de lupt.
Doamna de La Bedoyere fu readus acas, ncepnd din acea clip, a redevenit timida de mai nainte. A
refuzat, vreme ndelungat, s-si revad familia, al crui crud stoicism nu i 1-a iertat niciodat.
Au trecut douzeci de ani de cnd s-au petrecut aceste lucruri pe care le scriu acum, dar tristetea n-a
prsit-o pe Georgine nici mcar o singur clip.
Am mai spus cu ce calm ncetineal avea obiceiul sa cltoreasc fratele ei, Henri. Nu stiu unde se afla
cnd s-a ntmplat acea cumplit catastrof. Dar absenta lui ngdu-indu-i Georginei s cread c el ar fi
ajutat-o n acele chpe
370
nfricostoare, dac s-ar fi aflat la Paris, ea si-a revrsat asupr-i toat dragostea care nu-i fusese
absorbit de fiul si de durerea ei. Abia la cstoria fratelui ei cu domnisoara de Duras (prilej cu care
Henri si-a luat numele de ducele de Rauzan) a consimtit Georgine s-si revad familia. A dus tot timpul
o viat dintre cele mai retrase si mai austere.
Dar iat c mi-am amintit c am pomenit mai nainte numele doamnei de Kriidener1; desi n-am
cunoscut-o dect mult mai trziu, profit de ocazie ca s vorbesc despre ea acum. Am cunoscut-o prin
intermediul doamnei Recamier. Era o femeie de vreo cincizeci de ani care, n tinerete, trebuie s fi fost
extrem de frumoas. Acum era slab si palid; chipul su purta urma unor pasiuni puternice. Ochii, desi
adnciti n orbite, erau foarte frumosi, iar privirea, deosebit de expresiv. Avea acea voce sonor, dulce,
flexibil, timbrat, care constituie unul dintre cele mai mari farmece ale femeilor din nord. Prul crunt,
lins, pieptnat simplu, cu crare la mijloc, strlucea de curtenie. Rochia neagr, fr nici o podoab, nu
excludea ideea unei oarecare cochetrii. Locuia ntr-un foarte mare si frumos apartament, ntr-un palat
din strada Saint-Honore. Oglinzile, decoratiunile interioare, ornamentele de toate felurile, mobilele, totul
era acoperit cu pnz cenusie; pn si pendulele erau mbrcate n huse cenusii nelsnd s se vad dect
cadranul. Grdina se ntindea pn la Champs-Elysees; prin aceast grdin, tarul Alexandru, care locuia
la Elysees-Bourbon, venea la doamna de Kriidener, la orice or din zi si din noapte.
Sosirea noastr ntrerupsese un fel de lectie pe care o fcea cu patru sau cinci persoane deodat. Dup
politeturile de rigoare, pe care ni le-a adresat cu mult usurint si conform uzantelor din lumea mare, ea
si-a continuat lectia. Vorbea
' Juliana de Wietenghojf, nscut n Riga n 1764, s-a mritat n 1783 cu
aronul de Kriidener, diplomat, pe care 1-a urmat acolo unde fusese numit ambasador.
ist* V'3'^ c'cstu' ^c frmntat si de aventuroas (pe care a avut grij s si-o
nseasc ntr-un roman autobiografic), devenind vduv, si-a nsusit ideile lui
ar f
8- Ctiva ani a exercitat o puternic influent asupra tarului Alexandru I si
ple' c?ntr'buit - zicc-sc - la pactul Sfintei Aliante. Apoi a czut n dizgratie si a
cat 'n Crimeca unde a si murit, n 1824 (n. ed. f r.).
371
i
despre credint. Expresia ochilor si sunetul vocii sale se schimbaser. M-au uluit bogtia imaginilor,
usurinta cu care vorbea, eleganta improvizatiei sale. Dup un ceas si jumtate ncet s mai vorbeasc,
ochii i se nchiser si pru cuprins de un soi de sfrseal. Adeptii ei m avertizar c sta era semnalul
retragerii. Lectia fusese destul de interesant Totusi, eram sigur c n-as mai fi avut rbdarea necesar s
mai asist si la a doua. Cum mai avea si alte zile de primire, mi-am ales o alta, ca s-mi las cartea de
vizit la usa acelei cucoane. Dar spre marea mea surpriz, am fost poftit nuntru. Era singur.
-V asteptam, mi-a spus ea; vocea" mi anuntase vizita dumneavoastr...
Se ls o tcere pe care n-am ndrznit s-o tulbur, nestiind ce ton s adopt. Apoi, ea mi spuse c vocea"
o prevenise c va avea, n liga prefetelor", o urmas pe care o va instrui si care era sortit s fie mult

mai apropiat de divinitate, dect ea. C vocea" o anuntase c cea predestinat avea s fie o femeie din
lumea mare, dar pur si cinstit. C ea, doamna de Krudener, o va ntlni n momentul n care se astepta
mai putin. Visele sale - pe care cic nu cuteza s le numeasc viziuni, cci vai! ea n-avea puterea de a
vedea" -i-o nftisaser pe acea femeie semnnd lei-poleit, cu mine. M-am aprat cu strsnicie de
gloria" pe care voia s mi-o pun pe umeri, ncerc s m conving, creznd c gsise n mine mcar un
discipol, dac nu un urmas, si m implor s vin s-o vd. In cursul acelei dimineti n care m oblig s-i
tin companie cteva ceasuri, mi-a povestit cum a ajuns la Paris.
n mai 1815, se ndrepta spre sudul Italiei unde o astepta fiul ei. ntre Bologna si Sienna, simti brusc o
senzatie de ru care o avertiz c se ndeprtase de drumul pe care-1 avea de fcut. Dup ce se
frmntase o noapte ntreag, nestiind ce s fac, a doua zi se ntoarse ndrt. Senzatia aceea ciudat de
ru o prsi -brusc si se simti din nou foarte bine. si continua drumul pn la Modena dar, dup cteva
leghe fcute^ pe drumul spre Torino, se simti din nou ru. ndreptndu-se catr Milan, rul ncet brusc.
372
Sosind n acest oras, ea afl c un vr, prietenul ei, din copilrie, aghiotantul tarului Alexandru, se
mbolnvise grav, {n Germania. Iat deci motivul pentru care se simtea ru. Xrecu n Tirol, iar de acolo
se ndrept spre Heidelberg, unde se gseau suveranii armatelor aliate. Vrul ei, bolnav, se afla n alt
oras. Se inform de numele orasului si, a doua zi dimineat, plec fr s se vad cu nimeni. Dar abia
prsi orasul Heidelberg, c iar simti acea senzatie de ru, de ast dat mai puternic si mai sfsietoare
ca niciodat. Se opri, se ntoarse din drum si porni ndrt spre Heidelberg. Imediat se linisti; apoi si
ddu seama c vrul ei mai mult ca sigur c se afla n acel oras. mi povesti apoi cum ajunsese s-1
cunoasc si s se mprieteneasc cu tarul Alexandru.
Sunt sigur c, citind aceste rnduri, veti spune c e vorba de o nebun sau de o intrigant, n ce m
priveste, fiind o fire echilibrat si prea putin dispus s iau de bune extazurile" unor astfel de fiinte
bizare, n-am dat doi bani pe gogosile pe care mi le turnase; m-am dus din ce n ce mai rar la ea si
analiznd-o cu atentie, mi-am dat seama c era cu mult mai putin seductoare dect prea la prima
vedere.
M-am gndit de multe ori c Talleyrand, fiind certat cu tarul Alexandru si nemaitrgnd ndejde s-si
recapete influenta asupra lui, apelase probabil la doamna de Kriidener, exercitndu-si aceast influent
prin intermediu! ei. Ceea ce e sigur, e c contesa de Kriidener a adus servicii nsemnate Frantei, n
timpul acelei triste epoci din 1815; cci, atunci cnd si petrecea orele rugndu-se mpreun cu tarul
pentru ca norul ce urma s ntunece steaua Frantei s se ndeprteze, cnd i cerea s foloseasc, n acest
scop, puterea lui de concentare, cnd l asigura c vocea" i va ndeplini dorinta, puteai fi sigur c la
conferinta de a doua zi - dac cine stie ce ftiare putere propunea vreun articol dezastruos pentru Franta
-tarul, mboldit de doamna de Kriidener, venea n ajutorul nostru, ne sprijinea ca s se conving c
Cerul" i ndeplinise Orinta, fr s-i treac o clip prin minte c era reprezentantul neia dintre cele mai
mari puteri terestre si c Cerul n-avea 1C1 un amestec n treaba asta.
373
ncercnd s intervin pentru La Bedoyere, dar nemai-putnd face nimic, doamna de Kriidener i scrise
sotiei dezolate a acestuia c - dup ce va petrece cteva ceasuri n purgatoriu n urma rugciunilor
tarului, sotul ei va trece direct n rai; c avea satisfactia de a o putea asigura de acest lucru, convins c o
asemenea veste i va usura mult durerea. Am aflat mai apoi de mnia mpins pn la furie a Georginei,
dup ce citise acea scrisoare.
mi amintesc, de asemenea, de o scen destul de nostim care a avut loc, ntr-una din zile, la aceast
doamn, scen la care am fost si eu martor. Ne adunasem ntr-o dimineat, la ea, sapte sau opt
persoane. Doamna de Kriidener ne vorbea, pe un ton plin de admiratie, despre virtutile exceptionale ale
tarului, ludndu-i mai ales curajul cu care renuntase la legturile sale intime cu doamna Narskina,
sacrificndu-si, pe altarul datoriei, cele mai scumpe sentimente ale sale si o legtur ce dura de
saisprezece ani.
- Vai! strig Elzear de Sabran (cu o mutr de neimitat), vai, uneori renunti mult mai usor n astfel de
ocazii la o legtur de saisprezece ani, dect la una de saisprezece zile!

Am izbucnit cu totii n rs, n cap cu doamna de Kriidener; dar imediat, fcnd-o pe serioasa, se retrase
n cellalt capt al odii, ca pentru a se reculege.
Indiferent care va fi fost motivul care a determinat-o pe doamna de Krudener s procedeze astfel, stiu c
a jucat un rol important n politica trii noastre; cci dup ce a protejat Franta, n cursul negocierilor
pentru pace, s-a dovedit a fi fost adevrata promotoare a Sfintei Aliante. L-a nsotit pe tar n faimoasa
tabr de la Vertus si declaratia pe care suveranii au semnat-o n acel loc - numit de atunci pactul
Sfintei Aliante - a fost redactat de Bergasse - un alt iluminat" - sub ochii si n fata ei. Rusii si toti cei
din jurul tarului au fost foarte contrariati de situatia ridicol la care se expunea mpratul lor> atasnduse de doamna de Krudener. Contele de Nesselrode chiar mi-a reprosat, destul de vehement, c m
dusesem in vizit la acea intrigant, cum i spunea el.
374
Printre cei mai nflcrati adepti ai si, prea s se nurnere si Benjamin Constant. Spun prea" pentru c
mi-a fost ntotdeauna cu neputint s descopr adevratele motive re i-au determinat pe Constant s se
apropie de ea. Doamna de Kriidener l obliga s posteasc, s se roage, si-1 coplesea cu restrictiile n asa
hal, nct sntatea ncepu a i se subrezi, artnd groaznic. La remarca pe care cutez s-o fac, doamna
de Kriidener i rspunse c nu-i strica s sufere fiindc avea destule de ispsit, dar c vremea izbvirii
sale se apropia. Nu stiu dac Benjamin Constant tinea neaprat s se mpace cu vocea" aceea
misterioas, sau dac nu cumva voia s se mpace cu mpratul, fiindc n acea epoc situatia lui n
Franta era att de precar, nct l btea gndul s se expatrieze.
Se pare c doamna Recamier, n exilul ei, dduse peste Fntna Tineretii. Cci se rentorsese din Italia,
n 1814, aproape la fel de frumoas si mult mai plcut dect n prima sa tinerete. Benjamin Constant era
prieten cu ea de multi ani, dar acum se ndrgosti dintr-o dat, nebuneste, de dnsa. Am mai spus c
nutrise ntotdeauna o frm de simpatie si mult recunostint fat de toti brbatii care se ndrgosteau
de ea. l ascult deci si pe Benjamin, l plnse si fu la fel de mhnit ca si el, c nu-i putea mprtsi
sentimentele att de elocvent exprimate.
n momentul rentoarcerii lui Napoleon, Benjamin Constant se afla n apogeul acestei frenezii. Doamna
Recamier se simti stnjenit de aceast dragoste, cu att mai mult cu ct se temea de noi persecutii.
Benjamin, mult prea entuziasmat pentru a mai tine seama de sentimentele femeii pe care o iubea, se
apuc si scrise un pamflet plin de verv si de talent mpotriva mpratului, n care l anunta c-1 va ur
vesnic. Pamfletul a fost tiprit n Monitorul din 19 martie, n cursul aceleiasi nopti, Ludovic al XVIII-lea
prsi, pe furis, Parisul.
Cnd bietul Benjamin afl aceast veste, groaza puse
0 clip stpnire pe inima lui, care se pare c nu era
as^t tot att de sus ca si spiritul. Speriat, ddu fuga la
s a: dar acolo nici cai, nici trsuri, nici diligente; deci nici
375
un mijloc cu care s poat pleca din Paris. Disperat, se duse s se ascund ntr-un loc unde ndjduia c
nu va fi gsit. V, puteti da seama de spaima lui cnd, a doua zi dimineat venir s-1 caute din partea
lui Fouche. Se ls condus, mai mult mort dect viu. Fouche l primi foarte politicos si-i spuse c
mpratul voia s-1 vad imediat.
Faptul i se pru ciudat. Totusi se simti ceva mai linistit. Sosi la Tuileries, unde toate usile i se deschiser.
mpratul l ntmpin cu o nftisare dintre cele mai blajine, l pofti s se aseze, apoi ncepu s discute
cu el, asigurndu-1 c pusese ntotdeauna foarte mult pret pe critic. n timpul lungilor nopti de veghe
din insula Elba se gndise ndelung la situatia sa si la nevoile epocii. Sigur c oamenii cer institutii
liberale. Greseala comis n timpul guvernrii sale constase n faptul c neglijase publicistii, ca domnul
Constant. Imperiul avea nevoie de o Constitutie, iar el fcea apel la inteligenta domnului Constant,
rugndu-1 s-o redacteze. Benjamin, trecnd ntr-o jumtate de ceas, de la spaima temnitei, la bucuria de
a fi chemat s-o fac pe nteleptul Solon si de a-si vedea astfel mplinit visul su de o viat, aproape c se
simti ru din pricina emotiei. Spaima si vanitatea nc se mai bteau cap n cap, n inima lui; noroc c,
pn la urm, nvinse vanitatea. Fu coplesit de admiratie fat de marele mprat care-i fcuse, n sfrsit,

dreptate; astfel, autorul articolului din Monitorul din 19, era n 22 martie, consilier de Stat si predicatorul
oficial al lui Bonaparte.
Se prezent, putin rusinat, la doamna Recamier; ea nu era femeia care s-i fac reprosuri. Ba poate c s-a
simtit usurat de a o fi scutit de rspunderea care ar fi apsat asupra ei dac Benjamin ar fi fost
persecutat pentru niste opinii mai mult de moment, dect din convingere. Partidele ns fur mai putin
caritabile. Liberalii nu-i iertar lui Benjamin elogiile fat de Bourboni si Legitimitate, imperialii nu-1
crutar pentru sarcasmele sale la adresa lui Bonaparte, regalistii l luar n trbac pentru pamfletele din
19 si 21 martie si pentru rolul pe care 1-a jucat la sfrsitul celor O sut de zile", cnd s-a dus
376
- solicite suveranilor strini orice alt stpn n afar de Ludovic al XVIII-lea.
Toate aceste fapte 1-au fcut s fie dispretuit de toat Iurnea; atunci s-a simtit dezolat, n aceast
dispozitie sufleteasc, a czut n minile doamnei de Kriidener. S-a mai ,ius s caute consolare si lng
doamna Recamier, care 1-a tratat cu blndete si buntate. Dar cum femeia bnuia neplcerea cu care
Benjamin si aducea aminte de articolul pe care-1 scrisese, inspirat de pasiunea pe care o simtise pentru
ea acest lucru puse capt marei sale pasiuni pentru doamna Recamier.
N-am mai cunoscut niciodat pe nimeni care s se priceap - asa cum se pricepea aceast doamn - s
participe la toate necazurile prietenilor ei si s le scuze slbiciunile omenesti, fr s se necjeasc, ori
s se supere. Nu tinea niciodat de ru un brbat vanitos pentru c fusese inconsecvent, nici pe unul
fricos, pentru c svrsise un act de lasitate, dup cum nu putea tine de ru un gutos, fiindc avusese o
criz de gut, sau un schiop, fiindc nu putea psi drept. Infirmittile morale i inspirau tot atta mil,
dac nu chiar mai mult, dect cele fizice. Ea le ngijea, cu o mn att de usoar si de dibace, nct si-a
atras ntotdeauna calda recunostint a tuturor acelor nefericiti.
Cteva sptmni mai trziu, lui Benjamin Constant i veni ideea s-i trimit lui Ludovic al XVIII-lea o
scrisoare explicativ, privind comportarea sa; dar treaba era foarte dificil. Mnat de aceast idee, i fcu
o vizit doamnei Recamier si sttu ndelung de vorb cu ea, despre acest lucru. A doua zi, cum femeia
avea casa plin de musafiri, l ntreb n oapt:
- Ei ce-ai fcut? Ai trimis scrisoarea? -Da.
- i esti multumit?
- Att de multumit, nct aproape c m-am convins pe lne nsumi de cele spuse n scrisoare!
.
Numai c regele n-a fost tot att de usor de convins ca enjamin Constant. Cred - desi nu sunt sigur
- c acea
377
scrisoare a aprut si n jurnale. Numai partidul regalist putea fi att de mrginit nct s tin la distant
un om att de talentat. Dup cteva luni, Benjamin Constant devenise unul din sefii opozitiei.
Capitolul VIII
Exigentele strinilor, n 1815. - Dispozitiile tarului Alexandru la nceputul campaniei. - Rspunsul
frumos pe care-1 d generalul Pozzo lui Bernadotte. - Purtarea ducelui Wellington si a generalului
Pozzo. - Mirarea tarului Alexandru. - ederea regelui si a printilor n Belgia. - Abnegatia unui soldat. Politetea printului de Talleyrand. - Ducele de Wellington devalizeaz muzeul. - Salonul ducesei de
Duras. - Moartea lui Hombert de La Tour du Pin. - Camera zis de negsit". - Demisia domnului de
Talleyrand. - Tatl meu este numit ambasador la Londra. - Ducele de Richelieu. - Revelatia doctorului
Marshall. - Vizita la ducele de Richelieu. - Primirea nepoliticoas pe care ne-o face. - Scuzele sale.
Dar s revin la sosirea mea la Paris. Orict de dispus as fi fost s m bucur, laolalt cu ceilalti, de
rentoarcerea regelui, aceast bucurie mi era otrvit de prezenta trupelor strine n tar; cci atitudinea
lor era mult mai ostil dect fusese cu un an n urm. nvingtorii lui Napoleon voiser s se arate
generosi; aliati cu Ludovic al XVIII-lea n 1815, si sporiser exigentele aproape pn la insult.
Puterea si prosperitatea Frantei i surprinseser si le strniser invidia. Ei o crezuser epuizat de lungile
rzboaie pe care le avusese. i cnd colo, o vzur, cu mirare, ivindu-se -dup attea necazuri si
nenorociri - att de frumoas si nc att de puternic nct, la Congresul de la Viena, domnul de
Talleyrand si ngduise s joace un rol principal. i cabinetele si popoarele voiser s profite, n egal

msur, atunci cnd li se ivise perspectiva unei noi cruciade mpotriva noastr. Dar ura lor fusese oarb
cci, daca, pe de o parte, tineau mortis sa ngenunche Franta, pe de alta, voiau s ntreasc Restaurati^
Or, umilintele din acea epoc imprimar noului guvern un
fel
de deprimare din care nu si-a mai revenit si care a si constitui unul dintre motivele cderii sale. Natiunea
n-a putut ier
378
iciodat familiei regale suferintele impuse de cei pe care ea _a numit aliati". Dac i-ar fi numit
dusmani", ranchiuna noate c n-ar fi fost att de puternic. Acel sentiment, perfect scuzabil, poate c
era, ntr-o oarecare msur, putin nedrept. Sigur c nici lui Ludovic al XVIII-lea nu-i fcea plcere s
vad tunurile prusacilor ndreptate ctre palatul Tuileries. Aparitia mantalelor albe ale ofiterilor austrieci,
nchiznd intrarea n Piata Carrousel, n timp ce soldatii lor despuiau de ornamente Arcul de Triumf,
sigur c nu-i surdea nici lui. Dup cum nu cred c-i fcea plcere s-i vad pe strini intrnd pn si n
apartamentele sale si lundu-i tablourile care-i mpodobeau palatul. Era ns silit s suporte aceste
tlhrii, s strng din dinti si s tac. Pe de alt parte, numai datorit fermittii sale s-a putut pstra
intact podul lena, pe care Bliicher1 voia s-1 arunce n aer, ca si coloana din Piata Vendome, pe care
aliatii voiau s-o doboare si s si-o mpart ntre ei. Aceast din urm cerere a sa s-a bucurat si de
sprijinul tarului Alexandru. Acest suveran generos, n ciuda antipatiei sale fat de familia regal si a
fgduielii, fcute la nceputul campaniei, cum c n-o va ajuta n nici un fel s se urce pe tron, s-a folosit
totusi de influenta pe care o avea acea coalitie, pentru a mai modera sacrificiile pe care toti acei strini
voiau s ni le impun.
N-am izbutit niciodat s aflu care fusese planul su dup btlia de la Waterloo. Poate c nu avusese
nici unul si plutea n acel vag ale crui inconveniente le artase Pozzo, ntr-un mod att de hazliu,
printului regal al Suediei2, n 1813.
1 Gebhard Leberecht de Bliicher ( \ 742 - 819), feldmarcsal al armatelor prusiene, nvins de Davost la
Auerstadt, apoi la Champaubcrt si Montmirail de ctre Napoleon n campania din 1813, a hotrt totusi,
prin sosirea sa pe cmpul de lupt, soarta btliei de la Waterloo. Intrnd n Paris, a svrsit acte
revolttoare de pr"d !?m> a Jefuit Palatul Saint-Cloud, si-a stabilit resedinta la Rambouillct si a
ln mod josnic si rusinos populatia din departamentele nvecinate. colo Jeu-Baptiste-Jules
Bernadotte ( 1 764 - 1 844). Sergent n marin, n 1789, rzb ' " '""2> gcncral de divizie n 1793,
ambasador la Vicna, apoi ministru de ' '"
drept' '" !7^9' maresal a' Frantei n 1804. Dizgratia! de Napoleon, este desemnat
Prin T'-' mostcmtor al Suediei, n 1810, pentru ca n 1814 s devin regele Suediei. Nap0]C satna sa cu
Dcsiree-Clary, era cumnat cu Joseph ^Bonaparte, fratele lui
379
Desi m vd obligat s m ntorc napoi, trebuie totusi s amintesc despre acea mprejurare.
n timpul campaniei din Saxa, Pozzo si sir Charles Stewart fuseser trimisi - n calitate de comisari, unul
rus cellalt englez - la oastea suedez. Aliatii se temeau ntruna de trecerea lui Bernadotte de partea lui
Napoleon. Pn la urm, acesta se hotr s-si vad de treab, asa c lu parte la btlia de la Leipzig.
Deruta armatei franceze fu complet Imediat dup asta, spiritul gascon a lui Bernadotte, lund-o razna,
se gndi c n-ar strica s ncerce a pune mna pe tronul Frantei. Asa c deschise discutia cu Pozzo, n
legtur cu acest lucru. Necuteznd s i-o spun de-a dreptul, ncepu printr-o lung teorie care duse la
concluzia c tronul trebuia s apartin celui mai demn, si c Franta s fie lsat s-si aleag singura
regele.
-V multumesc, monseniore! strigase Pozzo.
- De ce, generale?
- Pentru c sunt sigur c m vor alege pe mine!
- Pe dumneata?
- Sigur; fiindc m socot cel mai demn. Cum poate cineva dovedi contrariul? Ucigndu-m? Se vor
prezenta altii...

- Eu zic s fim seriosi, cu acel cel mai demn", al dumneavoastr! Cel mai demn s ocupe un tron este pentru pacea lumii - cel care are cele mai multe drepturi...
Bernadotte n-a cutezat s mping discutia prea departe, dar nu 1-a iertat niciodat pe Pozzo.
Sub o alt form, acesta i-a dat aceeasi lectie si tarului, n 1815. Aflnd despre victoria de la Waterloo,
tarul Alexandru i porunci generalului Pozzo, care se afla alturi de ducele de Wellington, s se opun
marsului armatei si sa ncerce s cstige timp, nengduindu-le englezilor s intre m Franta nainte ca
ostile austriece, ruse si prusiene s fi PuS piciorul pe pmntul acestei tri. Tarul voia ca Ludovic^
XVIII-lea s astepte n Belgia hotrrea ce avea sa-t pecetluiasc soarta. Primind acea depes, Pozzo se
cumplit de ncurcat. Cunostea aversiunea tarului feta
380
Rourboni- Aceast aversiune sporise de cnd Alexandru ,Acoperise un proiect de aliant ntre Franta,
Anglia si Austria, pus la cale n timpul Congresului de la Viena, de ctre Talleyrand, total ostil Rusiei.
Copia dup acest proiect, uitat . cabinetul regelui, fusese trimis de ctre domnul de faulaincourt,
tarului, n timpul celor o O sut de zile". La nceput, Alexandru nu-i dduse prea mare important,
creznd c era o inventie a lui Napoleon pentru a-1 rupe de aliati; dar a doua copie dup acest proiect
fiind gsit n hrtiile luate domnului de Reinhard, tarul nu mai avu nici un dubiu, si aceast descoperire,
adugndu-se tuturor celorlalte nemultumiri din anii precedenti, l fcu s nu mai ncline ctre Ludovic
al XVIII-lea. Manifestndu-si pe fat sila de negociatorii trimisi de rege, de la Paris, era dificil de
prevzut ce avea s ias din toat povestea asta.
Pozzo nu era rus sadea si dorea s rmn n Franta, pe care o gsea pe gustul lui, condus de un suveran
care-i era deosebit de obligat. ovi o vreme, apoi se duse la ducele de Wellington:
- Vin s-ti ncredintez un lucru care-mi d o oarecare btaie de cap, i spuse el; iat depesa pe care am
primit-o, iat si rspunsul pe care trebuie s-1 dai!
i citi - ceea ce-i poruncise tarului s fac - ducelui de Wellington care persist n a avansa imediat spre
Paris si a-1 lua si pe Ludovic al XVIII-lea cu el.
- Vrei, spuse el, s te mentii pe pozitie, n ciuda obiectiunilor pe care sunt obligat s le ridic?
Ducele i ntinse mna.
- Conteaz pe mine! Conferinta s-a desfsurat ntr-adevr exact asa cum mi-ai raportat!
- Atunci, relu Pozzo, nu mai e nici un moment de Pierdut! Trebuie actionat n consecint.
E lesne de nteles c nimeni nu afl nimic, n jurul
egelui se tesuser o sumedenie de mici intrigi. Domnul de
a leyrand se bosumfl; el avea un alt plan, dar al crui scop
uicipal era s se tin ct mai departe de tar. nc nu stia c
exartdru pusese mna pe hrtiile lui Reinhard, dar se temea
381
tot timpul ca nu cumva s scape cuiva, ceva; Pozzo nu ave destul ncredere n el pentru a-i istorisi exact
cum sttea lucrurile. Ducele l hotr s i se alture regelui care, la rndul su, consimti s renunte la
domnul de Blacas1. Sosir la Pari ct putur de repede si regele fu bombardat n palatul Tuileries,
conform expresiilor pitoresti ale lui Pozzo, cnd ne istorisi aceast isprav.
Odat treaba fcut, Pozzo se arunc ntr-o caleasca si merse nebuneste ca s-i ias nainte tarului.
Acesta urma sa fac un popas la Bondy; Pozzo goni mai-mai s-si frng gtul si-1 ajunse pe tar la
cteva leghe de Bpndy; i spuse gfind c Parisul fusese ocupat si c palatul Elysee era gata s-1
primeasc. Tarul l lu n trsura sa. Pozzo i descrise - cu mult nsufletire - btlia de la Waterloo, ddu
o important deosebit manevrelor lui Blucher, zugrvi intrarea n Franta, cordialitatea primirii,
imposibilitatea de a se mai opri cnd nu mai ntlnise n cale nici o piedic si, n sfrsit, hotrrea pe
care o luase ducele, de a ocupa Parisul. Tarul l asculta cu interes.
- Acum, spuse el, trebuie s lum o hotrre n legtur cu situatia politic. Unde 1-ai lsat pe rege?
- La Tuileries, mria-ta, unde a fost primit cu bratele deschise!
- Cum, Ludovic al XVIII-lea e la Paris? Se pare c Domnul a voit astfel! M rog, ce s-a ntmplat, s-a
ntmplat, n-are rost s mai vorbim despre asta! La urma urmei, poate e chiar mai bine!

V dati seama ct de usurat s-a simtit ambasadorul n fata acelei resemnri. Cu toate c avea o ncredere
deplin n loialitatea ducelui de Wellington, Pozzo era foarte tulburat de felul cum privea tarul
evenimentele; cci, tot att de autocrat
1 Ducele de Blacas il'Aulps (1771 - 1839). cpitan pe vremea Revolutie'' Mai trziu a plecat n Provencc
unde a slujit n armat pn la Restauratie. In 181 > devine ministru al Casei Regale si secretar de Stat.
n 1815, este numit ambasador^1 Ncapolc unde negociaz cstoria ducelui de Berry. L-a urmat pe
Carol al X-'c^ exil si a murit la Goritz. Cei doi fii ai si au dat dovad de acelasi devotament ftta ramura
vrstnic a familiei de Orlcans.
.. a,
382
-t era de liberal, nu ezita s-si trimit slujitorii n fundul Pe. rjej; ori de cte ori acestia nu-si fceau
datoria.
Tarul si continu drumul si veni s trag, pentru
te la Elysee. Nu le pstr ranchiun dect lui Talleyrand ni ii Matternich; austriacul izbutise s triumfe,
francezul, n
l *^
.
. - , 1111
,
v
1 v
1
sc.
si ddu duhul la putin vreme dup asta.
n timpul celor O sut de zile", unchiul meu, Edouard l nsoti pe rege n Belgia. El mi istorisi toate
cazurile prin care trecuser la plecare, n timpul cltoriei, cum sj ai sederii lor n strintate. Monsieur
si fiul su -ducele de Berry - nu se prea bucuraser, prin noroaiele din Artois, de cine stie ce
consideratie, cu toate c n discretia lor, emigrantii nu mai conteneau s-i laude. Familia regal fusese
tratat, la Bethune, cu o indiferent si cu o asprime, neasteptate; cu toate astea, multi dintre membrii ei
izbutiser s treac granita. Veniser pe cheltuiala lor, la Gnd, ca s-i alctuiasc o gard regelui, care le
accept serviciile cu aceeasi nepsare ca si la Tuileries.
Domnul de Bartillat, ofiter de gard, mi-a spus c fusese la Gnd si c, la un moment dat, campania pe
care o comanda devenise foarte mare; c desi fusese alctuit pe cheltuiala oamenilor mnati de zelul lor
fat de rege, nici el, nici ei nu auziser niciodat nici un cuvnt de multumire din partea acestuia, ba mai
mult dect att, se ndoia chiar dac-i si observase. Probabil c regii se tem s nu se compromit n ochii
celor care tin cu ei, dac le fgduiesc s-i rsplteasc si dac emigratia se prelungeste.
Oare s mai vorbesc despre acea oaste a lui Alost,
comandat de ducele de Berry, condus ntr-un mod att de
deplorabil n clipa n care a nceput btlia de la Waterloo?
ucele de Wellington a explicat, fr menajamente si n mod
a| x
lEdouarcl Dilloii (1751?- ! 839), conte si general francez. Pajul lui Ludovic l-lea, a ajuns mai
trziu colonel n regimentul Dillon cu care a luptat n
^TOcrica A
gene i - cm'8ral 'n armata printilor, apoi a intrat n serviciul Angliei. Locotenent Ca, ,a m '^14,
ambasador la Dresda si la Florenta, ajunge primul sambelan al lui 01 al X-loj>
383
4
i
public, greseala printului de Berry cruia i-a reprosat, fr jen, distrugerea unui pod.
Ducele de Berry a ncercat s se scuze, invocnd rapoartele gresite care au fcut s se cread c btlia
fusese pierdut.
- Un motiv n plus, monseniore, i-a rspuns ducele; cnd tu ncerci s-ti salvezi pielea, nu trebuie s-i
mpiedici pe bravii ostasi, care au luptat alturi de tine, s se retrag n mod onorabil!
Acum as vrea s vorbesc putin despre abnegatia fr margini a unui soldat. Edouard Dillon primise ca
sarcin, din partea regelui, dup btlia de la Waterloo, s dea ajutor rnitilor francezi aflati n spitalele
din Bruxelles. La un moment dat, ajunse n dreptul unui pat unde, unui subofiter din garda imperial,

tocmai i se tiase un brat. Drept rspuns la ofertele pe care i le fcu unchiul meu, acesta i arunc n fat
bratul nsngerat pe care tocmai i-1 amputaser.
- Du-te si spune celui care te-a trimis, c mai am nc un brat pe care-1 voi pune tot n slujba
mpratului!
Prima mea grij, sosind la Paris, a fost s-i fac o vizit domnului de Talleyrand. Fusesem rugat de tatl
meu s-i explic, n amnunt, situatia penibil n care se aflau francezii din Piemont. M-am achitat destul
de prost n aceast treab; nu m-am simtit niciodat bine n prezenta domnului de Talleyrand. M-a primit
totusi extrem de politicos si, cnd i-am spus c, la sfrsitul lunii, aveam s vin dup rspunsul su,
fiindc urma s plec la Torino, el m-a sftuit s nu m grbesc s-mi fac bagajele; de unde am tras
concluzia c era vorba ca tata s fie trimis n alt parte, dar n-am mai cutezat s-1 ntreb unde.
Am fost ntotdeauna extrem de timid fat de oamenii cu functii nalte si nu i-am putut suporta dect
atunci cnd aveam certitudinea c nu trebuia s le cer nimic. Atta vreme ct-tata avea o slujb, m
aflam ntr-o stare de dependent pe care o suportam extrem de greu fat de acesti oameni, cu toat
bunvointa pe care mi-o artau.
384
Eroul nostru, ducele de Wellington, deveni executorul spolierilor impuse de aliati. Sub pretextul c
englezii nu cereau nimic, i se pru c svrseste un act demn de laud, s smulg tablourile de pe peretii
muzeelor noastre. Nu e vorba de o figur de stil: faptul s-a petrecut aievea. A fost vzut, cocotat pe o
scar si dnd jos, cu minile lui, tablourile, n ziua n care aliatii au luat caii de bronz de deasupra
Arcului Carousel, el si-a petrecut dimineata, cocotat pe monumentul aflat peste drum de ferestrele
regelui, supraveghind atent acea treab. Seara, a luat parte la o mic serbare dat de doamna de Duras, n
cinstea regelui Prusiei. Nu ne-am mai putut ascunde indignarea; el ne lu peste picior si fcu o multime
de glume nesrate, desi n-avea nici un drept s se poarte astfel. Indignarea noastr era legitim si - n
orice caz - mai ndrepttit dect conduita sa. Strinii ne fuseser prezentati ca aliati; noi i primisem ca
aliati; dar ei se purtau ca niste barbari. Conduita ducelui i ndemn pe toti cei n subordine s devin
obraznici. Simt cum mi clocoteste si acum sngele n vine, numai cnd aud vorbindu-se de un oarecare
animal, pe nume MacKenzie, intendent sau, cum i se spunea n englez, pltitor al trupelor. Se vorbea cu
mult seriozitate si tristete, de dificultatea prin care trecea Franta, de a achita imensele datorii impuse de
strini.
- Fleacuri! spuse MacKenzie, rznd cu hohote, faci putin scandal si s vezi ce repede se aranjeaz
lucrurile. Vin de la Strasbourg; m-am nimerit acolo chiar n ziua n care generalul prusac adunase o sum
despre care toti ziceau c ar fi enorm. Ei bine, toat lumea mnca linistit, fr s se sinchiseasc de
nimic!
Dac as fi putut, 1-as fi ucis cu privirea.
Ducele de Duras, primul gentilom al Camerei, era
angajat cu anul (dintre toate posturile de la Curte, acesta era
lngurul care nu tinea doar un trimestru); doamna de Duras
cuia la Tuileries. Fiind foarte bun prieten cu ea, de multi
^ni> i neavnd unde sta n acel moment, locuiam la ea.
'tuatia ei o obliga ca - din cnd n cnd - s primeasc o
ultime de lume; zilnic ns, n salonul ei, nu ntlneai dect
385
ctiva obisnuiti ai casei. Se discuta foarte liber si n mod ct se poate de rezonabil. Probabil c discutiile
noastre de atunci astzi ne-ar mira. Dac le-am auzi, ni s-ar prea extravagante desi erau destul de
cuminti si de la locul lor, pentru acea vreme.
Doamna de Duras era foarte liber n expresii. Ea admitea toate opiniile si nu le socotea deloc
duntoare partidului regalist. Era mai ales adepta acelor idei generoase care nu-i compromiteau pozitia
de mare doamn de care se bucura, cu att mai mult cu ct o asteptase de atta vreme.
Nu se putea totusi consola cu excluderea domnului de Chateaubriand, dup rentoarcerea din Gnd.
Dup ce fusese ministru de interne al regelui fugar, nu putea pricepe de ce acum - cnd regele si

recptase tronul - Ludovic al XVIII-lea nu-i mai confirmase numirea. Expresiile sale, prin care-si
exprima dezaprobarea, desi aveau un anumit lustru, erau totusi foarte gritoare. Fiica sa, printesa de
Talmont, nu mprtsea modestia mamei sale. nflcrarea i era mare, dar fiind att de tnr si de
frumoas, exaltarea ei era plin de gratie. Se mritase la cincisprezece ani, n 1813, cu singurul
mostenitor al familiei de La Tremouille. Adrien de Montmorency spunea c asta era una dintre acele
nunti istorice" si c, atunci cnd va fi nsrcinat, faptul va constitui un eveniment national. N-a mai
constituit, pentru c domnul de Talmont a murit n 1815 fr s lase urmasi; n ziua nmormntrii,
ducele de Duras a strigat:
- E groaznic s fii vduv la saptesprezece ani, cnd esti condamnat s nu te mai poti mrita dect cu
un print suveran!
Printesa de Talmont n-a prea tinut seam de aceast obligatie, spre necazul tatlui, ba chiar si al mamei
sale.
Dac moartea ducelui de Talmont n-a ndurerat pe nimeni, n schimb, grupul nostru a fost profund
afectat de nenorocirea ntmplat familiei de La Tour du Pin. Hombert de La Tour du Pin-Gouvernet
tocmai mplinise douzeci si doi de ani. Era un biat bun, destul de distins, desi chipul sau frumos si
rsftul printilor l fcuser s fie cam ngmfat-1
386
cele vremuri tulburi, cnd - care mai de care - se nrola n armat, Hombert fusese numit imediat ofiter,
si maresalul-duce de Bellune l luase aghiotant. Nu se poate nega c acest favor nu fusese luat peste
picior de ctre camarazii mai vechi care si cuceriser fiecare grad, cu sabia n mn. Hombert avu o
discutie, cam neplcut, cu unul dintre acestia; tnrul discut pe un ton cam de sus, cellalt fu cam
bdran. Totusi, dup ce mai reflect, Hombert ncepu a-i da dreptate. A doua zi dimineat, intr n odaia
tatlui su si-i povesti exact ce se ntmplase; atta doar c n loc s spun c el era eroul principal, zise
c era vorba de Donatien de Sesmaisons, unul dintre camarazii si. Adug apoi c colegul su l rugase
s-1 ntrebe pe tatl lui cum trebuia s procedeze ntr-o astfel de mprejurare. Domnul de La Tour du Pin,
dup ce-1 ascult cu atentie, i rspunse:
- Pe legea mea, astea sunt lucruri n care n-ai nevoie de sfatul nimnui!
- Deci, dumneata tat, crezi c ar trebui s provoace la duel?
- Nu e musai, dar dac Donatien tine neaprat n-ar fi ru, mai ales c totul s-ar putea termina cu o
strngere de mn. Dar, din pcate, tnrul e nou n armat, pe cnd cpitanul a fcut rzboiul; stii si tu
ce invidie exist ntre ofiterii vechi si cei noi. Totusi, dac as fi n locul lui Donatien, eu m-as bate!
Hombert prsi odaia tatlui su ca s-i scrie cpitanului un bilet, prin care-1 provoca la duel. Rspunsul
nu se ls deloc asteptat. Cei doi ofiteri si ddur ntlnire la prnz, n pdurea Boulogne.
nainte ca ai si s se aseze la mas, Hombert l anunt
Pe tatl su c Donatien l rugase s-i fie martor. Vizibil
ulburat, Hombert o coplesi pe mama sa cu mbrtisrile,
ugand-o s-i umple, cu mna ei, ceasca de ceai. Ea i-o umplu,
azand de pretentiile sale. Sora sa, Cecile, avea obiceiul de a
u Um* Pe seama lui, despre importanta pe care o ddea unei
Ucle de pr ce-i cdea pe frunte.
387
- Ei bine, Cecile, ca s-ti dovedesc c nu sta-i lucrul la care tin cel mai mult pe lume, asa cum pretinzi
tu, uite, renum la ea si ti-o druiesc!
Cecile se apropie de el cu o foarfec n mn prefcndu-se c vrea s-i taie bucla. Apoi l srut pe
frunte'
- Du-te, scumpul meu Hombert, mi-ar veni tot att de greu ct si tie, s-ti tai acea frumoas bucl!
Hombert se ridic, o strnse la piept, apoi se ndeprt pentru a-si ascunde tulburarea. Doamna de La
Tour du Pint creznd c fiul ei era tulburat din pricin c urma s fie martor la un duel, l ajut s-si
ascund agitatia. Hombert plec' Cecile, gsind n cosuletul ei de lucru bucla fratelui su, strig:

- Ah, mam, afl c Hombert renunt la infatuare, dar uite cu ce sacrificiu! Adevrul e c sunt foarte
suprat!
Mama si fiica schimbar cteva regrete ntre ele, dar fr s fie alarmate. Domnul de La Tour du Pin,
nelinistit n privinta lui Donatien, se duse s se plimbe pe Champs-Elysees. Dar nu dup mult timp, l
ntlni chiar pe Donatien a crui privire ngrozit se prea c-i prevestea o nenorocire. Vai! El fusese
martorul si nu fiul su! Hombert primise un glonte drept n mijlocul fruntii, chiar n locul acoperit mai
nainte de acea frumoas bucl, ce devenise acum o relicv att de pretioas. Biatul murise imediat.
Domnul de La Tour du Pin si condamnase singur fiul, n dimineata acelei zile. Primul aghiotant al
maresalului, om cu greutate, vrusese s aplaneze acea afacere, pe teren. Dar Hombert nu acceptase. i
cnd te gndesti c motivele discutiei erau att de nensemnate, nct mpcarea era lucrul cel mai usor
de fcut, chiar mpotriva vointei lui; dar, din nenorocire, tocmai atunci tnrul trnti o vorb nelalocul ei,
spunnd c adversarul sau i se pruse cam smintit, dovad c tinea cu orice pret sa renunte la duel.
Auzind c-1 face smintit, adversarul strig'.
- Cum? M-ai fcut smintit?
Hombert ridic din umeri. Dup dou minute, era mort Domnul de La Tour du Pin nu si-a mai revenit
niciodat dupa acea groaznic lovitur. Ba, dup cte se soptea, se pare
388
L se cam scrntise la cap. Nu vreau s mai descriu disperarea acelei familii dezndjduite. I-am
mprtsit durerea, si salonul doamnei de Duras, cu care aceast familie se afla n relatii foarte strnse, a
fost vreme ndelungat cernit.
Alegerile din 1815 au fost de esent pur regalist; nobilimea a votat, aproape n ntregime, pentru
monarhie. Era unica sans pe care o avea, dup patruzeci de ani, s-si recapete oarecum superioritatea,
n Franta. Dac s-ar fi artat calm, rezonabil, generoas, luminat, ocupat de afacerile trii si aprnd
libertatea, ntr-un cuvnt, dac ar fi jucat rolul pe care se cuvenea s-1 joace aristocratia unui guvern
reprezentativ, n acel moment n care devenise atotputernic, sigur c tronul ar fi gsit un sprijin real n
influenta pe care ea ar fi putut s-o exercite. Dar aceast Camer, pe care la nceput regele a calificat-o
de negsit", s-a artat nebun, exagerat, ignorant, ptimas, reactionar, dominat de interese de
cast. Am vzut-o cernd, sau mai bine-zis urlnd rzbunare, si aplaudnd scenele sngeroase din sud.
Gentilomii au izbutit s fie detestati cu acest prilej, iar dup zece ani, si-au desvrsit opera de
desconsiderare, dup rusinoasa discutie privind despgubirea emigrantilor.
Deputatii, sosind la putere, nc nu ajunseser la acea exagerare la care au ajuns mai trziu. Totusi
Fouche s-a prbusit n fata inamicitiei lor, nc nainte de deschiderea sesiunii. Deputatii si-au manifestat
profunda lor sil si fat de Talleyrand. Poate c Talleyrand ar fi ncercat s-i nfrunte dac ar fi fost
sustinut de Curte. Dar Monsieur i ngduia ducelui de Fitzjames s spun n gura mare:
- Ei bine, monseniore, urtul la schiop va dansa de-acum ncolo cum o s-i cntm noi!
Monsieur aproba printr-un surs acel limbaj mpotriva unui om care, n decurs de dousprezece luni, i
asezase pe Bourboni de dou ori pe tron.
Pe de alt parte, lui Ludovic al XVIII-lea treburile
tatului i se preau cumplit de apstoare si resimtea din ce n
^ mai mult sacrificiul pe care-1 fcuse, ndeprtndu-1 pe
ac&s. Colac peste pupz, tarul Alexandru, din protector
389
zelos al lui Talleyrand - cum fusese n 1814 - devenise dusmanul lui de moarte. Asa c pn la urm,
domnul de Talleyrand, cednd n fata tuturor acestor piedici, si-a dat demisia ce i-a fost acceptat cu o
grab la care nu s-ar fi asteptat pentru nimic n lume.
n aceeasi sear, m-am dus la el; s-a apropiat de mine si mi-a spus c ultimul act, pe care mai apucase s1 semneze fusese numirea tatlui meu ca ambasador la Londra.
ntr-adevr numirea - desi contrasemnat de Richelieu - fusese fcut de Talleyrand. O ceruse regelui
nc din 1814, dar Monsieur i fgduise contelui de la Chrtre, primul su gentilom, s-i pstreze acest
post si, cum regele se plictisea de moarte cnd l vedea, prefera s aib un ambasador prost la Londra,

dect un slujitor incomod la Tuileries, asa c pn la urm fu de acord s plece si s scape de el. n ciuda
imenselor avantaje de care se bucura domnul de La Chrtre, numit pair, duce, prim-gentilom al camerei
regale, cu o pensie mai mult dect consistent, n camera pairilor, si cu o alta pe lista civil, se supr
cumplit c fusese rechemat de la Londra.
O dat cu numirea, tata primi, din partea ducelui de Richelieu, si o scrisoare prin care era chemat la
Paris. El nu voia totusi s prseasc orasul Torino nainte ca soarta compatriotilor nostri s fi fost
definitiv rezolvat. Asa c aceast treab 1-a mai retinut cteva sptmni, perioad n care eu a trebuit
s duc cteva tratative extrem de neplcute cu domnul de Richelieu. nc din prima sear pe care am
petrecut-o la doamna de Duras, am vzut intrnd n salon un om nalt, cu o figur frumoas; pletele sale
crunte contrastau cu un chip nc tnr. Avea vederea slab si clipea din ochi, cu o grimas ce nu-1
fcea chiar din cale-afar de agreabil. Purta cizme, era mbrcat destul de prost ns cu oarecare afectare;
dar chiar si n acel costum de duzin, si pstrase aerul de mare senior. Se arunc pe o sofa, vorbi tare, cu
un gl^s nemultumit si strident. Un usor accent, cteva locutiuni si unele formulri strine m convinser
c nu era francez. ' totusi att limbajul, ct mai ales sentimentele pe care si ^ exprima m fcuser s
resping aceast idee. Am observat ca
390
era prieten cu toti prietenii mei. M pierdeam n tot felul de esupuneri m iegtur cu acel necunoscut: era
ducele de Richelieu care se napoiase n Franta, dup ce plecasem eu.
Impresia pe care mi-a fcut-o aceast prim ntlnire nu a schimbat niciodat. Comportarea sa mi s-a
prut ntotdeauna dezagreabil si nepoliticoas. Caracterul lui frumos si nobil, jnclinarea sa nnscut
ctre afacerile de Stat, patriotismul lui nflcrat, toate astea tineau mai mult de stim dect de simpatie.
Doctorul Marshall - despre care mi se pare c am mai vorbit - sosi ntr-o dimineat, la mine acas, ca smi aduc o scrisoare. Era destinat lui Fouche, pe atunci n Belgia, si continea, zicea el, nu numai
amnunte despre o intrig ce se urzea mpotriva guvernului regelui, ci si cifrul ce slujea acelei
corespondente. Nu voia s ncredinteze un lucru att de important dect tatlui meu, iar n absenta lui,
mie. Era urmrit si, dac s-ar fi apropiat de Tuileries sau de vreun ministru, avea motive s se team. Cu
toat lipsa de succes a descoperirii sale (pentru care sunt convins c era foarte bine pltit), voia totusi
s-i fac acest serviciu regelui, cu att mai mult cu ct cunostea atasamentul pe care l avea printul
regent, fat de el. L-am mboldit zadarnic s se adreseze ducelui de Duras; ca si prima oar, m-a refuzat
categoric.
- Scrisoarea, mi-a spus el, e sigilat n asa fel, nct cere o dibcie cu totul deosebit pentru a putea fi
deschis. Te rog, f cu ea ce crezi de cuviint. Voi veni s-o iau napoi, mine dimineat!
i iesi, lsndu-mi-o pe mas. M-am simtit foarte ncurcat cu acea bomb pe care mi-o pusese n mn.
Parc o vd si acum n fata ochilor. Era destul de groas si fr plic, aa c se vedea limpede c
cuprindea mai multe pagini. Avea 0 pecete fcut din miez de pine alb pe care erau trasate cu Penita
trei litere j, n felul urmtor:
fff
Cunosteam importanta pe care tata o dduse odinioar curnentelor procurate de Marshall. N-aveam cui
solicita un at mtr-o asemenea situatie care, nainte de orice, cerea s
391
respect secretul. Dup o matur chibzuint, m-am hotrt-m-am dus la Tuileries si 1-am rugat pe ducele
de Duras s vin s vorbeasc cu mine; el cobor din palat si se urc n trsura mea. I-am povestit ce se
ntmplase si i-am dat scrisoarea s i-o nmneze regelui.
Dar Ludovic al XVIII-lea era la plimbare si nu se ntorcea nainte de cteva ceasuri. Lui Duras i veni
ideea s i-o duc ducelui de Richelieu. Am fost de acord. Ducele de Richelieu ne primi mai mult dect
rece si ne spuse c n-avea pe nimeni n biroul su care s aib obiceiul si nici talentul de a deschide
scrisori. M-am nfuriat. I-am rspuns c un astfel de talent se gsea cu att mai putin n odaia mea, c eu
mi fcusem datoria si c socoteam c ncredintasem documentul n minile unor oameni competenti.
Odat sarcina ndeplinit, i-am spus celui care a venit a doua zi dup scrisoare, c aceasta rmsese la
ministrul regelui. Domnul de Richelieu vru s mi-o dea napoi, dar eu am refuzat s-o iau si ne-am

desprtit destul de nemultumiti unul de cellalt. Dup dou ceasuri, domnul de Herbouville, (directorul
postei n acea vreme), mi aduse acea scrisoare, cu mii de multumiri; fusese deschisa si toat lumea si
dduse seama de importanta ei. Domnul Decazes, ministrul politiei, veni de dou ori, n seara aceea, s
m vad. doua zi dimineat, camerista mea, intrnd n odaie, mi spuse c domnul de Herbouville
astepta s m trezesc; voia s-mi spun c informatiile primite n ajun i strnise dorinta de a intra n
legtur direct cu omul care le procurase. Domnul Decazes m rug s depun toate diligentele, n acest
sens. Marshall sosi la ora anuntat; i-am adus imediat la cunostint mesajul lui Decazes. Dup ce fcu o
serie de mofturi, sfrsi prin a accepta si indic un loc unde ar putea fi ntlnit din ntmplare". Cred c,
lundu-si toate aceste precautii, voia s cear un pret ct mai piprat pentru informatiile sale. Nu 1-am
mai revzut niciodat, dar stiu c a fost mult vreme n slujba politiei noastre. Avea un chip
superb, vorbea deosebit de frumos si avea un aer
de
392
entleman. mi amintesc de o trstur de caracter care m izbise: m anuntase c pecetea va fi
examinat cu mult atentie de persoana care urma s primeasc scrisoarea. Dup ce i-am napoiat-o, mia atras atentia c codita unuia din cele trei jeuri, trasate pe pecetea din miez de pine, fusese atins cnd
deschiseser scrisoarea.
- Va trebui, mi-a spus el, s recurg la mijloace maxime. L-am ntrebat care erau acele mijloace.
- Voi duce scrisoarea ziua n amiaza mare, o voi nmna lng o fereastr si nu voi slbi persoana din
ochi, vorbindu-i ntruna, pn ce va rupe sigiliul. Ea nu va cuteza s-1 examineze prea atent n timp ce
eu o voi tine astfel sub observatie. Treaba asta mi-a reusit ntotdeauna!
Mrturisirea unei astfel de experiente mi-a fcut pielea ca de gin, iar posomorala din ajun, a ducelui de
Richelieu, mi s-a prut un fleac pe lng cinismul acelui om. E adevrat totusi c intrigile ce se teseau n
juru-i, ntr-un fel l scuzau; dar, pe de alt parte, se fcuse spion att dintr-un exces de zel, ct si din
interese personale.
Domnul de Richelieu nutrea pentru astfel de actiuni ura si repulsia caracteristice oricrui om cinstit.
Rupt de societate, el nu putea aprecia firea oamenilor. De altfel, mi-a fcut nedreptatea de a m aseza n
categoria femeilor care umbl cu viclesuguri. M-am simtit cumplit de jignit si m-am tinut ct mai
departe de el. La rndul lui, a fost informat cine eram si s-a suprat de nedreptatea pe care mi-o fcuse
dar era prea timid si nu avea curajul s se explice cu franchete fat de mine. Asa c relatiile dintre noi au
suferit ntotdeauna din Pncina acestui nceput prost. Desi ne ntlneam zilnic, nu ne Dresam nici un
cuvnt.
Comportarea urcioas a ducelui de Richelieu i-a adus esea o droaie de dusmani politici recrutati dintre
persoanele re n-au obiceiul s treac cu vederea un astfel de cusur si re Se pare c erau mult mai putin
rezonabile ca mine.
393
Capitolul IX
Tarul Alexandru si ea rmas bun de la ducele de Richelieu. _ Sentimentele patriotice ale ducelui. Caraghioslcurile domnului de Vaublanc. - Sosirea tatlui meu, la Paris. - Procesul maresalului Ney. _
Executia sa. - Exaltarea partidului regalist. - Procesul domnului de La Valette. - Se apeleaz la doamna
duces de Angouleme. - Demersurile ducelui de Raguse. - Acesta o vr pe doamna de La Valette n
Palatul Regal. - Dizgratierea sa. - Furia partidului regalist dup evadarea domnului de La Valette.
Domnul de Talleyrand era ludat c se retrsese ca s nu semneze crudul tratat impus Frantei. Fapt e c
s-a prpdit din pricina necazurilor despre care am mai vorbit, care s-au tot strns pn 1-au dat gata.
Domnul de Richelieu i-a luat locul, la masa tratativelor, si orict de dure au fost conditiile pe care am
fost obligati s le acceptm, poate c ar fi fost si mai dure dac ar fi fost vorba de un alt ministru.
Imediat dup numirea domnului de Richelieu, tarul s-a declarat, sus si tare, campion al Frantei". La
plecare, a mprtit o serie de cadouri unora dintre diplomati, iar ducelui de Richelieu i-a trimis o veche
hart a Frantei, de care se slujiser la conferint si pe care erau trasate numeroasele pretentii teritoriale
ridicate de aliati. De hart, era prins un bilet scris de mna lui n care tarul spunea c ncrederea pe care

i-o inspirase domnul de Richelieu fusese singurul lucru care evitase acele enorme sacrificii ce urmau a fi
impuse patriei sale. Acel cadou, adugase tarul, i se prea singurul demn de nobilul caracter al celui care
- fr ndoial - l va aprecia la justa lui valoare. Un asemenea dar a cinstit, n egal msur, si pe
suveranul care a avut o asemenea idee, si pe ministrul care i-a inspirat-o.
n ciuda acestui succes - despre care ducele de Richelieu n-a btut toba, fiindc nu era un astfel de om, si
despre care nu s-a aflat dect mult mai trziu - inima ducelui sngera cumplit din pricina acelui tratat.
Sunetul glasului su, cnd 1-a citit n plin Camer, gestul cu care a aruncat hrtia pe masa de la tribun,
dup ce si-a ndeplinit acea penibila datorie, au rmas n istorie si au nceput a reconcilia toate spiritele
care pn atunci fuseser dezbinate si care-1
394
socotiser pe duce un mare viclean, desi nimic nu era mai nedrept ca aceast nvinuire: ducele de
Richelieu era francez, francez pn n mduva oaselor, si nu un emigrant. Era - ca s jn exprim mai clar
- un liberal si un patriot, n timpul primului su ministeriat, a ntmpinat inconvenientul de a nu prea
cunoaste persoanele si, pentru un ministru cu greutate, acest lucru e tot att de important ca si afacerile
politice. Aceast necunoastere 1-a fcut s accepte, fr nici o dificultate, pe un coleg propus de
Monsieur. E vorba de domnul Vaublanc1, care n-a ntrziat s dea dovad de o prostie att de plin de
ridicol, nct i-ar fi fcut pe toti s se tvleasc de rs dac n-ar mai fi fost ct de ct strunit si ajutat de
printii ce fceau parte din Camer. Adevrul e c toate absurdittile erau molipsitoare, n acele
mprejurri. Domnul de Vaublanc ncerc - chiar de la nceput - s urzeasc intrigi mpotriva ducelui de
Richelieu; dar ele fur dejucate de ncrederea pe care strinii o aveau n acest om integru.
Cam n acea epoc, Monsieur i-a druit lui Vaublanc un bidiviu mare, alb ca neaua. Asa cum sttea n sa,
n grdina ministerului de interne, parc ar fi fost nssi statuia lui Henric al IV-lea; dup el, nimeni nu
era n stare s mearg clare mai bine dect domnia sa. Dac pretentiile lui s-ar fi oprit aici, ar fi fost
bine; dar pretindea acelasi lucru n tot ce fcea, exagernd n asa hal lucrurile si manifestnd - n prostia
lui - o necuviint de necrezut.
Desi nu-mi prea fcea cinste - chiar n talmes-balmesul pe care-1 scriu - nu-mi pot refuza plcerea de a
nu aminti de o glum care a avut ntotdeauna darul s m fac s rd, ori de cte ori mi-am adus aminte
de ea. n anul acela, boii, - n loc s fie grasi, erau mici si slabi; cineva a remarcat acest lucru, ]n fata
doamnei de Puisieux:
' Vincent-Marie Vienot, conte de Vaublanc (1756- 1845), deputat n Adunarea
_?.gislativ (unul dintre organismele din 13 vcndemiar), membrii n Consiliul celor
k'ici-Sutc, proscris n 18 fructidor. Rentors n tar dup 18 brumar, a fost prefect,
n si conte al Imperiului, n 1814, ajunge prefect al Marsiliei, iar n 1815, ministru
'"terne. Deputat al ultra-regalistilor, dup 1830 s-a retras din viata publica.
395
- Cred si eu, a zis ea, bietele animale au avut prea mult de suferit din pricina tmpeniilor debitate de
nepotul lori Vaublanc!
Aceeasi doamn de Puisieux, vzndu-1 pe domnul de Bonnay de o paloare excesiv, gata s dea pe gt
un pahar cu sirop rosu de migdale, l opri, strigndu-i:
- Ah, nefericitul! Se pregteste s-si bea sngele! Dac am fi trit ntr-o epoc mai putin fecund n mari
evenimente, cuvintele doamnei de Puisieux ar fi fcut tot atta vlv ct si cele ale doamnei de CornueR
n sfrsit, tatl meu isprvi, de bine de ru, afacerea privitoare la francezii care locuiau n Piemont, asa
c remise - completnd tratatul de la Paris - restul Savoiei, regelui Sardiniei. Regele Ludovic al XVIIIlea putea fi tot att de ncntat, la Tuileries, cum ar fi fost dac s-ar fi aflat la Torino. Ambasadorul su
nu-i mprtsea ctusi de putin ncntarea si acest ultim act pe care-1 mai semn, n calitate de trimis al
Frantei, n Italia, i csun atta neplcere nct refuz, chiar cu oarecare sil, Marele Cordon care-i
fusese oferit cu prilejul acelei restituiri. Adevrul e c tata trsese ndejde - pentru tot ceea ce fcuse - la
ordinul Saint-Esprit, si dac prejudectile pe care le avusese n tinerete l mai fceau s doreasc si acum
acel att de rvnit ordin francez, pe de alt parte, nutrea un dispret ftis pentru orice fel de decoratie
strin.

Sosind la Paris, ducele de Richelieu l coplesi cu dovezile sale de ncredere. Pregtirile pe care trebuia s
le fac, pentru a se duce la Londra, l retinur vreme mai ndelungata n capital, avnd mhnirea de a fi
chemat s ia parte la procesul maresalului Ney. Nu vreau s intru n amnuntele acelei deplorabile
afaceri, care ne-a tinut ntr-o cumplit stare de ncordare, n timpul ultimelor zile ale procesului, pairii si
toti cei de care depindea sentinta primir
1 Joc de cuvinte: veau - care se pronunt vo, nseamn vitel; deci, tradus ad literam, vaublanc ar nsemna
vitel alb.
- Doamna Cornuel, nscuta Anne-Marie Bogol (1605 - 1644), fiica unu' intendent al ducelui de Guisc; a
avut ambitia s aib un salon cu care s-1 concurez pe cel al doamnei de Rambouillet.
396
j
ujtime de scrisori de amenintare. Toti erau aproape siguri pairii aveau s-1 condamne pe maresal. I s-a
reprosat si gelui, destul de vehement, c nu-1 iertase pe maresal. M c ar fi putut; m ndoiesc de
asemenea c ar fi vrut.
rnd judeci, dup ani, astfel de evenimente, nu mai tii seama de impresiile de moment. Tuturora le era
fric si nimic nu e j cumplit ca frica. Pe urm, ncepuse a bntui un fel de molim a rzbunrii. Nu dau
alt exemplu privitor la aceast molim dect faptul c ducele de Richelieu a ncredintat acest nroces
Curtii pairilor. Fiindc acel nobil si frumos maresal nu mituse s se apere, nu cred c mai era cu putint
s-i smulg acelei Camere prada pe care o nsfcase, fr s ias trboi. Am vzut, mai trziu, un alt
rege, interpunndu-se personal ntre furia poporului si capetele pe care le cerea norodul dezlntuit. Dar,
mai nti de toate, acel rege era - dup mine - un om superior si, apoi, oamenii cinstiti din partidul su
apreciau si ncurajau moderatia. Regele risca o rzmerit; viata lui putea fi curmat, dar nu si puterea sa.
Existau si n 1815 - trebuie s recunoastem acest lucru - oameni cinstiti; dar strinii cereau neaprat s se
dea o pild care s pun stavil trdrii. Europa spunea:
- N-avesi dreptul s fiti generosi, s faceti pe indulgentii cu pretul sngelui nostru!
Ducele de Wellington a dovedit acest lucru, refuznd
capitularea Parisului. Iertarea maresalului Ney sttea deci mai
mult n minile sale dect n cele ale lui Ludovic al XVIII-lea.
S mai adugm cum c pedeapsa cu moartea, din motive
politice, se nftisa pe atunci - n ochii tuturor - ca un drept
firesc si s nu uitm c, datorit blndetii guvernului de
Restauratie, am vzut crescnd si rspndindu-se n general
1(ieile unui liberalism naintat. Nu pretind s scuz n nici un fel
frenezia ce domnea n acea epoc. Am fost si atunci tot att de
indignat ct as fi astzi, dac as vedea niste oameni din nalta
societate c fac uz de slujbele lor ca s pzeasc un
ntemnitat, ferecat n celula lui, culcndu-se alturi, de team
a cel nchis s nu evadeze, iar altii, oferindu-se n mod
0 untar, s-1 duc la locul supliciului; grzile solicitau ca pe
397
cine stie ce favoare ngduinta de a mbrca uniforma de jandarmi pentru a-1 pzi ct mai bine si a nu-i
lsa nici o sans unui vechi soldat, hrsit n attea lupte, fr ca cineva s manifeste fat de el o ct de
mic und de simpatie. Toate aceste lucruri sunt pur si simplu odioase, dar - din nenorocire - sunt
adevrate. Vreau doar s constat c, pentru a-1 ierta pe maresalul Ney, trebuia mai mult dect buntate,
trebuia un mare curaj. Or, regele Ludovic al XVIII-lea nu era un om crud din fire; era ns, ntr-un mod
mult prea exclusiv, print, pentru a pune n balanta intereselor sale viata unui om drept contragreutate.
Dar toate nedrepttile civilului se sterseser cu timpul rmnnd n memoria tuturora doar militarul
ntreprinztor la care se fcea adesea apel, si care trudise - cu o putere supraomeneasc - pentru binele
patriei. Un proverb popular spune: Numai mortii nu se mai ntorc niciodat". Am observat totusi c, n
timpul revolutiilor se ntmpl, adesea, ca mortii s revin, mi aduc aminte c ntr-o zi, n timpul

procesului maresalului Ney, luam masa la domnul Vaublanc. Intre timp, sosi si tatl meu, care prsise
palatul Luxembourg, anuntndu-ne c, la cererea avocatilor maresalului, se luase o pauz. Domnul de
Vaublanc se ridic brusc n picioare si, azvrlindu-si servetul ct colo, strig:
- Dac domnii pairi si nchipuie c voi consimti s fiu ministrul unui corp legiuitor care d dovad de
atta slbiciune, ei bine, se nsal! nc o lasitate ca asta si toti oamenii cinstiti si vor ascunde, cu jen,
obrazul!
Se aflau, la acea mas, peste treizeci de persoane dintre care multi deputati care luar partea gazdei. Nu
era totusi vorba dect de o scurt pauz, absolut legal si obisnuit, care nu se refuz niciodat, n nici
un proces. V puteti da lesne seama pn unde ajunsese exaltarea regalistilor. Dup ce ne-am urcat n
trsur, si eu si tata ne-am artat indignarea. Dac am fi cutezat s ne-o exprimm, n cas, de fat cu
LLl aflati acolo, cred c am fi fost, pur si simplu, linsati. i asa era socotiti printre cei care nu gndeau
just". Dup ordonai^ din 5 septembrie, s-a constatat c eu gndeam ca o scroaia
398
, rdeti, dragii mei, fiindc asta a fost expresia textual a ror marilor doamne, cu care m-au categorisit
din toat
M ntlneam mai peste tot cu ducesele de Raguse si aj ales la doamna de Duras, unde aproape c
deveniser , _aie casei. Aflasem despre maresal c - fr s-1 fi iubit pe *rapoleon _ se simtea cumplit
de vinovat c-1 trdase. Strinii, re erau mult mai bine informati despre toate aceste lucruri, u fost primii
care mi-au explicat ct de mult fusese calom-iat loialitatea maresalului. Pe de alt parte, am remarcat n ciuda insultelor cu care-1 coplesea partidul bonapartist - ct de fidel rmsese acest om fat de fostii
si camarazi. De cte orj erau njurati, le lua ntotdeauna aprarea, cu putere si cu nsufletire, i luda
fr nici o reticent si devenise protectorul activ si zelos al tuturor celor molestati. Aceste fapte ncepur
a m determina s-1 privesc cu alti ochi, s-i apreciez spiritul distins si conversatia animat si variat,
calitti pe care nimeni nu i le putea contesta. Dar iat c veni si ziua n care admiratia mea pentru el avea
s nfloreasc brusc, aidoma unui boboc sub lumina puternic a soarelui.
Domnul de La Valette1, convins de nevinovtia sa si sigur c n-avea ce pierde, se constitui prizonier. Ar
fi fost achitat dac n-ar fi aprut pe neasteptate un document si iat cum: btrnul domn Ferrand,
directorul postei, fusese cuprins de o asemenea groaz n ziua rentoarcerii lui Napoleon, nct nu cutez
s mai plece, dar nici s rmn, l rug deci pe domnul de La Valette, predecesorul su, sub mprat, si semneze un permis pentru niste cai de post. Acesta refuz vreme ndelungat; pn la urm, nvins de
lacrimile doamnei rerrand si pentru a potoli spaima btrnului, si puse numele 'n josul unui permis dat,
n cabinetul su, nconjurat de dmnul Ferrand si de ntreaga sa familie, plin de
Bona "toine-Marie Chamans, conte de La Valette ( 1 769 - 1830), aghiotant al lui !Uj j^art.e' ""'nistru
n Saxa, directorul postelor, consilier de Stat. Trecnd de pftrtca salvat ^ !n 'impui celor O sut de
zile", a fost condamnat la moarte de rege, marchj C,pr'ctcm' si ?i mai ales de sotia sa, Emilc-Louise de
Beauharnais, fiica narc l" Bcauharnais si nepoata mprtesei Josephine, a crei doamn de
399
recunostint. Aceasta a fost singura dovad ce-a putut fi adus cum c domnul de La Valette si-ar fi
reluat functia nainte de termenul pe care-1 fixase legea. Presupun c naintarea acelei dovezi csunase
destule remuscri familiei Ferrand; mrturisesc c acel devotament regalist mi s-a prut ntotdeauna
hidos Domnul de Richelieu a fost, pur si simplu, indignat, i era o sil fr margini de persecutii si, cu
ct se familiariza cu afacerile Statului, cu att se ndeprta de opiniile partidului regalist. Neputnd evita
judecarea domnului de La Valette, se ocup s-i obtin gratierea, n caz c ar fi fost condamnat.
La rndul su, domnul Pasquier1 - desi odinioar cancelar - se duse s depun, constiincios, n favoarea
sa Domnul de Richelieu i ceru regelui, gratierea. Acesta i rspunse c nu cuteza s se expun furiei
familiei sale, dar c - dac doamna de Angouleme consimtea s spun o vorb n acest sens - el se angaja
s i-o dea imediat. Ducele de Richelieu se duse la Madame si - cu oarecare greutate - obtinu
consimtmntul. Convenir deci ca ea s-1 roage pe rege, a doua zi, dup dejun, s accepte acest lucru.
Cnd ducele de Richelieu sosi a doua zi, la rege, acesta cum l vzu, i si spuse:
- Ei bine, afl c nepoata mea nu mi-a spus nimic; ai nteles pe dos vorbele ei!

- Nu sire, Madame mi-a fgduit c va vorbi cu dumneavoastr.


- Mai du-te o dat si ncearc s-i obtii aprobarea; dac vrea s vin, eu o astept!
Or, n Palatul Tuileries se petrecuse un eveniment far precedent; cci, n seara din ajun, nu se mai tinuse
seama de
1 Etienne-Denis, baron de Pasquier (1767 - 1862), magistrat n Parlament m 1797, s-a nsurat n 1793 cu
Sophic de Serrc de Saint-Roman. nchisi sub Teroare, a fost eliberati dup moartea lui Robcspicrrc.
Magistrat, consilier de Stat, Pre'cc^it politie, general de poduri si sosele, ministru de justitie si apoi de
interne, este nu
n 1816, deputat al departamentelor Seine si Sarthe. Un an mai trziu, e numit
ifflit> din no
iii loivj, uuuuiai di uvuai iauii;iiiwiui oviuv; sioaiui^.uiiaiiiuciiiaiz.iu,^"**"
. an
ministru de justitie, apoi de externe. Este ales pair al Frantei, iar n 1830, *J j presedintele Camerei
Pairilor. Cancelar al Frantei n 1837, devine mcmbr ^ Academici Franceze n 1842 si duce, n 1844. A
fost prietenul intim al doarnn Boigne.
4,
400
hjceiuri. n fiece zi, dup ce mnca la rege, Monsieur cobora
f ora opt, la nora sa; la ora nou se rentorcea la el. Ducele de
Aflgoulerne se ducea la culcare, iar Madame se ducea la
merista ei, doamna de Choisy. Aici se reuneau, n fiece
r, cej mai exaltati si mai violenti regalisti.
n seara cu pricina, Madame se gsea deci, cu toti
deptii ei, la doamna de Choisy. La un moment dat, veni vorba
, espre gratierea lui La Valette. Ea le mrturisi c se
mestecase n treaba asta si c si sotul si socrul ei erau de
acord s-1 ierte. Urm o avalans de strigte si de proteste. I
artar primejdiile care pndeau Coroana si care erau att de iminente dup un asemenea act, nct lucru fr precedent - Madame se urc imediat n trsura uneia dintre persoanele ce fceau parte din acel
consiliu secret si se ndrept spre Pavilionul Marsan unde-1 gsi pe Monsieur, la fel de ndoctrinat de cei
aflati n jurul lui si ct se poate de dispus s revin asupra consimtmntului ce-i fusese smuls.
Se hotr ca Madame s nu fac nici un demers, iar dac ministrul si regele voiau s se dezonoreze, cel
putin restul familiei regale nu va ceda. Iat de ce tcea Madame. Domnul de Richelieu obtinu o audient,
dar o gsi de nenduplecat. ncepnd din clipa aceea, nu se mai putur suferi unul pe cellalt. Domnul de
Richelieu veni apoi la rege ca s-i spun ce fcuse.
- Am prevzut acest lucru, spuse Ludovic; ei sunt implacabili, adug regele, oftnd. Dac i-as sfida, nas mai avea un moment de liniste.
In vreme ce la rege se petreceau aceste lucruri, ctiva venir s-1 ntrebe pe ducele de Raguse dac avea
de gnd s fac ceva pentru domnul de La Valette.
- Tot ce veti vrea! le rspunsese acesta.
l . Se duse la rege, care fcu ceea ce ducele numea chipul s H C n"' adic l ls s vorbeasc pn nu
mai putu, fr s 3 n.1C' ce' ma' c semn de interes, apoi l concedie fr
Dj ,a vorb. Ducele ntelese c domnul de La Valette era
" *Cllit XT
'
e?tiind despre demersurile ncercate pe lng nu mai avea ndejde dect n ea. Alerg deci s-o
401
avertizeze pe doamna de La Valette, care trebuia, cu ori pret, s recurg la acest ultim mijloc, adic s
ajung ]6 Madame. Ducele - care era de serviciu ca maior general ^ grzii - o ascunse pe doamna de La
Valette n apartament stpnei sale si, n timp ce regele si toat familia regal s aflau la slujb, el fort
toate consemnele si-o ajut s intre Sala Maresalilor, pe unde Ludovic al XVIII-lea trebui oricum s
treac. Cnd l vzu, doamna de La Valette Se arunc la picioarele sale, dar nu izbuti s smulg de la el
dect aceste cuvinte:

-Doamn, v plng!
Dezndjduit, doamna de La Valette se adres doamnei ducese de Angouleme, apucnd-o de rochie.
Dar Madame si smulse rochia cu o bruschete care i-a fost adesea reprosat dup aceea si atribuit unei
mnii pline de ur. Dup modesta mea prere, a fost profund nedreapt. Apucase ns s-si dea cuvntul
fat de ai si si acum nu mai putea da ndrt. Probabil c gestul fusese fcut cu bruschetea care o
caracteriza, ncerc s m prefac a crede c acest gest fusese inspirat nu de mnie, ci de mila si de
mhnirea c nu putea face nimic. Nenorocirea acestei printese consta n faptul c nu era destul de
nteleapt pentru a pune stavil firii ei nestpnite si c neavnd simtul msurii, srea ntotdeauna peste
cal.
Purtarea ducelui a fost tot pe att blamat de curteni, pe ct a fost de ludat de popor. De altfel, a si
primit ordin s nu mai apar la Curte si s-a retras pe domeniul su. Ofiterul de gard care-i ngduise
doamnei de La Valette s treac, fortnd consemnul, a fost ntemnitat.
Aceste fapte, n prealabil cunoscute, au uluit lumea mai putin dect cumplitul strigt de furie, scos de
partidul regalist cnd s-a aflat c domnul de La Valette a evadat. Regele 1 ministrii au fost bnuiti c nu
erau chiar strini de treaba asta. Camera deputatilor a rosit, femeile au urlat. Preau niste hiene crora li
se luase prada. Au mers pn acolo nct, vrnd sa s rzbune pe doamna de La Valette, guvernul s-a
vzut obhga s-o nchid o vreme n temnit, pn ce-a trecut furtun
402
ul Decazes, foarte iubit pn atunci de regalisti, ncepu P Aspira acestora o ncredere care pn la urm
s-a ^schimbat n ur.
P pesi guvernul n-a facilitat n nici un fel fuga lui La lette, bnuiesc c, n fond, a fost chiar ncntat de
acest f t R>ee'e a s^ i el aceeasi satisfactie. Dovad c 1-a hemat destul de repede pe ducele de
Raguse si 1-a tratat ct ^ poate de bine. Partidul ns a fost mai putin indulgent si a S att fat de el o
rceal vdit, binenteles n afar de Doamna ^e Duras, care fcea o not cu totul aparte n acea lume
extravagant. Dac se pasiona pentru ceva, n-o fcea jciodat dect pentru unele idei generoase, iar vina
ducelui de Raguse> n ocmi e^ devenise un merit, n ciuda acestei dispozitii a stpnei casei, izolarea n
care ducele se afla adesea, n salonul acestei doamne, l fcuse s se apropie de mine, asa c discutam
deseori mpreun. Dar abia dup greseala de la Lyon si dup cearta cu partidul ultra-regalist ducele s-a
refugiat n micul grup care se alctuise n jurul meu, devenind unul dintre stlpii si, pn ce o nou
furtun i-a bntuit aventuroasa existent. Voi avea probabil destul de des ocazia s v vorbesc despre
acest lucru, de-acum ncolo.
Capitolul X
Serbarea dat de ducele de Wellington. - Ducele de Angouleme. -Refuzul unei mari ducese dat ducelui
de Berry. - Curtea se hotrste pentru o printes din Neapole. - Felul cum e primit o ambasadoare a
Angliei. -Favoarea domnului Decazes. - Domnul de Polignac refuz s depun jurmntul, ca pair. Cuvntul domnului de Fontanes. - ederea familiei de Orleans n Anglia. - Rugmintea pe care i-o
adreseaz ducesa de Orleans-Vaduva, marchizului de Riviere.
La nceputul anului 1816, tatl meu plec la Londra;
atna si cu mine ne-am dus dup el abia n primvar. Strinii
retrseser n diversele garnizoane care le fuseser indicate
c jn tratatul de la Paris. Doar ducele de Wellington, n
loc
^ de generalisim al tuturor armatelor de ocupatie,
13 'a Paris si ne fcea cinstea s ne decavm pentru el.
403
Ddea mereu serbri la care tinea neaprat s asiste. Tinea sv vin lume mult si cum soarta noastr
depindea n mare part de buna sa dispozitie, trebuia s suportm adesea cele ma-bizare capricii.
mi amintesc c odat a tinut mortis s-o aleag n Grassini - pe atunci n gratiile sale - regina balului. A
asezat-0 pe o canapea, n sala de bal, n-a prsit-o o secund, a poruncit s fie servit prima, a aranjat
toat lumea n asa fei nct s-i vad dansnd, i-a oferit bratul, a poftit-o prima la cin, a asezat-o alturi
de el, n sfrsit, i-a adus toate omagiiie care de obicei nu se aduc dect unor printese. Din fericire, n

salon nu se aflau dect cteva doamne engleze care au nghitit toate acele impertinente, dar ele nu erau
ctusi de putin obligate s le suporte, cum eram noi obligate, asa c resentimentele lor nu se puteau
compara nici pe departe cu ale noastre.
n general, carnavalul a fost foarte trist. Familia regal n-a plecat nicieri. Ducele de Berry fusese
eclipsat peste tot de ctre fratele su. Purtarea lor diferit n timpul celor O sut de zile" justifica
aceast situatie, n vremea asta, ducele de Angouleme ncepuse a nclina ctre moderatie, lucru ce nu
plcu ctusi de putin partidului ultraregalist care nu 1-a iertat niciodat pentru c se ndeprtase de o
politic radical. Caracterul ducelui de Angouleme e de altfel destul de greu de zugrvit. Era alctuit
dintr-un amestec att de ciudat de egal si de inegal, de defecte si de calitti, nct - n diverse epoci din
viata sa - era nftisat ca un print ntelept, pios, curajos, conciliant, luminat, iar n altele, ca un bigot
imbecil si aproape stupid, spunnd - fr jen - tot ce gndea. Pe msur ce voi avea prilejul, l voi arta
asa cum l-am vzut cu totii. Dar, ca s fim cinstiti, trebuie s ncepem prin a-1 cunoaste, prin a admite c
a fost n permanent dominat de ideea supunerii nelimitate pe care i-o datora regelui. Cu ct se afla mal
aproape de Coroan, cu att se credea mai obligat s dea, primul, exemplu de aceast supunere. Atta
timp ct a trai^ Ludovic al XVIII-lea, aceast supunere oarb a fost concuia cel putin de form, de,
supunerea pe care i-o acorda
404
iv[onsieur- Dar cnd autoritatea tatlui si a regelui a nceput a concentra asupra lui Carol al X-lea,
supunerea lui n-a mai
rmoscut margini, iar noi am fost martorii tristelor rezultate pe
are le-a pricinuit aceast supunere exagerat.
n epoca despre care v vorbesc, toat lumea era ocupat s-1 nsoare pe ducele de Berry; problema
ncepuse a
e pune nc din 1814. Tarul Alexandru ar fi vrut s-1 vad nsurndu-se cu sora sa1; dar felul n care l
respinsese marea duces a Rusiei indispusese Curtea Frantei. Ducele de Berry ar fi vrut s" l& ^e
nevast, dar regele si Monsieur socotir c familia tarului era de dat prea recent pentru a avea cinstea
s dea o mam, fiilor Frantei2. Doamna duces de Angouleme mprtsi ntru totul aceast prere, n
plus, ea se temea de o cumnat care - datorit relatiilor sale politice - ar fi avut dreptul la o existent
independent si de prerile creia ea ar fi trebuit s tin seama. Se temea de asemenea c o printes att
de puternic ar fi adunat n jurul ei toate persoanele distinse si spirituale de la Curte, fat de care
Madame simtea o antipatie vdit, chiar dac erau ultraregaliste. Asa c cea care s-a bucurat de toate
sufragiile familiei regale a fost printesa de Neapole, nscut Bourbon, apartinnd unei Curti mici si care
nu primise nici un fel de educatie. Aceast printes i-a fost impus de ai si, ducelui de Berry, cruia
prea putin i psa cu cine urma s se nsoare. Domnul de Blacas a primit sarcina s discute aceast
problem care 1-a obligat s uzeze prea putin de talentele sale diplomatice.
Tot n aceeasi epoc, familiei regale i-a venit ideea s-1 nsoare si pe Monsieur. Lucrul era ct se poate
de firesc, dar Madame 1-a amnat ct a putut. Cci ar fi suferit cumplit s vad o alt printes lundu-i
locul la Curte si dnd-o pe ea la 0 parte. Monsieur, care-si iubea foarte mult mama, n-ar fi Vfut, pentru
nimic n lume, s-i csune aceast amrciune.
v., ' E vorba de marca duces Ana Pavlovna (1795 - 1865), mritat n 1816 cu "hclm al II-lca, pe atunci
print de Orania, iar n 1840, rcac al Olandei. A fost "nica reginei Wilhclmina a Olandei.
pcr
2 Problema acestei cstorii se pusese nc din 1813. Domnul de La din innays fuscsc trimis
de rege, care pe atunci locuia nc la Hartwell, resedinta sa Londra, cu aceast misiune la Pctcrsburg
(n.ed.fr.).
405
Asta mi aduce aminte de o vorb de duh a lui Ludovic al XVIII-lea. Regele era bolnav de gut, infirm,
ntr-un cuvnt, felul cum arta ti inspira mil. ntr-o zi, n timp ce-i vorbea foarte serios lui Monsieur
despre ndatorirea de a se nsura, acesta i rspunsese rznd:
- Frate, dumneata care pledezi att de bine pentru altul, de ce nu te nsori?
- Pentru c as avea urmasi care te-ar lsa pe tine fr tron! i rspunsese, sec, regele.

Monsieur nu mai avu ce zice. Atmosfera la Tuileries nu era nici plin de ncredere, nici plcut; si cnd
te gndesti c, pe vremea aceea, regele mai avea obiceiul s discute cu ai si, despre treburile publice;
ruptura nu se produsese nc definitiv.
Ambasadorul Angliei - sir Charles Stuart - se cstorise cu lady York, fiica lordului Hardwick.
Prezentarea noii ambasadoare prilejui - pentru prima oar dup Restauratie - ceea ce Curtea numea, n
termenii ei, un tratament". Dousprezece dintre doamne, majoritatea purtnd titluri pompoase, au fost
rugate s fie la ora dou, la doamna duces de Angouleme. Avnd n vedere c tata fusese numit
ambasador n Anglia, m-am bucurat si eu de aceast favoare. Dup ce ne-am adunat toate n salonul
ducesei de Angouleme, un usier veni s-o anunte pe doamna de Damas, care o nlocuise pe mama sa
-doamna de Serent - c sosise ambasadoarea, n aceeasi clip, Madame - care, probabil, dup cum avea
obiceiul, pndise la fereastr - intr pe cealalt us: era mbrcat ca si noi, n rochie de receptie, dar
minunat mpodobit. De-abia avu vreme s ne salute si s se aseze pe canapea, c doamna de Damas si
intr pe usa principal, conducnd-o pe ambasadoare nsotit de doamna ei de onoare, de maestrii de
ceremonii si de cel care-i introducea pe ambasadori si care rmsese la us-Madame se ridic, fcu un
pas sau doi naintea ambasadoarei, apoi se reasez n fotoliu, poftindu-si musafira s ia loc pe uft scaun
cu sptar, aflat n stnga ei. Doamnele care aveau titluri se asezar n spatele ei, pe niste scaune pliante,
iar noi, celelalte' am rmas n picioare. Ceremonia primirii a durat destul o^ mult; mai ales c Madame
vorbea ea singur pentru toa
406
lumea. Lady Elisabeth, tnr si timid, era mult prea stingherit pentru a mai putea aduga ceva la
monosilabele ce tineau loc de rspuns, asa c am admirat felul n care Madame s-a plimbat prin Anglia
si prin Franta, prin Irlanda si mai ales prin Italia de unde tocmai sosise lady Elisabeth, pentru a umple
timpul ce se lungise peste msur din pricina mersului ncet si greoi al regelui, n sfrsit, si fcu aparitia
si Ludovic al XVIU-lea. Toat lumea se ridic n picioare. O clip, se asternu o liniste deplin. Cnd
ajunse n mijlocul salonului, regele o ntrerupse, pentru a spune fr s clipeasc, pe tonul cel mai grav
si cu o voce sonor, aceeasi neghiobie ce se debita n astfel de mprejurri nc de pe vremea lui Ludovic
al XVIII-lea.
- Madame, nu stiam c sunteti ntr-o att de bun companie!
La care Madame i rspunse printr-o alt fraz, care tinea probabil tot de etichet si de care nu-mi mai
aduc aminte. Pe urm, regele adres cteva cuvinte lady-ei Elisabeth. Nu fu mai vorbreat dect fusese
si cu Madame. Regele rmase n picioare, ca de altfel toti cei de fat. Dup cteva minute, se retrase.
Abia am apucat s ne asezm c a trebuit s ne ridicm din nou: intrase Monsieur.
- N-ar trebui s spun c nu v stiam ntr-o att de bun companie? zise el surznd.
Apoi, apropiindu-se de lady Elisabeth, i lu mna si-i
fcu un compliment politicos. Refuz s accepte scaunul pe
care i-1 oferi Madame, dar le rug pe doamne s se aseze si
rmase cu noi mai mult dect regele. La plecarea sa, doamnele
se ridicar, apoi se asezar ca s se ridice din nou la intrarea
ducelui de Angouleme: de data asta, primele complimente
odat fcute, ducele si lu un scaun cu sptar si ncepu s
discute. Se prea c timiditatea ambasadoarei i ddea curaj.
Nu-mi aduc aminte s-1 fi vzut si pe ducele de Berry la
Ceasta ceremonie. Nu stiu dac s-a dispensat de ea, cum
acea de obicei, sau dac a lipsit accidental. Nu stiu nici cum
au petrecut lucrurile cu ducesa de Berry. Tot ce stiu e c
am mai avut prilejul s asist la astfel-de receptii. Plecarea
Celui de Angouleme fu nsotit de ridicarea si de asezarea
407
tuturor celor de fat. Nu m-am putut abtine s nu m gndesc la ngenuncherile din Vinerea Mare. Dup
cteva minute doamna de onoare o avertiz pe ambasadoare c era la dispo! zitia sa. Madame spuse c

se temea s n-o oboseac retinnd-o prea mult, dup care ambasadoarea plec escortat de suita ei Se
urc ntr-una din trsurile regelui, nsotit de doamna de onoare care venise s-o pofteasc la palat.
Trsura ei, cu sase cai, foarte elegant, venea dup ea, goal. Madame discut cteva minute cu noi
despre tnra ce-i fusese prezentat si Se retrase n apartamentul ei, spre marea mea satisfactie, cci
stteam de dou ceasuri n picioare si eram stul pn n gt de attea onoruri. i totusi a trebuit s iau
parte si la mas Ambasadoarea s-a napoiat la ora cinci. De data asta, era nsotit de sotul ei si de cteva
doamne engleze de o mare distinctie. Toate doamnele franceze, care asistaser la receptie, au fost
invitate si la mas; au fost de asemenea invitati si brbati din ambele tri. Primul matre-d'hotel, pe
atunci ducele de Cars, si doamna de onoare a Madamei fcur onorurile mesei care a fost foarte gustoas
si mreat, dar lipsit de elegant, ca de altfel tot ceea ce se petrecea la Curtea din Tuileries. Imediat
dup asta, fiecare s-a simtit ncntat s plece si s se duc s se odihneasc dup atta etichet. Brbatii
erau n uniform, femeile, desi foarte mpodobite, nu purtau rochii de receptie. Regele, printesele, printii
n-au luat parte la mas. I-am zrit, n dosul unui paravan, doar pe Madame si pe sotul ei care, nainte a
urca s ia masa la rege, a vrut s arunce o privire asupra mesei si a musafirilor. Niciodat n-am putut
concepe cum - cnd suveranii strini primesc n mod constant si familiar, la masa lor, pe ambasadorii
Frantei - consimteau s ndure - prin persoana reprezentantilor lor - aroganta familiei de Bourbon. A nu-i
invita pe ambasadori la tine acas e un lucru destul de nepoliticos, dar a-i invita, cu tot dichisul si acel in
fiochi, s mnnce cum s-ar zice, la masa slugilor", mi s-a prut un lucru de o impertinent fr
margini. Sigur c la acea masa luau parte oameni subtiri; dar era - cum s v spun - o masa de categoria
a doua, cci masa principal era masa regala; Banchetul nu era dat nici mcar n apartamentul primulu
408
(litre d'hotel, unde ar fi putut avea oricum aparenta unei
uniuni de societate. Odile erau prea mici si omul locuia f ea sus. Asa c musafirii erau poftiti n sala de
asteptare din
nartanientul Madamei, iar masa o luau n antecamera Domnului de Angouleme. As putea concepe, la
urma urmei, ca
echea etichet de pe vremea lui Ludovic al XlV-lea s fie folosit fr ntrerupere, dar nu mi-am putut
niciodat nchipui
vor cuteza s-o modifice n halul sta. Ludovic al XVIII-lea tinea enorm la etichet si dac starea
snttii si umilinta pe care i-o pricinuiau infirmittile sale i-ar fi ngduit, am fi asistat la sculri si la
culcri ale regelui, mai ceva ca pe vremuri' urmat de toat ceremonia lor ridicol. Monsieur, desi tinea
mai putin la etichet - avnd n vedere c avea s fie mostenitorul tronului -, continuase uzantele stabilite
de fratele su, limitnd culcatul regelui la o scurt primire a curtenilor condusi de sefii de serviciu care
asteptau ntotdeauna cuvntul de ordine. Nu se spunea niciodat: M duc s m culc", ci M duc s m
supun ordinului". Li se prea c aceste cuvinte sunau mai demn si mai decent dect cele obisnuite la
vechea Curte unde bietul Ludovic al XlV-lea trebuia s dea n fiece sear cte un spectacol. Tot la
ordin", persoanele de la Curte aveau prilejul de a-i vorbi regelui fr a fi obligat s-i solicite audient.
De asemenea, ngduinta de a pleca undeva la ordin" era foarte gustat de curtenii de pe vremea
Restauratiei.
Favoritismul domnului Decazes devenea din ce n ce mai pregnant; domnul de Richelieu l vra ct
putea, n sufletul regelui. Dac era'vorba s fac bine oamenilor, i era indiferent prin ce mijloc l fcea si
el nu era omul care s se
nnalizeze dac putea face un bine cuiva prin intermediul altei persoane. Era sincer ncntat c domnul
Decazes se
raduia s fie pe placul regelui si plin de satisfactie vzndu-1
m i se vra pe sub piele. Adevrul e c domnul Decazes
a bunul simt de a nu se umfla n pene fat de colegii si din
p
u> dar fat de ceilalti ncepuse a-si da niste aere de
en't, devenind de multe ori de-a dreptul ridicol.
409

Regele - care avea ntotdeauna nevoie de un idol - js-mprtea admiratia ntre Decazes si sora acestuia,
doamna Princeteau, o femeiusc simpatic, burghez de treab, pe care Decazes o adusese de la
Libourne ca s-i tin casa si care fusese foarte la locul ei atta vreme ct fumul tmierilor nu [ se urcase
la cap. Se povesteau multe pe seama ei. Ceea ce stiu sigur, e c-i era foarte devotat fratelui ei. In iarna
n care fratele ei a intrat n gratiile regelui, casa lor a fost foarte frecventat. Fuga lui La Valette i-a fcut
pe unii s-1 trateze cu oarecare rceal. Totusi cei mai nflcrati partizani ai vechiului regim au
continuat s-1 frecventeze cu asiduitate Ndjduiau s se serveasc de Decazes pentru a-1 mentine pe
rege pe drumul cel bun". Vanitatea ministrului 1-ar fi mpins ctre falanga aristocratic, falang care n
acea epoc si luase numele de ultra, dac exigentele sale n-ar fi devenit din zi n zi, mai mari. Ct
despre rege, el inspira ntotdeauna mult nencredere.
Domnul Laine1 l nlocuise pe domnul de Vaublanc ale crui sminteli ntrecuser orice msur. De data
asta, domnul de Richelieu ls la o parte orice jen, puse piciorul n prag si-1 izgoni pe Vaublanc fr
prea multe menajamente, fapt ce ngdui partidului din care fcea parte ministrul s se plng de
manierele sale cam brutale. Ct despre furia lui Vaublanc, ea fu att de absurd, nct strni ilaritate, n
ziua n care numele celui ce-i luase locul apru n Monitor, am socotit de datoria mea s m duc s-i fac
o vizit lui Vaublanc. Nu m asteptam s m primeasc; si totusi m-a primit, cu toate c nu eram n
relatii de mare amicitie nici cu el, nici cu familia sa. Usa era deschis oricui voia s vin. Vaublanc trona
n mijlocul bagajelor sale, btnd cmpii si amestecnd afacerile statului cu cele ale gospodriei sale,
ntr-un mod care te fcea s rzi cu hohote. Un oarecare spuse c se prea c ministerul avea s fie
mprtit n trei.
1 Joseph-Louis-Joachim, viconle Laine (1767 - 1835), deputat n crp?e Legislativ sub Imperiu; l
primeste - nainte de Restauratie - pe ducele Angoulcme, la Bordeaux. Emigreaz n timpul celor O
sut de zile"; mai trziu, c numit ministru de Interne, presedinte al Camerei Pairilor si membru al
Acadcn
u
410
- n trei, rspunse el serios, n trei nu-i de-ajuns; pe mine nu m pot nlocui nici dac 1-ar mprti n
cinci!
Apoi enumera pe degete cele cinci prti ale ministerului
je interne care ar fi obligat un alt om care s se consacre lor
toat viata, dar care pentru el erau floare la ureche. Pe urm,
. cepu s ne spun cum proceda el, ca s ne dovedeasc
deosebita sa capacitate de lucru". Cred c n-am asistat
niciodat la o scen de bufonerie mai cras, cu.att mai mult,
u c|t majoritatea celor de fat erau oameni tot att de strini
ca si mine.
Nu voi ncerca s povestesc extravagantele partidului regalist, la Camer; ele sunt mult prea importante
pentru ca Istoria s-si fi ngduit s le neglijeze. Socot c nu pot sublinia ndestul ct de mult ru au
putut face regalittii, cuvintele: nc n-a venit vremea", aflate fr ncetare, pe buzele celor mai abili
din partidul regalist, n 1814 si 1815, precum si infuenta pe care aceste cuvinte au avut-o asupra Celor o
sut de zile". Poate c le foloseau ca s-i potoleasc pe cei mai violenti dintre ai lor, dar antagonistii
vedeau n asta una dintre acele amenintri vagi, cu att mai alarmante cu ct sunt nelimitate, asa c sefii
diverselor partide de opozitie nu scpau prilejul de a le exploata cu zel. Alte diverse lucrri mrunte,
care se iveau ntruna, ncepur a sdi nencrederea n ceea ce privea buna-credint a Curtii. Jules de
Polignac fu fcut pair, dar refuz titlul fiindc nu putea, - sustinea el -fiind catolic, s depun jurmntul
pe o Cart ce recunostea libertatea cultelor. Regele numi o comisie de pairi pentru a-1 convinge. Printre
cei din comisie se afla si domnul de Fontanes si-mi amintesc c, ntr-o zi cnd 1-am ntrebat dac acea
comisie a lor dduse rezultate, el mi rspunsese:
- nc nu stiu ce va iesi din toat povestea asta; dar stiu Ca trebuie s tii cu dintii de constiint ca s nu
cedezi n fata

^r sentimente att de nobile, att de luminate si de convin-atoare pe care m vd obligat s le constat!


Eu, care cunosteam bine logica lui Jules, mi-am dat ftia c domnul de Fontanes socotea acest limbaj de
salon r e regalist. Pn la urm, Jules sfrsi prin a ceda si depuse
411
jurmntul; dar, n timpul acelor negocieri care au durat desti de mult, Madame si Monsieur 1-au rsftat
ct au putut, des-Jules refuzase s depun jurmntul, n vremea asta Congregatia - care-1 incitase
s-1 refuze - se temu c pre' srise peste cal. Ea voia s se fac cunoscut, dar fr s s compromit prea
tare. Asa c Jules primi ordin s bat n retragere. Monsieur l numi, n mod public, adjutant general al
grzii nationale si-i ncredinta - n tain - postul de ministru al politiei n acel guvern ocult a crui
existent dateaz din acea epoc, desi n-a fost dezvluit dect mult mai trziu si n-a fost complet
organizat dect dup desfiintarea camerei de negsit.
ederea prelungit a familiei de Orleans n Angila nu era chiar de bunvoie. Existau mpotriva ei unele
preventiuni foarte puternice ale celor de la Tuileries, iar Cabinetul ncepuse a le mprtsi si el. Aproape
toti nemultumitii invocau numele ducelui de Orleans si conduita - ntotdeauna putin cam meticuloas a
acestui print-prea s justifice ntr-o oarecare msur nencrederea manifestat fat de el, dar pe care n-o
merita ctusi de putin. Domnul de La Chtre, curtean nnscut, favoriza bnuielile, fiindc stia c-i
plceau regelui.
Cam asta era situatia cnd am prsit Parisul pentru a m ndrepta spre Londra, n calitatea mea de
modest cronicar al faptelor diverse, mi amintesc de ceea ce s-a petrecut sub ochii mei, n ziua n care mam dus s-mi iau rmas bun de la doamna duces de Orleans-vduva. Am gsit-o foarte preocupat si
foarte agitat, asteptndu-1 pe marchizul de Riviere. Acesta pleca a doua zi, ca ambasador la
Constantinopole. Ca s fie sigur de vizita lui, printesa i scrisese de dou ori n aceeasi dimineat.
Domnul de Riviere, chemat de rege, nu putea dispune, cum voia, de timpul lui. Sotia sa se afla si ea la
printes, fgduindu-i acesteia c brbatul ei va veni de ndat ce va iesi de la Tuileries, dar degeaba, c
tot nu-i putea potoli nelinistea, n sfrsit, la Riviere apru. Bucuria pe care o isca prezenta sa fu egal cu
nerbdarea cu care fusese astepta Printesa i explic cum c voia s-1 roage s-i fac un mar serviciu:
domnul de Follemont avea obiceiul s bea mai mul
412
fele pe z'^ era un om farte dificil si nu gsea, dect foarte
C r cafea pe gustul lui. Pentru doamna duces de Orleans cea
ai importanta misiune a ambasadorului nostru, n Turcia, era
-_i caute cea mai bun cafea mocca din Orient. Marchizul de
Riviere intr - cu rbdarea unui curtean cu experient - n
toate amnuntele, apoi adug:
- Doamna binevoieste s-mi spun ct cafea vrea?
- Pi... eu stiu... mult. Cafeaua tine?
- Da, doamn, si cu ct st, cu att devine mai bun.
- Ei bine, atunci vreau mult... o provizie zdravn.
- As vrea totusi ca doamna s-mi spun, mcar cu aproximatie, cam ct cafea vrea.
-Pi... as vrea vreo... dousprezece livre...
Am izbucnit cu totii n hohote de rs. Ea se corect pe loc si zise o mie dou sute de livre.
n ciuda emigratiei n-avea nici o idee despre valoarea lucrurilor si a banilor. Femeile de vrsta ei, nainte
de Revolutie, erau de o ignorant, n privinta vietii de toate zilele, care astzi mi se pare fabuloas.
Pentru asta nu era nevoie s fii neaprat printes. Doamna de Preninville, nevasta unui fermier general,
imens de bogat, informndu-se ce se ntmplase cu un bietas drgut, fiul uneia dintre slugile lor, pe
care-1 vedea uneori jucndu-se prin apartamentul ei, afl c fusese dat la scoal.
- A, 1-ati dat la scoal? i ct cost?
- Un scud pe lun, doamn.
- Un scud! Mi se pare foarte scump! Trag ndejde c cel putin e hrnit cum trebuie!

Cu cteva zile mai nainte, auzisem pe careva sustinnd c doamna Victoire avusese ideea, n timpul
unei gustri pe care o oferise, de a hrni poporul cu coaj de pateu. In ceea ce m priveste cred, mai nti
pentru c mama mi-a spus c doamna Adelaide glumea adesea pe seama surorii sale creia 11 era att de
sil de coaja de pateu, nct nici nu suporta s-o vad cnd era servit pateul, si apoi pentru c am vzut si
auzit
atea n legtur cu ingenuitatea ei, nct lucrul m mir mult
ai Putin dect pe noua generatie.
413
PARTEA A ASEA
ANGLIA I FRANTA
1816- 1820
Capitolul I
Rentoarcerea n Anglia. - Londra. - Concert la Curte. - Prezentarea mea. - Regina Charlotte. - Purtarea
printului regent fat de ea. - Ducesa de York. - Printesa Charlotte de Galles. - Miss Mercer. - Intriga
dejucat de printul Leopold de Saxa-Coburg. - Marchiza de Hertford. - Obiceiurile printului regent. Dineuri la Carlton House.
Dup o absent de doisprezece ani, am revzut - cu un viu interes - Anglia. Am regsit n ea ntreg
farmecul amintirilor. M-am napoiat n patria primei mele tinereti. Fiecare amnunt mi era familiar si
totusi destul de ndeprtat de preocuprile mele zilnice asa c avea oarecum aspectul nouttii. Mi se
prea c regsesc un vechi prieten revenit de departe, care-mi amintea de timpurile de odinioar, acele
timpuri n care viata, desi mai putin bogat n evenimente, prea mai usoar si mai plcut. Am fost
uluit de prosperitatea trii, care nu cred c crescuse totusi prea mult; dar odinioar, obisnuinta m
blazase; acum ns, absenta m fcuse foarte receptiv la tot ce vedeam.
Drumurile bine ngrijite, pe care caii de post, tinuti ca cei de la cele mai elegante atelaje ale noastre, te
ajutau sa mergi ntr-un mod att de lesnicios, multimea de trsuri publice si particulare, toate
ncnttoare, nenumratele cldiri ngrijite ce mpodobeau satele si care te fceau s-ti dai searna despre
bunstarea tuturor claselor sociale, ncepnd cu coliba tranului si sfrsind cu castelul seniorului,
ferestrele celor din
414
m prvlioare care sclipeau de curtenie ori de cte ori se
U flecta n ele cte o raz de soare, populatia ce se ducea si
r n6a dintr-un sat ntr-altul, pe poteca din grdina noastr,
Diii att de drglasi si de curati, care se zbenguiau plini de
veselie ce contrasta cu tinuta rezervat a restului familiei,
ate acestea mi erau familiare si totusi m uimeau mai
uternic dect dac le-as fi vzut pentru prima oar.
Drumul, pe care 1-am fcut ntr-una din duminicile frumoasei luni mai, de la Dover la Londra, a fost o
ncntare "n care se amesteca, din cnd n cnd, un tainic sentiment de invidie cnd m gndeam la tara
mea fat de care Cerul se artase mai putin milostiv. De ce nu atinsese si ea acelasi grad de prosperitate
ca vecinii nostri insulari?
Cnd caii de post si ncetinir ritmul rapid, nsusindu-si acel mers fastidios caracteristic Londrei, cnd
atmosfera mbcsit si plin de fum a acelui mare oras a nceput s m apese, cnd i-am vzut pe
londonezii tcuti, mergnd pe largile lor trotuare, unul dup altul, ca ntr-un cortegiu funebru, cnd usile,
ferestrele, prvliile nchise preau s anunte tot atta'tristete n interiorul caselor ct era si pe strzi, am
simtit cum ncet, ncet, bucuria mi se stinge, iar cnd am ajuns la ambasad, entuziasmul meu n ceea ce
privea Anglia se redusese la zero.
Orict de prodigioase ar fi prosperitatea comercial a
Londrei si luxul pe care-1 etaleaz aici toate clasele sociale,
cred c aspectul ei 1-ar impresiona mai putin pe un strin,
dect restul Angliei. Acea mare cetate, alctuit din csute ce

seamn leit una cu alta si din strzi largi si drepte,


asemuindu-se perfect, te izbeste prin monotonia si plictiseala
e|- Nici un moment nu-ti distrage atentia. Cnd te-ai plimbat
C1nci minute, ti se pare c te-ai plimbat cinci zile prin acele
artiere diferite si totusi att de asemntoare. Tamisa, plin
e atta miscare si care ar putea da un caracter cu totul
Particuiar capitalei lumii britanice, este ascuns cu grij, peste
Jti trebuie mult voint si dibcie ca s izbutesti s-o zresti
uP o ndelungat cutare.
415
Poti vedea, peste tot, strzi care seamn leit cu cele din Londra, dar cred c nicieri, prin lume, nu e
mai frumos la tar ca n Anglia. Nu pricep cum de poate exista un asemenea contrast ntre oras si sat, ca
aici. Vezi un alt cer, respiri un alt aer. Copacii au alt aspect; plantele, au alt culoare. Pn si populatia e
alta, desi locuitorul din Northumberland sau din Devonshire seamn leit cu cel care se plimb pe
Piccadilly mi vine a crede c norul portocaliu, dungat cu negru, cafeniu sau cenusiu, doldora de ploaie,
care se aseamn cu un vast stingtor asezat deasupra orasului, influenteaz asupra moralului populatiei
si actioneaz asupra dispozitiei sale. De asemenea, cred c nu exist nici o limb n care s lauzi, n
versuri si n proz, farmecele vietii de la tar, cu o pasiune mai nsufletit si mai sincer, ca limba
englez. Dup ce ai petrecut trei luni la Londra, ti dai seama de ncntarea pe care o simti, iesind din
acest oras.
Cu toat nuceala pe care ti-o pricinuieste capitala, cnd pui pentru prima oar piciorul n ea, atmosfera
ei trist e totusi sntoas; te obisnuiesti destul de repede cu locul, ca s-ti mai pese de ea. Am auzit pe
unii, atribuind aerul sntos al Londrei, curentilor pe care mareea i aduce de patru ori pe zi, n Tamisa.
Aceast urias deplasare de ap si de aer formeaz un fel de ventilator natural care misc si curt acea
atmosfer ce pare vesnic cetoas si care-ti las de altfel, pe haine, dovezi concrete asupra crora ochiul
nu se mai nsal. Cci rochia alb, pe care ti-o pui dimineat, e att de murdar spre sear, cum nu e nici
dup o sptmn de purtat la Paris. Asa c deosebita curtenie a locuitorilor, absolut necesar n
asemenea mprejurri, se datoreaz, ntr-o mare msur, nevoii de a combate orice influent nefast a
atmosferei; cci casele, la fel ca si persoanele, sunt de o curtenie extrem.
Dac ndelungata mea absent m-a fcut mai sensibila la farmecele drumului, am devenit, cu att mai
mult, ^ inconvenientele Londrei care pn atunci nu m deranjaser ctusi de putin, n primii ani ai
tineretii nu-ti prea pasa o lucrurile din jur.
416
A treia zi dup sosirea mea, printul regent1 a dat un cert la regina-mam2. Pentru a fi admis la acest
concert, trebuia s fii prezentat. Regina, auzind c m aflam la Londra, i aminti c-i fusesem presentat
odinioar si m invit. Printii mei luau masa la Carlton House; asa c, seara, am juns singur la Palat,
fiind convins c voi trece neobservat "n acea multime de oameni, ntrziasem putin si concertul
ncepuse. Sala - o galerie - era mprtit prin niste coloane, n trei prti aproape egale. Cea de mijloc era
ocupat exclusiv de Curte si de muzicienii asezati vizavi de regin, de printese si de doamnele lor de
onoare, de ambasadoare si de alte cteva femei de rang mare, care stteau, toate, pe scaune. Restul
societtii sttea n picioare, n prtile laterale desprtite prin coloane. Altii circulau prin saloane, dup
obiceiul trii, cci un concert la un banchet li se prea din cale-afar de plicticos. Cnd am intrat, am dat
nas n nas cu lady Macclesfield, una dintre doamnele de la Palat. M astepta pentru a m duce la regin
si, fr a-mi da mcar rgazul s-mi trag sufletul, m-a condus prin toat acea multime, n sunetele
muzicii, prin toat acea tcere si prin tot acel vid, pn la majestatea sa. Pn atunci, nici n-avusesem
vreme s-mi fie fric. Dar, n momentul n care am ajuns, regina s-a ridicat n picioare si cele patruzeci
de persoane care o nconjurau au fcut la fel. Acel fosnet de rochii, la care nu m asteptam, m-a
intimidat. Noroc c regina a fost foarte binevoitoare si foarte drgut cu mine; dar, n timp ce-mi vorbea,
eu nu fceam altceva dect s m gndesc cum s-o sterg neobservat. Lady Macclesfield m Prsise
relundu-si locul printre ai si. Cnd regina fcu acel m'c semn din cap prin care arta c audienta se

isprvise, am s'nitit cum parchetul mi se scufund sub picioare. M aflam n cel loc singur, prsit, cu
ochii ntregii Anglii atintiti asupra ea> i avnd de fcut o adevrat cltorie pentru a ajunge,
tatl s- - E vorba dc George al IV-lea (1762 1830). Din 1810 era regent, fiindc
U2ln"cbun'sc. A devenit rege n 1820.
1?6| c cgina-mam era Sophie-Charlotte de Macklemburg-Strelitz, mritata n 1744 j |Pr8c a' IIIlca al Angliei, cu care a avut doisprezece copii. A trit ntre
417
I
din acel loc izolat, la grupurile din dosul coloanelor. Nu-ny dau seama nici acuma cum am ajuns.
Fusesem prezentat l multe Curti si n fata multor potentati. Nu mai eram chiar att de tnr nct s
mai am motive s m intimidez; eram obisnuit cu lumea si totusi mi-a rmas, despre acea sear si
despre acea prezentare, o amintire de nesters. Nu din pricin c regina Charlotte ar fi avut un aspect
impozant, nchipuiti-v o cptn de zahr, nfsurat n brocart de aur si v veti face o idee exact
despre silueta ei. Nu fusese niciodat nalt, iar de vreo ctiva ani, se micsorase si mai mult si se
deformase complet. Capul, asezat pe un gt mult prea scurt, prezenta un chip ncruntat, galben, brzdat
de riduri, nconjurat de un pr crunt, pudrat din gros. Purta - dup cum era cazul - fie 0 bonet, fie un
turban, fie o toc, dar ntotdeauna am vzut-o mpodobit cu o mic coroan de pietre scumpe. Ba chiar
am auzit pe unii spunnd c nu si-o scotea niciodat, n ciuda acelei figuri heteroclite, nu era totusi
lipsit de un soi de demnitate. tia s-si tin bine Curtea n mn, purtndu-se cu o extrem politete, dar
care avea nuante foarte variate. Sever cu conduita femeilor, era ea nssi dreapt si impartial. i nu de
putine ori, o privire rece sau o vorb mai putin politicoas a reginei salvase de pe marginea prpastiei
cte o tnr mai zvpiat. Cu femeile divortate, era nendurtoare. Niciodat vreuna dintre ele,
indiferent dac era sau nu iertat de public, orict de bine s-ar fi purtat dup aceea, nu mai putea trece
pragul Palatului. Lady Holland1 era o dovad vie n acest sens. Spiritul, influenta ei politic, dominatia
pe care o exercita asupra brbatului ei o fcuser s-si cucereasc un loc de frunte n societate. Dar
refuznd s se duc la Holland House, svrsi un gest de neiertat. Lady Holland ntretinea o adevrat
Curte frecventat de tot ce era mai distins n Anglia si n strintate. Dar, cu toate strdaniile sale, cu
toate interventiile - printre care se numra si printul regent - niciodat, atta vreme ct a trit regina
btrn, ea n-a mai putut pune piciorul la Saint-Jam6^ N-as ndrzni s spun c regina era iubit, ci mai
curno
1 Elisabeth Vussall (1770 - 1845). Dup ce s-a desprtit de primul ci sot, *' Godfrcy Webster, s-a mritat
a doua oar, n 1797, cu cel de al treilea lord Hol'3
418
erat. Printul regent era primul care ddea exemplu n eSt sens, cci era foarte grijuliu si foarte tandru cu
ea, n articular, n public, o coplesea cu omagii. Am rmas uimit, P seara concertului, s vd un valet
aducnd pe o tav o easc cu ceai, o zaharnit si un castronas cu smntn si "nrnnndu-i tava
regentului care i-o duse el nsusi mamei ale Apoi rmase n picioare, n fata ei, pn ce regina si jrivi,
tacticoas, ceaiul fr s se jeneze, fr s se grbeasc, fr s-si ntrerup conversatia, i spunea
doar din cnd n cnd, fiului ei, n englez, indiferent de limba pe care vorbea n clipa aceea: Thankyou,
George"; repet aceeasi multumire cnd fiul ei lu tava cu ceasca goal si o ntinse valetului. Aceast
ceremonie - care, se pare, c era un lucru obisnuit - se repeta de dou, trei ori n fiece sear, dar numai
cnd regina se afla n vizit la fiul ei. La ea acas, o servea una dintre printese, uneori unul dintre printi,
deci ntotdeauna unul dintre copiii ei, dar niciodat regentul. Toti ceilalti membri ai familiei regale,
inclusiv regentul mprteau rcoritoarele pregtite pentru restul societtii, fr nici o deosebire, n
general, cu ct eticheta era respectat mai cu strictete pentru regin, cu att era mai putin sever fat de
ceilalti. Printii si printesele primeau si fceau vizite ntocmai ca niste simpli particulari, mi amintesc c,
n aceeasi sear n care am fost prezentat reginei, aflndu-m la doi pasi de o femeiusc foarte blond,
pe care cei doisprezece ani de absent m fcuser s-o uit, am auzit-o spunndu-i lady-ei Charlotte
Greville, cu care stteam de vorb:
- Lady Charlotte, prezint-m doamnei ducese de Boigne.

Era ducesa de York1. Sttu de vorb cu noi vreme ndelungat, despre tot si despre toate, discutnd cu
mult bunvoint si fr nici un fel de ifose princiare.
A doua zi, mama m duse s fac vizite tuturor lneselor. Celor care nu ne-au putut primi, le-am lsat
crti
rcgc!cp' Freder^a-Charlota-Ulrika (1767 - 1820), fiica lui Wilhclm al II-lca, fiii a| ^sici, mritat n
1791 cu Frcdcrik-Augustus, duce de York, cel de al doilea rcgmei Charlotte, nscut n 1763, mort n
1827.
419
e*
de vizit si cu asta se chema c ne fcusem datoria. Charlotte de Galles1, mritat cu printul de Coburg2,
era scufundat n dulceata lunii de miere si nu prsise resedim de la tar. Mama luase parte la cstoria
ei, oficiat ntr-unui din saloanele de la Carlton House. Cnd, mai trziu, i-am spus ct de mult regretam
c nu participasem si eu, mi-a rspuns- Ai dreptate! E ntr-adevr un spectacol rar s vezi pe mostenitoarea unui regat fcnd o cstorie din
dragoste i oferindu-i mna celui cruia i oferise si inima. O asemenea fericire se ntlneste foarte rar.
As fi ncntat s te duci si tu s-o vezi la Claremont.
Biata printes! N-am fcut cunostint cu ea dect ntr-o cltorie n Anglia, n acel moment, se vorbea
foarte mult despre ea. Devenise foarte popular, si nsusise gesturile repezite ale strmoasei sale, regina
Elisabeta, adoptndu-i pn si njurturile. Era foarte categoric n opiniile sale politice, strngea - cu
afectiune - mna tuturor brbatilor tineri sau btrni, pe care-i socotea ca fcnd parte din partidul ei,
nescpnd nici o ocazie de a-si arta opozitia fat de guvernul tatlui ei si ostilitatea fat de bunica si de
mtusile ei. Manifesta o dragoste deosebit fat de mama sa pe care o privea ca pe o sacrificat de ctre
reaua voint a familiei sale. Printesa Charlotte cuta cu lumnarea scandalul cu femeile ce alctuiau
societatea particular a regentului. Nu stiu cine i vrse n cap c tatl ei si manifestase dorinta de a-si
anula cstoria si de a nega astfel legitimitatea nasterii ei. Nu stiu dac acest lucru a avut ntr-adevr o
baz real. In orice caz, drepturile sale i erau nscrise pe chip, cci semna ca dou picturi de ap, cu
printul. Fusese nscut la nou luni dup o cstorie a crei intimitate nu durase prea multe zile. E sigur
c printul de Galles nghitise n acea epoc o multime de afronturi pe care conduita sotiei sale le
justificase cu vrf
1 Charlotta-Augitsta. printes de Galles (1796 - 1817), mostenitoare tronului Angliei, fiica unic a lui
Gcorgc al !V-lca si a CaroHnci de Brunswic Mritat n 1816. cu printul Lcopold de Saxa-Coburg, a
murit la nastere, n aflU urmtor.
Georg-Chetien-Frederick-Leopold de Saxa-Coburg-Gotha (1790
- 1865),
rege al Belgiei n 1831, sub numele de Lcopold 1. S-a nsurat a doua oar cu pr"1' Luiza, fiica cea mare
a lui Ludovic-Filip.
420
ndesat; dar nu stiu dac s-a gndit vreodat s-o renege pe r;ntesa Charlotte. Printul o acuzase pe miss
Mercer c-i P cjse capul copilei, istorisindu-i toate acele bazaconii; asa c alungase pe guvernant din
Palat. Miss Mercer coresponda "ns Pe ascuns cu printesa Charlotte. Ea i inspirase sila -potriva
printului de Orania1 cu care guvernul englez ar fi vrut s-o mrite si sustinuse propunerea pe care o
fcuse marea ducesa Caterina a Rusiei2, ndemnnd-o pe Charlotte s-1 ia de brbat pe printul Leopold
de Saxa-Coburg. Aceast intrig fusese manevrat cu atta abilitate de cele dou femei - marea duces a
Rusiei si guvernanta3 - nct pn la urm Charlotte declar, sus si tare, c nu voia s se mrite dect cu
printul de Saxa-Coburg si c era hotrt s refuze orice alt partid. Miss Mercer, fiica lordului Keith,
mostenitoare bogat, dar urt, pretindea la rndul ei s se mrite cu ducele de Devonshire4, aducndu-i
printre altele, ca zestre, si ncrederea de care se bucura n ochii viitoarei suverane, ntregul partid whig,
aplaudnd aceast cstorie, se unise acum pentru a-1 determina pe duce s-o ia de nevast pe mis
Mercer. Nu stiu dac ar fi avut sanse de reusit, dar stiu c dup ce printesa Charlotte s-a mritat cu
alesul inimii sale, cel de al doilea proiect s-a prbusit, datorit bunului simt de care a dat dovad printul

Leopold. Profitnd de dragostea pe care i-o arta sotia sa, a ndeprtat-o de toat acea societate de care
se simtea att de legat, a apropiat-o de familia sa si a fcut-o s-si schimbe complet atitudinea politic
si social. Sigur c toat treaba asta nu s-a fcut ntr-o zi, dar printul s-a ocupat ndeaproape de ea si,
nc din prima sptmn, miss Mercer, ducndu-se s-o vad pe printesa, la Claremont, - dup ce-i
scrisese mai multe biletele care rmseser fr rspuns -, fusese primit
1 Wilhelm al ll-lea (1792 - 1849), rege al Olandei n 1840, care s-a nsurat, cum am vzut mai nainte, cu
marca duces a Rusiei.
n .. . " Caterina Pavlovna (1788 - 1819), cea de a patra fiic a lui Pavcl l, tarul 18n>C'' mritat n
1809' cu marele duce Gcorgc de Oldcnburg. Rmas vduv n 2> s-a remritat cu Wilhclm I, regele
Wurtcmburgului.
E vorba de miss Mcrccr-Elphinstonc.
fiul l .^M<ai-George-Cavendish, a/saselea duce de Devonshire (1790 -- 1858), a fn !"
''am. mort
n 1811, si al Gcorgianci Spcncer, moart n 1806, al crei salon 'ust celebru.
421
att de rece nct se vzuse nevoit s-si scurteze vizita, ducn du-se singur n sat s-si caute trsura pe
care o trimisese acolo, convins fiind c va fi oprit la resedinta celor doi soti Plngerile domnisoarei
Mercer nu avur alt rezultat dect c o puser pe printesa Charlotte n neplcuta situatie de a respecta
porunca tatlui ei care-i interzisese s-o mai vad pe miss Mercer Aceasta, la rndul ei, se simti cumplit
de jignit; partidul de opozitie ncet de a se mai preocupa de mritisul ei cu ducele de Devonshire si
toat lumea ncepu a o lua peste picior cj putuse avea o asemenea pretentie. Pentru a-si ascunde deceptia
miss Mercer se prefcu ndrgostit de domnul de Flahaut1 pe care succesele sale pe lng dou din
reginele de snge imperial, din familia Bonaparte, l nscriseser printre cei mai mari galanti ai epocii.
Flahaut era un tnr atrgtor si deosebit de abil n arta de a se face plcut. Vznd n miss Mercer o
partid demn de luat n seam, si puse la btaie toate farmecele. i iat-o pe miss Mercer ndrgostit deadevratelea. Lordul Keith se art indignat mpotriva unei astfel de legturi, numai c ntre timp ea
ncepuse a-1 iubi cu pasiune pe flusturaticul ei curtezan. Dup cteva luni, se mrit cu el, mpotriva
vointei tatlui ei, care nu i-a iertat niciodat acest pas, privnd-o de o mare parte din averea ce i se
cuvenea. Doamna de Flahaut n-a dezmintit n nici un fel comportarea fostei domnisoare Mercer,
pstrndu-si nealterat nclinarea ctre intrigile politice si tracasrile sociale.
Printul regent ducea viata unui om de lume. Lua adesea masa la persoane particulare si asista seara, la
unele reuniuni. Acele obiceiuri le crea o viat aparte ambasadorilor; acestia erau n permanent invitati
n aceleasi locuri unde era poftit si printul. La toate acele mese, printul era asezat ntotdeauna ntre dou
ambasadoare; la serate se aseza ntotdeauna pe o sofa, alturi de lady Hertford, iar n partea cealalt,
poftea ntotdeauna o ambasadoare.
1 Angust-Charles-Joseph. conte de Flahaut de La Billarderie (1785 - 1870). sublocotenent la Marengo,
colonel la Wagram, general si aghiotant al Iui Napoleon-n timpul Restauratiei, s-a refugiat n Anglia.
Sub Monarhia din iulie, a fost ministrlj la Berlin, apoi ambasador la Londra, n 1853 devine senator si
marc cancelar & Legiunii de onoare.
422
Lady Hertford - creia i se spunea mai pe scurt, warchiza - era pe atunci regina inimii sale. Fusese
deosebit j frumoas, dar acum avea cincizeci de ani btuti pe muche
era mult prea gtit si prea mpopotonat. Sttea mult prea teapn, vorbea rar, avea un limbaj pendant
si ales, un aer
aloi si rece- ^ impunea grozav de mult printului, avnd mult mitere asupra lui, cci era una dintre cele
mai nobile doamne, avea o avere imens si socotea c-i fcea o mare favoare
rjntului, acceptnd s fie zilnic plictisit de el. Printesa Charlotte ncercase s-si manifeste ftis dispretul
fat de ea, dar Marchiza i-o pltise cu aceeasi moned. Regina btrn o coplesea cu atentiile,
dovedindu-i n acest fel prerea deosebit pe care-o avea fat de ea, si lady Hertford si plimba
torysmul" prin saloane, cu trufia unei sultane.

Printul se scula foarte trziu; toaleta sa dura ceasuri n sir. Sttea dou ore ncheiate, n hain de cas;
uneori admitea n preajma sa ctiva dintre intimii si, ba chiar si ministri si ambasadori dac acestia
cereau neaprat s fie primiti. Asta era treaba care-i plcea cel mai mult. Dac i se cerea n scris, sau
verbal o audient, atunci l primea pe solicitant, mbrcat, n salonul lui, dar acest lucru l deranja foarte
tare fiindc i ddea, peste cap, tabieturile. Dac te prezentai la usa lui fr s fi fost anuntat dinainte se
ntmpla foarte rar s nu fii primit, ncepea discutia, printr-o scuz privind dezordinea din camer,
ntotdeauna bine dispus si gata s stea orict la taclale. Nu isprvea cu mbrcatul dect n ultimul
moment cnd era anuntat c-1 asteptau caii. Urca pe unul dintre ei, urmat de un singur rndas si se ducea
n parc unde putea fi abordat de oricine. Doar c nu zicea: Hai s ne plimbm mpreun!". Cnd se
oprea, era un gest de mare politete, dar care excludea orice familiaritate, sau posibiltatea de a-1 nsoti. In
primul an, se oprea ori de care ori se ntlnea cu tatl meu, dar cnd l trata mult prea amical, cnd l
poftea s se plimbe 'mpreun cu el, cnd i fcea doar un semn cu mna, n
recere, fr s se opreasc. Din parc, o lua spre lady Hertford unde-si petrecea restul diminetii. Uneori se
rentorcea clare,
ar de cele mai multe ori venea s-1 ia trsura. Lady Hertford ar a fi din cale-afar de spiritual - avea
mult bun-simt, nu
423
se vra n nici o intrig, nu voia nimic nici pentru ea, nici pentru ai si. De fapt, din toat societatea
femeilor, de care printul nu se putea lipsi, ea era singura care merita ntr-adevr s se bucure de atentia
acestuia. Ministrii au avut ocazia s se conving de acest lucru cnd regentul, devenit rege, a nlocuit-o
dintr-un capriciu, pe lady Hertford, cu lady Conyngham, al crei ridicol nu era singurul inconvenient.
Printul regent avea trei feluri de a invita la mas: prin-tr-un carton enorm, marele sambelan te anunta c
erai poftit s-o vezi pe regin". Atunci trebuia s vii n mare tinut. Al doilea fel consta c secretarul
intim, sir Benjamin Bloomfield te anunta printr-un biletel, scris de mn, c printul te poftea n cutare zi.
Atunci veneai n frac sau n costum obisnuit. Astfel de invitatii erau adresate si femeilor si brbatilor.
Mesele nu treceau niciodat de douzeci de persoane; de obicei, erau chemate dousprezece pn la
cincisprezece persoane.
Al treilea fel era rezervat intimilor. Printul trimitea - n aceeasi dimineat - un valet s-i spun verbal
domnului cutare c, dac n-avea altceva mai bun de fcut, printul l ruga s vin s ia masa la Charlton
House, implorndu-1 s nu se formalizeze. Era de la sine nteles c aveai, n-aveai ce face, trebuia s te
duci; cred c printului i s-ar fi prut foarte ciudat s nu dai curs unei astfel de invitatii. Tata a nceput a
primi si el, destul de des, astfel de invitatii. Ele nu erau niciodat adresate femeilor. La aceste mese nu
luau parte dect cinci sau sase persoane, cci lista invitatilor era foarte limitat.
Capitolul H
Corpul diplomatic. - Contesa de Lieven. - Printesa Paul Esterhazy-- Viata englezoaicelor. - Copilria lor.
- Tineretea lor. - Maturitatea lor. -Btrnetea si moartea lor. - Soarta vduvelor.
Cred c deosebirea dintre ambasadori si ministri' plenipotentiari nu e nicieri mai vdit ca la Curtea
Angliet-Ambasadorii erau totul, ministrii nu valorau nici doi bafl1' Cred c nici unul dintre ei, poate
doar ministrul Prusiei, n'
424
f st poftit vreodat la mas, la Carlton House. Ei nu erau yitati la seratele reginei, unde erau totusi
admisi uneori
tririi, din familii foarte distinse, care-i fuseser prezentati; . saloane, nu se bucurau de nici un
prerogativ, n timp ce
mbasadorii tineau pasul cu toti ceilalti. Aceast mare deosebire nu era deloc pe placul unei bune prti a
corpului diplomatic fr s vatme totusi buna ntelegere din snul ambasadei care n-a fost tulburat nici
ntr-un fel ct am stat eu n Anglia- Contesa de Lieven1 ocupa, n corpul diplomatic, nrirnul loc; stabilit
de mult vrerne n Anglia, se bucura de stim si avea puternic influent politic pe care nu i-o putea
disputa nimeni. Sosirea printesei Paul Esterhazy2 i pricinuise ns o vie neliniste. Austria era pe atunci
aliata cea mai apropiat a Angliei. Lordul Castlereagh era puternic influentat de printul de Matternich.

Paul Esterhazy, foarte bine tratat de regent, era de mult vreme, excelent primit n nalta societate.
Tnra lui sotie, pe care-o adusese cu sine, era strnepoata reginei Angliei, nepoata ducesei de
Cumberland, verisoara si favorita printesei Charlotte.
Contesa de Lieven se frmnta n zadar, neputndu-si ascunde ciuda, cci, n afar de avantajele
enumerate, noua ambasadoare era mult mai tnr dect ea, foarte frumoas si avea niste rotunjimi att
de ispititoare care jigneau de moarte slbiciunea dezndjduitei sale rivale. Totusi, doamna de Lieven
observ imediat c printesa n-avea de gnd s profite de situatia ei strlucit. Regretnd cumplit plecarea
ei fortat
1 Dorothee i/e Benkendorf, printes ite Lieven (1784 - 1857), sotia
generalului Licvcn, ambasadorul Rusiei la Berlin n 1809 si la Londra n 1812.
Rusesc foarte bun prietena cu printul Mcttcrnich. n 1834, rcntorcndu-sc n Rusia,
oamna de Licvcn a devenit doamn de onoare a tarinei. Pierzndu-si cei doi fii, si-a
l . soful ', n 1836, s-a stabilit la Paris, n 1839, s-a mprietenit cu Guizot pe care
ntlnit la casa doamnei de Boignc; la nceput, relatiile dintre ci au fost doar
'calc^mai trziu, clc s-au preschimbat ntr-o dragoste nflcrat.
la ^ " finl-Antoine Esterhazy (le Galantha (1786 - 1866), ambasador al Austriei
^ari*CT ^oma s' LnLlra, apoi ministru de externe, nsurat n 1816 cu printesa
TaXjsa~ crcza> nscut n 16 iunie 1794, fiica lui Carol Alcxandcr, print de Thurn-ctAng|jei?1 a.Tcrczci-Matilda-Amelia, printes de Mecklcmburg-Strelitz. Regina
clc prin,80''8 'u' Georgc a' IlI-'ca, si ducesa de Cumberland, fiica sa vitreg, erau si
Estcfjj sc e Mccklcmburg-Strclitz, deci rude bune cu printesa Maria-Tcrcza
425
din Viena, murea de plictiseal la Londra si, dup cteva luni
/\
'
obtinu ngduinta de a se rentoarce n Austria. In acea epoc tnra printes era o copil foarte bun si
gentil; o vedeam mereu, cci avea obiceiul s se refugieze la noi, la ambasad ca s scape de plictisul
alor si si de politetea perfid si ostil a contesei de Lieven. Fat de noi, era deosebit de politicoas-de
altfel, noi nu-i contestam, n nici un fel, pretentiile. Franta zdrobit de ocupatia militar si de sumele
enorme care-i fuseser impuse, avea nevoie de toat lumea s-o ajute s mai scape putin de acea povar,
asa c nu-i mai ardea s-si dispute ntietatea cu nimeni.
Contesa de Lieven, devenit ntre timp printes, avea un spirit de o mare distinctie, manifestnd o mult
mai mare nclinare ctre diplomatie dect ctre politic. La ea, totul se reducea la problema persoanelor.
O lung sedere n Anglia nu izbutise s-i lrgeasc unele idei mostenite din tara ei de bastin si tocmai
acest fel de a privi lucrurile i-a adus faima de mare intrigant, n 1816, era foarte putin simpatizat, dar
foarte de temut la Londra. Se spuneau multe lucruri urte pe seama ei, iar regina btrn se arta adesea
destul de suprat c era obligat s-o primeasc n mod politicos. De altfel, doamna de Lieven n-ar fi
ngduit nici o abatere de la acest protocol.
N-as putea s v spun prea multe lucruri despre domnul de Lieven, un om de calitate, foarte manierat,
vorbind putin, dar la obiect, rece, dar politicos. Unii spuneau c ar fi inteligent, cei mai multi ns l
socoteau un prostnac. Desi 1-am vzut de multe ori, n-am izbutit s-mi fac o prere personala despre el.
Era complet eclipsat de superioritatea de necontestat a sotiei sale care se prefcea c-i datoreaz foarte
mult, fcnd-o pe supusa si pe atasata. N-o vedeai niciodat fr el-Pe jos, n trsur, n oras, la tar, n
lume, peste tot nu-i vedea dect mpreun. i totusi nimeni nu credea n unirea desva sit a acestui
menaj. Printul Paul Esterhazy, mare senior si de treab, nu era lipsit de spirit de afaceri, nici de
capacita
426
Era mult mai istet dect l socoteau detractorii si care rdeau de presupusa lui neghiobie. De altfel, e
foarte dificil s te prezinti n lume, avnd attea avantaje si o pozitie att de strlucit, fr s strnesti
gelozia celor din jur.

Singurul brbat ntr-adevr remarcabil, din corpul diplomatic, era contele Palmella1. A jucat un rol
destul de important n vicisitudinile regatului Portugaliei pentru ca Istoria s-si asume sarcina de a
aprecia asa cum trebuie si cele bune si cele rele, relatate pe seama lui. Mi s-a spus adesea c era deosebit
de spiritual; mie nu mi s-a prut a fi chiar asa. Era un juctor nrit si ducea, la Londra, o viat
dezordonat care-1 ndeprtase de colegii si pe care-i scutura ori de cte ori avea ocazia. M-am simtit
putin cam strin n Anglia, mai ales c vechea societate pe care o cunoscusem eu se primenise aproape
n ntregime. Moartea secerase si ea o bun parte dintre vechii mei prieteni. Un numr destul de mare
cltoreau prin Europa, cci pacea redeschisese granitele tuturor trilor de pe continent satisfcnd
nclinarea nnscut a insularilor britanici de a cltori; unele dintre vechile mele prietene se stabiliser
la tar. Cele mai tinere erau ocupate cu educatia odraslelor lor; cele mai vrstnice se strduiau s vneze
un brbat pentru fetele lor. Zu dac cunosc o treab mai penibil, cci ai nevoie de mult istetime ca
ntr-o astfel de situatie s-ti poti pstra, ct de ct, demnitatea. De altfel, n general se admitea ca, n
asemenea situatii, mamele s mai abdice de la demnitatea lor, fr ca cineva s aib dreptul de a le tine
de ru. Viata englezoaicelor nu e deloc trandafirie, la Maturitate; cci acea faimoas independent a
familiei al crei rezultat poetul 1-a zugrvit att de bine:
Polit' C"te, apoi duce de Palmella, nscut n 1781. Ofiter, diplomat si om cc a'|Cu' apo' consilicr al
ambasadei din Roma; n 1812, e ambasador la Londra. Dup pairjc a Par'e, ca ministru plenipotentiar, la
Congresul de la Vicna, s-a rentors n jumtai" 3 'ucat un ro' imPrtant " luptele care au sfsiat
Portugalia n prima Priin-m' ' Vcacu'u' trecut. Cnd general, cnd ministru, a ajuns regent, n 1830, si it
n i o/"' ln ' ^4. Creatorul unei Constitutii a revenit de cteva ori Ia putere. A
427
That independence Brilon i prize so high, Keeps manfrom mn, and breaks the social tye"1,
a apsat n special pe umerii femeilor. Copilria, foarte atem supravegheat, este de obicei, fericit;
dureaz pn la saptesprezece sau optsprezece ani. La aceast vrst, prsesti l asa-numita nursery2 si
esti prezentat la Curte; numele fetei este gravat pe cartea de vizit a mamei; fata e dus peste tot si l
trece brusc de la singurtatea dinainte, la o viat foarte zgomotoas. Acesta este, de obicei, momentul n
care i Se alege un brbat. Fetele au si ele rolul lor pe care trebuie s si-i joace ct mai bine n toat
afacerea asta; trebuie s le fac unele avansuri bietilor si n special s aib grij s se ndrgosteasc"
de brbatii cu o ct mai strlucit pozitie social. Dac tnrul mai are, n afar de o mare avere, si un
titlu, atunci toate inimile fetelor de optsprezece ani sunt la dispozitia sa. Abilitatea doamnei de companie
const n a lsa - pe de o parte - destul libertate tinerelor, pentru ca biatul s poat fi cucerit si adus n
situatia de a vrea s se nsoare, iar pe de alta, de a tine bine fata n fru ca nu cumva s fie compromis
n cazul n care tentativa mritisului ar da gres. Dar si aici exist leac. Cci dac un brbat face o curte
asidu unei tinere, timp de cteva luni, si apoi se retage fr s-i cear mna, toat lumea l va tine de
ru, iar dac vrea s repete figura, cu o alt fat, toate usile i se vor nchide n nas. S-au gsit si unii
tineri care au fcut niste propuneri de cstorie, imposibil de acceptat, dar aceste cazuri au fost rare. n
general, asiduittile", ca s m slujesc si eu de vocabularul convenit, duc la o declaratie de dragoste
fcut domnisoarei, apoi la cererea n cstorie a acesteia, pe care tnrul o adreseaz printilor fetei.
Pentru a ajunge la acele asiduitti", sunt necesare adesea adevrate campanii; asa de pild, cnd o fat a
mplin'* optsprezece ani si mama sa - din cine stie ce pricin - n'
1 Acea independent, rsplata att de important a lui Briton, / Se rcspe din om n om si frnge torta
social (engl.).
2 Camer a copiilor (engl.).
428
te duce peste tot, o ncredinteaz unei rude sau chiar unei
P . tene care s-o duc ia oras, n statiuni, n locuri publice,
Pr un cuvnt, oriunde tnra si-ar putea gsi norocul".
1 Hele care ar refuza s fac un asemenea serviciu ar fi
hlarnate n gura mare si tinute de ru c nu si-au fcut datoria.
p un lucru stiut c o fat tnr crede c orice zboar se

nnc, asa c trebuie cluzit cu grij si cu atentie, ctre


artidele cele mai avantajoase. Am auzit o mtus care-si
dusese ncnttoare-i nepoat dintr-o statiune termal, foarte
frecvent, spunndu-i mamei sale, n fata ei:
- We have hd no lit as yet this season, but severul vlorious nibbles1, si propunndu-i s-o duc si n anul
urmtor, dac pn atunci nu izbutea s-o mrite.
Cum, n general, mai nimeni nu se mrit din dragoste, si cum de obicei exist putine cazuri de acest
gen, n primii ani de csnicie femeile triesc mai mult n cas. Dac brbatul lor manifest vreo nclinare
ctre ceva - si slav Domnului, mai toti englezii au cte o preferint - sotiile li se asociaz. Sunt mari si
tari n gospodrie si adesea, folosind doar cteva fraze banale de supunere, si domin toate neamurile.
Cnd ncep s apar copiii, ele i ngrijesc cu o dragoste deosebit; casa se nsufleteste. Dragostea odat
trecut, sotul si mai pstreaz o vreme obiceiurile casnice, apoi survine plictiseala. Ca s-o alunge, face o
cltorie. Cnd se ntoarce, si spune c e cazul s-si reia vechile obiceiuri, s rennoade unele relatii pe
care le neglijase, pretextnd c trebuie s cunoasc lume ct mai mult ca s-si mrite ct mai avantajos
fetele pe care le are si care cresc. Acesta este momentul cnd englezoaicele sau ncep a fi cochete, sau
dimpotriv, se dau la fund. Asa se tace c vezi unele mame de familie bun, btnd ctre patruzeci de
ani, ndrgostindu-se de tineri de douzeci si cinci si fugind cu ei, prsindu-si casa si abandonndu-si
raia de copii. Dac au scpat de acest pericol - cci aJoritatea dintre ele sunt serioase si la locul lor atunci si
fen .
'nc nu nc-am descurcat n acest anotimp, cci ctiva brbati superbi ezit
429
1
nsotesc fetele devenind un fel de plimbrete de nevoie" ceea ce mi se pare destul de neplcut si de
penibil. Pentru domnisoare, situatia e suportabil, cci si au distractiile I0r Plimbrile le amuz grozav;
ba chiar le prind, foarte repede $i foarte firesc, gustul. Dar, pentru bietele mame situatia e cu totul alta.
Le vezi tot timpul preocupate, interesndu-se Q toate partidele avantajoase, de nftisarea tinerilor, de
obiceiurile, de gu