Sunteți pe pagina 1din 391

Coperta: MIRCEA MUNTENESCU Lector: ALINA BEIU-DELIU

Adele de Boigne Memoires Tom. I-II


Emile-Paul freres, editeurs, Paris, 1911
Editura ALBATROS, 2000
Piata Presei Libere, nr. l, sector l
71341 -Bucuresti
Adele de Boigne
MEMORII
(Povestirile unei mtusi)
Traducere si note de TEODORA POPA-MAZILU Tabel cronologic de ANDREI MAZILU
Editura ALBATROS Bucuresti 2000
ISBN 973-24-0719-0
TABEL CRONOLOGIC
1750 Bunicul scriitoarei, care era marinar, face o cltorie la San-Domingo unde, ndrgostindu-se
ptimas de domnioara de La Garenne, se nsoar cu ea. Averea otiei sale fiind ntr-o stare jalnic,
pentru a o despovra de toate popririle si ipotecile, s-a vzut nevoit s rmn n acel loc. Cu anii, si-a
trimis - unul cte unul - pe toi cei sase bieti ai si (n afar de ultimul care s-a necat), la Paris, la
fratele su.
Primul biat trimis n Europa a fost viitorul marchiz de Osmond, tatl scriitoarei, care s-a nsurat cu o
domnisoar Dillon, fata unui gentilom irlandez din familia Dillon de Roscomon. La cteva sptmni
dup nunt, tnra cstorit a fost numit doamn de onoare a printesei Adelai'de, una dintre cele cinci
fete ale lui Ludovic al XV-lea.
1781 Nu dup mult timp, tnrul menaj se instaleaz la Versailles, unde li se naste primul copil:
Eleonore-Adele de Osmond, viitoarea doamn de Boigne si autoarea Memoriilor de fat, carte ce s-a
bucurat de un imens succes de ndat ce manuscrisul a fost descoperit, la nceputul acestui secol, n
Biblioteca National din Paris.
1789 Izbucneste revolutia francez n care pier, pe esafod, Ludovic al XVI-lea, sotia sa MariaAntoaneta, precum
r
si o seam de curteni si nobili, monarhisti nflcrati pe care poporu] i condamn fr drept de apel,
pentru toate abuzurile si samavolniciile svrsite, n timpul revolutiei, Adele - n vrst doar de opt ani
-pleac mpreun cu printii ei, la Londra.
1798 Foarte tnra Adele de Osmond, vznd situatia mai mult dect precar a printilor ei, accept
cererea n cstorie a generalului de Boigne, mai vrstnic dect ea cu treizeci de ani, proaspt rentors
din Indii si putred de bogat. Tnra Adele, care la douzeci si cinci de ani, n portretul pictat de Isabey,
era de o frumusete izbitoare, la saptesprezece era nssi ntruchiparea purittii, gingsiei si perfectiunii:
ovalul desvrsit al chipului, trsturile de o mare finete, prul lung si buclat, ochii mari, ntunecati si
langurosi contrastnd cu luminozitatea pletelor aurii, gura perfect desenat, precum si trupul armonios,
toate aceste calitti aveau s fac din viitoarea scriitoare o femeie extrem de atrgtoare. Dac mai
adugm la toate aceste daruri o minte deosebit de ascutit, un spirit de ptrundere si o putere de
observatie rar ntlnite la o fat att de tnr, precum si o voce remarcabil, de adevrat cntreat, ne
dm lesne seama cam ce impresie a putut face ea generalului de Boigne care, asa cum ni-1 zugrveste
doamna Lenormand, era: mbtrnit nainte de vreme, distrus de climatul din Indii, cu o sntate
subred, bucurndu-se de o reputatie controversat, cu obiceiuri cazone, dar putred de bogat si care
arunca cu banii n stnga si n dreapta".
Cstoria fcut din interes n-avea s fie fericit. Dup numai zece luni, generalul o duce pe tnra lui
sotie, ndrt, soacrei sale. Dar rudele, care voiau s se nfrupte din averea milionarului, i-o aduc ndrt.
Generalul o ia cu sine n Scotia; mai trziu, se retrage n Savoia, tara sa de bastin, dup ce-si instaleaz
din nou sotia la Londra, alturi de printii ei. Dup o vreme, o aduce n

Franta unde se instaleaz amndoi regeste, n splendidul castel Beauregard, de lng Paris. Dar cum
Adelei de Boigne i era peste putint s se apropie ct de ct de un brbat autoritar, ursuz si cu maniere
mai mult dect grosolane, generalul vinde frumoasa resedint de la Beauregard, cumpr castelul
Chtenay, pe care-I druieste sotiei sale, iar el se stabileste n Savoia.
1804 Instalata la Paris, Adele de Boigne particip la serbrile prilejuite de ncoronarea lui Napoleon,
cci nu are curajul s nfrunte regimul, dar refuz s fac parte dintre doamnele de onoare ale Josephinei
Beauharnais. Mretia lui Napoleon nu numai c n-o copleseste, ci dimpotriv, vzndu-1 de aproape, n
Galeria Dianei din palatul Tuileries, l gseste ct se poate de dizgratios: mpratul mi s-a prut cumplit,
spune ea, cci seamn leit cu un rege de caro".
1814 Refuznd s prseasc Parisul, doamna de Boigne asist,
cu inima strns, la intrarea aliatilor n capitala Frantei. Abia acum si d seama ct de mult si iubeste
patria, fiindc se simte cuprins brusc de o emotie pe ct de neasteptat, pe att de puternic. Pasii
patrulelor strine care se auzeau n noapte au fost primul zgomot ciudat care m-a fcut s-mi dau seama
c am o inim francez!" spune ea.
Interesat de comportarea persoanelor din jur, si observ si-si analizeaz semenii, cu un spirit de
ptrundere care vestea nc de pe atunci scriitoarea incisiv de mai trziu.
1815 - 1819 Dup Imperiu, marchizul de Osmond fiind numit
ambasador la Torino, apoi la Londra, contesa de Boigne face toate onorurile casei, n locul mamei sale
care e bolnav.
Aceasta este perioada n care Adele de Boigne are prilejul s cunoasc foarte mult lume, s observe
moravuri si obiceiuri, s analizeze caractere, s vad de aproape adevratele chipuri ale unor oameni
despre care pn atunci avusese o cu totul alt prere. Villele, Decazes, ducele de Blacas, regalisti
nfocati, i devin din ce n ce mai antipatici. In schimb, si ndreapt toat simpatia ctre ducele de
Richelieu care lupt din rsputeri, nu s-si apere scaunul de prim-ministru, ci s scape tara de jugul
umilitor al invadatorilor.
1817 Moare doamna de Stael, fiica lui Necker, prieten intim cu doamna de Boigne. Suspect
Directoratului, din pricina legturilor sale cu scriitorii] Benjamin Constant, doamna de Stael fusese
exilat la Coppet, n Elvetia, unde s-a si prpdit.
1820 Doamna de Boigne inaugureaz, mpreun cu sotul ei, un spital pe care acesta l cldise aproape de
Paris. Sotii mai corespondeaz din cnd n cnd, se mai vd, dar din ce n ce mai rar.
n acelasi an, obosit si btrn, marchizul de Osmond cere s fie pensionat. Adele de Boigne se instaleaz
la Paris, n strada Bourbon, unde va locui pn la cderea Restauratiei.
Tot n 1820 este asasinat de ctre LouveJ ducele Charles de Berry, cel de al doilea fiu al lui Caro! al Xlea (nscut Ia Versailles n 1778) si nsurat cu Marie-Caroline de Bourbon, fiica lui Francisc I, regele
celor dou Sicilii.
1824 Moare Ludovic al XVIII-lea, nepotul lui Ludovic al XV-lea, sotul Louisei de Savoia.
1829 Apare cartea Cronica domniei lui Carol al IX-lea de Prosper Merimee, prieten intim cu Adele de
Boigne, cu care a ntretinut o foarte strns corespondent timp de paisprezece ani (din 1852 si pn n
martie 1866). Merimee i scrie prietenei sale de pretutindeni: din Franta, din Spania, din Anglia; lucru
curios Adele de
Boigne nu face nici o referire la aceast vast corespondent n Memoriile sale, corespondent tiprit
sub titlul: Lettres de Merimee la comtesse de Boigne (aprut n 1933, la Librairie Pion, din Paris).
1830 Izbucneste revolutia din iulie care se termin cu abdicarea lui Carol al X-ea, frate cu Ludovic al
XVI-lea si cu Ludovic al XVIII-lea. Ajuns rege al Frantei n 1814, Carol al X-lea - n ciuda succeselor
expeditiei din Alger - se compromite total n ochii poporului, emitnd faimoasele Ordonante din 25 iulie
1830, prin care dizolva Camera, schimba Carta si suspenda libertatea presei.
n acelasi an moare si generalul Benoit de Boigne, (nscut n 8 martie 1751), la Chambery, lsndu-si
sotia destul de bogat, nainte ns de a se prpdi, cldeste -ntre 1822 si 1830 - un ospiciu de nebuni si
un azil de btrni numit Saint-Benoit, donatii care se pare c 1-au costat peste trei milioane de franci.

Moare Benjamin Constant, scriitor si om politic, iubitul doamnei de Stae'l, pe care Adele de Boigne nu
s-a sfiit s-1 nftiseze n adevrata sa lumin.
Dup 1830 Adele de Boigne devine prietena intim a cancelarului Etienne Pasquier, prietenie care avea
s dureze pn n 1862 cnd btrnul cancelar se stinge n vrst de nouzeci si cinci de ani.
Cancelarul, scrie Henry Bordeaux n cartea sa Portrete de femei si copii (aprut la Paris, la Librairie
Pion, n 1913), apartinea acelei rase de oameni a crei fire este rezonabil si eminamente apt pentru
viata social... Punea pret, nainte de orice, pe calm, logic si clarviziune. Capabil s nteleag multe
lucruri (...), afar de unele cutezante, care, att n art ct si n istorie, te deconcerteaz, era ngduitor,
urnd ns dezordinea si anarhia".
Prietenia dintre acesti doi btrni, cu timpul, devine aproape misctoare: si scriu zilnic, se ntlnesc n
fiece sear, se ngrijesc unul de sntatea celuilalt, discut, si poftesc prietenii s-i vad si-si asteapt,
demni, sfrsitul.
1831 Chateaubriand, pe care Adele de Boigne l sfichiuie adesea cu biciul usturtor al ironiei sale,
demascndu-i dorinfa aprig de parvenire, cabotinismul, slbiciunea pentru sexul slab si mai ales
egoismul feroce, se stabileste la Geneva, de unde face adesea vizite - nsofit de doamna Recamier - la
Copper, fosta resedint a doamnei de Stael.
1832 Ducesa de Berry, nora fostului rege Carol al X-lea, ncearc s rscoale Vandeea, pentru a-l izgoni
de pe tron pe Ludovic-Filip, ca s-1 aseze n locul acestuia pe fiul ei nc nevrstnic, sub numele de
Henric al V-lea. Tentativa nu reuseste; ducesa este exilat.
1835 Are loc atentatul lui Fieschi asupra lui Ludovic-Filip, atentat care ns d gres.
1837 V veti ntreba cum a nceput Adele de Boigne s scrie? n urma unei nenorociri care i s-a
ntmplat n familie (si-a pierdut nepotul, pe biatul fratelui ei, pe care-1 iubea ca pe propriul su copil),
ca s-si uite ntr-un fel durerea, s-a apucat s astearn pe hrtie cteva din ntmplrile la care asistase
sau pe care le trise. Cum dup moartea lui Ludovic al XVIII-lea evenimentele ncep s se precipite,
urmeaz revolutiile din 1830 si din 1848 care vor fi privite, scrie Henry Bordeaux n cartea amintit
mai nainte, (pag. 137), ca paginile cele mai noi si cele mai captivante din lungile Memorii ale contesei.
Ea acumuleaz aici detalii, fapte mrunte, lucruri vzute, redndu-ne reflexul acelor evenimente att pe
strzi ct si n saloane. Ochii si nu se multumesc doar s plac: ea vede clar, dar mai mult de aproape
dect de departe. De aproape, nu omite nici un amnunt al nici unui caracter".
10
nzestrat cu asemenea haruri, Adele de Boigne va excela n portrete si mai ales n caricaturi, motiv
pentru care a si fost supranumit Goya secolului al XlX-lea", un Goya cu jupoane, e adevrat, si mai
mult acuarelist dect pictorit n uleiuri groase, dar totusi un Goya. Aceast aristocrat prin nastere,
care detest puterea absolut, care e socotit de ctre cei din clasa sa social o stngist periculoas",
nu preget s-i zugrveasc asa cum erau nici pe slabul si sovielnicul Ludovic al XVI-lea, nici pe
greoiul si prostnacul de frate-su, burduhnosul Ludovic al XVIII-lea, nici pe bigotul Carol al X-lea,
care tine ntr-o mn crucea iar n cealalt snul vreunei curtezane, nici pe Ludovic-Filip cu toate
pcatele sale. Cci n decursul lungii sale existente, Adele de Boigne a trecut prin trei mari revolutii 1789, 1830 si 1848 - si a trit sub domnia a cinci regi, dac e s-1 punem la socoteal si pe LudovicBonaparte (Napoleon al III-lea).
1838 Moare Charles-Maurice, print de Talleyrand, unul dintre cei mai perfizi si mai duplicitari
politicieni ai veacului trecut, care, dup ce 1-a trdat pe Napoleon (al crui ministru de externe fusese),
devine ministrul de externe al lui Ludovic al XVIII-lea, pentru ca, n timpul Monarhiei din iulie, s-1
vedem ambasador la Londra (1830-1835).
] 843 Prosper Merimee, unul dintre cei mai buni prieteni ai doamnei de Boigne, este ales membru al
Academiei Inscriptiilor, iar n 14 martie 1844, membru al Academiei Franceze.
1848 Izbucneste revolutia care se termin prin abdicarea lui Ludovic-Filip (24 februarie 1848) si prin
proclamarea celei de a doua Republici.
n acelasi an moare Chateaubriand, care ocup un loc de seam n Memoriile Adelei de Boigne.
1849 Moare doamna Recamier (Jeanne-Francoise-Julie-Adelai'de), iubita lui Chateavibriand.

11
1852 Ales n 1848, presedinte al Republicii, printul Charles-Louis-Napoleon Bonaparte (fiul Hortensei
de Beauharnais si al lui Louis Bonaparte), se proclam n urma loviturii de Stat din 2 decembrie mprat al Frantei, sub numele de Napoleon al III-lea, punnd astfel bazele celui de al doilea Imperiu.
1852 Dup moartea cancelarului Pasquier, Adele de Boigne nu-si mai prseste domeniul pe care-1 are
la Buisson-Rond, la un sfert de ceas de Chambery, domeniu ce putea fi recunoscut de departe dup
splendida alee de platani la captul creia se afla castelul. Cldirea ptrat, cu un singur cat, cu o
arhitectur destul de greoaie,; era impozant, dar distant si glacial. n ceea ce-o priveste pe stpna
acestui castel, o poz strecurat n paginile manuscrisului Memoriilor ne-o arat - n 1864 - mbrcat
ntr-o crinolin de culoare nchis; o femeie, care, desi btrn (are acum optzeci si trei de ani), mai
pstreaz unele urme din marea frumusete de odinioar: ovalul perfect al fetei, trsturile delicate, iar
ochii, desi adnciti n orbite, sunt limpezi si luminosi.
1866 i apare romanul O pasiune n lumea mare, ale crui pagini mai apuc s le corecteze nainte de a
se prpdi. Romanul, desi abund n sentimentalisme dulcege si plicticoase, e totusi interesant prin
tabloul convingtor al societtii (actiunea se petrece la Paris ntre 1813 si 1829) pe care-1 zugrveste
cu mult verv si veridicitate, ct si prin analiza aprofundat a celor ctorva personaje.
n acelasi an Adele de Boigne moare, n vrst de 85 de ani.
1867 Prin bunvointa doamnei Lenormant, prieten bun si mare admiratoare a contesei de Boigne,
apare postum si cel de al doilea roman al memorialistei, intitulat Maresala deAubemer, a crui actiune
destul de dezlnat se petrece n secolul al XVH-lea.
12
n Revue des Deux Mondes, din l octombrie, apare articolul Contesa de Boigne, semnat de Guizot.
1870 Apare lucrarea Cancelarul Pasquier, amintiri ale ultimului su secretar de L. Favre (Ed. Didier).
1873 Apare lucrarea Generalul de Boigne de Victor de Saint-Genis (Ed. Poitiers).
1911 Este, n sfrsit, descoperit manuscrisul Memoriilor contesei de Boigne. Tiprit, el se bucur de un
succes rar ntlnit, fiindc lucrarea dezvluie o memorialist de prima mn ce avea s entuziasmeze nu
numai ntregul Paris, ci si ntreaga Frant, n frunte cu Marcel Proust care o ia pe scriitoare drept model
pentru faimoasa doamn de Villeparisis, din romanul su n cutarea timpului pierdut.
Strin de orice mistic si devotiune, urnd aristocratia din care fcea parte, urnd partidul preotilor
care, sub Restauratie, ajunsese s se ntind ca o eczem", Adele de Boigne se apropie, prin aceast
grandioas lucrare a sa, prin coloritul si incisivitatea ei, de scrierile lui Saint-Simon, dar mai ales, prin
pespicacitatea, verva uneori amuzant si alura dezinvolt, de faimoasele Memorii ale Cardinalului de
Retz.
ANDREI MAZILU
VERSAILLES-EMIGRATIA-IMPERIUL RESTAURATIA DIN 1814
Nu m-am gndit ce titlu s dau acestor pagini disparate, cnd legatarul - cruia i le-am ncredintat - m-a
ntrebat ce anume urma s scrie pe copert. N-am stiut ce s-i spun. Memorii mi s-a prut prea solemn;
Amintiri... Doamna de Caylus a compromis oarecum acest titlu si cteva recente publicatii l-au mnjit fi
mai ru.
Preocupat de aceast idee, noaptea l-am visat pe nepotul meu pe care cineva l ntreba ce era cu cele
dou volume prinse n agrafe. Suntpovestirile mtusii mele". Bun, deci s fie Povestirile mtusii
mele", am strigat eu, trezindu-m. Iat cum a ajuns aceast carte s fie numit Povestirile unei mtusi.
CITITORULUI, DAC VA EXISTA VREUNUL
La nceputul anului 1835, m-a lovit o nenorocire groaznic: un copil de paisprezece ani, pe care-l
cresteam de mai bine de doisprezece ani, pe care-l iubeam ca o mam, a pierit, victim a unui tragic
accident. Dac am fi luat o ct de mic precautie, l-am fi putut salva; dar desi l iubeam toti, cu o
dragoste ptimas, nimeni nu s-a gndit la asa ceva. Eu, cel putin, stiu c nu-mi voi mai reveni niciodat
dup o asemenea lovitur. Dup aceast catastrof, cele mai triste ceasuri din tristele mele zile erau cele
n care fusesem obisnuit s m ocup de inteligenta precoce a acestui copil care - ndjduiam - avea s-o
ajute pe a mea cnd va ncepe s m lase.

La cteva luni dup moartea biatului, stnd de vorb cu un prieten - care, plin de suflet si de buntate,
ncerca s-mi tmduiasc rnile inimii - si povestindu-i un amnunt despre eticheta de odinioar de la
Curtea din Versailles, mi-a spus:
- Ar trebui s scrii aceste lucruri; traditiile se pierd si te asigur c vor fi citite cu mare interes si
curiozitate.
Nevoia de a tri n trecut, cnd prezentul nu-ti mai ofer nici o sperant, m-a fcut s-i urmez sfatul. Am
ncercat pentru a-mi mai potoli regretele s fac acest lucru n ceasurile pe care odinioar le
petreceam ntr-un mod att de plcut. Uneori a trebuit s lupt mpotriva durerii, fr ns s-o pot
nfrnge; alteori, descopeream n scris, chiar o oarecare distractie. Caietele de fat sunt rezultatul acestor
eforturi, ele
15
n-au avut alt scop dect s-mi schimbe gndurile pe care nu le mai puteam ndura.
Singurul meu plan dac am avut ntr-adevr vreunul - a fost s astern pe hrtie ceea ce i-am auzit pe
printii mei povestind despre tineretea lor si despre Curtea de la Versailles. Trndvia, inutilitatea vietii
mele dup acea nenorocire, m-au determinat s-mi continui depanarea amintirilor; am nceput s vorbesc
despre mine, poate chiar prea mult, n tot cazul mai mult dect as fi dorit; dar am vrut ca viata mea s fie
un fel de fir cluzitor pentru Cititor, acesta dndu-si astfel seama de unde stiam toate lucrurile pe care
le istoriseam.
Am mzglit o multime de hrtie, ntr-un mod aproape ilizibil, pn cnd ntr-o zi, o persoan de gust, n
care am mare ncredere, mi-a smuls cu forta, din mn, cteva foi si le-a citit. Ea m-a obligat s comand
s se fac o copie dup tot ce scrisesem si s-o revd cu atentie. De fcut o copie, nu era greu; ct despre
revzut", era inutil. Eu nu m pricep s scriu si la vrsta mea n-aveam s mai nvt o astfel de meserie;
dac tineam s-mi redactez frazele, pierdeam singurul merit pe care-l mai puteau avea aceste pagini: cel
de a fi fost scrise fr nici o pretentie, asa cum mi veniser n minte. Dac ar fi trebuit s am n vedere
si alte lucruri dect amintirile mele, as fi renuntat imediat; n-am urmrit dect s-mi umplu timpul, nu s
fac literatur.
Dac totusi nepotii mei si vor arunca vreodat privirile peste aceste scrieri, nu trebuie s se astepte s
gseasc o carte ", ci doar o flecreal de femeie btrn; scriu, asa cum as coase, de pild, la
gherghef, o tapiserie. M-am slujit cnd de pan, ca s las acul s se mai odihneasc, si cnd de ac, ca smi las pana s se odihneasc, asa c manuscrisul meu va ajunge la mostenitorii mei, cum va ajunge, de
pild, cine stie ce fotoliu vechi.
Neconsultnd nici un document, probabil c multe date vor fi gresite; nu pot spune nimic altceva dect
ce-am scris. Nu cred c ar putea exista o impartialitate absolut, dar socot c putem avea pretentia c
exist totusi o sinceritate deplin:
16
si asta se ntmpl numai atunci cnd spui cinstit ceea ce
crezi.
Rscolind trecutul, mi-am dat seama c poti spune lucruri bune despre cei mai ri oameni si lucruri rele,
despre cei mai buni; am ncercat s nu fiu prtinitoare, desi trebuie s recunosc c treaba a fost destul de
dificil. Dac n-am reusit pe deplin, pot s v asigur c cel putin am avut intentia de a face acest lucru.
Timpurile devenind mai caline, poate c unii oameni vor fi totusi destul de perspicaci s observe c, n
vremurile n care am trit eu, a trebuit, prin forta mprejurrilor, s tin cu unul din partide, cnd, din
instinct, din fire si din rationament, mi-afosl ntotdeauna sil si groaz de un astfel de lucru, fiindc am
vzut la ce greseli si la ce situatii ridicole ne-a expus.
Ndjduiesc c nepotii mei vor fi scutiti de o asemenea situatie; le-o doresc din toat inima att lor, ct si
trii mele care are nevoie de putin liniste.
n ce m priveste, probabil c va trece mult vreme pn ce careva - plictisit de vreo dimineat ploioas
sau de vreo lung si mohort sear de toamn - va deschide aceast carte, destinat bibliotecii din
Pontchartrain1.
Chtenay, iunie 1837

Adele de Boigne
1 Nota din 1860: Moartea, cruda moarte care se apropie, mi-a schimbat toate previziunile. Acest
manuscris va fi depus n biblioteca din castelul Osmond, departamentul L'Orne, locul unde printii mei
au vzut lumina zilei si unde doresc s fiu ngropat".
17
LI
Nepotului meu RAINULPHE DE OSMOND
Iprayyou when you shall these deeds
reiate
Speak ofme as I am: nothing extenuate Nor set down aught in malice.'
Othello, Shakespeare
Evenimente att de mari au umplut viata generalilor care te-au precedat si au absor-bit-o ntr-o asemenea
msur, nct traditiile de familie s-ar fi pierdut n acel vast ocean, dac o femeie btrn ca mine nu siar fi scormonit amintirile din tinerete si nu le-ar fi asternut pe hrtie.
Acum, de dragul tu, iubitul meu nepot, ncerc s le leg ntre ele.
1 Te rog, cnd vei da scam / Dc-acestc ntmplri nenorocite, / Arat-m im sunt: nici ptimire, / Nici
ur-n scrisu! tu" (trad. Ion Vinca). (Notele neurmate de nici o alt mentiune apartin traductoarei).
19
PARTEA NTI
VERSAILLES
Capitolul I
Originea familiei mele. - Bunicul: aventura lui din tinerete. -nsurtoarea bunicului. - Trimiterea fiilor si
n Europa. - Fratii bunicului.
- Eticheta de la Curte. - Tineretea tatei. - Familia mamei. - nsurtoarea tatei. Mama capt un loc la
Curte. - Printii mei se stabilesc la Versailles.
- Nasterea mea. - Vechile obiceiuri de la Curte. - Regele Ludovic al XVI-lea. - Regina. - Doamna de
Polignac. - Monsieur, conte de Provence. -Monseniorul, conte de Artois. - Madame, contes de
Provence. - Madame, contes de Artois. - Doamna Elisabeth. - Printii de Chio.
Gianoni, n cartea sa Istoria Neapolelui, te va ndemna s ai foarte mari pretentii n legtur cu familia
ta; Moreri te va lmuri n legtur cu drepturile tale de a te socoti urmasul acelor fericiti aventurieri
normanzi, cuceritorii cettii La Pouille, drepturi tot att de ntemeiate cum sunt majoritatea celor mai
vechi familii. Catedrala din Salisbury adposteste rmsitele unuia dintre arhiepiscopii si, un Osmond
de care ne leag, de asemenea, unele amintiri, iar contele de Sommerset are ca blazon o pasre n zbor,
care e si blazonul tu si pe care 1-a mostenit de la seniorul de Osmond, compatriot cu Wilhelm
Cuceritorul. Acest blazon a fost druit de ducele Normandiei guvernatorului su, tot un Osmond, care-1
scpase din minile rzbuntoare ale lui Louis d'Outremer.
Ramura englez s-a stins de mult vreme, dar numele de Osmond e cunoscut n acesta tar si-1 ntlnim
tot timpul att la poeti ct si n romane. Ramura normand a srcit prin
21
partajele egale; fiii cei mari ai ultimelor trei generatii, care au precedat generatia tatlui meu, n-au avut
dect fete si nc ntr-un numr att de mare, nct s-au vzut nevoite s se mrite cu oameni destul de
scptati. Astfel, una dintre surorile bunicii, staret la Remiremont, se zice c i-ar fi rspuns domnului de
Saint-Croix, sotul surorii sale, cnd acesta a ntrebat-o dac nu regretase niciodat c nu se mritase:
- Nu, cumnate, cci domnisoarele de Osmond au obiceiul de a contracta cstorii mult prea proaste!
Iat cam tot ce-ti pot spune despre familia noastr. Dac, n epoca n care ai fi psit n lume, te-ar fi
interesat, ntr-o oarecare msur, aceste ramuri nobiliare, ai fi regsit mult mai usor urmele acelor
timpuri ndeprtate precum si unele amnunte intime a ceea ce s-a petrecut n decurs de o sut de ani. De
altfel, eu nu m prea pricep s istorisesc astfel de lucruri. N-am dat niciodat o prea mare important
neamului din care te tragi; ca fat, sigur c nu mi-a fost contestat originea; dar ca femeie, n-am mai

avut nici un drept la ea si poate c aceast situatie foarte clar m-a mpiedicat s m ocup tot att de mult
de ea, ct m-am ocupat de altele. Nu vreau s-ti istorisesc dect amnuntele care-mi vin n minte, legate
de ceea ce am aflat sau am vzut personal, fr pretentia unei continuitti, ci doar ca pe niste povestiri
care te vor interesa datorit legturilor pe care le-am avut cu persoanele pe care le voi aduce n discutie:
va fi ca un fel de sporovial, creia ns sinceritatea i va conferi un pret deosebit.
Bunicul a fost marinar. Desi foarte tnr, comanda - n timpul rzboiului din 1746 - o corvet, asa c i sa ncredintat sarcina de a escorta un convoi de vase de la Rochefort la Brest. O furtun nfricostoare a
mprstiat vasele si 1-a mnat pe al su tocmai n Martinica, unde a poposit foarte descumpnit. Bunicul
a gsit ntreaga colonie ntr-o serbare care nu se mai isprvea, unde ospfurile si jocul de artificii se
tineau lant. De ndat ce debarc, bunicul fu ntrebat dac adusese niste scrisori pentru alteta sa.
u
- Ce altet?
K
22
- Ducele de Modena.
- N-am auzit vorbindu-se de nici un duce de Modena. Dar chiar atunci veni cineva s-1 caute, din partea
ducelui;
fu condus n apartamentul pe care guvernatorul l cedase unui brbat deosebit de frumos, mpodobit cu
ordine si cordoane si avnd o nftisare impuntoare.
- Cum se face, cavalere de Osmond, c n-ai nici o scrisoare pentru mine? Deci nu vasul dumitale e cel
care trebuia s-mi fie trimis!
Bunicul i explic pe ndelete, cum plecase din Rochefort ndreptndu-se spre Brest, si cum ntmplarea
l adusese n Martinica.
Printul l coplesi cu atentii apoi i porunci s plece de ndat cu scrisorile sale. Dar corveta nu mai era n
stare s strbat din nou mrile. Din fericire, n port se afla o mic goelet. Printul i ncredinta bunicului
comanda acelui vas, i ngdui s-si abandoneze corveta si, artndu-i o scrisoare prin care l ruga pe
domnul de Maurepas s-1 numeasc pe bunicul, cpitanul vasului, i explic pe ndelete c era, prin
aliant, vr primar cu regele. Ii cedase acestuia Modena, ceea ce constituia de fapt un secret, iar regele i
oferise n schimb suveranitatea insulei Martinica, binenteles c nu voise s consimt la acest schimb
dect dup ce-si vzuse noua resedint: era foarte multumit de ea si-1 expedia pe bunicul cu ratificarea
tratatului asteptat la Versailles cu o att de mare nerbdare, nct aductorul unei vesti att de bune putea
ndjdui orice fel de favoruri. Adug, n post-scriptum-ul scrisorii sale c cerea, n plus, pe lng
numirea de comandant de vas a cavalerului de Osmond, si crucea Saint-Louis. Bunicul i vorbi de un vas
al crui comandant urma s fie schimbat.
- Acest vas ti-ar plcea?
- Desigur!
- Ei bine, te fac comandantul lui. Am s-i scriu lui Maurepas acest lucru!
Ducele de Modena era nconjurat de o adevrat Curte si de o cas princiar pe care le adusese cu sine:
un mare sambelan, un mare scutier, valeti de camer etc. Toat
23
colonia, ncepnd cu guvernatorul si pn la cel din urm negru, erau la ordinele sale; bunicul, care
atunci cnd sosise, fusese foarte nencreztor, pn la urm se ls convins c un om care mprtea astfel
grade si decoratii nu putea fi dect un adevrat suveran. Plec deci, ntinznd la maximum pnzele
vasului; cu riscul de a se neca, strbtu ct putu de repede oceanul, se arunc ntr-o barc de ndat ce
zri trmul Frantei, apoi ncalec pe un clut de post si - fr s fi apucat s-si trag sufletul mcar o
clip - sosi la Versailles, la domnul de Maurepas. Cum ministrul tocmai iesise, el nu voi s prseasc
palatul fr s fi stat de vorb cu dnsul; atunci, un valet l pofti ntr-un cabinet, ca s-1 astepte pe
stpnul su. Un alt valet - btrn - vzndu-1 att de agitat si de artos, i ddu ceva de mncare;
bunicul nfulec totul, apoi, dobort de oboseal, se asez ntr-un fotoliu si adormi bustean.
Ministrul se ntoarse, dar slugile uitaser de cavalerul de Osmond. Seara, dezbrcndu-si stpnul,
valetul i vorbi acestuia despre un tnr ofiter de marin care era foarte grbit s-1 vad. Domnul de

Maurepas nu astepta nici o veste de la nimeni. Valetul ntreb de el, ncepu a-1 cuta si pn la urm l
gsi dormind n fotoliu. Tnrul se trezi tresrind, se apropie de ministru si-i ntinse un pachet mare.
- Monseniore, iat tratatul semnat!
- Ce tratat?
- Cel din Martinica. Printul de Modena m-a trimis cu el ncoace!
- Printul de Modena? Ah, ncep s nteleg; du-te si te culc, odihneste-te ca lumea, noaptea asta, si vom
sta de vorb mine dimineat.
Ministrul rse cu hohote, creznd c tnrul ofiter nu se trezise de-a binelea si c-si continua, cu glas
tare, visul; dar, pe msur ce citea acele scrisori stranii, avu el, la rndu-i, impresia c viseaz; toate
autorittile de pe insul credeau acelasi lucru iar printul" nsusi i scrisese cum nu se poate mai serios,
sub numele lui de mprumut. Scrisoarea pe care i-o artase bunicului se afla si ea n pachet.
24
A doua zi dimineat, domnul de Maurepas l primi din nou, cu mult bunvoint, pe bunicul, care afl c
ducele lui de Modena era un aventurier ce vroise probabil s scape ct mai repede de el. n rest, nu prea
chiar att de nemaipomenit ca un biat att de tnr s-si fi nsusit o prere ce se nstpnise att de solid
n ntreaga colonie; asa c-1 iert pentru vina de a-si fi prsit corveta. Vasul pe care i-1 fgduise alteta
sa" fusese ntre timp ncredintat altcuiva, dar, tinnd seama de recomandarea vrului su primar", cu
att mai mult cu ct bunicul era un foarte destoinic ofiter de marin, regele i ncredinta comanda unei
fregate, pe care conducnd-o, domnul de Maurepas ndjduia c va merita n curnd si crucea SaintLouis. Bunicul, rusinat si dezmeticit din visele sale de mrire, se rentoarse la Brest, foarte multumit
totusi c scpase att de usor dup ce-si abandonase corveta. Ct despre ducele de Modena, se legase
att de tare de onorurile pe care le uzurpase, nct nu se ndur s prseasc insula; fu arestat n
Martinica, recunoscut ca escroc si trimis la galere.
Ctiva ani mai trziu, bunicul - aflndu-se la San-Domingo - se nsura cu o domnisoar de La Garenne,
rud de departe cu el (mamele lor fuseser domnisoare de Pardieu) si care era socotit enorm de bogat.
Avea ntr-adevr niste acareturi nemaipomenite, dat att de grevate de datorii si ntr-o stare att de
jalnic, nct bunicul se vzu obligat s-si prseasc slujba si s se stabileasc n colonie, ncercnd s
fac putin ordine n toat harababura aceea. Diverse mprejurri nefericite l obligar s rmn acolo,
asa c nu mai putu prsi acel loc. De-a lungul anilor, si trimise, rnd pe rnd, cei sase bieti, n Europa.
Ultimul pe care-1 trimise avu ghinion; copilul, asezat pe un cablu rsucit pe punte, fu aruncat n mare o
dat cu acel cablu si se nec. Ceilalti cinci ajunser cu bine, la destinatie. Primul a fost tatl meu,
marchizul de Osmond, apoi a urmat episcopul de Nancy, apoi vicontele de Osmond, apoi abatele de
Osmond, masacrat la San-Domingo n timpul revolutiei, apoi, n sfrsit, cavalerul de Osmond care a
pierit ca locotenent de vas n rzboiul din America.
25
Toti acesti copii au fost primiti n mod patern de ctre un frate al bunicului, pe atunci conte de Lyon si, la
putin vreme dup asta, episcop de Comminges. Biatul cel mai mare din generatia bunicului, contele de
Osmond, nu avu -conform obiceiului familiei - dect fete de la sotia sa, o domnisoar de Terre si tot
conform obiceiului, aceste fete se mritar foarte prost. Ele isprvir de mprtit tot vechiul patrimoniu
al familiei Osmod, ntre altele Menil-Froger si Medavy, care-i apartineau de prin anul o mie si ceva.
Contele de Osmond era sambelan al ducelui de Orleans, bunicul regelui Ludovic-Filip, si un foarte intim
al palatului regal, mai ales al reginei-mame care-1 trata cu o afectiune de-a dreptul filial. Memorialistii
vremii l citeaz pentru firea lui cam usuratic, ceea ce nu 1-a mpiedicat totusi s fie foarte plcut,
foarte serviabil si s se afle tot timpul ntr-o foarte bun companie. Voi avea ocazia s mai vorbesc
despre acest strmos. V-am spus c era sambelan al bunicului regelui. N-ar fi putut s fie al fiului regelui
si iat de ce: e vorba de niste amnunte care par ridicole generatiei noastre, dar a cror traditie se pierde
undeva, n vechime, si care, chiar prin acest lucru, se bucur de interes si curiozitate. Regele Ludovic al
XV-lea, i pstrase monseniorului duce de Orleans, desemnat sub numele de dolofanul duce de
Orleans", nepotul regelui, rangul de primul print de snge la care nu mai avea dreptul; cum n ramura
vrstnic nu mai existau dect fiii Delfinului care erau socotiti fii ai Frantei", i se acord aceast cinste

ducelui de Orleans. Or, Casa onorific a primului print de snge era numit si pltit de rege, iar curtenii
erau bucurosi s fac parte din ea. La ceilalti printi de snge, primul gentilom si primul scutier erau
singurii numiti si pltiti de rege: un om de la Curte nu putea accepta dect astfel de locuri pe lng ei. La
moartea grasului duce de Orleans, fiul su ceru vehement s fie socotit, n continuare, primul print de
snge. Nasterea copiilor contelui de Artois fu un motiv de refuz si, Curtea fiind prea putin dispus s
fac ceea ce dorea domnul duce de Orleans, el nu izbuti s-si nsuseasc acest titlu. Asa c se vzu silit
s-si caute alti convivi dintr-o alt clas
26
social dect cea a tatlui su si aceast circumstant l hotr, sub pretextul unei reforme, s nu-si mai
numeasc slujbasii Casei sale si s-o rup cu orice fel de reprezentare; sigur c acest lucru a contribuit si
el la proasta dispozitie care 1-a aruncat mai apoi n niste nenorociri n care si-a gsit moartea, pe care de
altfel a meritat-o din plin.
Dar s revin la familia noastr. Bunicul mai avea si o sora care sedea la cellalt frate al ei, episcopul de
Comminges, la Altan, n Pirinei. Ea s-a mritat cu un oarecare domn de Cardaillac, om foarte stimat n
tinutul lui, proprietarul unui foarte frumos castel ce purta un nume tot att de vechi ca si muntii din jur.
S-a stins destul de repede si nu din vina mtusii mele, care a nscut, srmana, sapte copii, n trei ani:
prima oar, doi, a doua oar, alti doi, iar a treia oar, trei. Episcopul de Comminges se afla la Paris n
timpul acestei ultime nasteri si, n clipa n care a aflat vestea, o femeie ce se afla lng el a zis:
- Monseniore, scrieti repede s vi-1 pstreze pe cel mai frumos!
Aceeasi doamn de Cardaillac czu ntr-o prpastie, trt de o saret ncrcat cu bolovani de ru;
ajunsese n fundul ei, n aceast ciudat companie si toat lumea credea c fusese fcut bucti; dar ea
nu-si rupsese dect un picior, dup care mai avu nc o droaie de copii. Tata si unchii mei fur crescuti
cu cea mai mare grij, sub ochii episcopului de Comminges; apoi fur dati la cel mai bun colegiu din
Paris, unde se aflau sub supravegherea personal a unui preceptor, om cu mult spirit, dar care - drept
orice nvttur - nu le administra dect lovituri de picioare n pntece. Asa c, la paisprezece ani, cnd
tata si mbrc uniforma, avu, n sfrsit, curajul, s-1 anunte pe episcop c de sase ani era profund
nefericit si c nu nvtase absolut nimic. De aceast revelatie profitar fratii si; ct despre el, l urcar
pe un clut de post i-1 trimiser la regimentul din Metz. Din fericire, n-a cptat gustul cafenelelor si
n timpul primilor ani petrecuti n garnizoan si-a fcut singur acea educatie pe care episcopul o
27
m
credea cu piosenie tot pe att de excelent pe ct era de costisitoare.
Cnd mplini nousprezece ani, tatl su i trimise, din San-Domingo, un cadou de dou mii de scuzi, n
afar de venitul lui lunar, ca s se distreze n timpul primului semestru pe care urma s-1 petreac asa
cum voia el, binenteles, la Paris. Cu acesti bani, tnrul plec la Nantes unde si cumpr un bilet la
primul vapor ce strbtea oceanul, si se ndrept spre San-Domingo ca s-si petreac acel concediu
alturi de tatl su pe care dorea s-1 si cunoasc, fiindc prsise casa printeasc de la vrsta de trei
ani. Aceast grab de a-si revedea familia l fcu s cstige pe deplin inima printelui su, cci tatl si
fiul s-au adorat unul pe altul, toat viata lor. Ct despre bunica, ea era o creol neaos pentru care copiii
n-au nsemnat niciodat altceva dect o datorie. Anii se scurser, tata si continu cariera militar,
petrecndu-si iernile la Paris, la unchiul su si n societatea foarte intim a palatului regal unde era tratat
- datorit contelui de Osmond -ca unul de-ai casei. Fu numit locotenent-colonel n regimentul de
Orleans, de ndat ce vrsta i ngdui s profite de bunvointa printului, si doamna de Montesson,
mritat cu ducele de Orleans, l coplesi cu buntatea ei. Consacra ntotdeauna o mare parte din timpul
su liber episcopului de Comminges; n 1776 l nsoti la bile de la Bareges. Acolo o ntlnir pe
domnisoara Dillon, de care episcopul se ndrgosti aproape tot att de tare ca si nepotul su. Le pofti pe
fat si pe mama ei s vin la Altan, castelul situat n Pirinei, resedinta episcopilor de Comminges, unde
tinea mortis s oficieze ct mai repede cstoria nepotului su, dorind ca frumoasa domnisoar Dillon
s-i fac onorurile casei, stabilindu-se, chiar n aceeasi iarn, la Paris. Dar tata nu voi s se nsoare fr
consimtmntul alor si si ceremonia fu amnat pn la primvar.

Acum a venit rndul s vorbesc despre familia mamei.


Domnul Robert Dillon, din familia Dillon de Roscomon, era un gentilom irlandez, posesorul unei averi
frumoase; pentru a o spori, cum catolicii nu aveau voie s se ocupe de
28
afaceri, un frate de-al su fu nsrcinat s vre banii n negot. Domnul Robert Dillon se nsura cu o
mostenitoare bogat, de la care nu avu dect o singur fiic, pe lady Swinburne. Rmas vduv, se nsura
a doua oar cu miss Dicconson, cea mai mic dintre cele trei surori, toate frumoase ca niste ngeri, pe
care tatl lor, preceptorul printului de Gal Ies - fiul lui lacob al !I-lea - le crescuse la Saint-Germain.
Imediat dup cstorie, printii lor se rentoarser n Anglia si se stabilir n Lancashire, ntr-o foarte
frumoas regiune.
Domnul Dillon si ncnttoarea sa sotie se instalar n Worcestershire, loc unde s-a nscut mama si
primii sase copii. Dar iat c fratele, pe care Robert Dillon l rugase s aib grij de afacerile din Irlanda,
muri pe neasteptate si abia atunci vzu ct de prost i girase afacerile. Domnul Dillon se vzu astfel
obligat s se ocupe el nsusi de ele. i cum cele mai importante afaceri le avea n Bordeaux, se hotr s
se mute n acel oras mpreun cu ntreaga sa familie; propunerea o ncnt pe sotia sa care, crescut n
Franta, o prefera Angliei. Domnul Dillon nchirie deci o cas frumoas la Bordeaux, cumpr un teren
prin mprejurimi si ncepu s duc o viat de om nstrit, pn n ziua n care - ridicndu-se de la mas si duse mna la cap, strignd: Ah, biata mea nevast si bietii mei copii!" dup care si ddu sufletul.
Ultimele lui cuvinte erau pe deplin justificate, cci o lsa pe doamna Dillon, n vrst de treizeci si doi
de ani, nsrcinat pentru a treisprezecea oar, singur ntr-o tar strin, fr o rud, fr nici un om
apropiat, fiindc gelozia fr margini a sotului ei n-ar fi tolerat asa ceva. Aceast izolare trezi - cum era
si firesc - interesul protectorilor. Afacerile sale - despre care doamna n-avea nici cea mai vag idee - fur
limpezite si pn la urm se constat c domnul Dillon tria doar din capitaluri care se apropiau de
sfrsit si c sotia lui rmsese cu treisprezece copii si doar cu o bucat de pmnt, la trei leghe de Paris,
care nu-i putea aduce mai mult de patru mii de livre rent.
Doamna Dillon era nc frumoas ca un nger, binecrescut si deosebit de isteat; copiii ei erau de o
29
frumusete la fel de tulburtoare ca si a ei. Sigur c acest cuib al dragostei interes diverse persoane, care
ncepur a se ocupa de familia ndoliat. Toat lumea vru s le vin n ajutor si le veni att de bine, nct
bunica mea, fr s-si fi prsit vreodat turlele din Terrefort, si tinu rangul si descoperi secretul de a
creste treisprezece copii si de a le gsi slujbe ce fgduiau s devin extrem de rentabile, cnd iat c
revolutia puse brusc capt acestor cariere, n epoca despre care v vorbesc, bunicii nu-i rmsese de
mritat dect o fat. E adevrat c era deosebit de frumoas si de binecrescut, dar n-avea un sfant.
Nunta tatlui meu fiind fixat n primvar, episcopul plec la Paris. Odat ajuns n acest oras, aflnduse sub farmecul acelei fete, nu-i fu deloc greu s-si conving nepotul c acea cstorie nu era
avantajoas, c tata trebuia s profite de numele si de pozitia lui ca s se nsoare cu o fat cu zestre.
Tnrul n-avea nici un fel de avere n Europa; cea din colonii era destul de precar, cci partajele, acolo,
fiind egale, n-ar fi avut niciodat un venit suficient ca s se nsoare cu o femeie care n-avea un ban;
episcopul - chiar dac i-ar fi primit Ia el
- nu le putea acorda dect un ajutor temporar; domnisoara Dillon putea fi o fat foarte de treab, dar din
pcate, n-avea nici un fel de rude suspuse, n Franta. Contele de Osmond mai ales - care era foarte
mndru de nepotul su, trgnd ndejde s fac o carier frumoas - protest vehement mpotriva a ceea
ce numea el a i se pune latul de gt".
Tocmai atunci veni si rspunsul din San-Domingo. Tata
- care habar n-avea ce se petrecuse n lipsa lui - sosi n garnizoan ca s primeasc ultimele porunci ale
unchiului su, nainte de a se napoia la Bordeaux. Abia atunci afl c episcopul si schimbase prerea si
c nu mai voia s aud vorbindu-se despre cstoria proiectat; de altfel si ncetase s mai scrie la
Terrefort. Urm o scen destul de violent ntre tata si episcop care-i spuse de la obraz c tnrul menaj
s nu se astepte s gseasc azil n casa lui. Tata i inform imediat pe ai si despre aceast schimbare
survenit la unchiul su si-i scrise si domnisoarei Dillon despre situatia n care se afla. Ea

30
se angaja s rup orice relatie cu el, si retrase fagduiala de a se mrita cu tnrul ofiter si-I oblig si pe
el s-si retrag cuvntul c-o va lua de nevast; dup ce fcu toate aceste lucruri nu mai dori altceva dect
s moar de jale, ca o adevrat eroin de roman. Tata se simti jignit de o astfel de hotrre mpotriva
creia el n-ar fi cutezat niciodat s se ridice, desi avantajele pe care i le-ar fi putut oferi fetei fuseser
mult diminuate de dispozitia proast n care se afla unchiul su. Dar, aflnd din ntmplare, de situatia
disperat n care se afla domnisoara Dillon despre care se spunea c ar fi pe moarte - si ddu seama de
nobletea sentimentelor care o determinaser s se poarte astfel. Intre timp, primi si rspunsul tatlui su
care i ddea binecuvntarea si-1 sftuia s se nsoare cu fata pe care o iubea, fgduind s-1 ajute cu tot
ce avea nevoie, desi acest lucru l obliga, fireste, la mari sacrificii. Totodat, l anunta c-i trimisese
cteva butoaie cu zahr care valorau douzeci de mii de franci, bani cu care s fac fat primelor
cheltuieli ale instalrii.
narmat cu aceast scrisoare, tata plec imediat clare, trecu peste orice consemn, ajunse la domnisoara
Dillon si, dup opt zile, tnra i era sotie. De ndat ce se nsntosi pe deplin, o lu cu el la Paris, dar
episcopul refuz s-i vad. Contele de Osmond, care avusese mari obiectii n legtur cu aceast
cstorie pripit, se strdui pe ct putu s diminueze inconvenientele. O prezent pe mama, la palatul
regal, asa cum ar fi procedat cu propria sa nor, iar aceasta se impuse repede la Curte. Doamna de
Montesson o plcu n mod deosebit si ar fi vrut s-o fac doamna de onoare a ducesei de Chartres, dar
contele de Osmond refuz, n mod categoric, aceast cinste. Nu-i convenea ca sotia nepotului su s fie
doamna de onoare a unei printese care nu fcea parte din familia regal; de altfel, observase c doamna
de Montesson voia s-o acapareze, lucru cu care el nu fu de acord.
Arhiepiscopul de Narbonne (Dillon), fusese putin cam socat de obiectiile familiei de Osmond privind
cstoria unei fete care-i purta numele si pe care o socotea rud foarte Apropiat. Asa c se comport ca
un protector foarte activ al
31
tinerei perechi, i pofti la el, la tar, la resedinta sa din Picardia, numit Hautefontaine, unde ducea o
viat mai mult laic, dect episcopal. Mama avu, n acel loc, succese dintre cele mai mari. Era
nemaipomenit de frumoas, avea un aer de mretie, poate putin cam dispretuitor, si stia la perfectie s se
lase adorat; dar toate acele adoratii erau raportate cu strictete tatei, pe care 1-a iubit cu o dragoste
ptimas, pn la moarte. Sosirea acestei femei att de frumoase, precum si tot romanul legat de
mritisul ei, constitui un mic eveniment la Curte ntr-o vreme n care nu existau alte evenimente mai
importante; fu deci prezentat tuturor de ctre doamna de Fleury care, ca domnisoar de Montmorency,
era rud cu tata. Asa c fu extrem de admirat.
La cteva luni dup asta, arhiepiscopul de Narbonne si contele de Osmond, uznd de influenta lor, mama
fu numit doamna de onoare a doamnei Adelade, fiica lui Ludovic al XV-lea. Doamna duces de
Chartres nu-si manifest n nici un fel - fat de ducele de Osmond - invidia fat de acest aranjament. Dar
doamna de Montesson s-a simtit cumplit de ofensat de acest lucru, si a rmas aproape certat cu printii
mei, dar mai ales cu contele de Osmond, a crui prietenie cu ducesa de Chartres a devenit si mai strns.
Era un sentiment mai mult patern despre care nimeni n-a cutezat s brfeasc, desi ducele de Chartres l
numea, n glum, pe conte sotul sotiei sale". Ducele a murit la nceputul Revolutiei, crutnd-o astfel pe
sotia sa de a afla multe din isprvile si din greselile sale. mi aduc aminte de el, ca de un brbat nalt si
slab, cu un aer foarte nobil si purtnd niste veste foarte scumpe, dar vesnic pline de tutun, l iubeam
mult, desi el l prefera pe fratele meu; mi mai aduc aminte c-mi umplea ntotdeauna ochii cu tutun, ori
de cte ori se apleca asupra mea s m srute; asa c luasem obiceiul s-i nchid, cnd alergam naintea
lui, fapt care-1 amuza foarte mult.
Tatei i era grozav de sil s stea la Curte. Ca toti oamenii care nu erau obisnuiti cu acest lucru, se simtea
strin acolo si totodat dezavantajat. Era, pe atunci, un brbat cu un fizic extrem de plcut, deosebit de
manierat, un foarte bun
32

militar, iubindu-si mult profesia si fiind la rndu-i iubit de toti cei din regimentul su. Mamei i plceau
printii si avea n ea instinctul Curtii; slujba ei o silea s petreac o sptmn din trei, la Versailles.
Aceast desprtire era foarte grea pentru amndoi, si modestia situatiei lor materiale fcea ca acest dublu
menaj s fie foarte costisitor pentru punga lor. Asa c mama l convinsese pe tata s se stabileasc la
Versailles; hotrrea era bun, avnd n vedere situatia lor, dar putin obisnuit cnd nu aveai o slujb
nsemnat. Tata mi-a spus adesea c nimic nu-1 costase mai mult n viat si c acesta fusese cel mai
mare sacrificiu pe care-1 fcuse de dragul mamei. E sigur c gusturile, obiceiurile, mintea lui ascutit,
firea sa independent nu se prea mpcau cu slujba de curtean. Dar, sub Ludovic al XV-lea - n afar de
unele forme de etichet - era usor s triesti la Curte, mai ales c regele, care era el nsusi un om de
treab, stia s aprecieze niste calitti asemntoare cu ale sale.
Foarte curnd, dup instalarea printilor mei la Versailles, am venit si eu pe lume. Mama mai nscuse un
copil, dar mort, asa c eu am fost primit cu o bucurie de nedescris, iertndu-mi-se pn si faptul c
eram fat si nu biat. N-am fost nfsat dup cum era moda pe atunci n Franta, ci mbrcat dup moda
englezeasc si alptat de mama, sub ochii ntregii Curti de la Versailles. Asa c am devenit n scurt
vreme ppusa printilor si a Curtii, cu att mai mult cu ct eram foarte cuminte si cu ct un copil - pe
vremea aceea - era tot att de rar ntr-un salon pe ct sunt de rsftati si de despotici, astzi.
Tata ncepu a se obisnui la Versailles si, pn la urm, i plcu viata pe care o ducea acolo.
Smbt seara si duminic n tinut de gal, trebuia s fie nelipsit de la Curte, unde lumea se clca pe
picioare. Toti ministrii, toti cei cu functii nsemnate, adic primul cpitan al grzii de serviciu, marele
scutier, guvernanta copiilor Frantei i supraintendenta casei reginei, ddeau smbta un prnz, iar
duminica, o mas de sear, la care erau rugati s ia parte si cei sositi de la Paris. Persoanele care aveau
case n jurul
33
Versailles-ului, aproape c-si smulgeau musafirii, unii altora. La Curte se ntindea, de obicei, o mas de
onoare, servit pe cheltuiala regelui, la care ns nici un om cu pretentii nu voia s ia parte; dac, prin
cine stie ce ntmplare, nu erai poftit n vreuna din casele despre care am vorbit, preferai s mnnci un
pui la frigare, la vreun han oarecare, dect s te asezi Ia acea mas privit ca secundar", desi la
origine, ea fusese instituit de seniorii de la Curte si pn spre mijlocul domniei lui Ludovic al XV-lea,
toat lumea lua parte la ea, fr nici o dificultate. Dar pe atunci slujbele nu tineau casa, asa c puteai
mnca la masa comun. Acum, ea era ocupat de titularii slujbelor, fapt care constituia un fel de
subalternitate" ce te situa ntr-o pozitie de care era cu neputint s mai scapi atta vreme ct te aflai la
Curte; subalternii" erau toti cei care primeau ordine de la persoane ce nu aveau titlul de mare". Astfel,
un gentilom obisnuit, care primea ordine de la primul gentilom al camerei regelui, era un subaltern, n
vreme ce primul scutier, care primea ordine de la marele scutier, era un curtean; dar scutierii care
primeau ordine de la el fceau parte dintr-o clas inferioar, desprtit de ceilalti printr-o linie de
demarcatie cu neputint de trecut. De pild, domnul de Grailly, fiind doar scutier, gsea ntotdeauna
nchise usile celor de la Curte.
Acesti locuitori de mna a doua ai castelului de la Versailles aveau o societate a lor, a crei patroan era
doamna de Angivillers, sotia intendentului cldirilor. Societatea lor era foarte plcut, foarte spiritual.
Se distrau teribil, dar nici un curtean nu s-ar fi putut duce acolo, cu regularitate. Tata regreta adesea acest
lucru, fiindc n acel loc ntlneai artisti, savanti, oameni de litere, n sfrsit, diverse persoane care nu
erau curteni si pe care afacerile sau simpla lor plcere i atrgeau la Versailles.
Printul de Poix, ndrgostit de una dintre cameristele reginei (aceste cameriste erau de fapt niste doamne
deosebit de frumoase, din cea mai nalt burghezie), ncepu a frecventa din ce n ce mai des aceast
societate, sub pretextul c functia lui de administrator al Versailles-ului l silea s aib dese
34
jeeturi cu intendentul de Angivillers. Lucrul fu socotit de orost-gust, dat totusi ctiva tineri se strecurar
si ei o dat cu gj n aceast societate; ei ddur amnunte deosebit de satisfctoare despre gratia
femeilor si despre amabilitatea brbatilor. Poate c, pn la urm, cele dou cercuri s-ar fi apropiat, dar
femeile de la Curte manifestar o opozitie ndrjit.

Cnd printii mei se stabiliser la Versailles, ofiterii din gard fceau parte din cea de a dou categorie.
Erau numiti domnii albastri". Purtau de putin vreme uniforma si chiar cred c nici mcar cpitanii
grzilor n-o avuseser nainte de Revolutie. Umblau mbrcati n haine obisnuite si nu se deosebeau de
ceilalti dect printr-un mare baston negru, cu mner de fildes. Regina Maria-Antoaneta i pofti pe ofiterii
din gard la balurile ei si prin asta le schimb situatia; totusi, ei nu luau niciodat masa mpreun cu
familia regal, mi amintesc perfect de bine c la palatul Bellevue, ofiterul de gard care era de serviciu
nu lua niciodat masa mpreun cu printesele. Treaba asta era att de riguroas, nct domnul de l Beon,
sotul uneia dintre doamnele de onoare ale printesei
IAdelai'de, mnca la o alt mas cnd era de serviciu, iar a doua zi, venea s se aseze alturi de sotia sa,
la masa printeselor. Era totusi o inovatie si aceast lips de etichet nsemna, de l
fapt, o mare
concesie pe care o fcuser printesele. Dar ceea f
ce este si mai neobisnuit e faptul c episcopii se
aflau n aceeasi situatie si nu luau masa nici cu regele si nici cu printii din familia regal. Nu mi s-au
explicat niciodat motivele acestei excluderi.
Printre aceste etichete, exista una cu care tata nu s-a putut niciodat mpca si despre care 1-am auzit
adesea vorbind: felul cum era invitat la ceea ce se numea supeul n cabinete". La aceste supeuri luau
parte familia regal si vreo treizeci de persoane invitate n mod special. Mesele aveau loc n
apartamentul regal, n niste odi att de mici nct trebuiau s se foloseasc pn si de masa de biliard,
silindu-1 astfel pe rege s termine ct mai repede partida, pentru ca servitorii s Poat pune masa.
35
Femeile erau anuntate cu o zi nainte; purtau cu toatele rochii vechi, demodate, cu pliuri si cu taliile
czute: se asezau n mica sal de comedie pe rndul de bnci care le era rezervat. Dup spectacol, i
urmau pe rege si pe regin, n cabinete. Soarta brbatilor era mai putin plcut. Vizavi de banca destinat
femeilor, existau alte dou bnci. Curtenii - care asteptau pn ce erau poftiti sa ia loc - se asezau pe ele.
n timpul spectacolului, regele - care se afla singur n loja sa -si ndrepta din cnd n cnd lornionul
ctre cele dou rnduri de bnci si toti l vedeau scriind cu un creion unele nume. Seniorii care ocupau
acele bnci (asta se numea prezentarea pentru cabinete") se adunau apoi ntr-o sal vecin cu
cabinetele. Imediat dup asta, un usier, cu o lumnare n mn si cu hrtiuta scris de rege n cealalt,
ntredeschidea usa si rostea un nume; fericitul ales fcea o reverent celorlalti si intra n sfntasfmtelor". Apoi usa se deschidea din nou, usierul rostea un alt nume si tot asa mereu pn ce se isprvea
lista. Dup ce termina, usierul trntea usa cu putere, cci asa prevedea eticheta. La acest zgomot, cei
rmasi si ddeau seama c-si fcuser ndejdi desarte, asa c plecau oarecum rusinati, desi stiau
dinainte c erau poftiti ntotdeauna mai multi musafiri dect numrul de locuri. Mama mi-a spus c i-au
trebuit ani de zile ca s-1 determine pe tata s vin si s se aseze pe acele bnci si c, desi pn la urm a
acceptat s se duc din cnd n cnd, fiind destul de des strigat, totusi acest lucru i-a fost ntotdeauna
extrem de neplcut. Cci 1-a vzut pe cutare, venind zece ani n sir, de la Paris, doar ca s aud usa
trntindu-se cu zgomot peste cea mai aprig dorint a sa, fr ca ea s se fi deschis vreodat si pentru el.
Poate c atta perseverent l deranja pe rege sau poate c se obisnuise s vad mereu acele chipuri, asa
cum se obisnuiesc printii s adreseze vesnic aceeasi ntrebare, acelorasi persoane.
Balurile reginei erau si ele un lucru bine stabilit; persoanele ce-i fuseser prezentate erau ntotdeauna
anuntate din vreme cnd aveau loc aceste baluri; venea cine voia, dar voiau foarte multi pentru c erau
foarte plcute. De obicei, aveau loc n csutele de lemn ridicate pe terasa de la
36
Versailles si care rmneau acolo ct tinea carnavalul. Dar si balurile, cu toat gratia reginei, erau tot un
prilej de nepopularitate pentru Curte.
Cresterea averilor n clasa intermediar anulase toate formele si toate obiceiurile naltei aristocratii si, n
pofida absurdei ordonante care te obliga s dovedesti c esti nobil ca s poti fi ofiter, toti c are aveau
parale si educatia corespunztoare intrau n armat. Aristocratia si finantele erau deci foarte strns
legate, att n garnizoane, ct si toate cercurile subtiri din Paris. Balurile de la Versailles constituiau
totusi o linie de demarcatie si nc una foarte precis si categoric. Domnul de Lusson, un brbat tnr si
ncnttor, imens de bogat, ofiter destoinic, trind n mod obisnuit n cea mai aleas societate, fcu

imprudenta de a se duce la unul din aceste baluri; fu alungat cu atta duritate, nct tnrul dezndjduit de ridicolul cu care se acoperise, ntr-o vreme n care ridicolul era rul cel mai ru dintre
toate relele - cnd ajunse la Paris, se omori. Faptul pru normal celor de la Curte, dar odios naltei
burghezii.
Finantele n-au furnizat numai victime balurilor date de regin. Domnul de Chabannes, care se trgea
dintr-o familie ilustr, frumos, tnr, bogat, fcndu-si debutul la Curte, avu ghinionul de a aluneca,
dansnd si neghiobia de a striga, cznd: Jesus-Maria!" Nu s-a mai putut ridica niciodat dup acea
cdere. Porecla de Jesus-Maria" i-a rmas , spre disperarea lui, pentru vecie. A luat parte la rzboiul din
America, a svrsit fapte de vitejie, s-a acoperit de glorie, dar s-a ntors n Franta tot Jesus-Maria", cum
plecase. Asa c ducele de Guines a avut dreptate s le spun fetelor sale, n ziua n care le-a prezentat la
Curte:
- Amintiti-v c n tara asta viciile n-au nici o urmare, dar c ridicolul ucide!
Domnul de Lafayette nu pieri totusi sub povara poreclei de Gilles cel Mare"1 pe care domnul de
Choiseul i-a dduse dup ce se ntorsese din America. Ea inspir, dimpotriv, atta
1 Erou de comedie din secolul a! XVIIl-lea care fcea de obicei pe prostul. 37
-
entuziasm nct cei din jur si asumar sarcina s-i asigure succesul n fata doamnei de Simiane, creia el
i adusese unele omagii nainte de a pleca. Respectiva doamn era socotit drept cea mai frumoas
femeie din Franta si nu avusese niciodat nici o aventur. Toat lumea se strdui s-o arunce n bratele
domnului de Lafayette, asa nct, la cteva zile dup rentoarcerea acestuia, aflndu-se mpreun ntr-o
loj, la Versailles, ncepu a se cnta o arie din nu stiu ce oper, arie intitulat Nu poti fi crud cu
dragostea nvluit-n lauri", consacrat lor, care le arta limpede simpatia si aprobarea publicului.
Am auzit-o pe mama povestind c surorii sale, presedinta de Lavie, fcnd o cltorie la Paris, i se
procurase o banchet ca s asiste, ca o simpl spectatoare, la balul reginei; regina se apropiase si-o
ntrebase pe mama cine era acea frumoas persoan.
- E sora mea, doamn.
A vizitat sala de bal? o ntrebase regina.
- Nu, doamn, e doar o simpl spectatoare, a rspuns mama, pentru c nc nu v-a fost prezentat!
- Trebuie s i-o arti, asa c eu si cu regele ne vom retrage n alt odaie.
Intr-adevr, regina l lu pe rege de brat si-1 duse n alt camer, n vreme ce mtusa mea vizit sala.
Regina nu voise s fie extrem de ndatoritoare, dar presedintele de Lavie lu lucrurile cu totul altfel.Era
un om de mod veche, foarte mndru de nobletea sa, un personaj burdu-hnos din Bordeaux unde, ca
presedinte al parlamentului, se bucura de o stim deosebit; fu indignat cnd auzi c regele si regina
trebuiser s ias din salon, pentru ca sotia sa s poat intra. Se napoie deci la Bordeaux, clocotind de
mnie si, desi fu numit deputat, continu s se arate foarte rebel, cu toate c umilirea nobilimii de ctre
Curte i surdea grozav. Vanittile rnite fac ntotdeauna mult mai multi dusmani dect ai crede.
Eticheta adoptat la serbrile extraordinare si n cltorii, ni se pare incredibil astzi. Trebuia s te
nscrii din vreme, adic si brbatii si femeile se duceau la primul gentilom al
38
camerei regelui si-si scriau numele, cu propria lor mn, pe o list, din care erau alesi invitatii,
eliminndu-i pe cei care nu urmau s fie poftiti, acest refuz fiind, evident, extrem de neplcut. Doamna
Delfin1 a vrut s reintroduc aceast etichet n timpul Restauratiei, pentru spectacolele si asa destul de
rare, de la Curte. Dar s-a izbit de refuzul categoric al tuturor si nimeni n-a mai vrut s fie constrns s se
duc s se nscrie pe list ca s obtin un refuz. Tuturora li s-a prut c e mult mai putin dezagreabil s
nu se mai nscrie dect s fie respinsi.
In ceea ce priveste cltoriile, eticheta varia dup resedintele respective. La Rambouillet, unde regele nu
se ducea dect numai pentru cteva zile si nsotit doar de brbati, erai primit ca un simplu particular
bogat, perfect servit si scutit de orice cheltuial. La Trianon, unde regina nu fcea dect vizite scurte,
nsotit de putine persoane, lucrurile se petreceau la fel. La Marly, erai bine gzduit, aveai si mobila si

hrana necesar. Invitatii erau repartizati la diverse mese, date de printi si de printese, n pavilioanele lor,
pe cheltuiala regelui. Pe urm, se napoiau n salonul cel mare unde se aduna toat Curtea.
La Fontainebleau, invitatii nu cptau dect o odaie goal, unde nu se afla nimic n afar de cei patru
pereti. Trebuia s-si procure ei singuri mobil, lenjerie si de-ale gurii. Adevrul e c - asa cum toti
ministrii si toti cei cu functii mari si aveau casele lor, cum toti printii aveau masa ntins pentru cei carei nsoteau - gseai ntotdeauna pe cineva care s te pofteasc att la masa de prnz, ct si la cea de sear.
Dar nimeni nu se arta preocupat de locul unde urma s stai. Cnd castelul era plin - si o foarte mare
parte din el se afla ntr-o stare att de jalnic nct era de nelocuit - invitatii sau mai curnd admisii",
cci si aici trebuia s te nscrii, erau distribuiti prin oras; n acest caz, numele lor era scris cu creta, pe
poart, ca s se stie unde stteau. Nu stiu dac aceste locuinte erau pltite, dar avantajele pe care aceste
cltorii le
1 E vorba de Maria-Tcrcza, duces de Angoulcme, fiica lui Ludovic al XVI-lea i care n-a devenit
Delfin dect dup moartea lui Ludovic al XVII-lea.
39
aduceau celor de la Fontainebleau erau destul de mari, din moment ce locuitorii nu se plngeau de
aceast servitute. Toat lumea stia c nicieri Curtea Frantei nu se arta mai darnic dect la
Fontainebleau. Pe scena micului teatru al castelului se reprezentau cele mai ngrijite premiere si se stia
aproape sigur c cele mai nclcite intrigi ministeriale se desclceau la Fontainebleau, continundu-se
astfel, cel putin aparent, traditia istoric a acestei frumoase resedinte. Ultima cltorie a avut loc n 1787.
n ciuda inospitalittii aparente, aceste cltorii costau foarte scump Coroana; regele, ntotdeauna gata
s-si sacrifice propriile sale gusturi, desi aceast resedint i plcea mult, renunt s mai vin, pentru c
l costa prea mult.
Acestui rege de treab i era foarte greu s-si nving timiditatea, care se manifesta uneori sub forma
unor libertti cam nelalocul lor, rezultatul obisnuintelor din copilria sa, fapt care-1 dezavantaja grozav
fat de cei care nu vedeau n el dect aceast scoart grosolan. Avnd cea mai bun intentie de a fi
ndatoritor fat de cte cineva, nainta ctre el pn cnd omul, tot dndu-se ndrt, ajungea s se
izbeasc de perete; dac nu-i venea n minte s spun nimic - si faptul se ntmpla destul de des - regele
izbucnea n hohote puternice de rs, se ntorcea pe clcie si pleca. Cel care ndura aceast scen n
public suferea cumplit si, dac nu era un obisnuit al Curtii, pleca furios, convins c regele voise s-i
joace un renghi si s-1 njoseasc, n intimitate, regele se plngea amar de felul n care fusese crescut.
Spunea c singurul om pe care-1 ura era ducele de La Vauguyon1 si cita n sprijinul acestui sentiment
linguselile josnice adresate lui si fratilor lui de ctre acest curtean netrebnic. Monsieur nutrea totusi mai
putin sil fat de memoria ducelui de La Vauguyon. Domnul conte de Artois era de aceeasi prere cu
regele. Era, prin firea lui vesel, prin gratiile, poate chiar si prin superficialitatea sa, rsftatul familiei, si
fcea boacn dup boacn. Regele l mustruluia, l ierta si-i pltea ntotdeauna datoriile. Singurul
1 La Vauguyon (1706 - 1772) a fost locotenent-gcncral si preceptorul celor trei fii ai Delfinului.
40
lucru pe care nu-1 putea nltura era lipsa de respect care ncepea a se face simtit att asupra lui ct si a
reginei.
Regele nu juca niciodat dect table si numai pe ctiva scuzi; ntr-o zi, i spuse unui juctor nrit:
- Cred c joci cu atta patim, fiindc probabil jocul te amuz; de altfel joci pe banii dumitale, pe cnd
eu joc pe banii
altora!
n vreme ce el vorbea astfel, domnul conte de Artois si regina jucau pe niste sume att de mari, nct
erau obligati s admit n societatea lor pe oamenii cei mai viciati din Europa care s joace cu ei. Din
pricina acestui obicei nenorocit - o adevrat patim si pentru unul si pentru cellalt - li s-au tras toate
necazurile care i-au scurtat reginei viata.
Cine ar fi cutezat s-o acuze pe regina Frantei c s-ar fi vndut pentru un coli er, dac n-ar fi apucat s-o
vad n jurul unei mese ncrcat cu monezi de aur si de argint, strduindu-se cu orice pret s le cstige
de la supusii si? Sunt convins c n adncul inimii sale nu punea nici un pret pe mormanul acela de

bani. Dar cnd joci, tii cu tot dinadinsul s cstigi. Acum v veti ntreba: dac reginei nu-i plcea jocul,
atunci de ce juca? Ah, fiindc avea o alt pasiune: cea a modei. Se nzorzona ca s fie la mod, fcea
datorii ca s fie la mod, juca cu patim ca s fie la mod, era spiritual ca s fie la mod, era cochet ca
s fie la mod. A fi cea mai frumoas femeie la mod i se prea titlul cel mai demn de rvnit. Acest
lucru, nedemn de o regin, a fost pricina tuturor pcatelor sale, care au fost totusi exagerate.
Reginei i plcea s fie nconjurat de cei mai tineri si mai artosi brbati de la Curte. Le accepta
omagiile aduse femeii, cu mult mai mult plcere dect cele aduse reginei. De unde puteai trage
concluzia c un tnr usuratic era tratat cu mult mai mult bunvoint si simpatie dect un brbat serios
si folositor trii. Invidia si gelozia stteau tot timpul la pnd ca s calomnieze aceste fapte. Cea mai de
condamnat era, desigur, ngduinta pe care regina o manifesta fat de aceast hoard de tineri imprudenti
de a-i vorbi regelui fr respectul
41
cuvenit si de a-i lua n rs glumele grosolane. Prea marea dorint de a plcea o fcea s svrseasc si
greseli de alt natur care i aduceau o sumedenie de dusmani. Se bucura de mult credit, era ncntat s
stie c-1 are, si-i plcea s uzeze de el; nu se amesteca ns niciodat serios n afaceri, si acest credit nu
era folosit dect ca un mijloc de succes n societate, i plcea s dispun de slujbe si avea prostul obicei
de a promite aceeasi slujb mai multor persoane. Nu exista regiment al crui colonel s nu fi fost numit,
la cererea reginei, dar curn fgduia un post vacant la zece persoane, v dati seama c-si fcea nou
dusmani si, de obicei, cel numit se dovedea a ft un ingrat. Ct despre povestile scornite de pamfletari n
legtur cu amorurile sale, eu socot c au fost simple calomnii. Printii mei - care vedeau si stiau tot ce
se petrecea n Palat - mi-au spus c toate acele brfeli n-au avut nici o baz. Regina n-a iubit dect un
singur brbat si anume pe contele de Fersen, un suedez frumos ca un nger si foarte distins, care venise
la Curtea Frantei. Regina a fost cochet cu el, asa cum era cu toti strinii, fiindc asa cerea moda". El
ns s-a ndrgostit sincer si ptimas de ea; regina s-a tinut o vreme tare, apoi 1-a obligat s se
ndeprteze de ea. Tnrul a plecat n America, a rmas acolo doi ani, n timpul crora a fost att de
bolnav nct s-a napoiat la Versailles mbtrnit cu zece ani, si cu marea lui frumusete aproape pierdut.
Se pare c aceast schimbare a impresionat-o mult pe regin; oricare vor fi fost motivele, prietenii ei
intimi nu s-au ndoit c 1-ar mai fi respins pe conte. Tnrul nutrea fat de ea un devotament fr
margini, o afectiune pe ct de sincer pe att de respectuoas si de discret; nu tria dect pentru ea si se
comporta n asa fel nct s-o compromit ct mai putin posibil. Asa c aceast legtur, desi cunoscut,
n-a iscat nici un scandal. Dac prietenii reginei ar fi fost si ei tot att de discreti si tot att de
dezinteresati ca domnul de Fersen, viata acestei nefericite regine ar fi fost poate mai putin calomniat.
Se pare c doamna de Polignac a fost geniul ei ru. Nu c ar fi fost o femeie rea, dimpotriv, era
indolent si prea putin
42
spiritual. Dar se afla sub influenta cumnatei sale, contesa Diana, ambitioas, lacom, cu moravuri
ndoielnice, care voia s acapareze toate favorurile pentru ea si pentru familia ei; tiranizat de iubitul ei,
contele de Vaudreuil, om pe ct de usuratic pe att de imoral, voia ca prin intermediul reginei s vre
minile pn la coate n banii Statului. Contesa i fcea deci scene cumnatei sale cnd cererile sale
sufereau unele ntrzieri. Atunci regina si gsea favorita plngnd si ncerca imediat s-i sece izvorul
acelor lacrimi, n ceea ce privea propria sa avere, doamna de Polignac se multumea - fr s cear nimic
- s primeasc, cu nonsalant, favorurile pregtite de intrigile contesei Diana, nct i mai si luda
dezinteresul. Ea credea tot ce-i spunea si o iubea n mod sincer, ncrederea n ea a fost fr margini timp
de ctiva ani.
Numirea domnului de Calonne i-a impus reginei unele restrictii; era unul dintre intimii doamnei de
Polignac si regina nu voi ca un membru din Consiliul regelui s fie cooptat n Consiliul ei. N-a spus cu
glas tare ce gndea, dar coteria, prefernd s aib un controlor general la dispozitia sa, interveni pe lng
contele de Artois. Datorit lui, domnul de Calonne fu numit, n ciuda silei pe care o simtea regina fat de
el. i cum si manifesta ftis nemultumirea, relatiile dintre ea si doamna de Polignac se rcir, cu toate

ncercrile pe care le fcu domnul de Calonne de a le renclzi, ntr-o zi, n timp ce ea i adresa o
rugminte, de Calonne i rspunse:
- Dac ceea ce doreste regina e posibil, lucrul e ca si fcut; dac nu e posibil, nseamn c se va face!
In ciuda unor cuvinte att de guvernamentale", regina nu 1-a iertat niciodat.
Dac si avea inconvenientele ei, aceast dorint de a plcea avea si avantaje: cci o fcea uneori pe
regin s fie deosebit de agreabil; de ndat ce-si uita rolul ei de femeie la mod", de care era
preocupat tot timpul, era plin de naturalete si de demnitate. Cred c n-ar fi fost prea greu s-o determini
s fie ct mai natural, dac binenteles cineva ar fi avut curajul s-i vorbeasc despre acest lucru. Dar
cei din
43
jurul ei nu fceau dect s confirme versurile unui poet englez:
AII who approach them, their own ends pursiie. "'
n snul familiei sale, regina era foarte iubit, cci era foarte ndatoritoare, preocupat tot timpul s
aplaneze micile scandaluri care izbucneau ntruna. Din pcate, era o confident mult prea indulgent a
contelui de Artois, care-i mrturisea toate prostiile svrsite, nduplecndu-1 pe rege s-1 ierte, rege pe
care poate 1-ar fi iubit dac moda" i-ar fi ngduit acest lucru.
Monsieur2, curtean ambitios si viclean, n-o iubea pe regin. Prevedea c, n ziua n care ea va deveni
mai putin superficial, se va lsa stpnit de acea autoritate la care aspira el, asa c se temea s nu se
compromit dac-si va manifesta prea vdit aceast dorint. Nu se vra n afacerile politice, tocmai ca s
se bucure de reputatia unui om fr pat, si pentru a se putea amesteca atunci cnd socotea el c era util.
Contele de Artois3 dimpotriv, trudea cu rvn la totala sa compromitere, care avea s-1 duc de rp nu
numai pe el, ci si familia, ba chiar si tara. N-avea dect nclinrile si cusururile tinerilor din vremea sa,
dar el le etala pe cea mai nalt treapt, ca s le vad oricine. Iar rangul - aceast banal calitate a
oamenilor de lume - nu i le putea acoperi ndestul.
La atacul Gibraltarului4, unde a avut fantezia s asiste, a dat dovad de o atitudine att de deplorabil,
nct generalul care comanda oastea s-a vzut nevoit s trimit vorb bateriilor engleze s nu mai trag
fiindc printul ncepuse a vizita lucrrile de aprare. S-a spus c acest lucru s-a fcut fr stirea sa, dar
astfel de treburi se afl ntotdeauna cnd vrei s se afle. tiu c s-au fcut reprosuri domnului de
Maillebois, care ar fi rspuns:
n 1755.
1 Toti care vorbesc cu ci, urmresc telurile lor proprii.
2 E vorba de Louis-Stanislas-Xavicr conte de Provencc, nscut la Vcrsailles
3 Nscut la Versaillcs n 1757.
'S
4 Care a avut loc n 1782, n timpul rzboiului din America.
44
- Socot c acest lucru e mai important dect strmbtura printului!
Ridicolul simulacru. al duelului su cu ducele de Bourbon a constituit o nou dovad a unei comportri
pe care conduita sa n-a fcut dect s-o confirme din plin.
Madame, sotia lui Monsieur1, avea mult spirit si o anumit gratie, n ciuda urteniei sale care era de
pomin, n primii ani, se mpcase foarte bine cu Monsieur. Dar, dup ce el s-a ndrgostit de doamna de
Balbi, aproape c nici nu mai ddea pe la Madame carcase consolase s rmn doar n compania
cameristelor sale si - ndrznesc s-o spun - a buturii, dar ntr-o asemenea msur, nct toat lumea
observase acest lucru,
Sora ei, contesa de Artois, era si mai urt dect ea, de o prostie proverbial, morocnoas si
dizgratioas, care se rzbuna pe usuraticul si necredinciosul ei brbat, nselndu-1 {ar jen, cu ofiterii
din garda palatului. O sarcin, care pru tuturor cam suspect si care se sold cu o fat ce muri de mic,
l determin pe contele de Artois s nu se mai apropie de nevast-sa, fiindc nu mai voia s-si sporeasc
familia care era acum alctuit din doi bieti. In ciuda acestei precautii, o nou sarcin a contesei de
Artois o sili pe aceasta s-i mrturiseasc reginei pcatul, pentru ca ea s solicite indulgenta regelui si a
cumnatului ei. Regina, foarte tulburat de aceast mrturisire, l chem pe contele de Artois, se nchise

cu el n odaie si o lu pe departe nainte de a ajunge la subiect. Cumnatu-su sttea n picioare, n fata ei,
cu plria n mn. Cnd auzi despre ce e vorba, izbi cu plria n podea, si puse minile n solduri si,
rznd cu hohote, strig:
- Ah! Bietul om, bietul om, i plng de mil, cci e destul de pedepsit!
- Ei, spuse regina, dac iei lucrurile asa, mi pare ru din pricina btilor de inim pe care le-am avut
pn ce ai
' Maric-Joscphinc-Louisc de Savoia, fiica regelui Victor-Amedcu al lll-lca i sora a trei dintre ultimii regi
din ramura vrstnic: Victor-Emanucl I, Carol-tmanucl al IV-lca si Carol-Fclix. O alt sor, MariaTcrcza, era contes de Artois (n. ed. fr.)
45
venit ncoace! Du-te la rege si spune-i c o ierti pe contesa de Artois! t
- Ha! Ha! S ai bti de inim pentru asa ceva! Ah, bietul om, bietul om!
Regele fu mai sever, si presupusul vinovat fu imediat expediat n colonii. Dar, asa cum i spunea doamna
Adelade mamei, istorisindu-i aceast ntmplare, regele ar fi trebuit s trimit toat compania n colonii;
contesa de Artois plec de ndat la bi, dup cte mi amintesc, iar dup asta nu s-a mai vorbit despre
nici un copil.
Doamna Elisabeth1 n-a jucat nici un rol la Curte nainte de revolutie. Dup revolutie aproape c a
meritat titlul de martir. Casa ei era alctuit cum nu se poate mai neconvenabil. Contesa Diana de
Polignac, care era scandalul personificat, i era doamn de onoare si i-o mai vrse pe gt si pe doamna
de Canillac, cea care prilejuise duelul dintre contele de Artois si ducele de Bourbon. Prietenia ei cu
contele de Artois era cunoscut, dar toat lumea stia c era complet dezinteresat, l iubea doar pentru el,
desi n-avea nici o avere si tria ntr-o strmtoare vecin cu srcia; cu toate acestea nu accepta nici cel
mai mic cadou de la el. Exista o anumit distinctie n toat aceast comportare, dar asta nu nsemna c
puteai s-o pui lng o tnr printes, desi nu era deloc o persoan imoral.
nclinarea pe care o avea Curtea Frantei ctre strini a fost exploatat ntr-un mod destul de ciudat de doi
greci ilustri, izgoniti din partea lor de vexatiunile musulmane. Printul de Chio si fiul su, printul
Justiniani, descendenti n linie direct din mpratii Orientului, venir s cear ospitalitate lui Ludovic al
XV-lea, la nceputul domniei sale. El le-o acord, cu mretie si noblete, asa cum se cuvenea unui rege al
Frantei. Asteptnd rspuns la reclamatiile pe care le fcuse la serai, ca s i se restituie bunurile, printul
de Chio fu rugat s accepte o pensie consistent, iar printul Justiniani intr n slujba Frantei, fiind numit
comandantul unui regiment de elit.
1 Nscut n 1764; sora lui Ludovic al XVI-lea; a murit pe esafod, n 1794. 46
Cei doi printi triau astfel de ctiva ani, din mrinimia regal; erau bine primiti n cele mai selecte
cercuri din Paris si Versailles. Accentul lor precum si o not de ceva^strin n nianierele lor, le asigurar
cel mai deplin succes, ntr-o zi, cnd luau masa poate pentru a suta oar, la contele de Maurepas, acesta
l vzu pe printul de Chio, asezat lng el, plind si tremurnd.
- Nu v simtiti 'bine, printe?
- N-am nimic, o s-mi treac...
Dar indispozitia lui spori n asa msur, nct trebui s se ridice de la mas si s-1 cheme pe fiul su ca
s-1 nsoteasc. Domnul de Maurepas petrecuse zece ani de exil pe domeniul su din Chteauneuf, n
Berry. Cnd plecase de acolo, lsase casa n paza unui paznic si a unuia dintre valetii si; acesta din
urm, venit din ntmplare la Versailles, servise la mas si se afla a dou zi n odaia stpnului su cnd
acesta i porunci s se duc si s afle cum se mai simtea printul de Chio. Domnul de Maurepas l vzu pe
valetul su nbusindu-si rsul, si uitndu-se la ceilalti valeti.
- Ce te face s rzi, Dubois?
- Domnul conte stie bine cine e... printul de Chio.
- i ce te face s te amuzi astfel?
- Ah, domnul conte si bate joc de mine... doar l cunoaste bine!
- Cred si eu, din moment ce-1 vd n fiece zi.
- Ei cum, si domnul conte nu 1-a recunoscut? E cu neputint!

- Ei, haide, m nelinistesti cu enigmele tale! Spune ce ai de spus!


- Pi, domnule conte, printul de Chio e Gros-Guillot al nostru!
- Cine e Gros-Guillot sta?
- Nu pot crede c domnul conte nu-si mai aduce aminte de Gros-Guillot... venea destul de des s lucreze
la castel... Gros-Guillot care locuia n csuta aia alb de lng pod... Iar fiu-su... Nu cred c domnul
conte 1-a uitat pe micul Pierre, care era att de drgut si de istet, cel pe care doamna contes
47
l punea s-i tin frul mgarului... Ah, vd, n sfrsit, c domnul conte si aduce aminte ! Eu i-am
recunoscut imediat, iar Gros-Guillot m-a recunoscut si el.
Domnul de Maurepas l rug pe valet s-si tin gura; dar, odat cercetrile pornite se descoperi imediat
c mostenitorii imperiului din Orient erau, de fapt, doi trani din Berry care-i pcliser pe regele
Frantei, guvernul si Curtea, vreme de ctiva ani. Cum le-o fi trecut aceast idee prin minte, de unde
veneau si ncotro s-or fi ndreptat? Asta n-am mai aflat si nu cunosc dect acest episod din viata celor
doi aventurieri att de isteti.
Capitolul U
Viata la Versailles. - ederea Ia tar. - Hautefontaine. - Prseati. -Esclimont. - Printesa de RohanGuemene. - Curtea fiicelor lui Ludovic al XV-lea. - Doamna Adelai'de. - Doamna Louise. - Doamna
Victoire. -Bellevue. - Viata printeselor la Versailles. - Supeu la Madame. - Culcatul regelui. - Ducesa de
Narbonne. - O istorioar despre Masca-de-Fier. - O istorioar despre domnul de Maurepas. - Vicontele
de Segur. - Marchizul de Crequi. - Contele de Maugiron. - Ducesa de Civrac.
De smbt si pn duminic, persoanele care-si prseau cercul lor obisnuit, ca s vin s-si
ndeplineasc ndatoririle, la Versailles, unde mai stteau si ca vai de lume, duceau o viat cumplit de
plicticoas. Ea nu era ns deloc lipsit de interes pentru cei care locuiau tot timpul acolo; cu alte
cuvinte, exista o viat de castel unde lucrul cel mai important era brfa. Cei mai multi dintre curteni, n
loc s fie preocupati de soarta trii, se ddeau de ceasul mortii ca s afle de ce-a fost ndeprtat domnul
de Malesherbes sau de ce a fost adus domnul de Calonne. Dar mintile luminate, cum era si mintea tatlui
meu, se interesau de cu totul alte lucruri dect despre un scandal privind muzica sau despre ruptura
dintre Jean-Jacques Rousseau si maresala de Luxembourg, fapte care constituiau pe atunci marile
evenimente ale societtii. Nimeni nu se gndea la politica general. Iar dac, din ntmplare, o fcea,
atunci nsemna c era preocupat de un interes personal
48
au al grupului din care fcea parte. Guvernele strine ne erau
tot att de necunoscute, cum ar fi de pild, astzi, cel al
rhinei- Toti l gseau pe tata cam pedant pentru faptul c era
reocupat de unele probleme politice ale Europei si citea
ngura gazet care mai consemna astfel de evenimente.
noamna Adelaide chisir l ntreb ntr-o zi:
- Domnule de Osmond, e adevrat c primesti La Gazette de Leydel
- Da, doamn.
- i o citesti?
- Da, doamn.
- E de necrezut!
n ciuda acestui de necrezut", doamna Adelaide sfrsi prin a tine foarte mull la tata. n ultimii ani care
au precedat Revolutia, el era tot timpul la ea, fr s fie n slujba acesteia. Contele Louis de Narbonne,
cavalerul ei de onoare, prieten intim cu tata, era ncntat c voia s-i tin locul, fr titlul oficial si fr
remuneratie, loc pentru care el era prea comod ca s se deranjeze. Mama era si ea un fel de favorit. Vam mai spus c m alptase; n loc s-i dea un concediu n timpul alptrii, doamna Adelaide i ngdui
s m aduc la Bellevue. Trebui s i se dea un apartament separat pentru tot acel tapaj pe care-1 face de
obicei un copil foarte mic. Tata se dusese la regimentul lui. Doamna Adelade dorea ca, pe timpul verii,

mama s stea la Bellevue. Dar fie c se plictisea, fie c instinctul ei de femeie obisnuit cu Curtea o
fcea s fie circumspect, nu primi, asa c stabilirea ei acolo nu avu loc dect mai trziu.
In timpul primilor ani de sedere a printilor mei la Versailles, ei si fragmentau vara ntre resedintele
ducelui de Orleans - Sainte-Assise si Raincy - ntre Hautefontaine, care apartinea arhiepiscopului de
Narbonne, Prseati, apartinnd episcopului de Metz si Esclimont, resedinta maresalului de Laval.
De fapt, n-am dreptate cnd spun c Hautefontaine apartinea arhiepiscopului de Narbonne, fiindc
palatul era al nepoatei sale, doamna de Rothe, fata surorii sale, lady Forester, vduv dup. generalul de
Rothe; fusese o femeie
49
foarte frumoas, avea o fire despotic si fcea, cu cinste, onorurile casei tuturor invitatilor unchiului su,
alturi de care tria de mult vreme ntr-o intimitate pe care nici mcar nu se mai deranja s-o ascund.
Arhiepiscopul avea opt sute de mii de livre; Ia doi ani o dat, se ducea la Narbonne unde petrecea
cincisprezece zile si unde prezida Statele,1 la Montpellier vreme de sase sptmni. In tot acest timp,
ducea o viat pe picior mare, evident bisericeasc, dnd dovad de o mare capacitate administrativ n
prezidarea Statelor. Dar, n ziua n care isprvea, si vra hrtiile n portofel si nu se mai gndea la ele
dect la viitoarea adunare a Statelor, dup cum nu se mai gndea nici la problemele diecezei sale.
Hautefontaine era resedinta lui obisnuit. Doamna de Rothe era stpn, dar arhiepiscopul tinea casa. si
nsurase nepotul, pe Arthur Dillon, fiul lordului Dillon, cu domnisoara de Rothe, singura fiic a nepoatei
sale. Era o tnr foarte frumoas, foarte la mod, doamn de onoare a reginei si avea o legtur pe care
i-o stia toat lumea, cu printul de Guemene, care-si petrecea viata la Hautefontaine. Instalase, ntr-un sat
din mprejurimi, un echipaj de vntoare pe care-1 avea mpreun cu domnul de Lauzun si cu
arhiepiscopul care se folosea, n acest scop, de numele nepotului su Arthur.
La Hautefontaine era aproape ntotdeauna lume; se mergea la vntoare de trei ori pe sptmn.
Doamna Dillon era o bun muzician; printul de Guemene i aducea acolo pe cei mai renumiti virtuozi
ai secolului. Aveau loc concerte excelente, se juca o comedie bun, aveau loc curse de cai, n sfrsit, cei
de acolo se distrau de minune.
Tonul era att de liber, nct mama mi-a povestit c se simtea uneori att de ncurcat, nct pur si simplu
i ddeau lacrimile. In primii ani ai cstoriei sale, fusese adesea tinta sarcasmelor si glumelor nct de
multe ori se simtise destul de nefericit; dar patronajul arhiepiscopului se dovedi a fi deosebit de pretios
pentru tnra pereche pe care nimeni nu mai cutez s-o ia peste picior. Un foarte btrn vicar, care se
1 E vorba de Statele Generale alctuite din aristrocratie, cler si burghezie.
50
ria si el n acel medini att de vesel, vznd-o ntr-o zi foarte
trist, i spuse:
- Doamn marchiz, nu fi necjit, esti deosebit de frumoas si strnesti invidii. Pn la urm te vor
ierta totusi, r)ar dac vrei s triesti linistit, ascunde-ti dragostea pentru
otu'l dumitale. Dragostea conjugal este singurul lucra pe care nu-1 tolereaz nimeni aici!
Fiecare era libei s se manifeste cum voia; dar cu o
numit bun-cuviint de care nimeni nu se lsa nselat. Existau astfel niste protocoale bine stabilite si
trebuia s fii o doamn de un rang rmtlt prea mare sau s ai o situatie cu totul special ca s cutezi s nu
le iei n consideratie. Doamna Dillon nu fcea parte din nici una dintre aceste categorii, iar pe deasupra
continua s-si mai pstreze si bunele maniere, mi aduc aminte c-mi spunea adesea:
- Cnd am ajuns la Hautefontaine, eram sigur c stpna casei era iubita ducelui de Guemene, dar dup
sase luni am nceput s m ndoiesc.
n general, n aceast societate, gesturile erau cu att mai caste, cu ct vorbele erau mai ndrznete. Un
brbat care ar fi pus mna pe spatele unui fotoliu ocupat de o femeie, ar fi prut de o grosolnie fr
pereche. Trebuia s fii foarte intim cu cineva ca s-] poti oferi bratul, la plimbare, si asta nu se ntmpla
nici mcar la tar. Niciodat nu-i ofereai unei femei nici mna, nici bratul ca s-o conduci la mas.
Niciodat un brbat n-ar cuteza s- se aseze pe aceeasi sofa pe care sttea o femeie, n schimb putea
debita n fata ei orice trsni, unele de-a dreptul rusinoase.

La Hautefontaine - din respect pentru firea stpnei castelului - trebuia s te duci la slujb n fiece
duminic dimineata. Nimeni nu-si lua ns cu sine cartea de rugciuni, ci crti de citit, unele adesea
scandaloase; am dat toate aceste amnunte n legtur cu Hautefontaine, pentru c le cunosc la perfectie.
Nu pretind c toti arhiepiscopii din Franta duceau o viat asemntoare, ci doar c se putea tri si asa,
fr s te cobori ctusi de putin n ochii oamenilor. Toti clericii care aveau n ei ceva mret, plin de
strlucire, care erau la mod,
51
la garnizoan. Dar pe msur ce slujba al lsa s-i alunece printre degete pletele
nct pn la urm nu retez dect
-ei suvite, n momentul n care ceremoUiil cavaler se asez n genunchi pentru
.a episcopal si fu foarte mirat ca n loc
izare s aud spunndu-i-se ncet, pe un
oate uniforma, apoi vino repede la mine;
easc cu ciocolat, apoi vom merge s c. luzie si demn de intrare n materie.
monii ciudate, redat cu mult umor de .oi de ani, mi s-a prut c evoc ntr-un zant moravurile din
tineretea sa. semene, guvernanta copiilor Frantei, nu
la Versailles fr o hrtie scris n
egelui. Ea nu cerea niciodat aceast
nd se ducea la Hautefontaine.
:t de strlucitoare si de putin episcopal
tea doamnei Dillon si de afacerile, tot
iepiscopului. Acesta se trezi nglodat n
urilor sale uriase, asa c Hautefontaine
Bi vreme nainte de Revolutie. Mama,
:ea att de des acolo, dup ce m avu pe
0 nu erau acceptati copiii; asa cerea miliei.
mta episcopului de Metz, era situat
1 mare oras. Episcopul, care era frate cu e ndrgostise de nepoata sa, marchiza ctisea de moarte
coplesind-o cu atentiile
SL c marchiza nu consimtea s-i fac stea n acea splendid resedint dect nsoteasc; iar ea era
foarte dispus s n perioada n care garnizoana tatei
53
a <-urte^ care erau maj elevati si mai distinsi, se duc regula^tate ja Hautefontaine unde erau primiti cu
bpiscF>ui de Montpellier (nu-i stiu dect numele de era singurui care - prin nalta lui virtute - i mai
putin arhiepiscopului; iar cnd acest episcop urmr^
f-f^o-f*0
.
v
...
r
CAI Cd
luaied. <lm caleasca, arhiepiscopul avea grij s celorlalti vntori:
-- Domnilor, v rog s v abtineti si s nu njurati l^ar de ndat ce-1 cuprindea ardoarea vntorii i*'
primul^ care uita recomandarea si njura cum i venea la ^ n general, prelatii nostri nu erau singurii
din Eu ^ care sti^u sa fie sj bdrani, dar si extrem de politicosi. Iar ^ mi-a pOvestit acum cteva zile, n
legtur cu acest Iu/6 contele Theodore de Lameth:
^
i s se bucure de beneficii ecleziastice consistent i de Malta trebuiau s suporte tonsura. *" ' '
L muici acceptau cu greu aceasta ceremonie, pentru c acesti
cavaler^ rpeau clerului o parte considerabil din bunurile
sale. Tt^^.ocjore de Lamemj flmcj cavaler de Malta si cpitan de
cavaler-j,e^ n vrst de douzeci de ani, avea sansa si dorinta
de^a ot-jt^g astfel de beneficii. Ceru deci s fie tuns, dar
1I"amPin mari dificultti. Aflndu-se n garnizoan la
atrasbck^jj-g^ discut treaba asta n Germania si obtinu - contra

unei suj-^g modeste - ca episcopul de Paderborn s-i accepte


cererea pe care compatriotii si i-o refuzaser, n ajunul zilei
rixate t-,6ntru tonsura, el debarc la Paderborn. Vinul de
Cnamp ^gne^ vorbele mai decoltate nsufletir nespus de mult
masa. y^ doua zi; cpitanul de cavalerie se prezent la biseric,
in uniiQ>%rma sa^ nvluit ntr-o mantie asezat n asa fel nct
sa lase sa j se vacja epoletul, contra-epoletul si mnerul
spadei; jpOaieie acelei mantii ample le tinea pe brat. Pletele pe
care le purtase pn atunci mpletite ntr-o coad, acum i
atrnau pe umeri. l gsi pe episcop n fata altarului,
mconju^rat de o multime de clerici. Ceremonia avu loc cu
mult f^.ornp s; grandoare. Episcopul tinea ntr-o mn uij
foarfec^; mare; iar n cealalt pletele neofitului. Tnrul
tremura^ ^ cacj se vedea tuns de asa manier, nct nu rnai
52
se rentoarc;
vom bea mpreun o vnm o capr salbati.
Frumoasa conc Istorisirea acestei cere un om de optzeci si d mod deosebit de amu;
Printesa de Gue putea s nu doarm ntregime de mna r favoare dect atunci cAceast viat at_ fu ntrerupt de moar-mai ncurcate, ale arh ~ datorii, n ciuda venit: fu abandonat cu
puti: oricum, nu se mai duc: mine, pentru c aco] spiritul burghez al fn
Prseati, resedi chiar la portile acestu maresalul de Laval, s. de Laval, pe care o pli i cadourile sale; ass=
hatrul de a se duce s.
daca
mama voia s-o
fac acest lucru, mai se afla n Lorena.
la garnizoan. Dar pe msur ce slujba _il lsa s-i alunece printre degete pletele nct pn la urm nu
retez dect -:rei suvite, n momentul n care ceremo-1 cavaler se asez n genunchi pentru a episcopal
si fu foarte mirat ca n loc ttare s aud spunndu-i-se ncet, pe un
>ate uniforma, apoi vino repede la mine; easc cu ciocolat, apoi vom merge s c.
luzie si demn de intrare n materie. ;monii ciudate, redat cu mult umor de _oi de ani, mi s-a prut c
evoc ntr-un zant moravurile din tineretea sa.
semene, guvernanta copiilor Frantei, nu la Versailles fr o hrtie scris n egelui. Ea nu cerea
niciodat aceast =nd se ducea la Hautefontaine. ~t de strlucitoare si de putin episcopal zrtea
doamnei Dillon si de afacerile, tot iepiscopului. Acesta se trezi nglodat n icurilor sale uriase, asa c
Hautefontaine ama vreme nainte de Revolutie. Mama, r=;ea att de des acolo, dup ce m avu pe
Io nu erau acceptati copiii; asa cerea
miliei.
inta episcopului de Metz, era situat
i mare oras. Episcopul, care era frate cu se ndrgostise de nepoata sa, marchiza _ctisea de moarte
coplesind-o cu atentiile L c marchiza nu consimtea s-i fac : stea n acea splendid resedint dect
nsoteasc; iar ea era foarte dispus s . ...ales n perioada n care garnizoana tatei
53
foarte frumoas, avea o fire despotic si fcea, cu cinste, onorurile casei tuturor invitatilor unchiului su,
alturi de care tria de mult vreme ntr-o intimitate pe care nici mcar nu se mai deranja s-o ascund.
Arhiepiscopul avea opt sute de mii de livre; la doi ani o dat, se ducea la Narbonne unde petrecea
cincisprezece zile si unde prezida Statele,1 la Montpellier, vreme de sase sptmni, n tot acest timp,
ducea o viat pe picior mare, evident bisericeasc, dnd dovad de o mare capacitate administrativ n
prezidarea Statelor. Dar, n ziua n care isprvea, si vra hrtiile n portofel si nu se mai gndea la ele
dect la viitoarea adunare a Statelor, dup cum nu se mai gndea nici la problemele diecezei sale.

Hautefontaine era resedinta lui obisnuit. Doamna de Rothe era stpn, dar arhiepiscopul tinea casa. si
nsurase nepotul, pe Arthur Dillon, fiul lordului Dillon, cu domnisoara de Rothe, singura fiic a nepoatei
sale. Era o tnr foarte frumoas, foarte la mod, doamn de onoare a reginei si avea o legtur pe care
i-o stia toat lumea, cu printul de Guemene, care-si petrecea viata la Hautefontaine. Instalase, ntr-un sat
din mprejurimi, un echipaj de vntoare pe care-1 avea mpreun cu domnul de Lauzun si cu
arhiepiscopul care se folosea, n acest scop, de numele nepotului su Arthur.
La Hautefontaine era aproape ntotdeauna lume; se mergea la vntoare de trei ori pe sptmn.
Doamna Dillon era o bun muzician; printul de Guemene i aducea acolo pe cei mai renumiti virtuozi
ai secolului. Aveau loc concerte excelente, se juca o comedie bun, aveau loc curse de cai, n sfrsit, cei
de acolo se distrau de minune.
Tonul era att de liber, nct mama mi-a povestit c se simtea uneori att de ncurcat, nct pur si simplu
i ddeau lacrimile, n primii ani ai cstoriei sale, fusese adesea tinta sarcasmelor si glumelor nct de
multe ori se simtise destul de nefericit; dar patronajul arhiepiscopului se dovedi a fi deosebit de pretios
pentru tnra pereche pe care nimeni nu mai cutez s-o ia peste picior. Un foarte btrn vicar, care se
1 E vorba de Statele Generale alctuite din aristrocratic, cler si burghezie.
50
fia si el m ace' mediu att de vesel, vznd-o ntr-o zi foarte arist, i spuse:
- Doamn marchiz, nu fi necjit, esti deosebit de f lllOas si strnesti invidii. Pn la urm te vor
ierta totusi, nar, dac vrei s triesti linistit, ascunde-ti dragostea pentru
Otul dumitale. Dragostea conjugal este singurul lucru pe
are nu-1 tolereaz nimeni aici!
Fiecare era liber s se manifeste cum voia; dar cu o anumit bun-cuviint de care nimeni nu se lsa
nselat. cxistau astfel niste protocoale bine stabilite si trebuia s fii o doamn de un rang mult prea mare
sau s ai o situatie cu totul special ca s cutezi s nu le iei n consideratie. Doamna pillon nu fcea parte
din nici una dintre aceste categorii, iar pe deasupra continua s-si mai pstreze si bunele maniere, mi
aduc aminte c-mi spunea adesea:
- Cnd am ajuns la Hautefontaine, eram sigur c stpna casei era iubita ducelui de Guemene, dar dup
sase luni am nceput s m ndoiesc.
n general, n aceast societate, gesturile erau cu att mai caste, cu ct vorbele erau mai ndrznete. Un
brbat care ar fi pus mna pe spatele unui fotoliu ocupat de o femeie, ar fi prut de o grosolnie fr
pereche. Trebuia s fii foarte intim cu cineva ca s-i poti oferi bratul, la plimbare, si asta nu se ntmpla
nici mcar la tar. Niciodat nu-i ofereai unei femei nici mna, nici bratul ca s-o conduci la mas.
Niciodat un brbat n-ar cuteza s se aseze pe aceeasi sofa pe care sttea o femeie, n schimb putea
debita n fata ei orice trsni, unele de-a dreptul rusinoase.
La Hautefontaine - din respect pentru firea stpnei castelului - trebuia s te duci la slujb n fiece
duminic dimineata. Nimeni nu-si lua ns cu sine cartea de rugciuni, ci crti de citit, unele adesea
scandaloase; am dat toate aceste amnunte n legtur cu Hautefontaine, pentru c le cunosc la Perfectie.
Nu pretind c toti arhiepiscopii din Franta duceau o yiat asemntoare, ci doar c se putea tri si asa,
fr s te cobori ctusi de putin n ochii oamenilor. Toti clericii care aveau n ei ceva mret, plin de
strlucire, care erau la mod,
51
la Curte, care erau mai elevati si mai distinsi, se duceau cu regularitate la Hautefontaine unde erau
primiti cu onoruri. Episcopul de Montpellier (nu-i stiu dect numele de familie) era singurul care - prin
nalta lui virtute - i mai impunea putin arhiepiscopului; iar cnd acest episcop urmrea vntoarea din
caleasca, arhiepiscopul avea grij s le spun celorlalti vntori:
- Domnilor, v rog s v abtineti si s nu njurati azi.
Dar de ndat ce-1 cuprindea ardoarea vntorii, el era primul care uita recomandarea si njura cum i
venea la gur.
n general, prelatii nostri nu erau singurii din Europa care stiau s fie si bdrani, dar si extrem de
politicosi. Iat ce mi-a povestit acum cteva zile, n legtur cu acest lucru, contele Theodore de Lameth:

Ca s se bucure de beneficii ecleziastice consistente, cavalerii de Malta trebuiau s suporte tonsura.


Episcopii Frantei acceptau cu greu aceast ceremonie, pentru c acesti cavaleri rpeau clerului o parte
considerabil din bunurile sale. Theodore de Lameth, fiind cavaler de Malta si cpitan de cavalerie, n
vrst de douzeci de ani, avea sansa si dorinta de a obtine astfel de beneficii. Ceru deci s fie tuns, dar
ntmpin mari dificultti. Aflndu-se n garnizoan la Strasbourg, discut treaba asta n Germania si
obtinu - contra unei sume modeste - ca episcopul de Paderborn s-i accepte cererea pe care compatriotii
si i-o refuzaser, n ajunul zilei fixate pentru tonsura, el debarc la Paderborn. Vinul de Champagne,
vorbele mai decoltate nsufletir nespus de mult masa. A doua zi, cpitanul de cavalerie se prezent la
biseric, n uniforma sa, nvluit ntr-o mantie asezat n asa fel nct s lase s i se vad epoletul,
contra-epoletul si mnerul spadei; poalele acelei mantii ample le tinea pe brat. Pletele pe care le purtase
pn atunci mpletite ntr-o coad, acum i atrnau pe umeri, l gsi pe episcop n fata altarului,
nconjurat de o multime de clerici. Ceremonia avu loc cu mult pomp si grandoare. Episcopul tinea
ntr-o mn un foarfece mare, iar n cealalt pletele neofitului. Tnrul tremura, cci se vedea tuns de asa
manier, nct nu mai
52
uteza s se rentoarc la garnizoan. Dar pe msur ce slujba Q prelungea, episcopul lsa s-i alunece
printre degete pletele tnrului, n asa fel nct pn la urm nu retez dect vrfurile a dou sau trei
suvite, n momentul n care ceremonia se isprvi, proasptul cavaler se asez n genunchi pentru a primi
binecuvntarea episcopal si fu foarte mirat ca n loc de aceast binecuvntare s aud spunndu-i-se
ncet, pe un ton ct mai solem:
- Du-te de-ti scoate uniforma, apoi vino repede la mine; vorn bea mpreun o ceasc cu ciocolat, apoi
vom merge s vnm o capr slbatic.
Frumoas concluzie si demn de intrare n materie. Istorisirea acestei ceremonii ciudate, redat cu mult
umor de un om de optzeci si doi de ani, mi s-a prut c evoc ntr-un mod deosebit de amuzant
moravurile din tineretea sa.
Printesa de Guemene, guvernanta copiilor Frantei, nu putea s nu doarm la Versailles fr o hrtie
scris n ntregime de mna regelui. Ea nu cerea niciodat aceast favoare dect atunci cnd se ducea la
Hautefontaine.
Aceast viat att de strlucitoare si de putin episcopal fu ntrerupt de moartea doamnei Dillon si de
afacerile, tot mai ncurcate, ale arhiepiscopului. Acesta se trezi nglodat n datorii, n ciuda veniturilor
sale uriase, asa c Hautefontaine fu abandonat cu putin vreme nainte de Revolutie. Mama, oricum, nu
se mai ducea att de des acolo, dup ce m avu pe mine, pentru c acolo nu erau acceptati copiii; asa
cerea spiritul burghez al familiei.
Frascati, resedinta episcopului de Metz, era situat chiar la portile acestui mare oras. Episcopul, care era
frate cu maresalul de Laval, se ndrgostise de nepoata sa, marchiza de Laval, pe care o plictisea de
moarte coplesind-o cu atentiile i cadourile sale; asa c marchiza nu consimtea s-i fac hatrul de a se
duce s stea n acea splendid resedint dect mama voia s-o nsoteasc; iar ea era foarte dispus s acest
lucru, mai ales n perioada n care garnizoana tatei Se afla n Lorena.
53
Episcopul era extrem de bogat si avea ntotdeauna masa pus pentru toat garnizoana din Metz si pentru
toti ofiterii superiori care treceau pe acolo, n drum spre regimentele lor. Aceast cas ecleziasticomilitar era mult mai sever si mai ordonat dect cea din Hautefontaine. Totusi, pentru a pstra
amprenta timpului, toat lumea stia c stareta mnstirii din Metz si episcopul nutriser sentimente
foarte vii, unul fat de cellalt, de-a lungul anilor, si c aceast legtur, foarte veche, acum nu mai era
bazat dect pe respect.
Prietenia dintre mama si marchiza de Laval o obliga adesea s se duc si la Esclimont, la socrul ei,
maresalul. Acolo totul era foarte calm, cci toti duceau o adevrat viat de familie. Btrnul maresal si
petrecea timpul fcnd muzic - evident detestabil - pentru care avea o adevrat patim. Sotia sa, bun
si indulgent, desi exagerat de cucernic, se ocupa cu tapiseria. Marchiza de Laval1, abia iesit din
mnstirea de fete Sfnta Mria, nimerise n aceast cas linistit. Asa c se apropie foarte mult de

mama simtind fat de ea un devotament fr margini, ca de altfel si fat de tata cu care era rud, fericit
s regseasc la ei principii pe care ea le aprecia, adic mai putin plictiseal si rigoare a moravurilor
dect la Esclimont.
La Versailles, casa cea mai frecventat de printii mei era casa printesei de Guemene, care-i coplesea cu
bunvointa ei; de altfel, tata era un fel de rud cu ea. Printesa era o persoan ciudat; avea mult spirit,
dar l folosea ca s se cufunde n sminteala ei de iluminat". Era tot timpul nconjurat de o hait de
cini, fat de care avea un adevrat cult, pretinznd c, prin intermediul lor, era n legtur cu spiritele
superioare. In toiul unei discutii, unde ddea dovad de mult spirit si judecat, se oprea brusc si cdea
ntr-un fel de extaz. Uneori, le istorisea prietenilor si apropiati ceea ce, chipurile, aflase, simtindu-se
foarte ofensat dac vreunul cuteza s rd. ntr-o zi, mama nimeri peste ea n baie, unde plngea cu
hohote.
1 Mai'ie-Loitise-Mauricette de Montmorency-Luxembourg, marchiz de Laval, fusese nasa Adelei de
Osmond, devenit mai trziu contes de Boigne.
54
- Nu v simtiti bine, doamn printes?
- Nu, fata mea, sunt groaznic de mhnit si de obosit cci m-am btut toat noaptea... uite, pentru
copilul sta
efericit (si-1 art pe Delfin), dar n-am putut nvinge si mi 1-au luat; sunt sigur c nu se mai poate face
nimic pentru el... si ca va mprtsi soarta celorlalti.
Mama, obisnuit cu aberatiile printesei, nu ddu atentie vorbelor sale. Dar mai trziu, amintindu-si de
ele, mi le-a spus
si mieRegina venea destul de des la doamna de Guemene, dar
totusi mai putin dect la doamna de Polignac. Doamna de Guemene era o doamn de un rang mult prea
mare pentru a se niultumi cu rolul unei favorite. Datoria ei era s doarm n odaia Delfinului, n acest
scop, si aranjase un apartament n care patul fusese asezat n fata unei oglinzi unde se vedea odaia
micului print. Cnd ceea ce se numea schimbatul", adic nfsatul n prezenta medicilor, avusese loc
dimineata, se trgeau niste perdele groase peste oglind si doamna de Guemene putea dormi linistit.
Cum treaba asta se fcea foarte trziu, doamna de Guemene avea timp suficient s citeasc ori s scrie.
Avea o cantitate urias de pietre scumpe pe care nu le purta niciodat, dar pe care i plcea s le
mprumute cu ostentatie. Nu exista ceremonie la Curte la care s nu apar giuvaerurile doamnei de
Guemene.
Vara, mnca adesea n csuta ei de pe avenue de Paris, unde erau adusi si copiii regelui, ntr-o zi, n timp
ce pleca astfel, escortat de grzi, un oarecare se mir n gura mare c se fcea atta deranj pentru un
tanc n scutece. Dar doamna de Guemene i rspunse:
- Nimic nu e prea mult cnd o persoan ca mine e guvernanta lui.
Madame, fiica regelui, desemnat sub titlul de La petite Madame", avea o figur att de trist, nct
intimii regelui i spuneau Serioasa Mousseline".
Contesa de Guemene a suportat, cu un curaj demn de admirat, rsturnrile soartei si anume falimentul cu
totul neasteptat al sotului ei, printul de Guemene. Printii mei s-au
55
dus s-o vad ntr-un vechi castel pe care tatl ei, printul de Soubise, i-1 nchinase. Tria ntr-o
mediocritate vecin cu srcia, dar li se pru - dac e cu putint asa ceva - mult mai demn si mai
impuntoare dect n pompa de la Versailles. A fost foarte miscat de aceast vizit, mai ales c nu se
mai nghesuia nimeni s-o viziteze.
Regina, grbit s-i dea slujba ei doamnei de Polignac, se art mult mai sever dect n alte mprejurri.
Asa c demisia doamnei de Guemene a fost acceptat cu bucurie, fiind chiar zorit de regin, cu destul
brutalitate, s se retrag ct mai repede. Mama - care-i purta o dragoste filial - a fost cumplit de
suprat si n-a pus niciodat piciorul n casa doamnei de Polignac.

Curtea mic a doamnelor crora li se zicea Mesdames"] era o Curte aparte, numit Vechea Curte",
unde rnduielile se pstrau cu strictete. Printesele petreceau toat vara la Bellevue unde nepotii si
nepoatele lor se succedau fr ntrerupere ca s ia masa cu ele, de cele mai multe ori pe neanuntate, cci
curierul venea doar cu cteva minute naintea lor. Cnd era vorba de curierul lui Monsieur sau de cel al
lui Ludovic al XVIII-lea, mesele erau mai ngrijite si mai copioase. Pentru ceilalti, nu se comanda nimic
special, nici chiar pentru rege, care avea o poft zdravn de mncare, dar care nu era totusi chiar att de
gurmand ca fratele su. La Bellevue, familia regal mnca laolalt cu toti cei ce se aflau acolo, adic cu
persoanele din slujba printeselor, cu familiile lor si cu alti comeseni; n general, ntre douzeci si treizeci
de persoane. Madame Adelai'de, cea mai destoinic si mai spiritual dintre fiicele lui Ludovic al XV-lea,
era comod si destul de superficial, asa c nu era greu s triesti alturi de ea, desi era de o trufie fr
margini. Dac sosea vreun strin si-i spunea altet regal", se ncrunta, l chema pe cel care-1
introdusese pe ambasador, ba uneori chiar si pe ministrul afacerilor externe si-i bombnea ndelung
despre neglijenta de necrezut de care dduse dovad. Ea voia s fie
1 Fiicele lui Ludovic al XV-lea.
56
si nu admitea ca o fiic de rege s fie luat drept o altet regal oarecare.
i era groaz de vin, de care nu se atingea niciodat, iar ersoanele care stteau lng ea, la mas, trebuiau
s se toarc cu Spatele ca s soarb o nghititur din pahar. Nepotii si aveau ntotdeauna grij de acest
lucru. Dac uitau, nu zicea nimic, dar nu mai puteai sedea alturi de ea, la mas, cci una din doamnele
sale de onoare venea s te pofteasc s te asezi mai ncolo. Menajndu-i unele susceptibilitti, si mai
ales pe cea de a nu scuipa pe jos - fapt care o fcea s devin aproape brutal - te simteai foarte bine n
compania ei.
Doamna Adelade era cea mai mare1 dintre cele cinci printese, fiicele lui Ludovic al XV-lea. Nu voise s
se mrite, prefernd s rmn fiica Frantei", conducnd Curtea, pn la moartea tatlui ei. Fusese
prietena si sftuitoarea Delfinului, fratele ei, si memoria sa proverbial i fusese acestuia totdeauna de
mare ajutor. Una dintre surorile sale, doamna Infant, domnea n mod destul de trist, n Parma; o alta,
doamna Louise, era carmelit. Dintre toate cele cinci printese, ea era cea mai monden, i plceau grozav
distractiile, era foarte gurmand, foarte preocupat de toaletele sale, simtea nevoia s inventeze mereu
cte ceva n materie de mod, avea o imaginatie deosebit de fecund si o foarte mare predispozitie ctre
cochetrie. Astfel, cnd regele intrase n odaia doamnei Adela'ide ca s-o anunte c doamna Louise fugise
n toiul noptii, primele ei vorbe au fost: Cu cine?"
Cele trei surori rmase la Paris nu-i iertar niciodat Louisei faptul c se ascunsese de ele si chiar dac
se mai duceau uneori s-o vad, o fceau fr plcere si fr nici o prietenie. Moartea acesteia nu le
mhni deloc. Nu acelasi lucru s-a ntmplat cu doamna Sophie. Doamnele Adelade si Victoire o
regretar profund si prietenia dintre cele dou surori ar fi devenit si mai tandr dac cele dou doamne
de onoare, de Narbonne si de Civrac, nu s-ar fi strduit din rsputeri s le despart, fr ns s
izbuteasc.
1 Autoarea se nsal. Adelade de France (1732 - 1800), nscut ia Versailles, cra de fapt a treia fiic a
lui Ludovic al XV-lca.
57
Doamna Victoire avea prea putin spirit, n schimb era de o mare buntate. Ea e cea care a rostit - cu
lacrimi n ochi -n timpul unei discutii n care se vorbea despre suferintele nefericitului norod care navea pine: Dar, pentru Dumnezeu, nu s-ar putea resemna s mnnce cozonac?"
La Bellevue, unde triau toti laolalt, se adunau pentru mas, la ora dou, iar la cinci fiecare se retrgea
n odaia lui unde rmnea pn la opt cnd se rentorceau cu totii n salon; dup cin, seara se prelungea
dup cum se amuzau mai mult ori mai putin; uneori, dup-mas se juca loto. V-ar veni greu s credeti c
la acest joc, foarte rar socotelile erau exacte si c, ntr-o astfel de reuniune simandicoas, multe persoane
se pretau la tot felul de escrocherii. Existau, ntre altii, un episcop, cel mai strngtor dintre toti, o
maresal btrn, n sfrsit, destul lume pentru ca mama s se hotrasc s joace mereu pe aceleasi

numere, n asa fel nct toat lumea s stie dinainte pe ce anume juca. Dup loto, printesele si doamnele
lor de onoare treceau n salon, unde fiecare era liber s fac ce voia.
La Versailles, era cu totul alt viat. Mesdames ascultau slujba, fiecare la ea acas: doamna Adelai'de n
capel, iar doamna Victoire, n oratoriul ei. Apoi si petreceau dimineata mpreun, fie la una, fie la
cealalt, lund masa de prnz numai ele dou. La ora sase, jocurile de noroc aveau loc la doamna
Adelai'de; atunci toat lumea le fcea curte. Adesea asistau, la aceste jocuri, mai toti printii si printesele.
La ora nou, toat familia regal se aduna pentru cin la Madame, sotia lui Monsieur. Nu luau parte la
aceast mas dect numai cei din familie si nimeni nu lipsea, dect foarte rar; pentru asta, ti trebuia
niste motive foarte serioase, altfel regele se supra. Nici mcar domnul conte de Artois, pe care masa
asta l plictisea cumplit, nu cuteza s lipseasc, n timpul mesei, se comentau brfele de la Curte, se
discutau diverse interese familiale, te simteai foarte destins si adesea foarte vesel, cci odat scpati de
atmosfera care-i apsa, printii erau oameni ca toti oamenii. Dup mas, fiecare se ducea ntr-ale sale.
Regele se ducea la culcare. Ceea ce se numea culcare" avea loc, n
58
e sear, la ora nou si jumtate. Brbatii de la Curte se
, au n fosta odaie a lui Ludovic al XlV-lea (care nu era
3 a n care dormea Ludovic al XV-lea). Cred c oricine se
ezenta putea intra n acea odaie. Regele venea dintr-o alt
daie, urmat de slujitorii si. Avea prul strns si nu mai purta
;ci ordine, nici medalii. Fr s dea atentie cuiva, intra sub
arcada patului; preotul de serviciu primea din minile unui
valet de camer, cartea de rugciuni si un sfesnic mare, cu
dou lumnri. Acesta l urma pe rege dincolo de arcad, i
ntindea cartea si-i tinea sfesnicul n timpul rugciunii care
era foarte scurt. Apoi regele se ntorcea n partea cealalt a
odii, plin de curteni; preotul ntindea sfesnicul primului
valet de camer. Acesta l nmna persoanei desemnate de
rege si care-1 tinea tot timpul ct dura culcatul. Tinutul
sfesnicului era o mare cinste; n toate saloanele Curtii, prima
ntrebare pus persoanelor care veneau de la culcatul regelui
era: Cine a tinut sfesnicul?" si alegerea - asa cum se
ntmpl pretutindeni si n toate timpurile - era foarte rar
aprobat.
Regelui i se scoteau, rnd pe rnd, haina, vesta, apoi cmasa; rmnnd gol pn la mijloc, ncepea s se
scarpine si s se frece, ca si cum ar fi fost singur si nu n prezenta Curtii, ba adesea chiar n prezenta
unor strini de marc. Primul valet de camer ntindea cmasa de noapte persoanei celei mai ndrepttite
s-o primeasc, adic vreunuia dintre printii de snge dac se aflau de fat; acesta era un drept si nu o
favoare. Cnd era o persoan foarte intim, regele fcea adesea diverse mici sotii: se fcea c n-o
primeste, se pitea n vreun colt, se lsa fugrit prin odaie, nsotind aceste glume de niste hohote zdravene
de rs care indispuneau persoanele ce tineau ntr-adevr la el. Cmasa odat mbrcat, si punea halatul
de cas; n aceeasi clip, trei valeti i scoteau centura i pantalonii i cdeau peste pantofi; cum ntr-o att
de ndicol postur, nu putea psi ca lumea, l apuca iar cheful de tii si ncepea a-si tr picioarele,
mpiedicndu-se n Pantaloni si fcnd din nou nconjurul odii. Culcatul regelui
59
nu se nscria ntr-un anume timp: uneori putea dura cteva minute, alteori, aproape un ceas. Asta
depindea de persoanele care se aflau de fat. Cnd nu existau releveuri", adic persoane menite s
nsufleteasc discutia si care se pricepeau cum s-i vorbeasc regelui, culcatul nu dura mai mult de zece
minute. Dintre acesti releveuri", cel mai abil era contele de Coigny; el avea ntotdeauna grij s
descopere ce carte anume citea regele si se pricepea s conduc n asa fel discutia nct s scoat n

evident exact ceea ce trebuia. Asa c sfesnicul i se nmna foarte des, iar prezenta lui i ofusca pe toti
cei care doreau ca culcatul" s fie foarte scurt.
Cnd regele era prea stul, se tra ctre fotoliul pe care i-1 asezau n mijlocul odii, si se trntea greoi, n
el, ridicndu-si picioarele; imediat doi paji se asezau n genunchi si-1 descltau lsnd s-i cad pe
podea pantofii, cu un zgomot care tinea de etichet. In momentul n care usierul auzea acest zgomot,
deschidea usa, rostind: Domnilor puteti pleca!" Fiecare si lua tlpsita si ceremonia se isprvea. Doar
persoana care urma s tin sfesnicul putea s mai rmn, dac avea de adresat vreo rugminte regelui.
Asa se explic si atentia deosebit cu care era privit aceast bizar favoare. Dup ce toat tevatura asta
se termina, fiecare si vedea de ale sale: unii plecau la Paris, altii se ndreptau ctre saloanele unde
rmseser femeile, episcopii, oamenii care nc nu fuseser prezentati regelui si unde partidele de joc
fuseser ntrerupte.
Regina, iesind de la Madame, se ducea la doamna de Polignac, iar smbta, la doamna de Lamballe;
Monsieur se ducea la doamna de Balbi; Madame, n odaia ei, cu cameristele sale; contele de Artois, n
multimea de la Versailles sau la trfele din Paris; contesa de Artois n odaia ei, cu vreunul din ofiterii de
gard; si, n sfrsit, cele dou Mesdames, fiecare la doamnele lor de onoare.
Doamna de Civrac avea grij de salonul doamnei Victoire ca s fie plin cu curteni de mna nti.
Doamna de Narbonne nu fcea nimic altceva dect s se ntretin cu invitatii, cci firea ei arogant nu-i
ngduia nici un fel de
60
'elenii- Unii pamfletari de pe vremea aceea au scris c A rnnul conte de Narbonne ar fi fost fiul doamnei
Adelade; l crul era fals si absurd, dar adevrul e c printesa fcuse eiitru el niste sacrificii enorme.
Aceast doamn de Narbonne, tt de dominatoare, ndura toate capriciile contelui Louis. Cnd acesta
fcea cte o boacn sau pierdea bani seriosi la iocurile de noroc, doamna de Narbonne tuna si fulgera,
n special mpotriva doamnei Adelai'de, nimeni nemaiizbutind s-i intre n voie. Dup cteva zile, biata
printes se vedea obligat s-si rscumpere, cu bani grei, linistea. Iat deci cum si procura domnul de
Narbonne sumele uriase, fr cea mai mic btaie de cap, sume pe care le cheltuia cu atta usurint1.
Doamna Adelai'de simtea greutatea jugului si, din cnd n cnd, ofta amar. ntr-o sear, mama o conduse
n apartamentul ei, dar acolo nimerir peste doamna de Narbonne mai mbufnat ca niciodat; doamna
Adelai'de jur c a doua zi nu se va mai ntoarce n apartamentul ei; tot legnndu-se cu aceast idee,
alctui un adevrat roman imaginndu-si ce avea s spun doamna de Narbonne despre felul cum
procedase, despre firea ei etc.
- Nu spui nimic, doamn de Osmond? ntr-adevr, ai dreptate! Sunt slab, ce vrei, sunt o burbon, simt
nevoia s fiu cluzit, dar nu sunt trdtoare!
- N-o bnuiesc pe doamna nici mcar de indiscretie, dar stiu c mine veti fi mult mai indulgent ca de
obicei cu doamna de Narbonne ca s v rzbunati pentru aceast vag infidelitate de azi.
- Vai! Din pcate, vd c ai dreptate!
1 E vorba de contele Louis ile Narbonne-Lara, nscut la Colorno, n ducatul de Parma, n 1755; fiul
ducelui de Narbonnc-Lara, gentilomul camerei ducelui de Parma, Filip de Bourbon (fiul lui Filip al Vlca de Anjou) si al ducesei de Narbonnc-Lara, doamn de onoare a ducesei de Parma - doamna Elisabeta
de Franta, fiica lui Ludovic al XV-lca. La moartea acestei printese, doamna de Narbonne s-a napoiat n
rranta si a devenit doamna de onoare a printesei Adelai'de, alt fiic a lui Ludovic al XV-lca. Regalist
constitutional, contele Louis de Narbonne a fost ministru de rzboi, ln 1791, a emigrat n 10 august a
aceluiasi an, iar n 18 brumar s-a napoiat n Franta S' raliindu-sc lui Bonapartc, a ocupat diverse
posturi nalte pn n 1813, cnd a mwit (n.ed.fr.).
61
ntr-adevr, a doua zi, o explicatie provocat de printes se solda cu o nou cerere de bani; cum vedea
banii, doamna de Narbonne era fermectoare toat seara. Printesa, ncercnd s-si ascund slbiciunea, i
spuse mamei - n timp ce se retrgea - c doamna de Narbonne si ceruse scuze pentru c tunase si
fulgerase, n ajun; nu mai adug cum anume o calmase, dar toat lumea cunostea secretul acestei
comedii. Contele Louis era primul care rdea de toat trsenia si asta simplifica lucrurile; fiindc, n

acea epoc, orice viclenie, orice viciu, orice lasitate, dac erau acceptate ftis si mrturisite ntr-o form
spiritual, se bucurau de indulgenta tuturora.
Printesa trebuia condus de la doamna de Narbonne la ea acas, la castel, de ctre doamna sa de onoare
care era de serviciu n ziua aceea. De multe ori se dispensa de ea, mai ales cnd se fcea frig pentru c
doamna de onoare mergea pe jos, n timp ce printesele circulau, n mod obisnuit, pe coridoare si n
anticamere, n lectic. Acele scaune capitonate, purtate de valeti, erau foarte elegante, aurite si cu
emblemele respective pe ambele prti. Cele ale duceselor erau acoperite de catifea rosie, iar valetii
purtau livrelele casei din care fceau parte; celelalte doamne aveau valeti de meserie, dar care purtau
livreaua regelui, numiti n termenii Curtii purttorii albastri".
Timp de aproape un an, doamna Adelai'de luase obiceiul ca de ndat ce venea de la doamna de
Narbonne s-i primeasc la ea pe mama si pe tata. Simtea nevoia de discutii mai serioase. Dar doamna
de onoare fu avertizat, printesa fu mustruluit si-i mrturisi cinstit mamei c nu mai cuteza s-o cheme la
ea.
ntr-una din acele discutii, apucase s-i mrturiseasc tatei esecul suferit dup ce-si manifestase
curiozitatea n legtur cu Masca-de-Fier. l rugase pe fratele ei, Delfinul, s-i cear regelui toate
amnuntele n legtur cu aceast tain, si s i le spun si ei. Delfinul l ntrebase pe Ludovic al XV-lea,
dar acesta i rspunsese:
62
- Fiule, am s-ti spun dac tii cu tot dinadinsul, dar jur-te, asa cum m-am jurat si eu, c nu vei divulga
nimnui aceast tain!
Delfinul i mrturisi c nu dorea s afle acel secret dect ca s i-1 poat mprtsi surorii sale Adelade,
asa c-i spuse c renunta. Regele i rspunse c proceda cu att mai bine cu ct acel secret - pe care nu-1
putea dezvlui fiindc fusese pus s jure - nu prezentase niciodat vreo important deosebit si c dup
atta vreme nu mai suscita nici un interes. Adug apoi c de altfel nu existau dect doi oameni n viat
care-1 cunosteau: el si domnul Machault. Apoi printesa i istorisi tatei cum ajunsese domnul de
Maurepas ministru.
La moartea lui Ludovic al XV-lea, fetele sale, care-l ngrijiser tot timpul ct fusese bolnav de vrsat,
trebuiau conform inexorabilei etichete, s fie desprtite de noul rege. Acesta, cruia tatl su i
recomandase ntotdeauna s tin seam de sfatul mtusii sale Adelai'de, i scrisese ca s-o ntrebe cui s
ncredinteze grija acelui regat care-i czuse n brate. Doamna Adelai'de i rspunse c tatl su n-ar fi
ezitat s-1 cheme pe domnul de Machault.
Un nou bilet al regelui: Ce trebuia s hotrasc n legtur cu funeraliile? Care era eticheta? Cui s se
adreseze? Rspunsul doamnei Adelai'de: Nimeni nu era mai potrivit n ceea ce privea eticheta si
traditiile ca domnul de Maurepas care trebuia s se ocupe de toate acele amnunte. Curierul pentru
domnul de Machault nc nu plecase. Domeniul domnului de Machault se afla la trei leghe dincolo de
Pontchartrain, iar drumul pn acolo era groaznic de prost. Curierul fu rugat ca, n trecere, s lase si o
scrisoare domnului de Maurepas.
Btrnul curtean, plictisit de surghiunul lui, sosi imediat. Regele l astepta cu nerbdare; l pofti n
cabinet si n timp ce discutau, fur nstiintati c se adunase Consiliul. Obiceiul cerea ca fiecare ministru
s fie anuntat de usier. Dac aceast formalitate nu era ndeplinit, nu puteai lua parte la Consiliu.
Usierul, vzndu-1 pe domnul de Maurepas att de intim cu noul rege si stiind c fusese chemat, l privi
ezitnd; regele,
63
desi tulburat, nu spuse nimic; domnul de Maurepas salut ca si cum ar fi fost si el invitat la Consiliu.
Regele intr n sal fr a cuteza s-si ia rmas bun de la el. Domnul de Maurepas l urm, lu parte la
Consiliu, si crmui Franta timp de zece ani. Cnd, dup cteva ceasuri, sosi domnul de Machault, locul
fusese ocupat. Regele i spuse cteva banalitti, i adres cteva complimente si-1 ls s plece. Doamna
Adelade se necji, plnse, dar si ea si nepotul ei erau Bourboni - cum zicea ea - si n-aveau destul
energie, nici pentru a rezista n fata vointei altora, nici pentru a se asocia pe deplin cu acestia.

Dac Thoiry ar fi plecat la vreme din Pontchartrain, poate c n-ar mai fi existat revolutie n Franta.
Domnul de Machault, care era un om ntelept, s-ar fi priceput s scoat la iveal prtile bune ale lui
Ludovic al XVI-lea, nu ca Maurepas, curtean spiritual, dar usuratic si imoral, n minile cruia si
ncredintase soarta. Asta nu nseamn c Maurepas n-ar fi fost omul care s convin cel mai bine
gusturilor si nevoilor de moment.
Am spus c, n acea epoc, dac aveai spirit, treceai peste orice. Spiritul juca pe atunci rolul pe care-1
joac astzi talentul. Am s v istorisesc cteva din anecdotele pe care le-am auzit povestite de mama,
care desi mpinse pn la ipocrizie, astfel de fapte nu preau altceva - chiar dup o bucat bun de vreme
- dect o spiritual malitie!
Vicontele de Segur, onul cel mai la mod n acea vreme, fcea unele versuri frumoase, cnd se afla n
societate, asa c era privit ca un brbat cu mari calitti. Domnul de Thiard, impacientat, si poate gelos pe
succesele sale, fcu la rndul su o pies n versuri n care l sftuia pe contele de Segur s-si trimit
lucrrile la cofetar, dovedind - spunea el - c avea exact atta spirit ct ncpea ntr-o bomboan.
Domnul de Segur se prefcu a rde de aceast recomandare, dar hotr s se rzbune. Cunostea, n
Normandia, pe o oarecare doamn Z.., o femeie deosebit de frumoas, care locuia n castelul ei, tria ct
se poate de decent alturi de sotul ei, bucurndu-se de o destul de mare consideratie, n ciuda amicitiei
sale cu domnul de Thiard, despre care se spunea c ar fi fost mult
64
rea intim si care dura de vreo ctiva anisori, cci se prea c domnul de Thiard o iubea cu patim.
Vicontele de Segur, al crui tat era ministru de rzboi, ceru ca regimentul din care fcea parte s fie
mutat n orselul vecin cu frumosul castel al doamnei Z..; si juca la perfectie rolul, se prefcu
ndrgostit nebuneste de ea si, dup ce-i fcu o curte asidu, care dur mai multe luni, izbuti s-o
determine s-i cedeze. Biata doamn de Z... se trezi nsrcinat; brbatul ei lipsea din tinut, domnul de
Thiard, asijderea. Atunci l anunt pe viconte de necazul ptit, n ajun, nc i mai fcea declaratii
nfocate; acum el o privi de sus, i spuse c-si atinsese scopul si c putin i psa de ea. C nu voise dect
s se rzbune pe domnul de Thiard si s-i arate c era n stare s fac si alte lucruri dect stihuri dulcege.
i srut mna, se ntoarse pe clcie si doamna de Z., nu mai auzi niciodat de el. ntr-adevr, vicontele
plec imediat la Paris, istorisindu-si isprava oricui voia s-1 asculte.
Doamna de Z.., fcut de rusine n ochii sotului, dezonorat n ochii celor din provincie, certat cu
domnul de Thiard, muri Ia nastere. Domnul de Z... fu nevoit s recunoasc acea copil nefericit, pe
care-o vom ntlni mai trziu n societate (sub numele de doamna Leon de Z...) si a crei nclinare ctre
intrig o fcea demn de tatl ei. Niciodat vicontele de Segur n-a bgat de seam c o asemenea
aventur - cu care se luda n gura mare - ar fi socat pe cineva.
i acum iat alta, de alt gen:
Domnul de Crequi dorea cu ardoare o slujb la Curte
asa c n acest scop fcea la rndu-i curte doamnei si
domnului de Maurepas. Una dintre slugrniciile sale era s
foc n fiece sear o partid de crti, cu btrna si extrem de
Plicticoasa doamn de Maurepas, care-1 sustinea cu nsufletire;
^nenteles c domnul de Maurepas fu sensibil la rugmintile
*^lei sale. Chiar n ziua n care obtinu slujba, domnul de
requi veni la doamna de Maurepas. Doamna de Flamarens,
ePoata doamnei de Maurepas, care fcea onorurile casei, i
65
oferi domnului de Crequi, ca de obicei, crtile de joc. Acesta se nclin n fata ei si-i spuse pe un ton de
gheat:
- V rog s m scuzati, dar eu nu joc niciodat!
i ntr-adevr, nu mai juca cu doamna de Maurepas. Aceast josnicie, manifestat astfel, nu jigni pe
nimeni si nimeni nu rse cu mai mult poft dect btrnul ministru.

Domnul de Maugiron era colonelul unui superb regiment, dar i era groaz sau mai curnd sil de tot ce
era cazon, iar pe de alt parte, nici nu era prea curajos, ntr-o zi, cnd grenadierii Frantei - unde slujise la
nceput - atacar n niste mprejurri deosebit de periculoase, domnul de Maugiron se vr ntre ei si
lupt cu atta drzenie nct fu remarcat de toat lumea. A doua zi, la mas, ofiterii din regimentul su l
felicitar.
- Domnilor, ati vzut c atunci cnd vreau, le spuse el, pot s m comport ca oricare dintre
dumneavoastr. Dar lucrul acesta mi se pare att de neplcut si mai ales att de prostesc, nct v
fgduiesc c nu se va mai ntmpla niciodat. M-ati vzut n toiul focului; s v aduceti bine aminte
de acest lucru, fiindc e pentru ultima oar!
i ntr-adevr, se tinu de cuvnt. Cnd regimentul lui trecea la atac, el se ddea deoparte, le ura succes
ofiterilor si si le striga ct putea de tare:
- Uitati-v la imbecilii ia care tin s fie ucisi!
Cu toate astea, domnul de Maugiron nu era un ofiter slab; regimentul su era tinut n perfect ordine, se
descurca de minune, n toate mprejurrile si acest colonel bizar era - culmea - foarte iubit si foarte
pretuit. El e cel cruia nevast-sa - o femeie foarte spiritual - i-a scris acea faimoas scrisoare: /// scriu
fiindc nu stiu ce s fac si nchei fiindc nu stiu ce s-ti spun.
Sassenage de Maugiron, foarte suprat c sunt suprat. "
La o astfel de scrisoare, nu se putea s nu rspunzi la fel de spiritual.
Maresalul de Noailles se comportase foarte urt n rzboi si reputatia lui, n ceea ce privea curajul,
devenise cam
66
uspect. ntr-o zi ploioas, regele l ntreb pe ducele de Ayen dac maresalul va veni la vntoare.
- Oh, nu cred, sire, tata se teme de ap ca de foc!
Aceste vorbe avur mare succes.
Am tinut s relatez cteva fapte ca s v dati seama c n acele vremuri - despre care ni se spune c erau
mult mai morale ca ale noastre, n acele vremuri n care se zice c societatea era un tribunal n care toat
lumea si punea n lumin meritele - tupeul si mai ales nerusinarea erau suficiente pentru a evita
sentintele pe care probabil c societatea le-ar fi dat mpotriva unor nedreptti afisate ns cu mult mai
mult cinism.
Am mai spus c doamna de Civrac era doamna de onoare a doamnei Victoire. Viata ei e un adevrat
roman pe vare nu m pot abtine s nu vi-1 povestesc.
Domnisoara Monbadon, fata unui notar din Bordeaux, mplinise vrsta de douzeci si cinci de ani. Era
nalt, frumoas, spiritual si mai ales ambitioas. Fu cerut n cstorie de un nobil de tar, din
vecintate, care se numea domnul de Blagnac. Omul era srac, necioplit, incapabil s-i aprecieze
calittile, dar rvnindu-i cu ardoare averea modest pe care urma s-o mosteneasc de la tatl ei. Persoana
care se ocupa de aceast cstorie, scoase n evident spita aleas a domnului de Blagnac, care se trgea
din familia de Durfort. Domnisoara de Monbadon porunci s se aduc actele viitorului sot si, dup ce le
cercet cu atentie, se mrit cu domnul de Blagnac. Vrnd nc cteva hrtii n portofelul n care vrse
pergamentele genealogice ale sotului ei, se urc n diligent, mpreun cu acesta, si sosi la Paris. Prima
vizit i-o fcu lui Cherin; i ntinse hrtiile si-1 rug s le examineze cu mare atentie. Dup cteva zile se
napoie s le ia si fu asigurat c sotul ei se trgea din ramura Durfort-Lorge. Ea ceru s i se elibereze un
certificat si ncepu a-si spune Blagnac de Civrac. Scrise btrnului maresal de Lorge, cerndu-i o
ntrevedere, si spunndu-i - cu modestie - c era doar n trecere prin Paris. Credea c sotul ei avea
onoarea de a fi neam cu el. Orict de Putin s-ar fi nrudit, ar fi fost totusi o att de mare cinste, o
67
att de mare fericire, nct nu voia s se rentoarc n obscura ei provincie, nainte de a sti acest lucru.
Dac ndrznea s pretind a cere s fie primit de doamna maresal, recunostinta ei sigur c ar fi fost
fr margini. Maresala se ls nduiosat de aceste vorbe mieroase, fr ca totusi s recunoasc nrudirea
asupra creia nu mai insist. Doamna de Civrac fu deci poftit s-i fac o vizit unde se purt cu mult
politete. Obtinu ngduinta de a reveni ca s-si ia rmas bun si reveni. Plecarea fu ntrziat, asa c

doamna mai veni o dat. Pn la urm nu mai plec deloc. Foarte curnd maresala o ndrgi; asezat pe
un mic taburet, la picioarele sale, ea lucra la aceeasi tapiserie si ncet, ncet, deveni o obisnuit a casei.
Sotul ei nc nu-si fcuse aparitia, ntr-o zi, ea auzi vorbindu-se, cu destul dispret, n casa maresalului,
despre situatia celor din corpul de gard; si ridic brusc capul, cu o nftisare mirat. Cnd rmase
singur cu familia Lorge, spuse:
- Domnule maresal, mi-e team ca din pricina ignorantei noastre provinciale s nu prem vinovati
n ochii domniei voastre, fiindc una din rudele domniei voastre face parte din corpul de gard... Deci
slujba asta e nepotrivit, nu-i asa?
Domnul de Lorge i rspunse prietenos, dar si declin politicos orice urm de nrudire.
- Dumnezeule, spuse ea, nu pricep nimic din toate astea, dar am s v aduc actele sotului meu.
ntr-adevr, aduse acele acte care erau n perfect regul, precum si certificatul eliberat de Cherin.
Generalul nu mai avu ce spune si de altfel nici nu tinea neaprat s spun ceva.
Sotul fu scos din corpul de gard, plasat ntr-un regiment si trimis n garnizoan. Sotia cpt un mic
apartament la mezaninul palatului de Lorge. Maresalul n-avea bieti. Maresalul de Duras avea unul
singur, care promitea nc de pe atunci s fie o pramatie. Doamna de Blagnac, nsrcinat, ncepu a fi
corcolit: taburetul se preschimb n fotoliu, n curnd nu i se mai spuse dect doamna de Civrac, cel de
al doilea titlu al ramurii de Lorge. n sfrsit, dup numai cteva
68
n; se nscunase att de bine n casa maresalului, nct
te'a dispune de orice, pstrnd ntotdeauna msura si un
ofund respect att fat de domnul ct si fat de doamna de
Lorge- Familia Duras mprtsea si ea simpatia pe care o
inspira.
Cnd se alctui Curtea doamnei Victoire, i se ddu o
slujb oarecare; dar n curnd, deveni favorita ei si fu numit doamn de onoare; cu acest prilej, fu
fcut duces de Civrac. Pstrase ntotdeauna cele mai bune relatii cu sotul ei pe care-1 coplesea cu tot
felul de dovezi de consideratie, dar care era prea bdran pentru a putea trage foloase de pe urma lor.
Pn la urm, reusi s-1 numeasc ambasador la Viena, unde avu bunul simt s moar la scurt vreme
dup numire. Asta a fost singura dovad de inteligent pe care a dat-o n toat viata sa. A lsat-o pe
nevast-sa cu trei copii: un biat - care a devenit mai trziu duce de Lorge si a mostenit averea familiei
Durfort, si dou fete: viitoarele doamne de Donissan si de Chastellux.
Doamna de Civrac era pe ct de spiritual pe att de abil; cci, de ndat ce se vzu bogat, vru, la
rndu-i s devin si ea protectoarea cuiva. i astfel deveni protectoarea orasului Bordeaux. Toti cei sositi
din Bordeaux gseau sprijin la ea, iar ea izbuti astfel s schimbe situatia propriei sale familii.
Monbadonii devenir astfel, ncet, ncet, domnii" de Monbadon. Nepotul ei cpt o slujb, ajunse
colonel si sfrsi prin a deveni aproape curtean. Dup aceste succese, n apogeul mretiei sale, doamna de
Civrac se duse la bi, n Pirinei.
Totul i reusise acestei doamne, numai c ea era extrem de lacom. Desi foarte bolnav, izbuti s
aranjeze cstoria fiului ei, ducele de Lorge, cu domnisoara de Polignac a crei mam era pe atunci
atotputernic, punnd doar o singur conditie: slujba de cpitan al grzilor pentru biatul ei care era nc
foarte tnr. Cnd lucrurile erau ca si aranjate, doamna de Gramont, la fel de intrigant ca si ea, ddu
totul peste cap. Aceasta se bucura n ochii reginei de meritul de a fi fost exilat de Ludovic al XV-lea,
din pricina unui rspuns insolent dat
69
doamnei Du Barry1. Pretentiile sale erau sustinute si de familia Choiseul; regina l prefer pe fiul
doamnei de Gramont, asa c balanta nclin n favoarea acestuia. Doamna de Civrac afl pe neasteptate
c tnrul de Gramont2, sublocotenent n nu stiu ce regiment, sosise la Versailles, c fusese fcut duce
de Guiche, cpitan al grzilor si c fusese anuntat cstoria acestuia cu domnisoara de Polignac.
Doamna de Civrac se nfurie att de tare nct sngele i se urc la cap si, n patruzeci si opt de ore muri
de o boal care n nici un caz nu trebuia s aib un deznodmnt att de rapid. Doamna Victoire, foarte

necjit de aceast pierdere, fgdui mamei - pe patul de moarte - s-o numeasc pe fiica sa, doamna de
Chastellux, doamn de onoare n locul ei. Cealalt fiic, doamna de Donissan, fusese numit, mai
demult, prima camerist a doamnei Victoire.
Aceast doamn de Donissan, care mai trieste si azi si care are optzeci si doi de ani, este mama
doamnei Lescure. Amndou s-au bucurat de o trist celebritate n timpul rscoalelor din Vandeea, la
care au luat parte activ, desi erau femei. Doamna de Lescure, devenit mai apoi doamna de la
Rochejaquelin, istoriseste de altfel, n Memoriile sale, acele triste evenimente, vorbind pe larg despre
acea nefericit campanie.
Capitolul 111
Copilria mea. - Ppusa. - Buntatea regelui. - nceputul Revolutiei. - Convocarea Statelor
Generale. -- Plecarea contelui de Artois. 6 octombrie 1789. - Cltoria n Anglia. - Doamna
Fitzherbert. -Cataramele printului de Galles. - ederea la tar. - Printesele Angliei.
Pot spune c am fost, literalmente, crescut pe genunchii familiei regale. i regele si regina m rsftau
grozav, ntr-o vreme n care, asa cum am mai spus, copiii erau dati la doic,
1 Jeanne Becu, contes Du Barry (! 743 - 1793), iubita lui Ludovic al XV-lca, ghilotinat sub Teroare.
- Loiiix-Antoitte, duce du Gramont (1755 - 1836), general si pair al Frantei, n timpul Restauratiei.
Nepotul ducesei de Gramont, sora ducelui de Choiseul, ghilotinat n 1794.
70
apoi la ntrcat, apoi la mnstire unde - mbrcati ca niste nljci doamne sau ca niste mici domni - nu
apreau dect ca s fie dojeniti, certati su pedepsiti, eu - cu rochita mea subtire de batist si cu o
cldraie de bucle aurii ce-mi mpodobeau obrjorul frumos, eram rsftata tuturor. Tata se amuzase smi dezvolte inteligenta si constatase c as fi un fel de copil-niinune. Cci la trei ani stiam s citesc la
perfectie si debitam, att spre plcerea mea, ct si a altora, prti ntregi din tragediile lui Racine. Tatei i
plcea s m ia cu el la spectacolele de la Versailles. Dar dup prima pies m ducea la culcare, ca s nu
m oboseasc, si-mi aduc aminte c regele m chema uneori n loja lui c s-i povestesc piesa pe care
urma s-o vad. La asta, adugam si propriile mele reflectii care aveau, de obicei, mare succes, n toiul
remarcilor mele literare, mi amintesc c, ntr-o zi, i-am spus c doream s-i cer o favoare si, ncurajat
de blndetea lui, i-am mrturisit c rvneam la doi din cei mai mici turturi de cristal ai candelabrului ca
s-mi fac din ei cercei, avnd n vedere c a doua zi urma s mi se fac guri n urechi.
mi amintesc de bucuria pe care am resimtit-o ntr-o situatie de aceeasi natur. Doamna Adelade - care
m rsfta grozav - m puse ntr-o zi s-i spun cum o zn i-a druit unei printese un palat de diamant,
nsirndu-i toate minuntiile ce se aflau n el si. n sfrsit, culmea fericirii, eroina gsise, ntr-un secreter
dintr-un rubin de un rosu nchis, o comoar de sase sute de franci. Doamnei Adelade i veni o idee
ascultndu-mi povestea si, dup ce se strdui s-o conving pe mama, puse n micul meu secreter, care
sigur c nu era din rubin, o sut de monezi de cte sase franci si o hrtie pe care scria: ase sule de
franci pentru Adele", att ct primise si printesa din poveste. Nu-mi mai aduc aminte dac stiam s
numr pn la o sut, dar mi aduc perfect de bine aminte de tulburarea pe care am simtit-o cnd am
vzut acea comoar.
Pn la urm, printii mei petrecur ntreaga var la Bellevue; odaia mea se afla la parter si ddea spre
curte. Doamna Adelade fcea zilnic plimbri lungi pentru a-si mspecta lucrtorii. Cnd trecea prin fata
ferestrei mele, m
71
striga; mi puneam repede plria, nclceam fereastra si plecam cu ea, fr ddac. Printesa era
ntotdeauna urmat de un mare numr de valeti si de o trsuric la care era nhmat un cal, pe care-1
ducea de fru un rndas, trsuric n care ea nu se urca aproape niciodat, dar n care eu m urcam
aproape ntotdeauna, desi mi plcea mult s m tin de fusta ei si s-i fac ceea ce numeam eu
conversatie". Aveam ca rival si totodat ca prieten, un cine alb, srmos, extrem de inteligent, care era
si el luat ntotdeauna la plimbare. Cnd nimeream peste vreo portiune noroioas, doi servitori, care
aveau grij de el, l vrau ntr-un sac si-1 crau astfel pn ddeam iar de drum curat, n ceea ce m
priveste, eram foarte mndr c stiam pe unde trebuia s merg ca s nu m murdresc de noroi ca el.

Rentorsi la castel, i disputam lui Vizir cusca de catifea rosie pe care mi-o lsa cu mult mai mult
plcere dect fagurii de miere pe care-i zdrobea pe parchet. Adesea, printesa Adelade se aseza n patru
labe si alerga mpreun cu noi, prin odaie, pentru a ne mpca si pe mine si pe Vizir ori pentru a obtine
premiul dat celui care alerga mai repede. Parc o vd si acum, nalt si uscat, cu rochia ei violet (asta
era uniforma de la Bellevue), plisat, cu boneta cu funde si cu cei doi dinti mari din fat, singurii care-i
mai rmseser. Pe vremuri, fusese o frumusete, acum ns era urt. Tot doamna Adelade a poruncit s
mi se fac, pe cheltuiala ei, o ppus nemaipomenit, cu tot trusoul pus ntr-un cosulet, cu bijuterii, ntre
care si un ceas de Lepine1, pe care-1 mai am si acum, si un pat de duces n care am dormit pn la
vrsta de sapte ani. Asta, ca s v dati seama ct de mare era ppusa. Inaugurarea acelei jucrii
magnifice a fost o adevrat srbtoare pentru familia regal, care venise s mnnce la Bellevue.
Ridicndu-se de la mas, m trimiser s aduc ppusa. Cele dou canaturi ale usii fur date n lturi si
ppusa si fcu aparitia, culcat pe patul ei si nsotit de toate accesoriile. Regele m tinea de mn.
. ' Ceasornicarul regelui. Acest splendid ceas de aur a apartinut, mai trziu, marchizului de Osmond care
1-a mostenit de la mtusa sa. ducesa Adele de Boignc.
72
- Pentru cine sunt toate astea, Adele?
- Sire, cred c pentru mine.
Toat lumea ncepu s se joace cu noua mea proprietate. Scoaser ppusa din pat si m vrr pe mine;
regina si doamna Elisabeth se amuzau teribil, fcnd patul si ntorcnd, cu dibcie, saltelele. Bietele
printese habar n-aveau c foarte curnd (asta se petrecea n 1788), vor fi obligate s-si fac singur6
patul! Cine le-ar fi spus acest lucru ar fi fost socotit nebun!
Succesele mele nu erau mai mici nici fat de generatia tnr. Domnul Delfin, mort mai trziu la
Meudon, m iubea grozav, m chema ntruna s m joc cu el, iar domnul duce de Berry era adesea
pedepsit pentru c la bal nu voia s danseze dect cu mine. Doamna si domnul duce de Angouleme nu
prea m bgau n seam. Dar iat c Revolutia puse capt succeselor mele la Curte. Nu stiu dac ele au
actionat asupra mea n sensul unui leac homeopatic, dar e sigur c, fr acest debut al vietii mele, n-as fi
cptat niciodat nici ascutimea de minte, nici spiritul de ptrundere care m-au fcut s observ si s
analizez attea lucruri. Evenimentele ncepur a deveni din ce n ce mai serioase pentru ca cei de la
Curte s mai aib vreme s se mai amuze de drglseniile,unui copil. Sosise anul 1789.
Tata nu lu deloc usor gravitatea faptelor. Ceremonia adunrii Statelor Generale fu solemn si nsotit de
o asemenea mretie, nct atrase la Versailles strini din toate colturile Europei. Mama, n mare tinut de
Curte, mpodobit cu bijuterii, l anunt pe tata s se grbeasc. Vznd c nu apare, intr n odaia lui si1 gsi n halat de cas.
- Grbeste-te, drag! i asa am ntrziat!
- N-am ntrziat, fiindc eu nu merg. Nu vreau s-1 vd pe nenorocitul la abdicnd!

In aceeasi sear doamna Adela'ide vorbi despre cele vzute n sal. Apoi se adres tatei n legtur cu
cteva chestiuni de amnunt. El i rspunse c habar n-avea.
- Dar unde erai asezat?
- Nicieri, fiindc nu m-am dus, doamn!
73
l
- De ce? Nu te-ai simtit bine?
- Ba da, doamn.
- Cum, cnd unii au venit tocmai de la mama naibii ca s asiste la aceast ceremonie, dumneata nu te-ai
deranjat nici mcar s treci strada?
- Nu-mi plac nmormntrile, doamn!
- Iar mie nu-mi place ca la vrsta dumitale s te crezi mai grozav ca toti ceilalti!
Dup care, printesa i ntoarse spatele si iesi.
Nu trebuie s tragem de aici concluzia c tata nu voia s fac nici o concesie. Dimpotriv, era convins c
vremurile le cereau n mod imperios; numai c el voia s fie fcute dup un plan bine gndit dinainte; le

voia largi si din toat inima, nu smulse cu forta. Vzuse, cu spaim, adunndu-se Statele Generale.
Cunoscnd ntr-o oarecare msur dorintele fiecruia, stia c nimeni nu-si fixase un punct pn unde s
mearg, fie din exigent, fie din ngduint, n plus, l cunostea foarte bine pe Necker1 pe care-1 stia
dispus s-1 aseze pe rege pe muchea unei prpstii, fr a intentiona s-i dea brnci n ea, dar umflnduse n pene c era singurul care-1 putea opri la vreme s nu cad, dovedind n felul acesta ct era de
necesar.
Mnia doamnei Adelade se potoli repede n fata evenimentelor care ncepuser s se dezlntuie.
ntr-o zi, m jucam cu copiii de Guiche; dar iat c venir s m ia acas mult mai repede ca de obicei,
n locul valetului care avea grij de mine, m-am trezit cu valetul tatei, care era si omul su de ncredere.
Aveam o ddac englezoaic ce vorbea foarte prost frantuzeste; valetul i ntinse un biletel scris de
mama. n vreme ce ea l citea, am reintrat n odaia micilor mei tovarsi de joac, unde ntre timp totul
fusese dat peste cap: copiii plngeau, iar cei mari mpachetau. M
' Jacques Necker (1732 - l 804), financiar si om politic de origine german, care a devenit directorul
general al finantelor Frantei, n 1777. nfiintnd niste adunri provinciale menite s stabileasc
impozitele, si-a atras ura Parlamentului si a trebuit s demisioneze. Rechemat n 1788 si ncmaiputnd
restabili situatia financiar, convoc Statele Generale. Alungarea sa (n 11 iunie 1789) declanseaz
tulburrile din 14 iulie 1789. A fost tatl celebrei doamne de Stacl.
74
- velir ntr-o blan, valetul tatei m lu n brate si, n loc s - duc la printii mei, m instala mpreun
cu ddaca, la un htrn profesor de englez care locuia ntr-o cmrut, la etajul patru, ntr-un cartier
ndeprtat. In noaptea urmtoare m luar si m duser la tar unde am petrecut cteva zile fr nici o
veste de la ai mei. Eram destul de mricic pentru a suferi mult din pricina acestui exil. Era n perioada
tulburrilor care avuseser loc n iunie, la Paris, si a plecrii contelui de Artois mpreun cu copiii si si
ai familiei Polignac. Dup ce m-am ntors, am aflat c cel mai mare dintre copiii familiei de Guiche
plecase, iar sora sa fusese ascuns la printii ddacei sale. Motivul tuturor acestor emotii pentru noi,
copiii, era zvonul care se rspndise c poporul - cnd de fapt nu era vorba dect de o mn de pungasi se pregtea s-i rpeasc pe copiii nobililor pentru a-i lua prizonieri. Eram ngrozitor de speriat de
aceast perspectiv, cnd iat c avur loc evenimentele din 6 octombrie. Printii mei locuiau aproape
de castel, dar n oras; apartamentele care li se dduser la Versailles erau mult prea incomode chiar si
pentru persoanele obisnuite s locuiasc acolo. Nu stiu cine 1-a nstiintat pe tata, n timp ce se afla la
mas, despre zvonurile - de ast dat mult prea ntemeiate - care ncepuser s circule; se ridic de la
mas si se duse imediat la castel; mama urma s vin si ea, la ora la care ncepea jocul de crti la
Mesdames. Dar nici nu apuc bine tata s plece, c strzile ce duceau spre Versailles fur inundate de o
multime nfuriat, care striga ct o tinea gura si care, din cnd n cnd, mai trgea si cu pusca. Vorbele pe
care le rosteau erau cu mult mai nfricostoare dect chipurile lor ncruntate. Orice legtur cu castelul
fu astfel ntrerupt. Intunecndu-se, mama se retrase ntr-o odaie neluminat, si, lipit de oblonul
ferestrei, ncerc s afle, din frnturile de discutii pe care le auzea, ce anume se petrecea. Stteam pe
genunchii ei si pn la urm am adormit. M-a asezat ncetisor pe sofa, ca s nu m trezeasc si s-a
hotrt s se duc ea nssi ca s capete informatii, tinndu-1 de brat pe valetul despre care v-am mai
vorbit. Se duse rnd pe rnd la diversele porti ale castelului, dar nu putu ptrunde nuntru, n sfrsit,
75
nimeri peste un om din garda national, care o recunoscu si care-i spuse:
- Duceti-v acas, doamn marchiz, nu e bine s fiti vzut pe strzi la ora asta! N-am voie s v las s
intrati nuntru, consemnul e strict. De altfel, tot nu veti cstiga nimic, fiindc riscati s fiti arestat la
orice poart. Personal n-aveti de ce v teme, dar s stiti c pn dimineat, nu va mai rmne nici mcar
un singur soldat din gard de paz!
Aceste vorbe erau rostite la ora nou seara, nainte de a ncepe masacrul, iar cel care le rostise era un om
blnd si potolit si nu unul dintre rzvrtiti. Mama nu-1 recunoscu atunci pe acel om; a aflat ns, mai
trziu, c era un negustor de ciorapi. Se rentoarse consternat acas, dup cum v puteti nchipui, totusi
mai putin speriat dect la plecare, cnd lumea de pe strad striga n gura mare c avea s-i gtuie pe toti

cei de la castel. Pe la miezul noptii, sosi si tata. M-am trezit, bucuroas de a-1 revedea, numai c aceast
bucurie a fost de scurt durat. Tata venise s ia niste bani si s-si ia rmas bun de la noi. Porunci
vizitiului s pun saua pe cai si s-i mne pe drumuri ocolite, pn Ia Saint-Cyr, unde-1 astepta fratele
su, abatele de Osmond, care urma s plece cu el. Amndoi si schimbaser costumele de Curte cu
vesminte simple de cltorie. Tata si ncrcase pistoalele, n vremea asta, mama cosea tot aurul pe care1 gsise n cas n cele dou centuri ale celor doi brbati. Dup o jumtate de ceas, totul fu gata si cei doi
plecar. Am vrut s m agt de gtul tatei. Dar mama m-a smuls cu o bruschete cu care nu eram
obisnuit. Dup ce usa s-a nchis, am vzut-o pe mama cznd n genunchi, ntr-o izbucnire de durere
care m-a uluit. Abia atunci am priceput c ea voise s-1 crute pe tata de suferinta inutil de a fi martorul
mhnirii noastre. Aceast lectie a avut un asemenea efect asupra mea, nct niciodat, n viat, nu m-am
mai lsat prad unor demonstratii de durere care ar fi putut spori mhnirea sau nelinistea celorlalti.
Mai trziu, 1-am auzit pe tata povestind c, ajuns pe terasa de la Orangerie, unde urma s aib loc
ntlnirea, se plimbase vreme ndelungat de unul singur; n sfrsit, si fcu aparitia un om nvluit ntr-o
mantie. La nceput se evitar,
76
anoi se recunoscur; era contele de Saint-Priest, pe atunci ninistru, om cu mult bun-simt si curajos.
Continuar s se olimbe vreme ndelungat, amndoi, dar ceasurile treceau si nu mai venea nimeni.
Nelinistiti si mirati, nu stiau ce motive S_1 fi mpiedicat pe rege s plece n acea noapte, asa cum
plnuise, si s se ndrepte spre Rambouillet. Nu cutezau nici s se nftiseze la Palat, n costumele lor de
cltorie; nu numai c ar fi fost contrar etichetei, dar - ntr-o astfel de mprejurare - s-ar fi dat de gol.
Domnul de Saint-Priest, care locuia la castel, se hotr s se ntoarc acas si s-si schimbe hainele, dup
care urma s se rentlneasc cu tata, n alt loc, mult mai departe. Tata 1-a asteptat vreme ndelungat
pn cnd, n sfrsit, acesta si-a fcut aparitia.
- Dragul meu Osmond, du-te s-ti linistesti nevasta. Regele nu mai pleac. i, strngndu-i mna,
adug: Dragul meu, va pleca cu Necker! i regele si monarhia s-au dus pe copc!
Plecarea regelui la Rambouillet fusese hotrt n tain, dar ordinele pentru pregtirea trsurilor fuseser
transmise conform formelor cerute de etichet, asa c zvonul se rspndise ct ai bate din palme.
Rndasii ezitau s nhame caii, vizitiii s-i mne. Norodul se adunase n fata grajdurilor si nu lsa
trsurile s ias afar. Domnul Necker, avertizat, venise s-1 conving pe rege c dificulttile materiale
ale transportului erau o piedic mult mai mare dect discursurile sale si c toat lumea se hotrse s
rmn. A se duce la Rambouillet pe o mrtoag, el care fcea cte douzeci de leghe pe cel mai elegant
cal de ras, i s-ar fi prut un lucru la care nici n-ar fi cutezat s se gndeasc. Ca si la Varennes, sansele
de salvare fuseser pierdute din cauza unor principii caraghioase care pentru familia regal a Frantei
deveniser o a doua natur. Tata, obligat s se rentoarc acas pentru a-si schimba hainele, nu se mai
duse la castel n acea noapte, asa c nu fu de fat la grozviile petrecute acolo.
De ndat ce regele consimti s fie dus la Paris, portile castelului se deschiser si mama veni s-o vad pe
doamna Adelai'de. O gsi mpreun cu sora sa Victoire, n odaia de la Parter, cu obloanele trase si cu o
singur lumnare aprins.
77
Dup primele vorbe, mama le ntreb de ce ntristau si mai mult o zi si asa destul de trist.
- Pentru c, draga mea, n-ai vzut ce s-a petrecut dimineat, rspunse doamna Adelade, cu calm si
blndete.
ntr-adevr, dimineat se trsese n toate ferestrele; nici un geam nu mai era ntreg. Mama rmase lng
ele, pn n clipa plecrii. Voi s le nsoteasc, dar refuzar amndou cu ncptnare si nu acceptar
aceast dovad de devotament dect din partea doamnelor lor de onoare - ducesa de Narbonne si
doamna de Chastellux. Conduser astfel pn la Sevres trista procesiune care-1 ducea pe rege la Paris;
de acolo cele dou printese se ndreptar spre Bellevue. Printii mei sosir si ei acolo a doua zi.
Totusi, frmntrile nu se potoleau. La Versailles, agitatia fu foarte mare, iar amenintrile mpotriva
mamei, cumplite. Se spunea c doamna Adelade l ducea de nas pe rege, cum voia ea, si c mama o
ducea la rndu-i de nas pe doamna Adelade; c, de fapt, mama era capul tuturor ruttilor. Invectivele

devenir att de nerusinate, nct dup trei zile, dndu-ne seama de primejdia care ne pstea, am plecat
n Anglia. Pstrez prea putine amintiri despre aceast cltorie. Nu-mi aduc aminte dect de impresia
extrem de puternic pe care mi-a fcut-o privelistea oceanului. Asa copil cum eram, am simtit pentru el
un adevrat cult pe care nu 1-am trdat niciodat. Talazurile sale cenusii-verzui au avut ntotdeauna, n
ochii mei, un farmec pe care nici frumoasele ape albastre ale Mediteranei nu m-au putut determina s-1
uit.
Am debarcat la Brighton. ntmplarea a fcut s ne ntlnim cu doamna Fitzherbert, care se plimba pe
falez. Cu ctiva ani mai nainte, fugind de struitoarele atentii ale printului de Galles, venise la Paris.
Mama, care era verisoar cu ea, o vizitase foarte des. Mai trziu, un preot catolic binecuvntnd legtura
ei cu printul, ea ncepuse a tri cu el ntr-o intimitate creia amndoi se strduiau s-i dea un aspect
conjugal. Locuiau - ca niste simpli particulari - ntr-o csut din Brighton. Printii mei au fost deci
primiti cu mult bucurie si gzduiti cteva zile. mi aduc aminte c, ntr-o dimineat, am fost la doamna
Fitzherbert, care ne art
78
cabinetul de toalet al printului; exista acolo o mas lung, plin toat cu catarame de pantofi. Cnd leam vzut, am tras un chiot; rznd, doamna Fitzherbert deschise un dulap mare care era tot att de plin
de catarame, ca si masa. Exista cte una pentru fiecare zi a anului. Asa cerea moda din vremea aceea, iar
printul de Galles era cel mai elegant dintre cei rnai eleganti. Acea colectie de catarame att imaginatia
mea de copil si, mult vreme, printul de Galles n-a reprezentat nimic altceva n ochii mei dect
proprietarul tuturor acelor catarame.
Printii mei fur bine primiti n Anglia. Francezii nu prea clcau pe acolo, n acea vreme. Mama era o
femeie frumoas, elegant, asa c familia ei o coplesi cu atentii. Am petrecut Crciunul la contele de
Winchilses, n frumoasa lui resedint din Burleigh. Mi se pare c n acel castel se tria pe picior mare,
dar eu eram mult prea obisnuit cu resedintele impuntoare, ca s m mai mire ceva. Mama lordului
Winchilses, lady Charlotte Finch, era guvernanta printeselor Angliei. Le-am vzut adesea, pe toate trei,
la ea acas. Erau mult mai mari dect mine si nu mi-au plcut ctusi de putin. Printesa Amelie mi
spunea little thing", ceea ce m deranja foarte tare. Desi vorbeam foarte bine engleza, nc nu stiam c
little thing" era de fapt o mngiere.
Capitolul IV
Rentoarcerea n Franta. - Pozitia tatei, n 1790. - O aventur n timpul unei cltorii n Corsica. - ederea
la Tuileries. - ntlnirea cu regina. - Plecarea celor dou Mesdames. - Fuga la Varennes. - Ludovic al
XVI-lea nu e de acord cu emigrarea. - Acceptarea Constitutiei. - Tata si d demisia. - Comportarea
regelui fat de el. - Plecarea din Franta si sosirea la Roma. - Abatele de Osmond mcelrit la SanDomingo. - Vicontele de Osmond intr n ostirea printilor.
n luna ianuarie 1790, tata s-a rentors n Franta. Dup rei luni, am venit si noi. Am uitat s v spun c
plecase din arniat, n 1788, pentru a mbrtisa cariera diplomatic.
79
Probabil c fusese colonel n regimentul Barrois, de infanterie, n garnizoana din Corsica1, fiindc se
ducea acolo n fiece an. Una din aceste cltorii prilejui o ntmplare putin important atunci, dar care a
devenit interesant mai trziu. Tata se afla la Toulon, la domnul Malouet, intendent de marin si
prietenul su, asteptnd ca vntul s-si schimbe directia si s-i ngduie s se mbarce, cnd fu anuntat
un gentilom corsican care dorea s-1 vad. Omul fu poftit s intre. Dup cteva politeturi reciproce,
gentilomul i mrturisi c dorea s se napoieze ct mai repede cu putint, la Ajaccio, avnd n vedere c
singura feluc aflat n port fusese nchiriat de tatl meu.l rug deci s ngduie patronului s-I ia si pe
el.
- Lucrul e destul de dificil, domnule, cci feluc e a mea, dar voi fi ct se poate de bucuros s v ofer un
loc.
- Dar, domnule marchiz, eu nu sunt singur, ci cu fiul meu si cu buctreasa.
- Ei bine, domnule, vom gsi un loc si pentru ei. Corsicanul se pierdu n multumiri. Dup cteva zile

vntul si schimb directia, dar n tot acest rstimp, corsicanul veni s-1 vad pe tata. n sfrsit, se
mbarcar. Cnd se servi masa, la care tata si pofti oaspetii - ctiva ofiteri din regimentul su precum si
pe corsican - rug un ofiter, pe domnul de Belloc, s-1 pofteasc si pe tnrul mbrcat n uniforma colii
Militare, care sedea deoparte si citea. Acesta refuz. Domnul de Belloc, iritat, veni si-i spuse tatei:
- Simt dorinta s-1 arunc peste bord pe ipocritul la mic, care are o mutr att de antipatic! mi dai voie,
colonele?
- Nu, zise tata rznd, nu-ti dau voie si nu sunt de aceeasi prere cu dumneata! Biatul are caracter si
sunt convins c va face carier!
1 Numit colonel n regimentul de infanterie Barrois. la l ianuarie 1784, cavaler de Saint-Louis, n 23
aprilie 1786, marchizul de Osmond a fost rugat s se ocupe de afacerile refugiatilor olandezi n Franta
(29 martie 1788). La cererea ministrului de externe, care 1-a asigurat din partea regelui c, dac va
rmne n armat, va fi avansat la gradul de aghiotant, marchizul si-a dat demisia din armat, n aprilie
1788. Mai trziu, n iunie 1789, a fost numit ministru n Olanda (n.a.).
80
Ace! mic ipocrit" era viitorul mprat Napoleon. Iar cred c mi-a istorisit aceast ntmplare de cel
putin
zece ori.
- Ah, dac domnul colonel mi-ar fi ngduit atunci s-i fac vnt peste bord, aduga el oftnd, n-ar fi
ntors azi toat lumea cu susul n jos!
A doua zi dup sosirea la Ajaccio, domnul Buonaparte-tatl, nsotit de toat familia sa, veni s-i fac
tatei o vizit ca s-i multumeasc. Din acea zi, au nceput relatiile sale amicale cu Pozzo di Borgo. Tata
i ntoarse vizita doamnei Buonaparte. Locuia la Ajaccio, ntr-o csut dintre cele mai frumoase din oras,
pe poarta creia era scris cu cochilii de melc: Triasc Marbeuf". Domnul de Marbeuf fusese
protectorul familiei Buonaparte. Gurile rele spuneau c doamna Buonaparte i fusese chiar mai mult
dect recunosctoare. Cnd a vizitat-o tatl meu, nc mai era o femeie foarte frumoas; a gsit-o n
buctrie, fr ciorapi, cu un simplu jupon, pus peste cmas, ocupat s fac dulceturi, n ciuda
frumusetii sale, i se pru demn de ocupatia ei.
Dup ce i s-a ncredintat o treab n legtur cu olandezii refugiati n 1788, tata a fost numit ministru la
Haga si mai detinea nc aceast slujb cnd am fost nevoiti s plecm n Anglia. O ceart ntre printul
de Orania si ambasadorul Frantei a determinat Curtea de la Versailles s nu mai trimit dect un ministru
n Olanda, desi olandezii voiau ambasador. Aceast tracasare l mpiedica pe tata s-si ia postul n
primire. Se narma deci cu att de mult rbdare, cu ct spera ca pn la urm s obtin totusi rangul de
ambasador.
Locuitorii din Versailles, necjiti ntr-un fel de lipsa Curtii, ncepuser a-i duce dorul. Efervescenta se
mai potolise i acum regretau tristele zile din octombrie. Dup ce mama s-a rentors, a fost primit cum
nu se poate mai bine tocmai de ctre cei care o atacaser cel mai violent, cnd plecase; cu toate acestea,
n-am rmas prea mult la Versailles. Am nceput Prin a ne petrece vara la Bellevue; n iarna urmtoare,
am {ocuit ntr-un apartament din Pavilionul Marsan, la Tuileries. lrrii aduc foarte clar aminte de o scen
petrecut n vara
81
aceea. N-o mai vzusem pe regin, de foarte mult vreme. Dar iat c venise si ea la Bellevue, escortat
de garda national. Socot c nc de pe atunci regina era prizonier, fiindc cei care-o pzeau n-o scpau
o clip din ochi. Fapt e c am gsit-o pe teras, nconjurat de cei din garda national. Regina n-a mai
revenit la Bellevue si a fost ultima oar cnd am mai vzut-o de aproape; mai trziu, n-am zrit-o dect
de departe, la Tuileries. mi amintesc c era mbrcat ntr-o rochie de pnz de in, alb, brodat cu
crengi de liliac; pe cap avea un vl si o plrie mare de pai ale crei panglici late ce fluturau erau legate
ntr-un nod mare n partea unde se nnoda si vlul. Biata femeie, habar n-avca ce soart groaznic o
astepta! Fiul ei, cel de al doilea Delfin1, care o nsotise la Bellevue, se juca n nisip, mpreun cu fratele
meu. Grzile nationale se amestecau n jocurile lor, dar cei doi copii erau mult prea mici ca s fie
deranjati de acest amestec. Eu rmsesem lng regin, care m tinea de mn. Mi s-a spus mai trziu c

regina se simtise obligat s le explice grzilor c primul Delfin - care murise - m iubise foarte mult, c
ea nu m mai vzuse de la moartea copilului si c asa se explica faptul c nutrea atta simpatie fat de
mine.
Departe de a se potoli, Revolutia deveni din ce n ce mai ameninttoare. Regele, care plnuia s
prseasc Parisul, dorea s le ndeprteze mai nti pe mtusile sale. Ele cerur Adunrii Generale
ngduinta - pe care de altfel o si obtinur - de a pleca la Roma. Dar nainte de a pleca, mai rmaser o
vreme la Bellevue.
Tata fusese numit, ntre timp, ministru la Petersburg, n locul domnului de Segur (1790). In raportul su,
fostul ministru arta c aceast alegere fusese fcut la cererea expres a mprtesei Ecaterina. Tata fu
de acord cu numirea, dar tinu, mai nainte de a-si lua n primire noua slujb, s-si vad sotia si copiii
plecati din Franta.
n ajunul plecrii printeselor, tata auzi ntmpltor c nu vor fi lsate s plece. Oratori demagogi
predicau o adevrat
1 E vorba de Ludovic al XVII-lca, nscut n 1785 si mort la Temple, n 1795.
82
ruciad mpotriva castelului Bellcvue, de unde urmau s le smulg pe cele dou btrne si s le aduc la
Paris; altii sustineau c nu puteau lua prea multi prizonieri, c n-aveau ce face cu ei etc. etc. Multimea,
instigat, si ncepuse a se ndrepta spre Bellevue. Tata se ntoarse repede la Tuileries, i porunci valetului
su, despre care v-am vorbit si care se numea Bermont, s-si pun cizmele, si-1 trimise la printesa de
Tarent, care locuia n foburgul Saint-Germain si cu care era foarte bun prieten, rugnd-o s-i dea lui
Bermont un cal si s-1 trimit - prin cmpia de la Meudan - la Bellevue, ca s le spun printeselor s
plece imediat. Ordinul prevedea c urmau s fie ridicate la ceasurile patru dimineata; or, atunci abia era
zece noaptea. Slugile printeselor ncepur s murmure, cci multe dintre ele ar fi dorit s nu mai plece
nicieri. Bermont se ndrept spre grajduri: nici o trsur nu era gata. Se ntoarse la doamna Adelade, i
spuse c nu mai avea nici o clip de pierdut, c el nsusi auzise cu urechile sale urletele coloanei care
nainta de cealalt parte a Senei, n sfrsit, printesele consimtir s se urce n trsura domnului de
Thiange, care se afla, din ntmplare, n curte. Atunci se deciser si slugile s fug si trsurile plecar
una dup alta. Nici nu iesise bine ultima, pe poarta de la Meudon, c poarta dinspre Sevres fu luat cu
asalt de multimea dezlntuit, care se npusti n castel si-1 prad. Printesele ns apucaser s scape.
Mai trziu, unii 1-au acuzat pe contele Louis de Narbonne c le ajutase s fug; fiind cavalerul de
onoare al doamnei Adelade, ar fi trebuit s-o nsoteasc, dar el preferase s rmn la Paris. Printesele
fur arestate pe drum. Dar, eliberate n urma unui decret al Adunrii Nationale, si continuar cltoria.
Ne-o ncepurm si noi pe a noastr, care decurse fr incidente, ajungndu-le n cele din urm pe
printese, la Torino. Stabilit la Roma, mama petrecu cteva luni de mare neliniste din pricina pericolului
la care era expus tata. n sfrsit, n primvara anului 1793, veni si el la Roma, dup fuga neizbutit a
regelui, la Varennes. Iat ce '-am auzit istorisind n legtur cu acest lucru:
Regele si fcuse planul s se ndeprteze de Paris, si s se retrag ntr-un oras ntrit a crui garnizoan
s-i fie fidel.
83
Domnul de Bouille, comandant n Est, primi sarcina s pregteasc un oras, apoi s dea ordinul de
plecare. Tata era la curent cu acest plan. Sub pretextul c se ducea s-si ia n primire slujba din Rusia,
trebuia s prseasc Parisul, s se opreasc la frontier, s-1 ntlneasc pe rege acolo unde s-ar fi aflat
atunci, s primeasc ultimele porunci de la el pentru a redacta o scrisoare sau un manifest pe care urma
s-1 duc imediat Curtilor din Nord, explicndu-le totodat situatia regelui care - scpat din minile
rzvrtitilor - fcea apel la toti cei ce-i erau fideli, n Franta. Regele cerea mai ales Curtilor strine s nu
recunoasc alt autoritate dect a sa si s nu trateze cu printii emigrati. Cci ntre Tuileries si contele de
Artois si ncepuser cele mai crncene nentelegeri.
Tata l zori pe domnul de Montmorin s-1 trimit mai repede, dar lenea proverbial a acestui ministru,
cunoscut de altfel de toti, i ntrzie plecarea. Tata nu cuteza s plece fr instructiunile sale, de team

s nu iste bnuieli. Ziua fixat pentru fuga regelui se apropia, n sfrsit, i se fgdui c scrisorile de
acreditare vor fi gata a dou zi.
Tata tocmai se plimba pe Champs-Elysees, cnd vzu trecnd trsura reginei, rentorcndu-se de la
Saint-Cloud. Regina se aplec peste portier si-i fcu un mic semn cu mna. Atunci nu-1 ntelese, dar l
pricepu a doua zi, cnd valetul su l inform c familia regal plecase. Planul fusese devansat cu
patruzeci si opt de ore pentru c printre femeile de serviciu aflate n slujba Delfinului fusese introdus
una nou care nu le inspira ncredere. Tata n-o mai vzuse pe regin dup ce ea luase aceast hotrre,
asa c nu mai avu cum s-o avertizeze; pe de alt parte, nici nu putea pleca fr instructiunile ministrului,
si ddu imediat seama c misiunea sa esuase, asa c nu se mai gndi dect cum s fac s-1 ntlneasc
pe rege despre care auzise c s-ar afla la Montmedy. Acest plan nu-1 mpiedic s alerge, cu diverse alte
treburi, toat dimineata. Ajuns la Montmedy, gsi ntreg orasul stupefiat. Demagogii erau speriati;
regalistii nu cutezau s-si manifeste sentimentele. Toti tceau mlc si nimeni nu reactiona n nici un fel.
Dar iat c sosi un curier aducnd
84
vestea c regele fusese arestat; dintr-o dat, orasul fu nucit <je strigtele si de vociferrile
antimonarhistilor. Iacobinii si recptar cutezanta, iar monarhistii se ascunser.
De la fereastra Pavilionului Marsan, tata zri escorta care aducea napoi la castel - trecnd prin grdin ntreaga familie regal. Le-a trebuit un ceas si jumtate ca s intre de pe podul turnant, n castel, n fiece
clip, poporul oprea trsura pentru a-i coplesi cu ocri pe cei dinuntru, nianifestndu-si intentia de a
izgoni grzile si de a-i nsfca pe prizonieri, n sfrsit, cortegiul intr n castel, fr s fi curs nici mcar
o pictur de snge; cci dac s-ar fi vrsat un singur strop, mai mult ca sigur c cei din trsur ar fi fost
mcelriti pn la unul. De ndat ce putu ajunge pn la rege, tata se si nfiinta la castel. Regina i
povesti ce se ntmplase, fr s acuze pe nimeni, nednd vina dect pe soart. Amnuntele aflate astfel
chiar din gura reginei, prin intermediul tatlui meu, ct si de la cei care mi le-au povestit mai pe urm,
m-au determinat s le astern pe hrtie, exact asa cum s-au petrecut.
Trsura reginei fusese comandat de doamna Sullivan (care urmase dup doamna Crawford) trsur pe
care domnul de Fersen o folosise pentru una dintre prietenele sale, baroana de Crafft. Tot pe numele
aceleiasi baroane, regina si suita sa obtinuser un pasaport n perfect regul si un permis pentru caii de
post. Trsura fusese vrt cu multe zile nainte n remiza doamnei Sullivan. Ea si asum sarcina de a
vr nuntru toate cele necesare familiei regale. Ar fi fost de dorit ca cei care locuiau ia Tuileries s se
mprstie, dar ei nu vroiau s se despart. Desi pericolul era foarte mare, ei tineau s scape, sau s moar
mpreun. Monsieur si Madame, care consimtir totusi s plece separat, ajunser fr piedici, la
destinatie. Adevrul e c n-au fcut altceva dect s treac granita prin locul cel mai apropiat. Regele,
neputnd prsi Franta, nu avea la dispozitie dect un singur drum. Desi slujitorii si luaser toate
precautiile, ultima ddu gres. Berlina baroanei de Crafft urma s fie ocupat de rege, de regin, de
doamna Elisabeth, de copii si de baronul de
85
Viomesnil. Pe capr, se aflau dou grzi, mbrcate n livrele. Cum doamna de Tourzel nu fu informat
despre plecare dect n ultima clip, ncerc s fac uz de drepturile sale de a nu-1 prsi nici o clip pe
Delfin. Argumentul era argument, asa c doamna de Tourzel lu locul domnului de Viomesnil, n trsur.
Din acea clip, familia regal nu mai avu cu sine nici o persoan care s fie n stare s ia pe loc o
hotrre dac se ivea ceva neprevzut. Nu mai rmseser dect cei doi soldati din corpul de gard care,
orict ar fi fost ei de devotati, nu-si puteau totusi asuma o astfel de rspundere. Aceast situatie fu
cunoscut mult prea trziu, pentru a se mai putea remedia ceva. Ziua si ora plecrii odat sosite, regele si
regina se retraser ca de obicei si se culcar. Dar se scular imediat, se mbrcar cu hainele ce le
fuseser pregtite din timp si plecar singuri din Tuileries. Regele o tinea de brat pe sotia sa; trecnd prin
fata portii pzite, o cataram i se agt n ceva si el fu gata s cad. Santinela l ajut s nu se prvale si
se interes dac nu cumva se rnise. Regina se crezu pierdut. Dar izbutir s treac.
Traversnd Piata Carrousel, se ntlnir cu trsura domnului de Lafayette; fcliile purtate de oamenii
acestuia ' luminar din plin perechea regal. Domnul de Lafayette scoase capul pe fereastr; cei doi fur

siguri c vor fi recunoscuti, dar trsura si continu drumul, n sfrsit, ajunser n coltul Pietii Carrousel.
Domnul de Fersen i urma de departe; grbi pasul si deschise portiera unei trsuri de piat unde se aflau
doamna de Tourzel si copiii. Delfinul fusese mbrcat ntr-o rochie de fat. Asta a fost singura deghizare
la care au recurs. O asteptar cteva minute pe doamna Elisabeth. Iesirea ei din Palat ntmpinase
dificultti. O garderobier devotat o tinea de brat. Marchizul de Briges fcea pe vizitiul trsurii. Contele
de Fersen se urc la spate. Trecur cu bine bariera. Dar berlina nu se vedea nicieri, asa cum se
nteleseser. Asteptar mai bine de un ceas. n sfrsit, si ddur seama c ncurcaser locul ntlnirii,
fiindc cel propus la nceput fusese schimbat si uitaser s-1 previn pe domnul de Briges. Cum nu
puteau trece de barier, se vzur
86
nevoiti s fac un lung ocol pentru a ajunge acolo unde se gsea berlina. Ii astepta ntr-adcvr, dar
pierduser o multime de timp. Fugarii se vrr repede, n ea. In acea clip, domnul de Fersen ntinse
unuia din cei doi soldati de gard pistoalele sale pe care i era gravat numele si care au fost mai apoi
descoperite la Varennes.
Nici o ntmplare neprevzut nu-i fcu s zboveasc; pltiti bine, dar fr exagerare, vizitiii merseser
repede. Vzndu-1 pe Charles de Damas la postul su, cltorii se mngiar cu ideea c plecarea lor
ntrziat nu va avea nici o urmare neplcut; aproape c ncepuser a se crede n sigurant. Se fcuse
foarte cald, iar Delfinul suferea din pricina zpuselii. Atunci ridicar jaluzelele - care fuseser coborte si, ajungnd la statia de post din Sainte-Menehould, uitar s trag storurile din partea unde stteau
regele si regina, fat n fat. Chipurile lor, si mai ales cel al regelui, erau foarte cunoscute. Regele zri un
om sprijinit de roata trsurii, iar acel om l privea cu o atentie ciudat. Se aplec, prefcndu-se c se
joac cu unul dintre copii si-i spuse reginei s trag storul, dar s nu par grbit. Ea fcu ntocmai, dar
cnd regele ridic din nou capul, l zri din nou pe omul cu pricina, sprijinit acum de cealalt roat a
trsurii si privindu-1 cu atentie. Tinea un scud n mn si compara chipul de pe ban cu ce! din trsur;
dar nu scoase totusi nici un cuvnt.
Regele sopti:
- Ne-a recunoscut! Oare ne va trda? M rog, cum o vrea Cerul!
In vremea asta, vizitiii isprvir de nhmat caii. Omul continua s se sprijine de roata trsurii, fr s
rosteasc o vorb. Dup ce prsir statia de post din Sainte-Menehould, fugarii crezur c scpaser
de primejdie; regele chiar zise c ar trebui s-1 rsplteasc pe omul acela care i recunoscuse si care
totusi si tinuse gura, c nu se va lsa pn ce nu-1 va gsi, fr s bnuiasc mcar c-i era sortit s-1
revad.
Ce s-o fi petrecut oare n mintea lui Druet - cci asa se numea omul care-i recunoscuse pe cei din trsur
- n acele
87
clipe, e greu de presupus: s fi avut o clip de mil, de sovial, sau, mai curnd, Sainte-Menehould
nefiind dect un ctun, s se fi temut c nu va putea asmuti destul lume pentru a opri trsura? Ceea ce
stiu e c, foarte curnd dup asta, se urc pe un cal si o apuc pe drumul spre Clermont, unde era seful
statiei de post si unde socotea s le-o ia nainte celor din trsur. Ajunsese la doi pasi de Clermont, dar
nu zri nici urm de trsur. La un moment dat se ntlni cu diligenta care pleca din Clermont.
- Trsura cu care te-ai ntlnit, e departe? strig el.
- N-am vzut nici o trsur.
- Cum se poate? i descrise n amnunt trsura.
- N-a luat-o pe drumul sta, dar am vzut de sus, de pe capr, o berlin pe drumul ctre Varennes; poate
c-o fi aia!
Druet nu se mai ndoi nici o clip, ntr-adevr, la ntretierea drumului spre Clermont cu cel spre
Varennes, zri berlina. Cltorii si manifestar o oarecare nemultumire pentru faptul c, pe o portiune
att de lung de drum, nu exista un popas unde s schimbe caii de post. Plecaser totusi mai departe si
nc cu atta repeziciune, nct Druet cu greu i putu ajunge. V dati seama ct de alarmati au fost
cltorii recunoscndu-1 pe omul ce se sprijinise de roata trsurii, acum clare pe un cal nspumat. Fcu

reprosuri severe surugiilor pentru c merseser att de repede pe un drum att de lung, le porunci s
ncetineasc amenintndu-i c-i va reclama sefului statiei de post din Sainte-Menehould, apoi le-o lu
nainte. Cei din trsur nu cutezar s-i mai grbeasc pe surugii; de altfel trgeau ndejde s evite
primejdia. Un loc de popas, pregtit cu grij de domnul de Bouille, fusese plasat chiar nainte de intrarea
n Varennes. Pentru asta, trebuiau s treac peste podul situat la iesirea din orsel; ziua era pe sfrsite.
Popasul de post, care trebuia s se afle la poalele dealului din Varennes, nu era ns de gsit. Ndjduia
c-1 vor afla n deal. Dar nu fu nici acolo. Surugiii btur n geam.
- Ce facem?
- Mergeti nainte, li se rspunse.
88
n sfrsit, ajunser si la popasul de post, ntre timp, se fcuse ntuneric bezn, n grajd - li se spuse - naveau nici mcar un cal de schimb. eful de post nu le ngdui s mearg mai departe, cu caii obositi, n
timp ce parlamentau, regina vzu trecnd ctiva dragoni purtnd n spinare niste sei de cal. Bnui c toti
caii de post si detasamentul de soldati, pregtiti de domnul de Bouille, erau pe aproape; dar caii de
post se aflau ntr-o parte a orasului, iar caii dragonilor, n cealalt parte, iar ntre ei, podul. Slujbasii de
la popasul de post i silir pe cltori s coboare din trsur, pretextnd c se vor odihni ct timp
surugiii vor hrni si adap caii; de team s nu iste bnuieli, refuznd, coborr si intrar ntr-o cas, fr
s stie c fuseser denuntati si recunoscuti. O saret rsturnat pe pod mpiedica orice legtur cu
detasamentul de dragoni. Cnd sun clopotul si cnd sosi ducele de Choiseul -care se rtcise pe niste
drumuri mrginase pe unde fusese obligat s ocoleasc din pricina msurilor ce fuseser luate la
Varennes - i spuse regelui c nu mai exista nici o alt posibilitate de a-1 salva, dect s-1 urce, mpreun
cu ai si, pe niste cai de drval si s-o ia la goan, trecnd prin vad. Dar c treaba asta nu se putea face
fr violent si fr schimburi de focuri; regele refuz, spunnd c nu va consimti niciodat s se verse,
din pricina lui, nici mcar o pictur de snge francez. Nici domnul de Choiseul, nici regina nu mai
insistar, desi se vedea foarte clar c acesta din urm era de prerea celui dinti. De altfel, i spuse mai
trziu tatei c, din clipa n care nu gsiser caii de schimb, nteleseser c erau pierduti si c nu mai
exista nici o sperant.
Ghinionul fcuse ca domnul de Bouille s ncredinteze importantul post din Varennes fiului su, contele
Louis de Bouille, care era de o superficialitate si de o delsare fr pereche. Fr slbiciunea patern a
domnului de Bouille -care ncredintase aceast misiune unui tnr de douzeci de ani - probabil c
Revolutia ar fi luat cu totul alt ntorstur. Poate c pn la urm nu s-ar fi soldat cu atta vrsare de
snge, ci dimpotriv, doar cu o serie de ameliorri substantiale ale Constitutiei franceze.
89
Acel Druet, pe care regele, cu putin timp nainte se gndise s-1 rsplteasc, se nfipse, cu insolent, n
fata familiei regale si-o njur cum i veni la gur. Nu-mi mai aduc aminte alte amnunte, dect de faptul
c regina pomenea mereu de Brnave1, n timp ce erau adusi napoi la Paris, comparndu-1 pe acesta cu
domnul de Latour-Maubourg2.
Am spus c regele nu era deloc de acord cu demersurile pe care contele de Artois le fcea n numele su.
Aceast nentelegere nu lu sfrsit nici dup ce Monsieur se ntlni cu fratele su si prizonierii de la
Tuileries ncepur a se dusmni pe fat cu sefii de la Coblentz. Regina ntretinea, cu aprobarea regelui, o
corespondent asidu cu baronul de Breteuil, aflat pe atunci la Bruxelles si care avea ca scop s interzic
guvernelor strine de a se vr n intrigile printilor. Se ascundea de doamna Elisabeth, care le ddea
dreptate fratilor ei, asa nct, n interiorul acelui trist castel, nu mai exista nici mcar ncredere. Tata era
intermediarul reginei n corespondenta ei cu domnul de Breteuil; deseori ducea scrisori de-ale sale si
domnului de Mercy; uneori, cnd se temea s nu atrag atentia prin vizitele sale prea dese, scrisorile le
lua Bermont. Tatei i se oferiser saizeci de mii de franci ca s predea acele scrisori. Una singur din
acele scrisori ale reginei 1-ar fi umplut de bani.
Situatia familiei regale devenea din ce n ce mai greu de suportat. Pn la urm regele consimti n sfrsit
s recunoasc Constitutia. Tata, desi slujitorul lui, a dezaprobat total comportarea lui Ludovic al XVI-lea
care tinea cu tot dinadinsul s pun tot felul de piedici Constitutiei pe care abia o acceptase.

- Sire, din moment ce-ati jurat c veti respecta ntocmai aceast Constitutie, i spuse el ntr-o zi, trebuie
s faceti ntocmai cum ati jurat, n mod loial si cinstit, si s realizati ce depinde de dumneavoastr!
1 Antoine Barnave (1761 - 1793), om politic francez, partizan nflcrai al unei monarhii constitutionale,
decapitat de Teroare.
- Marie-Victor-Nicolas ele Fay (1768 - 1850), vicontc, apoi marchiz de Latour-Maubourg, ministru de
rzboi al Frantei ntre 1819 si 1821.
90
- Da, dar nu e bine ntocmit!
- M rog, poate va cdea, dar asta nu trebuie s se ntmple din pricina dumneavoastr!
n noua situatie creat, tata blama deschis faptul c regina pstra o att de strns corespondent cu cei
din Bruxelles. Ea pru s-1 asculte si s-i dea dreptate. Dar ncepu a se ascunde de el si-si gsi alt
persoan care s-i duc scrisorile.
Acei nefericiti printi nu voiau s urmeze sfatul nimnui, prefcndu-se totusi c le primesc si le accept,
n parte, pe unele dintre ele. Rezulta deci c purtarea lor era mai mult dect ciudat, c putea fi lesne
confundat cu trdarea n ochii dusmanilor lor si cu lasitatea, n ochii prietenilor lor; cci nu trebuie s
uitm c cei din Coblentz erau aproape tot att de ostili fat de Ludovic al XVI-lea ca si iacobinii.
Misiunea pe care tata urma s-o ndeplineasc la Petersburg, czuse n urma arestrii familiei regale, la
Varennes. i ceru deci regelui ngduinta de a-si da demisia din postul de la Petersburg. Acceptnd
Constitutia, regele nu voia s fie slujit dect de cei pe care el i numea patrioti", adic oameni despre
care stia c-i erau devotati cu trup si suflet. Tata, desi aristocrat, l cam deranja cu prerile sale
democratice, si apoi era sigur c pn la urm avea s plece dup mama, la Roma. Asa c regele i
accept bucuros demisia, fgduindu-i c, de ndat ce lucrurile se vor linisti, va trimite s-1 cheme
ndrt, la Curte, i multumi pentru faptul c n-avea de gnd s se duc la Coblentz. Regina, mai ales,
insist mult s plece n Italia.
- Dumneata esti de-al nostru, domnule de Osmond, iar noi vrem s te pstrm!
Regele si dduse seama de primejdia unei emigrri n Germania, dar intuise c tata nu era deloc ispitit
s se ndrepte ntr-acolo. De altfel, probabil c ar fi fost foarte prost primit, cci toti cei aflati n slujba
regelui erau priviti cu ochi foarte i'i de fratii si, mai ales de contele de-Artois, care, n acea epoc, era
un fel de sef al lor. Tata mai rmase o bucat de vreme la Paris. La ultima ntrevedere pe care o avusese
cu
91
regele, acesta i druise un brevet de pensie n valoare de dousprezece mii de franci, pltiti din caseta sa
personal.
- Nu-s prea bogat, i spusese el, iar dumneata nu esti lacom. Poate c ne vom revedea n vremuri mai
bune cnd voi putea s te rspltesc ntr-un mod mult mai demn.
Starea snttii mamei, care devenise alarmant, l hotr, n sfrsit, pe tata s se smulg din acel
Tuileries unde nu mai voia s rmn, dar pe care totusi nu se ndura s-1 prseasc, n primvara
anului 1792, sosi la Roma.
La amrciunea pricinuit de evenimentele politice, se adug si cea a mortii fratelui su, abatele de
Osmond, brbat tnr si de mare ndejde. Se rentorsese la San-Domingo n 1790, cu gndul s preia
proprietatea printilor si si s pregteasc un loc de retragere familiei noastre n cazul n care nu s-ar
mai fi putut locui n Franta. La nceputul insurectiei din San-Domingo, juca un rol dintre cele mai
onorabile; dar ntr-o zi, czu n minile ctorva negri care-i fcur felul.
Tata l pstrase pe vicontele de Osmond n fruntea regimentului (de Neustrie) pe care-1 comanda la
Strasbourg, atta vreme ct sttuse n Franta. Dar, dup plecarea sa, vicontele - nsotit de toti ofiterii din
regimentul su - se aliar cu armata printilor.
PARTEA A DOUA
EMIGRATIA
Capitolul I

ederea la Roma. - Cearta printeselor. - Societatea mamei. -Abatele Maury. - Cardinalul de York. Crucea Sfntului Petru. - Doamna Lebrun. - ederea la Albano. - Sosirea la Neapole. - Regina Neapolelui
si fiicele sale. - Idei preconcepute n privinta prsirii Italiei. - Lady Hamilton. - Atitudinea sa. Bermont. - Trecerea prin Saint-Gothard. -Mademoiselle, la Constance. - Sosirea n Anglia.
Voi trece foarte repede peste sederea n Italia. Nu mai pstrez din aceast sedere dect o singur
amintire: c am auzit vorbindu-se despre certurile de la Curtea printeselor, care chiar si n epoca aceea
mi se preau caraghioase. Nentelegerea dintre cele dou doamne de onoare ajunsese pn acolo, nct
mprtise n dou tabere numrul redus de francezi ce se aflau atunci la Roma. Unii tineau cu familia
Narbonne, altii cu familia Chastellux, detestndu-se n mod cordial.
Printii mei se vzur pusi astfel ntr-o situatie foarte dificil, fiindc mama era doamna de onoare a
doamnei Adelade; familia Chastellux recunoscu acest lucru si nu se supr pe ai mei. Copiii Chastellux
erau buni prieteni cu mine, la fel ca si Louise de Narbonne, nepoata ducesei de Narbonne. Totusi, pentru
a nu isca gelozii, eram exclusi cu totii din preajma printeselor. Ct am stat la Roma, n-am vzut-o pe
doamna Adelade dect de trei ori; adevrul e c trecusem de vrsta la care te amuzi cu un copil asa cum
te-ai amuza, de pild, cu un cine, n ciuda certurilor domestice la care erau si
martore si victime, niciodat cei din jur nu izbutiser s le despart pe cele dou printese. Au murit la
cteva zile una dup alta, dup ce triser toat viata alturi, n cea mai tandr si mai perfect ntelegere.
Doamna Victoire avea o mare admiratie pentru sora, care, la rndu-i nutrea fat de ea o profund
afectiune.
Desi cu o sntate foarte subred, mama continua s stea - n virtutea inertiei - lng ele. n fiece sear se
adunau n odaia lor cteva persoane, printre care cei mai asidui erau prelatii Caraffa, Albani, Consalvi si,
n sfrsit, abatele Maury, pe atunci corifeul partidului regalist. Toate acele persoane erau spirituale si
distinse, ncet, ncet, rn-am obisnuit s trag cu urechea la discutiile lor. Abatele Maury, expus tuturor
urilor, tuturor intrigilor pentru a fi ndeprtat de Scaunul Papal pe care avea toate sansele s-1 ocupe
datorit puternicei afectiuni ce-o nutrea fat de el Papa Pius al Vl-lea, trecuse printr-un aspru noviciat.
Uneori, i povestea mamei necazurile sale; ea l consola si-1 ncuraja, totodat certndu-1. Papa l
numise arhiepiscop de Niceea si-1 trimisese - n calitate de nuntiu papal - la ncoronarea mpratului
Leopold1, ceea ce avea s-i asigure plria de cardinal. Cnd se rentoarse n Italia mi confirm acest
lucru si, cu acest prilej, mi drui un splendid topaz pe care i-1 fcuse cadou mpratul, mpreun cu o
multime de alte pietre pretioase. tiind c era renumit pentru avaritia sa care ajunsese de-a dreptul
proverbial, nu-mi pot explica nici astzi cum de se ndurase s se despart de acea piatr pretioas.
Poate c pe vremea aceea s nu fi fost chiar att de ngrozitor de zgrcit. Monseniorul Consalvi se
bucura de stima ntregii Europe; despre el, voi vorbi mai trziu. Cardinalul de York, ultimul vlstar al
nefericitilor Stuarti, locuia la Roma. Mama era nepoata fostului su preceptor; auzind acest lucru, o trat
cu o bunvoint fr margini. O pofti s vin la el, la Prseati, vara, iar iarna i invita aproape tot timpul
- att pe ea ct si pe tata - s ia masa la el. Tria ntr-un palat foarte mare, cu foarte putin mobil
1 Cel de al doilea fiu al Marici-Tcreza, care a domnit ntre 1790 si 1792, dup moartea fratelui su mai
marc, losit'al Il-lea.
94
si fr sobe; purta o glug pe cap si dou mantii mblnite, mbrcate una peste alta; si tinea picioarele
sprijinite pe o cutie mare de fier, plin cu crbuni ncinsi, iar minile si le vra ntr-un manson de blan.
Musafirii ar fi adoptat si ei, cu plcere, aceeasi vestimentatie, cci pur si simplu degerai n somptuosul
su palat. Dintr-un exces de bunvoint fat de mama, poruncea totusi s se ard cteva bucti de lemne,
n cel de al patrulea salon, pretinznd c, chiar si de la aceast distant, cldura l sufoca si nu putea s
respire. Nu uitati totusi c sttea cu picioarele pe cutia aceea urias, de fier, plin cu crbuni ncinsi si c
asta nu-1 deranja deloc. Dar trebuia s mosteneasc si el ceva de la familia regal din care se trgea, fie
chiar si o simpl manie ca aceasta! Slugile i spuneau majestatea voastr". Comesenii mai diplomati,
evitau orice apelativ. El nu vorbea dect italiana; engleza, foarte putin si att de prost nct cu greu
puteai pricepe ce anume voia s spun, ceea ce i displcea grozav. Toat simpatia lui si-o revrsa asupra

lui Consalvi, pe care-1 trata ca pe un fiu. Nu putea sta o clip fr Ercole", (asa i spunea el lui
Consalvi), iar bietul Ercole era plictisit de moarte de aceast scial continu.
Cardinalul era, n acea epoc, foc si par pe cumnata lui, contesa de Albany, care acceptase o pensie de
la Curtea Londrei. Vorbea despre acest lucru, cu mndria unui adevrat suveran, jignit n orgoliul su.
Mai trziu, a recurs el nsusi la mrinimia englez. Vedeti deci ct e de greu de prevzut ce anume se
poate ntmpla n vremuri de restriste. Sigur c n acea epoc, domnul cardinal era de bun-credint cnd
sustinea c prefera s moar dect s se vad pe lista pensionarilor Angliei si totusi iat c pn la urm
a cerut s fie si el trecut acolo.
mi aduc, de asemenea, aminte de o ntmplare care a fcut vlv la Roma. Domnul Wilbraham Bootle,
un englez tnr, ce se distingea att prin pozitia sa social, ct si prin figura, spiritul si imensa lui avere,
se ndrgostise de o oarecare domnisoar Taylor, care era, ntr-adevr, foarte frumoas, dar care n afar
de aceast frumusete nu mai avea
95
nimic ce aduce sotului ei. Totusi domnul de Wilbraham nu se ls pn ce nu obtinu consimtmntul
domnisoarei. La un mare banchet, dat de lordul Camelford, se vorbi despre o ascensiune fcut
dimineata pn la crucea asezat pe domul Sfntul Petru. Scara care urca pn la cruce era exterioar.
Domnul Wilbraham spuse c, din pricina vertijurilor, el nu va cuteza niciodat s ajung pn acolo si c
nimeni si nimic pe lume nu 1-ar putea determina s ncerce asa ceva.
- Nimeni pe lume? zise domnisoara Taylor.
- Nimeni, domnisoar!
- Nici chiar dac te-as ruga eu?
- Dumneata nu poti avea inima s m rogi un lucru despre care ti-am mrturisit c mi-e groaz.
- lart-m, dar iat c ti-1 cer. Te rog, iar dac trebuie, ti poruncesc!
Domnul Wilbraham Bootle ncerc s ia lucrurile n glum, dar miss Taylor insist, n ciuda eforturilor
pe care le fcu lordul Camelford de a o potoli. Pn la urm, toti cei de fat hotrr s se ntlneasc a
treia zi n fata domului Sfntul Petru si s asiste la ncercarea impus tnrului. El o ndeplini cu cel mai
deplin calm si snge-rece. Dup ce cobori,' triumftoarea frumusete nainta spre el, cu minile ntinse; el
i le lu, le srut si-i spuse:
- Domnisoar Taylor, am satisfcut capriciul unei fiinte ncnttoare. Acum ngduie-mi s-mi iau
revansa si s-ti dau un sfat: cnd tii cu tot dinadinsul s-ti pstrezi puterea, nu trebuie s abuzezi
niciodat de ea. Iti doresc din toat inima s fii fericit. Acum, rmi cu bine!
n piata Sfntul Petru l astepta o trsur de post. Se urc n ea si prsi Roma. Domnisoara Taylor avu
destul vreme s regrete prostia pe care o fcuse, cci dup zece ani era tot nemritat; nu mai stiu ce s-a
mai ntmplat cu ea, dup aceea.
0 vedeam adesea pe doamna Lebrun1 sau mai curnd pe fiica sa care era una dintre camaradele mele de
joc. Doamna Lebrun era o femeie de treab, nc frumoas, dar
1 E vorba de renumita pictorit Vigec-Lcbrun, care a trit ntre 1755 si 1842.
96
oroast ca noaptea; era talentat, dar era din cale-afar de sclifosit, att din pricin c era frumoas ct
si pentru c era artist.
Cardinalul Corradini, unchiul lui Consalvi, avea la Albano o csut pe care o pusese la dispozitia mamei
si unde am petrecut dou veri la rnd. Pstrez o destul de slab amintire despre acel tinut minunat, dar n
schimb n-am uitat mgarul grdinarului, care m plimba adesea prin mprejurimi.
La nceputul anului 1792 sosi la Roma sir John Legard mpreun cu sotia sa, miss Aston, var primar
cu mama. Aceast legtur familial deveni foarte strns. Banii cu care printii mei veniser din Franta
erau pe sfrsite. Pensia fixat de rege nu-i fusese pltit tatei dect o singur dat. Cavalerul Legard i
rug s-1 nsoteasc la Neapole si pe urm s se rentoarc mpreun la conacul su din Yorkshire unde
le oferi cea mai generoas si mai amical ospitalitate. Printii mei acceptar s petreac mpreun cu el
ctva timp la Neapole, fr ns s se angajeze la mai mult. Legard nu insist. Am rmas la Neapole zece
luni. Mama a fost foarte bine primit si foarte adulat de regin1 care o puse s-i istoriseasc tot ce se

petrecuse la Curtea Frantei, precum si nceputul Revolutiei, att de plin de nvtminte pentru ea ca
regin. Am fost admis alturi de fiicele ei si astfel a nceput prietenia mea cu printesa Amelie care a
ajuns mai apoi regina Frantei. Vorbeam frantuzeste si englezeste, citeam mpreun, am petrecut cteva
zile cu ea, la Portiei si la Caserta. Printesa m prefera tuturor celorlalte prietene ale sale; eram mai putin
apropiat de surorile sale, desi ne jucam deseori mpreun.
Dup printesa Amelie, cel mai mult o iubeam pe printesa Antoinette, mai trziu principes a Austriei.
Ct despre printesa Christine - care a devenit mai apoi regina Sardiniei - o excludeam din toate jocurile
noastre la care, desi mult mai mare dect noi, ar fi vrut s ia parte. Cele dou printese mai
1 E vorba de Maric-Carolinc, fiica mpratului Austriei, Francisc l, si a "nprtcsci Maria-Tcrcza; a fost
sotia lui Fcrdinard al IV-lca, regele Ncapolclui si a trit ntre 1752 si 1814.
97
mari, mprteasa si marea duces de Toscana, erau mritate n acea epoc.
Existau foarte multi strini la Neapole si cred c se distrau de minune; n ce m priveste, luam prea putin
parte la aceste distractii. Uneori m luau la Oper. Eram o bun cntreat si ncepusem a avea o voce
destul de frumoas de care Cimarosa1 era ncntat. El nu ddea lectii, dar venea destul de des s m
pun s cnt; ba chiar mi recomandase si un maestru cruia i spunea ce anume trebuia s fac.
Momentul cnd trebuia s prsim Neapolul se apropia. Cavalerul Legard i rug din nou pe printii mei
s-1 urmeze n Anglia. Comunicatiile cu San-Domingo - de unde nc mai ndjduiam un ajutor deveniser mai lesnicioase. Tata pstrase n Olanda tot mobilierul ambasadei, din care putea trage unele
foloase. ir John Legard i oferi - cu toat delicatetea posibil - o retragere onorabil, n decursul celor
zece luni pe care le petrecusem la Neapole, i coplesise pe printii mei cu cele mai calde dovezi de
prietenie. Rmnnd n Italia, trebuia s cdem din nou pe capul celor dou printese btrne: doamna
Adelade si doamna Victoire. Dar si ele ncepuser a fi din ce n ce mai strmtorate, iar cei din preajma
lor sigur c n-ar fi vzut cu ochi buni o nou familie care s le mpovreze. Toate aceste reflectii i
determinar pe printii mei s primeasc invitatia cavalerului Legard, dup ce, binenteles, tata obtinu
aprobarea doamnei Adelade. Ea fu de acord cu plecarea noastr adugnd c dac nu izbuteam s ne
stabilim n Anglia, atta vreme ct va mai avea o bucat de pine, va fi extrem de bucuroas s-o mpart
cu noi. Regina Neapolelui se strdui s-o pstreze pe mama lng ea; i oferi chiar o mic pensie, dar pe
atunci noi mai ndjduiam nc s primim partea ce ni se cuvenea din San-Domingo.
De altfel, regina Neapolelui era cam capricioas, iar noua sa favorit, lady Hamilton, ncepuse a se
afirma tot mai
1 Domemicii Cimarosa (1749 - 1801), muzicant italian nscut la Aversa, compozitor de muzica
instrumental si mai ales de oper, dintre care amintim Cstoria secret.
mult. Aceast lady Hamilton s-a bucurat de o att de trist celebritate nct m vd obligat s vorbesc
putin si despre ea.
Domnul Greville, intrnd ntr-o zi n buctrie vzu, n coltul unde se afla soba, o fat foarte tnr,
ncltat doar cu un pantof, fiindc la cellalt picior si cosea ciorapul grosolan pe care urma s-1
mbrace. Cnd fata ridic ochii, domnul Greville rmase uluit, cci era de o frumusete dumnezeiasc.
Interesndu-se, afl c era sora rndasului de la grajduri. Nu-i fu prea greu s-o determine s urce scara si
s-o instaleze n salon. Tri cu ea o vreme, nvtnd-o s scrie si s citeasc. Acest tnr superficial si
zpcit, neglijndu-si afacerile, ddu faliment si se vzu obligat s prseasc Londra. Unchiul su,
William Hamilton, ministrul Angliei la Neapole, tocmai se afla n concediu la Londra. Tnrul i
mrturisi c cea mai mare mhnire a sa se datora nu faptului c trebuia s prseasc Londra, ci pe o
tnr persoan, extrem de frumoas, care sttea la el si care avea s fie, pur si simplu, aruncat n
strad. ir William i fgdui c va avea el grij de ea. ntr-adevr, se duse s-o caute chiar n clipa n care
portreii o alungau din casa nepotului su; doar ce-o vzu, si se ndrgosti nebuneste de ea. O lu cu sine
n Italia; nu stiu ce rol a jucat ea n viata lui, dar dup ctiva ani sfrsi prin a o lua de nevast. Pn
atunci se prea c o tratase cu o afectiune patern care se potrivea cu vrsta lui si care-i ngduia, pn la
un anumit punct, s-o prezinte n lumea, putin cam dificil, a Italiei. Aceast fiint, frumoas ca un nger,
si care nu izbutise niciodat s citeasc si s scrie ca lumea, avea totusi un instinct nnscut al artelor.

Asa c profit din plin de sederea sa n Italia si de dorintele pe care sotul ei i le ndeplinea cu
promptitudine. Deveni o bun muzician, unic n felul ei, care-i ncnta pe spectatori si-i nflcra pe
artisti. Acum vreau s v vorbesc despre ceea ce lumea numea atitudinile" lady-ei Hamilton.
Pentru a satisface dorinta sotului ei, tnra lady umbla de obicei mbrcat ntr-o tunic alb, strns cu
un cordon n talie; pletele i fluturau libere sau erau prinse cu un piepten, a avea ns forma coafurii
obisnuite. Cnd consimtea s
99
dea cte o reprezentatie, se narma cu dou sau trei saluri de casmir, cu o urn, o casolet, o lir si o
tob. Cu acest bagaj usor, mbrcat n costumul ei clasic, se aseza n mijlocul salonului, si punea pe
cap un sal, care-i cdea pn la picioare. Apoi, se nvluia n cel de al doilea, apoi n al treilea. Pe urm
si le smulgea brusc pe toate, alteori le nltura numai pe jumtate, nct salurile deveneau un fel de
fundal pe care aprea chipul eroinei ntruchipate de ea. Dar ntotdeauna ea era singura care izbutea s
nftiseze cel mai bine personajul pe care si-1 alegea. Se inspira din statuile antice si, desi nu le copia n
mod servil, nflcra puternic imaginatia poetic a italienilor. Au ncercat si altii s-o imite, dar n-au
reusit. Talentul acestei fete fcea parte dintre acele lucruri unde e suficient doar un pas ca s ajungi de la
sublim la ridicol. De altfel, pentru a putea avea succesul ei trebuia sa fii tot att de dumnezeiesc de
frumoas cum era ea, din cap si pn n picioare; or, astfel de fiinte se ntlnesc foarte rar. n afar de
aceast nclinare ctre arte, nimic nu era mai vulgar si mai comun ca lady Hamilton. Cnd si scotea
tunica antic si-si punea o rochie obisnuit, si pierdea orice distinctie. Discutia cu ea era lipsit de
interes si mai ales de inteligent. Totusi bnuiesc c trebuie s fi avut un soi de gingsie de care fcea uz
mpreun cu incomparabila sa frumusete, fiindc a exercitat o adevrat fascinatie asupra persoanelor pe
care avea interesul s le seduc: mai nti, pe btrnul ei sot pe care 1-a fcut de rs, apoi pe regina
Neapolelui pe care a spoliat-o si a dezonorat-o, iar pe urm, pe amiralul Nelson, a crui glorie a fost
mnjit cu noroi de aceast femeie, devenit monstruos de gras si pierzndu-si, ntre timp, frumusetea.
Desi i-au trecut printre degete adevrate averi date de Nelson, de regina Neapolelui si de sir William
Hamilton, a murit n cea mai neagr mizerie, n tristete si umilint. Se pare c a fost o femeie rea si
capricioas, cu un suflet josnic, dar cu o nftisare fr egal. Regina Neapolelui a stat mult n cumpn
pn ce a consimtit s-o primeasc. ir William a apelat la mama sa ca s-o conving pe regin s-i fac
aceast favoare. Dar, la foarte scurt vreme dup prezentare, a si pus stpnire
100
pe sufletul reginei. Acum se stie cu precizie c toate acele crude rzbunri care au avut loc la Neapole n
numele reginei si al amiralului Nelson au fost puse la cale, dac nu cumva chiar poruncite de lady
Hamilton. Mama a fost cu att mai dezolat cu ct era foarte atasat de regina Caroline cu care a rmas
ntr-o corespondent foarte asidu si fat de care a avut mai apoi mari obligatii.
Am vorbit pn acum, de mai multe ori, despre valetul tatei, Bermont. Cnd plecarea noastr n Anglia a
fost n sfrsit, hotrt, tata a vrut s-1 plaseze la Neapole, la generalul Acton. Ar fi fost minunat; dar el
a refuzat n mod categoric. Se nsurase de multi ani cu o femeie care fusese mai nti ddaca mea, apoi a
fratelui meu, atunci cnd pe mine m ncredintaser unei englezoaice. Avea copii care rmseser n
Franta, i spuse clar tatlui meu c nu voia s se despart de noi.
- Dar dragul meu Bermont, eu nu-mi pot permite luxul s tin un valet!
- Se poate, domnule marchiz, dar v trebuie un catrgiu. Pentru cltoria pe care urmeaz s-o faceti
veti cumpra catri. O s aveti nevoie de un om care s-i ngrijeasc si s-i conduc, iar omul la
o s fiu eu, stpne!
Miscat pn la lacrimi, tata nu avu ncotro si accept. Bermont cumpr catrii cu tot atta zel pe ct
pricepere, i mn cu mult ndemnare, iar un negru tnr, venit de copil de pe domeniul tatei, din SanDomingo, conducea berlina ocupat de tata, mama, cei doi copii ai lor, nevasta lui Bermont si o tnr
negres care urma s aib grij de mine si pe care eu m strduiam s-o nvt s vorbeasc englezeste.
Resursele tatei nc nu fuseser cu totul epuizate. Hotrse c va cltori cu cavalerul Legard, cheltuind
n comun si, ncepnd din acel moment, mintea acestuia din urm se frmnta fr ncetare cum s ne
fac drumul ct mai plcut cu putint. De aici si ideea cu cumpratul catrilor, Animale capricioase si

antipatice care ne-au csunat mii de ncurcturi, au dus la cheltuieli exagerate si ne-au fcut cltoria
insuportabil, ba uneori chiar periculoas. De pild,
101
cavalerul n-a vrut pentru nimic n lume s ne ngduie s demontm trsurile, nici s lum ghizi si cai
din tinut pentru a traversa Saint-Gothardul, asa c, la un moment dat, am fost siguri c ne vom lsa
oasele pe acolo. Cocotat pe o catrc napolitan, care nu mai vzuse n viata ei zpad, am traversat
muntele, condus de tata care, la fiecare pas, se nfunda n omt pn la genunchi, fiind teribil de speriat,
mi amintesc c lacrimile mi nghetaser pe obraz, dar nu scoteam o vorb ca s nu sporesc nelinistea pe
care-o vedeam zugrvit pe chipul tatei.
- Tine hturile, copila mea!
- Nu mai pot, tat!
ntr-adevr, mnusile mele de piele, la nceput ude, apoi nghetate, sfrsiser prin a-mi face sloi degetele
pe care trebuir s mi le frece zdravn, cu zpad. Apoi tata mi le nfsur n jacheta unui om care se
afla mpreun cu noi si asa ne continuarm drumul. Sositi la schit, timpul se mai limpezi un pic.
Bagajele noastre, trimise nainte, ajunseser la Urseren, asa c nu puturm s ne schimbm hainele ude.
Tata l gsi pe cavaler discutnd cu un clugr care-1 sftuia s se opreasc.
- Dumneata ce spui, marchize?
- Pi, dup ce-ai tras vinul n sticl nu-ti mai rmne altceva de fcut dect s-1 bei!
- Asa e, relu cuviosul clugr, asa e domnilor; si exist dou sticle gata pregtite, pe mas, iar dac nu
ajung, slav Domnului, mai avem!
Acest rspuns m fcu s rd cu hohote si s uit de suferintele ndurate, n copilrie, ti refaci imediat
fortele, chiar si cu cteva hohote de rs. n ciuda celor dou sticle pregtite, ne continuarm drumul. De
partea cealalt a muntelui, nu mai exista nici o primejdie. Tata discuta cu mine, mi explica ce erau
avalansele pe care le vedeam cznd, asa nct coborrea mi se pru tot att de plcut pe ct de cumplit
mi se pruse urcusul.
Am petrecut cteva zile la Lausanne, apoi la Constance, unde se stabilise btrnul episcop de
Comminges. Am zrit-o
102
de departe pe Mademoiselle1. Nu se vedea cu nimeni si era privit cu un soi de repulsie de toat acea
aduntur de emigranti instalati la Constance. Dup ce am cobort Rinul, cu vaporul, am ajuns la
Rotterdam. Tata s-a dus la Haga ca s intre n posesia banilor pe care-i avea depusi acolo. Apoi ne-am
mbarcat, am ajuns cu bine la Harwich, iar de acolo am pornit direct spre Yorkshire.
Capitolul II
ederea la Yorkshire. - ir John Legard. - nsurtoarea sa. - Lady Legard. - Firea lui John Legard. Influenta sa asupra celor tineri. -Opiniile sale politice. - Domnul Brandling. - ederea la Westmoreland.
-Educatia mea. - Plecarea printilor mei la Londra. - Vreau s m duc dup ei. Plimbarea dinainte de
plecare . - Din nou Bermont. - Ciudtenia comportrii sale.
A venit vremea s le descriu mai n amnunt pe gazdele noastre. Firea cavalerului Legard s-ar potrivi
cum nu se poate mai bine cu cea a unui erou de roman. Cci era un amestec din tot ceea ce exist mai
ciudat. Nscut cu gusturile cele mai delicate, cu spiritul cel mai fin, cu imaginatia cea mai nflcrat, cu
nevoia de discutii subtiri, si petrecuse toat tineretea retras pe domeniul din Yorkshire alturi de
oamenii cei mai vulgari. Cu timpul, devenise un fel de tiran al familiei unde prima victim era nevastsa. Doamna Aston, mama a dou fete srace si a unui fiu putred de bogat - dup obiceiul trii - era o
tnr vduv deosebit de atrgtoare n epoca n care sir John Legard, ofiter de gard, i fcea curte
fetei sale mai mari. Aproape c nici nu se mai gndea la ea, cnd iat c afl c cea de a doua fat a
doamnei Aston se mritase cu domnul Hodges, si c cea mare continua s se socoat angajat fat de el.
Avur o explicatie n care el i spuse clar c nu era bogat, c era silit s locuiasc pe pmnturile sale si
c nu voia s cear un asemenea sacrificiu unei fete crescute n lumea bun din Londra.
1 E vorba de printesa Adclai'dc de Orlcans, nscut n 1777, fiica ducelui Philippc-Joscph de Orlcans.
103

Biata mea verisoar nu vru s priceap acest limbaj si accept o mn care nu i se oferea dect cu foarte
mare regret. ir John prsi armata si se stabili n Yorkshire. Poate c aceast retragere ar fi fost mai
putin auster dac doamna Hodges n-ar fi nceput s se comporte mai mult dect usuratic si s dea prilej
lumii s-o brfeasc. Ponoasele le trase biata doamn Legard care fu obligat s suporte - din pricina
zpcitei de sor-sa - asprimea din ce n ce mai mare a sotului ei. Desi cea mai bun femeie din lume, nu
era fcut s stea retras, fie si alturi de un om distins, nu pentru c n-ar fi avut destule cunostinte , dar
nu mai vedea altfel viata dect sub aspectul ei material. Nu avea alt atributie n cas dect s se ocupe
de mas, iar aceast treab i rpea cteva ceasuri bune n fiece dimineat. O dat pe sptmn, fix la
cutare or, nici mai mult, nici mai putin, si scria corespondenta. Dac timpul afectat acestei ocupatii
trecea, lsa pagina neterminat, si lua vrtelnita si trimitea scrisoarea peste opt zile. La o alt or fcea o
plimbare, nconjurnd ntotdeauna, de un numr fix de ori, aceeasi alee. Msura si socotea cam cti
metri de tiv trebuia s fac ntr-un timp si se strduia s isprveasc lucrul n minutul pe care si-1 fixase.
Sotul ei o poreclise milady Pendul", si avea dreptate.
Ei bine, aceast femeie, construit astfel, iubea grozav lumea, distractiile si toaletele. De ndat ce avea
cea mai mic ocazie de a-si satisface astfel de gusturi, si le satisfcea. N-ar fi cutezat s cear caii si
trsura pentru a se duce la plimbare si cu att mai putin pentru a face o vizit; dar cnd sotul ei i spunea,
cu o voce dintre cele mai solemne: Milady, ar fi cazul s faci o vizit la cutare castel din mprejurimi",
inima i tresalt de bucurie. Sigur, sir John, cu cea mai mare plcere", si-si pregtea toaletele. Dac era
vorba de o mas, si-si putea pune n pr cele trei ace cu diamant, singurele sale bijuterii, era n culmea
satisfactiei, si regsea exuberanta de la douzeci de ani pe care - de alti douzeci de ani - sotul ei se
cznea, cu o asprime neobisnuit, s i-o nbuse ntruna. Era ntotdeauna nepoliticos, chiar grosolan cu
ea. Sotia lui,
104
extrem de calm, prea c nici nu bag n seam felul lui de a e purta. Sunt convins c dac toate acele
grosolnii ar fi jignit-o, dac n-ar fi avut o fire att de impasibil, nu cred c ar fi continuat s se
comporte astfel. Cavalerul Legard, neavnd copii si deci neputnd s-si exercite din plin nici
sensibilitatea, nici chiar severitatea fat de o femeie att de placid, se nconjura de copilele rudelor sale,
printre care m numram si eu, desi eram mai mic. Aveam, toate, o fric teribil de el, desi l adoram. O
privire mai putin sever era o rsplat pe care o apreciam ca pe un triumf. Cnd ne spunea bun seara",
dac cumva aduga si Adele", iar o dat sau de dou ori nu mai stiu cu ce prilej mi-a spus chiar: bun
seara, scumpa mea (my Iove)", simteam o bucurie de nedescris. tiam precis c nu-i scpa nimic, c nici
o vorb nu era ntmpltoare, c nu exista nici o tresrire a inimii noastre pe care el s n-o ghiceasc si
s nu tin seama de ea.
i totusi, eu nu eram una dintre favoritele sale. Spunea c sunt orgolioas. Mai trziu, si-a dat seama c
eram mndr. Pus n situatia de a crede c autoritatea sa s-ar putea exercita asupr-mi n asa fel nct
s-i jigneasc pe printii mei, eram foarte rezervat si nu m expuneam n nici un fel reprosurilor sale;
asta ns nu nseamn c nu eram sensibil la laudele sale. Avea obiceiul ca n fiece zi, dup mas, s
prizeze putin tabac. Odat, cineva i ceru putin tutun.
- Mi-am uitat tabachera, zise el.
Una dintre prietenele mele se oferi s se duc s-o aduc.
- Multumesc, dar s-a dus Adele dup ea.
M-am ntors ntr-adevr, aducnd tabachera. Observasem miscarea pe care o fcuse cu o clip mai
nainte, cutnd-o.
- Ai dreptate, sir John, zise sotia lui. tiai c s-a dus Adele?
- Da, stiam.
Acel stiam" mi-a rmas adnc gravat n memorie ca unul dintre cuvintele cele mai mgulitoare care miau fost adresate vreodat. Ce sistem mai bun de educatie ca acesta, cu conditia s nu abuzezi de el! ir
John era chinuit de gut si, n timpul iernii mai ales, sttea tintuit ntr-un fotoliu, rbdnd
105

durerea cu un curaj demn de admirat. Cnd nu avea minile anchilozate, manevra cu iscusint fotoliul
prin toat casa, dar era nevoit adesea s recurg la ajutorul cuiva pentru a-i ntoarce paginile crtii pe
care o citea si, slav Domnului, eram destule dispuse s-i facem acest serviciu. Uneori, pentru a ne
dovedi recunostinta sa, citea cu glas tare. l prefera pe Shakespeare, pe care-1 interpreta admirabil,
nsotindu-si lecturile de niste comentarii foarte interesante. Lui i datorez dragostea mea pentru literatura
englez, precum si putinele cunostinte pe care le-am cptat n acest domeniu. Cum venea vara, si
recpta sntatea; dibcia si agilitatea sa deveneau de necrezut. Fusese foarte frumos n tinerete, acum
ns devenise burduhnos si prea mult mai btrn dect era n realitate; cel putin asa mi se prea mie.
Iubea cu patim muzica. Eu aveam o voce foarte frumoas, dar el nu-mi ceruse niciodat s cnt ca s
nu m fac s devin orgolioas. Uneori, sub un pretext oarecare, intra n odaia unde studiam, zicnd:
- Go on, child! (Continu, fetito!)
Aveam foarte mare grij s aleg buctile care-i plceau cel mai mult. i cnd observam c uita s mai dea
pagina crtii pe care o citea sau c rmnea cu pana n mn fr s mai scrie, simteam o bucurie cu
totul deosebit, fr nici o urm de vanitate pe care se temea c mi-o inspir. Era mai curnd un Pitt1
dect un tory2. Reprezenta perfect the independent country gentlemen"^. Nu-i plcea nobletea, i
dispretuia pe oamenii la mod, i detesta pe parveniti. Era ptimas atasat de tara lui si avea toate
prejudectile si toate pretentiile unui englez autentic, n ceea ce priveste suprematia sa asupra tuturor
celorlalte tri. l iubea pe rege, fiindc era regele
1 William Pitt (1759- 1806), om britanic de stat, zis si cel de al doilea Pitt", fiul lui William Pitt, conte
de Chatham, tot om de stat care a trit ntre 1708 si 1778; prim-ministru al Angliei a luptat mpotriva
Frantei napoleoniene si a votat actul unirii cu Irlanda. Desi a organizat trei coalitii mpotriva Frantei, n-a
putut mpiedica nici victoriile lui Napoleon, nici ruina comertului britanic.
2 Membru al partidului conservator englez care avea ca scop aprarea prerogativelor regale si ale
privilegiilor bisericii anglicane.
3 Rentier de provincie.
106
Angliei", si Biserica, fiindc rigidele sale principii morale se asociau cu cele politice. Am petrecut doi
ani bnd, n fiece zi, o jumtate de pahar de porto, la desert, dup toast: Old England for ever, the king
and constitution and our glorious revolution "'. probabil aceast fraz data din momentul cnd familia
Legard renuntase la principiile regelui lacob. Strmosii si jucaser un rol de seam printre cavaleri.
Eram cu att mai convins de acest lucru cu ct sir John avea o mtus foarte btrn, rmas
nemritat, care nu venea niciodat s ia masa la el, din pricina acelui toast. Locuia ntr-o vilisoar, prin
apropiere, la Beverley, i datora mult nepotului ei ca sef al familiei, dar avea doi colti mpotriva lui, n
afar de toast: unul, fiindc renuntase s mai locuiasc n conacul seniorial, devenit mult prea mare
pentru averea sa, care era mult prea mic; cellalt, pentru c nu pstrase pronuntia gutural a literei g,
din numele su, despre care ea pretindea c ar fi de origine normand, Lagarde. n ce-o privea, ea l
rostea totdeauna gutural. M iubea mult, si descoperisem, ntr-o bun zi, c din pricina sngelui meu
normand, sir John i pregtea un nou necaz; nemultumit c mtusa sa prsise castelul, pentru a locui
ntr-o vilisoar, nepotul si prsi provincia, n ciuda dragostei lor ptimase fat de patrie englezii nu tin
prea mult la locul natal; se ndeprteaz fr regret de locul unde printii lor si ei nsisi au locuit vreme
ndelungat, cutndu-si o resedint care s corespund gusturilor lor de moment, fie pentru agricultur,
vntoare, pescuit, ntreceri pe pmnt sau pe ap, fie pentru orice alt fantezie care-i absoarbe atta
vreme ct ea dureaz. Am cunoscut un domn Brandling, care a prsit un castel minunat unde vzuse
lumina zilei si unde crescuse, ca s se stabileasc la cincizeci de mile de acolo, ntr-o cas nchiriat, n
mijlocul unui tinut urt, numai c rndasii puteau s-i plimbe caii n fiece dimineat, pe un teren cu
iarb., lung de zece mile, fr ca el s fi pus piciorul pe un metru din acel teren. Motivul i se Pruse
suficient ca s-si ia nevasta pe sus - pe care de altfel o
1 Btrna Anglie vesnic, regele, constitutia si revolutia noastr glorioas
107

iubea enorm smulgnd-o de lng ai si si de lng prietenii pe care-i aveau de-o viat. La rndul ei,
englezoaica nu s-a simtit deloc stingherit de aceast hotrre care nu i s-a prut bizar si care n-a fost
contestat de nimeni. Dac nu m nsel, toate aceste trsturi si moravuri te fac s cunosti o tar.
n timpul sederii de cteva luni n Elvetia, cavalerul Legard, cptase - datorit lacului Geneva si
plimbrilor pe ap - convingerea c existentei sale i era absolut necesar un lac. Cumpr deci cteva
pogoane de pmnt pe malul lacului Winandermere, n Westmoreland si se hotr s-si construiasc
acolo o cas. Pn ce avea s-i fie gata locuinta, nchirie una din mprejurimi, unde si transport penatii
si unde l urmarm si noi.
Trebuie s spun c, timp de doi ani, acest om, cu o fire att de imperioas, cu un caracter att de dur, nu
numai c n-a lsat s-i scape un singur cuvnt care s-1 jigneasc pe tata, ci dimpotriv, a trit alturi de
el, afisnd cea mai cald si mai amabil politete, l iubea, ntr-adevr, mult, dar culmea e c a fost la fel
de politicos si de manierat si cu mama, dup care nu se prea omora cu firea, fiindc nici ea nu se prea
sinchisea de susceptibilittile sale. Marea lui generozitate l fcea s-si nfrng pornirile si, dac a fost
mai rigid cu mine, a fcut-o numai din motive de educatie. De fapt, reusise pn la un anumit punct,
fiindc atunci cnd am prsit ospitaliera sa cas, dup ce mplinisem paisprezece ani, nu credeam c am
ceva mai deosebit cu care s m pot mndri n lume.
Tata, n timpul acelei retrageri, se ocupase numai de educatia mea. Lucram regulat, opt ore pe zi, si
numai lucruri serioase. Studiam istoria, eram ndrgostit de filosofic. Tata nu m lsa s citesc singur,
dar mi ngduia s citesc sub supravegherea lui. i era team s nu-mi ncolteasc cine stie ce idei false
n tnrul meu creier, dac nteleptele sale reflectii nu le-ar fi pus stavil. Poate pentru compensatie, tata
aduga studiilor mele si cteva lucrri de economie politic, lucrri care m-au amuzat foarte mult. mi
amintesc de hohotele de rs ale domnului de Calonne cnd, n anul urmtor, la Londra, m-a gsit citind o
lucrare de Smith 108
Wealth ofNations1 - cu care eu, de fapt, m recream; rsetele sale au constituit pentru mine primul
avertisment c un astfel de gust nu era ceva obisnuit pentru o fat de cincisprezece ani.
Mama, amenintat de o boal la sn, trebui s se duc la un consult la Londra, unde fu sftuit s rmn
acolo, ct mai aproape de medici. Familia ei puse mn de la mn ca s-i furnizeze mijloacele bnesti
necesare. Lady Harcourt, prietena ei, si lady Clifford, verisoara ei, si asumar sarcina de a rezolva
aceast problem. Regina Neapolelui - creia mama i scria cu regularitate - o rug s nu se ndeprteze
de medici si-i trimise trei sute de ludovici, anuntnd-o c, n fiece an, ambasadorul din Neapole i va
nmna aceast sum. Rudele sale i trimiser si ele cinci sute de lire sterline cu care se putea descurca la
Londra.
Tata se rentoarse la Westmoreland, la noi, cei doi copii ai si care rmseserm singuri. Nu m pot
abtine, odat ajuns aici, s nu istorisesc o ntmplare care m-a impresionat foarte mult. Cavalerul
Legard, dezolat de perspectiva de a rmne singur cu sotia sa, deveni si mai morocnos ca de obicei;
eram, pur si simplu, indignat, fiindc femeia era deosebit de bun cu mine, att ct putea ea s fie. ntro sear, ne aflam amndou pe aceeasi banc, ntr-o trsuric pe care o conducea el. De cealalt parte a
lacului, soarele apunea ntr-o asemenea splendoare de lumin, nct si eu, si cavalerul Legard ne-am
simtit att de profund impresionati, c ne-a pierit pn si graiul, n sfrsit, el se adres sotiei sale,
privind-o cu ochii si inteligenti si strignd entuziasmat:
- Ce minunat apus de soare!
- Nu m-as mira ca mine s plou, spuse ea.
El se ntoarse, fr s mai adauge un cuvnt, dar gata sa explodeze, de parc ar fi stat pe o bomb. Desi
eram nc o copil, mi-am dat seama ct de nepotrivite erau aceste dou fiinte; n acea clip, mila mea a
fost mult mai mare pentru tiran dect pentru victim.
lat-m ajuns si la un caz att de ciudat pentru o inim omeneasc, nct nu pot s nu-1 povestesc. Acel
Bermont - pe
1 Prosperitatea natiunilor.
109

care 1-am lsat mai nainte catrgiu improvizat - primind la Roma de la niste prelati, prieteni de-ai
tatlui meu, o medalie pe care scria: Fidelului Bermont", odat sosit n Anglia , fu cuprins - dup cum
ne mrturisi - de dorul de tar", l anunt deci pe tata c nu-si mai gsea locul din pricina copiilor si
despre care nu mai stia nimic, c trebuia s plece neaprat n Franta, c moartea lui Robespierre l ajuta
s-si realizeze planul. Tata i spuse:
- Du-te, dragul meu. tii ce bani mai am, asa c iat, ti dau un sfert din ei. Dac n-ai s ai altceva mai
bun de fcut, dup ce-ti vei vedea copiii si te vei linisti, te poti ntoarce cnd vrei!
- V multumesc domnule marchiz, dar n-am nevoie de bani, am tot ce-mi trebuie!
Dup care, plec. Bermont cstigase la loterie, cu ctiva ani nainte de Revolutie, o mie de scuzi pe carei ncredintase tatei. Mai trziu, ceruse napoi banii la care avea grij s adauge la fiecare trimestru leafa
ce i se cuvenea. Registrul de socoteli, unde toate aceste operatii fuseser consemnate, rmsese la el. l
luase o dat cu putinele obiecte de valoare care-i mai rmseser tatei. Dar treaba asta n-a observat-o
nimeni, vreme ndelungat, napoindu-se de la Londra, tata o lsase pe mama acolo doar cu negresa ei.
ntr-o sear ns, mama o strig zadarnic. Cei din jur se agitar, o cutar; n sfrsit, descoperir c
fugise mpreun cu Bermont, rentors special din Franta pentru a o lua cu el. Se ndrgostise nebuneste
de ea si plnuiser totul, n cel mai mic amnunt; si asta, sub ochii ncreztori ai nevestei sale care nu s-a
ndoit o clip de fidelitatea lui.
La putin vreme dup aceast isprav, n vreme ce ne aflam la Londra, doi oameni intrar n salonul
unde lucram alturi de mama; ea sttea ntins pe canapea. Tata ne citea ceva. Cei doi oameni veniser
s-1 aresteze, la cererea lui Bermont; l urcar ntr-o trsur si-1 duser la nchisoare. V nchipuiti
dezolarea noastr. Trebuia s-si procure niste garanti. Mama, care nu-si prsise sezlongul de trei luni de
zile, se fcu luntre si punte s-i gseasc. Dup cteva ceasuri,
110
ellsi.Totusi, tata petrecu noaptea la nchisoare. Bermont reclama mii de scuzi, plus dobnzile si leafa lui
si a sotiei lui de cnd plecaser din Franta. Totul se ridica la o adevrat avere pentru un biet emigrant.
Registrul de conturi, care ar fi fost cea mai bun dovad n ceea ce privea punctualitatea cu care fuseser
pltiti cei doi servitori, se afla n posesia lui germont. Oamenii legii trecur peste sila pe care o simtea
tata si-1 determinar s nege n ntregime datoria. Pentru a dovedi aceast datorie, Bermont n-avea alt
posibilitate dect s recurg la dobnzile care ns i fuseser pltite n mod regulat. Era deci obligat s
arate registrul de socoteli.Trebui s-1 arate, renuntnd la o parte nsemnat din pretentiile sale si dndusi pe fat reaua credint; numai c acum nu mai avea ce pierde nici fat de el, nici fat de ceilalti. Se
purt cu o insolent si cu o brutalitate fr pereche, acceptnd s fie confruntat cu vechiul su stpn pe
care-1 trse n nchisoare, fr ca mcar s fie ct de ct tulburat. Explice cine poate aceast bizar
anomalie. Acest om, n timpul celor douzeci si cinci de ani de devotament si fidelitate, n mprejurrile
cele mai compromittoare, s fi jucat un rol pentru care trgea ndejde la o rsplat considerabil si
pierznd aceast ndejde s-si fi dat arama pe fat? Ori firea i s-a schimbat peste noapte si patima a pus
stpnire pe inima lui pn atunci att de cinstit? mi este cu neputint s-mi dau seama. Biata lui
nevast fu disperat. Cci n afar de nedrepttile svrsite, mai avea a se plnge si de infidelitatea lui.
Pentru a pune capt acestei aventuri, voi spune doar c a luat-o cu sine pe tnra negres la Dole unde a
fcut niste speculatii financiare care au dat gres. A prsit-o, lsnd-o cu doi copii mici n poal. Femeia
a ncercat s munceasc pentru a-si hrni copiii. Neizbutind, i-a luat ntr-o sear de mn si i-a dus la un
leagn. Trecur cteva zile n care n-o mai vzu nimeni, n sfrsit, se ntoarse acas, unde muri, pur i
simplu, de foame. Nu s-a plns niciodat nimnui si n-a cerut ajutor de la nimeni. Doar att c, ducndusi copiii la leagn, le-a rugat pe surori s aib mil si grij de ei, iar cnd a plecat, a strigat:
- Ei nu sunt vinovati cu nimic!
Aceast biat fat, care era att de frumoas ct i ngduia pielea ei de abanos, avea un suflet cu totul
deosebit si merita o soart mai bun.
Capitolul III
ederea la Londra. - Portretul meu la cincisprezece ani. - Felul meu de a tri. - Domnul de Calonne. Asprimea unui legiuitor. - Societatea emigrantilor. - Preotii francezi. - Misiunea domnului de Frotte. --

Baronul de Roii. - Episcopul de Arras. - Contele de Vaudreuil. - Marchiza de Vaudreuil. - Doamna de La


Tour. - Cpitanul d'Auvergne. - Abatele de La Tour. - Doamna de Serant. - Domnul duce de Bourbon. Societatea creol.
Silit de a m afla adesea pe scena despre care voi vorbi, cred c ar trebui s spun, mai nti, cum artam
pe atunci.
Mai serios si mai solid instruit dect majoritatea persoanelor de vrsta mea, cu un gust destul de rafinat
si cu multe si variate cunostinte n literatura a trei limbi pe care le vorbeam cu aceeasi usurint pe toate,
nu stiam, n schimb, nimic despre ceea ce se numeste lume", unde niciodat nu m simteam la largul
meu. Fr a fi frumoas, aveam o figur plcut. Ochii mici, dar vioi si foarte negri, nsufleteau un ten
demn de remarcat chiar si n Anglia. Buze proaspete, dinti foarte frumosi si o cldraie de pr de un
blond-cenusiu; gtul, umerii, pieptul, toate bine fcute; picioarele mici. Dar toate astea m linisteau prea
putin, din moment ce bratele si minile mi rmseser rosii, din pricina frigului pe care-1 ndurasem
cnd trecusem prin Saint-Gothard; si v rog s m credeti c m simteam ngrozitor de prost din cauza
acestui lucru.
Nu stiu cnd am descoperit c totusi eram frumoas, dar, oricum, asta s-a ntmplat la o bun bucat de
vreme dup ce-am sosit la Londra. Exclamatiile oamenilor simpli, de pe strad, au fost primele semne
care mi-au atras atentia asupra acestui lucru: Esti mult prea frumoas, ca s nu te mriti!" mi spusese
odat un crutas, aranjndu-si cochet prul. Sau:
112
Ei bine, afl c dac ai s mai plngi, n-ai s mai fii niciodat 'ca doamna asta frumoas!" o asigura o
precupeat, care vindea mere, pe fiic-sa. Domnul s-ti binecuvnteze chipul att de frumos, cci e o
plcere s se uite omul la dumneata!" strigase odat un hamal cnd trecuse pe lng mine.
n rest, e ct se poate de adevrat c aceste omagii, asa cum se ntmpl de obicei, nu m-au izbit dect
atunci cnd nu le-am mai auzit. Nu stiu dac toate femeile simt la fel, dar pe msur ce le auzeam
ncepusem s tin seama de ele. Deci primele cuvinte de laud au fost cele ale trectorilor, apoi cele pe
care le auzi strbtnd anticamerele, apoi cele pe care le culegi din locurile publice. Ct despre omagiile
din saloane, fcute cu oarecare elegant, triesti o bucat bun de vreme n virtutea lor.
Ca s revin la tineretea mea, eram de o att de mare timiditate, nct roseam ori de cte ori mi se adresa
cineva sau se uita la mine. Or, aceast treab nu e prea plcut. Ea constituie o adevrat suferint, iar eu
o mpingeam att de departe, nct lacrimile m sufocau adesea, fr nici un alt motiv dect un exces de
ncurctur pe care nimic nu-1 justifica. Cu o astfel de fire, m resemnasem destul de usor s nu mai
prsesc odaia mamei si mai ales cptiul patului ei unde acum zcea mai tot timpul. Nu ieseam dect
foarte rar, ca s m plimb mpreun cu tata. Singurele mele distractii erau s joc sah cu un medic btrn
sau s ascult ce discutau cei ctiva brbati care mai veneau pe la tata. Printre acestia, se numra si
domnul de Calonne, cruia ncepuse s-i plac att de mult casa noastr, nct sttea mai mult la noi
dect la el. Ascultam cu lcomie povestirile relatate cu interes si gratie, cnd iat c am bgat de seam
c acelasi eveniment era istorisit de el n mod cu totul diferit si c nu spunea aproape niciodat adevrul.
Am nceput deci s-1 dispretuiesc Profund si abia dac mai catadicseam s-1 ascult. Cu o minte i cu
niste calitti cu totul deosebite, nu fcea dect boacne ' prostii, n vreme ce era pe cale s le
svrseasc, nu voia s Asculte de sfatul nimnui: ddea buzna, se npustea cu capul 'nainte si pn nu
svrsea prostia nu se lsa. Dup asta,
113
nainte de a simti pe pielea lui urmrile, le prevedea, se nvinovtea, se condamna si abandona hotrrea
pe care-o luase, cu o docilitate care nu se putea compara dect cu ncptnarea din ajun.
n epoca despre care v vorbesc, era certat cu toat lumea (pn si cu domnul conte de Artois, pentru
care se ruinase), plin de datorii, trind sub protectia ambasadei Spaniei unde ceruse s fie atasat pentru a
evita arestarea , dar trind att de vesel si de plin de verv ca si cum s-ar fi aflat n cea mai grozav
situatie din lume. Iat, n legtur cu acest lucru, o mic ntmplare care ne ajut s ne facem o idee
despre aviditatea oamenilor de legi din Anglia. Se afisase la Primrie lista persoanelor care - atasate pe
lng diverse legatii - nu puteau fi arestate pentru datorii. Spania era pe atunci n ceart mare cu Anglia.

Ambasadorul spaniol plecase; lista rmsese totusi afisat, dar putea fi smuls, n orice clip, si
aruncat. Domnul de Calonne se ducea zilnic la Primrie ca s se asigure c lista rmsese la locul ei.
ntr-o zi, se ntlni cu un legiuitor, un om de treab pe care-1 vzuse n multe alte locuri.
- Ce faci, domnule, n cartierul sta ndeprtat? Domnul de Calonne i spuse despre ce era vorba.
- Nu te mai deranja s vii pn aici, eu trec zilnic prin sala asta ca s m duc la tribunal; ti fgduiesc s
m uit la list si s te anunt de ndat ce va surveni vreo schimbare.
Domnul de Calonne se pierdu n multumiri si nu se mai gndi la nimic. Lunile trecur si, o bun bucat
de vreme, nici mcar nu se mai gndi la list, ntre timp, avu de rezolvat o mic afacere pentru care
apel la binevoitorul su amic. Pe nota de plat pe care o primi, citi stupefiat: item pentru a fi cercetat
dac numele domnului de Calonne a rmas pe lista legatiei Spaniei, cincisprezece silingi; item etc. etc.".
Suma se ridica la dou sute de lire sterline. Domnul de Calonne se nfurie, dar fu bun de plat sau, ca s
fim cinstiti, adug si aceast sum la celelalte datorii.
N-am dus niciodat viata de emigratie, dar am vzut-o destul de ndeaproape pentru a pstra despre ea
niste amintiri
14
care e foarte greu s le pui n ordine, att sunt de disparate, fti venea s lauzi pn la nduiosare aceleasi
persoane a cror uperficialitate, lips de judecat si urtenie sufleteasc te fceau s te revolti. Femei din
cea mai nalt societate lucrau ce ore pe zi, ca s-si poat hrni copiii. Seara, se mpopotonau, se
strngeau laolalt, cntau, dansau si se distrau pn dup miezul noptii. Asta era partea frumoas a
lucrurilor, partea urt consta n faptul c se ponegreau, denigrndu-se n ceea ce privea munca pe care o
prestau, plngndu-se c una ddea un randament mai bun ca cealalt, comportndu-se mult mai urt
dect muncitoarele de profesie. Amestecul dintre vechile pretentii si lipsurile prezentate era dezgusttor.
Am vzut-o pe ducesa de Fitz-James, ntr-o cas din mprejurimile Londrei, pstrndu-si vechile
maniere si invitnd la mas pe toti cei pe care-i cunostea. Asta dup ce se ntelesese cu toti invitatii ca,
dup ce se ridicau de la mas, fiecare s pun cte trei silingi ntr-o ceasc asezat pe semineu. Dup ce
toat lumea pleca, ducesa nu numai c numra banii, dar dac vreunul avea prostul obicei s pun n
ceasc doar jumtate de guinee n loc de trei silingi nu se lsa pn ce nu-1 dibuia si pn nu-i zicea vreo
dou, pe un asemenea ton, nct ti lua piuitul. Asta n-o mpiedica, ba dimpotriv, socot c o ajuta s
triasc ntr-un oarecare lux.
Am vzut-o pe doamna Leon si toat acea societate cheltuind cu nemiluita, dar cnd se duceau undeva,
femeile, coafate si mpopotonate, se cocotau pe imperiala diligentei, spre indignarea fr margini a
burgheziei engleze, care nu s-ar fi urcat acolo nici s-o omori. Aceleasi doamne frecventau parterul
Operei unde nu se aflau dect femei ntretinute, de care nu se deosebeau ctusi de putin. Moravurile erau
si mai libere dect nainte de Revolutie, iar acele forme, care ddeau o oarecare spoial de gratie
imoralittii, acum nu mai existau. Contele Louis de Bouille, intrnd beat, ntr-un salon, se asez lng
ducesa de Montmorency, apoi o trase lng sine si pe ducesa de Chtillon, rspunzndu-i persoanei care1 rugase s Se poarte civilizat:
115
- Ei nu zu, ce tot spui? Nu sunt pe mosia mea? si le lu de talie pe cele dou doamne.
Un asemenea ton nu era rezervat exclusiv domnului de Bouille. Aproape toat lumea tria ca n familie,
fr ca Biserica s mai fi fost chemat s binecuvnteze acele legturi, ncurcturile bnesti, nevoia de a
se asocia ca s triasc slujeau drept motiv unora sau drept pretext altora. i apoi, din moment ce nimeni
nu gndea nimic ru, totul era iertat. Nu exista nici o alt intolerant, dar aceasta era deplin. Am vzut
astfel de lucruri, nu ns ntr-un numr prea mare. Masa emigrantilor ducea o viat ireprosabil; si era
firesc s fie asa: cci din epoca aceea, a sederii lor prelungite n Anglia, si-a schimbat si poporul englez
prerea proast pe care-o avea despre poporul francez, n ceea ce privea prerile politice, ele erau o
culme a lipsei de judecat. Pn si prerile emigrantilor, care duceau o viat dintre cele mai austere, erau
cum nu se poate mai absurde. Toate persoanele care nchiriau un apartament mai mult de o lun erau
prost-vzute; era mult mai bine s-1 nchiriezi cu sptmna, acest lucru nsemnnd c erai sigur c te
puteai ntoarce dintr-o clip ntr-alta, napoi, n tara ta.

Tata nchinase, pe trei ani, o csut n foburgul Brompton. Cei din jur si ncepuser s cleveteasc
ntrebndu-se dac mai avea ceva de pierdut...
N-ar fi drept, vorbind despre emigranti, s trec sub tcere purtarea clerului. Ea a fost de asa natur nct
si-a cstigat stima si veneratia poporului englez, prea putin dispus s-i favorizeze pe preotii papistasi.
Fiecare familie burghez sfrsise prin a-si avea abatele ei, de predilectie francez, care-i nvta pe copii s
vorbeasc frantuzeste, asistati adesea si de printii acestora. Reuniti n colegii, unii dintre acesti preoti se
ocupau de mici negustorii din care triau sau veneau n ajutorul celor infirmi sau btrni, n ciuda
dorintei de a face prozeliti, au fost destul de ntelepti pentru ca nimeni s nu reclame asa ceva, si nu-mi
aduc aminte s fi auzit de nici un fel de plngere mpotriva vreunui preot n toat perioada de timp ct a
durat exilul. Aceast comportare le-a atras aproape
116
fel de veneratie care s-a soldat cu unele rezultate de-a , ptul misctoare. De pild, cei care aveau sarcina
de a aproviziona micile lor colonii, se duceau vinerea la Billingsgute, cu siling1^ n mn, unde
negustorii de peste le umpleau cosurile- Aveau delicatetea - remarcabil pentru niste oameni att de
simpli - de a lua silingul si de a le da preotilor marf n valoare de zece sau doisprezece silingi. Bietii
preoti francezi se minunau ce cumprturi pot face cu un singur siling. Aceast ciudat tranzactie
comercial se rennoia n fiece vineri si asta timp de ani de zile. Oamenii din Billingsgute aveau
impresia c acesti preoti le purtau noroc.
Nefericita expeditie din Quiberon avusese loc cu mult timp n urm, n niste mprejurri deplorabile, si
fusese nefast pentru toti cei care luaser parte la ea. ederea n insula d'Yeu a constituit cea mai mare
rusine pentru nalta aristocratie. De altfel, domnul de Vauban ne-a lsat o descriere foarte amnuntit a
acestei ntmplri.
Domnul de Frotte, fratele generalului, a venit la Londra. Misiunea sa era s-1 avertizeze pe contele de
Artois c Vandeea era pierdut dac nici unul dintre printi nu se ducea acolo s-o ajute. Nu stiu cine 1-a
adus pe domnul de Frotte la mama; stiu ns c ncepuse a veni foarte des. Negocierile sale trenau, cci
mai mult se amuza fcnd glume dect treab serioas, n sfrsit, dup ce anunt c trebuie s plece,
ceru un rspuns categoric. L-am vzut sosind la mama, cu mutra unui om disperat. Indignarea lui
depsise orice limit. Iat ce anume ne-a povestit:
Domnul conte de Artois l primise, nconjurat de ceea ce numea el Consiliul su", adic episcopul de
Arras, contele de Vaudreuil, baronul de Roii, cavalerul de Puysegur, domnul de Theil si alti ctiva, cci
erau opt sau zece (notati c nsrcinarea domnului de Frotte, care pleca a dou zi, era secret). Domnul
de Frotte vorbi despre situatia din Vandeea. Fiecare din cei din fat ridicar tot felul de obiectiuni; pn
la urm, hotrr c prezenta contelui de Artois, acolo, sigur c era necesar. Dar imediat ncepur a
nsira dificulttile unei asemenea cltorii. Cum va tri monseniorul de Artois fr
17
s
valeti, buctari, medici etc. etc., (noroc c n epoca aceea nu era vorba de duhovnici). Totul fu dezbtut
n amnunt. Contele de Artois prea destul de nepstor si chiar se art gata s plece. Domnul de Frotte
ncheie, zicnd:
- Pot deci s-1 nstiintez pe fratele meu, generalul, c monseniorul de Artois va fi acolo n cutare zi?
- ngduie-mi o clip, zise baronul de Roii, cu accentul lui nemtesc; eu sunt cpitanul grzilor
monseniorului si, prin urmare, rspund de persoana domniei sale. Domnul de Frotte m poate asigura c
nu-1 paste nici o primejdie pe monseniorul de Artois?
- Suntem o sut de mii de oameni gata s ne dm viata nainte de a cdea un singur fir de pr din capul
monseniorului! i cu asta, cred c ti-am spus tot!
- Acum v ntreb pe dumneavoastr, domnilor, credeti c ar exista, n acel loc, suficient sigurant
pentru ca monseniorul s se hazardeze si s plece ntr-acolo? Oare pot eu consimti la asa ceva? adug
baronul.
Toti sustinur c nu, c mai mult ca sigur era cu neputint ca domnul de Artois s plece n Vandeea.
Dup asta, contele ridic sedinta spunndu-i domnului de Frotte c-i dorea drum bun si c-i prea nespus

de ru c trebuia s renunte la un lucru despre care si ddea si el, probabil, seama c era cu neputint de
realizat.
Domnul de Frotte, la nceput uluit, apoi mniat, izbi cu pumnul n mas si strig, njurnd, c nu merita
ca attia oameni curajosi s-si riste viata pentru el si familia regal. De la acea sedint, venise direct la
noi; era nc att de furios, nct nu se putu abtine s nu ne povesteasc si nou tot ce se petrecuse, n
amnunt, cu atta patim, mnie si indignare, care m impresionar de asa natur, nct am s-mi aduc
ntotdeauna aminte de aceast scen. Probabil c n urma acelor lucruri pe care le comunicase fratelui
su, acela avusese curajul s-i scrie lui Ludovic al XVIII-lea acea faimoas scrisoare care ncepea astfel:
Sire, lasitatea fratelui vostru a fcut s pierdem totul!"
Ei bine, lucrurile n-au stat chiar asa. Sigur, contele de nu fcea parte dintre acei oameni curajosi care se
arunc - cu capul nainte - unde e primejdia mai mare; dar dac cei din jur 1-ar fi ndemnat s se duc,
poate c pn la urm s-ar fi dus, desi n-ar fi fcut cine stie ce isprav. S nu fim chiar att de aspri cu
el. S ne uitm putin n jurul nostru si vom vedea ce influent exercit puterea si succesul asupra
oamenilor. Ministrul, la cteva luni dup ce se instaleaz, femeia frumoas, artistul de mare talent,
brbatul la mod nu poart cu totii jugul linguselii? Dup attea laude nu ncep s se cread, n mod
sincer, niste fiinte aparte? Dac numai cteva clipe ale unei adulri fugare au un att de prompt rezultat,
de ce s ne mai mirm c niste printi - crora li se insufl nc din leagn ideea importantei lor, precum
si faptul c sunt niste fiinte privilegiate - svrsesc tot felul de lasitti ce deriv din sminteala de a se
crede niste persoane deosebite, si c prima datorie a fiecruia dintre noi este s avem grij de ele? Sunt
convins c ntr-adevr contele de Artois i-a artat domnului de Frotte imposibilitatea de a-si risca pielea
si c acest argument i s-a prut de necontestat. Cnd le spunem printilor c am fi fericiti s ne dm viata
pentru ei, treaba asta pare un fel de formul cum ar fi de pild sunt cel mai umil servitor al domniei
voastre", cu care ncheiem, de obicei, o scrisoare; numai c ei o iau ct se poate de n serios si socot c e
ntr-adevr o cinste pentru noi s ne dm viata pentru ei. Credeti c asta e numai vina lor? Nu, n primul
rnd e vina celor din jurul lor, care le-au insuflat asemenea idei, ntotdeauna si sub toate regimurile.
Nici uneia dintre persoanele care-1 nconjurau pe contele de Artois nu-i psa de o expeditie aventuroas,
al crei insucces n-avea s le aduc dect oboseal si lipsuri crunte, n plus, baronul de Roii a fost - n
aceast mprejurare - unealta doamnei de Polastron. Dragostea ei sincer, dar prost nteleas, fat de
contele de Artois, nu-i inspira, de fapt, temeri dect pentru siguranta contelui, fr s aib n vedere i
gloria lui. Episcopul de Arras, arogant si violent, extrem de ocupat cu intrigile pe care le tesea mpotriva
Curtii lui
119
Ludovic al XVIII-lea (cci cei doi frati se dusmneau pe fat, si agentii lor ncercau tot timpul s le
dejoace planurile), episcopul de Arras, zic, se temea de vreun tertip menit s-1 smulg pe conte din
minile sale si s-1 dea pe minile militarilor, cu att mai mult cu ct n acea epoc printul nu manifesta
nici cea mai mic predilectie pentru preoti. Iar episcopul n-avea ntr-adevr n el nimic de ostean.
Domnul de Vaudreuil - iubitul despotic si atotputernic al ducesei de Polignac - devenise sotul supus al
unei tinere verisoare ale sale, cu care se nsurase n timpul emigratiei si a crei conduit - cci fata nu
prea avea msur - ar fi putut s-1 fac de rsul tuturor dac ar fi aflat c trieste cu doamna de Polignac.
L-am vzut destul de des pe contele de Vaudreuil, la Londra, fr s-i fi descoperit niciodat distinctia de
care contemporanii si fceau atta caz. Fusese unul dintre corifeii acelei scoli a exagerrii, care-si
fcuse aparitia nainte de Revolutie, pasionndu-se pentru toate fleacurile si rmnnd rece n fata
lucrurilor mari. Datorit banilor pe care-i lua din vistieria regal, devenise un fel de Mecena al unor
Vergilii oarecare, care-1 ridicau n slvi, n cupletele lor. La doamna Lebrun, era gata s-si dea duhul, de
admiratie, n fata cte unui tablou, si-i proteja pe artisti. Se btea pe burt cu ei, pstrndu-si aerele de
mretie pentru salonul doamnei de Polignac si ingratitudinea pentru regin, pe care 1-am auzit brfind-o
fr rusine. Aflat n emigratie si mbtrnind, nu-i mai rmsese dect ridicolul unor pretentii si lasitatea
de a-i vedea pe iubitii sotiei sale ntretinndu-i casa si umplnd-o pe nevast-sa de cadouri, pe care ea
pretexta tot timpul c le cstigase la loterie. Din pcate, doamna Vaudreuil nu putuse deprinde, n

propria-i familie, maniere delicate. Mama ei, o provensal btrn, care nu era lipsit de o oarecare
abilitate, nu-i ddea nici un exemplu n acest sens. Iat, de pild, o ntmplare, dintr-o mie altele.
n timpul campaniei printilor, unul dintre prietenii ei, plecnd la oaste, i-a lsat n pstrare o pung cu
dou sute de ludovici.
120
- Dac triesc, i-a spus, am s vin s ti-i cer. Dac mor, te rog s-i dai fratelui meu!
Prietenul se ntoarse teafr si sntos. Prima lui grij fu s alerge la mama doamnei Vaudreuil. Dar ea nu
scoase o vorb despre bani. Putin cam timid, tnrul nu ndrzni s ia el initiativa, n sfrsit, dup mai
multe vizite, se hotr s-si cear banii.
- Vai, dragul meu, m tem c n-a mai rmas mare lucru din ei, i spuse ea cu accentul ei provensal.
i, fr s fie ctusi de putin ncurcat, i ntinse punga n care nu se mai aflau dect doisprezece
ludovici. V nchipuiti c o astfel de persoan nu-si putea creste fetele n principii prea severe. Toate au
fost niste profitoare. Una dintre ele, doamna de La Tour, si urmase sotul la Jersey, unde oastea din care
fcea parte se afla n garnizoan, n acea epoc, guvernatorul insulei era un oarecare d'Auvergne, cpitan
n marina englez, care avea pretentia c se trage din familia de Bouillon. Domnul d'Auvergne deveni
foarte intim cu doamna de La Tour, care ncepu a face onorurile casei guvernatorului. Ofiterii, malitiosi,
i spuneau, ntre ei, doamna de La Tour d'Auvergne; femeia accept numele si de atunci att ea, ct si
sotul, cumnatii si copiii ei renuntar la vechiul nume Paulet si-1 luar pe cel d'Auvergne. Mai trziu,
sprijinindu-si aceast pretentie pe niste acte pe care cpitanul d'Auvergne - ce murise fr a avea urmasi
- i le lsase ei, doamna se stabili n Franta si sustinu c se trage din vechea familie de La Tour
d'Auvergne; evident, nu cstig nimic, dar alianta cu acea veche familie nici nu-i fu contestat de
nimeni, n aceast treab, a fost ajutat si sustinut de fratele ei, abatele de La Tour, un intrigant fr
pereche, n vremea despre care v vorbesc era secretarul intim si devotatul fr margini al episcopului de
Arras, si tuna si fulgera mpotriva tuturor emigrantilor care se rentorceau n Franta, ntr-o bun
dimineat, dispru fr s avertizeze pe nimeni, iar dup cincisprezece zile aflarm c primul consul l
numise titularul episcopiei din Arras. Mnia patronului si predecesorului su nu mai cunoscu margini
mpotriva acelui pop ticlos".
121
As putea scrie pagini ntregi despre aceast familie de Vaudreuil, dar ar fi prea putin amuzante, dac nu
chiar plictisitoare. Trebuie totusi s-o absolvim de toate aceste cusururi pe doamna de Serant-Walsh, fiica
mai mare, persoan plin de calitti, care a fost una dintre primele doamne de onoare ale mprtesei
Josephine. Era deosebit de instruit, foarte spiritual si mpratului i plcea s discute cu ea, n vremea
n care mai avea obiceiul s stea de vorb cu lumea. Ea si doamna de Remusat i spuneau adesea unele
adevruri foarte utile pentru el, ct si pentru altii.
Creditorii contelui de Artois ncepur a deveni att de ndrzneti, nct acesta fu obligat s se refugieze
ntre zidurile palatului Holyrood, la Edimburg, unde nimeni nu-1 mai putea deranja. Locui acolo pn ce
apru o hotrre a Parlamentului englez n care se spunea c nimeni nu putea fi urmrit pentru datoriile
contractate n strintate. Asa c nici un print nu mai rmase la Londra, n afar de ducele de Bourbon
care a pierit ntr-un mod att de mizerabil, la Saint-Leu, sfrsit, de altfel, demn de viata pe care a dus-o.
Tatl su, bgnd de seam c fiului nu-i plcea ctusi de putin suieratul gloantelor, l expulzase din
oastea lui Conde unde - ntre dou generatii de eroi - tnrul fcea de rs numele de Conde. Nu era totusi
un om ru; era blnd din fire, dar usuratic. Poate c purtarea lui se datora, n principal, unei timiditti
organice, care-1 fcea s nu suporte situatia lui de print; nu se simtea bine dect printre oamenii de rnd,
pentru care n-avea nici un fel de stim, nclinarea lui, mult prea mare, ctre sexul slab, mpreun cu sila
pe care o simtea pentru saloane l fceau s duc o viat prea putin onorabil. Cnd era silit de vreo
mprejurare, cu neputint de evitat, s se afle ntr-o companie simandicoas, suferea n mod vizibil. Avea
totusi un chip frumos, cu trsturi nobile, iar gesturile sale - desi vdeau clar ncurctura n care se afla erau totusi pline de distinctie. O legtur intim cu tnra contes de Vaudreuil l oblig o vreme s
frecventeze nalta societate, fr s se simt ns vreodat la largul su. Se ducea, totusi, parc cu ceva
mai mult plcere dect n alt parte, n asa zisa societate creol. Aceast societate era

122
alctuit din persoane ale cror locuinte nu fuseser chiar att je devastate nct s nu se mai poat sta n
ele. Negustorii din Londra le fcur, la nceput, unele nlesniri dar, cnd vzur c n-aveau s mai fie
pltiti, ncetar. Aceast mic societate era de fapt cea mai npstuit dintre toti emigrantii. O oarecare
doamn de Vigne era cea mai bogat dintre toti. si ddea aere de mare proprietreas, i spunea ducelui
de gourbon vecine", pentru c locuia pe strada ei si era ndeajuns de vulgar ca s ncerce s se pun
bine cu el. Ea a fost cea care i-a rspuns unui englez cnd acesta a ntrebat-o dac era creol:
- Da domnule, si nc dintre cele autentice.
Fiica acestei doamne, foarte frumoas si foarte amabil, era curtat de cei mai distinsi dintre emigranti;
dar iat c morile, aflate pe domeniile devastate, ncetar s mai macine si deci s mai produc, asa c
pn la urm, fata fu mai mult dect fericit s se mrite cu consulul Angliei la Hamburg. Domnisoara
de La Touche, fiica doamnei Arthur Dillon si domnisoara de Kersaint, amndou bogate, avnd
pmnturi ntinse n Martinica, erau cele mai curtate. Prima se mrit cu ducele de Fitz-James, cea de a
dou, cu ducele de Duras. Mai trziu, am devenit prieten bun cu amndou, asa c voi mai vorbi
despre ele.
Capitolul IV
Concert de dimineat. - Generalul de Boigne. - Cstoria mea. -Firea domnului de Boigne. - Printii de
Orleans. - Contele de Beaujolais. -Domnul duce de Montpensier. - Ducele de Orleans. - Neplceri
domestice. - Cltoria n Germania. - Hamburg. - Munchen. - Rentoarcerea la Londra. - Povestea ladyei Mary Kingston.
Nu voi istorisi romanul vietii mele, cci fiecare l are pe al su si, dac ai talent si respecti adevrul, poti
realiza un lucru interesant; din pcate, eu n-am talent. Asa c nu voi spune despre mine dect ceea ce
este absolut necesar, ca s Puteti ntelege de la cte ferestre am asistat la spectacolele pe
123
care voi ncerca s le descriu si cum de am ajuns la acest lucru. Pentru asta, e nevoie s intru n unele
amnunte privind mritisul meu.
Simtindu-se mult mai bine, mama tinu s m distrez, l rentlnise la Londra pe Sappio, fostul maestru
de muzic al regelui Frantei. Veni deci la noi, m puse s cnt, rmase ncntat de talentul meu si-1
cultiv cu mare zel. Sotia sa, o persoan micut si foarte gentil, era si ea bun muzician. Vocile noastre
se potriveau att de bine nct, cnd cntam mpreun, geamurile si oglinzile vibrau. N-am mai vzut asa
ceva dect atunci cnd cntau doamnele Sonta'g si Malibran. Acest lucru se bucura de un bun renume,
mai ales printre artisti, pentru c era ceva rar. Sappio si aducea destul de des nevasta la mama. ncetul
cu ncetul, se obisnuir s vin mai ales duminica dimineata, alctuind pn la urm un fel de concert,
improvizat de artistii profesionisti si de cei amatori. Auditorii se nmultir, moda si vr si ea coada si,
dup cteva sptmni, mamei i fu nespus de greu s scape de nepoftitii care veneau cu grmada la noi.
Un oarecare domn Johnson, pe care-1 vizitam uneori, i ceru mamei ngduinta s aduc cu sine pe un
nou-sosit din India; omul cunostea prea putin lume si era dornic de societate. Veni, apoi plec fr ca
noi s-i fi dat prea mare 'atentie. Trecur cteva sptmni. Strinul ne fcu o nou vizit, se scuz c o
entors l mpiedicase s vin mai curnd si o rug pe mama s pofteasc a doua zi s ia masa cu el;
dup ce ncerc s se eschiveze n fel si chip, mama nu mai avu ncotro si accept. De altfel, nu veneau
dect familia O'Connell si familia noastr. Gazda l rug apoi pe domnul O'Connell s vin la noi a doua
zi dimineat si s m cear de nevast, n numele lui. M apropiam de saptesprezece ani. Nu mi se
fcuse niciodat, pn atunci, nici cel mai mic compliment. Nu cunosteam alt dragoste, dect dragostea
filial. Mama nu-si gsea linistea vznd c resursele noastre, si asa destul de precare, erau pe terminate.
Regina Neapolelui, alungat din statele sale, i-a spus c nu stia dac va mai putea s-i dea, n continuare,
pensia pe care i-o fixase. Lamentrile mamei m
124
. presionar totusi mai putin dect tcerea tatei si insomniile re-si lsaser pecetea pe chipul lui. Eram
deci sub aceste impresii, cnd domnul O'Connell sosi cu misiunea de a-mi propune mna unui om care
spunea c are o rent de douzeci de mii de ludovici pe an, care oferea trei mii de ludovici, drept venit

sotiei sale si care insinua c, neavnd pe nimeni pe lume, nu va avea nimic mai scump pe pmnt dect
pe tnra sa sotie si familia ei.
I-am cerut un rgaz pn a doua zi, desi hotrrea mea fusese luat. I-am scris un biletel doamnei
O'Connell ca s-o rog s m invite s iau masa la ea - lucru care de altfel se ntmpla destul de des - si s1 anunte si pe generalul de Boigne s vin. Binenteles c a fost prompt la ntlnire; am fcut greseala desi eu o socot un lucru cinstit - s-i spun c nu simteam nimic pentru el si probabil c n-aveam s simt
niciodat, dar c - dac el voia s aib grij de printii mei asigurndu-le existenta - i voi fi att de
profund recunosctoare, nct m voi mrita cu drag inim, cu el. Dac acel sentiment i era de ajuns,
mi ddeam consimtmntul; dac pretindea mai mult, eram prea cinstit ca s-i pot fgdui ceva, att n
prezent, ct si n viitor. El m asigur c nu-si fcea nici un fel de iluzii c ar putea inspira altfel de
sentimente. Am cerut ca cinci sute de ludovici din renta mea s-mi fie asigurati printr-un contract, care
avea s fie semnat de printii mei, odat cu contractul de cstorie. Domnul O'Connell si asum sarcina
s redacteze aceste acte. Domnul de Boigne mi spuse c atunci nu-mi va mai da rent dect dou mii
cinci sute de ludovici. Am fost de acord, tind scurt orice discutie si m-am rentors acas pe deplin
satisfcut.
Mama se simti putin jenat c nu apelasem la ea ntr-un moment n care era vorba de soarta mea. I-am
povestit ce anume fcusem. i ea si tata, desi foarte miscati, m conjurar s reflectez bine. I-am asigurat
c eram pe deplin multumit, si lucrul era adevrat n acel moment, cci eram animat de eroismul
primei tinereti. Din punct de vedere al constiintei, m pusesem la adpost, spunndu-i acelui om c nu
credeam c-1 voi iubi vreodat. M simteam n stare s-mi ndeplinesc
125
ndatoririle pe care eram pe cale s le contractez si de altfel totul era nlturat de fericirea de a-mi scoate
printii din situatia grea n care se gseau. Nu aveam n fata ochilor dect acest lucru si nu simteam
deloc c fac un sacrificiu. Mai mult ca sigur c la douzeci de ani n-as fi avut acest curaj, dar la
saptesprezece nu-ti dai seama ce nseamn s-ti pui n joc viata. Dup dousprezece zile eram mritat.
Generalul de Boigne avea patruzeci si sapte de ani, eu saptesprezece. Venea din India, cu o reputatie
onorabil si cu o avere imens fcut n slujba printilor mahrati. Viata sa nu prea era cunoscut si m-a
mintit ori de cte ori 1-am ntrebat despre numele, familia si viata lui '. Cred c, n acea epoc, dorea s
rmn asa cum
1 Bcnot Laborgnc, s-a nscut la 8 martie 1751, n Chambcry. Tatl su era negustor de blnuri. La
nceput, a urmat coala de Drept; dup studii temeinice la colegiul din orasul natal, s-a simtit atras ctre
cariera armelor. A intrat deci ntr-un regiment irlandez aflat n slujba Frantei apoi, n 1768, s-a mutat n
regimentul Clark. Vznd c avansarea c mult prea dificil, trece - cu gradul de cpitan - ntr-un
regiment grec aflat n slujba Caterinci, tarina Rusiei, n 1780 c luat prizonier si dus la Chio, apoi la
Constantinopolc unde rmne prizonier sapte luni, pn la ncheierea pcii. Ajuns maior, si d demisia
din armat si pleac n India. Dup o perioad destul de grea, n care - ca s triasc - c nevoit s dea
lectii de scrim, Bcnot Laborgnc este trimis de ctre lordul Hastings, guvernatorul indici, cu o misiune
la printii indieni, n 1793 l gsim la Deliii. Dup o seric de ncercri pe lng diversi printi hindusi si
dup o seric de dificultti cu companiile din India, intr n slujba printului Sindiah. i organizeaz
acestuia armata dup sistemul european, se bucur de mari succese si fat de alti printi indieni, este
numit general al infanteriei, apoi guvernator al provinciilor cucerite, primind o cot parte din tot ce
captureaz, izbutind astfel s adune o avere urias, n 1794, printul Sindiah moare. Dup doi ani,
Laborgnc, acum generalul de Boigne, se rentoarce n Europa si se nsoar, n 1798, cu Adele de
Osmond, cstorie din care nu rezult nici un copil.
Fcut conte, locotcncnt-gcncral si nmnndu-i-sc Marca Cruce de Saint-Mauricc si Saint-Lazar, de ctre
regele Sardiniei, generalul de Boigne devine binefctorul orasului natal. Ludovic al XVIII-lca l
numeste aghiotant, l face cavaler al ordinului Saint-Louis si-i nmneaz Legiunea de onoare. Moare la
21 iulie 1830, la Chambcry, unde i se ridic o statuie.
Institutiile caritabile ridicate de general sunt numeroase: dup ce a construit un teatru, a fcut numeroase
strzi, a nltat cteva institute stiintifice, a ridicat un colegiu al iezuitilor, a mrit considerabil spitalul, a

creat un azil pentru btrni, un ospiciu pentru nebuni, un loc de refugiu pentru cei care nu puteau munci,
a instituit numeroase burse pentru tinerii merituosi dar sraci si dornici s nvete fie carte, fie o meserie.
Domnul de Boigne, scrie doamna Lcnormand, a dat ntotdeauna dovad de mult consideratie si respect
fat de sotia sa si, atta vreme ct a trit, doamna de Boigne a petrecut n fiecare an cteva sptmni
mpreun cu el, fie la Buissonrond, fie la Chambcry; ori de cte ori ca i fcea cinstea de a-1 vizita, el
invita ct mai mult lume. nssi sotia lui n-a rostit numele generalului dect cu respectul datorat unui
astfel de binefctor." '(N. ed.fr.)
126
arta, adic onorabil. Adusese unele omagii unei foarte frumoase fiice a unui doctor. Ea le primise cu
prea putin bunvoint sau cu o cochetrie care nu-i fusese nteleas. Iesind ntr-o zi de la ea, si aminti
brusc de tnra - adic de mjne _ pe care o cunoscuse cu cteva sptmni mai nainte. Voi s-i
dovedeasc acelei frumuseti dispretuitoare c o fat mult mai tnr, mai frumoas, mai binecrescut, si
dintr-o familie nobil putea s-i accepte mna. El mi-o oferi, iar eu am acceptat-o, spre nefericirea
amndurora. Dac n acel moment as fi avut totusi o frm de minte, dac seductia averii nu mi-ar fi
surs o clip, cred c n-as fi avut curajul s-mi vr capul n latul pe care mi 1-am pregtit cu mna mea.
Trebuie totusi s recunosc c, desi o copil, nici un sentiment usuratic n-a pus stpnire pe inima mea, si
c atunci cnd m-am vzut nconjurat de atta lux, n-am simtit totusi nici o bucurie.
Domnul de Boigne nu era att de bun, nici att de ru cum te simteai uneori nclinat s-1 judeci dup
faptele sale. Provenind din burghezia cea mai de jos, fusese vreme ndelungat soldat. Nici azi nu stiu
cum a ajuns din legiunea irlandez, aflat n slujba Frantei, la elefantul de pe spinarea cruia comanda o
oaste de trei mii de cipai, alctuit cu grij de el, si menit s-1 slujeasc pe Sindiah, seful printilor
mahrati, cruia aceast putere, organizat dup tipicul european, i asigura dominatia n nordul Indiei.
Domnul de Boigne trebuie s se fi folosit de mult abilitate si siretenie ca s poat prsi India ducnd
cu sine doar o prticic din bogtiile uriase pe care le adunase acolo, prticic ce se ridica la mai bine de
zece milioane de lire. Repeziciunea cu care trecuse de la gradul de soldat la cel de comandant, de la o
srcie lucie la o avere imens, nu-1 fcuse niciodat s simt frecusul societtii ale crei rotite l
uimeau. Boala de care suferise l obligase s foloseasc opiumul n cantitti mari, care-i paralizau
deseori si fizicul si psihicul, ndelungata sa sedere n India adugase geloziei sale nnscute - de altfel
fireasc la un om de vrsta lui - acea gelozie crncen, specific oriental; pe lng toate astea, mai
127
avea si o fire, cred c cea mai grosolan pe care bunul Dumnezeu a dat-o vreodat vreunui muritor.
Simtea nevoia s se fac nesuferit n aceeasi msur n care oamenii normali se strduiesc din toate
puterile s plac. Voia s-si impun puterea pe care i-o conferea imensa lui avere si nu-i dduse niciodat
prin cap s si-o manifeste altfel dect jignindu-i pe cei din jur. si insulta valetii; si jignea musafirii, dar,
de cele mai multe ori, victima proastei sale dispozitii eram eu, sotia lui. i desi era un om cinstit, loial n
afaceri, desi - cu toat grosolnia lui - prea un om de treab, totusi aceast bdrnie la care se aduga
ngmfarea parvenitului, cel mai nesuferit dintre toate cusururile sale, toate astea l fcuser att de
antipatizat de toti, nct nici o fiint, din nici o clas social, nu se lipise de el, desi ajutase o multime de
lume.
n epoca n care m-am mritat cu el, era destul de avar, dar dac as fi vrut, as fi putut dispune cum mi-ar
fi plcut de averea lui. Cred c o femeie mai coapt, mai abil, care s stie s pun pret pe bucuriile pe
care ti le ofer banii, si urmrind acel testament de care el tot vorbea ntruna si pe care 1-am vzut
refcndu-1 de vreo cinci-sase ori, s-ar fi putut alege cu o situatie frumoas. Dar ce puteam face eu, o
fetit de saptesprezece ani, mult mai candid si mai mndr dect fetele de seama mea? Treceam din
uimire n uimire vznd cum brbatul meu si dezvluia, sub ochii mei, cele mai josnice si mai urte
patimi. Gelozia lui absurd, exprimat n modul cel mai brutal, m uluia, m umplea de mnie si de
dispret. Avnd o situatie strlucit, ofeream foarte des mese exceptionale, si ddeam concerte minunate,
la care binenteles c trebuia s cnt si eu. Domnul de Boigne era, din cnd n cnd, foarte ncntat s
arate lumii ce achizitie fcuse el: o foarte frumoas ppus, care se comporta ca un automat! Dar nu

peste mult, gelozia lui oriental l apuca din nou; furios c fusesem privit, admirat, ascultat, si
aplaudat, mi-o trntea de la obraz, n niste termeni mai mult dect cazoni.
Pe atunci erau la mod concertele, la care asistau persoanele cele mai distinse att din Anglia ct si din
strintate. Adesea veneau si printii de Orleans; luau masa la noi, dar
128
tepeni si plini de ei, fr s-si permit nici cea mai mic
familia"tateRetrasi toti trei ntr-o csut n Twickenham, din mprejurimii6 Londrei, triau ct se poate de modest,
dar convenabil, pornnul de Monjoie, prietenul lor, alctuia toat Curtea lor si ndeplinea functiile de
gentilom de camer, n rarele ocazii cnd era vorba de etichet.
n ciuda silei de la nceput, n curnd am observat c ducele de Montpensier era tot att de amabil pe ct
era de cultivat si de distins. Iubea cu pasiune artele si muzica. Domnul duce de Orleans i tolera orice din
dragoste pentru el. Nimic nu era mai misctor dect legtura dintre acesti doi printi si dragostea pe care
o nutreau amndoi fat de fratele mai mic, domnul de Beaujolais. Acesta nu prea se sinchisea de
afectiunea lor. Era usuratic, inconsecvent, n-avea nici o ocupatie, si cnd s-ar fi putut si el emancipa, la
Londra, clca n toate strchinile n care calc de obicei toti tinerii pedanti, n ciuda chipului su
ncnttor, a nftisrii sale distinse, cptase niste apucturi att de urte, nct nu te simteai deloc bine
n compania lui. Oricine-1 zrea, cnd iesea de la Oper, l ocolea, temndu-se s nu fie beat crit.
Excesele si butura l fcur s se mbolnveasc de piept; domnul duce de Orleans 1-a ngrijit ca o
mam, ns nu 1-a mai putut salva.
Dar am nceput s anticipez asupra evenimentelor, n epoca despre care vorbesc, domnul conte de
Beaujolais era nc sub influenta fratilor si si nu se stia despre el dect c promitea s arate bine.
Domnul duce de Montpensier era urt, dar att de amabil si de gratios, manierele i erau att de distinse
nct nici nu-i mai observai urtenia. Ducele de Orleans avea un chip destul de frumos, dar n-avea nici
urm de distinctie, nici n nftisare, nici n comportare. Niciodat nu prea s se simt la largul lui.
Discutia cu el, desi extrem de interesant, avea o anumit not de pedanterie care nu i se potrivea unui
m att de tnr, n sfrsit, n-as putea spune c m ncnta tot att de mult ct fratele su cu care mi-ar fi
plcut s discut ceasuri n sir dac as fi cutezat.
129
Dup zece luni de csnicie furtunoas, domnul de Boigne mi propuse ntr-o bun dimineat s m
readuc la printii mei. Am acceptat, cu nespus bucurie. Dar nu asta era si socoteala celor din familia
mea, nici din societatea mea care voiau s profite din plin de pe urma milionarului, psndu-le prea
putin cine trgea ponoasele. Asa c iat-m dintr-o dat si victima si martira celor mai odioase
persecutii, i reprosasem mai ales, brbatului meu, c m avusese la saptesprezece ani, c-mi spulberase
toate iluziile cu care psisem n lume, cu zece luni mai nainte. Numai c domnul de Boigne nu se ndur
s-si lase din gheare prada, pe care acum ncepu a o regreta. Printii mei, precum si persoanele cele mai
distinse dintre emigranti, trecur de partea lui. Unul si asum sarcina s m spioneze, altul s-mi
interogheze slugile. Cutare se luda c avea trecere la Roma si putea desface cstoria. Altul gsi c
contractul de cstorie era lovit de diverse nulitti etc. etc. Se adunau acas la sotul meu si m tocau fr
mil. Inventau tot soiul de murdrii pe seama mea; i le povesteau - unii n versuri, altii n proz - si le
vindeau pe bani grei. n sfrsit, toat lumea fu cumplit de pornit mpotriva unei fete care abia mplinise
saptesprezece ani si pe care, n ajun, o coplesise cu linguselile sale. Vznd atta josnicie si rutate, pn
si domnul de Boigne s-a revoltat; si-a ferecat punga si si-a nchis casa. Am vzut mai trziu, n minile
sale, unele scrisori, adevrate pilde de elocint mpotriva mea, dovezile josnicelor servicii pe care i le
fcuser acei asa-zisi prieteni ai si. Avusese grij s pstreze numele persoanelor, sumele pe care le
ceruser si pe care le pltise. Acele sume erau de natur s-1 fac s se umfle n pene, s-i satisfac pe
deplin orgoliul, constituind totodat o scial n plus, artndu-mi-le. Imposibilitatea de a-1 determina
pe domnul de Boigne de a aranja n asa fel lucrurile nct s am si eu parte de putin liniste,
nerespectarea fgduielilor pe care le fcea cum c-si va schimba purtarea fat de mine, mhnirea pe

care o simteam fiindc eram nedrepttit de cei din jur, indusi n eroare de agenti pltiti de sotul meu, mau determinat s nu m mai ntlnesc cu el dect dup trei luni.
130
Nu voi intra n nici unul dintre amnuntele csniciei mele. E de ajuns s stiti c, disperat si creznd c
m ador atunci cnd eram desprtiti, stul de mine si urndu-m cnd eram mpreun, m-a prsit
pentru totdeauna", de vreo cinci sau sase ori. Toate aceste desprtiri erau nsotite de scene care mi-au
otrvit tineretea de care nu m-am bucurat ctusi de putin si care a trecut att de repede nct aproape c
nici nu mi-am dat seama.
n 1800 am fcut o cltorie n Germania. Am petrecut o lun la Hamburg unde emigrantii erau crmuiti
de sceptrul doamnei de Vaudemont. Cteva stngcii nevinovate pe care le-am svrsit, scandalurile pe
care le-au iscat - att de mari nct era cu neputint s le treci cu vederea - pur si simplu m-au revoltat.
De la Hamburg, m-am dus la Altona, apoi la Miinchen, populat pe atunci de rmsitele armatei lui
Conde, unde am gsit exagerarea mpins pn la extravagant, ncepnd de atunci m-am obisnuit s nu
fiu de prerea nimnui si s am ntotdeauna propria mea prere, mi amintesc c am auzit sustinndu-se,
la Munchen, ineptia c emigrantii nu trebuiau s consimt s se napoieze n Franta dect cu conditia s
li se restituie nu numai castelele, ci si mobilele n starea n care fuseser cnd le-au prsit. Ct priveste
restituirea bunurilor, dobndirea drepturilor si satisfacerea tuturor pretentiilor, faptul devenise ceva de la
sine nteles. Poate c acele dorinte, odat mplinite, i-ar fi dezamgit, cci emigrantii se obisnuir pn
ntr-atta s tot repete c pierduser rente de sute de mii de livre, nct ajunseser s cread pn si ei
acest lucru. Nu exista conac, orict de amrt, pe care stpnul su s nu-1 regrete ca pe cine stie ce
castel mret. Am trecut prin Tirol, care mi s-a prut - dup expresia printului de Ligne - cel mai frumos
coridor al Europei. Am fcut apoi un drum pn la Verona pentru a le vedea pe surorile domnului de
Boigne, a cror existent, pn la urm, mi-a mrturisit-o, apoi ne-am rentors la Londra, unde am avut
bucuria s-mi regsesc printii, de care aceast cltorie m ndeprtase. Dac nu mi-as fi fgduit s nu
intru n amnunte, as fi avut de istorisit foarte multe lucruri legate de amrciunile si de ofensele
pricinuite
131
de manierele grosolane ale brbatului meu. Folosesc cu bun-stiint cuvntul maniere", fiindc aveam a
m plnge mai mult de forma dect de fondul felului su de a se comporta. Dup ce nduri zilnic astfel
de dispozitii capricioase, care, dac le-ai suporta doar din cnd n cnd, nu te-ar deranja, ti dai seama ct
de mult ti poti amr viata. Scielile brbatului meu m deranjar att nct s nu-mi mai rmn
lacrimi cu care s-o plng pe cea mai bun prieten a mea. Drag Mary, povestea ta n-are nevoie de
talente speciale ca s poat fi istorisit: e de-ajuns s fie veridic, asa c m voi strdui s-o redau
ntocmai.
Murindu-i fratele, lady Kingston devenise o foarte bogat mostenitoare. Acel frate lsase un fiu;
nsurndu-se ns prea trziu, copilul nu mai putuse fi legitimat. Mama, persoan interesant, murise la
nasterea celui de al doilea copil, care se prpdise si el. Tatl lady-ei Kingston nu voise s recunoasc
niciodat cstoria fiului su si nici pe copilul pe care acesta l lsase n grija surorii sale, lady Kingston.
Aceast asprime mersese att de departe, nct atta vreme ct trise btrnul, lady Kingston fusese
nevoit s-si ascund interesul pe care i-1 purta micului orfan si pe care-1 crescu cu o grij deosebit.
De ndat ce intr n posesia averii, ea se preocup de soarta tnrului Fitz-Gerald, cruia chiar propriul
su tat i lsase putinul pe care-1 avea; lady Kingston l ajut s intre n armat, l sprijini, i facilita
cstoria cu o tnr ce urma s capete o avere frumoas apoi - lucru destul de rar n Anglia -instala
aceast tnr pereche, ntr-o cas pe care contii de Kingston o aveau la Londra si unde nu locuiau
niciodat. Lordul Kingston, om slbatic si posac, nu-si prsea domeniul din Irlanda unde tria ca un
despot. Lady Kingston avea o multime de copii; grija educrii lor o adusese ctiva ani la rnd n capital,
unde familia Fitz-Gerald avea un cmin foarte plcut. Sotia era blnd, atent, sotul - prietenul, fiul,
fratele ei. Micile domnisoare Kingston crescuser pe genunchii lor. Lady Mary, fata cea mai mare, era
una dintre persoanele cele mai ncnttoare pe care le-am ntlnit vreodat. Mama sa dorea s-o scoat n
lume, dar ea refuza s ias, prefernd s-si continue studiile alturi de surorile ei.

132
Singura ei plcere era s se plimbe pe jos ori clare, iar uneori cu brisc. Lady Kingston nu vedea nici un
impediment ca domnul colonel Fitz-Gerald s-o nsoteasc. Acest obicei dura de ctiva ani, dar lady
Kingston nu bgase de seam c, ntre timp, fetita de odinioar devenise o fat ncnttoare si c
protectorul ei n-avea nici treizeci de ani. Dac ai fi cercetat cu atentie toate portretele eroilor de roman
pentru a extrage idealul de perfectiune, cred c toti acei tineri ar fi fost cu mult sub ceea ce se putea
spune despre tnrul colonel Fitz-Gerald. Chipul lui frumos, tinuta distins, fizionomia att de blnd si
totodat att de expresiv, toate acestea nu fceau altceva dect s-ti ntreasc ncrederea n nsusirile
sale sufletesti, cu totul deosebite. Colonelul grzilor era adorat att de subalterni, ct si de camarazi.
Mary venea s petreac dimineti ntregi si uneori chiar si serile cu mine. Era nsotit ntotdeauna de FitzGerald; mama ei fcea vizite, surorile stteau cu guvernantele. Colonelul avea delicatetea s-o aduc,
apoi venea s-o ia ndrt, uneori cu brisc. De ndat ce rmneam singure, ea avea ntotdeauna cte
ceva de povestit despre calittile colonelului; de altfel, nu-mi vorbea dect despre el. Eu eram mult prea
tnr si prea inocent pentru a bnui ceva. Mi se prea ct se poate de firesc s-i laude lui Fitz-Gerald
niste calitti care preau, ntr-adevr, admirabile. O iubeam mult pe Mary. M simteam mgulit c
prefera mica noastr cas din Brompton-Row, celei mai strlucite societti din Londra. Colonelul, fr
s fie muzician, avea o voce frumoas, l rugam s cnte mpreun cu noi si rdeam de ne prpdeam
cnd scpa cte un diez sau pocea cte un cuvnt italienesc; atunci se jura c ne va sili s cntm n
galic, pentru a-si lua revansa. Lady Mary se arta gata s-i satisfac dorinta si de multe ori cntau
amndoi, cum nu se poate mai frumos, vechi melodii irlandeze. Vai! Ce n-as fi dat ca acele seri, att de
plcute si care n-aveau alti martori dect pe mama si pe tata, s fi fost att de nevinovate pentru cei doi
srmani tineri, cum erau si pentru mine! Sunt convins c prima care s-a ndrgostit a fost Mary. Ea s-a
simtit
133
puternic atras de el, iar Fitz-Gerald nu si-a dat seama de pericolul care-1 pndea.
mbolnvindu-se unul dintre fiii si, lady Kingston fu chemat pe neasteptate n Irlanda. Nevoind s-o
expun pe Mary - a crei sntate era si asa destul de delicat - oboselii unei cltorii lungi si rapide,
doamna Kingston plec singur, rugndu-1 pe colonel s i-o aduc el pe Mary. Abia n aceast cltorie
fatal si ddur amndoi seama de patima care-i stpnea. Zic amndoi", fiindc sunt convins c FitzGerald n-a sedus-o pe Mary, iar aceasta nu se gndea s-1 trasc pe colonel n acel condamnabil abuz
de ncredere. Fitz-Gerald rmase n Irlanda atta timp ct sttu si lady Kingston acolo si nu se rentoarse
la Londra dect odat cu ea si cu fiica ei. n timpul acestei absente, avu loc mritisul meu. Eu i scriam,
dar ea nu-mi mai rspundea. Dup ce s-a rentors la Londra, n-a mai vrut s vad pe nimeni; iar eu nu
m puteam duce la ea. M aflam n Europa cnd am primit vestea c se mbolnvise, iar profunda ei
tristete o hotr pe mama sa s-o trimit -ca s mai schimbe aerul si s se mai distreze - la o prieten a ei,
lady Harcourt. Dar iat c ntr-o bun dimineat, Mary nu mai apru la dejun; o cutar, dar n zadar;
plria si salul, gsite pe malul rului, i fcur pe toti s cread c se necase; dar un muncitor o vzuse,
la ora cinci, urcndu-se ntr-o trsur de post. Dup dousprezece ore, lady Harcourt - cu rigoarea
zelului ei metodist - i afisase numele si semnalmentele, pe toate zidurile si n toate gazetele. Mama i
reprosa aceast crud publicitate.
- Draga mea, i rspunse lady Harcourt, fiecruia dup fapt, si rsplat! i-a facut-o cu mna ei, acum s
suporte rigorile moralei!
Vai, biata Mary! Rutatea unora, severitatea si cruzimea altora, totul a contribuit la pierderea ei!
La nceput, au crezut c Fitz-Gerald plecase din Londra, cu vreo treab, trimis de regimentul su; dar s-a
aflat n curnd c, de fapt, aceast treab n-a fost dect un pretext. Lady Kingston, persistnd n orbirea
ei, i trimise veste c fiica ei fugise, dar nu-1 gsi. Zilele trecur. Lordul Kingston si
134
fiii si, toti mai mari dect Mary, sosir din Irlanda si ncepur s-i caute pe cei doi. Dup mult
tevatur, aflar, n sfrsit, c un domn si fiul su se pregteau s se mbarce si s plece n America. Le
luar urma si-i gsir chiar n clipa n care Mary se mbrca brbteste, pentru a se deghiza ct mai bine.

Cnd lordul Kingston intr n odaia unde se aflau cei doi tineri, acestia si ascunser amndoi chipul n
palme. Mary se ls luat de ai si, fr ca nici ea, nici el s rspund la njurturile si la ocrile cu care
fuseser coplesiti, dect cu cuvintele: Da, suntem vinovati!" Mary fu adus mamei sale, dar nu i se
ngdui s-o vad. Tatl si fratii si se preschimbar n cei mai nemilosi temniceri. Ea nu ncerc s-si
ascund n nici un fel sarcina, care acum devenise vizibil. Nu se apr n nici un fel, accept, supus,
toate nedrepttile, dar cu demnitate, calm si rceal.
Izbuti s-o vad pe doamna Fitz-Gerald, plnser mpreun, iar la urm o rug s vin n ajutorul sotului
ei. Aceasta nici nu dorea mai mult; 1-ar fi primit napoi acas, cu bratele deschise. Se duse deci la el,
trimitndu-i vorb c avea un mesaj din partea lui Mary. Dar el, multumindu-i cu efuziune, i rspunse
c viata sa, nemaiputnd aduce fericire nimnui, o va consacra nefericitei victime pe care o trse n
prpastie, i datora trista consolare de a afla c lacrimile de snge pe care le vrsa nu vor seca niciodat.
La ctiva ani dup aceast catastrof, doamna Fitz-Gerald mi-a artat aceast corespondent, fiindc nu
s-a multumit doar cu un singur demers si biata femeie nu mai avea invective pentru crncenii persecutori
ai lui Fitz-Gerald si al iubitei sale. Cnd se pregtise s fug, tnrul si luase toate precautiile pentru a-i
asigura un trai fericit sotiei sale; apoi i trimise generalului o scrisoare prin care si ddea demisia si se
instala ntr-un stulet din mprejurimile Londrei, nainte ca Mary s plece, i trimisese un biletel prin
doamna Fitz-Gerald n care i spunea unde-1 putea gsi si o asigura c avea s astepte toat viata, n acel
stulet, poruncile pe care ea i le va da, dar c nu va ncerca s ia n nici un fel legtura cu dnsa, de
team ca nu cumva s-i lr>greuneze situatia. Mary fu dus ntr-o cas prsit pe care
135
tatl ei o avea n Connaught, pe trmul Atlanticului, ntr-un loc aproape slbatic, si dat n grija a dou
slugi devotate lordului Kingston. Fratele ei l provoc pe Fitz-Gerald la duel: traser de cte trei ori unul
n cellalt, dar pn la urm, fratele lui Mary observ c Fitz-Gerald se ferea cu mare grij ca nu cumva
s-si rneasc adversarul; fu silit s se bat; dar nu voia - spunea el - s mai adauge si alte necazuri la
cele pe care i le csunase doamnei Kingston si trasul lui n aer puse astfel capt duelului n care tnrul
ndjduise c-si va afla moartea. Neavnd putinta s continue acest gen de rzbunare n fata martorilor,
familia Kingston se gndi la altceva.
Mary se apropia de momentul n care trebuia s aduc pe lume aceea fiint nevinovat a crei soart o
fcea s tremure de spaim. Amenintrile o lsau rece n ceea ce privea viata ei, dar nu si viata copilului.
Una din femeile care o pzeau pru a se mblnzi. Ba, la un moment dat, se oferi chiar s salveze acea
mic fiint nevinovat, dac ar gsi pe cineva care s-o poat scoate din castel. Se va pricepe ea s nsele
vigilenta stpnului ! Mary nu mai avea pe nimeni pe lume care s-o ajute, dect pe Fitz-Gerald. Femeia
fgdui s-i duc o scrisoare. Mary i scrise deci iubitului ei s trimit un om de ncredere n satul vecin,
ca s ia copilul. Scrisoarea -cum era de asteptat - ajunse n minile lordului Kingston, care o cercet cu
atentie, l cunostea prea bine pe Fitz-Gerald pentru a sti c, pentru o astfel de treab, nu se va ncrede n
nimeni, dect n el nsusi, ntr-adevr, a dou zi, tnrul sosi la locul indicat, singur, pe jos, si deghizat.
Peste cteva ceasuri, lordul Kingston si cei doi fii ai si intrar n cmruta unde Fitz-Gerald se odihnea
pe o saltea de paie. Se zice c cei trei i-ar fi oferit un pistol ca s se mpuste; ceea ce se stie sigur e c a
pierit n acea odaie. Scrisoarea lui Mary, pe care o gsir asupra lui, precum si o miniatur a ei, fur
aduse nefericitei fete, amndou pline de sngele lui. Fratii ei se ludar ct fuseser de sireti ca s-1
poat prinde si ucide. Mary, distrus, nscu un copil mort, apoi nnebuni, o nebunie att de furioas,
nct la un moment dat trebuir s-o lege. Aceste accese de furie alternau cu perioade de total apatie, dar
de ndat ce
136
vedea vreun membru al familiei sale o apucau brusc furiile. Lumea - care la nceput fusese scandalizat
de ingratitudinea lui Fitz-Gerald - sfrsi prin a fi mai mult dect indignat de comportarea familiei
Kingston, nc nainte de aceast ultim catastrof. Ct despre doamna Fitz-Gerald, ea ceru pretutindeni
dreptate si rzbunare, pregtindu-se chiar s dea n judecat familia criminal. Dar lordul Kingston era
mult prea puternic n Connaught ca s cuteze careva s depun mrturie mpotriva lui, asa c aceast
deplorabil afacere fu nbusit. Chiar dac lordul Kingston si cei doi fii ai si izbutir s scape de

esafod, n-au scpat n schimb de hula si de rusinea oamenilor; nu m-as mira deloc ca aceast rusine
ndurat s fi determinat pe unul dintre cei doi fii ai lordului , colonelul Kingston, s rmn vreme
ndelungat n strintate.
Vedeti deci si dumneavoastr c exist romane mult mai putin tragice dect acest trist episod din viata
real.
Capitolul V
Cltorie n Scotia. - Alnwick. - Burleigh. - Marchiza d'Exeter. -Plecarea domnului de Boigne. - Domnul
duce de Berry. - Contesa de Polastron. - Abatele Latii. - Moartea ducesei de Guiche. - Moartea doamnei
de Polastron. - Superioritatea contelui de Artois asupra printului de Galles. -- Societatea lady-ei
Harington. - Lady Hester Stanhope. -Doamna Grassini. - Dragonetti. - Tarantela. - Viotti.
De ndat ce m-am rentors la Londra, domnul de Boigne m-a dus n Scotia. Voia cu orice pret s m
ndeprteze de familia mea. Ne-am oprit n Westmoreland, la sir John Legard, care s-a artat pe ct de
afectuos, tot pe att de amabil fat de mine. M-am bucurat foarte mult c am avut prilejul s-1 revd, n
Scotia, am fost primit ca unul de-ai casei de ctre ducele de Hamilton. Am petrecut o bun bucat de
vreme n casa lui, am asistat mpreun cu fiicele sale, la cursele de cai de la Edimburg, precum si la toate
serbrile pe care le-au dat. Nu stiu care din ele a observat c semnm cu un portret al reginei Mria
Stuart, aflat n palatul din Holyrood. Vorba a trecut din gur n gur, gazetele au difuzat-o si ele, si
aceast
137
asemnare, adevrat sau fals, m-a fcut s devin att de cunoscut, nct la curse sau n diverse locuri
eram tot timpul urmrit de o droaie de oameni care - dac e s spun adevrul - nu m deranjau deloc, ba
dimpotriv, chiar mi fceau plcere. Din remarcile pe care le auzeam si le rsauzeam, rzbtea o
puternic afectiune pentru our queen Mary ".
Am vizitat castel dup castel, primiti srbtoreste peste tot. Scotienii sunt oameni ospitalieri. De altfel,
fusesem la mod", la Edimburg, si cine n-a trit n societatea serioas a insularilor britanici nu-si d
seama ce important au aceste dou cuvinte: la mod". Domnul de Boigne fu mai putin posac ca de
obicei. Aristocratia - cnd avea avere si tria pe picior mare - i impunea, si vznd ct de frumos eram
primit peste tot, ncepuse a se purta mai bine cu mine. Una peste alta, aceast cltorie a constituit unul
dintre cele mai plcute momente din tineretea mea.
Rentorcndu-ne la Northumberland, ne-am oprit la Alnwick, acea resedint a ducilor de
Northumberland, att de frumoas si cu un att de bogat trecut istoric. Stpnii ei au avut bunul gust de a
o pstra asa cum era, ceea ce n-o fcea s fie chiar prea comod, n ciuda luxului fiecreia dintre odi.
Odinioar, ducii de Northumberland sunau dintr-un clopot mare ca s-si anunte vecinii c se aflau la
Alnwick si c hall-ul era deschis tuturor musafirilor care doreau s le onoreze masa. Acest gen de
invitatie a fost, cu timpul, nlocuit de alte obiceiuri. Totusi clopotul continua s sune o dat pe an, n
ajunul sosirii ducilor la Alnwick, si respectul englezilor pentru vechile obiceiuri este att de mare nct
toti vecinii, pe o distant de zece mile de jur mprejur, ddeau curs acestei invitatii, n ciuda egalittii pe
care o propag legea, Anglia este singura tar din lume care se mai supune si acum cutumelor feudale
care, n general, vd c plac. Azi, dup treizeci de ani de cnd 1-am auzit prima oar, n-as sti s v mai
spun dac acest clopot din Alnwick mai sun si acum.
Dup Alnwick, am poposit la mreata resedint a lordului Exeter, cldit de cancelarul Burleigh, sub
domnia reginei Elisabeta. Lordul Exeter tocmai se recstorise, asa c tot castelul era n srbtoare.
Nimeni nu se mai gndea la
138
prima doamn Exeter a crei viat fusese un adevrat roman. Ultimul lord Exeter l avea mostenitor pe
nepotul su Cecil, care, dup o existent mult prea monden, ajunsese, la treizeci (je ani, un blazat. Avea
un chip frumos, era destept, talentat, dar se plictisea de moarte. Unchiul su l ndemna ntruna s se
nsoare. Dar el cunoscuse prea bine lumea, trise cu o droaie de femei si nselase prea multi brbati, asa
c nu mai voia s mai sporeasc n nici un fel numrul celor ncornorati. Pe scurt, devenise excentric".
Asa li se spunea, pe atunci, brbatilor la mod, plictisiti si blazati, crora mai trziu li s-a spus dandys".

n aceast proast dispozitie, a plecat deci ntr-o bun dimineat, singur la Burleigh Hali, doar cu un
cine, un creion si un bloc de desen, dorind s colinde pitoreasca tar a Galilor. Dar cltoria lui se
mpotmoli. Ajuns ntr-un sat, la treizeci de mile de Burleigh, fu retinut acolo de farmecele unei
trncute, fata unui fermier din partea locului. Fr era frumoas si isteat. Sotia pastorului, care tinea
foarte mult la ea, se ocupase ndeaproape de educatia ei. Fata era podoaba ntregului sat, care se mndrea
grozav cu ea. Ce mai, toat lumea o luda cu gura pn la urechi pe frumoasa si isteata Sarah Hoggins.
Domnul Cecil se ndrgosti nebuneste de aceast frumusete rustic; vrnd neaprat s-1 ndrgeasc, se
ddu drept pictor, dar adug imediat c avnd unele mici economii, i-ar fi plcut s se stabileasc la tar
si s devin fermier, dac ea ar consimti s-1 ia de brbat. Cumpr deci o ferm prin mprejurimi si se
nsura cu fata, cu numele lui adevrat de Cecil.
Trecur astfel zece ani. Doamna Cecil se ocupa de ferm. Sub pretextul c se duce s-si vnd schitele si
s capete comenzi, domnul Cecil pleca destul de des de acas. Cnd se napoia, aducea ntotdeauna o
sum de bani menit s mbuntteasc traiul doamnei Cecil si s-o ajute s-si pstreze ntietatea n sat,
avnd ns grij s nu sar niciodat peste cal, si s-i dea mai mult dect i ngduia situatia ei de mic
fermier. Femeia nscu trei copii si nu se ndoi o clip de Pozitia social a brbatului ei. n sfrsit, lordul
Exeter, omul
139
cel mai mndru, care n-ar fi iertat niciodat nepotului su o asemenea cstorie, muri. Domnul Cecil,
acum marchiz de Exeter, se napoie n sat, unde petrecu cteva zile. Cum n acel moment, sotia sa nu
prea avea de lucru la ferm, i propuse o mic plimbare, ca s se mai destind. Ea consimti cu bucurie.
Unde nu s-ar fi dus ea cu Cecil? El nchirie un bidiviu zdravn, i puse o sa n spinare si o pern legat
bine pe care fermiera se asez comod, la spatele sotului ei, mergnd asa cum mergeau pe atunci toate
persoanele de categoria lor. Cecil i art sotiei sale o multime de locuinte frumoase, pe care femeia le
admir ndelung. In sfrsit, a treia zi, ajunser la Burleigh unde intrar n parc.
- Intrarea e ngduit oricui? ntreb femeia.
- Nou, da. M-am gndit s te fac stpna acestui parc. Ce-ai zice de asa ceva?
- O, as primi cu drag inim.
- Dar castelul ti-ar plcea?
- M mai ntrebi?
Tot discutnd astfel, strbtur tot parcul. La sfrsit ea spuse:
- Bag de seam, Cecil! Gluma e glum, dar uite c ne-am apropiat prea mult de cas si acusi or s ias
slugile s ne alunge cu mturoiul!
- O, n-ai nici o grij, draga mea, n-o s ne alunge nimeni.
Se oprir la usa castelului, unde i asteptau o droaie de valeti asezati la rnd.
- lat-o, le spuse el, pe stpna voastr, lady Exeter! S ascultati de ea, asa cum ascultati de mine!
- Da, milord!
Intrnd n vestibul, Sarah - care credea c viseaz - si veni n fire cnd si vzu copiii elegant mbrcati,
aruncndu-se de gtul ei. Coplesit, czu n bratele sotului ei.
- Draga mea Sarah, iat, n sfrsit, cea mai frumoas zi din viata mea!
- Oh, iubitul meu, sunt ntr-adevr fericit! strig ea.
140
Ar trebui s m opresc aici. dar constiinta m oblig s duc povestea pn la capt. Domnul Cecil si
gsise nevasta adorabil, atta vreme ct sttuse la tar, unde era ntr-adevr cea mai frumoas femeie
din sat. Transportat pe o alt scen, ea si pierdu ncrederea n sine si n gratiile ei naive; nemaisimtindu-se la largul ei, deveni stngace si ridicol, ncet, ncet, si pierdu acea prospetime a frumusetii care
motivase nebunia domnului Cecil de a o lua de nevast. Doamnele din nalta societate, care regretau
strlucita situatie pe care le-o rpise, ncepur a o sfichiui cu ironiile lor. La nceput, lordul Exeter se
simti ofensat, apoi mniat, mhnit, iar pn la urm, ncurcat. Pentru a evita unele scene penibile, nu mai
voi s-o ia cu el n lume, ncepnd s-o neglijeze, nc i mai plcea s-o vad n casa lui, unde se refugiase,
dar unde nu se mai potrivea cu decorul. Biata femeie nu stia nici mcar s porunceasc slugilor.

Neavnd ce face toat ziua, putina lectur care odinioar constituise pentru ea o adevrat recreere,
acum nu mai izbutea s-i umple timpul. Cel mai nensemnat bilet pe care trebuia s-1 scrie era un
adevrat supliciu, de team s nu fac vreo greseal. Lordul Exeter angaja pentru fiicele sale o
guvernant frumoas, dorind ca ele s fie educate cu totul altfel dect mama lor. Lucrul era firesc, dar
din pcate si fetitele si mama sufereau cumplit.
Schimbarea modului de viat avu urmri mai nti asupra copiilor; fetitele se ofilir si se mbolnvir. Pe
scurt, n mai putin de trei ani, fermiera fericit de odinioar, ajuns o mare doamn, muri de mhnire, cu
inima zdrobit - dup cum spun englezii - fr ca lordul Exeter s se fi purtat ru cu ea, ci doar prin forta
mprejurrilor. Vedeti deci c nu te poti smulge din locul unde te-ai nscut si dintre oamenii ntre care ai
crescut, fiindc, aidoma florii transplantat n alt pmnt, te ofilesti si pieri.
La putin timp dup ce m-am ntors de la Londra, domnul de Boigne mi spuse c vnduse casa n care
locuiam i m oblig s stau ntr-un hotel foarte sclivisit. Apoi m anunt c avea de gnd s prseasc
Anglia si s m lase n grija printilor mei. n fond, lucrul mi convenea, desi eram
141
totusi destul de necjit s m vd iarsi discutat de lume. A plecat ntr-o iarn, n toiul unui concert la
care invitase cinci sute de persoane; faptul binenteles c a fost comentat de toate gazetele si n toate
saloanele. Nu mai eram att de naiv, nct s cred n bunvointa semenilor mei si-mi ddeam perfect de
bine seama c situatia mea era foarte dificil. Desi m-a costat enorm, m-am oferit s-mi nsotesc
brbatul. El ns m-a refuzat categoric, dar cel putin de data asta ne-am desprtit fr scandal si am
continuat s ne scriem. M-a lsat ntr-o situatie material destul de modest, dar satisfctoare pentru a
tri n societatea pe care o frecventam. Avu totusi bunul simt de a-mi da un ordin scris, ctre bancherul
su, indicndu-mi suma pe care nu aveam voie s-o depsesc si pe care n-am depsit-o niciodat. Aceast
situatie a durat doi ani, doi ani despre care mi aduc aminte c au fost cei mai linistiti din viata mea.
Duceam o existent foarte modest. Tata era n deplintatea snttii sale fizice si psihice si se ocupa tot
timpul de fratele meu si de mine. Am nceput s ne relum lecturile si studiile si s ducem o viat foarte
rational. Fratele meu avea si el o voce foarte frumoas, asa c adesea cntam mpreun. Mai veneau si
alti amatori, printre care trebuie neaprat s-1 pomenesc pe ducele de Berry1. Acesta se stabilise la
Londra unde ducea o viat prea putin demn de rangul su si nc si mai putin demn de necazurile care1 asaltau din toate prtile. Societatea lui obisnuit era cea a femeilor creole fat de care si permitea
unele gesturi cam prea familiare. Lucrurile nc ar mai fi mers de bine, de ru, dac s-ar fi petrecut n
mediul francez, dar, din pcate, se ndrgosti de o englezoaic de moravuri usoare, care-1 tra la curse,
n trsura ei, si pe care o nsotea mai tot timpul la Oper, unde se aseza la parter, alturi de ea. Uneori,
cnd multimea l nghesuia prea tare, lsa orice rusine la o parte si se refugia n loja mea sau a altora. La
iesire, o auzeam ns pe demoazela sa care striga ct o tinea gura: Berry! Berry!", cernd n felul acesta
s le vin trsura.
1 Charles, duce ele Berry (1778 - 1820), cel de al doilea fiu al lui Carol al X-lca, cstorit cu MaricCarolinc de Bourbon-Sicilc, fiica lui Francisc I, regele Celor doua Sicilii. Ducele de Berry a murit tnr,
asasinat de un oarecare Louvcl.
142
Ducele de Berry o lua adesea razna n discursurile sale, de altfel la fel ca si n faptele sale, lsndu-se
mult prea des prad mniei, dovad c nu era ctusi de putin stpn pe sine. Astea erau cusururile. Acum
v voi arta si reversul medaliei. Ducele de Berry era inteligent, amabil, bun si vesel; era darnic, generos
si totusi destul de chibzuit. Cu un venit mediocru, pe care l primea din partea guvernului englez si cu
niste gusturi cam prea costisitoare, n-avea totusi nici mcar un sol datorie. Atta vreme ct avea bani,
punga i era deschis ct mai larg cu putint, ajutnd n dreapta si-n stnga; cnd nu mai avea un sfant,
se lipsea de tot pn n clipa cnd punga i era din nou plin. Cu toate ciudteniile sale, era un om de
treab. Cred c ar fi fost un suveran foarte primejdios, desi era singurul din familia sa n stare de acte
generoase. Cu toate c mi-e greu s-o spun, m vd totusi obligat s mrturisesc c nu era prea curajos.
Nu pot concepe acest lucru, fiindc nsusirea asta prea anume fcut pentru el, cci i scpau tot timpul
expresii - dovada unor sentimente deosebite - care i-ar fi plcut pn si lui Henric al IV-lea. Dac totusi

a dat dovad de slbiciune - lucru ce nu poate fi pus la ndoial - apoi acesta este rezultatul educatiei
deplorabile a printilor nostri. Fratele lui, mai putin distins dect el, sub toate aspectele, a scpat totusi de
aceast trist fatalitate. Legea privind datoriile fcute n strintate expirnd, si contele de Artois
plictisindu-se att la Edimburg ct si n mprejurimile sale, se ntoarse si se stabili la Londra. Numai c
n timpul sederii sale n Scotia, n jurul lui se petrecuser mari schimbri. Contele de Artois era, de multi
ani, foarte atasat de doamna de Polastron. Ea l iubea cu patim, dar nu pentru c era ce era. Cci
datorit influentei exercitat de ea a jucat printul acel rol att de putin onorabil n timpul Revolutiei.
Locuind, n mod public, la el, aceast legtur devenise un lucru att de obisnuit, nct ncetase de fnult
s mai scandalizeze pe cineva.
De ndat ce sosise la Holyrood, contele de Artois, care nu era ctusi de putin credincios, se vzu
inoportunat de zelul cu care catolicii din Scotia se strduiau s-i ofere slujbe peste slujbe, pe la diverse
biserici. La nu stiu ce mare srbtoare se
143
,xvzu obligat - la insistentele lor - s strbat douzeci de mile pentru a petrece cinci sau sase ore n
capela nu stiu crui mare senior din tinut. Plictisit de moarte de astfel de corvoad, dori s aib un
duhovnic care s-1 reprezinte. Doamna de Polastron i scrise doamnei de Laage s-i caute un preot care
s stie s fac o slujb, dar s fie de provenient foarte modest ca s nu aib pretentia s fie poftit n
salon, contele de Artois dorind ca duhovnicul s stea la mas cu valetii si. Doamna de Laage se adres
domnului de Sabran, iar acesta i rspunse:
- Treab e ca si rezolvat, am gsit un preot modest, biatul unui portar de-al meu. E tnr si destul de
chipes; sunt sigur c nu va face nici un fel de mofturi, fiindc nu e tipul de om de care s te jenezi.
Apoi i se explic tnrului abate Latii - asa se numea -despre ce anume era vorba. Cum el accept cu
bucurie, l fcur pachet si-1 trimiser la Edimburg unde ncepu a-si face meseria.
Ducesa de Guiche - dup cteva aventuri - sfrsi prin a se atasa foarte serios de domnul de Riviere,
simplu scutier al regelui. Libertatea din timpul emigratiei l ajutase s se apropie de ea: de altfel i era
foarte devotat. Ducesa prsise Polonia, unde sttea cu tatl ei, ducele de Polignac, venise la Londra,
fusese trimis n Franta de contele de Artois pentru a lua legtura cu Primul Consul, esua, trecu n
Germania, de acolo napoi la Londra si pn la urm ajunse la Holyrood, destul de bolnav. Cum boala
se nrutti, domnul de Riviere ddu fuga la ea. Pn la sosirea acestuia ns, tnrul abate Latii nu-si
pierduse vremea de poman. Cstigase ncrederea ducesei si acum o manevra cum voia el. Domnul de
Riviere nu fu admis dect ca s vad cu propriii si ochi schimbarea survenit n sufletul bolnavei;
fiindc de Riviere o iubea, fcu tot ce-1 rug ea, renunt la tot ceea ce i-ar fi putut displcea si fu primul
care adopt acel regim de viat de o devotiune ridicol si meschin care a devenit mai apoi tipic la
Curtea restrns a contelui de Artois. Doamna de Guiche a ptit la fel. Doamna de Polastron, de fat la
moartea verisoarei sale, profund impresionat de puterea de convingere a acelui preot,
144
sj-a ncredintat inima si sufletul abatelui Latii. Contele de Artois nc nu aflase nimic si totusi, tot
regretnd-o pe ducesa de Guiche, si btea joc de sclifoselile tnrului pop si de boscorodeala" - zicea
el -a lui de Riviere, la moartea ducesei. Cam asa gndea printul, cnd sosi la Londra. Starea doamnei de
Polastron, bolnav de piept, se nrutti; si asa cum se ntmpl de obicei, n aceast boal, doamna avu
unele capricii destul de costisitoare. Nemaiajungndu-i banii, domnul du Theil, intendentul contelui de
Artois, invent un sistem nou de a spori veniturile stpnului su. Cum primea destul de des emisari din
Franta, se gndi si recurse la un plan, destul de ingenios: rspndi zvonul unei rscoale ce se pregtea n
Vandeea si n Bretania, izbutind astfel s smulg cteva mii de lire sterline de la guvernul englez. Ddu
dou sau trei sute de lire unui nenorocit, care fu mai apoi mpuscat, undeva, pe coasta englez, iar
capriciile doamnei de Polastron nghitir restul. Nu stiu dac printul s-a pretat la toat aceast
escrocherie; sunt ns sigur c a nchis ochii si a tolerat-o, fiindc aceast manevr repetndu-se de trei
ori ntr-o lun, era cu neputint ca el s nu stie nimic; domnul Windham, care a descoperit nselciunea,
a si avut de altfel o discutie destul de aprins cu el. Binenteles c toate aceste amnunte le-am aflat de la

domnul Windham. Asa c secretul n-a mai fost secret. Emigrantii francezi din Anglia ncepuser a se
obisnui cu ideea c trebuie s-si nsuseasc banii acestei tri, prin orice mijloace.
Doamna de Polastron se stingea ncet. Contele de Artois si petrecea toat ziua lng ea. Casele de
nchiriat din Londra sunt prea mici ca s poti locui mpreun cu cineva, dar cei doi stteau pe aceeasi
strad, n fiece zi, la prnz, cpitanul grzilor sale l nsotea pe conte pn la usa doamnei de Polastron.
Venea apoi s-1 ia la cinci si jumtate, pentru mas, i-1 aducea ndrt la sapte, unde rmnea pn la
unsprezece noaptea. Acele lungi ceasuri din zi si din noapte le petreceau w doi. Doamna de Polastron care nu putea vorbi prea mult fiindc obosea repede - l ruga s-i citeasc ceva din crtile sfinte. La
nceput, aceast treab o fcu printul, dar, cu timpul,
145
fu lsat n seama abatelui Latii. Acesta, dup ce citea ce avea de citit, ncepea s comenteze textul.
Contele era mult prea mhnit ca s nu asculte, chiar cu oarecare respect, cuvintele ce preau s-o
linisteasc mult pe bolnav. Pn la urm, izbuti s-1 converteasc si pe el, si nc att de deplin, nct
doamna, nainte de a-si da duhul, l apuc pe print de mn si punnd palma acestuia n palma abatelui,
i spuse acestuia din urm:
- Printe, iat-1! Ti-1 ncredintez, te rog s ai grij si s veghezi asupra lui! Apoi, adresndu-se printului,
i spuse: Dragul meu, urmeaz ntocmai nvtturile abatelui ca s fii si tu tot att de linistit ca si mine n
clipa n care vei veni s m ntlnesti!
In odaie se aflau o multime de persoane care fuseser de fat la aceast scen, ntre altii, cavalerul de
Puysegur care mi-a si povestit-o. Apoi doamna de Polastron si lu rmas-bun de la toat lumea, fr s
sufle o vorbulit despre scandalul pe care-1 iscase felul ei de viat. Pe urm adormi: nu mai rmaser
lng ea dect printul si abatele. Peste putin se trezi, si lu doctoria, apoi muri. Abatele nu-si pierdu
vremea cu fleacuri; l tr dup sine pe contele de Artois la biserica din King-Street, l tinu acolo cteva
ceasuri, l spovedi, iar a doua zi l mprtsi, ncepnd din acel moment, ncepu a-1 domina n asa
msur, nct numai ct se uita la el si-1 si fcea s schimbe imediat vorba. Latii ncetase s mai
mnnce cu valetii nc de cnd plecase din Edimburg; acum nu numai c mnca la masa printului, dar
acesta si schimbase si atitudinea fat de el. Din foarte liber cum fusese, devenise de o rigoare extrem.
Domnul de Riviere, care se abtinuse, din scrupul, s devin si el astfel, i se altur si ncepu s-i tin
hangul. Contele de Artois, el nsusi stnjenit de schimbarea sa, se bucur nespus c izbutise s fac un
prozelit si s intre amndoi pe aceeasi poart ce urma s-i scoat pe drumul pe care-si propuseser s-1
urmeze mpreun, cu aceeasi fervoare, nainte ca boala doamnei de Polastron s-1 absoarb cu totul pe
conte, acesta mai iesea din cnd n cnd n lume. Cel mai des l ntlneam la doamna Harington, unde
mi petreceam vremea. Sttea adesea de vorb cu printul de Galles si, desi situatiile
146
lor erau att de deosebite, contele de Artois si domina mai ntotdeauna ruda englez. Avea o atitudine
att de nobil, era att de politicos si de mare senior, nct bietul print de Galles narea a fi doar o
caricatur a lui. Avea si englezul maniere frumoase, dar acestea erau doar simple maniere", dobndite
prin educatie, pe cnd cele ale contelui erau nnscute. La fel si chipul su care - desi poate mai putin
frumos dect cel al englezului - avea mult mai mult demnitate si gratie. Tinuta, vesmintele, felul de a
intra sau de a iesi din camer, toate acestea erau incomparabile, mi aduc aminte c odat, cnd sosi
contele de Artois si fcu o reverent n fata lady-ei Harington, ducele de Berry, care se afla lng mine,
spuse:
- Ct trebuie s fie de fericit c arat astfel! Cu o asemenea nftisare, ntotdeauna jumtate din treab e
ca si fcut!
Era o glum, dar, n fond, avea dreptate. Adevrul e c n epoca aceea, contele de Artois arta minunat,
mult mai bine chiar dect arta n tinerete. Pe vremea aceea nu frecventa societatea francez. Primea, din
cnd n cnd, pe unii oameni si oferea cte o mas. n ziua de Anul Nou, de Sfntul Ludovic, de sfntul
Carol, femeile i scriau. El trimitea tuturora cte o carte de vizit si le vizita pe cele pe care le cunostea.
L-am vzut, astfel, de trei sau de patru ori, la mama acas, dar de la distant. Noi n-o frecventam pe
doamna de Polastron, iar asa ceva nu se putea ierta.

Am vorbit mai nainte de salonul lady-ei Harington. Era singurul unde lumea bun se aduna destul de
des - sigur, nu fr a fi invitat - dar ntr-un mod mult mai apropiat si mai plcut dect la celelalte. Lady
Harington fcea cte treizeci de vizite ntr-o singur dimineat si lsa la usa persoanelor vizitate invitatia
de a pofti, seara, la ea. Drumurile odat isprvite, strbtea de mai multe ori Bond Street si-i culegea pe
cei care se plimbau pe acolo. Aceast treab se repeta de trei-patru ori pe sptmn si, cum societatea
era mai ntotdeauna aceeasi, sfrsi prin a alctui un fel de coterie. Instinctul meu de sociabilitate
francez m ndemna s prefer alte cercuri Pe care le ntlneam n alte case. Dar lady Harington m
147
coplesea cu atentiile si apoi m sinteam nemaipomenit de bine la ea.
n casa ei m-am mprietenit cu lady Hester Stanhope care, mai apoi, a jucat un rol att de bizar n Orient.
Lady Hester era fata surorii domnului Pitt, pe care ciudteniile sotului ei, lordul Stanhope, o fcuser s
moar de mhnire. Aceleasi ciudtenii o aruncaser pe fata ei mai mare n bratele spiterului din satul ce
se nvecina cu castelul Stanhope. Domnul Pitt, pentru a o scpa pe lady Hester de o soart asemntoare,
o luase la el. Fcea onorurile unei case srccioase pe care bruma de avere cu care plecase de acas
abia i ngduia s-o tin. n momentele cnd nu putea primi pe nimeni, domnul Pitt fcea pe doamna de
companie a nepoatei sale, rmnnd, cu o nesfrsit complezent, pn la patru sau cinci dimineata la
niste baluri unde se plictisea de moarte. L-am vzut, adesea, asezat ntr-un colt si asteptnd cu o rbdare
demn de laud ca lady Hester s se ndure si s pun capt supliciului bietului om.
Nu voi spune ce anume a determinat-o pe lady Hester s se expatrieze, pentru c nu stiu. Am auzit totusi
soptindu-se c din pricina mortii generalului Moose, ucis n btlia de la Corogne; dar asta s-a petrecut
dup plecarea mea, iar eu nu vreau s istorisesc dect ceea ce stiu dintr-o surs absolut demn de
ncredere, n epoca despre care v vorbesc, lady Hester era o fat frumoas, de vreo douzeci de ani,
nalt, bine fcut, iubind balurile, succesele de orice fel, nu prea cochet, avnd o nftisare destul de
hotrt si niste idei destul de bizare, care nu treceau totusi dincolo de ceea ce s-ar putea numi
originalitate. Pentru o Stanhope (unde toti erau nebuni), fata era nssi ntruchiparea ntelepciunii.
Pe vremea aceea, cntam destul de des mpreun cu doamna Grassini. Era prima cntreat care fusese
primit la Londra ca o persoan din lumea bun, cci, la talentul cu totul deosebit pe care-1 avea, se mai
aduga si o frumusete uluitoare. Isteat din fire, stia s se comporte admirabil peste tot unde era invitat.
Ducele de Hamilton o introduse n societatea surorilor sale. Contele de Fonchal, ambasador n
148
portugalia, ddu n cinstea ci cteva serbri grandioase la care toat lumea voi s mearg. Nu numai c
era invitat la concerte si la toate celelalte reuniuni, dar era poftit chiar si n unele cercuri nchise.
Actrit excelent, metoda ei de a cnta era admirabil. Ea e cea care a pus n valoare vocea de contraalto care aproape c a alungat din teatru sopranele, singurele apreciate pn atunci. Primul mare talent
care a posedat o asemenea voce, a adus o adevrat revolutie n muzic.
Muzicianul cel mai deosebit pe care 1-am ntlnit vreodat a fost Dragonetti. Era, pe atunci, n apogeul
prodigiosului su talent cu care dominase, ngenunchease, mblnzise - dac m pot exprima astfel - acel
instrument urias si grosolan, numit contrabas, fcndu-1 s cnte dumnezeieste. Scotea din cele trei
strune groase ale acelui instrument, pe care abia le atingea cu degetele, niste sunete uluitoare, ajungnd
la o executie care aproape c tinea de domeniul miraculosului, mi amintesc c, la sfrsitul unui mare
concert, dat la contele de Fonchal - dup ce grosul invitatilor plecase - am rmas un grup restrns, ca s
cinm. A nceput s se vorbeasc despre dansurile nationale si despre tarantele. Fiica ambasadorului
nostru la Neapole le dansa foarte bine, dup cum le dansasem si eu odinioar. Toat lumea ne ndemn
s dansm. Viotti se oferi s ne cnte, dar nu cunostea prea bine melodia. Dragonetti o cnt, iar noi
dou ncepurm s jucm. Viotti ncepu a cnta si el, iar Dragonetti l acompania. Cnd simtirm c nu
mai putem rsufla, ne asezarm. Viotti si isprvi sarcina lui de menestrel, improviznd o variatiune
ncnttoare. Dragonetti o repet la contrabas. Violina ncepu o variatiune mult mai dificil, dar cellalt
o execut fr greseal. Atunci Viotti strig:
- Asa va s zic! Ia s vedem dac mai poti repeta si asta!

i cnt cea mai dificil variatiune cu putint, pe care Dragonetti o reproduse cu aceeasi perfectiune.
Aceast ntrecere amical continu - spre bucuria noastr - pn n clipa n care Viotti, aruncndu-si
vioara pe mas, strig:
149
- Ce vreti, ori are pe dracul n el, ori n contrabas!
Era, pur si simplu, uluit. Dragonetti n-a avut nici un predecesor, nici - pn n prezent - pe careva n stare
s-1 imite.
Capitolul VI
Certuri ntre episcopi. - Cei treisprezece. - Moartea contesei de Rothe. - Regretele arhiepiscopului de
Narbonne. - Rspunsul contelui de Damas. - Pozzo di Borgo. - Rivalitatea sa cu Bonaparte. - Edouard
Dillon. - Calomnii despre Maria-Antoaneta. - Duelul. - Un cuvnt al contelui de Vaudreuil. - Pichegru. Familia Polignac. - Moartea ducelui de Enghien. -Prsesc Anglia.
n urma rezultatelor Concordatului, lumea emigrantilor francezi ncepu s se agite. Episcopii, care pn
atunci triser n bun ntelegere, ncepur a se certa n legtur cu demisiile cerute de Pap. Episcopul
de Comminges, unchiul meu , si episcopul Barral din Troyes, devenir sefii celor care li se supuser.
Altii erau condusi de arhiepiscopul Dillon din Narbonne, si de episcopul Bethizy, din Uzes.
Animozitatea si ura dintre ei ajunseser n punctul culminant. Cei care nu voiau s-si dea demisia
ntruneau, la Londra, majoritatea. Erau treisprezece si-si ziceau, cu mndrie, Cei treisprezece".
Doamna de Rothe, care-si pstrase intact violenta, cu toat vrsta ei naintat, nu vorbea despre ei dect
numai sub acest nume. i fcea scene tatei pentru c acesta tinea cu fratele su si i-o spunea cu glas tare
si fr ocolisuri. Emigrantii care doreau s se rentoarc n Franta erau cei mai violenti n ceea ce
priveste limbajul, urmrind astfel s-si ascund planurile, si n vreme ce-si fceau bagajele, strigau ct i
tineau bojocii mpotriva dezertorilor care o sterseser n ajun si mpotriva a tot ceea ce se petrecea n
Franta, n aceast situatie, orice gnd, orice demers, orice vorb rezonabil prilejuiau adevrate furtuni.
Episcopii demisionari si fcuser la nceput planul - dup ce dduser ascultare Papei - s se tin tari pe
pozitie si s nu se ntoarc n Franta. Dar toti cei din jur le fcur viata att de grea, nct nu mai putur
150
tezista, si aceast pozitie ddu o greutate deosebit unei scrisori prin care domnul de Portalis i ruga s
vin n ajutorul Bisericii. Dup prima furie prilejuit de plecarea unora dintre ei5 patimile se potolir si,
Cei treisprezece" nemaifiind o majoritate, pentru c unii plecaser, devenir mai putin violenti.
Arhiepiscopul din Narbonne si doamna de Rothe si reluar vechile obiceiuri si avur din nou ncredere
n tata, care era foarte atasat de ei. Nu m pot abtine s nu vorbesc despre moartea doamnei de Rothe.
Biata femeie se afla pe ultima treapt a unei lungi si dureroase boli, care avea ca urmare o complet
disolutie a sngelui, si ascunsese tot timpul suferinta, fat de arhiepiscop, ca s nu-1 tulbure si-i fcea,
n mod constant, onorurile salonului ei, pentru ca el s nu simt nici un fel de schimbare n jurul su, nici
un fel de plictiseal, n ultima zi a vietii sale, l rug pe tata s vin s mnnce la ea. Comesenii ei
obisnuiti, episcopii, trebuiau s se duc s ia masa la Wanstead, la printul de Conde1, iar ea nu mai avea
putere s vorbeasc destul de tare ca s fie auzit de arhiepiscop care, cu vremea, surzise de-a binelea.
Se servir stridii, care i plceau foarte mult. Arhiepiscopul insist s mnnce si ea: doamna de Rothe i
fcu pe plac si gust una, apoi i spuse, cu glas abia auzit, tatlui meu, pe care-1 tutuia:
- Drag de Osmond, te rog s nu-1 lasi s se ntind prea mult cu masa. M tem s nu i-o tulbur!
Pe urm, ncepu s discute despre unele lucruri care-1 interesau pe arhiepiscop. Dup desert,
arhiepiscopul obisnuia s treac n odaia sa. De ndat ce acesta intr n camera lui, ea spuse:
- Ah, drag de Osmond, de cnd asteptam acest moment, nchide usa de la odaia lui, rsuceste cheia si
sun repede...
n cteva clipe, si fcu aparitia un servitor:
- Trimite-1 pe Guillaume la domnul arhiepiscop s-1 tin de vorb, s fac ce-o sti, dar s nu-1 lase s
vin aici!
1 E vorba de Louis-Joseph, print de Conde (1736 - 1818), unul dintre primii Printi care au emigrat n
1789.n 1792, a organizat armata revolutionar zis armata 'ui Condc".

151
Aceste cuvinte fuseser rostite cu destul vioiciune; apoi, adresndu-se tatei, i spuse abia soptit:
- La vrsta mea, emotiile nu mai fac doi bani, iar eu sunt pe duc...
- Nu credeti c ar trebui s trimitem dup medic?
- Dragul meu, medicul nu m mai poate ajuta! Mai bine trimite repede dup un preot, e mult mai
convenabil pentru arhiepiscop!
La zece minute dup ce-i poruncise tatei s ncuie usa n urma arhiepiscopului, btrna doamn de Rothe
ncetase s mai respire. Arhiepiscopul rmase cu convingerea c murise n somn. De altfel, 1-am si auzit
zicnd adesea:
- Cea mai mare consolare a mea e s stiu c n-a suferit si c nu si-a putut prevedea sfrsitul!
Iat un gen de devotament de care numai o inim de femeie e n stare.
Arhiepiscopul o iubise pe doamna de Rothe; i era necesar, cci, o dat cu ea, pierdea o obisnuint de
peste cincizeci de ani, asa c o regreta sincer, n ziua n care o nmormntar, el veni la noi. n clipa
sosirii era foarte tulburat; asta nu-1 mpiedic ns s mnnce zdravn si cu poft. Dup mas, gsi un
volum de Voltaire, care zcea pe o msut, ncepu s vorbeasc despre relatiile si despre certurile dintre
ei, despre mpcrile, apoi despre operele lui, care iscaser atta zarv cnd apruser. Ne recit un cnt
ntreg din Fecioara, poem care fcu cinste memoriei sale. Iat cum stiu brbatii s regrete persoanele
care le-au consacrat ntreaga lor viat. Asta se numeste - dup mprejurri - fie trie de caracter, fie
resemnare.
Cam tot n acea epoc, m aflam, ntr-o zi, la doamna du Dresnay. Domnul de Damas (cunoscut sub
numele de Damas cel galben), atasat pe lng printul de Conde, fcu o diatrib legat de ultima violent
exercitat asupra emigrantilor ce se napoiaser n Franta. Doamna du Dresnay - care totusi nu s-a ntors
dect n 1814, dar care avea destul umor pentru a-i ngdui unele impertinente - i spuse destul de sec:
- Domnule de Damas, cnd cineva e mbrcat att de elegant cum esti dumneata acum, cnd ai o
cabriolet care te asteapt n fata usii mele, cnd locuiesti, esti hrnit si ngrijit asa cum esti dumneata la
Wanstead, n-ai dreptul s strigi
toile", mpotriva unor bieti oameni care s-au dus s caute oriunde bucata de pine pe care n-o pot mnca
aici!
- Dar, doamn, e vina lor! Nu stiti ce-a fcut regele pentru ei?
- Nu stiu, nu stiu!
- Doamn, le-a ngduit s munceasc fr a se aduce prejudicii rangului lor.
Am uitat s v spun c, nainte de a m mrita, l vedeam foarte des pe Pozzo1, acas, la printii mei.
Dup aceea, cumplita gelozie a domnului de Boigne, care suspecta pe toat lumea, pn si pe tata, ba
chiar si pe cinele meu, mi-a interzis orice relatii sociale, asa c nu mai vedeam lumea, dect ca printr-o
lantern magic. De altfel, Pozzo sttuse vreme ndelungat la Viena, unde fusese nsotit de lordul
Minto, patronul si prietenul su. Aceast prietenie luase nastere n epoca n care lordul Minto - pe atunci
sir Gilbert Elliot - fusese vice-rege n Corsica si unde Pozzo i era consilier si ministru. Avea, de
asemenea, legturi foarte strnse si cu unchiul meu Edouard Dillon. Acesta din urm comanda un
regiment irlandez, n slujba Angliei, care ocupase Corsica.
Cnd fortele britanice evacuar insula, Pozzo fu obligat s plece, partidul francez fiind n minoritate. De
altfel, cred c prea putin i psa lui Pozzo, n acea epoc, de partidul francez sau englez; el nu se interesa
dect de partidul din care nu fcea parte Napoleon Bonaparte. Cei doi veri se ndeprtaser unul de
cellalt. Dup foarte strnsa legtur dintre ei, din tinerete, urmase o ur crncen iscat de ambitie. Pe
atunci, fiecare din ei nu urmrea dect s fie mare si tare n Corsica, lucru pe care nu-1 puteau izbndi
dect dac unul din ei l dobora pe
' Charles-Andre Pozzo iii Borgo (1764 - 1842), diplomat de'origine corsican, carc a intrat n slujba
tarului Alexandru I, pe care 1-a determinat s participe la '"frngerea lui Napoleon Bonaparte.
153
cellalt. Cred c Pozzo n-a apelat la englezi dect numai pentru c Bonaparte s-a declarat revolutionar.
Poate c, dup asta, Pozzo o fi devenit ntr-adevr absolutist, dar n acea epoc era foarte liberal, ba as

zice mai curnd republican. Poate c, pe vremea aceea, Pozzo se putea socoti rivalul lui Bonaparte; dar
aceast idee, odat intrat n capul lui de corsican ncptnat, nu 1-a mai prsit si a continuat s se
socoat rivalul vrului su chiar cnd acesta a ajuns prim consul si mai apoi mprat. Era mult prea
viclean pentru a-si manifesta pe fat aceast ur, dar ea clocotea n creierul lui si nu-i ddea pace nici
mcar o secund. Cred c s-ar fi dus si pn n fundul iadului dac ar fi stiut c gseste acolo dusmanii
lui Bonaparte de care avea atta nevoie, n acea epoc, sttea mai mult pe la noi, trecnd n mod
alternativ de la descurajare si de la cea mai profund tristete, la niste ndejdi exagerate si la accese de o
veselie nebun, dar ntotdeauna spiritual, interesant, amuzant, ba chiar si elocvent. Limbajul su, cam
ciudat si plin de imagini, avea ceva pitoresc si neasteptat care-ti nflcra imaginatia, iar accentul lui
strin contribuia si el la originalitatea formei n care se exprima. Era un om extrem de plicticos.
Comportarea lui nu cptase nc acel aplomb, pe care i 1-au dat mai trziu succesele obtinute. i apoi,
erai mai putin socat s vezi un mic corsican care nu stie s se foloseasc de uzantele obisnuite, dect s1 vezi dezvluindu-si comportrile grosolane n cadrul ambasadelor.
Edouard Dillon 1-a pus n legtur cu domnul de Artois. Pozzo si-a dat imediat seama cam cu ce fel de
om are de-a face si n vreme ce printul credea c se asigurase de un agent, Pozzo nu vedea n el dect un
instrument de care urma s se serveasc n interesul, ambitia, sau, mai curnd, ura sa. Numai c acest
instrument i se pru prea putin incisiv si ne mrturisi - cu mult amrciune - de ct de putin folos i era
aceast relatie.
Edouard Dillon - despre care v-am mai vorbit - era fratele mamei. Fusese mult vreme cunoscut sub
numele de Dillon cel Frumos". Cronica acelor vremuri 1-a desemnat ca pe unui din amantii pe care
gurile rele i 1-ar fi atribuit reginei.
154
Iat de fapt pe ce anume s-a bazat aceast presupunere: gdouard Dillon era deosebit de frumos, foarte
fudul si deci foarte la mod". Fcea parte din cercul intim al doamnei de Polignac si probabil c adresa,
din cnd n cnd, reginei, cte unul din acele complimente pe care le primeste, ndeobste, orice femeie
frumoas, ntr-o zi, repeta alturi de ea figurile unui cadril pe care urma s-1 danseze la balul urmtor.
Dar iat c pli brusc si lesin. Fu imediat ntins pe o sofa, iar regina svrsi imprudenta de a-i pune
mna pe piept ca s vad dac-i mai bate inima. Edouard si reveni. Se scuz pentru starea de slbiciune
pe care-o avusese si mrturisi c, de teama de a nu ntrzia la ora stabilit de regin, plecase din Paris
fr s pun nimic n gur, c - din pricina ndelungatei suferinte n urma unei rni pe care o cptase la
cucerirea Grenadei - asemenea stri de slbiciune l apucau adesea, mai ales atunci cnd nu mnca.
Regina porunci s i se dea o ceasc cu sup, iar curtenii, gelosi pe succesul tnrului, i scoaser vorbe
c s-ar avea bine cu regina. Acest zvon fu si nu fu crezut la Curte, n schimb fu crezut de ntreg orasul
cnd, n ziua de Sfntul Hubert, toat lumea l vzu pe tnrul Dillon strbtnd Parisul, n caleasca cu
opt cai a reginei. Adevrul e c tnrul czuse de pe cal, la vntoare, si-si rupsese, pentru a doua oar,
bratul. Cum nu se afla la fata locului dect trsura reginei, ea porunci vizitiului s-1 duc acas pe
unchiul meu, apoi s se ntoarc - asa cum fcea de obicei - cu trsura regelui, cci a ei nu era dect de
etichet. Se prea poate ca multe din istoriile puse n seama reginei s fi fost neadevrate, dup cum se
poate foarte bine si invers. tiu, de asemenea, c unchiul avusese un duel care iscase destul vlv.
Lund masa la nu stiu ce ministru, un provincial, al crui nume 1-am uitat, i-a zis peste mas:
- Domnule Dillon, pentru ce sunt vasele acelea mici? Edouad, care discuta cu vecina sa, rspunse sec:
- Pentru ovz.
- Am s v trimit si niste paie de ovz, spuse cellalt care habar n-avea c vasele cu ovz erau o mncare
la mod.
Edouard nu-si ntrerupse discutia, dar, dup-mas, si ddu ntlnire cu provincialul, a doua zi destul de
trziu,
155

pentru c nu-i plcea s se scoale cu noaptea n cap. Adversarul sosi la el la ora indicat. Dar Edouard
nc nu isprvise cu mbrcatul; si ceru scuze si continu s se mbrace cu o grij deosebit. Tot
dichisindu-se, spuse:
- Domnule, dac n-ati ales nc locul, as prefera s mergem n pdurea Vincennes. Iau masa la SaintMaur si as vrea s ajung la vreme...
- Cum, domnule dumneavoastr credeti c...
- Sigur, domnule, dup ce isprvesc cu dumneavoastr, m duc s iau masa la Saint-Maur; i-am promis
nc de ieri acest lucru doamnei X.
Bnuiesc c atta aplomb probabil 1-a intimidat pe bietul om att de tare, nct s-a ales cu o lovitur
serioas de sabie, iar unchiul meu s-a dus s ia masa la Saint-Maur, asa cum fgduise; binenteles c, a
doua zi, toate amnuntele au fost cunoscute de ntreg Parisul.
n epoca despre care v vorbesc - 1803 - Edouard, nemaiavnd de mult vreme pretentia c ar mai fi un
brbat tnr, devenise un om de treab, care se comporta foarte la locul lui. Un englez, ntrebndu-1 ce
se ntmplase cu Dillon cel Frumos", el i rspunse:
- A fost ghilotinat!
Era foarte spiritual si cunostea la perfectie toate dedesubturile vietii. Fusese foarte atasat de contele de
Artois, ca gentilom al Camerei nc de pe vremea cnd acesta si alctuise propria sa Curte si continuase
s rmn foarte apropiat de el, desi nu fusese niciodat poftit la masa lui. Regimentul irlandez pe care-1
comandase l solicitase vreme de ctiva ani. Mai trziu, l ncredintase fratelui su Frank Dillon, fostul
su locotenent-colonel. Apoi se nsura cu o creol din Martinica, a crei avere considerabil i ngdui s
aib o cas pe msur, la Londra, unde att contele de Artois ct si ceilalti printi luau adesea masa. ntruna din zilele anului 1804, m aflam si.eu la una din aceste mese, mpreun cu contele de Vaudreuil.
Bonaparte tocmai se declarase mprat, nselnd astfel sperantele pe care emigrantii si le fcuser n
legtur cu planurile sale burboniste. Nimeni nu discuta dect despre sansele pe care
156
mai toti le pierdeau datorit acestei mriri. Unii socoteau c ar f, putut ajunge maresali ai Frantei, altii,
cavaleri ai diverselor ordine, cte unii socoteau c ar fi putut ajunge chiar conetabili! n sfrsit, domnul
de Vaudreuil ridicndu-se, ntorcndu-se cu spatele spre semineu si sltndu-si poalele jiletcei, ne spuse
pe un ton doctoral:
- titi ce-mi dovedeste asta? C, n ciuda reclamei pe care ne strduiam s-o facem acestui Bonaparte, nu-i
altceva dect o pramatie nendemnatic!
M abtin de la comentarii. Dup pacea de la Amiens, domnul de Boigne se duse n Franta si ncepu a m
zori si pe mine s vin dup el. n afar de faptul c nici nu m gndeam s plec, socoteam c aveam
motive destul de temeinice s m aflu cat mai departe de o tar sortit unor noi catastrofe. tiam c se
pregtea o nou rsturnare a regimului si c n fruntea acestei intrigi se afla Pichegru. Nu el ne mrturisi
aceste indiscretii; Pichegru era prudent si dibaci. Tria singur, lipsind adesea din Paris, ca s reapar pe
neasteptate pretextnd c fcuse un drum complet lipsit de important si dnd tot timpul impresia unuia
care, neavnd ce face, tia frunze la cini, ntr-o zi, plec n periculoasa sa expeditie; din nefericire
pentru el, trebuia s fie urmat de domnii de Polignac. Acestia ns actionar n mod diferit. Fcur o sut
de vizite ca s-si ia rmas bun, si luar adio de la toat lumea, angajndu-se s fac diverse comisioane
cunostintelor, la Paris, artnd lista persoanelor care-i asteptau si care probabil c nu se ndoiau c vor
reveni. Procedar astfel n ndejdea c, dup atta publicitate, cltoria lor n-avea s par ciudat; n
plus, mrturisir c plecau n tain. sta era felul lor de a conspira.
n ajunul plecrii, am luat masa mpreun cu ei, la tar, la Edouard Dillon. Ca s ne ntoarcem, trebuia s
strbatem o mic land sau comun. Domnii de Polignac erau clare; se oprir n comun, amuzndu-se,
timp de un ceas, s opreasc toate trsurile care aveau drum pe acolo. Binenteles c o oprir si pe a
mea. Pretindeau banii sau viata, apoi se ndeprtau rznd cu hohote, sustinnd c de fapt se pregteau
pentru treaba pe care urmau s-o fac. A doua zi, aceast trsnaie
157

nveseli ntreaga lor societate. Asemenea nerozii n-ar merita s fie pomenite, dac ele n-ar arta firea
acelui Jules de Polignac, funest pn si tronului. Desi foarte tnr pe atunci, onoarea" unei asemenea
comportri i apartinea n ntregime. Fratele su Armnd, tot pe att de dobitoc pe ct de prost era Jules,
s-a lsat ntotdeauna cluzit de el. Asa c, nu peste mult, am aflat de arestarea celor doi conspiratori, iar
foarte curnd dup asta, de moartea ducelui de Enghien. Tatl su a fost - trebuie s spun - distrus; mai
ales c a aflat vestea ntr-un mod ngrozitor. Domnul duce de Bourbon ncetase s mai locuiasc la
Vanstead, minunatul castel pe care printul de Conde l nchinase n mprejurimile Londrei; cci desi se
luptase cu curaj, n armata zis a lui Conde", alteta sa nu-si neglijase deloc afacerile pecuniare, n asa
fel nct ajunsese cel mai bogat dintre toti printii emigranti. Fiul su, nepu-tndu-se multumi cu viata
ordonat de la Vanstead, sttea mai tot timpul la Londra, ntr-un mic apartament, cu un singur valet carei era foarte atasat nc de pe vremea cnd era copil. Ora dejunului su sosi, iar mai apoi trecu, l sun pe
Gui o dat, de dou ori. Neprimind rspuns, intr n mica buctrie si-si gsi valetul, cu coatele sprijinite
de mas, cu capul n mini, cu ochii n lacrimi, si cu o gazet n fata lui. Cnd si zri stpnul, valetul
fcu gazeta mototol, ncercnd s-o ascund. Domnul duce de Bourbon i lu imediat jurnalul din mn si
astfel citi trista veste a asasinrii fiului su1. Dup dou ceasuri, cnd sosi printul de Conde, si gsi fiul
tot n buctrie, de unde Gui nu-1 putuse smulge cu nici un pret si unde nu voia s lase pe nimeni s
intre. Printul de Conde l lu cu sine la Vanstead. ngrijit de doamna de Reuilly, fiica sa natural, pe care
doamna de Monaco, devenit printes de Conde, o crestea, izbuti s se mai linisteasc. Aceast durere
crncen, nsotit de accese de furie si de strigte de rzbunare, mi s-a prut cel mai sincer si mai
autentic moment din viata fad a ducelui de Bourbon. Ct despre emigranti n
1 E vorba de Louis-Antoine de Conde, duce de Enghien (1772 1804), care a emigrat n 1789.
Bonapartc a pus mna pe el pe teritoriul german, 1-a nchis la Vincenncs, apoi a poruncit s fie mpuscat.
158
general si despre printi n particular, impresia pe care le-a facut-o aceast moarte a trecut ciudat de
repede. Numai din respect pentru printul de Conde, contele de Artois s-a hotrt s poarte doliu, si asta
doar cinci zile, socotind c si asa i fcuse un mare hatr. Printul de Conde se pare c judec si el la fel,
cci veni n persoan la Londra pentru a-i multumi contelui de Artois. Vestea se mprstie luni. Ducele
de Berry se abtinu sa se duc marti, la Oper, dar smbt, la reprezentatia urmtoare, si fcu din nou
aparitia.
Procesul lui Moreau1 lund sfrsit si linistea nemaifiind tulburat n Franta, m-am hotrt s dau curs
invitatiilor repetate ale domnului de Boigne. Situatia mea era cam aiurea si eu mi ddeam foarte bine
seama de acest lucru. De la distant, scielile lui plicticoase nu mi se mai prur chiar att de greu de
suportat si nu prea aveam motive temeinice s refuz s m supun poruncilor pe care domnul de Boigne
avea tot dreptul s mi le dea. Tocmai cumprase o splendid locuint, Beauregard, la patru leghe de
Paris, si m ruga s vin ct mai repede. Printii mei fgduir s vin si ei, iar acest lucru izbuti s m
conving s plec.
1 Jean-Victor Moreau (1763 - 1813), general francez aflat n fruntea Armatei Rinului si Moscllei n
1796. nvingtor la Hohcnlindcn, a devenit rivalul lui Bonapartc si a fost exilat pentru c a dus tratative
cu regalistii. Rentors din America lr> Europa, a fost ucis n lupta de la Drcsda.
159
PARTEA A TREIA
IMPERIUL
Capitolul I
Plecarea din Anglia. - Sosirea la Rotterdam. - Domnul de Semonville. - ederea la Haga. - Tabra din
Zeist. - Vamesii francezi. -Anvers. - Domnul d'Argout. - Domnul d'Herbouville. - Domnul Maluet.
-Sosirea la Beauregard.
M-am mbarcat la Gravesend, n luna septembrie 1804, la bordul unui vas olandez care mergea la
Rotterdam si care era ncrcat cu untur de balen. Pe drum, ne-a apucat o furtun violent; marea se
burzuluise ru de tot, iar vasul prea o biat coaj de nuc. Valurile, care treceau peste el, intraser pn
n cabina mea, dup ce splaser bine butoaiele cu grsime, aducnd cu ele un miros infect si ngreunnd

si mai mult traversarea si asa destul de dificil. Drumul fu lung, cci patronul meu, probabil un ignorant,
trecuse de gura fluviului Meuse, asa c nu ajunserm la Brielle dect abia a patra zi. Rzboiul fcea
comunicatiile dificile; trebuise, cu orice pret, s m mbarc pe o nav comercial. Pacheboturile care
fceau curse regulate nu mergeau dect la Husum, pe coasta Suediei. Traversarea era foarte grea, iar
drumul uscat, si mai greu, ar fi fost aproape cu neputint de strbtut de o femeie tnr si singur.
Hrtiile cpitanului nostru purtau stampila sosirii la Emden; era o mic fraud, pe care toti o stiau, dar pe
care toti se prefceau c n-o stiu. L-am auzit pe seful vamesilor, venind la bord ca s-i ntrebe pe cei care
inspectau nava, n timp ce el examina hrtiile:
- Vasul vine din Grand-Emden, nu-i asa?
160
-Da, domnule, din Grand-Emden.
-Bun!
i-i ntinse comandantului hrtiile, fr nici un alt comentariu; cci Grand-Emden, n argoul lor, nsemna
Londra. Am scpat, fr prea multe scieli, de vam. Am trimis pe careva la bancherul cruia trebuia s
m adresez si unde trebuia s gsesc - mpreun cu scrisorile domnului de Boigne - pasapoartele
necesare pentru a-mi putea continua drumul; dar acesta nu primise nimic. lat-m deci singur cuc, ntro tar strin, fr un sprijin, fr un sfat. Am scris Ia Paris la doi dintre unchii mei, care trebuiau s se
afle mpreun cu domnul de Boigne. M gndeam cu groaz ce voi face pn ce avea s vin rspunsul.
Situatia mea la Rotterdam avea un aer de aventur, care-mi displcea grozav. Dac comunicatiile ar fi
fost mai lesnicioase, m-as fi rentors la Londra. Bancherul m sftui s m duc la Haga s-1 vd pe
domnul de Semonville care, atotputernic, mi putea facilita cltoria, mi amintesc c acest om era ntru
totul de acord cu temerile mele n legtur cu ntreruperea oricror legturi cu Anglia, unde-mi lsasem
printii.
- Nu v tulburati totusi, doamn; s-ar putea ca legtura dintre Anglia si Olanda s se ntrerup; dar treaba
asta nu va dura dect cteva zile, dup care legturile si vor relua cursul asa cum revine apa la matc; v
asigur c lucrul nu va dura nici mcar o sptmn.
De ndat ce trsura mea a fost gata, m-am rentors la Haga. I-am scris domnului de Semonville ca s-i
cer o ntrevedere. El l trimise imediat pe domnul de Canouville s-mi spun c va veni personal la mine.
Comportarea domnului de Canouville m cam sperie. Sub pretextul c-mi era vr si poate pentru c
eram tnr, singur si frumoas, adopt fat de mine un ton cam usuratic care nu-mi plcu deloc. Miam nsemnat n carnetul meu c toti tinerii din Franta erau mult Prea familiari, ridicoli si impertinenti; de
altfel, m asteptam la asta; m asteptam s nimeresc peste un domn de Semonville Poruncitor, arogant,
insolent si atunci toate prevederile mele de femeie foarte tnr ar fi fost exacte. Dar iat c domnul
de Semonville sosi; era profund ndurerat. Boala doamnei Macdonald o chemase pe doamna de
Semonville la Paris, dar n ajun, primise vestea c biata femeie murise. Domnul de Semonville si
manifest regretul de a nu m putea gzdui n casa lui ndoliat. Atotputernic n Olanda, puterea lui nu se
ntindea si dincolo de granitele acestei tri. Nu-mi putea da pasaport dect pn la Anvers unde trebuia
s-1 astept pe cel de la Paris. M rug ca, deocamdat, s mai rmn la Haga, unde avea posibilitatea s
m ajute. Discutia se prelungi, ncepnd s-mi vorbeasc despre Monsieur; mi-am zis, n sinea mea, c
probabil vorbea despre Ludovic al XVIII-lea, deci i-am rspuns c regele nu se afla n Anglia.
- tiu foarte bine, mi-a zis cu blndete domnul de Semonville, dar eu nu vorbesc despre rege, ci despre
fratele su, Monsieur.
M-am simtit foarte stnjenit, fiindc n Anglia nimnui nu-i trecuse prin minte s-i spun contelui de
Artois Monsieur, asa c era pentru prima oar cnd auzeam pe cineva spunndu-i astfel. Domnul de
Semonville mi vorbi apoi despre sfrsitul tragic al ducelui de Enghien, cu o mhnire ce contrasta n
mod ciudat cu nepsarea de care m lovisem dincolo de Canalul Mnecii. Am nceput s am ezitri n
privinta unor prerei ale mele de care, cu un ceas mai nainte, fusesem att de sigur. Am ncercat s-mi
vin n fire, zicndu-mi c domnul de Semonville era probabil altfel alctuit dect compatriotii si. n ce
m privea, nici eu nu mai stiam bine ce eram, poate englezoaic, dar n nici un caz frantuzoaic.
Cunoscusem, la Londra, si ntlnisem n timpul traversrii Canalului Mnecii, un oarecare domn de

Navaro, un portughez ce se ndrepta spre Rusia. Foarte amabil, i duse sotiei ministrului Portugaliei o
scrisoare de recomandare pe care o aveam ctre sotul ei, si-i istorisi acesteia situatia dificil n care m
aflam. Dup un ceas, drguta doamn de Bezerra veni la hanul unde trsesem, m lu la ea acas, m
opri la mas, iar seara m pofti la teatru, n loja diplomatic. A doua zi, m plimb prin tot orasul; din
acea clip, toat lumea bun din Haga se nghesui s m invite. Cred c v dati seama n
162
ce hal trebuie s se fi plictisit corpul diplomatic din Haga, ca s se bucure astfel de sosirea, n miljocul
lor, a unei femei tinere ce aducea n viata lor monoton un pic de variatie.
Contele de Stackelberg, meloman ncrncenat, descoperi c eram o bun muzician, asa c m rug s
cnt. Cum nu eram dect o pasre n zbor, prin Haga, i-am satisfcut, cu prisosint, dorinta. Cred c nam avut niciodat si nicieri atta succes. Am avut bunul simt s-mi dau seama c acest succes se datora
mai mult cadrului n care m aflam dect meritelor mele. Totodat, am nteles c nu trebuia s lungesc
prea mult sederea n acest oras. Asa c m-am smuls din mijlocul acelor adoratii ale reprezentantilor
ntregii Europe, si am plecat s vizitez orasul Amsterdam si restul Olandei. Trei sau patru dintre tinerii
atasati diplomatici si manifestar dorinta de a m nsoti. M-am opus categoric, si buna mea prieten,
Bezerra, le ddu de nteles c lucrul acesta nu m ncnta ctusi de putin, n timpul sederii mele la Haga,
am fcut cunostint cu contele de Nesselrode, cunostint care mai trziu s-a transformat ntr-o adevrat
prietenie. M-am oprit la Harlem ca s cumpr iasomie. Mi s-a propus s ascult orga din acest oras.
Neavnd altceva de fcut, am acceptat. Am intrat n biseric unde eram singura vizitatoare. Organistul
nu se vedea, n schimb muzica era, pur si simplu, divin; artistul era extrem de talentat, iar orga magnific. Muzica avea un ecou n lcasul destinat corului, ecou ce se propaga n cele mai ndeprtate
colturi ale bisericii. Nu eram obisnuit s ascult astfel de muzic ce m-a impresionat att de puternic
nct, pur si simplu, am plns. Nu stiu dac acest lucru s-a datorat strii sufletesti n care m aflam, dar
stiu c niciodat nu m mai simtisem att de impresionat si - n afar de ceasurile care au rmas
ntiprite n inima mea, datorit unor mhniri profunde - nu cred s mai existe vreunul care s m fi
miscat mai puternic dect cel petrecut n catedrala din Harlem.
La Amsterdam, am stat trei zile; m-am dus si eu ca toat Jumea, la Brock, la Zaandam etc. Domnul
Labouchere a dat -ln cinstea mea - o mas; am avut prilejul s cunosc o prticic
163
din societatea olandez. Mi s-au artat o multime de curiozitti, ceea ce nu m-a mpiedicat totusi s m
simt ncntat cnd am prsit acest oras. Cci desi e un mare centru comercial, e teribil de trist. M-am
oprit apoi la Utrecht; am nchiriat o trsur ca s m duc s vd colonia morav si tabra pe care
generalul Marmont o comanda n cmpia din Zeist. Mi s-a prut c acei frati att de fericiti din povestea
doamnei de Genlis - despre care mi aduceam aminte din copilrie - aveau o nftisare palid, trist si
plictisit. Am cumprat cteva flecustete si negustorii au nceput s se certe ntre ei. Primul afirma c
obiectele sale erau net superioare obiectelor celuilalt, fapt pe care cel de al doilea negustor l contesta cu
trie. Am plecat foarte putin edificat asupra calittii acelor lucruri, n schimb, am fost pe deplin
edificat n ceea ce privea aspectul taberei franceze. Nu de mult, vizitasem o tabr asemntoare, n
Anglia, dar aceea era departe de a prezenta un spectacol att de strlucitor si de nsufletit ca tabra
francez; desi soldatii francezi nu aveau o nftisare tot att de nfloritoare ca confratii lor englezi si nici
nu erau tot att de bine mbrcati. Am vzut apoi trecnd caleasca generalului Marmont, n care se afla
sotia acestuia, foarte gtit, cu prul ondulat si fr vl pe cap. Vizitiii aveau vestele acoperite cu
galoane de aur; caleasca era aurit, dar murdar si prost ntretinut. Echipajul - cu doamna general cu tot
- mi se pru din cale-afar de ridicol. M-am amuzat copios, mai ales c totul era asa cum prevzusem.
Dup o absent de zece zile, m-am rentors la Haga, unde am gsit cteva scrisori de la unchiul meu.
Domnul de Boigne - care nu calculase bine momentul sosirii mele - plecase n Savoia. n aceeasi zi, am
fost anuntat c pasaportul meu se afla la Anvers. Am petrecut o sear ntreag la doamna de Bezerra ca
s-mi iau rmas-bun de la toti cei pe care-i cunoscusem la Haga; domnul de Semonville veni si el, ca de
altfel toate mrimile olandeze, iar a dou zi, am plecat.

mi era team de severitatea vamesilor si eram cu att j mai nfricosat s am de-a face cu functionarii
francezi cu ct j relatiile mele cu cei de la Allien-Office - n momentul plecrii j
164
din Anglia - mi se pruse foarte dezagreabile. Or, dac pn si englezii fuseser necinstiti, m gndeam
cu groaz la ce m puteam astepta din partea functionarilor francezi. E adevrat c domnul de
Semonville mi dduse o scrisoare de recomandatie dar, cu toate acestea, cnd am ajuns la primul post
francez de control, inima mi btea s se sparg. M rugar, foarte politicos, s poftesc n birou. Am
intrat, urmat de cameristele mele. Trsura era nregistrat ca venind de la Berlin. Dac ar fi fost a unei
englezoaice, ar fi trebuit s fie confiscat, dar asa, n calitate de nemtoaic, puteam trece pltind,
binenteles, o tax extrem de piprat. In vreme ce-o achitam, ctiva vamesi tineri ncepur a admira, cu
glas tare, trsura care era foarte frumoas.
- E o trsur din Berlin, zise seful.
- Da, domnule, uitati-v, scrie peste tot, zise unul din
ei.
M-am nrosit mai ru dect creasta unui cocos, cnd -urmrindu-le privirile - am vzut peste tot,
imprimat cu litere mari: Patent London ". Vamesii surser, iar eu am pltit suma cerut pentru trsura
nemteasc", n timp ce seful nregistra si-mi elibera certificatele, un altul se ocupa de pasaport, unde-mi
scria semnalmentele, lucru ce m fcea s nu m simt n largul meu. eful, ridicndu-si ochii de pe hrtie
si observnd aceasta, i spuse slujbasului, privindu-1 pe deasupra ochelarilor:
- Scrie simplu: frumoas ca un nger!" Va fi mai scurt si mai putin plicticos pentru doamna!"
Un alt slujbas ridic pe jumtate unul din burdufurile trsurii, fr ns a-1 mai cobor; i-am strecurat doi
ludovici, drept bacsis. Intrnd n odaie, dup cteva minute, slujbasul mi ntinse banii spunndu-mi cu
cea mai mare politete:
- Poftiti, doamn, cei doi ludovici pe care i-ati scpat adineauri, din neatentie!
Rusinat, mi-am luat banii napoi, n sfrsit, totul prea sa se fi isprvit, spre marea mea satisfactie, cnd
nu stiu cine observ c biciul vizitiului meu era englezesc, mi artar Ca pe mciulia de argint, cu care
era mpodobit, scria foarte c ar London"; sigur c-1 cumprasem din vreun loc unde
165
negustorii englezi erau admisi - conchiser vamesii - dar n Franta astfel de lucruri erau prohibite si
datoria nu le ngduia s lase s treac n tara lor nici un lucrusor de acest fel. O fcurm toti pe seriosii,
n aceast ultim scen, desi era de tot hazul, mi urar drum bun, dup care am plecat foarte mirat de a
fi ntlnit o att de mare si de spiritual politete, tocmai acolo unde nu m asteptam dect la grosolnii
mpinse pn la brutalitate. Am intrat n aceste amnunte tocmai pentru a arta n ce msur si
pstraser emigrantii - care se credeau persoanele cele mai rezonabile - ideile absurde despre Franta
creia, n fond, i erau ct se poate de ostili.
Ajuns la Anvers, am gsit la han un bilet de la domnul d'Herbouville - pe atunci prefect - prin care m
anunta c pasaportul meu era la el. Cum eram rud apropiat cu sotia sa, dduse ordin s fie anuntat de
ndat ce voi sosi n Anvers. Nici n-apucasem s m instalez bine n odaia mea de la han, c am si vzut
intrnd nuntru un gligan de cinci picioare si zece degete, care repeta cu un glas ascutit, ce-ti zgria
urechile:
- Apollinaire, Apollinaire, eu sunt Apollinaire! fcnd niste reverente pn la pmnt.
Mi-au trebuit cteva minute bune pn s recunosc n el pe tnrul d'Argout pe care 1-am tot vzut
ctiva ani n sir, la Londra, unde unchiul su (care era si al meu, fiindc se nsurase cu o sor a tatei ) se
ocupa de educatia lui, cu o grij cu totul deosebit. Ce folos ns c aceast educatie s-a lipit de el ca
nuca de perete! De altfel, mi-a si dat o dovad concret chiar a doua zi dimineat, cnd a tinut neaprat
s m nsoteasc la catedrala din Anvers. n ciuda rugmintilor mele, a urcat pn n vrful clopotnitei,
evident, cu spatele la trepte si cu fata spre mine, tinndu-m de mn, ceea ce era ct se poate de
incomod att pentru el, ct si pentru mine. Pe atunci avea o slujb modest la tribunal, din care triau si
el si maic-sa. Mai trziu, a ajuns prefect, pair si, n sfrsit, ministru. Azi e un om asezat, priceput n
meseria lui si foarte cinstit; dar spiritul lui e tot att de aiurit ca si manierele.

166
Dup el, veni domnul d'Herbouville. Mi s-a prut rece sj distrat. Fusese recent conpromis de ctiva
emigranti crora le fcuse unele servicii si care, drept recunostint, sporoviser vrute si nevrute, pe
seama lui. De atunci, era foarte rezervat. M pofti totusi la mas.
Cea mai plcut dintre vizitele mele a fost cea pe care i-am fcut-o domnului Malouet, un vechi prieten
al tatei si prefect maritim, la Anvers. Fusese unul dintre constitutionalii din 1789, nu trecuse prea mult
vreme de cnd prsise Londra si nu stia cu ce ochi voi privi eu un prefect al Republicii sau mai curnd
al Consulatului. Dar s-a linistit imediat cnd a vzut ct eram de bucuroas c, n sfrsit, dup mai bine
de o lun, zream si eu un chip cunoscut. Mi-a fcut semn s tac, s-a dus s deschid toate usile si, dup
ce s-a asigurat c nu trgea nimeni cu urechea n dosul lor, le-a nchis cu grij, a asezat un scaun n
mijlocul odii, pe care m-a poftit s iau loc, s-a asezat si el pe un alt scaun alturi de mine, apoi m-a
ntrebat n soapt ce fcea tatl meu, adugnd:
- Vezi, copila mea, nu trebuie s-1 compromitem... mi ddu sfaturi cum s m port la Paris, ce anume
trebuia si ce nu trebuia s fac, ce s spun si ce s nu spun, nct pn la urm aproape c reusi s m
sperie, dup ce la nceput abia izbutisem s-mi nbus rsul, pn ntr-att mi se pruser de ridicole
preceptele sale. Dar dup ce mi-a dat cteva exemple care m-au ngrozit, mi-a pierit pe loc pofta de rs.
- Dar tara asta e de nelocuit! Bnuiesc totusi c mcar s scriu voi avea voie!
- Ssst! Ssst! Asta ar fi cea mai cumplit imprudent! Se duse s mai examineze nc o dat usile, dar
pn la
urm renunt, si lu rmas bun de la mine, spunndu-mi c era mai prudent s nu ne mai revedem, c
d'Herbouville l Poftise si pe el la mas, dar c nu voia s riste s se trezeasc cu cine stie ce ntrebare
imprudent. Nu se temea de ce avea s spun el, ci mai curnd de ce aveam s rspund eu; fapt e c
vorbele lui m tulburar nespus. Din pcate ns, nimeni nu
167
scap de ceea ce i-e scris. Peste ctiva ani, Malouet deveni consilier de Stat si, cu toate precautiile si
prudenta lui, se vzu compromis din pricina prieteniei sale cu baronul Louis si fu exilat de mprat.
La domnul d'Herbouville, n afar de familia sa, am mai gsit ctiva oaspeti. Proveneau din familii att
de bune, nct m-am si mirat, dup discursul domnului Malouet, care izbutise - cu vorbele lui ciudate s m fac s nu m simt n apele mele; nu m temeam atta pentru mine, ct mai mult pentru ceilalti
crora prezenta mea putea s le duneze. Totusi, trebuie s spun c acelasi domn Malouet si mai ales
familia Herbouville gsiser modalitatea de a vorbi n niste termeni plini de regret, de durere si de
reprobare despre moartea ducelui de Enghien, dat att de repede uitrii de ctre emigranti. Peste tot, n
toate clasele sociale, ba chiar si printre membrii marcanti ai guvernului, moartea lui era un fel de ran
nc sngernd.
De la Paris, am ajuns n sfrsit, fr nici un incident, la castelul Beauregard. Domnul de Boigne nc nu
se napoiase din Savoia. Asa c deocamdat eram singura stpn a acelei frumoase resedinte. Psind n
noua mea cas, n ziua de 2 noiembrie 1804, Ziua Mortilor, pe o ceat rece, care te ptrundea pn la
oase si care nu-ti ngduia s vezi la trei pasi n fata ta, m-am lsat prad tristetii si am plns pn n-am
mai putut. Seara, m-am nchis ntr-o odaie pe care minile mele, obisnuite cu zvoarele englezesti, nu
stiau cum s-o ncuie si care pe deasupra n-avea nici sonerie. Cum soneriile fuseser considerate, pe
vremea Revolutiei, drept niste lucruri ce apartinuser aristocratiei, domnului de Boigne nu-i mai venise
n minte s le remonteze. Aveam o senzatie de prsire si de izolare care m ngheta pn n strfundul
sufletului si nu cred c m-as fi simtit mai prost nici pe trmurile pustii din Columbia.
A doua zi dimineat, am trimis dup un lctus. Omul m asigur c va instala provizoriu", o sonerie,
pn ce va putea fi montat n mod legal, deci definitiv". La dracu! Ce tar mai e si asta unde broastele
usilor vorbesc n vechiul limbaj al
168
Atenei si unde caii, n loc de hamuri, sunt legati cu sfoar? jetul meu creier de douzeci si ceva de ani,
lsat pentru nrirna oar de capul lui, era pur si simplu rvsit de diversitatea impresiilor pe care le

acumulase; pe deasupra, mai pstrasem si o multime de amintiri, care de care mai vii, din timpul
cltoriei pe care o efectuasem.
Capitolul II
Prerile mele. - Ducesa de Chtillon. - Ducesa de Laval. - Ducele de Laval. - Familia de Rohan. Printesa Berthe de Rohan. - Printesa Charles de Rochefort. - Printesa Herminie de Rohan. - O scen
penibil. -Primul meu bal la Paris. - Amiralul de Bruix; moartea sa. - Cuvintele mpratului. - Printesa
Galitin. - Ducesa de Sagan. - Domnul de Caulaincourt. - Scen ntre printesa de la Tremouille si domnul
de Aubusson. - Ducesa de Chevreuse.
N-am vrut s asist la serbrile ncoronrii. Totusi, n ciuda prejudectilor mele, nu m-am putut feri de o
oarecare nflcrare fat de primul consul. Admiram n persoana lui pe cuceritorul Frantei, pe omul
hotrt si puternic. Nimeni nu-mi vorbise despre importantul lui rol de legislator si de om-ce-potolisepatimile. Nu eram nc n stare s-1 apreciez. Poate c m-as fi artat plin de entuziasm fat de el dac
as fi trit n alt atmosfer.
La Londra, biata mea mam plnsese adesea de amrciune, auzindu-m c pot gndi astfel. Ea
pretindea c, pn la urm, aveam s-i vr n cap fratelui meu ideea de a se angaja n armata lui
Bonaparte. E sigur c, vzndu-i pe printii nostri de aproape si pe primul consul, de departe, gndurile
mele se ndreptau ctre el; moartea ducelui de Enghien nu m impresionase mai mult dect i
impresionase pe cei din jurul meu. Domnul de Boigne - fapt pe care zu dac-1 pot ntelege - nu era
ctusi de putin revolutionar. La sfrsitul lui decembrie, ne-am stabilit la Paris, unde am petrecut trei luni,
cele mai plicticoase din viata mea. Societatea parizian e att de exclusivist, nct nici unul dintre cei
care debuteaz n-au loc n ea; nainte de a izbuti s-ti
169
faci un cerc al tu, esti complet izolat. De altfel, teama de scenele pe care mi le fcea domnul de Boigne,
din orice fleac, m obliga s fiu de o reticent care nu-mi facilita n nici un fel relatiile amicale cu cei din
jur. Mai nimeream, din cnd n cnd, cte o cucoan btrn, care-si amintea c m vzuse n perioada
ntrcatului, la Versailles, sau alta, care-mi vorbea despre drglseniile mele de copil, dar toate astea nu
m amuzau ctusi de putin.
Am fost primit cu mult tandrete, de ctre printesa de Guemene (cea despre care am mai vorbit); mi-a
fost util si serviabil att ct putea fi o persoan tintuit la pat si care vedea putin lume. n schimb,
ducesa de Chtillon mi-era, pur si simplu, insuportabil; m tinea ceasuri n sir ca s m dscleasc n
legtur cu o sumedenie de lucruri sau s-mi dea o droaie de sfaturi care nu-mi erau de nici un folos.
Locuia n magnificul ei palat de pe strada Bac, ntr-o odaie urias creia i spunea cabinetul" ei,
mobilat extrem de luxos, cu mobil veche, de mare pret si unde tronau opt sau zece pendule, care
indicau timpul la ore cu totul diferite. O superb colivie aurit, atrnat de candelabru, era plin cu
psri care cntau ct era ziua de mare. Toate acele sunete si triluri, mpreun cu vocea joas si
monoton a ducesei m clcau pe nervi si fceau ca vizitele la ea s-mi fie, pur si simplu, insuportabile.
Nu m lsa s plec de la ea pn nu m punea s-mi dau cuvntul c voi veni ct mai curnd cu putint,
dorint pe care mai mult ca sigur c nu i-as fi ndeplinit-o dac scrisorile pe care le primeam de la
Londra nu erau pline de complimente pe care m vedeam obligat s i le transmit. Aceast duces de
Chtillon era fata ducesei de Lavalliere, rivala maresalei de Luxembourg, amndou deosebit de
frumoase si galante. Fata fusese si ea si frumoas si galant. Rama oglinzii din acel faimos cabinet era
toat plin de portretele fostilor ei iubiti. Nestiind ce s fac cu ele, si mpodobise oglinda. Numrul era
impresionant si alctuia o foarte frumoas decoratie de jur mprejurul oglinzii. Fusese o femeie foarte
spiritual, dar, cu vrsta, devenise cucernic. O dat cu ea, s-a sfrsit si familia de Lavalliere, iar o dat
cu
170
cele dou fiice ale sale - ducesele de la Tremouille si de Uzes _ familia de Coligny-Chtillon; aceste
dou nume s-au stins definitiv. Marchiza - devenit duces de Laval - veche prieten a mamei si nasa
mea - m trata cu o buntate matern. Era tot pe att de simpl, pe ct de plin de emfaz era doamna de
Chtillon. Asa nct m duceam cu plcere n chilia mnstirii Saint-Joseph unde tria ntr-o deplin

cucernicie, pe ct de minutioas, pe att de indulgent. Druise sracilor tot ce avusese, iar vesmintele ei
erau att de srccioase, nct ntr-o zi, la biseric, un om o btu pe umr, rugnd-o s accepte s-i
plteasc scaunul pe care sttea.
- Te nseli, domnule, i rspunse n soapt, ducesa; azi nu sunt eu, e cealalt doamn!
Ducele de Laval intrase la gnduri cu aceast sotie a sa. Dup ce ncercase s-i dea bani - care nu apucau
niciodat s stea n punga ei - lu hotrrea s-i nchirieze un apartament decent, s-i plteasc
modestele cheltuieli, ba chiar si toaletele n privinta crora nu izbuti n nici un fel s-o conving s si le
mai nfrumuseteze. Dac i-ar fi cerut s-si pun o rochie potrivit situatiei sale, sotia lui ar fi fost
dezolat; ei i plcea s mearg pretutindeni pe jos, s bat noroaiele, s viziteze bisericile si pe cei
srmani, fr s fie recunoscut. Desi nu fusese frumoas, n tinerete fusese femeia cea mai elegant si
mai adulat de la Curtea Frantei. Unchiul ei, episcopul de Metz, i achita toate notele de plat, iar ea
cheltuia cam patruzeci de mii de franci numai pe toalete. N-am mai vzut nici o alt femeie care s se
schimbe mai mult ca doamna de Laval si poate c ar fi fost mult mai bine pentru ea s fi evitat cele dou
extreme. Dar chiar si asa, schimbat, era foarte pretuit de brbatul ei si adorat de copiii si. Acest
brbat avea si el o fire cu totul original, lucru rar n orice tar, mai rar n Franta, si rarisim n clasa
social din care fcea parte. De cnd apruse n societate, trise pe picior foarte mare, de pe urma
cstigurilor la jocurile de noroc, fr ca stima de care se bucura s aib de suferit din pricina asta. Nu se
dusese niciodat mai mult dect oricare alt brbat de rangul su, n slile de joc si nici nu alergase dup
fetele cu zestre; conta
171
totusi pe o rent de o sut de mii de scuzi pe care i-o aducea jocul de crti, cum ar fi contat un altul pe o
rent pe care i-ar fi adus-o mosiile sale. Era cel mai bun si mai cinstit juctor care se vzuse vreodat;
cuvntul lui, n vreo partid ndoielnic de crti, era liter de lege n ntreaga Europ. Fusese un bun
ofiter si lumea pretindea c avea o privire de militar care stia s vad clar, chiar si la jocul de crti. Se
remarcase n timpul campaniei printilor, unde avusese nenorocirea de a-1 vedea pe cel de al doilea fm al
su - Achille - ucis sub ochii si, singurul dintre copiii lui pe care-1 iubise cu patim. Dup desfiintarea
armatei, dduse dovad, fat de cei din regimentul su, de o generozitate patern, care n-a mai fost
imitat de nimeni si care deci merita s fie cu att mai stimat, n viata de toate zilele, era de un egoism
feroce, ntlnind-o, ntr-o zi, pe nor-sa, care mergea pe jos, desi ncepuse s plou zdravn, se prefcu a
n-o vedea, iar seara i spuse:
- Caroline, cred c te-ai udat cumplit azi-dimineat; te-as fi poftit cu drag inim n trsura mea, dar mia fost team s nu m ude ploaia dac deschideam usa!
As putea cita mii de asemenea fapte; copiii l iubeau totusi si lumea se purta frumos cu el. Fcea o droaie
de vizite. De fapt, sta era unul dintre principiile sale de conduit. Pretindea c ar fi cel mai bun mijloc
de a evita s fii vorbit de ru, fiindc oamenii se pot trezi cu tine la us chiar n clipa n care te brfesc
mai avan.
Fiul su mai mare, Adrien, devenit mai trziu duce de Laval, era un om plcut. Mai mult numele dect
calittile sale 1-au ajutat, n timpul Restauratiei, s pun mna pe niste slujbe unde n-a prea dat dovad
de cine stie ce capacitate, dar n-a fost nici o nulitate cras, asa cum 1-au ponegrit dusmanii si. Dorinta
de a face pe tinerelul, dincolo de o anumit vrst, 1-a fcut adesea ridicol. A avut nenorocirea de a-si
pierde unicul fiu, ultimul vlstar din ramura de Montmorency-Laval. Fratele su Eugene a fost cel mai
dezagreabil personaj pe care 1-am ntlnit vreodat si care a ncercat s-si ascund, sub o cucernicie
ridicol si intolerabil, cel mai rusinos egoism. ,.
172
O auzisem de multe ori pe contesa de Vaudreuil zicnd: i astea, femeile frumoase"; lui Eugene de
Montmorency cred " i se potrivea expresia: Noi stia, sfintii", pe care de altfel 1-am auzit rostind-o.
Vrul su Mathieu era de o cucernicie cu totul diferit; voi avea ocazia s vorbesc mai trziu si despre
el.
Printesa de Guemene avea patru copii: ducele de pyontbazon, nsurat cu domnisoara de Conflans,
printul Louis de Rohan - primul dintre numerosii soti ai fiicei celei mari a ducelui de Courlande (pn la

urm, s-a numit ducesa de Sagan si nu si-a mai schimbat numele tot att de des ca.sotii), printul Victor
de Rohan si printesa Charles de Rohan-Rochefort.
Eu am fost mai apropiat de printesa Berthe, fiica ducelui de Montbazon; se rentorsese n Franta pentru
a veghea ultimele ceasuri ale marchizei de Conflans si care, desi mritat cu unchiul ei, Victor, se ddea
- din motive de avere - drept fiica lui. Berthe era foarte amabil, spiritual, bun, plcut, desi nu era
frumoas, mi plcea grozav de mult si probabil c prietenia dintre noi ar fi devenit foarte strns, dac
n-ar fi plecat, mpreun cu brbatul ei, n Boemia, unde de altfel s-au si stabilit. Mtusa ei, printesa
Charles de Rohan-Rochefort, jurase s nftiseze lumii un spectacol pe care aceasta nu-1 vzuse nc
pn atunci: o printes de Rohan, femeie cinstit. Din pcate, legmntul a fost ndeplinit de nepoata ei,
cci biata printes Charles de Rohan a avut tot felul de ncurcturi, care de care mai deocheate. Dac ar
fi fost sotia unui ticlos, mai treac-mearg, poate c lumea i-ar fi trecut cu vederea unele zburdlnicii;
dar printul Charles era departe de a fi un om ru. Am ntlnit-o adesea, la printesa de Guemene, pe
printesa Charles si pe fetele ei. Cea mare era groaznic de urt si de comun, dar avea un suflet de aur.
Suferea cumplit din pricina aventurilor maic-si pe care se strduia s le ascund, mi vine n gnd o
mprejurare de care ori de cte ori mi aduc aminte, mi se face pielea ca de gin.
ntr-o zi, ddusem o receptie; a doua zi dimineat, n timp ce m mbrcam pregtindu-m s ies n oras,
un servitor a venit s-mi spun c o femeie dorea s-mi vorbeasc.
173
- Bine, i-am rspuns, am s-o vd cnd plec!
Dup o jumtate de ceas, traversnd anticamera, ca s ies afar si s m urc n trsur, am vzut-o pe
printesa Herminie de Rohan stnd pe o banchet, ncltat cu niste pantofi grosolani si plini de noroi si
nsotit de un fel de femeie de serviciu. Am rmas uluit: am vrt-o aproape cu de-a sila n odaia mea si
mi-am cerut mii de scuze. Din fericire, ea era si mai ncurcat dect mine; palid si tremurnd, m
strngea, stingherit, de mn. Cu chiu, cu vai, mi spuse c mam-sa jucase n ajun la mine acas, c
neavnd bani, mprumutase cinci ludovici de la slujitorii mei, c dorinta de a le napoia imediat banii o
determinase s le mai cear nc cinci. Pe scurt, s le pltesc eu datoria, prefernd s-mi fie datoare mie
dect valetilor mei. Maic-sa - necute/nd s vin s m roage acest lucru - o trimisese pe biata
Herminie care era ntr-o stare demn de mil. V rog s m credeti c nici eu nu m simteam mai bine.
Am consolat-o cum m-am priceput si eu, spunndu-i c eram sigur c acea sum nensemnat mi va fi
napoiat foarte repede; apoi, schimbnd vorba, am luat-o cu mine ca s fac o vizit bunicii sale; apoi
am dus-o acas, avnd impresia c se mai linistise. Dar suferinta si rusinea- ei mi-au rmas nesterse n
suflet, dou din cele mai cumplite sentimente pe care le poate ndura o inim curat. Urtenia si
nftisarea ei fad o obligaser la cea mai groaznic umilint: s astepte ca o slug, n anticamer, pn
ce stpna casei va binevoi s-o primeasc.
Cea de a doua fat a doamnei Charles era destul de drgut, iar cea de a treia - Gasparine, ajuns mai
trziu printes de Reuss - pe atunci nc o copil, era de-a dreptul fermectoare. Cele trei surori aveau si
doi frati care au devenit oameni de treab si s-au stabilit n Boemia, alturi de unchiul lor. Dup moartea
doamnei de Guemene, printesa Charles a deczut ntr-un asemenea hal nct pn la urm a trebuit s se
retrag din societate.
Prima oar cnd m-am dus si eu la un bal, la Paris, a fost cel dat n palatul Luynes; am crezut c am
nimerit n grota lui Calipso. Toate femeile mi s-au prut adevrate
174
irnfe- Eleganta rochiilor m-a izbit att de tare, nct a trebuit s particip la multe alte baluri pn s-mi
dau seama c, de fapt, la Londra, vzusem un numr mult mai mare de femei frurnase ?i elegante. Mai
trziu, am fost pur si simplu uluit ,L [e vd pe aceleasi femei - care erau att de bine puse la nunct, n
lume - umblnd ntr-un hal fr hal, la ele acas, nepieptnate, nfsurate n niste capoate murdare, m
rog, ntr-o tinut care te ngretosa. Slav Domnului c, de ctiva ani, acest prost obicei a disprut;
frantuzoaicele au devenit si ele tot att de ngrijite, sub acoperisul casei lor, ca si englezoaicele, iar n
lume, mbrcate cu foarte mult gust.

Eram curioas s-o cunosc pe doamna Recamier. Mi s-a spus c se afla n salonul cel mic unde se aflau
cinci sau sase femei; cnd am intrat, am vzut o persoan care mi s-a prut a avea o figur remarcabil;
cum dup cteva clipe iesi din salon, am iesit si eu dup ea. Cineva m ntreb cum mi se pruse doamna
Recamier.
- ncnttoare, am venit dup ea s-o vd cum danseaz.
- Cine? Persoana de colo? Pi aceea e domnisoara de La Vauguyon; doamna Recamier e cea care st
colo lng fereastr, n rochia aceea gri...
Uitndu-m cu atentie la ea, am vzut c, desi avea un chip deosebit de frumos, nu fcea parte dintre
persoanele care se remarc de la prima vedere, n schimb, pe msur ce-o cunosteai, ti se prea tot mai
frumoas; mai mult ca sigur c voi mai vorbi despre ea, cci prietenia noastr a nceput chiar din seara n
care ne-am cunoscut si mai dureaz si astzi.
Unchiul meu, episcopul de Comminges, ajuns episcop de Nancy, se afla atunci la Paris. Dorea din toat
inima s m introduc n suita mprtesei - care se alctuia n acel moment - strduindu-se s-mi
explice ct de putin as mai depinde de domnul de Boigne dac as cpta un loc la Curte. Jn afar de
faptul c o astfel de slujb mi displcea, urasem ntotdeauna slugrnicia, indiferent de ce natur ar fi
fost. Nu mi-a plcut niciodat s fiu n slujba vreunei printese, n nici 0 epoc si sub nici un regim.
Unchiul insist ndelung, dar nici un succes. Dup felul cum mi vorbea - ca despre un
175
lucru ce nu tinea dect de mine - cred c primise o sarcin anume s m conving, ceea ce m deranja si
m ndrjea si mai tare. Fiindc refuzul meu a fost foarte la locul lui, decent si cuviincios, n-a avut nici
un fel de urmri suprtoare.
Cam tot n epoca aceea, 1-am pierdut pe unul dintre verii nostri, amiralul de Bruix. Era un om ale crui
talente si spirit pretuiau mai mult dect moralitatea sa, care cam lsa de dorit. Jucase un rol de seam sub
Directorat si fusese singurul care sustinuse moralul marinei n timpul Revolutiei, n schimb, se spunea
despre el c fusese ca-n codru ct fusese ministru, desi murise srac lipit. Cu toate c a fost unul dintre
oamenii cei mai activi n 18 Brumar, dup sederea lui n Bolognia, mpratul n-a mai avut ochi s-1
vad. mpratul tinuse s execute, mpotriva sfatului amiralului - o manevr n care pieriser o multime
de soldati; sigur c amiralul protestase destul de vehement, dar ceea ce 1-a pierdut a fost vorba pe care a
aruncat-o ntr-o reuniune de mari demnitari care tineau cu tot dinadinsul s-i ridice o statuie noului
mprat. Tocmai se discuta despre cum s fie mbrcat; amiralul, plictisit de lingusirile pe care le tot
auzea de mai bine de dou ceasuri, strig:
- Faceti-1 gol pusc; o s v fie mult mai usor s-1 pupati n fund!
Lumea era obisnuit cu butadele lui, dar asta fu raportat mpratului cruia i displcu profund. Abia
astepta s gseasc un motiv ca s scape de el. Fcnd unele cheltuieli ceva mai mari ca de obicei, fu
chemat la Paris si mustruluit zdravn; mnia si mhnirea i nruttir boala de piept de care suferea si
bietul om muri ntr-o srcie att de cumplit -n ciuda luxului de care era nconjurat - nct nu avur
nici mcar banii necesari cu care s-i cumpere un sicriu. Cum bogtasul Ouvrard i datora o mare parte
din averea sa, aflnd de situatia n care se afla, trimise - cu o zi nainte de a se prpdi - doamnei de
Bruix, cinci sute de ludovici de aur. Suma nu reprezenta nici a suta parte din cea cu care-1 ajutase
amiralul, dar cum era pe moarte si dizgratiat, fapta i-a fcut cinste lui Ouvrard.
176
Amiralul de Bruix era ateu, ca un filosof din secolul al
-lea; sotia sa, care se conducea dup aceleasi principii, nu ngdui nici unui preot s intre n cas.
Amiralul se prpdi ia rniezul noptii. Unchiul meu, episcopul de Nancy, fu rugat AQ vduv s-1
nstiinteze pe mprat. Acesta i transmise vestea, a dou zi, la sculare, mpratul l ascult cu un aer
mhnit, apoi ntreb:
- Cel putin, domnule episcop, a murit ca un bun crestin? S-a spovedit, s-a mprtsit?
Unchiul meu se simti foarte ncurcat, ndrug, cu chiu cu vai, un nu", apoi tcu. mpratul l privi cu
severitate, apoi i ntoarse brusc spatele. Vorbele abilului comedian - care era Napoleon -nu czur pe
pmnt sterp; nici unul dintre marii demnitari nu mai avur curajul s fac pe ateii si toti episcopii se

strduir s-i spovedeasc si s-i mprtseasc pe cei din nalta societate, care erau sortiti pieirii. Cum
mpratul nu voia s-1 supere pe unchiul meu, prima oar cnd ddu ochii cu el, l trat cum nu se poate
mai bine.
Printre strinii de vaz ce se aflau la Paris cnd am sosit eu, cele mai de seam persoane erau ducesa de
Sagan si printesa Galitin. Ultima, frumoas, picant, bizar, prea c abia descinsese din stepele natale,
cci semna cu un mnz slbatic. Gsise, n nu stiu ce vechi palat, un portret n email care-i luase
mintile; l respinsese pe cel cu care voiser s-o mrite, fiindc nu semna cu portretul. Purta acea
imagine att de drag sub gulerul rochiei, si strbtuse toat Europa n cutarea originalului. Mi s-a
povestit c, dup ce-a btut att amar de drum, a mrturisit c s-ar fi multumit s gseasc un brbat care
s semene fie si numai n parte cu cel din portret; din pcate, descoperind cnd ochii, cnd gura, cnd
nasul silfului ei, s-a vzut constrns s-si divizeze pasiunea ntre numerosii tineri care avuseser
norocul s semene ct de ct cu portretul. Cnd am cunoscut-o eu, era nc deosebit de frumoas si
continua s-1 caute cu frenezie pe cel care s semene cu portretul.
Ducesa de Sagan purta pe atunci numele primului ei sot, is de Rohan; era o femeie frumoas, avea un
aer distins,
177
excela n talentul nordicelor de a duce o viat dezordonat, dar plin de noblete si decent. Toate fiicele
ducesei de Courlande erau adevrate doamne.
La sfrsitul carnavalului, am fost invitat la un mare bal, la doamna Recamier, pe atunci n apogeul
frumusetii si bogtiei sale. Venise tot ceea ce avea mai select Imperiul: Murat, Eugene Beauharnais,
maresali etc., un mare numr de persoane din vechea aristocratie, emigranti rentorsi n tar, somitti
financiare si multi strini. Am fost martora unui fapt ciudat ntr-o lume att de amestecat. Orchestra
cnta un^als; numeroase perechi ncepuser s danseze; printre ei se afla si domnul Caulaincourt cu
domnisoara Charlot, frumoasa zilei, n aceeasi clip, toti ceilalti dansatori se retraser si cei doi rmaser
singuri. Domnisoara Charlot se simti ru sau se prefcu, ceea ce puse capt acelui neinspirat vals.
Domnul de Caulaincourt era palid ca un mort. V puteti da seama dup acest fapt ct de proaspt era n
mintile tuturora moartea ducelui de Enghien si ct de grave si de multe erau calomniile ce se adunaser
mpotriva lui Caulaincourt.
Mi s-a povestit (n-as sti s mai spun de ctre cine), c atunci cnd mpratul si-a alctuit Curtea, domnul
de Caulaincourt, iesind din cabinet, si anunt camarazii din salonul de serviciu c fusese numit mare
scutier. Toti se nghesuir s-1 felicite; singur Lauriston tcu.
- Tu nu-mi spui nimic, Lauriston? -Nu.
- De ce? Nu socoti postul destul de bun?
- Nu pentru ct te-a costat.
- Ce vrei s spui cu asta?
- tii foarte bine...
Cei de fat intervenir si discutia nu mai avu nici un fel de urmri; dar Lauriston - pn atunci un fel de
favorit, fu ndeprtat de ctre mprat si nu reveni la Paris dect dup mult vreme...
Am asistat, de asemenea, la o scen ciudat, la doamna Dubourg, unde pe atunci se adunau adesea toti
cei din vechiul regim. Contele de Aubusson tocmai fusese numit sambelan
178
l mpratului. Aceast numire ne displcu grozav si ne strduiam s i-o artm ntr-o form mai mult sau
mai putin vehement. Printesa de la Tremouille - desi foarte bun prieten cu el - ltrata cu mult
asprime; el o ntreb ce anume fcuse ca s merite asemenea mustrri.
- Socot c stii foarte bine, domnule, despre ce e vorba!
- Nu, doamn. Am fcut apel la toate amintirile mele, si te rog s m crezi c am luat-o de la nceput de
tot, de pe vremea cnd am fost obligat s te alung din cazarm unde veneai s strici soldatii din
regimentul meu!

Printesa rmase ncremenit; apoi izbucni n strigte si-n urlete de mnie. Orict ar fi vrut cei de fat s
tin cu ea, nu putur, fiindc pe vremea cnd era printes de Saint-Maurice, la nceputul Revolutiei,
fusese ntr-adevr alungat de prin cazrmi unde se ducea s-i instige pe soldati la rscoal.
Desi am fost destul de insolenti, n-am fost deloc curajosi si, dup aceast scen, care fcu vlv, despre
care Fouche i vorbi mpratului si din pricina creia doamna de la Tremouille fu chemat la politie, neam artat, n general, foarte politicosi cu noul sambelan. Numai doamna de Chevreuse si mai permitea
unele necuviinte; dar ea era att de bizar, att de inconsecvent n tot ce fcea, nct acest lucru era
socotit drept un capriciu n plus.
Desi roscat, era extrem de frumoas, deosebit de elegant, plin de spirit, rsftat, dincolo de orice
expresie, de soacra ei, ocupnd n societate un loc cu totul aparte pe care-1 exploata uneori chiar pn la
prostul gust. Ducele de Laval i spunea furnizoarea din foburgul Saint-Germain". i pe bun dreptate;
cci avea unele aere de parvenit si abuza de avantajele situatiei sale pentru a-si aranja omagiile si a le
plti cu impertinente celor care nu voiau s i le aduc. Totusi, stia s fie foarte gratioas cnd voia, si,
cum la mine n cas se simtea bine, n-am ndurat niciodat, pe pielea mea, nici una din ironiile sale, nici
mcar la Grenoble, n anul n care a murit. Dar despre asta voi vorbi mai trziu.
179
Capitolul 111
M obisnuiesc cu societatea din Paris. - Sosirea printilor mei n Franta. - Doamna si domnisoara Dillon.
- i dau penele mele mprtesei Josephine. - Societatea din Saint-Germain. - Doamna Recamier. Primele bi n mare.
La nceputul Imperiului, opozitia din Paris alctuia o societate deosebit de plcut. De ndat ce mi-am
fcut noviciatul si am avut si eu un cerc al meu, m-am simtit minunat. Fiecare dintre noi ncepea s-si
regseasc linistea si o oarecar^bunstare. Societatea se mprtise n dou: oamenii crmuirii si cei care
nu luau parte la nimic. Cei din urm, printre care m numram si eu, ne multumeam s brfim si s-i
lum peste picior pe cei dinti, binenteles dup ce ne convingeam c usile erau bine nchise. Unele
asprimi, exercitate din cnd n cnd asupra celor mai nrvasi, ne tineau pe toti la respect. Oricum, n
relatiile dintre cele dou categorii de oameni, exista o anumit urbanitate. Multi dintre noi nc nu se
aranjaser, iar cei care aveau o cas n oras sau la tar, si gseau repede o societate plcut. M-am
numrat printre acestia din urm chiar din cea de a doua iarn. Iar atmosfera aceasta a durat trei sau
patru ani; dup aceast perioad, dezertrile au devenit un lucru obisnuit, cci marea majoritate a
nobilimii s-a atasat Imperiului si cstoria arhiducesei i-a luat cu sine si pe ultimii refractari care mai
rmseser. Din clipa aceea, puteai numra pe degete femeile care nu se duceau la Curte. Numrul lor
devenise att de mic nct dac prosperitatea .mpratului ar mai fi durat, n-ar mai fi rmas nici una care
s nu se duc.
Unchiul meu obtinuse destul de usor ca tata s fie sters de pe lista emigrantilor, cu att mai mult cu ct
nu avea de reclamat nici un fel de bunuri n Franta. Veni deci mpreun cu mama si cu fratele meu
Rainulphe, pe la jumtatea anului 1805 si traser la mine, mai nti la Paris, apoi la Beauregard. Doream
din tot sufletul ca fratele meu, a crui existent nu era asigurat si depindea de mine, s capete o slujb.
Mama se opunea. Tata rmase neutru, stiind c prerea lui l va
;nfluenta pe fiul su si nu voia acest lucru. Asa c Rainulphe fu prezentat mpratului, care-1 trat cu
mult bunvoint si care fu primit deosebit de bine de ctre mprteasa josephine; ea dori s-1 fac
scutier sau cel putin s-1 pun - n aceast calitate - n slujba ginerelui ei, printul Louis. Fratele meu ar fi
Preferat s intre n armat, dar trebuia s nceap prin a fi soldat. Mama plnsese, fratele meu sovi,
lucrurile se tergiversar, asa c pn la urm locul fu dat altcuiva, n iarna urmtoare, Rainulphe se
ndrgosti de o frumoas doamn ale crei aventuri au fcut, mai trziu, din ea, un personaj aproape
istoric. Doamna de Hautefort si anturajul ei erau cum nu se poate mai porniti mpotriva Imperiului;
fratele meu si nsusi ideile lor, si de atunci intentia de a-si gsi o slujb fu abandonat.
Nu m pot abtine s nu istorisesc o mic ntmplare din care se vede limpede c tot ceea ce s-a spus
despre neseriozitatea si despre frivolitatea mprtesei erau adevrate. Doamna Arthur Dillon - fost
domnisoar de Rothe - cea de a dou sotie a lui Dillon, cel care a murit dup ce-a ajuns general de

armat n perioada Conventiei, era o creol din Martinica, verisoara mprtesei, pe care o vedea destul
de des si care o iubea mult pe fiica ei, Fanny Dillon. Noi eram foarte apropiati de acesta familie.
Doamna Fitz-James, fiica doamnei Dillon dintr-o alt cstorie, era cea mai bun prieten a mea.
Doamna Dillon, stabilindu-se la mine, la Beauregard, se duse s fac o vizit la Saint-Cloud;
mprteasa o amgea cu ndejdea c o va ajuta pe Fanny s fac o cstorie strlucit. La napoiere,
doamna Dillon m ntreb dac n-as vrea s fac sacrificiul de a renunta la una dintre cele trei pene de
egret, pe care le aveam. Domnul de Boigne le adusese din India si mi le druise. Marele croitor Leroi,
care venise de dimineat la mprteas, i adusese una, dar mic si urt. Cum doamna Dillon se
apucase s spun c eu aveam cteva cu mult mai frumoase, majestatea sa dori cu orice pret s si le
nsuseasc. Ne aflam nc la mas cnd un clret purtnd livreaua mpratului - sosi ca s ntrebe dac
binevoiam s-i dau mprtesei pana att de rvnit. Nu exista
181
nici un mijloc de a o refuza; asa c i-am dat-o, si doamna Dillon 1-a trimis pe clret cu ea, la verisoara
sa. A doua zi, un nou bilet si alt mesager. Leroi gsise pana nemaipomenit de frumoas, dar, din pcate,
era montat dup moda indian. Ca s fac un panas frumos, ar fi avut nevoie si de a doua. I-am dat-o si
pe a doua. A treia zi, doamna Dillon se duse la Saint-Cloud. Cnd se ntoarse, m anunt - putin cam
stnjenit -c mprteasa voia si cea de-a treia pan de egret. I-am dat-o si pe a treia, anuntnd-o c nu
mai aveam ce-i oferi. Urm un al treilea bilet, plin de osanale si de multumiri. Dup cteva zile, doamna
Dillon mi spuse c mprteasa poruncise s se monteze o parur din cele mai frumoase pe care voia s
mi-o druiasc n schimbul penelor. Am rugat-o s m scuteasc de acest cadou, explicndu-i c penele i
le druisem ei, doamnei Dillon, si nu mprtesei. Dup o nou vizit la Saint-Cloud, doamna Dillon mi
spuse c ncercase s-i explice mprtesei acest lucru, dar c verisoara ei pruse att de jignit nct nu
mai cutezase s insiste. Parura avea s-mi fie trimis peste cteva zile. n duminica urmtoare, fratele
meu i fcu o vizit mprtesei, care-1 rug s-mi transmit multumirile sale, lud frumusetea si
raritatea penelor si ncheie spunndu-i:
- N-am nimic tot att de rar ce s-i ofer, dar o voi ruga s accepte cteva pietre' crora lucrtura lor
veche le va conferi o valoare deosebit.
Fratele meu se nclin, ntorcndu-se la Beauregard mi relat, pe ndelete, toat aceast discutie.
Tinurm un adevrat consiliu de familie ca s hotrm cum s primim aceast favoare. De refuzat nici
nu putea fi vorba. Ba, la un moment dat, chiar am czut cu totii de acord c alegerea unui astfel de cadou
era de un foarte bun gust. S-i scriu? S-i cer o audient ca s-i multumesc? Asta nsemna s fiu
prezentat la Curte. Toate astea mi crear o stare de neliniste si de agitatie de care as fi putut s fiu
scutit cci, ncepnd din acea zi, n-am mai auzit vorbindu-se nici de pene, nici de pietre, nici de nimic.
Persoanele care o cunosteau bine pe mprteas mi-au spus c, atunci cnd i-a fost adus cutia cu
diadema, i s-a prut att de frumoas nct n-a mai avut
182
jnima s renunte la ea. O lun mai trziu, ar fi druit-o cu plcere dar nu mai era cazul.
Fratele bunicului meu, btrnul episcop de Comminges, se stabilise la Saint-Germain. Casa lui era locul
de ntlnire al btrnilor emigranti. i totusi, influenta napoleonian ncepuse a se face simtit pn si n
aceast arc sacr. Cele dou canaturi ale usii ce ddea n salonul acestui btrn unchi al meu, nu se
deschideau dect pentru dou persoane; numai ele se bucurau de cinstea de a fi anuntate cu glas tare de
si mai btrnul su valet. Cele dou persoane erau maresala de Beauvau si doamna Campan. Aceasta din
urm si ddea niste aere c te prpdeai de rs. ntr-o sear tinu s m copleseasc cu bunvointa sa. Eu
m-am artat foarte putin sensibil fat de atentiile sale, iar dup ce-a plecat, nu m-am mai putut stpni
si am rs cu hohote cnd bunicul a nceput s m mustre c m purtasem astfel cu ea. Faptul c doamna
Campan izbutea s smulg, din cnd n cnd, cte o vorb bun din partea mpratului, fcuse din
aceast stpn a unui pension oarecare un personaj important, chiar si n ochii celor mai ostili
guvernului, pn ntr-att era de mare prestigiul puterii n acea epoc.
La Saint-Germain, am fcut cunostint cu doamna de Renouard, cunoscut mai bine sub numele de
Buffon. Aceast femeie era dovada vie a faptului c nu exist situatie n care o fire nobil s nu se

comporte n mod demn. Iubita ducelui de Orleans, n timpul grozviilor Revolutiei, trecuse prin ele
alturi de el, cu un devotament rar ntlnit. Rmnnd fidel memoriei ducelui, s-a ocupat - cu riscul
vietii - de fiii acestuia, pe care i-a ajutat s fug din temnita de la Marsilia, ncredintn-du-le si pruncul
pe care-1 avusese cu tatl lor; copilul fu crescut de fratii si vitregi, n strintate, sub numele de
cavalerul de Orleans; din pcate, a murit foarte tnr. Un lucru mai putin cunoscut l constituie faptul c
domnul de Talleyrand dorea cu Ardoare s se nsoare cu doamna Buffon. Mtusa ei, vicontesa de Laval,
se strdui ct putu s-o determine s fac acest pas, dar doamnei Buffon i fu peste putint s-si nving
sila de a deveni nevasta unui episcop, prefernd s ndure cea mai
crncen srcie. Dar iat c un elvetian, domnul Renouard de Bussiere, om foarte plcut, o ceru de
nevast, iar ea accept. Din pcate, csnicia lor nu tinu mult, cci domnul Renouard muri, lsndu-i un
biat. Cnd am cunoscut-o eu, era vduv, si tria complet retras, ocupndu-se de acest copil, pe care
avu bucuria ca, nainte de a muri, s-1 poat recomanda ducelui de Orleans. Acest print nutrea o
profund recunostint fat de doamna de Renouard, asa c i-a protejat cu grij, fiul. Doamna Recamier
veni s stea cteva zile, la mine, la Beauregard, unde primeam o multime de lume. Nu dup mult timp, iam ntors vizita, la Clichy; tria pe picior mare si n deplin sigurant, cnd iat c, la cteva zile dup
ce-am plecat de acolo, sotul ei ddu faliment. Desi nu aveam cu ea dect relatii de societate, destul de
reci, nu era cazul s-i ntorc spatele, asa c m-am dus s-o consolez. Am gsit-o att de calm, de demn
si de simpl, nct pur si simplu am rmas uimit. Din acel moment dateaz de fapt afectiunea vie pe
care i-o port si pe care toate evenimentele prin care am trecut mpreun n-au fcut dect s-o ntreasc. I
s-au pictat multe portrete doamnei Recamier dar, dup mine, nici unul n-a izbutit s-i redea adevratele
trsturi ale caracterului su; lucrul e cu att mai scuzabil, cu ct e destul de dificil de realizat. Dup
prerea mea, doamna Recamier era tipul femeii adevrate, asa cum iesise ea din mna Creatorului,
menit s aduc fericire brbatului. Avea toate farmecele, toate virtutile, toate inconsecventele, toate
slbiciunile. Dac ar fi fost si mam, nu numai sotie, viata i-ar fi fost mult mai plin, lumea ar fi brfit-o
mai putin si poate c ar fi fost mai fericit. Lipsindu-i ns aceast vocatie, a ncercat s-si caute
compensatii n societate. Doamna Recamier era cochetria personificat pe care a mpins-o pn la
genialitate, devenind astfel sefa uneia dintre cele mai detestabile scoli. Toate femeile care au vrut s-o
imite au iesit brfite si terfelite, n vreme ce ea iesea ntotdeauna pur din vlvtaia n care se amuza s
se npusteasc. Asta nu nseamn c n-avea inim; nu, cochetria ei era fiica bunvointei si nu a
vanittii. Dorea mai mult s fie iubit dect admirat. Iar acest sentiment i era
184
att de firesc, nct druia ntotdeauna o frm de afectiune si mult simpatie tuturor adoratorilor ei, n
schimbul omagiilor pe care ncerca s si le atrag; asa nct, cochetria ei scpa de egoismul care o
nsoteste de obicei si nu era ctusi de putin arid, dac m pot exprima astfel. De asemenea, a stiut s-si
pstreze atasamentul aproape al tuturor brbatilor care au fost ndrgostiti de ea. Toat lumea i-a ridicat
n slvi incomparabila frumusete, drnicia, politetea; multi brbati i-au ludat istetimea. Dar putine
persoane au stiut s descopere - dincolo de comportarea ei obisnuit - firea sa independent, judecata
impartial, trufia inimii, justetea spiritului, n primii ani ai tineretii, doamna Recamier si nsusise de la
societatea n care tria o anumit fandoseal, care duna att frumusetii, ct mai ales spiritului ei. A
renuntat ns repede la ea cnd si-a dat seama c exista si o alt lume fcut pentru a o aprecia. Se
mprieteni deci foarte strns cu doamna de Stael, si se obisnui astfel - alturi de ea - cu discutii serioase
si spirituale, unde si asuma ntotdeauna rolul care se potriveste cel mai bine unei femei, adic acel gen
de curiozitate inteligent, de altfel singurul care nu poate fi nlocuit cu nimic, o dat ce i-ai prins gustul
si pe care nu-1 gsesti dect n Franta si numai la Paris. Doamna de Stael stia ea ce stia, cnd afirma
acest lucru n perioada exilului.
Atractia doamnei Recamier pentru notabilitti a debutat prin legtura ei cu Chateaubriand, cruia si-a
devotat viata vreme de cincisprezece ani. A meritat acest lucru, datorit comportrii sale pline de
delicatete. Dar oare 1-a meritat si pentru profunzimea sentimentului su? Aici nu mai cutez s mai spun
nimic.

n 1806 m-am mbolnvit de o boal att de bizar nct nu pot s nu vorbesc despre ea. n fiece zi m
apuca o durere groaznic de cap ce aducea cu sine un frison urmat de un val puternic de fierbinteal si
de o usoar transpiratie. Numai c n timpul febrei, pulsul - n loc s se accelereze - scdea vertiginos si
nu-si relua ritmul normal dect dup ce-mi trecea febra. Cum nu puteam s mnnc nimic, slbeam
vznd cu chii. n Anglia, bile n mare mi fuseser ntotdeauna de
185
folos; mi-a venit ideea s ncerc acelasi remediu si n Franta Doctorii n-au fost prea ncntati, dar pn la
urm s-au artat a fi de acord. Ai mei m-au urcat ntr-o trsur si, dup cinci zile de drum, am ajuns mai
mult moart dect vie, la Dieppe. Dup opt zile, m plimbam pe trmul mrii, recptndu-mi sntatea
cu aceeasi repeziciune ca n primii ani ai tineretii. Dup douzeci si cinci de ani, trsura mea era prima
care intra n Dieppe; v nchipuiti ct au fost de uimiti locuitorii acelui orsel. Ori de cte ori ieseam la
plimbare, lumea se aduna grmad s ne vad trecnd, iar echipajul meu era examinat cu o curiozitate de
nenchipuit. Srcia locuitorilor era nfricostoare. Englezul" - cum ziceau ei, si care era mai ru dect
dracul - se ltea din ce n ce n fata portului lor gol. Abia dac vreun vapor putea s se furiseze, din cnd
n cnd, ca s se duc la pescuit, riscnd ns ntotdeauna s fie capturat de strin sau confiscat la
ntoarcere, dac lunetele vigililor l zriser apropiindu-se. n ceea ce priveste resursele pe care orasul
Dieppe le-a descoperit, mai trziu, n vilegiaturistii care veneau s se scalde n mare, ele nu existau n
acea epoc. Fratele meu mi-a aranjat o mic saret acoperit. Mi-a gsit, cu mare greutate si cu mult
cheltuial - n ciuda srciei orasului - un om care s conduc bidiviul pn la trm si dou femei care s
intre n mare odat cu mine. Aceste pregtiri attar ntr-o asemenea msur curiozitatea, nct primele
bi le-am fcut n prezenta unei adevrate multimi de gur-casc, ngrmdit pe trm. Localnicii mi-au
ntrebat slugile dac fusesem muscat de un cine turbat. Peste tot, pe unde treceam, iscam o mil
cumplit; se prea c nu m duceam s fac baie, ci s m nec. Un domn btrn veni la tata s-i spun
c-si asuma o mare rspundere ngduindu-mi un act att de temerar. Era de neconceput ca niste oameni
ce locuiau pe trmul mrii s fie att de ngroziti de ap. Pe vremea aceea, bietii locuitori din Dieppe nu
stiau altceva dect s-si acopere ochii cu mna, s se pun la adpost de neplcerile de care se temeau
mai ru ca de dracul, fiindc marea nu era pe atunci, pentru ei, dect un prilej de suferint si de necazuri.
E curios s te gndesti c, zece ani mai trziu,
186
matorii de bi n mare soseau cu sutele, c locuitorii din DiepPe construir un mare stabiliment special
pentru acesti oaspeti care se scufundau n mare, n toate chipurile, fr s mai iste nici cea mai mic
mirare din partea nimnui.
Istorisindu-v acest lucru, am vrut s art c folosirea bilor de mare - devenir cu timpul, un obicei - e
de dat recent n Franta si c orasul Dieppe a fost primul loc unde s-a rspndit acest obicei.
Capitolul IV
Generalul de Boigne se stabileste n Savoia. - Cardinalul Maury. -Doamna de Stae'l. - edere la Aix. Benjamin Constant. - Dineu la Chambery. - Coppet. - Domnul Rocca.
n timpul celor zece ani ai Imperiului viata mea a fost att de monoton si am luat att .de putin parte la
marile evenimente, nct n-am nici un fel de indicii pentru a determina unele lucruri. Asa c m voi
multumi s relatez, la nimereal si fr a tine seama de date, diversele amintiri din acea vreme care au
legtur cu personajele mai importante sau care vor zugrvi moravurile lumii n mijlocul creia triam.
Domnul de Boigne se apucase s-si construiasc o cas n Savoia1, unde cumprase un teren, ncepuse
prin a petrece, n acel loc, mai nti cteva sptmni n fiecare var; pe urm, rmase cteva luni. n
sfrsit, sedus de respectul de care se bucura n acel loc, datorit averii sale, si fix resedinta acolo si
deveni binefctorul tinutului. Cum Beauregard era o resedint mult prea mare ca s mi-o lase mie, o
vndu printului Aldobradini'Borghese, iar eu a trebuit s-mi mut larii i penatii ntr-un mic conac situat
n satul Chtenay, aproape de Sceaux. Casa era ntr-un fel celebr, fiindc n ea se nscuse Voltaire.
Aceast mutare avu loc n 1812.
Am mai vorbit despre legturile mele de prietenie cu cardinalul Maury. si precedase napoierea sa n
Franta de o

' E vorba de Buissonrond, aproape de Savoia. 187


scrisoare foarte slugarnic, adresat mpratului; Napoleon porunci s fie publicat. De ndat ce
cardinalul sosi la Paris, tata veni s-1 vad si-1 pofti la mas, la mine, la Beauregard. El accept cu
grab si, n duminica urmtoare, vzurm cobornd dintr-o imens berlin italian sapte persoane:
fratele cardinalului, nepotii, nepoatele, un abate, m rog, tot neamul. Mai avu si tupeul s-mi spun, cu
candoare, c voise s fac economie n ceea ce privea masa de la hanul unde trsese, asa c-i adusese pe
toti ai si. Pstrasem o amintire plcut despre modul n care m rsftase n copilrie; nu v pot spune
ct am fost de dezamgit, vzndu-1 astfel. Figura, tonul, limbajul, toate erau pe aceeasi msur si ar fi
socat pn si pe un caporal de infanterie. Istorisea niste lucruri, c te nroseai pn n vrful urechilor,
mi aduc aminte c, n timpul acelei mese, ne-a istorisit, printre altele, o ntmplare petrecut n dioceza
sa din Montefiascone. Scena avea loc ntr-o mnstire; clugritele, duhovnicul lor, un mare vicar trimis
s cerceteze plngerile acestora, toti se exprimau ntr-un limbaj care s-ar fi potrivit mai curnd soldatilor
dintr-un corp de gard si nu unui mare cardinal. Am fost grozav de mirat s-1 vd att de mult
schimbat; la fel de mirati au fost si printii mei. Era cu totul alt om cnd l cunoscusem noi, la Roma,
desi nici pe atunci nu prea strlucea n privinta manierelor. Fratele su ne-a mrturisit c se schimbase
astfel n urma unei boli foarte grave de care suferise.
Lcomia si avaritia sa devenir repede tinta tuturor ironiilor celor din jur, asa nct cardinalul a dus la
Paris o viat rusinoas si ridiculizat fr mil. Aceast avaritie sordid era mpins pn la un asemenea
punct, nct atunci cnd si prsea odaia nchiriat, pentru a se duce la arhiepiscop, mai zgribulea nc
trei ceasuri, clntnind din dinti, asteptnd ca cenusa din singura sob aflat acolo s se rceasc si s-o ia
cu sine, nevoind - zicea el - s-1 lase pe proprietar s profite de ea.
ntr-o zi, n timp ce iesea din odaie mpreun cu tata, la jumtatea scrii se opri, spunnd:
188
- S ne ntoarcem! M-am luat cu vorba si am uitat s fac ceea ce fac de obicei cnd plec de acas!
Intrar n odaie; tata l vzu scotnd o olit cu sup din sob si vrnd-o ntr-un dulap pe care-1 ncuie
bine cu cheia.
- Vezi, dragul meu, ori de cte ori plec de acas mi ncui n dulap oala cu sup. Ticlosii stia ar fi n
stare s-mi nfulece supa si s-mi pun n locul ei ap chioar.
Am vorbit despre aceste dou lucruri pentru c tata a fost martor le ele, dar - din nefericire ntreaga sa
viat era plin numai de astfel de ntmplri. Toat lumea observase c atunci cnd nu era invitat la
mas, nfuleca doar prjiturele pe care le sterpelea de pe mese, n casele n care era poftit. Odat ns
asezat la masa altuia, mnca cu atta lcomie, nct pur si simplu te scrbea. E trist s te gndesti c un
om care a jucat un rol de seam n viata public si care avea o minte deosebit de ascutit, a putut ajunge,
datorit unor vicii dezgusttoare, ntr-o asemenea stare.
La nceput, venea destul de des pe la mine. Voia s-1 conving pe tata s intre n guvernul mpratului,
asa c discutau deseori despre avantajele si dezavantajele regimului imperial, n ziua n care apru n
Monitor decretul privind nchisorile Statului, tata i spuse c astfel de legi ar fi trebuit discutate n mod
public.
- Ei, asta-i! strigase cardinalul. Dac le-ar fi publicat si comentat, n-ar mai fi aprut nici peste trei luni!
- Cam asa gndeam si eu, dar n-am cutezat s-o spun, zise tata.
Discutia avu loc fat de o multime de oameni. Cardinalul se simti foarte stnjenit ca nu cumva s se fi
compromis. Asa c, ncepnd din ziua aceea, veni din ce n ce mai rar pe la mine, pn ce ncet cu totul
vizitele.
M duceam destul de des n Savoia. La prima mea vizit, m-am oprit la Lyon. Domnul d'Herbouville era
prefectul orasului, deci un motiv n plus s stau cteva zile acolo. Locuiam la hotelul Europa" unde
ajungeam foarte trziu. A doua zi dimineat, valetul de la hotel mi spuse c
189
doamna de Stae'l era n hotel si ntreba dac puteam s-o primesc.
- Sigur c da, as fi chiar ncntat s pofteasc!

Dup cinci minute, musafira intr n odaia mea urmat de Talma1, Benjamin Constant2, Mathieu de
Montmorency3 sj Schlegel4. Eram nc foarte tnr; toate acele celebritti si acel cortegiu ciudat, la
nceput, mi impuser grozav. Dar doamna de Stae'l m ajut imediat s m simt n largul meu. Trebuia
s fac cteva drumuri ca s vd si eu Lyonul; ea m asigur c era un oras foarte urt, asezat ntre dou
ruri frumoase, c, aflnd acest lucru, eram destul de isteat s-mi nchipui cum arta si nc att de bine
ca si cum 1-as fi btut n sus si n jos, opt zile n sir. Rmase toat dimineata n odaia mea, unde primi
diverse vizite, vrjindu-m cu discutia ei strlucitoare. Am uitat si de prefect, si de prefectur si am luat
masa mpreun cu ea. Seara, ne-am dus s-1 vedem pe marele actor Talma n Manlius, unde juca mai
mult pentru ea dect pentru public, rspltit din belsug de admiratia excesiv pe care nu se sfia deloc s
i-o arate. Iesind de la teatru, doamna de Stae'l se urc n trsur, pentru a se rentoarce la Coppet. Fugise
din exil, cu riscul de a ndura tot ce putea fi mai ru, numai ca s asiste la o reprezentatie a acelui mare
actor. Asa am fcut cunostint cu acea aparitie meteoric ce mi-a sucit capul de prima oar cnd am
vzut-o. La nceput, mi s-a prut urt si ridicol. O mutr grosolan, fr urm de prospetime, cu prul
alandala, despre care ea spunea c ar fi aranjat", adic - cu alte cuvinte - nepieptnat; fr fisiu, numai
cu o tunic de muselin alb, foarte decoltat, cu bratele si cu
1 Frantois Joseph Talma (1763 - 1826), tragedian francez, actorul preferat al Iui Napoleon. Preocupat s
transpun realitatea pe scen, a folosit tonul natural, renuntnd la emfaza tragic de pn atunci.
2 Constant de Rebecque (Benjamin) (1767 - 1830), om politic si scriitor francez, influent n partidul
liberal sub Restauratie, iubitul doamnei de Stae'l. A devenit celebru prin romanul su psihologic Adolphe
(1816).
3 Membru al uncia dintre cele mai vechi familii din Franta (sec. XII), din care au fcut parte nenumrati
duci, conetabili ai trii, maresali ctc.
4 August Wilhelm von Schlegel (1767 - 1845), scriitor german de prestigiu, prieten cu doamna de Stae'l,
a crui influent se simte n cartea acesteia intitulat Despre Germania.
190
erii goi, fr vl, fr sal, fr esarfa: toate astea fceau ca U aritia ei s fie ntr-adevr ciudat, ntr-o
camer de hotel, la fa prnzului. Tinea n mn o crengut cu frunze verzi, pe care tot rsucea ntre
degete. Bnuiesc c avea menirea de a-i coate n evident frumusetea minii si de a-i completa, ntr-un
fc\ bizarul ei costum. Dup un ceas, eram ca vrjit si, n Hmpul discutiei nsufletite pe care o purta cu
Talma, cercetndu-i cu atentie chipul, m-a surprins pn si pe mine faptul c mi s-a prut aproape
frumoas. Nu stiu dac mi-a ghicit impresiile, dar a fost tot timpul cu mine bun, amabil, fermectoare,
n anul urmtor, am ntlnit-o la ix, n Savoia, unde m dusesem la bi mpreun cu doamna Recamier.
Pretextnd c vine s-o vad pe aceast doamn, clcase pentru a doua oar consemnul, fugind din exilul
de la Coppet si sosind la Aix. Am fost martora ocular a unor scene deplorabile ntre dou fiinte crora
Cel-de-Sus le hrzise mai mult spirit dect dduse vreodat altor muritori - cci si fceau niste sicane
cumplite una alteia. M refer la legturile ce existau de mult vreme ntre doamna de Stae'l si Benjamin
Constant. Doamna de Stae'l l iubea pentru inteligenta si talentul lui, dar asta n-o mpiedica s mai aib
si alte preferinte trectoare, n astfel de situatii, sigur c Benjamin Constant se supra. Atunci ea se
rentorcea la el, mai ndrgostit ca niciodat si, dup cteva scene cumplite, cei doi se mpcau. El
trsese mult vreme ndejdea c doamna de Stae'l l va lua de brbat. Dar, avnd n vedere vanitatea si
interesul ei - care erau tot att de puternice ca si sentimentele sale - l refuza cu ncptnare. Dorea s-1
aib sclav, n urma carului ei si nu s se nhame ea la carul lui. De altfel, tinea mult prea mult la titluri si
la situatia ei social, pentru a-si schimba numele de Stael-Holstein cu cel de Constant. Nici o alt
persoan n-a fost att de mult sclava celor mai ridicole idei aristocratice cum a fost foarte liberala
doamn de Stae'l.
ntr-o cltorie pe care Benjamin a fcut-o n Germania, a cunoscut-o pe contesa de Magnoz, nscut
contes de Hardenberg. Contesa s-a ndrgostit de el si a vrut s-1 ia de brbat. Cred c dorinta de a-i
demonstra doamnei de Stae'l c
191

o aristocrat era bucuroas s-1 ia de brbat 1-a fcut s accepte. Cnd doamna de Stael afl de acest
plan, i fcu o asemenea scen, nct bietul om nu cutez s-i mrturiseasc pasul pe care-1 si fcuse.
Fiindc se nsurase totusi, n secret iar sotia sa venise cu el la Lyon. Acolo, proaspta doamn Constant
sorbi o gur din nu stiu ce drog care-i provoc niste vrsturi cumplite, declarnd c se va otrvi deadevratelea dac brbatul ei nu va renunta la doamna de Stael, spunndu-i verde n fat c se nsurase.
Pe de alt parte, doamna de Stael l ameninta c, dac se va nsura, si va nfige pumnalul n piept.
Cam asta era situatia cnd Benjamin Constant si doamna de Stael se ntlnir la Aix, avnd-o ca
mediatoare pe doamna Recamier. Diminetile asistam la niste scene cumplite, pline de reprosuri, de
imprecatii si de crize de nervi. Asta era o frm din secretul comediei. Mncm mpreun cum e
obiceiul cnd te duci la bi. ncet, ncet, n timpul mesei, prtile beligerante se calmau. Un cuvnt plin de
strlucire aducea dup sine altul. Plcerea pe care-o simteau cei doi s se nfrunte, din punct de vedere
spiritual, era mai presus de orice, si seara se ncheia ntr-un mod fermector, pentru a o lua de la capt
dimineata, cu nervii si cu invectivele.
Pn la urm, tratatul fu n sfrsit semnat: doamna de Stael avea s-i scrie doamnei Constant,
recunoscnd astfel cstoria, care urma s devin public la trei luni dup plecarea ei n America, unde
avea ntr-adevr intentia s plece. Aceast concesie a inimii fcut vanittii nu m-a impresionat deloc.
Benjamin, tot ascultndu-i tipetele si reprosurile, se simti jignit. Pn la urm, doamna de Stael nu mai
plec si cstoria fu, n sfrsit, recunoscut, dar destul de trziu. Cred c doamna de Stael dorea s-si
pstreze unica distractie pe care i-o furnizau discutiile cu inteligentul ei prieten, nutrind poate dorinta de
a-1 lua cu ea n America. Sau poate c se gndise si la posibilitatea de a se mrita cu el, odat ajunsi
dincolo de Ocean, cu att mai mult cu ct nsurtoarea lui cu alta i era, n acea epoc, de nesuportat.
Adevrul e c ntre ei exista o legtur mult prea concret: un
192
Opjl care era leit taic-su. mi amintesc de una din zilele celea. Ne-am dus cu totii s lum masa la
domnul de Boigne, ia guissonrond, aproape de Chambery. Sotul meu poftise la mas tot ce era mai
distins n oras, deci si pe prefect. Eram, cu totul, treizeci de persoane. Doamna de Stael sttea alturi de
stpnul casei, prefectul vizavi, alturi de mine. La un moment dat, ea l ntreb, peste mas, ce devenise
un oarecare brbat care fusese subprefect. Acesta i rspunse c ajunsese prefect si c era un om foarte
respectat.
- mi pare bine, fiindc era un biat de treab, n general, adug ea neglijent, m-am descurcat
ntotdeauna cu aceast tagm de slujbasi!
L-am vzut pe prefect nrosindu-se, apoi plind brusc. Am simtit cum mi bate inima pn n gt.
Doamna de Stael nu pru s-si dea seama de gafa comis, si, n fond, cred c nici nu urmrise asa ceva.
Am consemnat aceast ntmplare, numai pentru a da prilejul cititorului s observe bizara anomalie a
acestui spirit iesit din comun, ce se dovedea a fi complet lipsit de tact. mi amintesc chiar c odat, de
fat cu domnul de Boigne si cu o multime de lume, m-a ntrebat dac socoteam c era posibil ca o
femeie s fie cinstit, cnd nu avea nimic comun cu brbatul ei, cnd nu nutrea nici mcar o frm de
simpatie fat de el, insistnd asupra acestui lucru, cu atta lips de tact, nct m-a pus ntr-una din cele
mai cumplite situatii. Alt dat, am vzut-o tinnd-o de sa pe doamna de -Caumont, n fata a douzeci de
persoane, si continund, de fat cu toat lumea aceea, o discutie nceput mai nainte, prin care sustinea
c o femeie - care nu era pur si cast - nu putea fi o mam bun. Biata doamn de Caumont trecea prin
chinurile iadului. Sigur c doamna de Stael ar fi fost dezolat dac ar fi bgat de seam; dar ea se lsase
prea nuilt trt de puterea argumentelor sale ca s mai poat vedea ceva. Sigur c v veti ntreba cum
de uitase de propria-i comportare? Nu, nu uitase, dar ea se vedea pe sine ca pe o "int aparte, creia
geniul i ngduia fapte de nescuzat Muritorilor de rnd. Aceast lips de ntelegere fat de
193
sentimentele altora, i-a creat o multime de dusmnii pe care nu le merita.
Dar s revin la masa de la Buissonrond; ajunsesem la cel de al doilea fel, totul decurgea asa cum decurge
la toate mesele plicticoase, spre marele necaz al mesenilor provinciali, cnd Elzear de Sabran, vznd
dezamgirea acestora, o ntreb pe doamna de Stael, care se afla la cellalt capt al mesei, dac ea

socotea c legile civile ale lui Romulus si-ar fi pstrat mult vreme puterea, la Roma, fr legile
religioase ale lui Numa. Ea ridic ncep capul, ntelese aluzia, rspunse la ntrebare printr-o glum si,
pornind de la acest lucru, deveni att de strlucitoare si de amabil cum n-o mai vzusem niciodat.
Eram cu totii ncntati, dar parc nimeni nu prea mai ncntat dect prefectul, domnul Finot, si el om de
spirit. Nu peste mult, cineva i aduse acestuia o scrisoare foarte urgent. El o citi si o vr n buzunar.
Dup-mas, m lu deoparte si mi-o art; era ordinul de a o aduce napoi pe doamna de Stael, cu
jandarmii, din post n post, chiar n clipa n care primea scrisoarea. L-am conjurat s nu fac acest lucru
n casa mea. El m asigur c nu avea intentia, adugnd cu oarecare amrciune:
- Nu vreau s-si schimbe prerea despre slujbasii din tagma mea".
Mi-am asumat sarcina s-i spun doamnei de Stael c era vremea s se rentoarc la Coppet, iar el se
multumi s porunceasc surugiilor s nu-i dea cai de schimb dect pentru Coppet, cu att mai mult cu
ct doamna de Stael ar fi dorit s dea o fug si pn la Milano.
Ne-am urcat - pentru a ne rentoarce la Aix - n berlina doamnei de Stael, ea, doamna Recamier,
Benjamin Constant, Adrien de Montmorency, Albertine de Stael si eu. Pe drum, ne-a prins o furtun
groaznic. Noaptea era ca de smoal si surugiii ncurcar drumul; pn la Aix, n loc de un ceas si
jumtate, am fcut cinci. Cnd am ajuns, toti erau nelinistiti; o parte dintre ai nostri, care se napoiaser
cu caleasca mea, sosiser de trei ceasuri. Din pricina orei trzii si a emotiei era ct pe-aci s nu fim
recunoscuti, n caleasca, nimeni nu si-a
194
jat seama cum trece timpul. Discutia ncepuse - mi aduc bine arninte - nc de pe aleea din Buissonrond,
despre Scrisorile domnisoarei de l'Espinasse, care tocmai apruser, si doamna fa Stae'l ne vrjise pe
toti; secondat de Benjamin Constant, ne tinuse pe toti sub vraja cuvintelor ei, nct nimnui nu-i dduse
prin minte s se uite pe geam, afar. A treia zi, plec cu noaptea n cap, la Coppet, ntr-o stare de
dezolare si de prostratie, ca si cum ar fi fost o biat femeie oarecare.
Dup asta, m-am dus destul de des la Coppet; mi plcea grozav de mult acolo, cu att mai mult cu ct
eram teribil de rsftat. Doamna de Stae'l stia c-mi plcea s nfrunt pericolele exilului ei si se amuza
determinndu-m s sporoviesc despre societatea din Paris, unde era tot timpul prezent cu inima.
Viata la Coppet era ciudat. Prea pe ct de trndav, pe-att de alandala. Nimeni nu stia unde trebuia s
se duc, ce s fac, cu cine s se ntlneasc. Nu se fixa nimic dinainte, n nici un ceas al zilei. Toate
camerele erau vraiste. Dac ncepea o discutie ntr-o odaie, indiferent a cui ar fi fost ea, apoi acea
discutie putea tine cteva ceasuri sau cteva zile fr ca cel ce locuia acolo s cuteze s-o ntrerup. A
discuta, prea lucrul cel mai important pentru toat lumea. i cu toate astea, toate persoanele de la
Coppet aveau ocupatii serioase, iar marele numr de lucrri iesite de sub pana lor dovedesc acest lucru.
Doamna de Stae'l lucra mult, dar numai cnd nu avea nimic altceva mai bun de fcut; din pcate, se lsa
ntotdeauna sedus chiar si de cele mei mrunte distractii. In plcea s joace diverse roluri de comedie,
s mearg clare, s se plimbe pe jos, s pofteasc lume la ea, dar mai presus de orice, l plcea s stea
de vorb. N-avea un loc anume pentru scris. O mic trus de marochin verde, pe care si-o aseza pe
genunchi sau pe care o cra dup sine din odaie n odaie, continea si lucrrile si corespondenta. De multe
ori scria ^conjurat de mai multe persoane, ntr-un cuvnt, singurul 'Ucru de care se temea era
singurtatea. E uimitor ct de sensibile sunt, la un astfel de lucru, tocmai geniile cele mai Puternice si ct
de mult se las ele dominate de singurtate.
195
Doamna de Stael, lordul Byron, Chateaubriand sunt exemple izbitoare n acest sens si tocmai ca s scape
de plictiseal si-au ratat viata, cnd, dimpotriv, ar fi vrut s ntoarc lumea pe dos.
Copiii doamnei de Stael cresteau si ei n mijlocul acestei vieti ciudate. Participau totusi destul de putin la
ea, din moment ce aveau vreme s nvete temeinic, fiindc acesti copii vorbeau, n mod curent, mai
multe limbi, se pricepeau la muzic, stiau s deseneze si aveau cunostinte multiple si profunde despre
literatura ntregii Europe, n rest, nu fceau dect ceea ce le plcea. Albertine, de pild, se ocupa
ndeaproape de literatura german si englez, foarte putin de muzic si deloc de desen, n ceea ce
priveste cusutul, sunt gata s pun rmsag c n-ai fi gsit un ac n tot castelul Coppet. Auguste, mai putin

rafinat dect sora sa, avea preocupri literare si era extrem de talentat la muzic. Albert - pe care doamna
de Stael l poreclise ea nssi un Lovelace de tar" - desena minunat, dar era oaia neagr a familiei, prin
prostia de care ddea adesea dovad. De altfel a si murit ntr-un duel, n 1813, n Suedia. Doamna de
Stael si judeca pruncii de la nltimea spiritului ei, marea ei slbiciune fiind Albertine. Fetita prea
deosebit de naiv si de simpl, n ciuda expresiilor pretentioase pe care le folosea nc de cnd era foarte
mic. mi aduc aminte c, o dat, mustrat de mama ei, lucru ce nu se prea ntmpla, ea izbucni n
lacrimi.
- Ce ai, Albertine? De ce plngi?
- Vai, spuse ea, m socoteam fericit si iat c am o prpastie n suflet!
Avea unsprezece ani si vorbea n ceea ce numeam eu genul Coppet". Asemenea exagerri erau att de
specifice limbii din tinutul respectiv, nct cine tria acolo, vrnd, nevrnd si le nsusea. Tot la Coppet a
nceput, la un moment dat, s se fac abuz de cuvntul talent". Toat lumea era ocupat, fiecare cu
talentul" lui, ba chiar si ntr-o oarecare msur, si cu cele ale altora. Auzeai de pild: Acest lucru nu e
pe msura talentului dumitale"; Acest lucru se potriveste cu talentul meu"; Ar trebui s te consacri
talentului
196
durnitale"; Mi-am ncercat si eu talentul etc., etc.", fraze care ti rsunau n urechi cam de douzeci de
ori ntr-un ceas.
Ultima oar cnd am vzut-o pe doamna de Stael n glvetia, situatia ei devenise foarte ncurcat. Dup
ce a oferit orasului Geneva spectacolul unor scene deplorabile datorate unei pasiuni pentru un foarte
frumos american, domnul O'Brien, ea se retrase din nou la Coppet, cumplit de ndurerat din pricina
plecrii junelui seductor.
Un tnr sublocotenent, Rocca, nepotul medicului ei, Bauttigny, se rentoarse grav rnit, din Spania.
Medicul dori s-1 duc undeva, la tar, la aer curat. Doamna de Stael i spuse medicului s-1 aduc pe
tnrul Rocca la ea, mai ales c fusese coleg de scoal cu bietii ei. Biatul avea o figur ncnttoare;
ea l rug s-i povesteasc despre Spania si despre grozviile din acea tar. El i istorisi tot ce vzuse, cu
naivitatea unui suflet cinstit si curat. Ea l admir si-1 lud; tnrul, ametit de laude, se ndrgosti de ea;
fiindc, ntr-adevr, numai el era cel ndrgostit. Doamna de Stael nu simti dect recunostinta pe care o
simte orice femeie de patruzeci si cinci de ani, care se vede adorat de un tnr de douzeci si doi.
Tnrul Rocca ncepu chiar a-i face scene publice de gelozie, ceea ce nu izbuti dect s-i sporeasc
doamnei triumful. Cnd m-am dus la Geneva, domnul de Rocca era - n ochii ei - la mare cinste, iar n
ochii lumii, att de ridicol, nct pn si ea se simtea uneori stnjenit. Doamnei de Stael i plcea mult,
printre altele, s m aud cntnd, ntr-o sear, dup ce am cntat, stteam n picioare, n dosul pianului,
discutnd cu cteva persoane, cnd iat c Rocca - ce se mai slujea nc de o crj - strbtu salonul simi spuse tare - pe deasupra pianului - pe tonul lui obisnuit, trgnat si vorbind pe nas:
- Doa-doamn, doa-doamn, nu m asteptam la asa ceva... Doa-doamn de Boigne, glasul dumdumneavoastr ti wer... ti merge la inim!
nainte ns de a apuca s se ntoarc si s plece chioptnd, m-am si trezit cu doamna de Stael lng
mine; apucndu-m de brat, mi spuse:
- Ah, din pcate nu prea stie s vorbeasc!
197
Aceste cuvinte m-au izbit aidoma unui strigt de durere scos de o femeie de spirit care s-a ncurcat cu un
prostnac. Cu att mai mult, cu ct doamna de Stael ncepuse a se plnge c se simte prost, fiindc, din
pcate, aceast legtur avusese urmri care - sunt ferm convins - au contribuit n mod sigur la moartea
ei. A suferit ngrozitor n timpul acelei sarcini fatale, al crui secret a fost totusi aprat cu strsnicie.
Copii ei au crezut - n mod sincer - c suferea de hidropizie. Spionat cum era de o politie att de
nemaipomenit de activ, e pur si simplu de necrezut, cum de nu i-a fost descoperit taina. A continuat s
primeasc lume, ca de obicei, spunndu-le ns tuturora c era bolnav; de ndat ce-a nscut, a prsit
locul n care suferise atta si care-i devenise insuportabil, stergnd orice urm a celor ntmplate. Avnd
n vedere ura pe care o nutrea mpratul fat de ea, sigur c de ndat ce-ar fi aflat ceva, fie chiar si o

simpl bnuial, s-ar fi grbit s ncredinteze totul jurnalelor. Din fericire, taina a fost bine pstrat si
aparentele complet salvate, ceea ce dovedeste nc o dat c, dac ai minte, stii s iesi din orice
ncurctur.
Sigur c s-ar fi putut mrita cu tnrul Rocca, dar asta ar fi fost ultima posibilitate la care ar fi recurs. Nu
s-a hotrt dect pe patul de moarte si numai la rugmintile fiicei sale, ducesa de Broglie, s-i dezvluie
acesteia existenta micului Rocca.
Domnul si doamna de Broglie, mpreun cu August de Stael, fcur tot ce le sttu n putint ca acest mic
frate al lor s fie recunoscut ca mostenitor legitim al mamei lor. nclin s cred c aceast ultim aventur
a mamei sale a determinat-o pe doamna de Brogiie s s se converteasc la metodism. Ct despre
domnul Rocca, dup ce a nsotit-o pretutindeni pe doamna de Stael - cate 1-a tolerat numai datorit
devotamentului su ptimas, fiindc se simtea destul de plictisit si de ncurcat de prezenta lui, era
oarecum miscat de dragostea pe care o nutrea fat de ea - s-a prpdit si el, de durere, la sase luni dup
moartea ei, dovedind astfel slbiciunea si patima pe care le avusese fat de aceast femeie.
198
Lucrul e de altfel explicabil. Doamna de Stae'l fusese probabil mai mult dect ncntat c mai poate
inspira un sentiment att de puternic, la vrsta ei, si mai ales cu urtenia ei lucru care o mhnise cel mai
tare n decursul vietii sale. Din pricina asta, se obisnuise s nu spun niciodat despre o femeie c e urt
sau frumoas. Dup ea, o femeie era sau nu nzestrat cu avantaje exterioare". Adoptase aceast fraz, si
era primejdios s spui, n fata ei, c cutare persoan era urt, fiindc riscai s-i creezi o impresie
dezagreabil.
M-am lsat furat de amintiri si poate c am vorbit prea mult despre relatiile de prietenie cu doamna de
Stae'l. Nu stiu dac am izbutit s-o fac cunoscut mai bine, dar mi-am adus eu nsmi aminte de o
multime de lucruri care-mi sunt nespus de dragi. De altfel e cu neputint ca cel care a ntlnit-o pe
doamna de Stae'l s-o uite. Dup prerea mea, era mult mai abil la vorb dect la scris. Vorbea, de pild,
despre toalete, cu tot atta interes ca despre cine stie ce lucru important; asa cum s-a mai spus, fcuse
din conversatie o art n care atinsese perfectiunea. Totodat, era si o femeie foarte priceput n afaceri,
cci nici unul dintre ai ei nu ndurase niciodat, nici un fel de lipsuri. Dnd impresia c nu se ngrijea
ctusi de putin de averea ei, pe care o bnuiai a fi ntr-o dezordine cumplit, dimpotriv, se ngrijea si
nc att de atent, nct, la moartea ei, s-a constatat c-si lsase averea ntr-o ordine perfect si c sporise
considerabil.
Exilul a fost pentru ea cea mai cumplit pedeaps si -sub Napoleon - exilul era ntotdeauna nsotit de
toate acele mici jigniri si neplceri care izbutesc, pn la urm, s ti-1 fac insuportabil; cu att mai mult
cu ct toti cei din jur se strduiau s te fac s-1 simti din plin. Aceasta a fost zbala care a exercitat cea
mai puternic frn asupra acelei prti din societatea francez desemnat de mprat sub numele de
foburgul Saint-Germain". Am cunoscut multe persoane exilate care aveau gusturi, obiceiuri, avere,
situatii diferite; toate ns exprimau aceeasi crunt desperare care slujea celorlalti drept avertisment
salutar. Asa c erai cum nu se Poate mai prudent n acea epoc.
199
Capitolul V
Distractii la Coppet. - Exilul lui Mathieu de Montmorency si al doamnei Recamier. - Doamna de
Chevreuse. - Purtarea ei la Curtea imperial. - Exilul si moartea ei. - Bal cu prilejul cstoriei marelui
duce de Bade. - Costumul mpratului. - Discutie ciudat. - Eticheta de la Curtea imperial. - Bal cu
ocazia nasterii regelui Romei. - mprteasa Maria-Luiza. - mpratul vrea s fie gratios.
I-am reprosat ntotdeauna doamnei de Stael de a-si fi trt prietenii n acel nenorocit exil pe care ea l
ndura cu greutate, n timpul anului 1808, Coppetul fusese mai strlucitor ca niciodat; printul August al
Prusiei sttuse acolo o bun bucat de vreme. Era teribil de ndrgostit de doamna Recamier. Multi
strini si mai multi francezi se grupaser n jurul strlucitoarei si spiritualei opozitii a doamnei de Stae'l.
Aceast societate desprtindu-se, rspndise n ntreaga Europ cuvintele si ideile prin care aceast
femeie stigmatiza crmuirea lui Napoleon. Printul August le rspndise n Prusia unde toti erau foarte
avizi s si le nsuseasc. Toti cei care sttuser n acea var la Coppet, si ddur ntlnire pentru vara

urmtoare, mpratul, informat de ceea ce se petrecea acolo, simtise cum l apuc din nou furia
mpotriva doamnei de Stae'l si hotr ca asemenea reuniuni s nu mai aib loc. si anunt intentiile,
destul de tare, pentru ca prietenii doamnei de Stael s fie pusi n gard, ntre altii, doamna Recamier si
Mathieu de Montmorency. Amndoi mi-au vorbit despre acest lucru; am convenit ca - n interesul
doamnei de Stael - s lsm s treac aceast furtun, s ne abtinem s mergem la Coppet si s facem
uitat vara precedent prin linistea celei care ncepea.
Mathieu si doamna Recamier scriser mpreun o scrisoare n acest sens, pe care o ncredintar
domnului de Chteauvieux, cci n acea vreme nimeni n-ar fi cutezat s trimit o astfel de scrisoare prin
post, n mnia ei, doamna de Stael uit de orice prudent; ncredinta primului curier un rspuns plin de
mhnire si de reprosuri, ncheind cu aceast fraz: Pn acum n-am cunoscut dect rozele exilului; le
era sortit tocmai persoanelor pe care le iubesc cel mai mult s-mi
200
arate si spinii sau mai curnd s-mi nfig un pumnal n inim dovedindu-mi c eu nu sunt dect un
prilej de spaim si de respingere ".
Doamna Recamier si domnul Montmorency nu mai ezitar si plecar. Mathieu ajunse la Coppet cu
dousprezece ore nainte de ordinul de exilare care-1 obliga s plece n Valence1. Doamna Recamier
nc nu ajunsese; August de Stael iesi naintea ei, o ntlni n Jura si-i explic ndelung c ordinul de
exilare, negsind-o la Coppet, poate c va putea fi revocat. Ea porni ndrt ctre Paris, nsotit de o
foarte tnr verisoar pe care o crestea de mai multi ani si al crui tat avea o slujb mrunt la Dijon.
Sosind, l gsi pe tatl fetei n usa hanului; el i explic, n cteva cuvinte, c era plin de recunostint
pentru buntatea eij dar c nu mai putea s-si lase fata, fr s se compromit", alturi de o persoan
exilat, asa c i-o lu. Doamn Recamier si continu singur drumul spre Paris. Ajunse pe la miezul
noptii. Domnul Recamier, cnd o vzu, ncepu s tremure.
- Dumnezeule, ce faci aici? Trebuia s fii la Chlons, urc repede n trsur si pleac.
- Nu mai pot, am petrecut dou nopti pe drum, sunt frnt de oboseal!
- Atunci odihneste-te! Am s dau porunci ca trsura s fie gata pentru ora cinci dimineat!
A doua zi, doamna Recamier plec ntr-adevr: se duse la doamna de Catalan care o consol si-o rsfat,
nsotind-o la Chlons cu un devotament pe care 1-am putea numi eroic; cci ati vzut ce spaim inspira
exilul sufletelor de rnd. Acum, la drept vorbind, acest exil, att de temut, se mrginea la
1 Exilul doamnei Recamier si al lui Mathieu de Montmorency a nceput n august 1811. Exist deci o
eroare n datele indicate de doamna de Boignc. i acum s ncercm s restabilim adevrul: n 1807 a
fost vara n care a venit la Coppet printul August al Prusiei, n 1808, doamna Recamier nu se duce la
Coppet, avnd n vedere L vara din 1807 displcuse profund lui Napoleon, n 1809, doamna Recamier
se ntlneste cu doamna de Stael la Lyon, apoi o nsoteste pn la Coppet. n 1810, doamna Recamier si
petrece vara la Aix-cn-Savoic, dup care se ntlneste cu doamna de Stael la castelul Chaumont-surLoire, aproape de Blois; apoi tot grupul se "idrcapt ctre Fossc, la domnul de Salabcrry, uhdc cele dou
doamne si petrec restul verii (n.edjr.).
201
alungarea din Paris a unor persoane ct si din jurul Parisului pe o raz de patruzeci de leghe. La nceput
fusese desemnat un loc special, dar curnd acest exil se mblnzi, n sensul c te puteai stabili oriunde
voiai, att n afara Parisului, ct si n mprejurimile sale. Dar prestigiul puterii imperiale era att de mare,
nct dac aveai ghinionul s-i displaci lui Napoleon, erai expus, pretutindeni, la tot felul de jigniri si
ofense zilnice.
Soarta doamnei de Stael se agrava din nou. Nu numai c rmsese exilat n continuare la Coppet, dar ca
s te duci s-o vezi, aveai nevoie de un permis special al prefectului. Avnd de suportat aceste noi
dificultti, pretextnd sntatea ei subred, obtinea uneori aprobarea de a sta o bucat de vreme la
Geneva, unde am ntlnit-o si eu - dup cum v-am spus -de cteva ori.
Doamna Recamier sttu o vreme la Chlons, apoi la Lyon, dup care plec, n sfrsit, n Italia, unde se
mai afla nc la cderea Imperiului.

Exilul m oblig - cum e si firesc - s vorbesc despre unele dintre victimele sale: tnra, frumoasa si
extravaganta doamn de Chevreuse. Am spus mai nainte c ocupa un loc cu totul aparte n ceea ce se
numea pe atunci vechiul regim", mpratul nu admitea ca vreuna din notabilittile vechiului regim" s
nu fac parte din Curtea lui si, cu toate c ducele de Luynes a fost senator si a adus mari omagii sefului
Statului, atitudinea independent a nurorii sale a fost imediat observat si sigur c a displcut. Numit
doamn de onoare a mprtesei, ea a refuzat; mpratul a insistat, chemnd-o la el, si combtndu-i,
jumtate n serios, jumtate n glum, toate motivele pe care le-a invocat. Pn la urm a ajuns s-o
ameninte c familia ei va rspunde pentru capriciile sale. N-avea dect s consulte zidurile castelului din
Dampierre care aveau s-i spun c nu apartineau familiei de Luynes, dect prin confiscare; dup care
adug c ar fi prudent s nu uite acest lucru.
Doamna de Chevreuse se vzu silit s accepte. Nu se poate nega c, n urma acestei constrngeri,
mpratul nu s-a purtat totusi frumos cu ea. Punea chiar un soi de cochetrie n
202
titudinea sa fat de ea, ncercnd s-o atrag de partea lui. Ea, -n schimb, era vesnic bosumflat, att fat
de el, ct mai ales fat de mprteasa Josephine si fat de doamnele ei de onoare e care le trata cu un
imens dispret. Nu c n-ar fi fost de un neam tot att de mare ca si ea, ci pentru c le vedea cu ct tragefe
de inim si ndeplineau ndatoririle fat de mprteas. Nu-si fcea slujba dect n ultima clip, dup ce
epuizase toate pretextele. Nu aprea niciodat la Palat, cnd se putea dispensa de acest lucru; ntr-un
cuvnt, era ct se poate de cuteztoare.
Atta timp ct a trit ducele de Luynes, a izbutit s mentin un soi de respect n jurul lui; dar, dup
moartea sa, doamna de Chevreuse - care-i manevra cum voia pe soacr-sa si pe brbatul ei - fcu o mie
de boacne, ntre altele, mi aduc aminte c n ziua unei mari serate ce urma s aib loc la palatul
Luynes, ea i fix locul domnului de Talleyrand vizavi de bustul lui Ludovic al XVI-lea, plasat pe o
consol si nconjurat de candelabre si de o multime de vaze cu crini, alctuind un fel de mic altar. Ne
duse pe toti s ne arate acest lucru, cu bucuria unei fetite de pension. Cum nisa mi s-a prut de prost gust
si mai ales periculoas, i-am spus-o fr jen.
- Ce vrei! mi-a rspuns ea, m rzbun si eu cum pot pe micul ticlos" (asa i spunea ea marelui
Napoleon).
In scurt vreme, reusi s se fac detestat de toat Curtea. Numai mpratul mai continua s-o apere.
Cnd btrnii suverani ai Spaniei sosir n Franta, dup evenimentele de la Madrid, li se asigur un
serviciu de onoare. Doamna de Chevreuse primi ordin s stea pe lng regina Charlotte; ea refuz n
scris, spunnd c-i era de ajuns c era sclava mprtesei si c nu mai voia s fie si temnicera reginei
Spaniei. Doamna de La Rochefoucauld, creia i fusese adresat aceast scrisoare, i-o duse npratului,
iar acesta semn pe loc ordinul de exilare.
Toat lumea credea c, dup ce doamna de Chevreuse fcuse tot ce putuse pentru a si-1 atrage, avea s
suporte cu fruntea sus aceast msur. Dar lucrurile se petrecur exact pe dos: dup ce primul moment
de exaltare trecu, ea se simti att ^e coplesit, nct n-a existat demers, protest, rugminte pe
203
care s nu le fi ncercat pentru a reintra n gratiile mpratului. Pe msur ce ndejdile i se spulberau,
sntatea i se subrezea si ea, nct pn la urm, biata doamn de Chevreuse muri n cel de al treilea an
de exil. Locuise, rnd pe rnd, la Luynes, Lyon - si Grenoble, ducnd pretutindeni cu ea acea fire
capricioas care a fost nenorocirea vietii sale.
Fr s fi fost prietene, eram totusi destul de apropiate. In timpul sederii sale la Grenoble, stiind c m
aflam n Savoia, mi scrise ct de mult regreta c dificulttile pe care le avea de ntmpinat o persoan
exilat o mpiedicau s vin s m vad. I-am rspuns c voi veni eu la Grenoble. ntr-adevr, m-am
ndreptat ctre acel oras - fapt care m obliga s fac patruzeci de leghe n plus - plecnd din Chambery.
Am anuntat-o pe doamna de Chevreuse, mentionnd ziua cnd voi sosi la Grenoble. Btrna duces de
Luynes m astepta la hotelul unde urma s trag. Doamna de Chevreuse - mi spuse ea - era att de
bolnav, nct nu fusese n stare s vin s m vad, nici mcar s m ntmpine, dar vizita mea avea,
desigur, s-i fac o mare bucurie, a doua zi de dimineat. Dup un ceas, aflndu-m la fereastr, am

vzut-o ntr-o caleasca pe doamna de Chevreuse, mbrcat n rosu si mi se pare c si n alb, plin de
podoabe si de bijuterii, dar att de slab si de palid nct prea fantoma celei care fusese odinioar,
ntrebndu-1 pe unul dintre valeti, cine era doamna, acesta mi rspunse:
- E doamna de Chevreuse care se duce la spectacol; se duce zilnic la teatru.
Procedeul ei fat de mine mi s-a prut foarte ciudat. M-am gndit totusi c era mult prea nefericit ca si mai reprosez ceva. A doua zi, biata doamn de Luynes veni s-mi spun c doamna de Chevreuse nu
dormise toat noaptea, c n acel moment tocmai adormise, si c pe sear va veni n mod sigur s m
vad. Mi-am exprimat regretul de a nu-mi mai putea prelungi sederea n acel oras, mi-am chemat trsura
si am plecat. Adevrul e c doamna de Chevreuse nu voia.s vd n ce hal se schimbase de cnd plecase
de la Curte, n afar de exil, doamna de Chevreuse mai avea un necaz care-i otrvea
204
ata Avea un pr de un rosu nemaipomenit. Era convins c toata lumea credea c si-1 vopseste si era
att de preocupat de acest lucru nct, cu dou ceasuri nainte de a muri - cum arul i mai crescuse n
timpul bolii - porunci s fie ras n cap, iar prul s-i fie aruncat n foc, n fata ei. Copiii ei -avnd
nefericirea a avea niste plete de un rosu tot att de aprins ca si al ei, mamei lor i era sil s-i priveasc.
Desi avea o multime de ciudtenii - datorate, n parte, smburelui de nebunie mostenit din familie, n
parte, rsftului exagerat al soacrei sale, doamna de Luynes - doamna de Chevreuse avea si multe
calitti: era inimoas, blnd, destul de original, fr ns a fi pretentioas, spunea adesea lucrurilor pe
nume, ceea ce o fcea picant, iar atunci cnd voia, stia s fie deosebit de amabil si de binevoitoare. A
fost singura persoan silit" s fac parte din Curtea imperial. Totusi, i-ar fi fost foarte usor s fie ceva
mai rezervat. Exilrile - cu exceptia a dou sau trei - prilejuite de rzbunri personale - nu cdeau de
obicei dect pe capul celor cu gura prea mare sau de o ostilitate att de ftis, nct nimic nu-i mai putea
tine fru. Atunci urmau rugmintile si ploconirile. Doamna de Balbi a fcut ns exceptie de la aceast
regul. Exilat din Paris, dispretuit pe fat de mprat, ea n-a ngduit nimnui s ncerce nici cel mai
mic demers, nici pentru a se explica, nici pentru a cere iertare. S-a dus foarte linistit si s-a instalat la
Montauban, a trit n cea mai deplin ntelegere cu autorittile, evitnd astfel sicanele pe care acestea i
le-ar fi putut face si a rmas n acel loc pn la Restauratie, cu tot atta calm pe ct demnitate, suferind
astfel mult mai putin din pricina exilului, dect persoanele care nu stiau cum s se mai agite ca s-i pun
capt, n acea perioad, m-au ntrebat si pe mine, multi, cum de nu fusesem exilat.
- Pentru c, le-am rspuns, nici n-am alergat cu limba scoas dup asa ceva, dar nici nu m-am speriat de
exil!
ntr-adevr, casa mea era una dintre cele n care se vorbea liber. Primeam mult lume, cu tot felul de
vederi Politice, dar eram la fel de politicoas cu toti. Prerile mele erau cunoscute, dar n-am comis
prostia de a le trmbita n
205
gura mare. i mai ales, nu puneam la cale nici un fel de intrigi cu nici un fel de conspiratori sau de agenti
pltiti, meniti s tulbure linistea si ordinea, agenti fat de care tata avea un dispret fr margini, pe care
mi-1 mrturisise adesea. Corpul diplomatic venea mereu n casa mea; contele Tolstoi si contele de
Nesselrode stteau mai tot timpul la mine, la fel ca si familia Semffts si contele Metternich. Dup ce au
fost ncoltiti de printii de Schwarzenberg, de Kurakin etc. acest nou corp diplomatic s-a ndeprtat vdit
de opozitie si a rmas fidel Curtii imperiale.
Manifestrile slugarnice ale strinilor fat de noile mrimi ale trii ne strneau hohote de rs. mi aduc
aminte c btrnul conte de Romanzow, cancelar al Rusiei, se scuz ntr-o sear n care era invitat la
mine, c ntrziase fiindc fusese retinut de monseniorul arhicancelar". Pentru noi, crora nu ne trecuse
niciodat prin minte s-1 numim pe acel om altfel dect Cambaceres, acel titlu ni se pru din cale-afar
de straniu. Dar lucrurile ncepeau s devin ncetul cu ncetul obisnuite si, dac Imperiul ar mai fi durat
ctiva ani, probabil c am fi adoptat si noi acel titlu, asa cum le adoptasem si pe cele ale familiei
imperiale.
Eu nu aveam relatii directe cu Curtea, ci numai prin intermediul lui Fanny Dillon. mpratul si asumase
sarcina s-o mrite. Ea se tinea scai de el, ca nu cumva s-si uite aceast promisiune. Felul naiv n care i-

o amintea l amuza grozav, desi numai la ea nu-i era mintea.Cstoriile domnisoarelor de Beauharnais si
Tascher, cu marele duce de Bade si cu printul domnitor de Aremberg, fcuser s-i creasc si ei
pretentiile. S-ar fi resemnat totusi s se mrite si cu printul Alphonse Pignatelli, fiul cel mai mic al
familiei de Egmont. Nu stiu dac acest mariaj s-ar fi realizat, fapt e c pretendentul a murit. Dup asta,
mprteasa Josephine a nceput a-i vorbi, rnd pe rnd, despre printul Aldobrandini, care urma s
devin rege al Portugaliei, apoi despre ducele de Medina-Sidonia; fata trecu printr-un moment de
neliniste cnd se vorbi chiar si despre printul de Neufchtel. n sfrsit, n primvara anului 1808, ea mi
mrturisi teama c va fi silita
206
sj se mrite cu printul Bernard de Saxa-Cobourg, care i se prea prea nemtotei.
Pe la jumtatea verii, doamna de Fitz-James se stinse n bratele mele, dup o lung zcere, ca urmare a
necazurilor pricinuite de sotul ei. Cnd vzu c nu mai poate fi salvat, el regret amar si - cred - sincer,
rul pe care i-1 fcuse. Ultima ei rugminte a fost s am grij de mam-sa, pe care am adus-o la
Beauregard, mpreun cu Fanny. In aceeasi zi, mprteasa sosea la Marsac. n ciuda doliului, a treia zi
Fanny se duse la Saint-Cloud, de unde se ntoarse disperat, mprteasa i spusese foarte clar c
mpratul i-1 sortise ca sot pe generalul Bertrand. Cderea era mare si ea o simtea mai bine ca oricare,
plngea cu hohote, cnd iat c Napoleon intr la mprteas. Ea cutez s-i reproseze c o nselase n
ndejdile sale si, mniindu-se din ce n ce, ajunse chiar s-i spun:
- Cum, sire, cu Bertrand? Cu Bertrand, maimuta Papei? Aceste vorbe i pecetluir soarta, mpratul i-o
tie
scurt:
- Destul, Fanny! si iesi din apartament, mprteasa i fgdui c se va strdui s-1 fac s-si
schimbe prerea. i ei i se prea c Bertrand era mult prea putin important pentru a se nsura cu o rud a
mprtesei, la care aceasta tinea foarte mult. i fgdui un rspuns, la sfrsitul sptmnii. Biata Fanny
petrecu acel interval, plngnd ntruna. La data fixat, se rentoarse la Saint-Cloud, hotrt s-1 refuze
pe Bertrand, fie ce-o fi. Se ntoarse de acolo, acceptndu-1 pe Bertrand si mpcat cu soarta care-o
astepta, mprteasa i mrturisi c avea planuri mari n legtur cu el, fluturndu-i prin fata ochilor chiar
si un ducat. Seara fu extrem de ocupat, tot cutnd un nume care s-i sune ct mai frumos la ureche, dar
pe care, din pcate, nu 1-a mai gsit niciodat. Mi-am zis ntotdeauna c probabil aceasta fusese
rzbunarea mpratului, Pentru acea nefericit porecl de maimuta Papei", ntrevederea avu loc la
Beauregard. Cum doamna Dillon nu vru s fie ^e fat, mi-am asumat aceast sarcin. N-am vzut n
viata ^ea o logodnic mai bosumflat si mai mpopotonat, care a se prezinte viitorului ei sot. Generalul
nu fu respins; la o Ur" dup moartea doamnei Fitz-James, doamna Dillon si
207
conducea fiica la altar, cu o sil pe care nu ncerca nici mcar s si-o ascund. Cstoria civil avu loc la
mine, la Paris, iar nunta la Saint-Leu, la regina Olandei. Am fost si eu invitat, dar am invocat nu stiu ce
pretext si nu m-am dus. i acum, sa ncercm s-1 judecm just pe acest Bertrand. Era ntr-adevr un om
foarte mrginit, dar foarte cinstit. A fost un brbat si un ginere la fel de bun; ne-am nteles ntotdeauna
cum nu se poate mai bine, cu el. S-a zis c era un militar foarte priceput, mpratul era un foarte bun
judector si-1 pretuia, dar eu cred c, de fapt, cel mai mare merit al lui era devotamentul orb si fr
margini. Plimbrile lui Fanny Dillon la Saint-Cloud se fceau, binenteles, cu caii, cu trsura si cu
oamenii mei. ntr-o zi, cnd un furier al palatului i indica unde s trag, vizitiul meu i spuse:
- Dup mine, n-ai dect s m asezi unde vrei; putin mi pas, fiindc nu venim niciodat aici de plcere.
Asta mi aducea aminte de vorbele unei santinele, rostite ctiva ani mai trziu, ntr-un moment n care
Curtea era plin de suverani veniti n vizit. Slujbasul de serviciu, adresndu-se unui vizitiu care se
oprise n curtea de la Tuileries, i strig:
- Hei, car-te de-acolo! Dac stpnul tu nu-i rege, nu poti stationa acolo!
mpratului i plcu aceast ntmplare, fiindc printre regii care erau tratati astfel erau si unii adevrati.
L-am vzut adesea pe Napoleon, fie la spectacol, fie trecnd cu trsura, dar n apartamentele sale nu 1am vzut dect de dou ori.

Orasul Paris ddu un bal cu prilejul cstoriei printesei de Bade. mpratul tinu s dea si el unul la
Tuileries, unde au fost invitate si o multime de persoane care nc nu avuseser cinstea de a fi prezentate
la Curte. Cteva femei tinere, printre care m numram si eu, am primit invitatii desi nu luasem parte la
balul de la Primria Parisului. Tinurm un mic consiliu de familie si ajunserm la concluzia c trebuia s
m duc. Se dansa n Galeria Dianei si n Sala Maresalilor. Oaspetii erau poftiti, fie n galerie, fie n sal,
dup culoarea invitatiilor. Eu am fost ndreptat ctre Galeria Dianei. Curtea
208
trecea, rnd pe rnd, dintr-o sal ntr-alta. mprteasa, printe-ele, doamnele de onoare, sambelanii, toti
foarte mpodobiti, tineau dup mprat care se asez pe un fel de estrad nregtit dinainte. Dup ce
asist la un soi de balet, mpratul cobor singur de pe estrad si ncepu a face nconjurul slii,
adresndu-se exclusiv femeilor. Purta costumul imperial (la care a renuntat destul de repede), vest,
pantaloni de satin alb, pantofi albi cu rozete de aur, o hain de catifea rosie, gen Francisc I, brodat cu
aur pe la toate custurile, iar pe deasupra spada scnteind de diamante. Ordinele si medaliile erau si ele
doldora de diamante, iar pe cap purta o toc cu pene, nconjurat cu o panglic lat, btut n diamante.
Costumul n sine era frumos, dar nu pentru el care era scurt, gras si dizgratios prin miscrile bruste pe
care le fcea. Ca s v spun adevrul, mi s-a prut groaznic; semna leit cu regele de caro din crtile de
joc. Eram asezat ntre dou femei pe care nu le cunosteam, ntrebnd-o pe prima cum o cheam, aceasta
i rspunse c era fiica lui Foacier". Aha!" zise el si trecu mai departe. Conform uzantei, m ntreb si
pe mine cum m cheam. I-am spus.
- Locuiti Ia Beauregard?
- Da, sire.
- E un loc frumos, sotul dumneavoastr i-a ajutat pe multi dintre supusii mei, dndu-le de lucru si
aducnd n felul acesta un serviciu important trii. Sunt recunosctor tuturor oamenilor care dau de lucru
muncitorilor. A fost n serviciul Angliei?
N-am apucat dect s spun da", c el a si reluat:
- De fapt, n-a fost, fiindc e savoiard, nu-i asa?
- Da, sire.
- Dar dumneavoastr, dumneavoastr sunteti frantuzoaic, nu-i asa? De altfel aveti unele drepturi la care
nu se renunt chiar att de usor.
M-am nclinat.
- Ce vrst aveti? I-am spus.
- i pe deasupra mai sunteti si sincer! Desi preti mult tnr.
209
M-am nclinat din nou. Fcu o jumtate de pas, apoi rentorcndu-se si revenind lng mine, mi sopti pe
un tori confidential:
- N-aveti copii, nu-i asa? tiu bine c nu e vina dumneavoastr, dar faceti n asa fel ca s aveti, credetim! V dau un sfat bun!
Am rmas cam ncurcat. M-a privit o secund surznd gratios, apoi a trecut la vecina mea.
- Numele dumneavoastr?
- Fata lui Foacier.
- nc o fat a lui Foacier? si-si continu drumul. Mi-e cu neputint s redau dispretul aristocratic cu care
rostise acea fraz: nc o fat a lui Foacier?, rostit de buzele imperiale. Dup ce a fcut nconjurul
slii, mpratul s-a rentors lng mprteas si toat ceata aceea plin de aurrii a plecat fr s se
amestece cu plebea. La nou seara, totul se isprvise; invitatii puteau s rmn si s danseze, dar Curtea
se retrsese. I-am urmat exemplul, izbit de asemenea capricii imperiale. Vzusem si alti monarhi, dar
nici unul nu si-a tratat cu atta nepolitete invitatii.
La multi ani dup aceast ntmplare, am asistat la un alt bal, dat cu prilejul botezului micului rege al
Romei. Cred c aceasta a fost ultima serbare imperial. Fusese dat la Tuileries, n sala de spectacole.
Nu participa dect Curtea. Persoanele care nu fuseser nc prezentate aveau invitatii n loje. Eram vreo
dousprezece femei din opozitie si ne-am vzut silite s recunoastem c totul era magnific. Era pentru

prima oar cnd vedeam o serbare la care brbatii erau mbrcati n haine civile si nu n uniforme.
Uniformele fuseser proscrise. Btrnii nostri militari aveau un aer stnjenit, dar tinerii - si mai ales
domnul de Flahaut - rivalizau cu Archambault de Perigord. Femeile erau si ele minunat mpodobite,
mpratul, urmat de alaiul su, strbtu sala ndreptndu-se ctre estrada din fund. Mergea nainte si att
de repede, nct toti ceilalti, inclusiv mprteasa, erau obligati s alerge pentru a tine pasul cu el. Asta
nrui orice demnitate si gratie, dar acel fsit de mtsuri, acei pasi alergtori i confereau ceva din
mretia unui cuceritor, care-i sttea bine. Prea ntr-adevr stpnul
210
turor acelor minuntii. Nu mai era stnjenit de costumul lui mperial; cci o simpl uniform, fiind
singurul militar n rea aceea de civili, l fcea si mai lesne de remarcat; vesmntul acela simplu spunea
mult mai multe dect ar fi ous cele mai alese broderii din lume. Vru s fie ct mai amabil si mai politicos
si mi se pru ntr-adevr mult mai delicat dect la cellalt bal. mprteasa Maria-Luiza era o femeie
drgut, destul de tnr, dar cam prea rosie n obraz. TU ciuda toaletelor si a bijuteriilor sale, avea o
figur comun, lipsit de personalitate. Urm un cadril dansat de printesele si de doamnele de la Curte,
din care multe mi erau prietene. Am zrit-o si pe printesa Borghese care mi s-a prut cea mai
ncnttoare femeie pe care am vzut-o vreodat, n viata mea; cci, n afar de o frumusete absolut
desvrsit, avea o nftisare att de candid, un aer att de virginal pe care-1 putea rvni chiar si cea
mai tnr si mai pur fat. Dac ar fi s dm crezare brfelor, se pare c nimeni n-ar fi avut dreptul mai
putin la un asemenea aer, dect ea.
mpratului i plcea ca femeile pe care dorea s le atrag la Curtea sa s aib ocazia s vad toat
aceast pomp. Din cnd n cnd, arunca priviri furise ctre loje. A rmas vreme ndelungat sub loja
mea, evident, n mod intentionat, n concluzie, cu timpul intrase att de mult n lumea noastr", nct
ajunsese s nu-i mai pese de ceea ce se petrecea n afar.
Capitolul VI
Ducesa de Courlande. - Contesa Edmond de Perigord. - Domnul de Talleyrand. - Cardinalul Consalvi. Serbrile date cu prilejul nsurtorii mpratului. - Unchiul meu, episcopul de Nancy, numit arhiepiscop
al Florentei. - Trista urmare a acestei numiri. - Rezistenta lui Alexis de Noailles. - Brevetele de
sublocotenent. - Doamna de Caylus. - Jules de Polignac.
Desi n anii care se scurseser ntre aceste serbri, despre care am vorbit, cele dou societti - ale
vechiului si ale noului regim - fuseser, cu dibcie, separate, ele se ntlneau otusi acas la ambasadori si
la oaspetii strini, mi amintesc
211
astfel c am vzut odat toat Curtea imperial la un magnific bal dat de ducesa de Courlande. Aceasta
se stabilise la Paris cu prilejul cstoriei fiicei sale mai mici, cu contele Edmond de Perigord. Nu stiu
dac pasiunea ducesei de Courlande pentru printul de Talleyrand a fost urmarea acestei cstorii.
Doamna Edmond, devenit un personaj aproape istoric sub numele de ducesa de Dino, fusese nc de
copil de o frumusete neasemuit, deosebit de drglas si de politicoas; nici nu iesise bine din
copilrie si ncepu a da dovad de o inteligent sclipitoare. Avea toate calittile, n afar de cea de a fi
natural. Desi era lipsit de acest farmec - poate cel mai mare al tineretii - mi plcea foarte mult. Mama
sa, ocupat cu propriile ei aventuri, o lsase n grija unui btrn profesor iezuit, care fcuse din ea o
scolrit disciplinat si foarte instruit. Cerul o fcuse frumoas si spiritual, dar partea moral, educatia
practic si exemplele i lipsiser cu desvrsire sau, mai curnd, tot ceea ce inteligenta ei precoce
observase n juru-i nu era de natur s-i insufle idei sntoase n ceea ce priveste ndatoririle pe care le
are de ndeplinit o femeie. Poate c ar fi scpat de primele capcane pe care ti le ntinde viata, dac sotul
ei s-ar fi dovedit un brbat capabil, pe care ea s-1 poat iubi si stima. Dar acest lucru n-a fost cu putint,
ntruct distanta dintre ei era mult prea mare. Insist asupra acestor reflectii pentru c sunt convins c de
orict superioritate te-ai bucura n ochii lumii, felul cum te comporti este aproape ntotdeauna rezultatul
circumstantelor nconjurtoare. Cutare femeie, care a dat prilejul s se vorbeasc atta despre ea, ar fi
fost - ntr-un alt mediu - o sotie fidel si o mam desvrsit. Cred cu trie n educatia si n exemplul
familiei. Cnd ti petreci copilria n niste principii de o perfect sntate moral, rostite simplu, si puse

fr ncetare n practic, se alctuieste n jurul unei tinere un fel de retea a crei fort ea n-o simte, dar
care - cu timpul - devine un fel de a doua natur. E nevoie de un mare grad de perversitate pentru a
ncerca s rupi aceast retea. S fim deci un pic mai indulgente cu cele care se las prad ispitelor,
fiindc n-au primit de copile o educatie care s le fereasc de ele.
Ara rostit mai nainte numele domnului de Talleyrand, dar nu cutez s vorbesc despre el. Nu voi ncerca
s ponegresc un personaj care acum apartine Istoriei; ea e cea mai n msur s pun ntr-un taler al
balantei cusururile si nedrepttile omului n sine, iar n cellalt, serviciile pe care le-a adus ornul de Stat,
si s le cntreasc.
n toat aceast mzgleal, n care m amuz fcnd s-mi treac prin fata ochilor - aidoma unor umbre
chinezesti - fr nici o ordine sau continuitate, diferite amintiri care mi-au rmas ntiprite n memorie,
m opresc cu mult mai mult plcere la mprejurrile care mi s-au prut demne de a fi relatate si nu la
cele care nu spun nimic. Personajele istorice nu intr n vederile mele, dect dac au fost n relatii de
amicitie cu mine; sau dac am primit de la ele informatii exacte pe care le-am putut verifica, n acea
epoc, m gseam exact n situatia publicului, si anume a publicului ruvoitor fat de printul de
Benevent1; poate c, mai trziu, voi avea totusi prilejul sa vorbesc despre Talleyrand. S vedem cum vor
evolua lucrurile.
Cardinalii, dispersati prin toat Franta, primir permisiunea sau mai curnd ordinul de a veni la Paris n
perioada cstoriei mpratului cu arhiducesa Maria-Luiza2. Consalvi se afla si el printre ei; trase la noi
si nu ne prsi deloc n timpul scurtei sale sederi la Paris. Am rmas uluit de luciditatea si de claritatea
mintii sale, n timp ce ne explica o situatie pe care religia o fcea s fie att de complex. Dorea sincer
puterea n interesul Bisericii, ca s fie pe placul mpratului si totusi canoanele bisericesti se opuneau
att de categoric la acest lucru la care el nu putea ajunge. Dac am
1 E vorba de Charles-Maurice de Talleyrand-Peiigord (1754 - 1838), prelat si diplomat francez.
Bucurndu-sc de ncrederea lui Napoleon, devine ministru de externe, dar, complotnd ia rsturnarea
mpratului, c dizgratiat (1808). n 1814, constituie un guvern provizoriu, apoi l cheam n Franta pe
Ludovic al XVIU-lca. rJin nou ministru de externe, semneaz tratatul de la Paris si intervine, cu
abilitate, la Congresul de la Viena. n timpul Monarhici din Iulie a fost cinci ani (1830 - 1835)
ambasador la Londra.
- Maria-Luiza de Habsburg-Lorena (1791 - 1847), fiica lui Francisc ai Il-lca, "Apratul Germanici. S-a
mritat n 1810 cu Napoleon si a dat nastere unui biat pfruia i s-a spus regele Romei". Dup moartea
lui Napoleon, s-a mritat cu contcic cippcrg, apoi cu contcic de Bombcllcs.
213
nteles eu bine atunci, nu era vorba numai de felul cum fusese desfcut cstoria cu Josephine, ci si de
situatia personal a mpratului. El era excomunicat vitando, ceea ce nu-1 mpiedica s se cunune
religios si un preot s oficieze slujba cstoriei. Atta doar c ceilalti ecleziasti n-aveau voie s asiste.
De asemenea, cardinalii erau gata s ia parte la bal sau la orice alt serbare, dar banca rezervat lor, n
biserica unde urma s aib loc ceremonia cstoriei, rmase goal.
Cred c dac acest lucru ar fi depins exclusiv de cardinalul Consalvi, el ar fi mpcat ntr-un fel lucrurile.
Dar majoritatea colegilor si erau mult mai putin rezonabili dect el. Pe de alt parte, situatie de
excomunicat vitando era att de clar reglementat de regulile bisericesti, nct nu exista, practic, nici o
posibilitate de a o eluda, de ndat ce-ar fi fost invocat. La rndul lui, mpratul se mnie cumplit
vznd banca somittilor bisericesti neocupat. Unii fur ntemnitati n fortrete, altii - printre care si
Consalvi - fur obligati s se rentoarc n orasele n care fuseser exilati. Nu-mi mai aduc aminte dac
dup acest moment sau nainte li se interzisese s poarte ciorapii si calota rosie, din care pricin si
atrseser porecla de cardinalii negri", care i-a deosebit de ceilalti tot timpul ct au durat acele certuri
politico-dogmatice.
Scurta sedere a cardinalului Consalvi la Paris a rennodat si mai strns legturile de prietenie ce existau
ntre noi si dac amintirile mele din copilrie fuseser date peste cap, revzn-du-1 pe cardinalul Maury,
am fost n schimb, pur si simplu, ncntat de colegul lui. Desi n-am fost niciodat adepta regimului
imperial, am fost ntotdeauna de acord cu rationamentele obiective si impartiale. Asa c am fost profund

impresionat s-1 aud pe cardinalul Consalvi, pe el, omul persecutat, vorbind cu atta blndete,
lamentndu-se din pricina situatiei ncurcate n care se gsea si cutnd, cu atta bun-credint,
mijloacele ca s-o evite. Avu o serie de discutii cu ministrul cultelor; oferi mai multe solutii ale cror
amnunte le-am uitat, despre care ne-a vorbit ceasuri n sir, dar despre care mpratul nici n-a vrut s
aud. Publicul a rmas convins c absenta cardinalilor a tinut numai de faptul
214
c acestia nu erau de acord cu divortul mpratului, ceea ce, evident, era o greseal.
N-am asistat nici la serbarea cstoriei, dup cum nu asistasem nici la cea a ncoronrii. M mndream
cu lipsa mea de curiozitate, dar de fapt am descoperit c nu m dusesem din lene si din comoditate.
Deranjul mi se prea a fi mult mai mare dect plcerea de a participa la asemenea sindrofii, iar relatarea
lor n amnunt, de ctre cei care au luat parte, mi-a satisfcut pe deplin curiozitatea; apoi am citit a dou
zi, n jurnale, totul, stnd linistit n fotoliul meu si felicitndu-m c scpasem de o asemenea corvoad.
De la mine, de acas, n-am vzut dect iluminatia. A fost cea mai frumoas pe care mi-a fost dat s-o vd
vreodat, mpratul - care avea ntotdeauna idei nstrusnice - porunci s se nalte, din pnz, marele arc
din Piata l'Etoile - asa cum exist el astzi - iar acest monument improvizat avu un efect nemaipomenit.
Cred c a fost primul exemplu - adoptat astzi de toti arhitectii - de a vedea cum arat o constructie
nainte de a-i stabili precis forma. Arcul din l'Etoile a obtinut laudele pe care le merita.
Unchiul meu, episcopul din Nancy, a participat la conciliul episcopilor francezi, care a avut loc la Paris,
cu scopul de a lmuri diferendele cu Papa, dar fr nici un rezultat. Unchiul meu se comport asa cum
trebuia s se comporte un episcop, lund totusi - cu delicatete - partea mpratului, lucru care-1 ncnt
grozav pe Napoleon. Numai c la putin vreme dup asta, i ddu o mhnitoare dovad despre
multumirea sa, numindu-1 pe unchiul meu arhiepiscop al Florentei. Omul fcuse o multime de lucruri
bune la Nancy, unde se bucura de foarte mare consideratie si unde se simtea extrem de bine. A abandona
o asemenea resedint - unde se stabilise de mult vreme - ca s ia n stpnire, mpotriva clerului si a
Papei, o diocez italian, era o adevrat calamitate, cci si atrgea asupra capului diverse uri clericale,
care nu iart pe nimeni si nimic. Sosi la Paris, disperat. Tata, care l iubea mult, se necji tot att de tare
ca si el. Discutar ndelung si, dup ce cantrir inconvenientele - de a nu-i face pe plac mpratului s^u
de a o rupe cu Biserica - ajunser la concluzia c nu-si
215
putea asuma singur o asemenea rspundere. Lui du Voisin, episcop n Nantes, si lui Barral, arhiepiscop
n Tours, li se promiseser si lor posturi de seam n Italia, tot att de nedorite de clerul italian, ca si cel
de la Florenta. Domnul du Voisin trecea drept unul dintre cei mai abili teologi, asa c era prelatul cel mai
respectat din toat biserica galican. Cei trei prelati se reunir de cteva ori. Unchiul sttea la noi; ntr-o
bun dimineat ne spuse c du Voisin, dup refuzul categoric al mpratului de a reveni asupra numirii
colegului su la Florenta, plecase la Nantes; c nu-i mai rmnea altceva de fcut dect s se duc la
Saint-Cloud, mpreun cu ministrul cultelor, ca s-i spun mpratului, cu gura lui, c nu accept acel
post. Domnul de Barral' nu luase nc nici o hotrre. Episcopul ddu porunc s i se pregteasc trsura
de cltorie pentru a se rentoarce a treia zi la Nancy. Discut ndelung, cu tata si cu mine, recapitulnd
toate motivele care-1 determinaser s ia acea hotrre irevocabil. Se napoie trziu. La mas, venind
vorba despre plriile de pai, episcopul mi spuse cu un surs fortat:
- Ndjduiesc, nepoat, c ai s m rogi s-ti cumpr o multime de lucruri. Cred c cele mai frumoase
sunt n Toscana.
Tata si cu mine am schimbat, surprinsi, o privire. Episcopul plec ntr-adevr, a doua zi n zori, spre
Nancy, dar ca s-si fac bagajele si s se duc la Florenta. Am evitat orice explicatie. Cnd un om
constiincios si cu mult bun-simt actioneaz astfel, mpotriva propriei sale vointe, ntr-adevr, nu mai ai
nimic de spus. N-am aflat niciodat mai multe amnunte despre acest lucru, mpratul l-o fi amenintat
sau i-o fi fgduit cine stie ce? Cred c nici una, nici alta n-ar fi putut impresiona un om al crui spirit
era tot att de distins pe ct de solid i era judecata.
Rentorcndu-se de la Florenta, n 1814, hotrrea luat se dovedise att de nefast, nct nu mai avea
nici un rost s mai revin asupra trecutului. De altfel, ea i-a si grbit moartea unchiului meu, cci ura

partidului emigrantilor si cea a preotilor si-au dat mna pentru a-i amr tot restul vietii bietului btrn. i
n ciuda stimei deosebite de care se bucura la Nancy, unde
216
se rentorsese, necazurile ndurate la Florenta 1-au umplut de atta fiere, nct n-a mai rezistat si a murit.
Dac ar fi rmas la Nancy, nici una dintre jignirile care 1-au amrt atta n-ar fi avut loc, iar el ar fi gsit
n Pap un protector si nu un dusman ofensat care dorea s se rzbune. Dar a te mpotrivi vointei
mpratului, orict de plauzibil ar fi fost motivul, ar fi fost n vremea aceea nebunie curat.
Alexis de Noailles primise un brevet de sublocotenent ca s intre n armat; dar el declar, sus si tare, c
nu voia s devin ofiter; mpratul insist, dar el rezist, l arestar si-1 vrr la nchisoare, dar el o tinu
pe a lui si nu ced. mpratul tinea s-1 trimit la Charenton. Ai lui obtinur, cu mare greutate, s rmn
la Vincennes. n sfrsit, neputndu-i nfrnge ndrtnicia si temndu-se, poate, ca aceast nebunie s nu
devin contagioas, mpratul l scoase din temnit, poruncindu-i s prseasc Imperiul, unde n-avea
nevoie de acel conspirator de sacristie". i multumit de aceast porecl ironic, i deschise larg portile
nchisorii si i le zvori pe cele ale patriei. Tnrul de Noailles a fost singura persoan - dup cte stiu eu
- care a rezistat n fata mpratului, dup cum doamna de Chevreuse a fost singura care a fost silit s
ocupe un loc la Curtea imperial.
Alexis de Noailles n-a fost ns singurul care a primit brevetul de sublocotenent; odat cu al lui au mai
fost trimise o duzin altor tineri ale cror familii, aflate n opozitie, erau cele mai ndrjite. Aceste
brevete fuseser expediate dup un bal costumat dat de doamna de Cayla, un bal de un fast si de o
mretie nemaipomenite, dat special ca s ajung la urechile mpratului. Acesta voia ca persoanele care
nu-1 simpatizau s vegeteze n liniste si pace; de ndat ce cutezau s se remarce n vreun fel, trebuiau vrnd, nevrnd - s fac parte din guvernul lui, fiindc Napoleon nu admitea nici un fel de distinctie care
s nu se datoreze lui.
De altfel, se vzu c apreciase foarte bine lucrurile fiindc - cu exceptia lui Alexis - toti acei
sublocotenenti finiti peste noapte devenir, cu timpul, cei mai zelosi SUstintori ai coroanei imperiale.
Nu stiu dac, n epoca
217
aceea, doamna de Cayla era prieten intim cu ducele de Rovigo, asa cum s-a constatat mai apoi din
nemaipomenita asemnare a fiului ei, cu el. Dup ce s-a dat n spectacol, n mod public, cu Ludovic al
XVIII-lea, s-au tesut, pe seama ei, sute de istorii scandaloase. Eu, personal, nu le-am crezut; era totusi o
persoan agreabil, att ct putea fi o femeie care avea un ten groaznic, dar care era foarte spiritual si
deosebit de dornic s plac. O ducea foarte prost cu brbatul ei - o fiint mai mult dect bizar - dar era
plin de tandrete si de grij fat de soacra ei care o adora.
Dac mi-ar fi cerut cineva relatii despre ea n acea epoc, as fi nftisat-o ca pe o femeie cu o comportare
foarte la locul ei, poate fcnd un pic pe mironosita si afisnd o mare cucernicie, mi amintesc c odat,
cnd dansase cadril de lsata-secului, ceru s fie nlocuit n smbta urmtoare, cnd se dansa din nou,
desi nici una dintre celelalte sapte femei nu se sfii s-1 danseze. Doamna de Caylus avea mare grij de
cucoanele btrne din societatea soacrei sale, de episcopi si de oamenii Bisericii. Noi credeam c o face
din convingere; dar, mai trziu, a dovedit c o fcea doar din nevoia de intrig si din dorinta de a fi
ridicat n slvi. Postea cu ostentatie, ceea ce era de mare mirare n timpul Imperiului. Putini oameni
afisau pe atunci astfel de practici, cnd balurile aveau loc, fr nici o jen, chiar si n primele dou
sptmni ale postului Pastelui, dar ncetau imediat dup asta. mi amintesc c domnul conte de Palfy,
avnd neinspirata idee de a da un bal n Vinerea mare, n-au venit dect dou femei si acelea de la Curtea
imperial. Asta mi aduce aminte de convertirea lui Jules de Polignac. N-am crezut niciodat n
sinceritatea cucerniciei sale si iat de ce.
Exista la Lyon o mostenitoare bogat, a crei mam era sub totala influent a preotilor ce se opuneau
Concordatului. Acestia au aranjat ca fata s se mrite cu Alexis de Noailles, pe atunci corifeul acestei
popimi. Tnrul se duse deci la Lyon ca s discute amnuntele si, ntr-o sptmn, reusi s se fac att
de antipatizat si de mam si de fat, nct nu mai fu vorba de nici o cstorie.
'.18

Jules de Polignac, ntemnitat la Vincennes, prin deosebita bunvoint a mpratului - cci desi fusese
condamnat doar la trei ani, termenul trecuse de mult - tot ndjduia s ias din puscrie. Adrien de
Montmorency si ngrijea ntr-un mod ct se poate de amical prizonierii ncredintati lui, la Vincennes.
ntr-o sear, se vorbi la mine despre ruperea cstoriei lui Alexis de Noailles.
- Drace, zise Adrien, tocmai i-am istorisit treaba asta lui Jules. I-am spus c, dac s-ar dovedi un bun
catolic, am putea aranja cstoria asta, n favoarea lui!
Nici n-au trecut bine opt zile si am si aflat c Jules devenise deosebit de evlavios. Renuntase la
distractiile foarte putin ortodoxe pe care le practicase pn atunci si-si schimbase prietenii, n sfrsit,
sentimentele si obiceiurile sale suferir o asemenea transformare, nct duhovnicul su - pe care si-1
alesese dintre preotii cei mai binevzuti - putu spune coreligionarilor si c domnul de Polignac era
omul care le mergea la inim. Imediat ncepur tratativele pentru cstorie, tratative care erau acum
destul de avansate pentru a fi aproape siguri de succesul lor, de ndat ce tnrul ar fi iesit de la
Vincennes; dar mpratul puse piciorul n prag si o mrit pe bogata mostenitoare cu domnul de
Marbeuf.
ncepnd din acea epoc, pe Napoleon l apuc fantezia s mrite - dup bunul lui plac - toate fetele care
aveau o zestre mai mare de cincizeci de mii de franci. Aceast inchizitie privind diversele familii a
contribuit si ea la nepopularitatea sa. Admitea totusi si o oarecare rezistent. Domnul de Alligre era
sambelan; mpratul i ceru fata c s i-o dea de nevast domnului de Caulaincourt; omul se prefcu a
accepta Propunerea, cu bucurie. Dar, peste cteva zile, veni s-i spun, cu un aer mhnit, c domnisoara
de Alligre simtea o sil de nenvins fat de persoana ducelui de Vincennes. mpratul nu ^i insist.
Domnul de Alligre se crezu salvat, dar aflnd la Putin vreme dup asta c domnul de Faudoas, fratele
ducesei "e Rovigo, fusese propus drept ginere, zori n opt zile Mritisul fetei sale cu domnul de
Pomereu, sub pretextul c-1 Preferase dintre toti pretendentii, mpratul fu suprat o
219
vreme pe domnul de Alligre, dar acesta, pretextnd c nu avea nici o vin, o fcu pe nevinovatul.
Ct despre Jules, el pstr o aur de sfintenie pe care n-o putu exploata dect n timpul Restauratiei, cci
a rmas prizonier pn n 1814.
Capitolul VII
Spiritul emigrantilor rentorsi. - mpratul si regele Romei. -Idealisti. - Domnul de Chateaubriand. Ducesa de Levis. - Ducesa de Duras. - Ducesa de Chtillon. - Contele si contesa de Segur.
N-am s-mi pot aduce niciodat aminte, fr s-mi fie rusine, de bucuria vinovat cu care primeam
vestile despre nfrngerea armatelor noastre. Am citit, mai trziu, cuvintele pe care Machiavelli le rostise
despre Fuori inciti si, cu fruntea rosie de rusine, m-am vzut obligat sa mrturisesc
asemnarea. Emigrantii din toate timpurile si din toate trile ar trebui s-si fac din lucrarea lui
Machiavelli o carte de cpti; aceast oglind i-ar determina s dea napoi din fata propriei lor imagini.
Sigur, sentimentele nobilimii nu erau la fel n toate trile, dar am ferma convingere c masele populare
deveniser total indiferente la succesele militare ale lui Napoleon. Cnd tunul vestea cstigarea vreunei
mari btlii, nu se mai bucura dect un numr foarte mic de oameni; populatia rmnea nepstoare. Era
si firesc, cci se sturase pn peste cap de o astfel de glorie, stiind perfect de bine c noile succese
aduceau dup sine noi poveri pe umerii ei. O btlie cstigat nsemna practic alt rnd de recrutri si
cucerirea Vienei nu era dect preludiul unui mars nimicitor, fie spre Varsovia, fie spre Petersburg. De
altfel, mai nimeni nu avea ncredere n exactitatea buletinelor si aparitia lor nU strnea nici un fel de
entuziasm, mpratul era ntotdeauna primit cu mult mai mult rceal la Paris, dect n oricare aue orase
ale trii.
Ca s respect totusi, cu strictete, adevrul, trebuie s spu^ c, n ziua n care cea de a douzeci si sasea
lovitur de tu
220
vestit Frantei c mprteasa nscuse un biat, a rsunat n ntreg Parisul un lung strigt de bucurie care
a vuit aidoma unui talaz dezlntuit. Toat lumea iesise la ferestre sau n pragul portilor, n timpul celor
douzeci si cinci de lovituri de tun, se nstpnise n ntreg orasul o tcere ciudat, dup care urm cea

de a douzeci si sasea lovitur si, o dat cu ea, explozia de bucurie a parizienilor. Acest prunc era un fel
de ncununare a victoriilor de pn atunci ale mpratului, iar oamenilor le plac norocosii. Ar fi de prisos
s mai spun c cei care nu-1 puteau suferi n-au simtit, n acel moment, nici cea mai mic emotie. Fapt e
c mpratul si iubea cu patim odrasla, iar de ndat ce micul rege se fcu mai mrisor si putu distinge
persoanele din jurul su, l prefer tuturora pe tatl su. Poate c, cu timpul, dragostea patern 1-ar fi
fcut s devin mai avar cu sngele soldatilor. Am auzit povestindu-se la domnul de Fontane c, ntr-o
zi, n timp ce acest domn asista la dejunul mpratului, regele Romei alerga vesel, n jurul mesei. Tatl
su l urmrea cu niste ochi n care se citea o dragoste fr margini. La un moment dat, copilul se
mpiedic de ceva, czu si se lovi usor ceea ce-i pricinui o spaim cumplit tatlui. Dup ce se linisti,
mpratul czu ntr-un soi de sumbr reverie, apoi rosti cu glas tare, fr s se adreseze, n mod special,
cuiva:
- Am vzut, zise el, cum o ghiulea de tun a ucis douzeci de oameni dintr-o dat!
Dup care ncepu s discute cu domnul Fontane treaba pe care o avea de discutat si de la care fusese
distras de ntmplarea despre care v-am vorbit. Nemultumirile si neplcerile, care ncepuser s-si scoat
capul, poate c contribuiser si ele la acele gnduri melancolice. Cred c n-as mai isprvi niciodat dac
m-as ambitiona s istorisesc tot ce se spunea pe seama mpratului dar, cum eu priveam lucrurile H lr!
P"srna opozitiei, n-am dat niciodat crezare unor astfel fal ^k-^hiar dac aceast prism arta lucrurile n
culori sim e^ Pu^n avea avantajul c le mrea, cci am fost pur si att H m'rat^ sa vad cti oameni, ce
preau n ochii nostri tot
e mari ca si faptele pe care Napoleon i punea s le
221
svrseasc, s-au dovedit a fi mrunti si mediocri cnd el a ncetat s-i mai sustin. Unul dintre cele mai
mari talente ale sale era s descopere - cu privirea lui de vultur - specialitatea fiecruia, s-1 foloseasc
exact acolo unde trebuia si, prin asta, s trag maximum de profit. Singurele persoane fat de care simtea
o sil de nenvins erau liberalii convinsi, cei crora el le spunea idealisti". Cnd cineva era odat
etichetat astfel, porecla i rmnea pe vecie, mpratul 1-ar fi trimis cu plcere n nchisoarea din
Charenton, privindu-1 ca pe un flagel social. Din pcate eram siliti s recunoastem c geniul lui
Bonaparte l ajutase s vad lucrurile just si c acele spirite care visau la fericirea natiunilor - sigur,
oameni destul de respectabili - nu fceau altceva dect s atte patimile multimii si s provoace
dezordine si vrajb. Printre acesti idealisti" mpratul l numra si pe domnul de Chateaubriand. Eroare.
Domnul de Chateaubriand n-a manifestat niciodat nici un fel de slbiciune pentru genul uman; nu s-a
preocupat niciodat dect pe propria sa persoan, strduindu-se s-si ridice un piedestal de unde s poat
domina secolul. Acest loc, sigur c era greu de ocupat cnd exista un Napoleon, dar el s-a strduit, fr
ncetare, s-1 ocupe. Memoriile sale dezvluie lumii n ce msur s-a strduit, cu ct perseverent si cu
ct ndejde c va reusi. A reusit, ntr-o oarecare msur, s-si creeze o atmosfer aparte, unde el era
soarele. De ndat ce iesea din aceast atmosfer, devenea pur si simplu insuportabil; atta vreme ns
ct rmnea cufundat n aceast atmosfer, era cel mai plcut, cel mai amabil om, si-si distribuia razele
cu cea mai deplin gratie. Nu-mi plcea dect acest Chateaubriand, cellalt mi se prea odios.
Dac s-ar fi multumit s fie doar scriitor - asa cum l ndemna firea lui de artist - n afar de cteva
necazuri prilejuite de critic, n-ar fi cunoscut si n-am fi cunoscut dect prtile sale bune si plcute. Dar
ambitia de a deveni om de Stat 1-a trt pe alte trmuri dect cele literare, unde pretentiile sale - destul
de prost primite - au iscat n el o multime de patimi si i-au necat stilul n valuri de fiere, fcndu-i multe
din scrieri aproape de necitit tocmai cnd timpul i-ar fi pus la
222
ndemn niste cititori impartiali. Domnul de Chateaubriamd s_a lsat tot timpul n voia dispozitiilor de
moment. A sesizat punctul slab al publicului si a reusit s-1 flateze att de bine, cu talentul su de
scriitor, nct a reusit s devin foarte popular. Pentru asta i-a fost absolut indiferent c a trebuit s-si
schimbe radical prerile, s ridice n slvi ceea ce ponegrise mai nainte si s ponegreasc ceea ce
ludase. i-a nsusit dou sau trei principii pe care le-a mnuit, cu dibcie, dup mprejurri, n asa fel
nct le-a fcut aproape de nerecunoscut, dar cu ajutorul crora a izbutit s ias din toate mprejurrile,

si, culmea, pretinznd c a fost ntotdeauna profund consecvent. Lucrul i-a fost cu att mai usor de
realizat cu ct spiritul su, care friza deseori genialitatea, nu s-a simtit ctusi de putin stnjenit de nici
una dintre consideratiile morale care 1-ar fi putut deranja. Nu credea n nimic pe lume, dect n talentul
lui, dar acest talent se preschimbase n ochii si ntr-un altar n fata cruia sttea vesnic prosternat. Dac
voi vorbi despre Restauratie si despre Revolutia din 1830, deci dac voi continua cu Memoriile pn
atunci, voi mai avea deseori prilejul s m mpiedic de el. n timpul Imperiului mi s-a prut a fi un om de
geniu, persecutat pentru c refuza s ridice n slvi despotismul si pentru c-si dduse demisia din slujba
de ministru n Valais, dup moartea ducelui de Enghien. Geniul crestinismului, Itinerar la Ierusalim,
poemul Martirii, publicate recent, justific admiratia noastr. Sigur c entuziasmul ctorva doamne mi sa prut exagerat, desi m-am asociat si eu lor, pn la un anumit punct, mi aduc aminte de seara cnd nea citit cteva pagini din Abencerage, la doamna de Segur. Citea cu vocea cea mai misctoare, cea mai
emotionant, cu acea ncredere pe care o avea n tot ceea ce iesea de sub pana lui. Jria att de intens
sentimentele eroilor si, nct lacrimile ncepuser a-i cdea pe hrtiile din fata lui. mprtseam, fr sa
vrem, aceast vie emotie, cci ne tinea pe toti sub farmecul !ecturii sale. Dup ce isprvi de citit, gazda
aduse ceaiul.
- Domnule de Chateaubriand, dumneavoastr nu doriti ceai?
- Ba da, v-as cere unul.
223
m
Intr-o secund, ecoul se rspndi n ntreg salonul.
- Draga mea, vrea ceai! - i voi duce eu un ceai! Dati-i un ceai! A cerut ceai! etc. i zece cucoane se
puser n miscare ca s-si serveasc idolul". Era pentru prima oar cnd asistam la un asemenea
spectacol, si mi se pru att de ridicol, nct m-am jurat s nu joc niciodat un asemenea rol. Asa nct,
desi am fost n relatii destul de apropiate cu domnul de Chateaubriand, nu m-am nrolat niciodat n
regimentul doamnelor sale", cum le spunea n btaie de joc doamna de Chateaubriand, si n-am ajuns
niciodat la nici un fel de intimitti, fiindc el nu admitea dect adoratoarele sincere.
Cnd, n 1812, am prsit resedinta de la Beauregard, ca s ne instalm n conacul de la Chtenay,
domnul si doamna de Chateaubriand tocmai se stabiliser la Vallee-aux-Loups, la distant de zece
minute de casa mea. Locuinta - creat de el - era ncnttoare, iar el o iubea enorm. Ne vizitam tot
timpul. Adesea, l gseam scriind pe coltul unei mese din salon, cu o pan pe jumtate rupt, care abia
intra pe gura unei sticlute cu cerneal. Cnd ne vedea trecnd prin fata ferestrei, scotea un strigt de
bucurie, si vra hrtiile scrise sub perna unei vechi berjere care-i servea si de map si de secreter si,
dintr-un salt, ne iesea nainte, cu bucuria unui scolar care chiuleste din clas. Atunci era nemaipomenit
de drgut si de amabil. N-as putea spune acelasi lucru despre doamna de Chateaubriand1; era o femeie
desteapt, dar vedea numai prtile rele ale lucrurilor. A fcut mult ru sotului ei, iritndu-1 ntruna si
fcndu-1 s capete o fire insuportabil. El a avut tot timpul un dinte mpotriva ei, fiindc nu 1-a lsat
niciodat s se bucure de nici o clip de liniste. Am spus c femeia avea spirit si acesta era un lucru de
necontestat. Totusi orgoliul ei burghez se simtea jignit de reputatia literar a domnului de Chateaubriand.
n timpul Restauratiei, doamna dori cu patim titluri si locuri la Curte
' Chateaubriand se nsurase n 19 martie 1792, ncavnd la acea dat dect douzeci si patru de ani, cu o
tnr orfan, extrem de frumoas si foarte bogat, domnisoara Celeste Buisson de la Vignc. Ea a fost
victima, fidel totusi si deosebit de devotat, a egoismului fr pereche si a vesnicei inconsecvente a
sotului ci", spune Edouard Hcrriot n cartea sa Doamna Recamier si prietenii ei (n. ed. f r.).
224
entru a compensa succesele sotului ei. Afirma - sus si tare -ca nu citise un rnd din ceea ce publicase
brbatu-su; dar cum i mpuia zilnic capul c o tar care se bucura de cinstea de a avea un om ca el, si
pe care nu-1 fcea guvernator, era o tar blestemat, sotul ei o iert avnd n vedere devotamentul e care1 nutrea fat de el. Faptul c aceast familie risipea foarte multi bani, fr s triasc totusi pe picior
mare, era o nou dovad a felului dezordonat si nesocotit n care si planifica bugetul. L-am auzit, de
altfel, de multe ori, pe domnul de Chateaubriand spunnd c nimic nu i se prea mai insipid dect s

triasc dintr-un venit limitat. Voia s aib bani multi, s-i risipeasc, s simt lipsurile, s aib datorii,
s fie numit ambasador, s fac ce poftea cu banii destinati cheltuielilor de reprezentare, s prseasc
slujba, s fie srac lipit pmntului si plin de datorii, s renunte la avantajul de a avea douzeci si cinci
de cai n grajd, si s aib plcerea de a refuza o invitatie la mas sub pretextul c nu are cu ce s-si
plteasc o trsur care s-1 duc acolo, n sfrsit, s treac prin cele mai variate situatii pentru a se
desplictisi" - cum spunea el - cci, de fapt. sta era scopul si marele secret al vietii sale.
n ciuda acestei vieti haotice la care domnul de Chateaubriand le asocia - fr s simt nici cea mai mic
remuscare - pe toate persoanele care-i erau devotate, era totusi un om care plcea. Dup ce-ti ntorcea pe
dos toat viata, se strduia s ti-o fac, ct de ct, acceptabil. Din cnd n cnd chiar se cznea s arate
c face mari sacrificii fat de persoanele ce-i iubeau; dar cum le fcea mpotriva firii sale, nu-1 tineau
niciodat prea mult. Asa, de pild, dup ce a acceptat s plece la Roma mpreun cu doamna de
Beaumont, desi aceasta l incomoda, atta a scit-o si a tracasat-o, nct biata femeie a murit aproape
izolat de toat lumea. Pe urm, dup ce si-a schimbat felul de viat, s-a aruncat din nou, cu JUrie, n
societate, a pus ochii pe doamna Z., iar cnd ea s-a jidrgostit nebuneste de el, a asistat la cumplita boal
care a vit-0> nebunia, fr nici cea mai mic urm de regret. Mai rzui, a consimtit, cu mare greutate, s
scrie un articol destul e rece, ntr-o gazet, pentru a aduce unele elogii doamnei
225
Duras care, timp de doisprezece ani, nu trise dect pentru el' As putea aduga o sumedenie de nume la
aceast list, cci domnul de Chateaubriand a stiut ntotdeauna s se lase adorat fr s-si fac nici cele
mai mici reprosuri pentru mhnirile pe care le csuna. Dintre toate prietenele sale cred c cea care a
ocupat cel mai mare loc n inima sa, a fost doamna X, devenit duces de Z. Povestea acestei biete femei
e legat de moravurile care existau nainte de Revolutie. Ca fat tnr, a fost deosebit de vesel si de
ncnttoare; n 1790, datorit averii uriase pe care urma s-o mosteneasc, s-a mritat cu domnul X., fiul
mai mare al printului Y. Fr s fie tot att de distins sufleteste ca si sotia sa, era totusi deosebit de
frumos si, n plus, un brbat - cum se spunea pe atunci - la mod. Cnd a fost prezentat la Tuileries,
noua pereche a fcut senzatie, n ciuda gravittii evenimentelor din acea epoc, n curnd, furtuna
Revolutiei i-a desprtit. Domnul X. a emigrat, sotia sa, nsrcinat, a rmas n mijlocul familiei sale
mprtsind, n permanent, nenorocirile acesteia. I-a nsotit pe ai si la nchisoare, fiind ngerul pzitor
al printilor ei si mai ales al maresalei de Z., bunica sotului ei. servit-o ca o fiic sau, mai curnd, ca o
slug, pn n ziua n care btrna a fost dus la esafod. i-a vzut apoi tatl pierind sub ochii ei, si-a
consolat, cum a putut, mama, strnind admiratia si veneratia tuturor persoanelor care erau ntemnitate
mpreun cu ea. De ndat ce portile temnitelor s-au deschis, primul ei gnd a fost s se duc s-si
ntlneasc brbatul, pe care-1 iubea cu patim. S prsesti Franta, pe vremea aceea, nu era deloc un
lucru usor. Totusi, datorit curajului si inteligentei, izbuti s se mbarce pe un vapor care pleca n Anglia.
Cu copilul n brate, btu deci la usa sotului ei. Numai c domnul de X. era pe atunci ndrgostit lulea, si
deci nhmat la jugul doamnei Fitz-Herbert. Doamna avea, pe putin, patruzeci si cinci de ani, dar
plcerea de a fi rivalul printului de Galles 1 Domnul de Chateaubriand arc mult noblete sufleteasc, un imens arnor-propriu, o foarte marc
delicatete; c gata s fac orice sacrificiu pentru persoanele pc care Ic iubeste. Din pcate, n-arc nici
umbr de sensibilitate adevrat. Mic, personal' mi-a pricinuit mult suferint", spune doamna Rccamicr
(n. ed.fr.).
226
re nu-si ascundea deloc nemultumirea - i se prea ceva plin Q farmec domnului de X. Asa c, atunci
cnd se trezi la us u gratioasa lui tovars de viat, simti o vie nemultumire. Sub pretextul ca trebuie sa
fac economie, o conduse ntr-o colib amrt, undeva, n nordul Angliei. Femeia nu se olnse atta
vreme ct el rmase alturi de ea. Dar, nu peste mult, afacerile l chemar la Londra. ederile sale n
capital ^venir din ce n ce mai dese, se prelungir, pn cnd omul rmase acolo. Domnul de X. era
prieten intim cu domnul de V., brbat tnr, mai putin frumos, dar mult mai cinstit si mai plcut dect
domnul de X. Acesta din urm i mrturisi prietenului su plictiseala pe care i-o pricinuiau scrisorile

tandre, dar att de triste, ale sotiei sale. Domnul de V. i reprosa c-o prsise astfel, artnd c ar merita
s i se ntmple si lui acelasi lucru, ca s vad ce nseamn s fii nenorocit.
- Nenorocire? Cea mai frumoas zi din viata mea va fi cnd voi scpa de ea!
Domnul de V. se oferi s ncerce s-1 scape pe domnul de X. de dragostea sotiei sale. Aceast propunere
fu acceptat cu o bucurie fr margini de ctre sotul ticlos. Cei doi prieteni se duser deci mpreun la
colib; dup cteva zile, domnul de X. plec lsndu-1 pe domnul de V. singur, cu o femeie de douzeci
de ani, trist si plictisit de lungile zile de iarn. Tnra era, pe ct de amabil si de frumoas, pe att de
plin de talente si de spirit. Domnul de V., cum era de altfel si de asteptat, se ndrgosti nebuneste de
sotia lui X., asa c nu-i fu greu s joace rolul la care se angajase, l avertiz deci pe sot de progresele pe
care le fcuse si, dup cteva luni, de deplinul su succes. Sotul i scrise c dorea s le fac o vizit.
Doamna de X., trezit din dulcele vis n voia cruia se lsase, la gndul c avea s-si revad sotul pe
care-1 nselase, fu cuprins de o mhnire fr margini. Domnul de V. ncerc n zadar s-o linisteasc; n
sfrsit, se hotr s-i istoriseasc Pactul imoral pe care-1 ncheiase cu sotul ei, aducndu-i drept
ovad corespondenta pe care o purtase cu el. Doamna de X.
ai avea nc, n acea epoc, sufletul nobil si pur. Se simti
227
att de revoltat de a fi fost trdat ntr-un mod att de odios nct cumplita revelatie, pur si simplu, o
nuci. Chiar a doua zi, si lu copilul si plec la Yarmouth, anuntnd c se rentorcea s caute refugiu n
bratele mamei sale. Sotul ei fu ncntat s se vad scpat de ea. Dar domnul de V. alerg dupj doamna de
X., izbuti s-o prind nainte de a se mbarca, o linisti, o nsoti o bucat de drum si izbuti s obtin
iertarea. Dar iluzia iubirii se spulberase pentru ea. Domnul de V. fusese pedepsit, pentru tranzactia lui
rusinoas, s ndure calvarul iubirii pierdute, care-i amr toat viata. Doamna de X. simtindu-si onoarea
terfelit si inima distrus de comportarea urt a celor doi brbati pe care-i iubise, sosi la Paris n timpul
saturnalelor din epoca Directoratului, la care lu parte activ. Ea nssi mrturiseste acest lucru, n
cteva rnduri: M simt ct se poate de nefericit. De ndat ce m ndrgostesc de cte un brbat, se
iveste altul care-mi place si mai mult". Alegerile ei au fost, n acea epoc, destul de jalnice, att n ceea
ce privea calitatea persoanelor, ct si numrul. Ajunsese ntr-un asemenea hal de destrblare, nct
dragostea ei pentru Chateaubriand a fost ca un fel de reabilitare. Aceast legtur ajunsese la apogeu,
cnd iat c domnul de Chateaubriand plec n pelerinaj ctre Tara Sfnt. Cei doi iubiti si ddur
ntlnire, la ntoarcere, la Fntn Leilor din Alhambra. Doamna de X. n-avea de gnd s lipseasc de la
o revedere att de romantic. Asa c n ziua indicat, se afla acolo. Numai c n timpul absentei
domnului de Chateaubriand, ea ncercase s-si potoleasc nelinistea, acceptnd curtea asidu a
colonelului de L. n vreme ce-1 astepta pe pelerin s soseasc de la Ierusalim, doamna afl despre
moartea colonelului. Asa nct atunci cnd domnul de Chateaubriand sosi, cu scuzele gata pregtite
pentru c ntrziase, si cu gura plin de laude pentru punctualitatea iubitei sale, o gsi pe femeia att de
drag mbrcat n doliu si plngnd cu disperare moartea unui rival fericit n absenta lui. ntreaga
cltorie n Spania l oblig deci pe domnul de Chateaubriand s mbine rolul de consolator cu cel de
adorator, ncepnd dio
228
acea epoc, relatiile dintre ei se rcir, desi au mai durat o bun bucat de vreme.
Publicarea Itinerariului ddu un nou lustru talentului domnului de Chateaubriand si spori dorinta multor
persoane de a-1 vedea. Profit deci de acest lucru pentru a-i crea doamnei de X. o situatie mai bun.
Ddu deci de nteles c nuniai prin ea se putea ajunge la el, ncercnd astfel s pun capt singurttii
acesteia. Doamna tinu seama de acest lucru, cu att mai mult cu ct era n interesul ei. Atunci toat
lumea ncepu s-i dea atentie pentru a-1 atrage pe scriitor. Cum era o fiint ncnttoare, de ndat ce
intrai n relatii cu ea, plcea tuturor. O vreme, fcu parte din societatea doamnelor de Duras, de
Beranger, de Levis etc. Dar, dup un timp se plictisi de ele. Se retrase deci de bunvoie, n intimitatea
odii sale, unde ocupatiile serioase se amestecau cu niste talente cu totul deosebite care-o ajutau s-si
petreac, n mod plcut, timpul. Tri astfel, pn la Restauratie. Dup aceea, am vzut-o npustindu-se
din nou, n vrtejul distractiilor, mbrcat toat n roz, dans ca o nimf, la un mare bal. Sotul ei, care

nu ncetase s-o vad, ncerc s se mpace cu ea. Atunci doamna X. si lu titlul de duces de Z. I se
propuse un apartament n palatul de Z. Tot atunci, ncepu a se vorbi c era nsrcinat; toti cei din jur
ndjduir c va drui un frtior fiicei sale care se mritase de ctiva ani. Din pcate, prietenii ncepur a
observa manierele cam bizare ale doamnei de X. Urmar cele O sut de zile" ale lui Napoleon. Groaza
puse stpnire pe aceast doamn, iar ciudteniile sale sporir. Cei din jur au ncercat o vreme s
ascund acest lucru, dar pn la urm nu s-a putut si au trebuie s-o nchid ntr-un ospiciu, n clipa n
care scriu aceste lucruri, doamna de X. e nchis de peste douzeci de ani si nu si-a mai recptat
niciodat judecata. Asta a fost soarta uneia dintre persoanele pe care natura o 'nzestrase, din belsug, cu
unele dintre cele mai frumoase si "ttai rvnite nsusiri. Nu m pot abtine s nu adaug c ar fi jtteritat cu
mult mai mult de la viat, dect att ct i-a fost dat. ,.ac n-ar fi fcut acea nefericit cltorie n Anglia,
care a J'gnit-o att de cumplit si a deceptionat-o n asemenea hal
229
;,*
:i
W
l, li lll
nct a determinat-o s duc viata pe care a dus-o n timpul Directoratului, poate c n-ar fi apucat pe un
astfel de drum. Am auzit c brbatul ei a regretat de multe ori felul cum se purtase cu ea si mai ales
faptul c o sacrificase pe altarul acelor falsi zei ai galanteriei care erau nc atotputernici n epoca n care
intrase el n societate. N-a mai putut ascunde fat de nimeni c de fapt el era singurul vinovat pentru
toate nenorocirile sotiei sale.
Domnul de Chateaubriand avusese intentia de a o ridica n propriii si ochi si mai ales n cei ai lumii.
Dar el nu era n stare s se ocupe, cu perseverent, de soarta altcuiva, dect de a sa. Dup ce doamna de
X. fusese obligat s se retrag, imediat apruse acea companie a cucoanelor", din care fceau parte
ducesele de Duras, de Levis si doamna de Beranger; astea erau cele mai importante, restul nu conta, asa
c n-are nici un rost s le mai pomenesc. Cele trei doamne si aveau fiecare ora lor. De ndat ce domnul
de Chateaubriand era primit de una dintre ele, aceasta zvora bine usa si numai el stia ce ptimea dac
ndrznea s ofere uneia dintre ele cteva din minutele destinate celorlalte. Se fleau att de tare cu
succesele lor, nct portarul avea ordin s tin poarta ncuiat, fiind avertizat c era ora la care trebuia s
soseasc domnul de Chateaubriand si v pot asigura c uneori consemnul se prelungea numai pentru a
da impresia c zeul" sttuse mai mult la respectiva doamn, dect la celelalte. Nu v mai vorbesc de
scenele care aveau loc ntre cele trei rivale, spre distractia nebun a celor din jur; n fiecare sear ns,
toate trei si recptau buna dispozitie si se duceau s-i fac o curte asidu doamnei de Chateaubriand pe
care o copleseau cu grija si cu atentiile lor. ntr-o zi, cnd aceasta era putin rcit, mi mrturisi c fusese
nevoit s nghit cinci cni cu supa fierbinte, n aceeasi dimineat, nsotite de cele trei biletele pe care
le arta tuturor, btndu-si joc de acele cucoane caraghioase, dar, n fond, destul de multumit n sinea
ei, fiindc acele omagii ale unor doamne att de suspuse nu-i displceau deloc. Se spune c doamna de
Levis obtinuse de la acel att de rvnit geniu" cele mai depline favoruri; doamna de Duras
ri de gelozie, iar doamna de Beranger lu hotrrea s-si ndrepte privirile n alt parte.
Doamnele din cea de a doua categorie nu aveau pretentii att de mari. Persoanele admise n preajma
doamnei de Levis o gseau amabil si frumoas; n realitate, era urt si posac, chiar privit de la o
distant pe care nu m-am simtit niciodat ispitit s-o micsorez. Doamna de Duras era fiica domnului de
jCersaint, care fusese conventional. Mama ei si ea sttuser, n timpul Revolutiei, la resedinta lor din
Martinica. Sosind la Londra cu o fat de douzeci si doi de ani, deloc frumoas, doamna de Kersaint
multumi cerului c putu s-o mrite cu ducele de Duras, srac lipit, ceea ce-1 oblig la o total stare de
dependent, impus cu destul asprime de printul de Poix, unchiul fetei. Averea domnisoarei de
Kersaint, fr a fi exagerat, i convenea de minune domnului de Duras. Abia debarcat, se si mrit cu
el si chiar l ador o vreme destul de lung. Domnul de Duras era primul gentilom al camerei regelui;
serviciul se fcea pe cte un an si, n timpul emigratiei, titularii nu lipseau niciodat de la posturile lor.
Domnul de Duras obtinuse aceeasi slujb si la Curtea lui Ludovic al XVIII-lea. La putin vreme dup ce

se nsurase, i veni rndul s-si ia n primire postul de la Paris. Domnul de Duras plec deci din Londra,
mpreun cu sotia sa, ndrep-tndu-se spre Mitou. Ajuns la Hamburg, primi o scrisoare oficial n care i
se arta c regele consimtea s-1 reprimeasc pe domnul de Duras n functia pe care-o avusese, desi se
nsurase, dar c fata unuia care fcuse parte din Conventie nu se putea astepta s fie primit de doamna
duces de Angouleme. Deci, cu alte cuvinte, doamna de Duras era, n mod oficial, exclus de la Mitou.
Cu riscul de a deveni ridicol, domnul de Duras - care era un om de onoare - si duse sotia mapoi, la
Londra, si rmase alturi de ea. Doamna de Duras Se simti profund jignit.Dup o sedere de ctiva ani
n Anglia, teniilia de Duras se ntoarse n Franta, unde aduse si dou tet'te, singurele pe care le-au avut.
Doamna de Duras observ, n sfrsit, ascendentul pe are-l avea asupra sotului ei si-1 fcu s-i simt
superioritatea
231
cu o franchete care duse la disensiuni. Pasiunea sa pentru domnul de Chateaubriand - pe ct de
nevinovat, pe att de extravagant - s-a datorat, de fapt, plictiselilor casnice si dorintei sale de a se
distra. Doamna de Duras nu se distrase deloc n tinerete, desi era o femeie spiritual, cu o inim fierbinte
si cu o fire plin de distinctie. Cu ct scena pe care se afla se nltase, cu att i se dezvluiser si
calittile pe care le avea. De altfel, eu i le descoperisem de mult vreme.
Doamna de Beranger se mritase - ca domnisoar de Lannois - cu ducele de Chtillon-Montmorency,
om de vaz care a pierit n chip jalnic. Se afla la Yarmouth, gata s se mbarce pe un pachebot. Vntul sia schimbat directia, asa c a trebuit s astepte. Cpitanul fregatei La Blanche" aflnd c la han se afla
un duce de Montmorency, i oferi un loc pe fregata sa, care ducea banii de salarii la Hamburg. La
Blanche" pieri, cu tot ce se afla pe ea, la intrarea pe Elba. Ducele de Chtillon se nec. Vduva se
bucur o vreme de libertatea ei, dar, pn la urm, se mrit cu cel mai putin amabil dintre adoratorii si,
Raymond de Beranger. Era serioas si foarte distins, dar nu destul de desteapt pentru a se aseza printre
muritorii de rnd. Aproape c-mi era si fric de ea.
Printre numeroasele adoratoare ale domnului de Chateaubriand se afla - fr ns vreo pretentie la inima
lui -si doamna Octave de Segur. Desi ar nsemna s anticipez putin asupra evenimentelor, povestea ei
este att de romantic nct tin neaprat s-o istorisesc.
Domnisoara d'Agnesseau se mrit din dragoste, cu vrul ei primar, Octave de Segur. In timpul
Directoratului, perechea fu pe deplin fericit. Locuind la printii lor, si procurau banii pentru
cheltuielile personale, traducnd romane englezesti. Aveau acum trei bieti a cror educatie ncepea s le
ocupe mai tot timpul, cnd iat c Octave fu numit subprefect de ctre primul consul. Sotia lui l urm la
Soissons.
Contele de Segur, tatl lor, se ralie guvernului devenit imperial; fu numit mare maestru de ceremonii, iar
doamna
232
Octave deveni doamn de onoare a mprtesei Josephine. De atunci, fericirea celor doi tineri se
spulber; lungile absente a]e doamnei de Segur - din pricina slujbei pe care o avea -jscar n inima
ptimas a lui Octave o gelozie crncen. Etienne de Choiseul deveni - se pare c nu chiar pe nedrept
-motivul nelinistii sale. Octave era, ca si Orosmane crunt jignit, dar mult prea mndru pentru a se
plnge".
Doamna Octave o urm pe mprteas la Plombieres; sotul ei obtinu un scurt concediu pentru a petrece
cteva zile alturi de ea. El astept s se ntunece; n curnd se ivi si luna care scald totul n lumina ei
lptoas. Doamna Octave iesi n grdin. Brbatul ei o urmri si o vzu ntlnindu-se cu Etienne de
Choiseul, cu care ncepu s se plimbe. Octave se retrase ncetisor, prsi Plombieres fr s fi vorbit cu
nimeni si nu se mai ntoarse la Soissons. Binenteles c 1-au cutat peste tot, dar degeaba. Dup un an,
doamna Octave primi, prin post, un bilet, cu un timbru din Bolognia, n care scria: Drag Felicite, m
duc s nfrunt un lucru mai putin primejdios dect aceast inim care nu va bate niciodat dect pentru
tine". Biletul era sigilat cu un sigiliu pe care i-1 druise ea si care avea scrise pe el aceste cuvinte:
Friendship, esteem and eterna! /ove"1.

Philippe de Segur plec imediat n Bolognia, dar nu ddu de urma fratelui su. Acesta se afla totusi pe
unul din slepurile pe unde trecuse Philippe, dar si jucase att de bine rolul de soldat nct nici unul
dintre camarazi nu bnui c se travestise. Plec cu armata, n Germania. Dup ctiva ani, doamna de
Segur primi un al doilea bilet, n care nu se mai aflau dect cuvintele de pe sigiliu, de ast dat scrise de
mna lui Octave. Acesta a fost singurul semn de viat din partea lui. Dup ce fusese disperat, doamna
de Segur sfrsi prin a accepta s fie consolat, ba chiar prin a mprtsi sentimentele vii pe care le
inspira. Cei trei bieti ai si o preocupau si ei n Cel mai nalt grad, veghind asupra lor cu o dragoste
ptimas.
1 Prietenie, stim si iubire vesnic.
233
Octave, luat prizonier si dus ntr-un orsel din fundul Ungariei, nu afl dect foarte trziu despre
moartea lui Etienne de Choiseul, ucis n btlia de la Wagram. Abia atunci resimti dorinta s-si revad
patria. Dar demersurile sale pentru a-si recpta libertatea nu avur un succes chiar att de prompt, asa
nct nu izbuti s ajung n Franta dect n 1814. Sotia sa fu dezolat de aceast rentoarcere ce-o obliga
s pun capt unei legaturi de multi ani si la care tinea foarte mult. Fie c Octave fusese avertizat despre
acest lucru, fie c se temea el nsusi de o astfel de legtur, dori s rmn cu sotia sa n relatii de simpl
prietenie, pstrndu-si pentru fiii si toat cldura inimii sale. Pe sotia sa o trata cu o politete desvrsit,
dincolo de care nu trecu niciodat. Doamna Octave, intrigat de o asemenea purtare, simti reaprinznduse n ea o dragoste ptimas pentru brbatul ei. Doamna ncepu a-i face curte, folosind fat de el toate
armele cochetriei feminine.
- Bag de seam, Felicite, i spunea el uneori, nu te juca cu viata mea!
Pn la urma, bietul Octave fu sedus si se ls n voia sentimentului ptimas care domnise totdeauna n
inima lui. Urmar cteva luni de fericire deplin care-1 despgubir pentru ndelungatii ani de suferint.
Doamna Octave si urm sotul si fiul cel mare n garnizoana din care fceau parte amndoi. Din
nefericire, tot acolo se mai afla un tnr ofiter, prieten cu fiul su, pe care acesta l pofti de cteva ori
acas la el. Octave se supr, si pe bun dreptate, si i-o spuse nevesti-si verde, n fat. Ceru s fie mutat
n alt regiment si o rug pe sotia lui s prseasc garnizoana. Aceasta, pretextnd c fiul ei rmsese n
vechiul regiment, vru s petreac iarna acolo. Octave se opuse, dup care urm o scen destul de
furtunoas ntre ei. Pentru prima si ultima oar, el i trnti unele lucruri cam neplcute imputndu-i c
fcuse tot ce putuse ca s se mpace si s se apropie din nou de el. Suprat, se rentoarse singur la Paris,
nchirie un apartament asa cum stia el c i-ar plcea nevestei sale, l mobil si-1 aranja asa cum dorea ea,
apoi ncepu s-o roage s vin acas. Dar ea l
234
refuz categoric. Pn la urm i trimise o scrisoare n care i Spunea clar si rspicat c dac nu va fi la
Paris nainte de ora sase, n cutare zi, avea s se ciasc toat viata. Ea nu veni, iar el la ora nou, se
arunc n Sena. L-au gsit dup cteva zile, cu minile nclestate; stia s noate perfect dar, hotrt s
moar, vointa fusese mai puternic dect instinctul de a se
salva.
Doamna Octave, dobort de durere si de remuscri, se retrase ntr-o mnstire. Am vzut-o n chilia ei;
pur si simplu, ti strnea mila. La rugmintile fiilor ei care - cu toat dragostea lor excesiv fat de tatl
lor - i rmseser foarte devotati, pn la urm a prsit mnstirea si a revenit n lume, unde ducea ns
o viat foarte retras.
ntr-un secol n care exist att de putine iubiri dezinteresate, dragostea lui Octave merita s fie amintit.
Acest brbat avea un chip fermector si era deosebit de plcut cnd izbutea s-si nving timiditatea si
ncurctura strnite de amintirea fugii lui de acas. Sotia lui, desi nu era o frumusete, era o fiint
deosebit de seductoare, foarte cald si apropiat, cci - n pofida tristelor evenimente prin care trecuse
-izbutise s-si pstreze o multime de prietene devotate printre femeile cu o conduit exemplar.
Capitolul VIII

Ultimele momente ale Imperiului. - Garda de onoare. - Starea de spirit. - Iluziile partidului. Dezorganizarea armatei. - Aliatii se apropie. -Autorittile prsesc Parisul. - Lupta Parisului. Capitularea. - Retragerea trupelor franceze.
Nu voi vorbi despre dezastruoasa retragere din Moscova, dup cum n-am vorbit nici despre glorioasele
campanii care au precedat-o. N-am, despre toate aceste evenimente, dect 'nformatii generale. Eu nu
scriu Istorie, scriu doar ceea ce stiu Slgur. Cnd voi cunoaste si treburile publice tot att de exact a^i pe
cele particulare, poate c voi scrie si despre ele cu tot atta exactitate.
235
Cderea Imperiului se apropia si noi eram att de prosti nct s nu ne speriem, ntr-adevr, mna ferm
si abil a lui Napoleon aproape c izbutise s nbuse patimile anarhice. Dar puteam prevedea
calamittile care aveau s nsoteasc prbusirea acestui colos? Toti oamenii de bun-simt ar fi trebuit sa
tremure; noi, cu acea nepsare specific aristocratiei, ne bucuram. Poate c aveam totusi o scuz; jugul
lui Bonaparte devenise insuportabil. Alianta sa cu casa de Austria i sucise complet capul. Nu mai era
sensibil dect la lingusiri; nu suporta nici o contrazicere. Ajunsese la punctul n care nu mai suporta
adevrul. Arbitrarul despotismului su se fcea simtit pn si n familia lui. V-am vorbit despre mania lui
de a se ocupa de mritisul fetelor cu zestre. Pe urm, a nceput s se ocupe de bietii familiilor nstrite,
pe care-i vr n grzile de onoare de la Palat. Alegerea cdea asupra tinerilor ntre douzeci si cinci si
treizeci de ani care - odat scpati de recrutare - se socoteau liberi. Cei mai multi dintre ei n-aveau nici o
nclinare ctre cariera militar, pentru c nu fcuser armat n tinerete; acum, majoritatea dintre ei erau
nsurati si asezati. Era o adevrat calamitate care le ddea peste cap existenta. Prefectii aveau ordin ssi ndrepte n special privirile ctre bietii familiilor despre care se presupunea c ar fi ostile regimului.
Se lsa s se ntrevad, destul de clar, c mpratul voia s aib n mn un numr de ostateci prin care
s-i potoleasc pe cei refractari. Era - cum s v spun - un fel de practic nou, dar pe care o folosir pe
vremuri si vechii greci. Tactica aceasta a mpratului o amintea pe cea folosit de Alexandru cel Mare
fat de macedoneni, nainte de a pleca n Asia. Aceast legiune a fost alctuit n mijlocul unui potop de
lacrimi, de imprecatii si a urii dezlntuite a tuturor celor care nu puteau suferi guvernul imperial. A fost
integrat n marea armat napoleonian, n Saxa, n 1813, a participat la dezastruoasa btlie de la
Leipzig, a ndurat penibila retragere de la Hanau si a fost mcinat de boal, n spitalele din Maienta.
Cnd n-a mai rmas aproape nimic din ea, a fost refcut imediat, cu alti tineri care au ndoliat alte
familii-Grzile de onoare care au participat la campania din Franta
236
din 1814, au fost zdrobite la Reims. Cred c n-a existat corp, oaste, legiune militar care s fi suferit mai
cumplit dect aceste grzi. i cu toate astea, aceast oaste chinuit i-a rmas mult vreme credincioas lui
Napoleon. Nu si-a pus dect trziu si cu greu cocarda alb si a srit n sus de bucurie n timpul celor O
sut de zile". Cei care au alctuit acea oaste au rmas, vreme ndelungat, fideli mpratului. Asa c, mai
stabiliti, dac puteti, criterii, si trageti concluzii! Nu e mai putin adevrat c n ciuda ardorii rzboinice,
att de prompt dezvoltat n acei tineri, att de recalcitranti la nceput, instituirea grzilor de onoare a
contribuit, mai mult dect orice alt msur, la ura care se ridica din toate prtile mpotriva mpratului
si care ncepea s se concretizeze prin cuvinte cuteztoare si jignitoare.
mi amintesc c domnul de Chteauvieux (autorul Scrisorilor din Saint-James) lipsind din Paris aproape
doi ani, sosi la nceputul lui 1814. Prima vizit pe care o fcu, dup ce puse piciorul pe pmntul
francez, a fost la mine. Auzind vorbindu-se cu atta ostilitate mpotriva crmuirii, n-a stiut cum s plece
mai repede; noaptea s-a visat, bietul de el, numai n donjonul de la Vincennes, desi s-a jurat c nu va mai
frecventa n viata lui o societate att de imprudent. A dou zi, fcu alte vizite si fu din ce n ce mai
mirat s afle peste tot, pn si n snul burgheziei, ba chiar si n crsmele cele mai amrte, aceeasi stare
de spirit si acelasi limbaj liber. Acest lucru pe noi nu ne mai frapa, pentru c aceast schimbare survenise
treptat si general. O gseai att la masa ministrului politiei, ct si n cele mai multe case.
Domnul de Chteauvieux era ngrozit de vorbele noastre; fusese totusi unul dintre prietenii doamnei de
Stae'l, la Coppet, si deci obisnuit s aud cuvintele destul de tari ale Pozitiei.
Dezordinea era total printre oamenii guvernului. M

Ucearn uneori pe la doamna Bertrand; brbatul ei era acum


are maresal al Palatului, ntr-o dimineat am vzut sosind
fiter din armata mpratului, apoi un altul expediat de
237
maresalul Soult, dup care sosi un trimis al maresalului Suchet; toti vorbeau de lucrurile cele mai
dezastruoase. Biata Fanny trecea prin chinurile iadului, n sfrsit, parc pentru a pune capac tuturor
acestor vesti proaste, sosi si un slujbas din Iliria, care se apuc s ne istoriseasc felul cum fusese el trt
prin toat Italia si ct de greu izbutise s ajung la granita Frantei. Fanny nu se mai putu abtine si strig:
- Domnilor, gresiti cu totii! Chiar ast-noapte s-au primit stiri mbucurtoare de peste tot. mpratul e ct
se poate de multumit de felul cum decurg lucrurile!
Cei de fat se privir cu mirare, n ce m priveste, era clar c aceste fraze erau destinate urechilor mele.
Am surs, apoi am plecat lsnd loc liber lamentrilor. Dac ei si fceau iluzii, apoi nici ale noastre nu
erau mai putin absurde. Ne nchipuiam c puterile strine lucrau n interesul nostru; oricine ar fi ncercat
s ne lmureasc n amnunt, cum stteau lucrurile, ni se prea un trdtor. Eram ferm convinsi c regele
Suediei, Bernadotte, era cel mai activ agent al Bourbonilor. Imaginatia noastr l plasase la Bruxelles,
nconjurat de printi francezi, si cu asta, basta, nu mai voiam s stim nimic!
ntr-o sear, domnul de Saint-Chamans veni s ne spun c colonelul de Saint-Chamans, fratele su,
sosind de la Bruxelles chiar atunci, ne putea asigura c nici Bernadotte, nici printii nostri, nici mcar un
soldat strin nu intraser n Belgia si c suedezii se aflau undeva, la mama dracului, n spatele Rinului.
Nu numai c nu-1 crezurm, nu numai c puserm la ndoial spusele colonelului, ba ne mai si
suprarm pe domnul de Saint-Chamans, si nc att de tare nct putin a lipsit ca s nu-1 privim ca pe
un dusman, n orice caz, 1-am tratat cu toat rceala cuvenit unui om suspect!
Iat candoarea si prostia factiunilor! i v asigur c eram de bun-credint! Cnd mi amintesc c am
mprtsit si eu niste impresii att de demne de luat n rs, devin putin mai indulgent cu iluziile si cu
exigentele oamenilor din diversele partide. Ceea ce m mir e faptul c desi silit s le observi la tine sau
la altii, nu ti le corijezi ctusi de putin, dup cum nu nteleg intoleranta celor care, aidoma nou, au
trecut printr-o
238
serie de revolutii. Trebuie totusi s recunoastem - ca o scuz nebuniei noastre - c suntem de obicei
constrnsi s ghicim adevrul prin intermediul unor relatii sociale care mai ntotdeauna l deghizeaz,
mpratul se obisnuise s cread c tara n-avea nici un drept s se intereseze despre treburile
i, c ele erau exclusiv ale sale si c nu avea de dat socoteal nimnui. Asa, de pild, btlia de la
Trafalgar n-a fost niciodat relatat Frantei, n mod oficial; nici o gazet n-a vorbit despre ea si noi n-am
aflat amnuntele dect pe ci lturalnice. Cnd escamotezi astfel de stiri, dai prilej nemultumitilor de a
inventa tot soiul de trsni, ca de pild existenta armatei suedeze si bourboniene pe care noi le credeam
n Belgia.
Evenimentele deveniser presante. Dusmanii nc se temeau s se ndrepte spre Paris. De fapt, ar fi
trebuit s ne temem, dar noi, inconstienti, abia i asteptam. Dezorganizarea guvernului ti srea n ochi.
Recrutii amrti umpleau strzile; nimeni nu era pregtit s-i primeasc. Mureau de foame pe marginea
drumurilor; noi i vram n case, ca s se odihneasc si s mnnce cte ceva. nainte de a ncepe aceast
debandad, erau luati n primire, mbrcati, hrniti si, n douzeci si patru de ore, trimisi la oaste. Cei de
acum erau niste bieti copilandri, care erau trimisi la moarte fr ca mcar s stie s se apere. Am auzit
vorbindu-se, la maresalul Marmont, c la Montmirail, n toiul luptei, acesta vzuse un recrut, de fapt un
bietandru, stnd linistit cu arma la picior.
- Ce faci, biete? De ce nu tragi?
- As trage eu, rspunsese biatul, dac as sti s ncarc arma.
Maresalul avea lacrimi n ochi, repetnd cuvintele bietului copil care sttea n btaia gloantelor fr a
putea fticar s se apere. Pe msur ce rzboiul avansa, era din ce n Ce mai dificil de ascuns adevrul
asupra inutilittii eforturilor !gantice fcute de Napoleon si de minunata lui armat; rezultatul era

inevitabil. Cer iertare generatiei care s-a ridicat dup el i care a crescut n adoratia acestui mprat dar,
n acel mnient, amici si inamici, toti se sufocau sub pumnul su de
239
fier si simteau nevoia s mai rsufle un pic. Cinstit vorbind era detestat de aproape toat lumea; fiecare
vedea n el piedica din pricina creia nu se putea odihni si odihna devenise, n acea epoc, nevoia cea
mai presant dintre toate. Aliatii nu se nselau; si ddeau perfect de bine seama c aceast oboseal le
asigura succesul; singurul lucru de care se temeau era faptul ca nu cumva ea s fi ajuns la maximum si
s nu le asigure si securitatea. Ca s mai ridice un pic moralul publicului mpratul trimise un curier care
avea sarcina s nmneze poporului francez steagurile si sbiile generalilor rusi fcuti prizonieri n
btlia de la Montmirail - n toiul unei parzi n Piata Carousel, la care asista si mprteasa. Dar timpul
acestor fantasmagorii trecuse de mult si de altfel praful de pe straiele curierului nu era chiar att de gros
pentru a-i linisti pe parizieni.
Duminic 25 martie, dup parad, vzurm plecnd un mret regiment de cuirasieri, sosit din armata
aflat n Spania. Se duceau s ntreasc armata mpratului, mergnd n pas cadentat, pe la ceasurile
trei, pe bulevard. V mrturisesc c am vzut putine trupe al cror aspect s m uimeasc att de tare.
Chiar a doua zi, 1-am vzut reaprnd - evident, ceea ce mai rmsese din el - la barierele Parisului,
ndreptndu-se ctre spitale, crndu-si soldatii mai grav sau mai putin grav rniti; lungile lor mantii
albe erau ptate de noroi si de snge. Era clar c lupta se ducea la doi pasi de noi. Ducndu-m s m
plimb n Jardin des Plantes, am ntlnit o multime de astfel de soldati. Contrastul dintre felul cum
artaser n ajun si cum artau acum fcea s ti se strng inima. Dup dou ceasuri, mama si cu mine
am revenit pe bulevard. Acest rstimp att de scurt fusese de ajuns pentru a-i schimba aspectul; era ticsit
de populatia din mprejurimile Parisului, care o pornise n bejenie. Mergeau toti, ngndurati si tristi,
alturi de vacile si de oile lor, crndu-si n spate sau n crute putinul avut care le mai rmsese.
Femeile plngeau, se lamentau, istoriseau ce pierduser, ce li se furase, si mrturiseau spaima si, ca de
obicei, i blestemau pe toti cei care li se preau a fi fericiti. Nu puteai merge dect la pas; njurturile nu
crutau nici trsura
240
astr; n-aveam nevoie de asta ca s-mi dau seama c, vzut , aproape, rzboiul era groaznic si urt. Am
ajuns cu bine as, dar speriate si profund emotionate. Nu dup mult, - cepii s se aud zgomotul
ndeprtat al tunului. tiam c, rin ministere si acas la printii din familia imperial, ncepuse ,
pachetatul. De ndat ce se ls ntunericul, curtea Palatului Tuileries se umplu de furgoane; se vorbea de
plecarea mprtesei, desi nimeni nu voia s cread acest lucru. Petrecurm toat ziua de luni ntr-o mare
neliniste, n toiul zvonurilor celor mai contradictorii; fiecare avea cte o stire sigur", care o anula pe
cea tot att de sigur", adus de un altul, mai nainte. A doua zi, la ora cinci dimineata, toat lumea si
ddu seama, dup zgomotul mpuscturilor si dup bubuitul tunurilor, c Parisul era atacat cu putere, din
trei prti. Totodat, aflarm despre plecarea mprtesei, a Curtii si a guvernului imperial. Noi locuiam
ntr-o cas de pe strada Neuve-des-Mathurins. De la ferestrele cele mai nalte, se vedea perfect
Montmartre si, spre sfrsitul diminetii, am vzut obuzele, trecnd pe deasupra noastr. Unele czur
chiar pe bulevard, punnd pe goan cucoanele nzorzonate cu pene si cu volane plisate, care se plimbau
printre rnitii adusi de la bariere, printre soldatii si munitiile din drum. Multe persoane prsir Parisul.
Eu nu simteam dorinta s plec si, cum tata socotea drumurile, n mijlocul unei asemenea debandade,
mult mai periculoase dect dac am fi rmas n oras, ne sftui s stm pe loc.
Eugene de Argout, vrul meu, care fiind rnit la Leipzig, nu mai putuse lua parte la campania din Franta,
si asum sarcina de a ne asigura o oarecare sigurant, ncepu cu proviziile, cumpr fin, orez, jambon,
n sfrsit tot ceea ce socoti el necesar pentru a petrece cteva zile nchisi n cas. *n plus, aduse o saret
plin cu furaje, pe care o vr sub bolta Prtii, fcndu-si planul de a o propti n poarta cea mare, pe unde
ieseau trsurile n cazul n care orasul ar fi fost prdat. APi le spuse tuturor alor nostri c cei care vor
rmne s aste gura pe strad nu vor mai putea intra n cas, dect dup Ce se va restabili calmul.
241

Eugene luase parte la aproape toate btliile si, timp t}e zece ani, nu vzuse dect orase asediate. El
spunea c pn si cel mai mic obstacol e suficient pentru a opri un soldat ntotdeauna grbit, de team c
sefii lui i vor interzice jaful'
Venea - din moment n moment - s ne povesteasc ce mai aflase de prin mprejurimi. Cnd tunul nceta
dintr-o parte, rencepea dintr-alta. Bubuitul cnd se apropia, cnd se deprta, dup pozitiile care fuseser
cucerite sau pe care abia ncepeau s le atace. Lucrul de care ne temeam cel mai tare era sosirea
mpratului, despre care deocamdat nimeni nu stia unde se afl.
Alexandre de la Touche, fiul doamnei Dillon, care locuia la Tuileries, la sora lui, doamna Bertrand, veni
de dimineat s m roage s prsesc Parisul, s m refugiez cu orice pret. Imediat dup asta, am aflat c
ncepuser negocierile pentru capitulare. Alexandre de la Touche veni din nou si ne rug, n genunchi,
att pe mama ct si pe mine, s-1 lsm s ne nhame caii la trsur si s ne ajute s plecm. Am ncercat
s-i explicm cum c nu era momentul s iesim din Paris fiindc pericolul prea s fie cu mult mai mare
pe strad dect n cas.
- Nu este, oh, nu este! Dac v-as putea spune tot ce stiu! Dar mi-am dat cuvntul c-mi voi tine gura!
Duceti-v, plecati, plecati, v rog, v conjur!
Am rmas pe loc, iar el s-a dus plngnd, s se ntlneasc cu mama si cu sora lui, care-1 asteptau ntr-o
trsur. Aceast insistent a.tnrului de la Touche mi-a revenit n minte dup cteva zile cnd am aflat
c mpratul dduse ordin s fie aruncate n aer depozitele cu praf de pusc. N-am s uit niciodat
noaptea care a urmat dup acea zi agitat. Vremea era minunat, luna splendid, orasul linistit. Eu si cu
mama ne-am asezat la fereastr. Deodat, un zgomot usor ne atrase atentia; un ctelandru rodea un os, la
doi pasi de noi. Din cnd n cnd tcerea era ntrerupt de pasii patrulelor aliatilor care-si fceau rondul,
pe colinele care ne nconjurau. Acest zgomot ciudat a fost primul care m-a fcut s simt c aveam o
inim si c acea inim apartinea Frantei. M simteam ngrozitor de deprimat; dar cum eram nc sub
impresia spaimel
242
ricinuit de rentoarcerea mpratului, aceast stare de j? primare n-a durat prea mult. Pietele, strzile
erau pline de
rrnate franceze. Se odihneau stnd pe caldarm, tcute si - tristate. Nimic nu prea mai frumos dect
atitudinea acestor
stasi care nu cereau nimic, nu ntrebau nimic, nu acceptau
jjnjc. Aveai impresia c acei bieti soldati se simteau vinovati fat de populatia pe care nu putuser s-o
apere. Totusi, opt mii je oameni, sub comanda ducelui de Raguse, luptaser, timp He zece ore n sir, cu
patruzeci si cinci de mii de dusmani, ucignd treisprezece mii dintre ei. n zilele urmtoare, aliatii nu-si
putur crede ochilor cnd vzur ce numr mic de trupe apraser Parisul. Sunt convins c Istoria va
face dreptate, punndu-i la locul lor pe prostii plini de rutate care 1-au acuzat pe maresalul de Marmont
c ar fi predat orasul n minile dusmanilor si c va reabilita acea afacere din Belleville, aseznd-o la loc
de cinste si conferindu-i tot fastul militar pe care-1 merita.
Acum voi vorbi despre Restauratie. Aflndu-m -datorit situatiei mele - n preajma multor oameni
influenti, am avut prilejul s vd, n aceast perioad, toate evenimentele, cu propriii mei ochi. Nu stiu
dac voi fi n stare s le redau cu toat impartialitatea, fiindc aceast e o calitate cu care toat lumea se
laud, dar pe care, n fond, nimeni n-o posed. Esti ntotdeauna, fr s vrei, mai mult sau mai putin
influentat, fie de pozitia pe care o ocupi, fie de anturaj. M voi strdui, n tot cazul, s fiu ct mai
obiectiv si s spun numai adevrul. La mai mult nu m pot angaja.
PARTEA A PATRA
RESTAURATIA DIN 1814
Capitolul I
Prerile mele n 1814. - Dispozitiile partidului regalist. - Sosirea primului ofiter rus. - Mesajul contelui
de Nesselrode. - Se arboreaz cocarda alb. - Aspectul bulevardului. - Intrarea aliatilor. - Osptul dat la
mine acas. - Declaratia aliatilor. - Consiliu la printul de Talleyrand. -Reuniune la domnul de
Morfontaine. - Atitudinea ofiterilor rusi. - Bivuacul cazacilor din Champs-Elysees.

Ar fi, cu sigurant, prea putin interesant pentru altcineva s-mi cunoasc prerile din 1814. Numai c pe
mine m amuz s-mi dau astfel seama de mine nsmi, n diferite epoci din viata mea si s observ
modificrile care au survenit ntre timp.
Aproape c m lecuisem de anglomania mea. Redevenisem frantuzoaic, dac nu din punct de vedere
politic, cel putin din punct de vedere social. Asa dup cum am mai spus, parolele santinelelor dusmane
m afectaser mult mai mult dec bubuitul tunurilor lor. n inima mea si fcuse loc sentimentul
patriotic. Prin pozitia mea, prin traditie, amintiri, anturaj, sigur c eram legitimist si antibonapartist;
detestam tirania mpratului pe care-1 vedeam cu ct orbire si-o exercita. Dar nu aveam nici un respect
nici pentru printii nostri pe care, slav Domnului, i vzusem cu ochii mei cum se comportaser. Mama
zicea c Ludovic al XVIII-lea1 ar fi fost totusi altfel. Extrema
i Ludovic alXVlH-lea (1755 - 1824), nscut la Vcrsaillcs, rege al Frantei ntre 1814 si 1815 si apoi ntre
1815 - 1824, nepotul lui Ludovic al XV-lca si sotul Luizci de Savoia. Conte de Provcncc, a emigrat n
iunie 1791, locuind pe rnd la Coblcnz, Vcrona, Mitan, apoi n Anglia. Cderea Imperiului i-a ngduit
s se ntoarc la Pa"*' unde Talleyrand i pregtise calea. Refugiat la Gnd n timpul Celor o sut de zile
Rentors n 1815 la Paris, a ncredintat conducerea guvernului lui Decazcs. Rzboiu' cu Spania, din
1823, a fost evenimentul important din timpul domniei sale.
244
animozitate dintre mica lui Curte si cea a fratelui su, contele de Artois1, m fcea uneori s cred c s-ar
putea ca mama s aib dreptate. Prsisem Anglia cu mult nainte ca vicisitudinile exilului s-1 schimbe
n bine, asa c ascultam, cu curiozitate si cu oarecare nencredere elogiile pe care i le aducea mama.
Relund firul povestirii, miercuri 31 martie, nc de la sapte dimineata, domnul Glandevese era la noi.
Venise s-1 consulte pe tata dac era cazul s-si pun cocarda alb. Un foarte mare numr de oameni spunea el - erau dispusi s-o abordeze. Tata l rug s potoleasc zelul celor dornici de asa ceva, mcar
pn la prnz, c s nu dea gres n aceast tentativ, l lmuri c era mai prudent s astepte momentul n
care aliatii vor intra n Paris, dup toate probabilittile, pe la amiaz. Domnul de Glandevese si fratele
meu se duser s mprtseasc acest sfat si altora. La rndul su, tata afl c maresalul Moncey,
comandantul grzii nationale din Paris, fugise peste noapte, dup ce-1 chemase la sine pe ducele de
Montmorency, adjunctul su, cruia i ncredintase serviciul lui.
ntre timp, se fcuse aproape zece. Mama si cu mine stteam la una din ferestrele de la mezanin, cnd
vzurm venind un ofiter rus, urmat de ctiva cazaci.
Ajuns n dreptul nostru, ntreb unde locuia doamna de Boigne; cnd si ridic ochii spre noi, 1-am
recunoscut pe printul Nikita Wolkonski2, una dintre vechile mele cunostinte. Cum m vzu, sri jos de
pe cal si intr n cas; escorta sa rmase n curte, iar doi cazaci se plasar, n vzul lumii, la poarta cea
mare, pe unde ieseau trsurile si care rmsese deschis. Cu toat curiozitatea pe care era firesc s-o
inspire acei cazaci (de altfel primii vzuti n Paris), timp de un ceas, ct a durat vizita printului
Wolkonski, nu numai c nu s-a adunat nimeni n fata portii, dar cei care treceau pe acolo nici
1 Viitorul Carol al X-lca.
- Printul Wolkonski, aghiotantul tarului Alexandru, primise sarcina s-1
sotcasc, la Paris, pe domnul Pasquicr, prefect de politie care, mpreun cu domnul
(-nabrol, prefect de Sena, si cu municipalitatea capitalei, se duceau la cartierul
hC1Cra' a' t31"11'"', la Bondy. Totodat, ci avea ndatorirea de a pregti locuinta
"Panului su (. ecl.//:).
245
l
''
mcar nu ntorseser capul. Dac ar fi fost mai evlaviosi, sunt sigur c si-ar fi fcut cruce pentru ca
Domnul s ndeprteze de ei primejdia, fiindc apucaser s ntrezreasc o priveliste ce li se prea mai
mult dect compromittoare.
Printul Wolkonski, primit cu bucurie, mi spuse c fusese trimis de ctre contele de Nesselrode1, ca s ne
asigure de toat siguranta si protectia. Printul mi-a mai spus c pe toate strzile pe unde trecuse, nu

vzuse dect oameni plini de tristete si de neliniste si nici un fel de demonstratie de bucurie si de
ndejde. Socot c a adus la cunostint, n mod corect, acest lucru tarului Alexandru, fiindc acesta a
intrat n Paris, destul de nehotrt si fr nici o tragere de inim. Mama si cu mine ne-am mutat ntr-un
apartament din casa doamnei Recamier; ea se afla atunci la Neapole, dar domnul Recamier pstrase casa
din strada Basse-du-Rempart. Am gsit un apartament la primul etaj, de unde se zrea partea cea mai
ngust a bulevardului. Instalndu-ne n acel loc, tata ne puse s-i fgduim c nu ne vom manifesta n
nici un fel opiniile si c nu vom primi nici un fel de vizite care s atrag atentia celor din jur. Socotea c
era de datoria noastr s ne comportm astfel, avnd n vedere sentimentele foarte moderate ale
domnului Recamier, care se oferise s ne gzduiasc. Nu peste mult, vzurm trecnd pe bulevard un
grup de tineri purtnd cocarda alb, agitndu-si batistele si strignd: Triasc regele!" Dar ct erau de
putini! L-am recunoscut printre ei si pe fratele meu. Mama si cu mine schimbarm o privire nelinistit.
Ndjduiam c grupuletul acela va mai creste, dar bgarm repede de seam c tinerii aceia nu cutezau
s treac dincolo de strada Napoleon (mai trziu, strada Pcii); se duceau pn la Madeleine, apoi se
ntorceau; i-am vzut fcnd acest drum, de cinci ori, fr ca numrul lor s creasc nici mcar cu un
singur om. Nelinistea noastr spori. Dac aceast manifestare n-avea s aib nici o urmare, toti cei care
se pregtiser pentru ea vor fi pierduti; si, n fond, era just s se ntmple asa. Aceleasi sentimente erau
oglindite
1 Acesta era, n acea epoc, ministrul de externe al Rusiei.
246
sj n ochii celor care-i vedeau pe acei srmani tineri cu cOcard alb. Ei nu le mai inspirau nici mnie,
nici ur, dar nici cea mai mic urm de entuziasm, i priveau cu un soi de mil, ca pe niste smintiti, ca pe
niste victime ale regalittii. ]ylulti trectori si manifestau mirarea, dar nimeni nu le spunea nimic, si-i
trata cu o indiferent zdrobitoare.
n sfrsit, la ora dou, armata aliat ncepu s defileze prin fata noastr. Pe msura ce capul coloanei se
apropia, cteva cocarde albe ncepur a fi scoase, cu oarecare jen, de prin buzunare si puse la plrie;
dar si acestea erau foarte putine, desi strinii purtau toti, pe brat, cte o batist alb, n semn de aliant.
Un grup de tineri i nconjura pe suveranii bourbonieni, strignd ct i tinea gura, ncercnd s-i atrag si
pe altii, prin zelul si nflcrarea lor. Cteva femei aclamar de la ferestre, agitndu-si batistele albe.
Pn la jumtatea Pietii Vendome, suveranii strbtuser un Paris mohort, tcut si aproape pustiu;
ncepnd din cea de-a doua jumtate a Pietii, capitala li se pru ceva mai nsufletit, pn la ChampsElysees.
Cu toat ura si dispretul fat de vechiul regim, mi s-a prut totusi stupid si mhnitoare purtarea lui
Sosthene de La Rochefoucauld care, cu consimtmntul tarului Alexandru, s-a dus s pun juvtul de gt
statuii lui Napoleon, pentru a o prvli de pe soclu. Am fost ntrutotul de acord cu tinerii ce se
plimbaser dimineata pe bulevard, care au refuzat categoric s ia parte la aceast treab urt si
prosteasc, asa c Sosthene n-a fost ajutat n mreata lui isprav" dect de Moubreuil, de Semalle si de
alti ctiva derbedei de aceeasi teap.
Am uitat s spun c domnul de Nesselrode m avertizase,
Prin printul Nikita, c va veni la mine la mas. L-am poftit si
Pe print s vin. Am zrit pe bulevard cteva persoane care ar
h fost ct se poate de bucuroase s fie si ele invitate. Am
cobort n strad si le-am chemat; nu-mi mai aduc aminte
ect de domnul de Chateaubriand, de Alexandre de Boisgelin
** de Charles de Noailles. Dup ce ne-am adunat cu totii, a sosit
Printul Wolkonski cu unul dintre camarazii si, Mihail Orloff;
247
i i
i
printul mi-a nmnat un biletel din partea contelui de Nesselrode. Scuzndu-se c nu putea veni, mi
trimitea o hrtie datorit creia - spunea el - aveam s-1 iert c nu putuse participa la masa de prnz, dar

c va veni personal s-si cear scuze, la masa de sear. Hrtia era declaratia ce urma s fie afisat si prin
care se anunta c aliatii nu aveau intentia s trateze nici cu mpratul, nici cu vreunul din membrii
familiei sale. Declaratia era rezultatul discutiilor dintre Talleyrand si tarul Alexandru, care, de ndat ce
sosise, ncepuse cu cuvintele:
- Ei bine, iat-ne n acest faimos Paris! Dumneata ne-ai adus aici, domnule de Talleyrand! Acum nu mai
avem dect trei hotrri de luat; sau s tratm cu mpratul Napoleon, sau s instaurm Regenta sau s-i
chemm pe Bourboni.
- V nselati, sire, rspunsese Talleyrand; nu e vorba de trei hotrri; nu e vorba dect de una si anume
de ultima pe care ati indicat-o. Orict de puternic ati fi, nu sunteti chiar att nct s puteti alege. Cci,
dac veti mai ezita, Franta - care nghite foarte greu, n momentul de fat, njosirea si umilinta la care e
supus - se va ridica n mas mpotriva invadatorilor si majestatea voastr imperial stie foarte bine c
pn si cele mai vajnice armate pot fi fcute praf si pulbere de mnia unui popor.
- M rog, rspunsese tarul, s vedem ce e de fcut ca s realizm ceea ce propui dumneata. Eu personal
nu vreau s v impun nimic, nu pot dect s cedez n fata dorintei pe care si-o exprim poporul.
- Sigur, sire; nu trebuie s faceti altceva dect s-i dati posibilitatea s-si spun cunvntul.
Acest dialog mi-a fost reprodus chiar a doua zi, de ctre unul din cei care asistaser la discutie.
Cnd veni la noi, contele de Nesselrode discut vreme ndelungat cu tata, despre diverse lucruri si mai
ales despre diverse persoane, ntre altele, l ntreb dac socotea c era bine s lase politia tot pe mna
domnului Pasquier. Tata i rspunse c nici nu putea ncpea pe niste mini mai pricepute si mai cinstite,
c dac domnul Pasquier consimtea s rmn n aceast functie, va privi cu mult bucurie aceast
treaba,
248
fiind cum nu se poate mai mndru c se tinuse seama de recomandarea lui.
Nu-mi mai aduc aminte dac n acea sear sau a doua zi, avut loc o reuniune regalist la domnul de
Mortefontaine; ea trimise o deputtie la tarul Alexandru pentru a-si exprima dorintele, mi amintesc doar
c tata s-a ntors zdrobit, dezgustat, dezolat; toate nebuniile emigratiei si cea mai prosteasc opozitie siau dat arama pe fat. Au vorbit despre vexatiuni si rzbunri mpotriva compatriotilor lor, si asta,
ngenunchiati la picioarele unui suveran strin, n propria lor tar. Sosthene de la Rochefoucauld era
unul dintre corifeii acestui talmes-balmes de absurditti.
Salonul meu nu se mai golea; toti tinerii, prieteni cu fratele meu, erau mai tot timpul prezenti n casa
mea; de asemenea, nu stiu cum s-i laud pe ofiterii rusi, care ne copleseau cu atentiile si cu politeturile;
n-aveau dect cuvinte de laud si de admiratie pentru brava noastr armat. Nu le-a scpat niciodat
vreo vorb care ar fi putut jigni sau ofensa un francez, indiferent din ce partid ar fi fcut parte. Aceasta
era dorinta tarului lor pe care ei o respectau cu scrupulozitate si, as ndrzni s spun, chiar cu plcere.
Vorbeau ntotdeauna cu mult deferent despre Franta. Poate c era cel mai bun sistem de a-si spori
succesele. Ideea, n tot cazul, fusese strlucit si nu putea izvor dect dintr-un suflet generos, asa cum
era, n acea epoc, sufletul tarului Alexandru, nc nu devenise acel temut stpn absolut si nc nu
fusese atins de acea boal ereditar care i-a compromis definitiv pe mpratii Rusiei, transformn-du-i
ntr-un adevrat flagel mondial.
Primvara lui 1814 a debutat cu niste zile minunate.
ntregul Paris iesise la plimbare. Nu existau n oras nici lupte,
nici ocupatie, nici rzmerit, nici tulburri de nici un fel care
Sa poat exercita vreo influent asupra toaletelor femeilor.
Martea, se plimbau, mpodobite cu panase, printre rniti,
sfidnd obuzele. Miercurea, veneau s vad cum defileaz
rniata aliat. Joia, si purtau rochiile elegante prin bivuacurile
Bacilor din Champs-Elysees. Sigur c era o priveliste cu
otul deosebit s-i vezi pe acei locuitori de pe Don,
249

exercitndu-si linistiti obiceiurile de acas, n mijlocul Parisului. N-aveau corturi, si nici un fel de
adpost. De fiecare copac erau legati cte trei sau patru cai, iar clretii, aflati la doi pasi de ei, sedeau
jos, pe pmnt, discutnd ntre ei, cu o voce foarte plcut si cu un accent melodios. Cei mai multi
lucrau: si reparau lanturile, tind si fcnd altele noi, si dregeau ncltmintea, hamurile cailor sau
adaptau, dup nevoile lor, unele lucruri pe care le jefuiser. Erau totusi cazaci din armata regulat si,
cum nu fceau dect serviciul de cercetasi, erau mai putin fericiti dect confratii lor, cazacii din armata
neregulat. Uniformele lor erau frumoase: pantaloni largi, albastri, o tunic de dalmatic groas, tot
albastr, cptusit cu vatelin la piept si strns tare, n jurul taliei, cu o centur de piele neagr si
lucioas, cu catarame si ornamente de aram sclipitoare, de care atrnau armele. Acest costum semioriental si bizara lor atitudine, pe cal, unde stteau mai mult n picioare - cci saua ridicat i scutea s-si
mai ndoaie genunchii - i fcuser s devin obiectul curiozittii tuturor gur-casc din Paris, i lsau s
se apropie de ei, dar mai mult pe femei si pe copii, acestia din urm urcndu-li-se, pur si simplu, n cap.
Am vzut femei lundu-le vesmintele n mn ca s le cerceteze cum erau cusute. Din cnd n cnd,
cazacii scoteau cte un mormit; atunci, curiosii se ddeau speriati napoi. Ei izbucneau n rs si-i fceau
s rd si pe cei care se speriaser. Pe brbati nu-i prea lsau s se apropie de ei; i ndeprtau printr-un
gest calm, cu mna, si rosteau un cuvnt care probabil c nsemna d-te mai ncolo", sau asa ceva.
Consemnul se pare c nu era chiar att de riguros, cci dac un brbat era nsotit de o femeie sau de
copii l lsau totusi s se apropie.
Sigur c aveau motivele lor s stea mai mult pe lng bidivii, cci niciodat, sub nici un pretext, nu se
miscau de lng ei. Dac nu stteau pe pmnt, stteau pe cai. Pentru a circula n interiorul bivuacului,
de la un capt la altul, mergeau clare, i vedeai adesea tinndu-si lancea ntr-o mn si un ulcior sau o
gamel sau chiar o ulcic n cealalt, ducndu-se s-si fac treburile micului lor menaj. Am spus ulcic,
pentru
250
c am vzut un cazac ridicndu-se linistit, urcndu-se pe cal, lundu-si lancea, aplecndu-se pn la
pmnt pentru a apuca o ulcic, ducndu-se la treizeci de pasi de acolo ca s-o umple cu ap dintr-un
hrdu care era pzit de o gard, bndu-si apa si rentorcndu-se la locul su cu ulcica goal, cobornd
de pe cal, reasezndu-si lancea alturi de celelalte si relundu-si munca.
Aceste obiceiuri nomade ni se preau att de ciudate, nct ele ne attau curiozitatea pe care ne-o
satisfceam cu att mai mult plcere cu ct eram convinsi c afacerile noastre mergeau destul de bine.
Succesul partidului regalist ne fcea s nu mai simtim rusinea unui bivuac strin n Champs-Elysees.
Datorez aceast mrturisire tatlui meu, care nu mprtsea deloc acea impresie a noastr si pe care nu 1am putut determina pentru nimic n lume s vin s vad acel spectacol pe care el se ncptna s-1
socoat mai mult trist dect curios.
Capitolul II
Biletul printului de Talleyrand. - Temerile aliatilor. - Spectacol la Oper. - Greselile partidului regalist. Vizita generalului Pozzo di Borgo. - Tarul Alexandru. - Purtarea sa. - Brosura domnului de
Chateaubriand. -Efectul ei. - Povestirea domnului de Lescour.
In seara zilei de joi, domnul de Nesselrode mi-a spus:
- Vreti s vedeti documentele n urma crora ne-am hazardat s ne ndreptm ctre Paris?
- Sigur c da.
- Poftiti, priviti-le!
Dup care, a scos din buzunar o buctic de hrtie rupt S1 sifonat, pe care era scris cu cerneal
simpatic: Pipiti drumul ca niste copii care merg pe picioroange. Puteti tot ceea Ce vreti; si vreti tot
ceea ce puteti. Cunoasteti acest scris! ^veti deplin ncredere n cel ce v aduce biletul!"
Nu m nselasem nici o secund n presupunerile mele: uetul, scris de Talleyrand, dup retragerea
aliatilor din
251
Montereau, i ajunsese din urm aproape de Troyes, si instructiunile date purttorului acestei ciudate
scrisori de acreditare avur o influent hotrtoare n- ceea ce priveste intrarea aliatilor n Paris. Totusi,

ceea ce-i decise definitiv a fost faptul c retragerea era foarte usoar, c puteau prsi oricnd Franta
prin Flandra si nu prin Champagne care era epuizat, dezolat si gata s se ridice mpotriva lor. Cci
strinii erau mai nelinistiti si mai mirati de sederea lor n Paris, dect eram noi. Nu erau chiar att de
orbiti de partidul regalist, nici att de dezamgiti de prestigiul pe care-1 inspira nc numele lui
Napoleon. Minunile campaniilor din Franta nu le ngduiau s cread n distrugerea att de complet si
de real a armatei, nct se asteptau, din clip n clip, s-o vad ivindu-se pe caldarmul Parisului.
Totusi, aveam dreptate cnd spuneam c tara era att de dezgustat, de obosit, de dornic de tihn, att
de stul de glorie nct i se acrise de mprat si de campaniile lui si nu mai dorea nimic altceva dect
siguranta zilei de mine. Niciodat nu s-a ntmplat ca sentimentul patriotic s slbeasc n asemenea hal
n Franta. Poate c mpratul, prin uriasele sale cuceriri, l slbise, tinznd chiar s-1 si sting cu totul.
Noi nu vedeam un compatriot ntr-un francez din Roma sau din Hamburg. Poate - si cred asta - c
sistemul de a deceptiona lumea, pe care-1 adoptase, izbutise si el s dezguste poporul. Buletinele nu
vorbeau niciodat dect despre triumfurile noastre, armata francez era invariabil victorioas, armata
dusman totdeauna fcut praf si totusi, din esec In esec, ea sosise de pe malurile rului Moscova pe
malurile Senei. Nimeni nu credea n relatrile oficiale. Iti sfrmai creierul ca s dezlegi aceasta enigm,
asa c masele ncetau s mai priveasc cu interes evenimentele pe care erau obligate sa le ghiceasc,
mpratul se strduise atta s ne conving c toate astea erau treburile sale si nu ale noastre, nct
izbutise ntr-adevr ca ele s nu mai intereseze pe nimeni. Orice-ai fi gndit sau ai fi spus - de-a lungul
anilor - n 1814, toat lumea, fr a excepta armata si functionarii publici, erau att de obositi* nct nu
doreau dect s se vad scpati de o activitate care ncetase de a mai fi dirijat de o voint nteleapt si
rationala252
nucele de Raguse mi-a povestit odat cam care erau relatiile sale cu mpratul, ntr-o fraz care - ntr-un
anumit fel - putea fi aplicat ntregii natiuni:
- Cnd mpratul spunea: Totul pentru Franta!" l slujeam cu entuziasm: cnd spunea Pentru Franta si
pentru mine!", l slujeam cu zel; cnd spunea: Pentru mine si Franta", l slujeam cu supunere; dar cnd
spunea: Doar pentru mine!", simteam nevoia s-i ntorc spatele.
Ei bine, la fel rationa si Franta care si dduse seama demult c mpratul se ocupa de interesele ei. i
cum popoarele - mai mult dect indivizii - sunt n general ingrate, Franta a uitat si ea imensele binefaceri
pe care i le-a fcut Napoleon, si pn la urm 1-a coplesit cu reprosuri. La rndul su, posteritatea va
uita aberatiile si micimile acestui geniu sublim. Ea va poetiza sederea lui la Fontainebleau; va ezita s
aminteasc - dup rmasul bun att de eroic pe care si 1-a luat de la vulturii vechilor sale batalioane discutiile si insistentele depuse pentru a obtine cteva mobile dup ce a fost trimis n exil, si va avea
dreptate. Cnd o figur ca cea a lui Bonaparte apare peste secole, nu mai trebuie amintit nimic din ceea
ce i-ar putea umbri ct de ct strlucirea. Trebuie totusi s explicm contemporanilor c - nucit de atta
lumin - nu mai gsise si nu mai simtise altceva dect suferint.
Vineri, devreme, domnul de Nesselrode ne spuse c suveranii vor merge la Oper. lat-i deci pe oamenii
nostri alergnd dup loji si fcndu-ne rost, cu forta, de una. Florresele au fost pur si simplu
rechizitionate, ca s ne procure, de unde-or sti - crini; ne-am dus la spectacol coafate, mpopotonate si cu
niste enorme buchete de flori. Brbatii purtau cocarda alb la plrie. Pn atunci, totul mersese bine.
Dar simt cum m npdeste roseata, fiindc m vd obligat s istorisesc felul cum s-au comportat
francezii nostri la acel spectacol.
Cu o clip nainte de sosirea suveranilor n loja imperial,
cativa tineri au acoperit, cu o batist, vulturul de pe draperia
Ce mpodobea loja. Dup spectacol, aceiasi tineri doborr si
Parser cu ciocanul acel vultur, n aplauzele ntregii sli.
am simtit ngrozitor de prost, cu constiinta ncrcat, fr
253
s pot spune exact ce anume m apsa astfel. Acea demonstratie avea un subnteles, semnifica, desigur,
cderea lui Bonaparte si rentoarcerea Bourbonilor; dar lucrurile nu-mi erau destul de clare. Dup dou

zile, un om, urcnd pe scen, a prins cu ace pe cortin o hrtie mare, alb, pe care erau desenate trei flori
de crin, nlocuind astfel vulturul. Lumea s-a artat plin de entuziasm, iar tarul Alexandru ridicndu-se
n picioare, n loj, a aplaudat gestul.
Partidele noi erau convinse c ele reprezint ntreaga natiune. Ne-am convins cu cteva zile mai nainte
c nu eram dect o fractiune infim si totusi ne ngduiam s nfruntm, veseli, sentimentele onorabile
ale unei tri ntregi si s le jignim crunt pe cele ale armatei. Acel vultur - pe care ea l purtase,
victorioas, prin toate capitalele Europei - noi l aduceam acum drept jertf locuitorilor acelorasi capitale
care, poate c, vznd de ce sentimente antinationale suntem n stare, pierduser si bruma de respect ce o
mai aveau fat de noi. Partidul dobort era sincer convins de sentimentele noastre si se pare c nu-1 mira
faptul c comportarea sa generase atta ur. Regret c trebuie s-o mrturisesc, dar partidul regalist a
dovedit foarte putin dragoste de patrie, si foarte mult fat de sine; cearta care a izbucnit ntre diversele
clase a fcut nobilimea ostil fat de pmntul ale crui privilegii i erau nc necunoscute si chiar m
tem c se simtea mai apropiat fat de un nobil strin dect de un burghez francez. Interesele comune,
odat sifonate, au stabilit afinitti ntre clase si au zdrobit nationalittile.
ntr-o vineri, zi de Oper, eram la mas, cnd usa sufrageriei se deschise cu zgomot si un general rus se
npusti, valsnd n jurul mesei si cntnd: Ah, prieteni, bunii mei prieteni, dragii mei prieteni..." Primul
nostru gnd a fost c aveam de-a face cu un nebun; dar iat c fratele meu strig: -Dar e Pozzo!
ntr-adevr, el era. Comunicatiile fuseser att de dificile n timpul regimului imperial nct, cu toat
strnsa prietenie care exista ntre noi, habar n-aveam c se afla n armata rus. Nici el nu stiuse unde s
ne caute dect cu cteva minute mai
254
nainte de a da astfel buzna n casa noastr. Ne nsoti la Oper si de atunci n-a trecut zi n care s nu-1
vedem, cel putin o dat. Datorit lui am fost initiat ntr-o multime de lucruri, numai fiindc gsise n
mine trei calitti destul de rare la o femeie: discretie, interes si sigurant, si fiindc i plcea s
sfoggafsi"], cum spunea el, alturi de mine. M pretam la toate aceste lucruri, cu att mai mult plcere
cu ct m-a pasionat ntotdeauna politica. Socot c atunci cnd nu esti ndeajuns de pregtit sufleteste s
te preocupi de viata viitoare, despre care se spune c ar fi vesnic, lucrul cel mai demn de interes, pentru
un spirit serios, este situatia natiunilor de pe acest pmnt. Prietenii mei m informar c, iesind pe la
ceasurile patru de la teatru, unde aplaudaser inaugurarea florilor de crin, tarul Alexandru trebuia s se
urce n trsur ca s se duc la cartierul general al armatei. Generalul Pozzo rmsese acreditat pe lng
guvernul provizoriu, cruia trebuia s-i transmit ordinele tarului. Precautiile luate n aceast
mprejurare, de ctre aliati, pentru a li se asigura retragerea fr a mai trece prin Paris, dovedesc ct
spaim le inspira nc toat acea armat napoleonian cu care s-ar fi putut trezi n fata lor, precum si
numele marelui Napoleon. Numai c, n Franta, el nu mai avea nici o putere.
n sfrsit brosura domnului de Chateaubriand, Bonaparte si Bourbonii, tiprit cu o rapiditate care nu era
chiar pe msura nerbdrii noastre, apru, mi amintesc c am citit-o, plin de o admiratie de care
evident c mi-a fost grozav de rusine mai trziu, cnd mi-a czut din nou n mn. Autorul i fcuse un
asemenea proces de intentie lui Napoleon, prin tmia pe care a ars-o pe altarul din insula Sfnta-Elen,a,
nct se pare c nimeni nu 1-a mai judecat att de aspru si de sever, ca el. Desi la nceput i ddusem
dreptate, cu timpul - judecnd la rece si cu mai mult ntelepciune -mi-am dat seama c, de fapt, ceea ce
fcuse el fusese o adevrat crim. Strinii, mai putin orbi dect noi, si-au dat
earna de toat nedreptatea acelei lucrri, iar tarul Alexandru
1 S-sj descarce sufletul (it.)
255
s-a simtit pur si simplu ofensat. El n-a uitat ct de mult l respectase pe omul att de violent atacat chiar
de unul dintre compatriotii si. Domnul de Chateaubriand se si vedea ntr-o functie mnoas de Stat. Dar
nimeni, n afar de el, nu se gndea la asa ceva. Atunci juca si ultima carte si ceru o audient particular
tarului Alexandru. Am primit nsrcinarea s vorbesc cu contele de Nesselrode, si Chateaubriand a fost
primit n audient. Tarul nu-1 cunostea dect n calitate de scriitor; Chateaubriand l astept ntr-un
salon, mpreun cu domnul Etienne, autorul unei piese pe care Alexandru o vzuse n ajun. Strbtnd

apartamentul, ca s ias afar, tarul ddu cu ochii de cei doi. Vorbi mai nti cu Etienne, despre piesa sa,
apoi i spuse un cuvnt lui Chateaubriand despre brosura lui pe care pretinse c nc nu avusese vreme so citeasc, recomand ntelegere deplin ntre cei doi scriitori, le spuse c oamenii de litere aveau
menirea, unii s-1 lumineze, altii s-1 distreze, si nu s se ocupe de politic, dup care plec fr s-i dea
rgazul domnului de Chateaubriand s scoat o vorb. Acesta l privi prea putin conciliator pe Etienne,
dup care iesi furios din salon. Contele de Nesselrode, care era totusi suprat, nu se putu abtine s nu
rd cnd mi istorisi amnuntele acelei ntrevederi. Nici acum nu stiu dac acea asimilare cu Etienne
fusese o mic rutate sau pur si simplu o greseal a tarului. De atunci, domnul de Chateaubriand avu
precautia de a-1 evita. Chiar a dou zi dup intrarea aliatilor, el se mpopotona cu o uniform pur si
simplu fantezist, peste care si pusese un cordon lat, de mtase rosie, de care atrna o imens sabie
turceasc ce se tra pe parchet, producnd un zgomot formidabil. Aducea mai curnd a cpitan de pirati
dect a scriitor pasnic si la locul lui. Acel costum l fcu, ntr-un fel, ridicol, pn si n ochii celor mai
nflcrate admiratoare ale sale.
Nu mai stiu n care din zilele acelei sptmni att de pline de peripetii, una dintre rudele mele m
asigur c-1 cunostea pe ofiterul care sustinea c ar fi primit ordinul, n ziua btliei din Paris - ordin
adus de domnul de Girardin -s arunce n aer depozitul de munitii de la Invalizi. Aceste
256
orbe se repetar n salonul meu si ajunser la urechile domnului de Nesselrode; el m ntreb dac
puteam afla
urnele acelui ofiter si dac puteam obtine unele amnunte despre toat acea trsenie. Am chemat
persoana care mi 'storisise povestea. Ea repet c domnul de Lescour, ofiter de artilerie* comandantul
depozitului de la Domul Invalizilor, fusese chemat marti seara, la grilajul Palatului, unde l gsise ne
domnul conte Alexandre de Girardin, clare, alb de praf din cap si pn n picioare, care-i poruncise din partea lui Napoleon - s arunce n aer depozitul cu praf de pusc; cum domnul de Lescour nu-si
putuse reprima un gest de groaz, domnul de Girardin ntrebase:
- ovi, domnule?
Lescour, temndu-se atunci ca nu cumva un altul s fie nsrcinat cu aceeasi nspimnttoare treab, si
venise repede n fire si rspunsese:
- Nu, domnule general, n-am sovit niciodat s ndeplinesc ordinele sefilor mei!
Dup acest rspuns, domnul de Girardin plecase n galop. Persoana care mi povestise toate aceste
lucruri se oferi s mi-1 aduc, a dou zi dimineat, pe Lescour, la mine acas. Domnul de Nesselrode m
rug s consimt. Ducele de Maille, de fat la aceast povestire, si aminti c-1 vzuse pe domnul de
Girardin pe podul Ludovic al XVI-lea, n ziua si la ora indicat, gonind clare si c se mirase foarte tare
s-1 vad c o ia spre dreapta, adic spre Domul Invalizilor.
Domnul de Lescour veni la mine, a doua zi; primisem mai nainte un bilet de la contele de Nesselrode
care m ruga s i-l trimit lui. Omul se duse, fu prezentat tarului Alexandru, apoi primi o droaie de
felicitri si de complimente, precum si ordinul Sfnta Ana pentru c nu aruncase depozitul n aer. Se
'napoie la mine n culmea bucuriei si a recunostintei. Mi se Pru a fi un om foarte simplu si foarte cinstit.
Dup cteva zile, printesa de Vaudemont, protectoarea
|a> l mustr zdravn pentru c fcuse public aceast afacere.
. duse la mas la doamna de Vintimille. Doamnele de Girardin
l de Greffulhe, nepoatele sale, care se aflau si ele acolo,
257
plnser cu hohote auzind povestea. Generalul Clarke, de care Lescour avea obiceiul s asculte, fiindc
fusese ministru de rzboi, i reprosa c se vnduse dusmanului. II nconjurar si-i nghesuir cu ntrebri,
cci voiau s obtin cu orice pret, de la el, o dezmintire. El nu consimti, dar, pn la urm, l obligar s
dea o declaratie semnat unde, confirmnd c ar fi primit un ordin verbal de la un ofiter superior,
adugase c ntre timp se ntunecase, c nu era sigur c ar fi recunoscut persoana si c numind-o, putea
foarte bine s se nsele. Plecnd de acolo, veni glont la mine s-mi povesteasc ce ptise.

- Domnule de Lescour, i-am spus, esti pierdut. Cnd spui lucruri de o asemenea gravitate, trebuie s fii
sigur c n nici o mprejurare nu vei schimba nici cel mai mic amnunt, iar faptul c acum ai retractat
cele spuse mai nainte poate avea urmri foarte grave, mi dau seama c ceea ce ai fcut va isca bnuieli
n ce priveste sinceritatea dumitale, iar persoanele care ti-au smuls aceast mrturisire, profitnd de
slbiciunea dumitale, vor fi primele care vor profita de ea pentru a te scoate vinovat.
Bietul om si ddu seama c aveam dreptate si fu disperat; ceea ce i-am prezis, n-a ntrziat s se
ntmple. S-a stabilit imediat c domnul de Lescour era un aventurier ticlos, care inventase toat acea
poveste, ca s parvin; i se ddu pe loc o slujb oarecare n la Cette, si-1 expediar acolo. Domnul de
Girardin continu s se bucure de favoarea printilor nostri, iar bietul Lescour continu s fie persecutat
cumplit de el. Nu 1-am mai revzut, asa c nu mai stiu ce s-a ntmplat cu el.
n general, majoritatea celor vinovati, au respins acuzatia c ar fi vrut s arunce pulberria n aer, ca fals
si nefondat. Totusi, dac m gndesc la plecarea precipitat a doamnei Bertrand, care a avut loc la
porunca sotului ei, la solicitrile att de insistente ale domnului de La Touche ca s ne determine s
plecm n aceeasi zi cu ei, la vizita rapid a domnului de Girardin la Statul-Major ca s afle de capitulare
nainte de a se rentoarce la Juvisy, unde l astepta Napoleon, si, n sfrsit, de ntlnirea de pe pod a
domnului de
258
are.l vzuse clar apucnd-o spre Domul Invalizilor si nc foarte grbit, dorind probabil a se rentoarce
ct mai repede la Fontainebleau, mrturisesc c sunt gata s dau crezare spuselor domnului de Lescour si
s-1 privesc ca pe o victim a propriei sale slbiciuni.
Capitolul III
Maresalul Marmont. - Btlia din Paris. - ederea la Essonnes. -Maresalul Marmont ncepe discutiile cu
aliatii. - Sosirea maresalilor la Essonnes. - Conferint la tarul Alexandru. - Maresalul Marmont afl c
corpul su de armat prseste localitatea Essonnes, n pofida ordinului su. - Mhnirea sa. Comportarea lui curajoas la Versailles. - Scrisoarea aeneralului Bourdesoulle. - Rspunsul dat
maresalilor. - Comportarea maresalului Ney. - Primejdiile care ne pndesc fr s stim. - Oamenii trimisi
s m salveze. - Bonomia cazacilor. - Formarea unei grzi de onoare.
Acum trebuie s relatez, cu sil, ceea ce Istoria nu se va putea abtine s nu numeasc greseala
maresalului Marmont"1. Sigur c o va spla de toate calomniile de care a fost mnjit, dar sincerul
atasament pe care-1 am pentru el m oblig s m necjesc c o fapt ce putea fi att de lesne aprat a
fost pus pe seama unui om pentru care numai gndul la o asemenea fapt ar fi constituit o fr-de-lege.
Adevrul e c maresalul n-are alt vin dect aceea de a fi intrat n tratative cu printul de
Schwarzenberg2, fr stirea mpratului. Dar el era mult prea atasat de Napoleon; acesta l coplesise cu
prea mult bunvoint, fusese rspltit cu prea multe favoruri de ctre stpnul lui, ca s nu-si joace
rolul pn la capt sau, mai bine-zis, ca s nu-si fac datoria de a rmne legat de soarta lui Napoleon. El
nsusi si-a dat seama de acest lucru, si
P
August Vicsse de Marmont (1774 -- 1852), duce de Raguse, maresal al
"{ci. A luptat n Portugalia si ia Lcipzig si s-a distins Ia Marna n timpul campaniei n 1814. Dup
cucerirea Parisului de ctre aliati, a tratat n secret cu ei, ceea ce a s'a inevitabila abdicare a lui Napoleon.
dini
Kor] Filip von Schwarzenberg (1771 - 1820), print austriac, general si
inv ,mat; a comandat armatele aliate care s-au luptat la Dresda si Lcipzig si au aaat Franta (l813).
259
faptul a exercitat o influent nefast asupra tuturor actiunilor sale, fcndu-1 groaznic de nefericit, pn
n cea din urm zi a vietii. Am avut posibilitatea s m ocup ndeaproape de toat aceast afacere; mi s-a
ncredintat sarcina de a face o relatare exact a ei, asa c am cercetat adevrul cu att mai mult atentie
cu ct nu voiam ca ci s se bat cap n cap cu nici una dintre faptele ce urmau a fi relatate. Toate acele
documente au fost strnse si nmnate, n 1831, domnului Arago1, care zicea c dorea s le publice. Dar,
asa cum se ntmpl cel mai adesea, lui Arago i-a lipsit curajul de a se ocupa de un amic proscris. Iat
totusi ce am demonstrat eu, cu cea mai mare exactitate, n legtur cu acest eveniment.

Napoleon a venit s inspecteze oastea lui Marmont, care se afla n tabr la Essonnes; 1-a ludat, cu
mult cldur, pentru felul cum se purtase n afacerea cu Parisul, unde tinuse dusmanul n sah nc patru
ceasuri dup ce primise ordinul de a capitula. Fgduise ntregului corp de armat o rsplat, precum si
toate gradele cerute de maresal. Pe urm, ncepuse a discuta cu el amnuntele planurilor pe care urma s
le pun n practic, ulterior. Dup ce-a isprvit, i-a dat ordin s porneasc, n toiul noptii, cu zece mii de
ostasi ca s cucereasc postul de pe colina Belleville.
- Sire, dar n-am dect patru mii de oameni cu care pot pleca.
mpratul trecu la altceva, apoi, dup cteva minute, aduse iar vorba de cei zece mii de ostasi. Maresalul
repet c n-avea dect patru mii de oameni sub ordinele sale, ceea ce-1 determin pe Napoleon s-i
spun c, pe cutare drum, dispunea de cinci mii de oameni, pe altul, de trei mii, iar pe al treilea, mai
avea nc dou mii de artileristi, vorbind cu atta senintate de parc ar fi scos din mnec zece mii de
crti de joc si nu zece mii de soldati. i totusi faptul nu era o aberatie: Napoleon adoptase aceast tactic
n toate campaniile sale si ea i reusise. Dup ce i-a dezvluit planul su lui Marmont, acesta 1-a ntrebat
1 Frantois Arago (1786 - 1853), astronom si fizician francez de marc faim. Spirit liberal, foarte popular,
a fost numit membru al guvernului provizoriu n 184 si a condus o vreme ministerele de rzboi si de
externe.
,K:.
260
pe unde si cum va trece rul Marna, mpratul s-a btut cu palma peste frunte, apoi a zis:
- Ai dreptate, e cu neputint! Trebuie s ne gndim la alt plan de a ncercui Parisul! Pune-ti si dumneata
mintea la contributie! De ndat ce-ti va veni vreo idee, nstiinteaz-m. Pn atunci, asteapt noi ordine.
mpratul se rentoarse la Fontainebleau. Maresalul Ivlarmont rmase cufundat n gndurile lui, de a
ncercui Parisul", Parisul pzit de dou sute de mii de ostasi strini, care asteptau, din zi n zi, alte dou
sute de mii; cum s ncercuiasc acest oras doar cu cel mult treizeci de mii de oameni de care putea
dispune mpratul? Prevedea pieirea acestei srmane armate si poate si distrugerea capitalei dac -asa
cum ndjduia Napoleon - ar fi reusit s fac s izbucneasc unele demonstratii ostile armatelor aliate.
Nu era pentru prima oar cnd planurile mpratului i se pruse irationale, unele chiar friznd nebunia,
avnd n vedere mijloacele care-i mai rmseser.
n seara btliei de la Champaubert, sefii ostilor, care luaser parte la acea btlie, luau masa la mprat.
Fiecare nfuleca ce putea, pe msur ce bucatele mai ajungeau pn la el. n afar de masa principal,
mai existau alte cinci sau sase mese unde se aflau, printre altii, Marmont si generalul Drouot.
mpratul se ftia de colo, colo, zugrvind situatia si ncercnd s le arate ofiterilor si c ei se aflau
mai aproape de malurile Elbei, dect aliatii - de cele ale Senei. Bg imediat de seam putinul entuziasm
de care se bucurar cuvintele sale, printre maresali; fiecare privea n farfuria lui, iar s-si ridice ochii.
Atunci, apropiindu-se de generalul Drouot si btndu-1 pe umeri, mpratul i spuse:
-Ah, Drouot, mi-ar trebui zece oameni ca dumneata!
- Nu, sire, v-ar trebui o sut de mii!
Acest nobil rspuns puse capt oricrui plan de lupt.
Ducele de Raguse1 se afla sub povara amintirilor sale si a unor impresii destul de penibile, cnd iat c
se apropie de el domnul de Montessuis. Fusese aghiotantul su si rmseser
1 Adic maresalul Marmont.
261
n relatii foarte strnse, desi acesta din urm devenise un regalist nfocat, i aducea ducelui documentele
si proclamatiile publicate la Paris: destituirea mpratului de ctre Senat, ordinele guvernului provizoriu
si n sfrsit, un teanc de scrisori de la multe din persoanele ce se raliaser acestui guvern si care-1 rugau
pe general s le urmeze exemplul; generalul Dessolles, prietenul su intim, domnul Pasquier, a crui
onoare si cinste i le cunostea, se numrau si ei printre cei ce trecuser de partea guvernului. I se arta
importanta de a pune la dispozitia guvernului provizoriu o oaste care s poat ocupa un loc ct mai
onorabil n Consiliul puterilor strine; i se mai strecur la ureche c aceeasi fort armat ar putea fi de
folos chiar propriei sale familii, pe care soarta se prea c avea de gnd s-o apropie de tronul strmosilor
si. Montessuis fcu s sune frumos numele de Monk, artndu-i maresalului ct de mret era rolul de

salvator al patriei, i flutur prin fata ochilor o Frant ce-1 binecuvnta, nltndu-i, n semn de
recunostint, monumente si institutii pe care i le datora att lui ct si armatei sale. Pe de alt parte,
generalul si aminti la rndu-i de vorbele lipsite de temei ale mpratului, si avu slbiciunea s se lase
atras de partea guvernului provizoriu, i adun deci pe sefii corpurilor de armat, mult mai numerosi
dect armata care mai rmsese. Le vorbi despre propunerile ce i se fcuser si despre situatia n care se
aflau. Toti, cu exceptia generalului Lussot, fur de prere s se supun guvernului provizoriu. Domnul
de Montessuis primi sarcina de a lua legtura cu cartierul general al printului de Schwarzenberg. Urmar
unele propuneri din ambele prti, evident, nimic scris.
Asta era starea lucrurilor cnd maresalii trimisi la Fontainebleau pentru a cere Regenta, sosir la
Essonnes. Detin restul amnuntelor de la maresalul Macdonald care. dup ce mi le-a istorisit, si-a dat
osteneala s le dicteze, fiindc eu tocmai cutam informatii exacte pentru nota pe care voia s-o scrie
domnul Arago. Adevrul e c maresalii nu primiser nici un ordin s se alture maresalului Marmont. Se
ndreptaser ctre el, dar odat ajunsi la doi pasi de oastea sa, ncepur a astepta hrtia de liber trecere
pe care o ceruser la
262
cartierul general al aliatilor, pe atunci stabiliti n castelul Chilly- Ei i artar motivul cltoriei lor la
Paris. Marmont le mrturisi care era situatia lui fat de printul de Schwarzenberg: putea primi, n fiece
clip, rspunsul favorabil la cererile pe care le fcuse. Dar le mai spuse colegilor si c se dezicea de
orice demers personal pn ce nu va fi hotrt soarta trii. Convenir ca el s se duc s-si controleze
toate posturile si s fac n asa fel nct s fie de negsit pn ce se vor ntoarce ei c abia atunci vor
hotr ce aveau de fcut si c vor actiona mpreun.
Maresalul Ney, observnd c acest nceput de negociere cu unul dintre maresali, dnd speranta c-i va
putea dezbina pe sefii diferitelor corpuri de armat, va ndeprta Regenta pe care acestia erau pe cale s-o
cear, ar fi vrut ca si maresalul Marmont s fie alturi, pentru a dovedi astfel c era de acord cu ei.
Ceilalti fur de aceeasi prere, iar ducele de Raguse fu de acord s li se alture, nainte de a pleca, ddu
nu o dat, ci de trei ori ordin armatei sale s nu cumva s se miste din Essonnes nainte de napoierea sa,
fgduind c a doua zi dimineat va fi ndrt. Numai c hrtia de liber trecere nu sosea din Chilly;
maresalii, impacientati de aceast ntrziere, se prezentar la avanposturi si cerur s fie condusi la
cartierul general al avangrzii, la Petit-Bourg, unde ndjduiau s li se dea o escort. Intrar n sfrsit, n
castel; ducele de Raguse, rmase afar, n trsur. Dar printul de Schwarzenberg, care se afla la
avanposturi, aflnd de la subalternii si c ducele rmsese n trsur, trimise s-1 roage s coboare si s
pofteasc nuntru. Printul discut cteva minute cu el. i spuse c propunerile sale fuseser trimise la
Paris si acceptate. Maresalul i rspunse c pozitia lui se schimbase, c toti ceilalti camarazi ai si aveau
de fcut o comunicare la care se asocia si el si c tot ceea ce se petrecuse pn atunci ntre ei trebuia s
fie privit ca nul si neavenit. Printul de Schwarzenberg >1 asigur c ntelegea perfect scrupulele sale,
dup care |^trar mpreun n salon, spre mirarea celorlalti maresali. Ucele de Raguse le povesti ce se
petrecuse ntre el si printul e Schwarzenberg si ct se simtea de usurat dup aceast
263
explicatie, i nsoti pe maresali si la tarul Alexandru si fu cel care vorbi cu cea mai mare nsufletire n
favoarea regelui Romei si a Regentei. Nu avea cine stie ce mare merit, pentru c de fapt el pleda n acel
moment cauza lui si a maresalilor.
Dup aceast conferint, tarul Alexandru tinu o alta, cu membrii guvernului provizoriu si cu oamenii
care se compromiseser cel mai mult n miscarea regalist. La nceput, discutar mpotriva familiei
Bonaparte, iar apoi mpotriva Bourbonilor, convingndu-se c discutia era ct se poate de obiectiv.
Dup Consiliu, care se prelungi pn n zori, i pofti pe trimisii de la Fontainebleau, le spuse c trebuia
s-si consulte aliatii si-i chem la ora nou, dup rspuns. S-a pretins c el stiuse despre miscarea de la
Essonnes, dar lucrul pare imposibil. Ceea ce e sigur, e c n-a suflat nimnui o vorb si c toate
discursurile care i-au fost atribuite att lui ct si maresalilor au fost false. Maresalii se duser la Ney1 ca
s astepte ora fixat de tar. Tocmai se asezaser la mas, cnd cineva veni s-1 nstiinteze pe maresalul

Marmont c era chemat; iesi imediat si se rentoarse palid ca un mort; maresalul Macdonald2 l ntreb
ce i se ntmplase:
- Aghiotantul m-a nstiintat c generalii mei vor s-mi pun oastea n miscare, desi mi-au fgduit c m
vor astepta. Asa c alerg ntr-acolo ca s-o opresc!
Rostind aceste vorbe si ncinse sabia si-si puse plria. Aghiotantul su era Fabvrier; el mi istorisi c
de-abia plecaser maresalii din Essonnes, c Napoleon l si chemase la el pe Marmont; un mesaj, un al
doilea, apoi un al treilea l chemau de urgent la Fontainebleau; n ultimul, se specifica foarte clar c
dac maresalul lipsea, s se prezinte la mprat generalul comandant. Nelinistiti de situatia lor, generalii
se convinser c mpratul era la curent cu negocierile pe care ei
1 Michel Ney, maresal al Frantei (1769 - 1815), care s-a acoperit de glorie n rzboaiele Revolutiei si
Imperiului. Fcut pair al Frantei de ctre Ludovic al XVllI-lca, a trecut de partea lui Napoleon n timpul
celor O sut de zile", n timpul celei de a dou Restauratii, a fost nvinuit de trdare, condamnat la
moarte de Curtea Pairilor si mpuscat.
2 Alexandre Macdonald (1765 - 1840), maresal al Frantei; dup btlia de l Wagram a fost numit duce
de Tarentc. A negociat, cu aliatii, abdicarea lui Napoleon264
]e purtaser cu dusmanii. Speriati de moarte, si cutar salvarea punnd n miscare oastea pe care
Marmont Ie interzisese s-o miste din loc, ndreptndu-se ctre Paris. Maresalul se npusti ntr-o caleasca
ce astepta gata de plecare, n curtea maresalului Ney, dar la barier nu fu lsat s treac. Trebui s se
rentoarc la Statul Major, iar de acolo fu ndrumat ctre guvernatorul orasului. Pe scurt, pierdu o
multine de vreme pn ce izbuti s-si procure un pasaport pe care i-1 aduse un al doilea aghiotant,
colonelul Denis. Acesta l anunt c, n ciuda cuvntului dat de generalii si, c-1 vor astepta, acestia
puseser oastea n miscare de ndat ce maresalul plecase, c el, Denis, o nsotise pn la Belle-Epine, c
de acolo o apucase pe drumul spre Versailles unde era gata s ajung; deci rul fusese fcut si era
ireparabil.
Maresalul Marmont rmase la Paris; afl ct de furiosi fuseser soldatii si cnd li se spusese din ce
cauz se gseau la Versailles. Marmont se ndrept imediat ntr-acolo, dar oastea, profund revoltat, o
porni spre Fontainebleau. Alerg dup ea, o opri, vorbi, o convinse si o readuse la Versailles, dnd
dovad de una dintre cele mai energice, mai dificile si mai cuteztoare actiuni pe care s-a ncumetat
vreodat cineva s-o ncerce.
Iat adevrul adevrat, n legtur cu greseala lui Marmont". Vedeti c ea nu const n nimic altceva
dect c a ncercat s negocieze, fr stirea lui Napoleon.
Pentru a fi si mai impartial, voi mrturisi c maresalul avea alte pcate; era ntr-adevr tipul soldatului
francez, bun, generos, brav, candid, vanitos, susceptibil de a se entuziasma de orice fleac, si totodat
omul cel mai inconsecvent din lume. Actiona ntotdeauna dup impuls, fr s reflecteze asupra
trecutului, fr s se gndeasc la viitor. Se afla asezat pe un teren unde toti cei care-1 nconjurau
aplaudau orice actiune despre care presupuneau c i-ar apartine, si i ludau, fr 'unite, importanta.
Peste tot era salutat cu numele de Monk; se Afirma, printre altele, c hotrrea de a nu cdea la nvoial,
ln n*ci un fel, cu Imperiul, fusese luat nc din prima zi, c Prclarnatia din 30 constituia dovada c
demersul maresalilor
265
nu putea s aib succes. Pe de alt parte, se spunea c generalii lui Napoleon nu fcuser dect s
execute ceea ce le propusese el.
Conventia cu printul de Schwarzenberg a fost redactat a doua zi, semnat, antedatat si trimis la
Monitor. Nemultumit de acest lucru, maresalul primi o deputtie a orasului Paris, care-i multumea
pentru serviciul pe care i-1 adusese. El o primi si-i vorbi att de frumos nct cuvntarea i se tipri n
Monitor, n sfrsit, ddu - cu mare grij - impresia c nu svrsise nici un fel de trdare; n-ar mai fi
rmas de dat nici un fel de dovad n privinta veridicittii povestirii pe care am relatat-o, dac hazardul
n-ar fi fcut ca - rscolind printre hrtiile sale, dup revolutia din 1830 - aghiotantul su, domnul de
Guise, acelasi care redactase n 1814 conventia antedatat, mpreun cu printul de Schwarzenberg, s

gseasc, n dosul unui sertar al secreterului, o veche scrisoare mototolit. Era cea prin care generalul
Bourdesoulle i anunta plecarea trupelor din Essonnes, cerndu-i scuze c actionaser contrar ordinelor
pe care i le dduse si explicndu-i c cele trei apeluri ale mpratului l hotrser s porneasc la drum,
cu oastea dup el.
Desi maresalul Marmont suferise cumplit din pricina calomniilor rspndite pe seama sa, odat ce valul
trecuse, el nu se mai gndise la scrisoarea aceea de a crei existent uitase complet. Acest lucru ar fi fost
de ajuns ca s-1 absolve de orice vin. Probabil c acest document va fi cndva publicat; eu, personal, 1am citit de mai multe ori.
Maresalii - nsrcinati cu propunerile de la Fontainebleau
- se prezentar, la ora nou, la tarul Alexandru, care refuz s trateze cu ei, cernd pur si simplu
abdicarea lui Napoleon. Maresalii - care rmseser la prima veste adus de Fabvrier
- protestar, invocnd fidelitatea armatei. Tarul surse si le spuse c oastea lui Marmont se ndrepta
ctre Versailles. Maresalii plecar fr s mai apuce s-1 vad pe Marmont si nu mai gsir nici o urm a
armatei sale pe drumul spre Fontainebleau.
,.,
266
M-am ntins cu aceast povestire, mai nti pentru c faptele au fost denaturate de partidul regalist, pe
urm, pentru c am socotit c nimeni nu le stia mai bine dect mine.
Maresalii, rentorsi la Fontainebleau, smulser, cu forta, abdicarea lui Napoleon. Maresalul Ney se grbi
s-i nstiinteze pe aliati si, dup ce trimisii la Fontainebleau se rentoarser la Paris, maresalul
Macdonald mi-a povestit c toti cti erau de fat au fost foarte mirati s-1 aud pe contele de Nesselrode
multumindu-i lui Ney, pentru importanta veste" pe care i-o dduse.
E vremea s revenim la ceea ce se petrecea n tabra noastr, ca s zic asa. Luni n-am vzut pe nimeni
care s stie ce se ntmplase, dar marti dimineata, toat lumea ncepu a se bucura de victoria repurtat.
Pozzo mi istorisi c ziua din ajun fusese foarte zbuciumat. Tarul Alexandru era nconjurat de oameni
care ncepuser a se speria de existenta unei armate ntr-un oras ca Parisul. Rapoartele din provinciile
ocupate nu erau nici ele menite s linisteasc spiritele. Populatia, stul pn peste cap de nenorocirile
inerente rzboiului, sttea gata s se rscoale. Tot ce era austriac n-avea urechi dect ca s aud ce se
spunea si limb, ca s repete ce auzise. Printul de Schwarzenberg ncepea a-si reprosa proclamatia pe
care Pozzo n-o semnase; era clar c el nu voia s-si asume rspunderea unei sederi prea lungi la Paris. Se
vorbea c - n absenta mpratului Austriei - urma s dispun de soarta fiicei acestuia si de sceptrul
nepotului su. Regele Prusiei era - dup cum stia toat lumea - plin de supunere fat de tarul Alexandru;
asa c toate aceste mari hotrri nu depindeau dect de el. n aceast situatie, n-aveam de ce ne mira c
tarul era att de agitat, si nici nu-1 puteam tine de ru c sovie. Ezitrile sale fur, la un moment dat,
att de mari, nct Pozzo crezu partida pierdut nu numai m ziua respectiv, ba chiar si o bun parte din
noapte.
Ducele de Vicence - care pn atunci solicitase, n 2adar, o audient - obtinu una si nc foarte lung.
Audientele Maresalilor n-au fost nici ele mai scurte. Totusi, impresia pe Care si-o fcu tarul Alexandru
fu combtut cu trie de ctre Persoanele ce alctuiau guvernul provizoriu si consiliul su.
267
l se art tarului c nu s-ar fi compromis dect dac ar fi fost vorba de un angajament scris si semnat de
el. Dac ns revenea asupra cuvntului pe care si-1 dduse de a nu trata nici cu Napoleon, nici cu
familia sa, soarta tuturor oamenilor care se ncrezuser n el se transforma n exil sau n esafod. Aceast
problem de generozitate personal se pare c avu un mare ascendent asupra lui. Cnd a trimis dup
maresali, la ora nou, se hotrse ce avea de fcut si ce rspuns urma s le dea. POZZQ, contele de
Nesselrode si, poate, si Talleyrand bnuiau. Dar el nu vru s spu nimnui nimic, mai nainte de a da
impresia c se consultase cu regele Prusiei si cu printul de Schwarzenberg. Marti dimineat, orice ezitare
dispruse, si noi aflarrn de hotrrea tarului odat cu primejdiile care ne pndiser. Acele primejdii
fuseser reale cci, datorit felului cum ne compromisesem, nu mai aveam alt hotrre de luat dect s-o
pornim, cu tot ce aveam, pe urmele armatei lui Alexandru, dac aliatii aveau de gnd s ncredinteze
guvernul bonapartistilor. Regenta n-ar mai fi fost, n fond, dect o tranzitie pentru a se reveni ct mai

repede la regimul imperial. Oamenii mei de la Chtenay venir plngnd la mine s-mi spun c nu stiau
ce se va ntmpla cu ei; primarul fugise, ajutorul lui se ascunsese pe domeniul meu. n primele zile, casa
mea fusese ocupat de nu stiu ce stat major care, gsind c pivnita era bine asortat, luaser cu ei tot
vinul pe care nu avuseser vreme s-1 bea si o lsaser complet goal, fapt care nu-i bucur ctusi de
putin pe cei care sosir dup ei. Cci se succedar prin acel loc detasamente din toate armele si de toate
natiile semnnd spaima printre bietii locuitori ai satului; acestia aflaser acum, pe propria lor piele, c
cei mai de temut erau bavarezii si wurtemburghezii. In disperare de cauz, am apelat la prietenii mei
rusi. Printul Wolkonski mi ddu doi cazaci s m pzeasc si un subofiter, pe care i-am instalat la
Chtenay. M-am dus eu nsmi cu ei acolo, cu caleasca escortat de acei locuitori ai stepelor. Sunt
nevoit s v mrturisesc c lucrul m amuza grozav, fiindc, peste tot, pe unde treceam, lumea csca
gura la mine, ca la urs. Cazacii clare pe caii lor mici si iuti, si sprijineau lancea de pmnt,
268
cj-o puneau pe umr sau o tineau dreapt, ca pe o vsl de corabie. Mi-am gsit oamenii consternati; si
puseser, bietii je ei, cocarda alb, ca s poat lucra linistiti n grdina ce se ntindea de-a lungul strzii
Choisy, ctre Versailles. Dar chiar n dimineata aceea, nenorocita de cocard alb era ct pe-aci s ie
vin de hac, fiindc tocmai atunci ncepuser a se scurge pe-acolo trupele lui Marmont care se ndreptau
ctre Versailles. Desi nu m pricep ctusi de putin la strategie, totusi nu mi-am putut explica cum de-au
trecut aceste osti printre liniile trupelor aliate. Faptul mi s-a prut mai mult dect straniu, si nu mi-a fost
explicat dect dup ce m-am ntors la Paris.
Cei doi cazaci ai mei erau narmati cu o pancart plin de peceti si semnturi cu ajutorul creia alungau
toti demonii care - purtnd zeci de uniforme diferite - se nghesuiau la poarta mea. Unul dintre ei o rupea
putin pe nemteste, ceilalti l completau n limba rus cu o asemenea locvacitate nct prusacii preau tot
att de uimiti ca si mine. Pancarta, ns, era lucrul cel mai convingtor. Ori de cte ori veneam la
Chtenay, am vzut-o functionnd cu cel mai deplin succes. Am mai aflat c, n afar de vin, fostii mei
musafiri mi luaser toate cuverturile, un numr destul de mare de saltele pe care s-si culce rnitii si
toate saltelele de puf pe care le goliser, fcndu-si din drilul trainic un fel de saci cu care-mi pescuiser
toti pestii din iaz. Acest mod de a pescui mi s-a prut din cale-afar de ciudat. Trebuie, de asemenea, s
mai spun c au jefuit toate casele abandonate de paznici si c le-au incendiat pe cele care au cutezat s le
opun o ct de mic rezistent. I-am cazat pe cazaci la grdinar. Nevasta lui se temea de ei ca de dracu,
mai ales c unii se apucaser s le scoat tot felul de zvonuri, n prima sear, n timp ce ea le Pregtea
supa, pruncul femeii, care dormea linistit n leagn, Se trezi si ncepu s urle. Cazacii vorbir ceva ntre
ei, apoi uiul se ndrept ctre copil, l lu n brate si se asez cu el pe genunchi, n fata focului,
nclzindu-i piciorusele n minile
Ul mari, n vreme ce ceilalti doi se maimutreau si-i tot vrbeau pe limba lor. Copilul ncepu a rde,
mamei i veni
Duetul la loc si, din clipa aceea, se stabilir ntre ei cele mai
269
bune relatii. Cnd am venit din nou, peste o sptmn, la Chtenay, cazacii mi spuser:
- Madam Mrie, femeie bun, femeie de treab!
Iar ea, cnd era npdit de treburi, pur si simplu le arunca tancul n brate, i atrgea grozav sera de flori.
Se plimbau ceasuri ntregi prin fata ei, uitndu-se pe geam sit cnd grdinarul le drui un buchet de flori,
ei i multumir cu cea mai vie satisfactie, dar nu se atinser de el. Datoria lor era s vegheze asupra
ntregului sat si, de ndat ce se apropia vreun detasament, cuvntul: cazaci" trecea din gur n gur.
Stteau zi si noapte de veghe, asa nct - dup instalarea lor la Chtenay - nimeni n-a mai cutezat s fure
nici mcar un vrf de ac.
Tata, trebuie s-o mrturisesc, nu era chiar att de abtut s vad cocarda tricolor dat jos. Dar ideea de
a-1 vedea pe contele de Artois fcndu-si intrarea n Paris, nconjurat numai de strini, l revolta. Se
gndi s alctuiasc un fel de gard national format din tinerii nostri. Fratele meu a fost primul care sa nscris n aceast gard, condus de Charles de Noailles, pe care tata l socotise cel mai nimerit s fie
cpitanul acelei grzi. Charles de Noailles fu ncntat si-si manifest recunostinta fat de tata, cruia i

multumi cu efuziune. Din pcate, chiar de a doua zi, ncepur nemultumirile si glcevile. Se pare c nu
eram nc destul de emancipati, c ambitiile n privinta ocuprii unor locuri ncepuser a-si arta coltii si
c intrigile curtenilor puneau si ele paie peste foc.
Semnalul a fost dat de Charles de Damas si de prietenii si. Desi strns legat de familia de Noailles, s-a
ridicat, protestnd n gura mare, mpotriva alegerii lui Charles, vnnd, cu un zel nemaipomenit, toate
greselile svrsite de tatl acestuia, printul de Poix, la nceputul Revolutiei si instigndu-i pe tineri s nu
se lase condusi de Charles de Noailles. Toate astea fcur s scad, ntr-o oarecare msur, dorinta
tinerilor de a alctui o gard national; totusi, pn la urm, de Noailles izbuti s adune o sut cincizeci
de tineri pe care-i echipaj " narma si n patru zile fur gata s-1 ntmpine pe Monsieur.
270
ncepnd din acel moment, seniorii de la vechea Curte n_au mai fost ocupati dect de interesele averii si
ale avansrii i0j-5 strduindu-se ca pretentiile s le fie luate n consideratie, naintea altora; asa se face
c ei au constituit una dintre cele mai mari piedici ale dinastiei creia i se consacraser. S nu ne
rnngiem ns cu gndul c astfel de sentimente au apartinut numai aristocratiei; nu, ele au apartinut
tuturor celor care au avut n mn puterea. Am vzut o a doua revolutie fcut de burghezie, asa c,
numai n cinci zile, toate sentimentele generoase si patriotice, de care fusese vorba mai nainte, au fost
ucise de ambitiile si de interesele personale. Dac am fi stiut exact ct 1-a costat pe mprat vointa
atotputernic de a nbusi pretentiile militarilor, dup 18 Brumar, probabil c n-am mai fi manifestat si
noi acelasi spirit de intrig si de egoism.
Capitalul IV
Te-Deum-u\. - Misiune la Hartwell. - napoierea lui Monsieur. -Toti si pun cocarda alb. - Locotenentul
general al regatului. -Reprezentatia de la Oper. - Atitudinea partidului emigrant.
n cea de a zecea zi a intrrii lor n Paris, strinii se
adunar n Piata Ludovic al XV-lea, pentru a nlta un
Te-Deum. Am asistat la acest spectacol, din loja ministrului
marinei, unde fusesem poftit de printul Wolkonski. Nu m-a
deranjat prea tare nici miscarea trupelor, nici zumziala lumii
adunate n Piat; n schimb (se pare c sunetele exercit mult
mai mult influent asupra mea, dect privelistea), n schimb,
z'c, cnd s-a nstpnit cea mai deplin liniste si cnd cntecele
Preotilor au nceput s rsune, binecuvntndu-i pe toti acei
strini, sositi din toate colturile lumii pentru a ne ngenunchea,
coarda patriotic, atins cu cteva zile mai nainte, cnd auzisem
antinelele strine strigndu-si parolele, a vibrat din nou, dar
ata asta mult mai puternic si mai ndelung. Mi-a fost rusine
j ^ aflam acolo, lund parte la acea umilint national si,
ePand din clipa aceea, am ncetat de a mai face corp comun
Ctj stra r
"
dlnn. As fi putut s fiu totusi linistit, avnd n vedere
271
societatea care se afla n Galeria Palatului Marinei si care era plin de nevestele generalilor si ale
sambelanilor Imperiului cu plriile mpodobite cu de zece ori mai multe flori de crin dect erau ale
noastre.
n ziua aceea, Talleyrand l zori pe tata s se duc la Hartwell1, si s fie purttorul de cuvnt al
guvernului provizoriu. Tata refuz categoric, si lucrul mi se pru ct se poate de firesc, pentru c eram
mult prea ptruns de ideea c el nu va voi s accepte s fac nimic, l auzisem de attea ori repetnd c
din moment ce timp de douzeci si cinci de ani fusese ndeprtat din treburile publice, acum nu mai avea
nici un rost s se ocupe de ele, nct nu m ndoiam nici mcar o clip c nu se va vri n nimic. La fel sa ntmplat si n primele sptmni cnd i-au propus s devin ministru; am surs, fiindc stiam sigur c
va respinge orice fel de ofert. Tata refuznd deci s plece la Hartwell, 1-au trimis pe Charles de

Noailles. Nu stiu de ce s-o fi crezut vinovat si s-o fi acuzat pe nedrept ca n-a procedat cinstit; ceea ce
stiu, e c de atunci nu s-a mai simtit att de apropiat de familia noastr. Dup ce s-a napoiat din Anglia,
si-a luat titlul de ducele de Mouchy. Mai trziu, cnd tata a acceptat totusi s intre n afacerile publice,
am regretat c nu primise acea propunere a lui Talleyrand. Un om ntelept, moderat, rezonabil si bun
cettean, ar fi fost mult mai potrivit dect un curtean ca Charles de Noailles. n concluzie, tata nu era
fcut din stofa din care sunt croiti favoritii; creditul de care se bucurase - dac se bucurase, ntr-adevr fusese de scurt durat si, n acel moment n-ar fi putut face nimic mai bun dect s inspire declaratia de
la Saint-Ouen. Era mai mult dect necesar, cnd a aprut, pentru a repara rul fcut de Monsieur. Acest
biet print a fost ntotdeauna nenorocirea familiei si a trii sale.
N-am s ncerc s ascund putina stm de care se bucura Monsieur, mai ales c - dup tot ceea ce am
vzut si auzit despre el - mi-am putut face o prere ct se poate de justa despre firea lui. Totusi,
entuziasmul e att de contagios, nct
1 Resedinta lui Ludovic al XVUI-lca n Anglia.
272
"n ziua cnd a intrat n Paris, m-am bucurat, ca o proast, .mpreun cu ceilalti. Monsieur poseda att
nftisarea ct si vocabularul menite s inspire nflcrare. Gratios, elegant, Harnic, politicos, dornic s
plac, stia s alture bonomiei, demnitatea. N-am vzut nc pe nimeni care s ntruneasc toate calittile
demne de dorit pentru un print, asa cum le ntrunea Monsieur; atitudine, limbaj, comportare etc.
Adugati la toate acestea o mare urbanitate a moravurilor, care-1 fcea, nur si simplu, fermector si iubit
de cei din jur. Era susceptibil la familiaritate mai mult dect la afectiune si avea o multime de prieteni
buni de care nu-i psa nici ct negru sub unghie. Singurul care poate c fcea exceptie era domnul de
Riviere. i chiar si acesta, atunci cnd si afis ftis devotamentul si se mpuna cu el, prietenia dintre ei
ncet de a mai fi att de tandr, pn n clipa n care numirea domnului de Riviere ca preceptor al
ducelui de Bordeaux o rensufleti.
Monsieur dormise - n ajunul sosirii sale la Livry - ntr-o csut apartinnd contelui de Damas. Aici, n
acest loc, se duse s-1 astepte, clare, garda national, proaspt nfiintat. El si desfsur toate gratiile,
hotrt s-o ncnte, ba chiar - la un moment dat - le drui cele cteva bucti de panglici albe pe care le
purta la butonier. Aceasta este originea acelui Ordin al Crinului, pe care risipa cu care a fost mprtit 1a fcut, pur si simplu, ridicol. Dar, n primele momente, si asezonat cu toate dulcegriile lui Monsieur, ia ncntat pe tinerii nostri. La rndul lui Monsieur avea atta buntate ntiprit, pe fat, prea att de
miscat de acel moment si att de departe de orice amintire ostil sau penibil, nct nftisarea sa era
menit s nu inspire altceva dect ncredere n frumoasele cuvinte pe care domnul Beugnot le-a tiprit n
Monitor: Nirnic nu s-a schimbat, nu exist dect un francez n plus".
Dup cteva zile, avur loc discutii foarte nsufletite Pentru a se sti dac armata urma s pstreze
cocarda tricolor
au s-o adopte, n mod oficial-, pe cea alb. Ducele de Raguse, Care ceru cu insistent cuvntul, propuse
s se pstreze drapelul
nsacrat prin douzeci de ani de victorii. Tarul Alexandru, tectorul tuturor ideilor generoase, fu de acord
cu aceast
273
propunere. Dar ea fu combtut de toti care, fie din interes, fie din patim, voiau o contra-revolutie;
alegerea cocardei era semnalul recstigrii vechilor privilegii sau al pstrrii celor cucerite de Revolutie.
Domnul de Talleyrand, prea mare politician pentru a nu aprecia importanta acestei probleme, ar fi
hotrt, dac ar fi fost liber s aleag - cu totul alte culori. Dar el i cunostea perfect pe printii nostri si
anturajul lor; stia ct de mult tineau ei la forme si era un mult prea abil curtean pentru a-i nfrunta; se
strdui deci s le cstige bunvointa si fcnd apel la vechile sale amintiri, redeveni omul cu ochi de
bou", l amuz pe ducele de Raguse cu cteva vorbe de duh si cu cteva sperante desarte. In vremea asta,
l determin pe btrnul maresal Jourdan s adopte cocarda alb, la Rouen invocnd faptul c toti
soldatii lui Marmont o purtau. Odat adoptat de un corp de armat, chestiunea era ca si transat.

Ducele de Raguse a fost printre putinii ofiteri care au iesit naintea lui Monsieur, cu cocard tricolor,
fapt care nu i s-a iertat niciodat. Aceast demonstratie, care i-a ndeprtat de el si pe bonapartisti, 1-a
nstrinat si de noua Curte. Ctiva ofiteri nu purtau nici un fel de cocard, dar majoritatea adoptaser
cocarda alb. Dimineata devreme, aproape toat garda national, care se aliniase de-a lungul tufisurilor,
avea cocarde tricolore. Dar ncet, ncet, ele disprur si, n momentul n care Monsieur trecu, chiar dac
nu vzu prea multe cocarde albe, n schimb nu mai vzu nici una tricolor, nainte de a isprvi cu
povestea asta a cocardelor, nu m pot abtine s nu spun c, de pe terasa doamnei Ferrey, de unde
vzusem trecnd cortegiul, 1-am zrit si pe Alexandre de Girardin, ndreptndu-se ctre barier, cu o
cocard alb, mare ct o farfurioar de cafea. Domnul Ferrey tresri si ne spuse c -chiar n aceeasi
dimineat - l ntlnise pe drumul spre Essonnes. Amndoi erau clare. Domnul de Girardin venea de la
Fontainebleau. ncepu, netam-nesam, o diatrib extrem de violent mpotriva parizienilor si a trdrii
ofiterilor; furia sa mpotriva aliatilor, ura mpotriva Bourbonilor erau strigate att de tare si n termeni
att de jignitori nct, cnd ajunse aproape de posturile strine, domnul de Ferrey si opri calul
274
Hndu-i clar de nteles c dorea s-si continue drumul, singur,
fapt Pe care~l ncercase pn atunci de mai multe ori, dar fr
ici un rezultat. Asa c domnul de Ferrey nu-si crezu ochilor
zndu-1 la ora trei dup-amiaz, mpopotonat cu ditamai
cocarda alb.
Istoria nu ne va povesti dect mult prea trziu greselile
svrsite de Monsieur n acele zile cnd - locotenent general
l regatului - nvenina toate urile, att toate nemultumirile si,
mai alLS> rnanifest o lips de patriotism care-i scandaliza
pn si pe strini.
Contele de Nesselrode mi-a vorbit despre acest lucru n ziua n care Monsieur s-a artat att de darnic,
nct a vrut s cedeze strinilor toate orasele noastre ntrite; atunci, tarul Alexandru s-a vzut nevoit s-i
stvileasc generozitatea anti-francez. Pozzo ofta din greu si spunea din cnd n cnd:
- Dac o s-o tinem tot asa, o s facem o treab de mntuial, care nu va dura!
Nu peste mult, avu loc o reprezentatie solemn la Oper, la care asistar toti suveranii aliati. Venir toti
trei (cci mpratul Francisc venise naintea lui Monsieur), si luar loc ntr-o loj mare din fundul slii.
Monsieur ocupa loja regelui, unde armele Frantei nlocuiser vulturul dobort ntr-un mod att de putin
elegant. Dup asta, Monsieur se duse, n timpul primei pauze, s fac o vizit celor trei suverani, n loja
lor. n cea de a doua pauz, cei trei i ntoarser vizita, n acea sear nu fu nimic demn de remarcat, dect
admirabila comportare a publicului, tactul cu care sesiz toate aluziile de pe scen asociindu-le cu toate
actiunile din sal.
Cu ct afacerile politice luau amploare, cu att regele era asteptat cu mai mult nerbdare. In fiece zi,
anturajul locotenentului general l ndemna s ia tot mai pregnant atitudinea unui sef de partid; si dac
tarul Alexandru n-ar fi Ost acolo ca s-i mai reteze din elan, am fi vzut cu totii amenintarea de la
Coblenz pus n practic.
Vechii ofiteri din armata lui Conde, cei scpati din aeea, iesiser la suprafat, convinsi c ei erau
cuceritorii
ar dndu-si aere de cuceritori. Obisnuiti s-si priveasc
275
de douzeci si cinci de ani cauza lor asociat cu cauza Bourbonilor, vzndu-i pe acestia, pe tron, erau
convinsi cj triumfaser. Pe de alt parte, slujitorii Imperiului, obisnuiti s domine, nu se puteau mpca
deloc cu aceste pretentii nelalocul lor.
Un brbat care-si cstigase epoletii, asistnd la o sut de btlii victorioase, era revoltat sa vad iesind,
dintr-un. debit de tutun sau dintr-o loterie, un alt brbat cu epoleti asemntori, intrnd la Tuileries,
odinioar exclusiv al lui si al alor si, si apostrofat cu: Hei, amice!" de cei care locuiau acum acolo.
Trebuia s fii foarte dibaci si foarte impartial ca s menajezi acele ciocniri, dar Monsieur nu era nici

dibaci nici impartial, n plus, era aproape imposibil s satisfaci niste exigente att de firesti, dar att de
controversate.
Capitolul V
Regele pleac din Anglia. - Vizita tarului Alexandru la Compiegne. - Nemultumirea sa. - Domnul de
Talleyrand este prost primit. - Costumul ciudat al doamnei ducese de Angouleme. - Declaratia de la
Saint-Ouen. -Succesul ei. - napoierea regelui n Franta. - Atitudinea vechii grzi. -Mentinerea printilor. Din nou, Opera.
n sfrsit, guta i ngdui regelui s plece din Hartwell. Cltoria prin Anglia a fost o continu srbtoare;
printul regent 1-a primit la Londra cu o mretie fr pereche. Pozzo a fost trimis de ctre tarul
Alexandru, s-1 salute. L-a gsit la bordul unui yacht englez, unde regele 1-a primit ca pe un om fat de
care avea mari obligatii. Pozzo 1-a nsotit pn la Compiegne, apoi, continundu-si drumul, a venit s-i
spun tarului c-si ndeplinise misiunea. Acesta plec imediat ca s-i fac o vizit lui Ludovic al XVIIIlea, cu intentia de a petrece douzeci si patru de ore la Compiegne. A fost prirnit cu cea mai rece
etichet. Regele scormonise n vasta lul memorie si-si amintise cam cum erau primiti, pe vremuri,
suveranii strini, de ctre capetele ncoronate ale Frnte' Tarul nefiind nici lsat n voia soartei, dar nici
primit c
276
cordialitate, n loc s rmn s discute, ca n familie, cum ndjduise, ceru s se retrag n apartamentul
ce-i fusese rezervat. Dup ce strbtu trei sau patru saloane, minunat mobilate, despre care i se spuse c
fuseser rezervate lui jvtonsieur, ducelui de Angouleme si ducelui de Berry, toti absenti, l trr prin
mai tot castelul si, dup ce strbtu o serie de coridoare si urc nu stiu cte scri dosnice, se opri, n
sfrsit, n fata unei usite care ddea ntr-o odaie mai mult dect modest: era camera guvernatorului
castelului, la nu stiu ct distant de marile apartamente. Ei bine, tocmai camera aceea i-o destinase
Ludovic al XVIII-lea, tarului Rusiei. Pozzo, care-si urma stpnul, trecea prin chinurile iadului, cci
vedea cum, cu fiecare cotitur, nemultumirea stpnului su crestea. Totusi, tarul nu fcu nici o reflectie.
Spuse doar foarte scurt:
- M voi rentoarce chiar n seara asta la Paris; d porunc vizitiilor, ca, de ndat ce m voi scula de la
mas, trsura s fie gata!
Pozzo adusese vorba despre acea odaie srccioas, atribuind greseala neputintei regelui de a vedea cu
ochii lui unde va fi gzduit naltul oaspete. Tarul i rspunse c ducesa de Angouleme - care fcea pe
House-Keeper1 - putea foarte bine s se ocupe de treaba asta. Aceast mic rutate, de care Pozzo fcu
mare haz, descreti fruntea tarului, care se rentoarse n salon, mai putin nemultumit; masa nu izbuti s
dreag gafa cu apartamentul. Cnd regele fu anuntat c e servit, i spuse tarului s ofere bratul nepoatei
sale, iar el o lu naintea tuturor, legnndu-se ca o rat si mergnd ncet, din pricina gutei, n sufragerie
nu se afla dect un singur fotoliu, a?ezat n capul mesei, n care regele se trnti satisfcut, si se servi
primul. Toate onorurile nu-i fur aduse dect lui, cu Afectare si slugrnicie, fr ca cineva s acorde vreo
atentie ^osebit oaspetelui, tratat de rege cu un fel de blndete patern. ,*arul calific el nsusi aceast
atitudine, spunnd c semna 1tru ^otul cu cea pe care o abordase Ludovic al XlV-lea, l primise la
Versailles, pe Philippe al V-lea, alungat din
' Menajera (cngl.).
277
Spania. Nici nu se isprvi bine masa, c tarul se si urc n trsur. Era numai el cu Pozzo. Tcu o bun
bucat de vreme, apoi vorbi despre altceva, pe urm ncerc, n sfrsit, cu mult amrciune, s-si
explice acea primire stranie. Nu fusese vorba de nici un fel de afaceri de Stat, iar de pe buzele regelui
sau ale doamnei de Angouleme nu iesi nici un cuvnt de multumire sau de ncredere. Nu rostiser nici
mcar o fraz ct de ct politicoas, ncepnd din clipa aceea, tarul nu mai avu ochi s-i vad. Mai apoi,
fcu si primi unele vizite de etichet ale ministrilor, dar toate dovezile de prietenie, de prietenie cald si
intim, fur rezervate familiei Bonaparte. Aceast purtare a tarului Alexandru a contribuit si ea, ntr-o
oarecare msur, s-1 readuc pe Napoleon n Franta, n anul urmtor. Multi au crezut c Alexandru
regreta c-i asezase pe tron pe Bourboni. De altfel, i plcea s tot repete c toate familiile regale din

Europa si vrsaser sngele pentru a-i ajuta pe Bourboni s se urce pe trei tronuri fr ca vreunul dintre
ei s fi suferit nici cea mai mic zgrietur.
Aceast vizit la Compiegne - despre ale crei amnunte nu m ndoiesc nici o clip - dovedeste pn la
ce punct adevrul poate deveni cteodat de necrezut. Sigur c Ludovic al XVIII-lea avea mult spirit,
mult bun-simt, nici un pic de patim, nici un pic de timiditate, o mare plcere de a se auzi vorbind si
darul cuvintelor frumoase. Atunci, cum de nu si-o fi dat seama ce foloase putea trage dac se purta
frumos cu Alexandru? Mi-e imposibil s-mi explic acest lucru. Ct despre Madame, ea nu era chiar att
de isteat nct s-si dea seama c, n acea mprejurare, receptia pe care o ddea trebuia s fie pe ct de
demn, pe att de afectuoas. Anturajul regelui se ocupa si el de etichet pentru prima oar. Asa c
ddeau dovad de un zel de neofiti si, n ciuda numelor lor feudale, arborau toat morga si insolenta
unor parveniti. Alexandru n-a fost singura persoan care s-a ntors profund nemultumit de la Compiegne.
Domnul de Talleyrand, cruia regele i datora tronul, a fost foarte rece primit de el dar si mai rece primit
de Madame; regele a refuzat, cu o asemenea afectare, s discute cu printul despre afacerile de Stat, nct
dup cteva ceasufl>
278
Talleyrand s-a ridicat si a plecat, foarte ncurcat c, n calitatea sa de ministru si de sef de partid, - nu
avea ce le spune colegilor si- Maresalii Imperiului fur mai bine primiti. Regele catadicsi s le spun
cteva cuvinte prin care le dovedea c stia n ce lupte se remarcaser, apoi adug c el nu va separa
interesele sale de cele ale Frantei: monarhul se dovedea dibaci. Toate cuvintele bune le pstr pentru
cteva cucoane btrne de la vechea Curte, care venir si ele la Compiegne. n ciuda vrstei lor, fur
ngrozite de rochia pe care o purta Madame, o rochie dup moda englezeasc. Lunga desprtire dintre
insulele britanice si continent fcuse ca moda din cele dou tri s fie foarte deosebit. Cu mult
greutate, izbutir s-o conving pe Madame s renunte la acel costum strin, mcar n ziua intrrii sale n
Paris. Ea se ncptna s-1 pstreze si 1-a mbrcat de multe ori dup aceea, ori de cte ori nu avea de
dat receptii. Era nc una dintre ncptnrile sale nemotivate. Adevrul e c biata printes dduse
dovad de atta demnitate n nenorocire, nct merita s i se treac cu vederea unele greseli, acum, cnd
ncepuse a-i merge bine. Mama si cu mine am fost chemate la sfatul feminin" privind toaletele ce
urmau s-i fie expediate la Saint-Ouen.
Regele rmase acolo dou zile. Toti oamenii de seam se duser dup el. Tata s-a dus si el si a fost foarte
bine primit de suveran. Madame, desi vzuse cu ct bunvoint l tratase odinioar mama ei, regina, se
prefcu a nu-1 recunoaste. Tata se ntoarse multumit de vizit, dar suprat de norul de intriganti ce se
agitau n jurul acelei Curti noi. Unii si formulau pretentiile invocnd faptul c fcuser tot ce putuser,
altii, dimpotriv, c nu fcuser nimic timp de douzeci si cinci de ani. Habar n-am despre felul cum a
fost elaborat ceea ce s-a numit Declaratia de la Saint-Ouen", att de diferit de cea de 'a Hartwell, a
crei autenticitate noi am negat-o ntotdeauna, dar care, din pcate, era ct se poate de real. Tot ceea ce
stiu e c a fost redactat de domnul de Vitrolles1 si c am fost it de felul cum suna. Vedeam n sfrsit,
realizndu-mi-se
sub I
Eugene-Franfois d'Arnauld, baron de Vitrolles (1774 1854), ministru Ludovic al XVIII-lca.
279
dorinta: tara mea avea s se bucure de un guvern liberal, iar legitimitatea si punea asupr-i pecetea
duratei si sigurantei Am mai spus-o, mi se pare, c eram mai mult liberal dect burbonian. Numai c
m-am bucurat degeaba. O multime de oameni ncepur a se agita imediat, ca s modifice aceast
Declaratie. N-as cuteza s spun nici azi c toti aveau idei retrograde. Poate c totusi acele formulri li se
preau prea ndrznete n acea epoc. Poate pentru c nc nu primiser o educatie constitutional; poate
c erau obisnuiti s simt frul crmuirii administrative; slbind acest fru, poate c oamenii politici se
temeau c acest bidiviu, nc nu prea bine dresat, s n-o ia razna. Experienta m-a nvtat s apreciez
situatiile de aceast natur. Dar, n epoca Declaratiei de la Saint-Ouen eram nc prea tnr pentru a
ntelege aceste lucruri, asa c m simteam multumit si plin de ncredere.

Ne-am dus la o familie, pe strada Saint-Denis, de unde puteam asista la intrarea regelui n Paris. Se
strnsese o multime de lume. Majoritatea ferestrelor erau mpodobite cu ghirlande, flori de crin, cuvinte
de bun-sosit si drapele albe.
n ziua sosirii lui Monsieur, strinii avur bunul simt s-si consemneze trupele n cazrmi. Orasul era
doar n paza grzii nationale, care-si ncepea, din acea clip, onorabila carier de prestare a serviciilor
patriotice si pe care si-a ndeplinit-o mai apoi, cu atta cinste. Acea tnr gard ncepuse nc pe atunci
s se bucure de stima aliatilor si de ncrederea cettenilor ei.
Cortegiul regal avea, ca escort, vechea gard imperial. Multi povestir stngciile svrsite de acea
gard, att nainte ct si n timpul trecerii cortegiului; ceea ce v pot spune eu, e c garda asta avea o
nftisare impozant, dar att de rece nct te ngheta, nainta cu pasi mari, tcut si morocnoas, plin
de amintirile trecutului. Felul cum arta ti tia orice elan si-ti oprea pe buze strigtul de Triasc
regele!"; din cnd n cnd, se mai auzea cte un: Triasc vechea gard!", dar ea rmnea la fel de rece,
ba chiar prea s-si bat joc de astfel de strigte. Pe msur ce trecea, tcerea sporea; n curnd, nu se
mai auzi dect zgomotul monoton al
280
asjlor, care parca te clcau pe inim. Consternarea e contagioas, si tristetea acestor vechi ostasi ddea
acestei ceremonii impresia c ar fi fost vorba de funeraliile mpratului Bonaparte sj nu de sosirea noului
rege. Era deci vremea ca aceast defilare s ia sfrsit. Nu peste mult, apru grupul printilor. Trecerea lor
nu fusese pregtit cu pompa cuvenit; totusi, au fost primiti cu oarecare cldur, dar fr entuziasmul
care nsotise sosirea lui Monsieur. Oare impresiile s se fi tocit? Lumea s fi fost stul de scurta
administrare a locotenentului general sau mai curnd aspectul grzii s fi dus la acea rceal? Nu stiu,
dar, din pcate, ea era vdit. Monsieur mergea clare, nconjurat de maresali, de ofiterii generali ai
Imperiului, de cei ai casei regale si de cei activi. Regele se afla ntr-o caleasca deschis, cu Madame
alturi; n fata lui, se afla printul de Conde mpreun cu fiul su, ducele de Bourbon. Madame avea pe
cap o toc cu pene si era mbrcat ntr-o roche din lame de argint care-i fusese expediat de la SaintOuen, dar gsise totusi modalitatea de a da rochiei sale pariziene un aspect strin. Regele, mbrcat ntro hain albastr, cu niste epoleti foarte mari, purta Cordonul albastru si placa Sfntului Spirit. Avea o
figur plcut, cnd voia s fie binevoitor. O art poporului pe Madame, cu un gest afectat si teatral. Ea
nu lua n nici un chip parte la aceast demonstratie, sttea impasibil si, ntr-un anumit fel, parc fcea
corp comun cu vechea gard imperial. Avea ochii rosii, asa c lumea avu impresia c plngea. I se
respect acea tcere plin de mhnire, si, dac rceala si indifereanta ei n-ar fi durat dect n ziua aceea,
nimeni nu s-ar fi gndit s-i reproseze nimic. Printul de Conde si fiul su nu luau nici ei Parte la ceea ce
se petrecea, si nu figurau dect ca dou ppusi la acea ceremonie. Singur Monsieur se simtea n largul
lui. ^vea o figur vesel, multumit; identificndu-se cu norodul,
aluta amical si familiar ca un om care se afl la el acas, n
JJlocul alor si. Cortegiul se ncheia cu un alt batalion al arzii imperiale, care rennoi impresia produs
de camarazii
Or> la nceput.
281
Trebuie s mrturisesc c, pentru mine, dimineata a fost penibil din toate punctele de vedere si c cei
care s lfiau n caleasca n-au rspuns sperantelor puse n ei. Mi s-a spus c Madame ajungnd la
Notre-Dame, ngenunchease pe scaunul ei de rugciune ntr-un fel att de nobil, de gratios si de
misctor, manifestnd atta resemnare si recunostint, nct cteva persoane fur deosebit de nduiosate.
Mi s-a spus de asemenea c, ajungnd la Tuileries, ea fusese la fel de rece, de stngace si de posac pe
ct fusese de nobil si de distins la biseric, n acea epoc, Madame - duces de Angouleme - era
singura persoan din familia regal a crei amintire mai persista n Franta. Tnra generatie nu stia mai
nimic n legtur cu printii nostri, mi amintesc c unul dintre verisorii mei m-a ntrebat, n acele zile,
dac ducele de Angouleme era fiul lui Ludovic al XVIII-lea si cti copii avea. Dar toat lumea stia c
Ludovic al XVI-lea, regina si tnra Elisabeta, pieriser pe esafod. Pentru toat lumea, Madame1 era
orfana" si asupra capului ei plutea mhnirea pentru toate acele catastrofe. Sngele rspndit de

ghilotina din 1789 o botezase pe fiica Frantei. Erau attea lucruri de reparat fat de ea! Numai c ea ar fi
trebuit s primeasc aceste regrete cu mai mult bunvoint. Dar, din pcate, Madame nu descoperise
nc acest lucru! Ea le impunea cu trufie si nu accepta dovezile de simpatie dect cu o rceal de gheat.
Madame, plin de virtuti, printes francez pn n strfundul inimii, a izbutit ca n foarte scurt timp, s
fie considerat de cei din jur, rea, crud si ostil propriei sale tri. Francezii s-au crezut detestati de ea,
asa c au sfrsit prin a o detesta si ei, la rndul lor. Nu merita totusi acest lucru, dar el a fost efectul unei
nefaste nentelegeri si a unei mndrii nelalocul ei.
La cteva zile dup napoierea sa n Franta, regele se duse la Oper. Se juca Edip. El rencepu
pantomimele sale fat de doamna de Angouleme, nu numai la sosire, ci fcnd aluzii si la rolul
Antigonei. Toate astea aveau ceva de comedie
' Mrie Therese de Bourbon, duces de Angouleme (1778 1851), Wca 'u Ludovic al XVl-lca; a avut o
marc influent asupra lui Ludovic al XVllI-lca si Caro al X-lca.
282
i desi publicul privea cu mai mare interes spectacolul din lo'j dect cel de pe scen, demonstratiile
regelui nu avur totusi succes, fiindc preau mult prea afectate. Printesa se Dreta la acest lucru ct mai
putin cu putint, n ziua aceea, ea era ceva mai bine mbrcat si purta niste diamante superbe, si fcu
reverentele cu elegant si cu foarte mult gratie; prea se simt n largul ei la acea reprezentatie, ca si
cum ar fi trit tot timpul n Franta. In sfrsit, fr a fi nici frumoas, nici mcar drgut, avea totusi un
aer de mretie, prnd o printes n adevratul nteles al cuvntului, pe care Franta nu s.ar fi simtit prost
s-o prezinte la Curtile Europei. Monsieur se simtea tot att de la largul lui ca si ea, dnd impresia c e ct
se poate de multumit si fericit, n toate aceste prime momente de dup rentoarcerea n Franta, el a fost n ochii publicului _ cel mai popular dintre printi. Dar persoanele initiate n treburile publice l vedeau
sub un alt aspect.
Capitolul VI
Prima receptie dat de rege si de Madame. - Costumul si eticheta de la Curte n timpul Restauratiei. Sosirea ducelui de Angouleme si a ducelui de Berry. - Bal la sir Charles Stewart. - Ducele de Wellington.
- Marele Duce Constantin.- Dispozitia ducelui de Berry. - Preventiile mpotriva lui Talleyrand. - Gelozia
contelui de Blacas. - Tata refuz functia de ambasador la Viena. - ntelepciunea cardinalului Consalvi.
Regele primi femeile, mai nti pe cele prezentate mai de mult, apoi, a doua zi, pe noi, celelalte. M trat
cu mult bunvoint, spunndu-mi Adele, vorbindu-mi despre Bellevue i complimentndu-m. Sosind
la Madame, doamna ei de onoare, de Serent, m ntreb cum m cheam. Fiind surd "'ne, voi s m
pun s repet numele, dar Madame i spuse pe un ton sec:
- E Adele, doamn!
M-am simtit foarte mgulit c m-a recunoscut; dar
Ucrurile s-au oprit aici. Mi-a adresat cteva ntrebri banale,
are n-o angajau la nimic, dup obiceiul printilor si, cu asta,
a- Relatiile dintre noi n-au devenit niciodat mai apropiate.
283
Mi se pare c tot n aceeasi zi, maresala Ney, venind s-o vad pe Madame, aceasta i-a spus Aglae.
Maresala s-a suprat cumplit c Madame cutezase s-i spun pe nume. Ea vzu n asta o reminiscent de
pe vremea cnd, mama sa fiind camerista reginei, ea fusese admis pe lng Madame. Eu sunt convins,
dimpotriv, c Madame - spunndu-i pe nume -voise s-i arate c n-o uitase si c-i era foarte apropiat.
Dar tonul, fr nici un pic de cldur, vorba tioas, gesturile bruste, privirea rece si indiferent, totul
fcea ca bucuria pe care ar fi trebuit s-o iste acest apelativ s aib un efect cu totul contrar. Cteva
persoane mi-au spus c, n intimitate, Madame era o persoan foarte agreabil. Eu n-am avut niciodat
cinstea s fiu admis n cercul ei intim.
Aceste prime receptii odat isprvite, Curtea ncepu a se ocupa de costume si de etichet. Madame fcu
din treaba asta un lucru foarte serios. Aceast preocupare serioas", ntr-un asemenea moment lungimea brbilor, a mantilelor etc. - mi se pru de un ridicol nemaipomenit.

Trebuia ales un vesmnt de Curte. Madame dorea s se revin la rochiile puse pe cercuri, ca odinioar, la
Versailles. Dar reactia a fost att de violent, nct a trebuit s renunte. Nu s-a lsat ns pn ce n-a
adugat costumului imperial toate zorzoanele de odinioar, ceea ce conferea vesmintelor un aspect din
cele mai ciudate. Astfel, la tunsoarea lor greac, a poruncit brbatilor s-si lase brbi ridicole si a nlocuit
acea elegant cherusque ce completa un vesmnt copiat dup Van Dyck, printr-o mantie greoaie si un fel
de plastron plisat. La nceput, Madame tinea ca toate aceste lucruri s fie respectate cu strictete. Modelul
depus de ea la croitorii ei, trebuia executat cu cea mai mare fidelitate, fiindc, dac nu respectau cine stie
ce flecustet, si manifesta pe loc nemultumirea. Mai trziu, doamna duces de Berry n-a mai vrut s se
supun acestei servituti, si exemplul ei a fost imediat urmat si de alte persoane. Brbile - care ntre timp
deveniser ct niste mturoaie - acum se scurtar si se subtiar, asemuindu-se mai curnd cu un vl
subtire care nu era deloc lipsit de eleganta; mantia ajunsese si ea la un grad de scurtime care nu
284
povara ctusi de putin toaleta. Deci vesmntul odat stabilit, mai rmnea de pus la punct eticheta, dar
asta era de acum treaba regelui. Fu dus la bun sfrsit, si aceast preocupare, nai ales cu ajutorul
ducelui de Duras, care stabili n amnunt ornportarea curtenilor si a strinilor, n sala tronului. Domnul
je Duras, tinnd la titlul de duce mai mult chiar dect rposatul domn de Saint-Simon, dorea n mod
special ca distinctiile ce dneau de acest titlu s fie stabilite n asa fel nct s fie ct plai vizibile, si
invent si mijlocul de a-si pune n practic planul. Monsieur si Madame l dezaprobar vehement, si la
Curtea lor nu s-a fcut niciodat nici un fel de deosebire ntre doamne.
Noua etichet le ncnta pe ducese si le deranja pe celelalte, mai ales pe cucoanele btrne de la vechea
Curte, ntr-adevr, fuseser luate toate precautiile posibile pentru a se face o distinctie ct mai pregnant
cu putint ntre doamnele care se bucurau de unele privilegii. Intrai prin Sala Maresalilor - care pe atunci
slujea de sal a grzilor, dnd spre scara cea mare - si strbteai Salonul Albastru, foarte slab luminat.
Noi, celelalte, rmneam n Salonul Pcii, care nu era luminat deloc. Ducesele si continuau drumul,
intrau n Sala Tronului, singura luminat ca ziua; unul dintre canaturile usii, care ddea n acea sal,
rmnea deschis; un usier interzicea intrarea celor care nu aveau drept. Merita s vezi mutrele
doamnelor de la Vechea Curte ori de cte ori cte una din acele fericite strbtea Salonul Pcii si trecea
peste trupurile lor", cum ziceau ele. Erau n permanent furioase si debitau unele fraze care adesea te si
amuzau. Binenteles c toate sarcasmele se sprgeau n capul bietelor ducese. V las s v nchipuiti
singuri cam cum erau dezmierdate" ducesele Imperiului, n momentul n care usa se nchidea, era
anuntat intrarea regelelui n Sala Tronului. Acesta fcea nconjurul slii, adresndu-se duceselor,
persoanele titrate", cum li se spunea, adic persoanelor cu titluri nalte. Pe urm, regele trecea n fata
semineului, nconjurat de slujitorii si, fie stnd Js, fie n picioare, dup cum crizele sale de gut l
fceau s *le mai mult sau mai putin neputincios. Dup asta, usa se
285
deschidea din nou si intram noi, ca la procesiune, ntorcndu-ne scurt, spre dreapta, ocolind tronul si
ajungnd n fata regelui unde ne opream ca s facem o reverent pn la pmnt. Cnd nu ne adresa nici
un cuvnt - ceea ce se ntmpla cu nou din zece persoane - ne continuam defilarea si ieseam pe usa ce
ddea n salonul ce preceda Galeria Dianei si care slujea drept camer de Consiliu. Cnd regele
catadicsea s ne vorbeasc totul se reducea la dou sau trei fraze, adresate ctorva fericite. Apoi si
isprvea audienta printr-o scurt nclinare din cap, la care noi rspundeam printr-o a doua reverent pn
la pmnt, continundu-ne drumul, care era trasat cu precizie.
Traversnd Galeria Dianei si cobornd scara, ajungeam la Madame. Cum ea vorbea mult mai mult dect
regele, si cu toat lumea, la usa ei era vesnic mbulzeal. Cu putin istetime si mai ales dnd zdravn din
coate, izbuteai pn la urm s intri n salon. Madame sttea n picioare, aproape de us, cu o doamn de
onoare lng ea; restul doamnelor de onoare se aflau n fundul camerei. Ea singur, desi foarte
-mpodobit, era fr mantie de Curte. Dup cteva minute, recunostea pe toat lumea, fr ajutorul
doamnei de onoare. Te opreai n fata ei, ea spunea fiecreia ce-i trecea prin minte, dar pe un ton sters. Cu
putin amabilitate, toat lumea de la Curtea ei ar fi fost pe deplin multumit. Cnd micul semn din cap
arta c discutia - oricum, mult mai lung dect la rege -luase sfrsit, ti fceai reverenta si treceai la

domnul de Angouleme1. Picai la el pe neasteptate, ncurcat, dizgratios si antipatic, ncepea s se ftie


de colo-colo si nu sttea o clip locului. Stngcia cuvintelor sale se potrivea de minune cu persoana sa,
cci i ofensa fr s-si dea seama pe toti cei de ale cror familii se interesa, si totusi, dac acest print ar
fi succedat direct unchiului su, mai mult ca sigur c Restauratia ar fi continuat s dureze, linistit. Voi
mai avea ocazia s vorbesc despre el.
Iesind de la domnul duce de Angouleme, ne trezeam n vestibulul Pavilionului Florei, adic n strad,
cci pe atunci,
1 Louis de Bourbon, duce de Angouleme (1775 - 1844), frai cel marc al 'ul Carol al X-lea, ajuns Delfin
n 1824.
286
cest Pavilion n-avea nici usi, nici ferestre si era expus . temperiilor tuturor anotimpurilor. Nu ni se
ngduia s ecem prin apartamente. Nu ne rmnea de ales dect ori s trecem pe la subsol, unde se aflau
buctriile si galeriile deschise, ori s ne urcm n trsuri, ca s ajungem la pavjlionul Marsan. n primul
caz, trebuia s facem drumul pe os fr sal sau blan; eticheta nu admitea asa ceva n castel, n al doilea
caz, trebuia s ne cutm slugile pn n piat, fiindc nu li se ngduia s trag trsurile prea aproape.
Curtenii care primiser sarcina s reglementeze toat aceast etichet nu se gndiser nici o clip la
confortul persoanelor .chemate la Palat.
Ajunse la Pavilionul Marsan, urcam la Monsieur care era ntotdeauna gratios, politicos, cunoscnd la
perfectie arta de a-si tine o Curte, n primul rnd pentru plcerea si amuzamentul su. Apoi, coborai la
parter, unde domnul duce Berry1 fr gratie, fr demnitate, dar cu mult bonomie, primea pe toat
lumea. i el si tatl su aduseser din Anglia obiceiul de a da mna cu lumea. Domnul duce de Berry
practica acest obicei mai ales fat de vechile cunostinte, si cred c Monsieur n-a renuntat definitiv la el
dect dup ce s-a urcat pe tron. Dar odat primele zile trecute, ducele de Berry nu m-a mai onorat nici
mcar pe mine cu acest gest ce devenise extrem de rar.
Toat aceast receptie era foarte prost organizat, cci plecai ntotdeauna de acolo plictisit, obosit si
nemultumit. Cu toate c m numram printre persoanele care erau ntotdeauna bine primite, m
eschivam si nu m duceam dect atunci cnd nu mai aveam ncotro. Fiindc acest dus era o adevrat
corvoad. Trebuia s-ti schimbi ora de mas, s-ti pui tot harnasamentul unei toalete incomode, s fii la
Tuileries la ora apte dimineat, s astepti o or ncheiat ca s le vezi trecnd Pe ducese, apoi s te
mbulzesti la usa Madamei, s strnuti pe coridoarele nghetate, n ciuda precautiei pe care ne-o luam de
a ne nvlui capul si umerii n poalele rochiei, ceea ce ne fcea
.
' Charles de Berry (1778 - 1820), cel de al doilea fiu al lui Carol a! X-lca, asas>nat de Louvcl.
287
s avem niste mutre de necrezut, si n sfrsit, odat afar, s umbli ca o nebun s-ti cauti trsura si
slugile, prin toat piata. i cum brbatii erau complet exclusi de la astfel de receptii, le vedeai pe bietele
femei mpodobite si nzorzonate alergnd dup trsurile lor pn n mijlocul pietei. Mai trebuie s adaug
la toate aceste dezavantaje si pe cel de a sta cel putin trei ceasuri n picioare. Cu acest pret ne cumpram
onoarea de a aprea zece secunde n fata regelui, un minut n fata Madamei si cam tot att n fata
printilor. Persoanele care aveau grija acestor ceremonii de la Curte ar fi trebuit s se gndeasc putin si
la picioarele si, mai ales, la sntatea noastr; dar Restauratia si slujitorii ei nu s-au preocupat1 niciodat
de astfel de treburi. Au vrut s rennoiasc vechile traditii, fr s aib n vedere nici schimbarea
Palatului si nici a uzantelor.
Pe vremuri, cnd o femeie venea la Versailles, era ntotdeauna urmat de doi lachei, adesea chiar de trei,
si de un fotoliu n care se aseza si pe care acestia l duceau pn n cea de a doua antecamer. Mamele
noastre ne povesteau c la Versailles n-a existat niciodat persoane privilegiate din pricina titlurilor.
Ducesele nu aveau alte prerogative dect dreptul de a se aseza la masa regelui, ceea ce li se ntmpla
foarte rar, pentru c erau obligate s stea pn la sfrsit, cnd le venea mult mai usor s fac doar o
simpl vizit. Pe vremea aceea, trsurile duceselor intrau n curtea ce le era rezervat, fotoliile - purtate
de doi sau trei lachei si acoperite cu catifea rosie - erau duse pn n cea de a doua antecamer, apoi l
asteptau pe rege n sala de receptie, dar obisnuinta fcea ca aceast asteptare s li se par mult mai putin

neplcut dect nou. Singurul lucru pe care 1-am invidiat vreodat, la doamnele aflate n Sala Tronului,
era faptul c ele aveau posibilitatea s scape mult mai repede de plicticoasa corvoad a receptiilor.
Aceste recepti aveau loc n fiece sptmn, la rege si o dat pe lun, la printi.
Dar s revin la anul 1814. ir Charles Steward, fratele lordului Castlereagh si comisar englez pe lng
armata aliata, ddu un bal magnific la care asistar si suveranii. Tarul
288
Alexandru si regele Prusiei dansar mai mult Poloneza, dac ta se Poate numi a dansa. Tii o femeie de
mn si te plimbi 3 ea, n Pas candentat, cteva minute. Apoi o schimbi cu alta. ne Obicei, femeile sunt
cele care-si prsesc partenerii; dar j printii aveau initiativa ca s poat multumi ct mai mult lume- n
timPul plimbrii de colo, colo, printii vorbeau tot t-jflpul cu partenerele lor. i cum tarul Alexandru era
foarte "nalt * cam fr^ul de urecrn> cnd dansa cu cte o femeie micut, se cocosa, ceea ce dovedea ct
era de curtenitor si de politicos.
n toiul acestui bal a aprut pentru prima oar, la Paris, ducele de Wellington1. Parc-1 vd si acum
intrnd la brat cu dou din nepoatele sale, lady Burgersh si miss Pole. Toti ochii se ntoarser ctre el si,
la acel bal strlucit, toate mrimile se eclipsar pentru a proslvi gloria militar a ducelui de Wellington
care era fr egal si sporit de interesul pe care-1 purta de mult vreme natiunii spaniole.
Tot la acel mare bal, dup ce tarul Alexandru a plecat, Marele duce Constantin2 a cerut orchestrei s
cnte un vals. Tocmai ncepuse s danseze, cnd sir Charles Stewart porunci orchestrei s tac si s-i
cnte un cntec englezesc pe care dorea s-1 aud lady Burgersh, de care sir Charles era ndrgostit
nebuneste. eful orchestrei ezit, l privi pe Marele duce si continu valsul.
- Cine a ndrznit s cear s se cnte acest vals? ntreb furios sir Charles.
- Eu! rspunse Marele Duce.
- S stiti, monseniore, c la mine n cas, eu comand. Cnt, domnule, cntecul englezesc! i porunci el
sefului orchestrei.
Foarte suprat, Marele Duce se retrase imediat, urmat e toat nobilimea si ofiterimea rus. ntmplarea a
provocat
c
' Anhvr Wellesley, duce ele Wellington (1769 - 1852), genera! britanic;
pr;Jmdam al armatei aliate n Jrilc-dc-Jos, a cstigat btlia de la Watcrloo; a fost
'"-ministru ntre 1828 si 1830.
ftat . . ' Fratele tarului Alexandru I; a renuntat la drepturile sale la tron n favoarea Ui su mai mic,
Nicolae. A murit n 1831.
289
un tmblu att de mare, nct pn la urm au trebuit s s amestece autorittile ca s pun capt acestei
prostii. Cred, de altfel, c sta a fost nceputul sirului de impertinente pe care le-a svsit sir Charles, sub
numele de lordul Stewart, si Pe care le-a continuat sub cel de marchizul de Londonderry.
Cei doi printi, nepotii regelui, sosir rnd pe rnd la Paris, fr ca acest lucru s iste vlv. Ducele de
Berry dorea pe atunci s duc o viat ct mai sociabil. Asa c fcu cteva vizite si veni si la mine. Ca
s-1 distrez, am dat cteva serate muzicale; el si-a manifestat, pe fat, bucuria; totusi, din cnd n cnd,
si ddea n petec si-si arta din plin bdrnia care-i era caracteristic, mi aduc aminte c am ncercat
odat s pun o vorb bun pentru Arthur de la Bourdonnais, un ofiter tnr si destoinic, ce slujise sub
Imperiu si care ar fi dorit mult s intre n slujba lui. Ducele m ascult cu interes si bunvoint apoi ridicnd glasul - ntreb:
- E cumva gentilom?
- Sigur, monseniore.
- n acest caz, nu-1 vreau! Detest gentilomii!
V nchipuiti ce impresie a fcut o asemenea afirmatie ntr-un salon plin de gentilomi ai Frantei,
afirmatie care, pe deasupra, nici mcar nu era adevrat. O trntise fr s se gndeasc, asa cum fcea
de obicei, l cunosteam mult prea bine, asa c am tcut din gur ca s nu-i mai dau prilejul s se lanseze
n cine stie ce alte prostii.

Printul de Conde si deschise si el casa, unde, binenteles, toat lumea bun a si dat nval. Acest soldat
btrn aproape c-ti strnea mila. si pierduse memoria si fcea numai gafe, unele dintre ele chiar destul
de nefaste care ddeau serios de brfit ruvoitorilor. Unii au spus c fcea aceste gafe cu intentie, dar eu
nu cred. Domnul duce de Bourbon ar fi trebuit s fac el onorurile casei, dar din pcate, adusese cu sine
-venind din Anglia - toat timiditatea si stngcia, n loc s \s lase acolo. O prezent tuturor pe doamna
de Reuilly, ca pe fiica sa, rugnd pe toate femeile pe care le cunostea, sa " bune cu ea". Cred c 1-am
auzit repetnd fraza asta banala, o vreo douzeci de ori, n acea sear. Cucoanele erau toa
290
j'mise s fie bune cu ea", fiindc doamna de Reuilly era osebit de amabil si stia s se poarte ca o
femeie din lumea
Foarte curnd, am bgat cu totii de seam c marile ii aduse de domnul de Talleyrand l ofuscau pe
domnul
Blacas. Cum el singur l manevra pe rege, nu voia s "moart aceast putere cu nimeni. Temerile familiei
regale, -ntr-o oarecare msur justificate de purtarea printului de Tjjeyrand, dar poate care - avnd n
vedere evenimentele recente - ar fi putut trece cu buretele, nu fceau dect s dea ap la moar
favoritului. Asa c toat lumea vzu n curnd ceea ce domnul de Talleyrand observase nc de la vizita
pe care o fcuse la Compiegne. Atunci, ncerc s devin indispensabil n problemele de politic extern.
n dorinta lui de a se emancipa de sub tutela lui Talleyrand, domnul de Blacas voi s-si atrag de partea
lui oamenii mai putin distinsi ai trii. Mai moderat, mai putin exclusivist dect alti emigranti rentorsi o
dat cu regele, departe de a-i face tatlui meu vreun repros c nu lua parte la treburile publice, l socotea
dimpotriv, devotat, ntelept, cunoscnd si judecnd sntos situatia din Franta, de zece ani de cnd se
rentoarse n tar. Ar fi vrut grozav de mult s si-1 apropie, dar tata, nevrnd s se amestece n nimic, i
era sincer devotat domnului de Talleyrand, asa c primi cu rceal avansurile domnului de Blacas. Nu
trecea zi n care acest domn s nu-si manifeste ftis simpatia fat de mine, anuntndu-m c tata va fi
numit la cutare sau cutare minister. Eu nu-mi fceam nici un fel de probleme, fiind convins c n'ci o
functie nu-1 va determina pe tata s-si vnd libertatea. Nici nu v puteti nchipui ct am fost de mirat
cnd, ntr-o zi, ata veni s ne spun c i se propusese s fie numit ambasador
vjena. Vzndu-ne ns - pe mama si pe mine - din cale-.ara de suprate, la auzul acestei vesti, ne linisti,
spunndu-ne
nu va accepta dect ambasada de la Londra. Din moment
ftii-arn dat seama c exista totusi o slujb pe care tata n-o
la
?a' am mtLles va accepta orice, dac nu cumva pn
1114 nu va ajunge s solicite chiar el vreuna. I-am spus
291
mamei c nu mai era cazul s ne amestecm, ca s nu-1 jignim; ea fu ntru totul de acord cu mine, cu
att mai mult cu ct dorea din tot sufletul, pentru el, o ambasad mare".
Cardinalul Consalvi ncerc s-1 determine pe tata s nu renunte la aceast idee. Avea un mare respect
pentru talentele probitatea, sagacitatea sa, si dorea din toat inima s-1 vad ntr-o functie mare. Cum
erau cam de aceeasi vrst, cardinalul nu admitea ca tata s se opreasc la functia de ambasador.
Capitolul VII
edinta regal. - Numirea pairilor. - Tata accept ambasada din Torino. - Motivele care-1 determin s-o
accepte.- Doamna si domnisoara Stae'l. - Domnul de La Bedoyere. - Boala lui Monsieur. - Cavalerul de
Puysegur. - Mentinerea doamnelor engleze. - Contesa de Nesselrode. -Printesa Wolkonski. - Fratele meu
obtine un grad. - Contesa de Chatenay.
Dup ce s-a publicat Declaratia de la Saint-Ouen, s-a pus problema formulrii unei Carte. Dar fie c
ntre timp s-a rzgndit, fie c a adoptat unele idei venite din afar, regelui i s-a prut c toate concesiile
pe care avea de gnd s le fac erau prea mari.
Domnul de Talleyrand, n discursul su ctre rege, spusese - n mod elegant - c barierele erau ajutoare
de ndejde"; Curtea, dimpotriv, se temea ca ele s nu devin obstacole. Presupunnd c ar fi fost
ntelept s nu dai prea mult libertate unei tri care fusese tinut vreme ndelungat n cele mai strnse

hturi, era, n orice caz, o mare greseal s numesti - pentru a redacta Carta - trei oameni care-si
manifestau ftis sila fat de un guvern reprezentativ: cancelarul Dambray1, domnul Ferrand2 si abatele
de Montesquiou3. S-au ludat atunci si au mrturisit mai trziu
1 Vicontele de Dambray (1760 - 1829), vechi avocat general n Parlamentul din Paris. Presedintele
Camerei Pairilor, dup Restauratie.
2 Contele Ferrand (1751 - 1825), era un vechi consilier n Parlamentul din Paris. Rentors n Franta, n
1800, regele Ludovic al XVIH-lca 1-a numit director general al Postelor. A ajuns pair al Frantei si
membru al Academici Franceze.
3 Abatele de Montesqyimi-Fezensac (1756 - 1832), a fost deputatul clerului n Slatclc Generale din
1789. n timpul Restauratiei, a ajuns ministru de interne, pa'.J al Frantei si membru al Academici.
Ludovic al XVIII-lca 1-a fcut duce. A prs' Camera Pairilor nainte de 1830.
292
c, n ochii lor, Carta nu era dect un mijloc de tranzitie de a ajunge la vechiul regim sau mai curnd la
monarhia absolut. Cci institutiile create cu vremea, uzantele si obiceiurile care alctuiser niste
obstacole de netrecut, fuseser nruite de iuresul revolutionar. Oricare le-ar fi fost intentiile, Franta a luat
opera lor n serios si a dovedit din plin acest lucru.
Desi n-aveam nici o nclinare ctre ceremonii, am vrut s asist totusi la sedinta regal n care s fie
promulgat Carta. Liberalismul meu a fost socat la culme cnd am vzut n ce hal fuseser atenuate
angajamentele luate la Saint-Ouen. Carta mi se pru o mistificare. Aceast impresie fu ns departe de a
fi general. Cci fiecare era ocupat s caute n Cart articolul din care putea trage ct mai mult profit. Cu
acest prilej, m-am edificat pe deplin n privinta unora dintre compatriotii mei. Ceremonia a fost
frumoas, dar lipsit de acel ceva serios, de acea reculegere, cu care un popor att de mare ar fi trebuit s
primeasc acea faimoas Cart. Toat lumea era mai ales ocupat de noile costume, de noile figuri si de
vechile uzante revenite la mod dup o lung desuetudine. Cnd regele si isprvi discursul - bine
alctuit si citit cu o voce plin de emfaz - prin cuvintele: cancelarul meu v va spune restul", pe buzele
tuturor se ivi un surs larg. Dup citirea Cartei, domnul Dambray citi lista pairilor, ncepu cu vechii duci
si pairi, apoi cu cei din noul regim. Ajungnd la pairii senatori, citi ntre altele numele domnului conte
Cornet, dar pocindu-1 si zicndu-i Cornudet, pe un ton att de jignitor si de impertinent, nct
scandalizat, nu m-am putut abtine s nu le spun vecinilor mei:
- Iat un fel ciudat de a-ti face prieteni! Acesti oameni, crora li se acord o favoare considerabil, sunt,
din pricina tonului cu care li se rosteste numele, scutiti de orice recunostint!
N-au fost fcuti dect sase noi pairi, printre care se afla ' domnul conte Charles de Damas, numit ntre
timp, comandantul unei companii a casei regale. , Carta odat promulgat, suveranii strini plecar.
Rainte de sosirea regelui, Monsieur - n calitate de locotenent &eneral al regatului - trimisese n
provincii o serie de comisari
293
cu puteri nelimitate. Ei trebuiau s controleze autorittile, s cerceteze situatia tinuturilor, s potoleasc
spiritele si sj gseasc metodele cele mai propice de a le calma. Aceste comisii ar fi putut s fie foarte
utile. Tata fu desemnat s fac si el parte dintr-una. Din pricina unei greseli de tipografie, pe lista afisat
n Monitor, n loc s apar numele su, apru numele fratelui su - vicontele de Osmond - si tata se
strdui atta ca s nu fie sters, nct colegii si se duser la Monsieur si depuser toate diligentele pentru
ca greseala s fie ndreptat. Modest cum era din fire, tata s-a simtit foarte prost vzndu-se totusi trecut
pe acea list. Domnul de Talleyrand ncerc s-i explice c era bine ca numele lui s figureze pe acea
list unde nu se aflau dect oameni crora avea, probabil, s li se ncredinteze slujbe cu puteri nelimitate.
Domnul de Talleyrand a tinut ntotdeauna mult la tata. Cunostinta lor data, de altfel, din tinerete si desi
apucaser pe drumuri cu totul diferite si legturile dintre ei fuseser ntrerupte timp de douzeci si cinci
de ani, totusi Talleyrand fcuse ntotdeauna caz de capacitatea si de loialitatea tatlui meu.
Presimtirile mele n ceea ce privea schimbrile survenite n dispozitia sa sufleteasc se adeverir n
curnd; cci, dup ce refuzase s plece la Viena, tata accept ambasada din Torino. n ciuda spiritului su
superior si a judectii sale sntoase, nu putuse rezista ambitiei de a ajunge ministru. Talleyrand i spuse

c de la Torino va pleca la Londra, artndu-i c domnul de Chtre nu putea face fat slujbei din Anglia;
dar ceea ce a cntrit de fapt cel mai greu, a fost faptul c Talleyrand a adugat c Torino - fiind privit
ca o ambasad a familiei regale - asigur ambasadorului de acolo dreptul la Cordonul Albastru1. Or, tata
a dorit ntotdeauna aceast decoratie, mai presus de orice. Ca s vedeti c dorintele din tinerete las
urme puternice chiar si n spiritele cele mai distinse! A fi cavaler al acestui ordin, i se prea lucrul cel
mai frumos din lume. Sigur c dac domnul de
1 Cu alte cuvinte, cavaler a! ordinului Saint-Esprit, ordin cavaleresc creat de Hcnric al III-lca, suprimat
n 1791 si restabilit de Ludovic al XVlIl-lca. Era prima 51 cea mai nalt dintre decoratiile din vechea
monarhic. Dup 1830 a fost suprimat.
294
Talieyrand ar fi fost ministru, i-ar fi nmnat aceast decoratie tac de la prima promotie.
Trebuie s mai povestesc nc o ntmplare care onfjrm c impresiile din tinerete rmn ntotdeauna
adnc ntiprite n suflet. Tata fusese numit comisar francez pentru a reglementa limitele tratatului de
pace. Aceast treab nu era prea plcut; colegii si, printii Rozamowski si contele \Vittgenstein
foloseau niste formulri ncnttoare; baronul von Humboldt si sir Charles Stewart si deghizau
exigentele jn fraze ct mai dulcege. Tata iesi si el cu bine din aceast situatie dificil, nct regele l
chem de cteva ori si-i art ct era de satisfcut.
Cnd se puse problema ambasadei din Torino, lucrurile nu mai merser tot att de usor. Mama era
furioas, eu dezamgit, fratele meu contrariat, n sfrsit, tata se hotr s ne fac pe voie si s refuze. Se
duse la rege si-i spuse c, din moment ce refuzase ambasada din Viena, ar da dovad de inconsecvent
dac ar accepta-o pe cea din Torino. Regele i rspunse c era vorba de un lucru cu totul diferit, c
ntelegea s nu accepte s se duc la Viena, dar c regele Sardiniei era cumnatul su; acest argument i se
pru concludent tatei. Regele - care tinea s-1 trimit cu orice pret la Torino - i mai spuse c era dispus
s-i acorde orice si-ar fi dorit, ca dovad a multumirii si satisfactiei sale; atunci tata i ceru s fac parte
din Cabinet, adic - cu alte cuvinte - i ceru ngduinta de a fi primit n zilele de receptie ntr-o anumit
sal si nu n alta. Asigurat de aceste dou lucruri, dup o discutie destul de lung, tata se ntoarse, foarte
ncntat, s ne spun c nu putuse rezista totusi poruncii regelui. Mult mai trziu, dup ce a acceptat
ambasada din Torino, domnul de Talleyrand si-a tinut cuvntul si i-a ncredintat ambasada din Londra si
Cordonul Albastru. Ct despre mine, treceam din mirare n mirare, fr s izbutesc a face progrese n
arta de a fi curtean.
Aceast numire a tatei ne aduse de la tar, unde ne aihneam dup o iarn si dup o primvar att de
agitate. Pe '^arna o ntorsese boala si, cum nu putea s se miste, toate Pregtirile plecrii czur n
sarcina mea. Toate acele griji, la
295
care se aduga mhnirea de a-mi prsi prietenii si obiceiurile m absorbir att de mult, nct n-am mai
avut cnd s m ocup de treburile publice, asa c nu-mi mai aduc chiar att de bine aminte de ele. Totusi,
de cteva fapte mai deosebite, tot mi aduc aminte.
Doamna de Stae'l sosi si ea la putin vreme dup rege. Fericirea de a se revedea la Paris i era dublat de
bucuria de a se luda cu frumusetea tinerei si fermectoarei sale fiice, n ciuda prului de o culoare un
pic cam ndrzneat si a ctorva pete rosii pe obraz, Albertine de Stae'l era una dintre cele mai
ncnttoare tinere pe care le-am ntlnit vreodat; figura ei avea ceva att de angelic si de pur cum n-am
mai vzut la nimeni. Mama sa era fericit si mndr de ea. Se gndea s-o mrite, mai ales c pretendentii
si ncepur a roi n jurul ei.
Doamna de Stae'l avea obiceiul s spun, nc de cnd fata era o copil, c va sti s-o conving s se
mrite din dragoste. Sunt sigur c a ndreptat-o totusi ctre un duce sau un pair bogat si de familie
foarte mare. Avnd n vedere c ducele de Broglie ntrunea toate cerintele, se pare c el a fost preferatul.
Dar nu vreau s anticipez asupra evenimentelor, fiindc aceast cstorie a avut loc abia n anul urmtor.
Ura pe care i-o purta lui Bonaparte, fcuse din doamna de Stae'l o regalist nfocat. Cu cteva zile
nainte de a pleca la Torino, ne-am dus s ne lum rmas-bun de la ea. Un tnr, sprijinit de un fotoliu,
tuna si fulgera ntr-un mod att de ostil mpotriva regalittii, se arta a fi un bonapartist att de nfocat,

nct doamna de Stae'l, dup ce a ncercat n zadar s ia n glum elocinta lui plin de ur, s-a vzut
obligat, n ciuda tolerantei sale obisnuite, s-1 roage s nceteze. Nefericitul era La Bedoyere. Dup
cteva sptmni, convins de familia sotiei sale, a consimtit s fie numit colonel n slujba lui Ludovic al
XVIII-lea; dar cu putin nainte de sfrsitul anului, a pltit cu viata trdarea fat de Napoleon.
ntre timp, Monsieur s-a mbolnvit grav si starea snttii sale i-a nelinistit pe toti regalistii. n sfrsit, sa fcut bine, dar vai! nici spre fericirea lui si nici a noastr-Convalescenta si-a petrecut-o la Saint-Cloud.
Noi ne-am dus
296
s-l vedem pe Chtenay; a fost gratios, ca de obicei, si cu chef ^e vorb. Ne-a artat cu o mare
satisfactie, minuntiile de la Saint-Cloud. Spunea, rznd, c nu-1 mai acuza pe Bonaparte c lsase
mobilierul s se deterioreze, ndelunga privatiune de acele minuntii fr pereche l fcea probabil,
acum, s le aprecieze si mai mult.
Tot la Saint-Cloud 1-am ntlnit si pe cavalerul de puysegur. l lsasem la Londra, cu ctiva ani mai
nainte, ca pe cel mai amabil, mai agreabil si mai sociabil dintre oameni. Eram foarte buni prieteni. Mam bucurat grozav s-1 revd. Par, din pcate, am regsit un personaj rece, artgos, nepoliticos, tcut, n
sfrsit, un alt om, nct n-am mai nteles nimic. M-am retras, stingherit de graba cu care-1
ntmpinasem. Am aflat, dup cteva zile c, n afar de anglomania lui, care-1 fcea s-i fie sil de tot
ce era francez, era dominat de sentimentul c mbtrnise, si pierduse toti dintii si, pn atunci, se
strduise zadarnic s si-i nlocuias. Un medic mai dibaci izbuti s-i pun dintii si s-1 fac un pic mai
sociabil. Dar nu-si mai recapt niciodat spiritul de odinioar; era vesnic posomort si bombnea
ntruna. N-a venit pe la noi, dar 1-am vzut de cteva ori la unchiul meu Edouard Dillon.
ntr-o zi, dup ce lordul Westmeath - care se ocupa de agricultur - fcuse o vizit la Saint-Germain, ne
ntreb cu ce se hrneau animalele din jurul Parisului. Fiindc psunea i se pruse foarte srac. Ne-am
strduit s-i explicm cum c n alte locuri psunea era mult mai bogat, dar cavalerul de Puysegur ne-o
tie scurt:
-Aveti dreptate, milord, la noi nu exist psuni, oribilele noastre vaci nu mnnc dect scaieti de prin
santuri; si de a"fel nici n-ai putea s descoperi psunile n Franta, pentru c Iarba nu e verde.
- Cum adic nu e verde? Dar ce culoare are?
- E cafenie.
- Cnd e ars de soare. ~ Nu, ntotdeauna.
Nu m-am putut abtine s nu rd si am spus:
297
- Iat o informatie ciudat dat de un francez urm-strin.
Cavalerul replic cu acreal:
- Doamn, eu nu sunt francez!
Cavalerul de Puysegur a fost omul pe care 1-am vzut cel mai afectat si mai abtut pentru c-si pierduse
frumusetea de odinioar. Au fost acuzate femeile de aceast nefericire Dar, dup cte stiu eu, nici una nu
1-a adus n starea asta Devenise absolut insuportabil, si tinerii - care auziser ludndu-i-se calittile,
spiritul si gratia - cutau n zadar unele urme din aceste presupuse nsusiri. Grosolnia sa devenise
extrem; ar fi vrut s acapareze toate favorurile, s fie pe placul lui Monsieur care s-i suporte toanele n
amintirea trecutului.
(Not. Multi ani mai trziu, dincolo de epoca n care cred c voi ncheia aceste Memorii, n aprilie 1832,
n timpul celei mai crncene epidemii de holer, m-am dus ntr-o dimineat la ducesa de Laval; ducele
de Luxembourg, fratele ei, si ducele de Duras se aflau si ei acolo. De fapt, venisem s aflu din gura
baronului Pasquier - care fusese de fat - cum murise domnul Cuvier1, victima flagelului ce decima
capitala. Dduse dovad, n acea clip suprem, de toat mretia distinctiei sale intelectuale si de o fort
sufleteasc rar ntlnit, pn n ultima sa clip. Cel care-mi istorisea aceste lucruri era profund
emotionat si izbutise s m impresioneze si pe mine. M-am dus apoi la duces, profund emotionat si
am nceput s-i povestesc si ei ce auzisem. Cei doi duci ascultau nepstori, n sfrsit, domnul de
Luxembourg, aplecndu-se ctre domnul de Duras l ntreb n soapt:

- Dar cine a fost Cuvier sta, frate?


- Cred c era unul dintre grdinarii regelui! rspunse cellalt.
1 Georges Cuvier (1769 -- 1832), zoolog si paleontolog francez, creatorul anatomici comparate si al
paleontologici. Aplicnd principiile sale stiintifice s-a putut determina, dup oase, speciile animalelor
disprute. A fost unul dintre mar savanti ai Frantei secolului trecut.
t...
298
Ilustrul Cuvier, unul dintre grdinarii regelui! Vai, vai!
am z's 'n smea mea> probabil c asemenea gnduri trec si
mintea cpitanilor de gard, a gentilomilor, a intimilor P elui Frantei! Europa ne invidia c-1 aveam
pe marele Cuvier,
reg' '
n Curtea din Tuileries nici mcar nu se stia c exist!")
La putin vreme dup asta am vzut sosind la Paris un fflare numr de englezoaice. Am mai spus ct de
ciudate reau rochiile lor; dar am fost si mai mirat s vd c si le Castreaz. Cei zece ani care trecuser,
fr nici un fel de legturi cu cei de pe continent, le determinaser s se inspire din moda care se purta n
colonii. Ele aduser, n climatul nostru, manierele abandonate si obiceiurile de la tropice, ntre altele,
acele mari divane ptrate, pe care mai curnd te culcai dect stteai si unde femeile si brbatii se
ntindeau pe ele, de-a valma. Doamnele de neam mare pstraser o anumit urbanitate a moravurilor
franceze. Or, cum ele nu mai avuseser de mult vreme originalul sub ochi, creaser un tip ciudat de
femeie, care ne mira peste msur. Nimic nu e mai departe de adevr dect ideea adoptat de majoritatea
scriitorilor englezi despre femeile franceze. Ele discut, n general, cu usurint, dar n nici o tar tinuta
nu e mai demn si mai sever; chiar si nainte de Revolutie cnd moravurile erau mai putin rigide,
formele exterioare erau parc si mai riguroase. E un lucru obisnuit s vezi la noi femei care trec drept
usoare, pstrnd n lume un ton de o decent uimitoare. Englezoaicele, dimpotriv, si dau n permanent
poalele peste cap. mi amintesc c am vzut n salonul domnului de Talleyrand - unde toate femeile,
dup uzanta saloanelor Ministeriale de atunci, sedeau n fotoliile nsirate de-a lungul Peretilor - o micut
doamn Arbuthnot, tnr si frumoas toc, care-si afisa, fr jen, pretentiile la inima ducelui de ,
prsind cercul doamnelor si vrndu-se ntr-un de brbati, sprijinindu-se de o consol mic, apoi foarte
comod pe ea si lsndu-si picioarele s-i picioare pe care fustele foarte scurte nu i le acopereau 'ICl
mcar pn la genunchi.
299
n curnd, o ntreag colonie de doamne engleze se ambitiona s ne arate c comportarea tinerei doamne
Arbuthnot nu-i era exclusiv rezervat.
O vedeam adesea, fr prea mare plcere, pe doamna de Nesselrode. Era destul de isteat, dar i plcea
grozav s-si tin brbatul sub papuc. Era geloas pe oricine ar fi putut avea
0 ct de mic influent asupra lui, asa c v nchipuiti c m onora cu o doz destul de mare de ur.
Printesa Zenaida Wolkonski vdea un alt gen de gelozie specific oriental: nu ngduia sotului ei s se
uite la nici o femeie. De ndat ce-a ajuns la Paris, 1-a pus sub cheie. Cu cteva luni mai nainte, ntr-un
acces de gelozie frenetic, si-a muscat att de tare buza, nct aproape c si-a rupt-o. Cicatricea era nc
proaspt si duna destul de mult frumusetii sale, care era ntr-adevr demn de invidiat. Nu stiu prin ce
minune, eram singura femeie n care avea ncredere, ngduindu-i bietului Nikita s vin la noi. Mai
trziu, ntreaga Europ a vuit de certurile si de nebuniile acestei perechi extravagante.
Fratele meu ncepea a se simti destul de prost c n-avea nici o slujb si regreta enorm c cedase la
instigrile celor din jur. Mama era cu att mai mhnit cu ct se simtea vinovat c nu-1 lsase s-si ia o
slujb. Asa c se hotr s-i cear o audient ducesei de Angouleme. Printesa fu bun si drgut cu ea, sii vorbi despre tatl su, lucru destul de rar, apoi despre sotul su, ceea ce era un lucru si mai rar. Regreta
c extrema lui timiditate l fcea s fie stngaci si-1 mpiedica s
1 se aprecieze meritele care erau reale si care, cu timpul, socotea ea c vor iesi totusi la iveal.

n ncheiere, i fgdui s se ocupe de soarta fratelui meu si, ntr-adevr, dup cteva zile, acesta primi
un brevet de sef de escadron. Era un abuz, si nc unul din acelea care au ndeprtat armata si au iritat
tara. Dar acest abuz devenise att de general printre oamenii alturi de care triam, nct ar f' fost de-a
dreptul caraghios s se arate fr epoletii pe care n-avea nici un drept s-i poarte.
Tata se simti att de jignit de o asemenea idee, nct nici nu voi s aud de ea, darmite s se duc s
pun o vorb bun
300
ntru fiul su! Mama, n schimb, nu-si fcu probleme. Asa c fratele meu fu ncntat de gradul pe care-1
obtinuse, iar eu si aj ncntat s-1 vd pe el ncntat.
Sila Madamei de a vorbi despre printii si mi aduce minte de o ntmplare destul de ciudat. Contesa
de Chtenay ,. se _ pe vremuri - adus deseori de mama ei, contesa de Guiche. la Madame, cnd
amndou erau nc fetite. Madame "si arninti de acest lucru si o trat pe contes cu mult bunvoint,
pn ntr-o zi, cnd o ntreb:
- Spune-mi tatl dumitale a murit de tnr?
- Da, doamn.
- i cum a murit?
Doamna de Chtenay sovi o clip, apoi rspunse:
- Vai, doamn, a pierit pe esafod n timpul Teroarei. Madame se ddu un pas ndrt, ca si cum ar fi
clcat
pe ceva alunecos. Dup o clip, o concedie pe doamna de Chtenay. ncepnd din acea zi, nu numai c
nu-i mai art nici un fel de bunvoint, dar o trat cum nu se poate mai prost, evitnd s-i mai
vorbeasc ori de cte ori era obligat s-o ntlneasc. Nu ncerc s-mi explic sentimentul care o fcea s
se comporte astfel, fiindc mi-e cu neputint. M mrginesc doar s fiu o ct mai fidel naratoare.
Capitolul .VIII
Ducesa-vduv de Orleans. - Domnul de Follemont. - Ducele de Orleans. - Mademoiselle. - Ducesa de
Orleans. - Domnul de Talleyrand pleac la Congresul de la Viena. - Doamna de Talleyrand. - Printesa de
Carignan. - Cei doi printi de Carignan.
Imediat dup Restauratie, ducesa-vduv de Orleans1
Prsi Barcelona si se stabili la Paris, i primi pe printii mei
u aceeasi bunvoint si familiaritate de odinioar. Ne duceam
estul de des la ea; vrsta ei o punea la adpost de orice
Louise-Marie-Adelaide de Bourbon (1753 - 1821), fiica ducelui de rc- Se mritase n 1769, cu
Louis-Philippc-Joscph de Orleans, pe atunci duce
301
jsa
scandal pe care cei din jurul ei ar fi putut s-1 iste. Fiindc era total subjugat de un anume Rozet, vechi
conventional, cruia ea credea c-i datora viata si care o nsotise n Spania. El j exploata recunostinta, n
toate felurile si, sub numele de Follemont- pe care si-1 luase ntre timp -, devenise stpnul ca s nu zic
brbatul ei. Mai trziu, am vzut ns aprnd si o doamn de Follemont - o btrnic simpatic si
scund care-i era nevast de treizeci de ani.
Orice-ar fi fost, printesa era complet sub tutela lui N-avea alte dorinte dect ale sale si-1 coplesea cu
atentii exagerate pn la ridicol. El era excesiv de mnccios si, ia mas, ea fcea tot posibilul s-i
parvin vreun cap de crap sau vreo coad de stiuc. i turna cu mna ei cafeaua, si-o turna si pe a ei, apoi
se preocupa s-1 aseze n coltisorul cel mai ferit de curent, care era locul preferat al domnului de
Follemont" cum spunea ea, oblignd pe oricine s-ar fi asezat acolo s se scoale si s-i cedeze locul, n
sfrsit, nu se sfia s uzeze de drepturile ei de printes pentru a-si mpinge atentiile pn la rizibil.
Istorisind, cui sttea s-o asculte, de zece ori pe zi, cum i salvase domnul de Follemont viata, pe vremuri,
se constat de ctre persoanele ce se aflaser pe atunci n Franta, c lucrurile erau departe de adevr, dar
biata printes era convins de veridicitatea lor.

Toti cei care alctuiau casa printesei erau obligati s se plece n fata suprematiei domnului de Follemont
brfmdu-1 ns fr mil, cu att mai mult cu ct cheltuind bani cu ghiotura, tinea casa pe picior mare,
dar nu era n stare s dea o mas ca lumea. Nu cred c-o fura pe doamna de Orleans. Ii administra prost
averea pentru c habar n-avea de un asemenea lucru. A murit srac lipit. Vduva lui a fost nevoit s
cear o biat pensie domnului duce de Orleans, care i-a acordat-o, dup moartea mamei sale.
Se ntelege de la sine c felul de viat al doamnei printese de Orleans nu era menit s-i atrag oaspeti. El
er^ penibil chiar si pentru persoanele care o iubeau din toata inima att pe printes, ct si casa ei. Printii
mei se numra^ printre acestia din urm. Tata continu s se duc o
302
at de vreme, dar ncet, ncet, nu mai fur primiti dect icii domnului de Follemont. Orict de mult am fi
iubit-o 3 pe printes, nu puteam totusi accepta s fim primiti f oreun cu amicii unui ntretinut
oarecare. 1
ntre timp, i-am fost prezentat doamnei ducese de urbon'. N-as sti sa spun de ce, dup
aceast vizit, nu m-am ^s niciodat la ea. Lucrul e cu att mai putin explicabil ct ducesa primea
zilnic si avea o cas foarte plcut.
Cam tot pe atunci, ducele de Orleans se repezi pn la Paris ca s se mpace cu mama sa. Prezenta
domnului de p0lleniont dusese la ruptura total dintre mam si copiii ei. l vizit si Pe rege, ddu porunci
s se aranjeze Palatul Regal, de nelocuit n acea epoc, reintr n posesia bunurilor sale, dup care se
rentoarse n Sicilia, unde-si lsase familia alctuit din doamna duces de Orleans, sotia sa, din
Mademoiselle2 si din alti trei copii: ducele de Chartres si printesele Louise si Mrie. Doamna duces de
Orleans era pe atunci nsrcinat cu viitorul duce de Nemours.
Cu zece ani mai nainte, lsasem n Anglia trei printi de Orleans: acum nu mai rmsese dect unul.
Nscut nainte ca viata - mai mult dect liber - dus de tatl lor s-i fi stricat sngele, biatul cel mare
era cel mai robust. Domnul conte de Beaujolais, adugnd exceselor paterne, excesele propriei sale
tineretii, muri primul. Cei doi frati ai si l ngrijir cu mult dragoste si-1 duser la Malta, doar, doar l
vor putea salva. Domnul duce de Orleans era sortit unei dureri si mai cumplite, cci fratele su cel mai
drag, la care tinea mai mult dect la propria lui persoan, ducele de Montpensier, tot att de bun, de
amabil, de gratios pe ct era de distins, muri de o boal ciudat, care se pare c se datora unui cusur pe
care-1 avea angele su. Domnul de Montjoie, cel mai fidel prieten al r trei printi, amicul nedesprtit n
toate vicisitudinile vietii
J0sc h ' Lo<t<se-Marie-Therese-Bathilde de Orleans (1750 - 1822), sora lui Philippc-dc gn , . 'la
ultimului print de Condc, mort la Saint-Lcu, n 1830, si mama ducelui
gtllcn mpuscat de Vinccnnes, n 1804.
<ic doa " Aclcla'lle-Eugenic;-Louise de Orleans (1777 - 1848), cunoscut sub numele na Adelai'dc" pe
care si 1-a luat dup revolutia din 1830.
303
lor aventuroase, fu ucis n lupta de la Friedland. S-a constatat c ghiuleaua care 1-a fcut praf fusese
trimis de bateria comandat de fratele su, ofiter de artilerie n corpul <je armat bavarez. Asemenea
ntmplri erau la ordinea zjie; att n familiile germane si elvetiene, ct si n cele franceze' Lumea se
obisnuise s vad fratii slujind n diverse ostiri si ja un moment dat trezindu-se fat n fat si trebuind s
Uipte unul cu cellalt.
Mademoiselle1 prsise Franta mpreun cu doamna de Genlis si se refugiase ntr-o mnstire.
Dup catastrofa mortii tatlui ei, mama sa aflndu-se n nchisoare, familia o ceru pe tnra printes. Ea
fu luat cu de-a sila doamnei de Genlis si ncredintat surorii bunicii sale, printesa de Conti. Aceasta, o
femeie plin de spirit, o aprecia, o iubea, dar nu avu curajul s-o protejeze suficient pentru a evita
persecutiile pe care le avu de ndurat n timpul Emigratiei. Cci voiau s-i smulg cu forta, sub forma
unei scrisori adresate regelui, renegarea tatlui ei si dezavuarea fratilor si. V puteti da seama dup
aceast lupt, care a durat trei ani de zile - cci a nceput nc din primii ani de tinerete ai Mademoisellei
- ce fel de fire avea aceast fat, ce calitti cu totul deosebite si ct amrciune trebuie s fi strns n
sufletul ei, n toat acea perioad! i-a urmat mtusa btrn n Ungaria, si o vreme a si locuit acolo.
Scpat din nchisorile Parisului, doamna duces de Orleans s-a stabilit la Barcelona. Dar n-a fcut nici

un demers ca s-si ia fata la ea. Dup moartea printesei de Conti, a fost totusi obligat s-o primeasc n
casa ei. Aici Mademoiselle suferi atta din pricina domnului de Follemont, nct nu mai avu ncotro si se
plnse fratilor ei. Acestia se duser imediat dup ea, la Barcelona, si i-o ddur ca doamn de companie
pe contesa
1 Nscut la Crcst de Saint-Aubin n 1746, Mademoiselle, era nepoata doamnei de Montcsson, sotia
morganatic a ducelui de Oricans, tatl lui PhilipP0" Joseph. Cstoria secret avusese loc n 1773.
Printul era vduv dup Louis Henricttc de Bourbon-Conti, moart n 1759. Ducele de Chartres, fiul
su:v ncredintat doamnei de Genlis educatia copiilor si, printi si printese dcopo"1 (n. ed.fr.).
304
de Montjoie care nu avea voie s-o lase singur nici
-car o cll?-1113 Tot n acea epoc, ncepur tratativele pentru cstoria
lui de Orleans cu printesa Amelie a Neapolelui. La
pUt, aceast printes fusese sortit ducelui de Berry.
'n scoria era ct pe ce s se ncheie la Viena, n timpul sederii
Io a reginei Neapolelui si a fiicei sale. Dar ducele de Berry
aC oe atunci ndrgostit de una dintre domnisoarele de
"K ntboissier - si ngdui cteva glume nelalocul lor pe
ama fizicului tinerei printese. Aceste glume ajunser la
echile reginei, care-i scrise o scrisoare plin de demnitate si
totodat plin de noblete sufleteasc prin care-1 anunta c-si
etrgea cuvntul si c-1 dezlega de angajamentul pe care si-1
luase de a se nsura cu fata ei. Regina i-a trimis si mamei o
copie dup scrisoare, pe care am citit-o de cteva ori,
Nu am nici un amnunt n legtur cu ceea ce s-a petrecut n Sicilia dup nsurtoarea ducelui de
Orleans. tiu doar c mama a asistat la aceast cstorie si c domnul de Follemont a fcut tot ce-a putut
ca s-o determine pe amanta lui s se certe cu toat familia, c a reusit si c dup asta ea s-a ntors cu
iubitul ei la Barcelona.
Apoi au urmat o serie de certuri ntre englezii de la
Curte. Sicilienii le tinur parte. Regina fu nemultumit de
ginerele ei. El trebui s prseasc Palatul si s se retrag Ia
tar mpreun cu familia sa. Dar imediat dup asta, englezii
bnuir c regina ducea tratative cu Napoleon pentru a-i
extermina de pe insul si a rennoi acele sngeroase vecernii
siciliene. Nu stiu ct ncredere trebuie acordat unei
asemenea acuzatii, dar ea a servit ca pretext pentru a o
expulza pe regin din Sicilia. Regina si-a fcut planul s se
, ca 'a Viena, prin Constantinopole, dar a murit pe drum,
mte de a ajunge acolo. Vestea a sosit chiar n clipa n care
UCele de Orleans si instala familia n Palatul Regal.
rej Doamna duces de Orleans, vrnd s pstreze amintirea
'ne"/ r noastre din copilrie, m primi cu atta bunvoint
eirmoi afectiunea pe care i-o purtam si care, dup aceea,
305
a crescut zi de zi, cnd am vzut c-si pstrase nentinate toate virtutile si toate gratiile.
Doamna duces de Orleans nu era frumoas; ba as putea spune c era mai curnd urt, cci era nalt,
slab, cu fata rosie, cu ochii mici si cu dintii nclecati. Avea ns un gt lung, un cap bine proportional
si un aer foarte distins, i sttea foarte bine cu diadem, era plin de gratie si de demnitate; si apoi, din
ochii ei mici, emana o privire att de blnd si de nobil, att de deosebit, de nuantat, de bun, de
ncurajatoare si de plin de recunostint, nct orice sacrificiu as fi fcut pentru ea, mi se prea pltit cu

vrf si ndesat. Sunt convins si acum c o mare parte din fascinatia pe care o emana, pn si asupra
persoanelor celor mai ostile, se datora acestei priviri
A fost bine primit de Curtea de la Tuileries, dar nu si ducele de Orleans. Mademoiselle, sora ducelui, a
fost primit cu rceal de gheat. Totusi, nimeni n-avea ce-i reprosa-doamna duces de Angouleme nu-si
putea ascunde ns sila pe care o simtea att pentru frate, ct si pentru sor.
Am auzit povestindu-i-se unchiului meu, Edouard Dillon, care se afla la Hartwell, cum decursese prima
vizit pe care ducele de Orleans i-o fcuse Madamei. Dup discutii ndelungate, Madame a acceptat, n
sfrsit, s-1 primeasc. Ducele a venit ntr-o duminic dimineat, dup ce-a iesit de la slujb. Madame a
dat nas n nas cu el, n timp ce trecea prin vestibul. Cnd 1-a vzut, s-a fcut alb ca ceara, picioarele i sau muiat, cuvintele i-au murit pe buze. El s-a repezit spre ea s-o sustin, dar ea 1-a respins cu brutalitate.
Se simtea att de ru, nct a trebuit s se aseze pe un scaun. Cei din jur se nghesuir n jurul ei, apoi o
conduser n apartamentul su.
Ducele de Orleans, profund jignit, suprat, ncurcat, rmase singur cu unchiul meu. Cum nu avea nimic
de ascuns, i vorbi plin de amrciune de scena cu pricina si-si mrturisi dorinta de a pleca ct mai
repede. Edouard i arata inconvenientul unui asemenea scandal si se oferi s se duc l rege si s-i spun
ce era de spus. Regele, care se afla mpreufl3 cu nepoata sa, i spuse printului c probabil Madame s
simtise ntr-adevr ru, c acum era ceva mai bine, dar ca
306
nutea veni la mas. Dup cteva minute, l primi pe ducele
V3 Orleans n cabinetul su. Nu stiu ce s-a petrecut ntre ei.
A dame vem totui la mas, fu destul de bine dispus si chiar
uj cu ducele de Orleans despre palpitatiile", pe care,
\.-nurile, le avea uneori. Printul fu pe deplin satisfcut, dar
C ediat dup-mas se urc n trsur si plec. Astfel de scene
urme care nu se uit nici dintr-o parte, nici dintr-alta. Sila
rtis a Madamei pentru ducele de Orleans sczu cu timpul,
, ' ea nu si-o mai putu nvinge, nici ascunde pe cea pe care-o
'mtea fata de Mademoiselle. In schimb, se stabili o prietenie
incer si reciproc ntre ea si ducesa de Orleans, creia
Madame i spunea, n mod obisnuit, adevrata mea
verisoar"1.
Cel mai amuzant era ns salonul domnului de Talleyrand. Desi nu se deschidea dect dup miezul
noptii, era ntotdeauna tixit de strini, ca si cum ntreaga Europ si-ar fi dat ntlnire acolo, n ciuda
etichetei, puteai ntotdeauna petrece cteva momente amuzante sau mcar interesante de privit.
Doamna de Talleyrand, asezat n fundul celor dou rnduri de fotolii, fcea, calm, onorurile casei.
Rmsitele unei frumuseti odinioar uluitoare confereau suficientei sale o oarecare demnitate.
Nu m pot abtine s nu istorisesc o ntmplare destul de decoltat, dar care o zugrveste exact pe
curtezana devenit, cu timpul, o att de mare doamn.
Unchiul meu, Edouard Dillon, avusese pe vremuri mari
succese la femei. Doamna de Talleyrand, pe atunci doamna
Grant, pusese ochii pe el. Dar unchiul, ocupat cu alte persoane,
nu-i ddea nici cea mai mic atentie. Ruptura unei legturi la
care tinea l determin s plece din Paris si s ntreprind o
cltorie n Levant. Pe atunci, o asemenea cltorie era un
"evrat eveniment, si chiar numai intentia de a pleca ntr,colo strnea curiozitate. Doamna Grant si spori avansurile.
sfrsit, n ajunul plecrii sale, Edouard consimti s vin s
nanance la ea, dup ce va iesi de la Oper.
'""PrSt
au 'ntr"adcvr vcrisoarc primare prin mamele lor care erau fetele Cs Maria-Tereza a
Austriei.

307
Intr ntr-un apartament ncnttor, unde gsi o mas pus pentru dou persoane, cu toate dichisurile.
Doamna Gram avea cel mai frumos pr din lume. Edouard i-1 admir. Ea \\ asigur c nu vzuse nc
nimic. Trecu alturi, n cabinetul de toalet, si se ntoarse cu pletele desfcute, care o nvluiau din cap
pn n picioare ntocmai ca o mantie de mtase. Numai c sub acea mantie nu se mai afla nimic altceva
dect Eva Eva de pe vremea cnd nu se inventase nici mcar frunza de* vit. Supeul se isprvi n acest
costum primitiv. Edouard pleca a doua zi n Egipt. Asta se petrecea n 1787. n 1814, acelasi Edouard,
revenind din emigratie, se afla n trsur cu mine; rie duceam la printesa de Talleyrand unde urma s-1
prezint.
- Exist un contrast att de plcut, mi spuse el, ntre aceast vizit si cea pe care am fcut-o odinioar
doamnei de Talleyrand nct nu pot rezista s nu-ti povestesc singura si ultima mea ntlnire cu ea!
i-mi istorisi ceea ce v-am spus mai nainte. Eram amndoi amuzati si curiosi s vedem cum va reactiona
doamna n fata lui. l primi ct se poate de simplu. Dar, dup cteva minute, ncepu a-mi examina
coafura, a-mi luda prul, a-i socoti lungimea, apoi ntorcndu-se brusc ctre unchiul meu, spuse:
- Domnule Dillon, nu-i asa c si dumitale ti plac pletele frumoase?
Noroc c privirile nu ni s-au ntlnit, cci ne-ar fi fost cu neputint s nu izbucnim n rs.
Din pcate, doamna de Talleyrand nu-si pstra naivittile numai pentru ea, ci i le mprtsea si
brbatului ei. Nu uita niciodat s-i aduc aminte c cutare persoan (de pild, un alt unchi al meu,
Arthur Dillon) fusese unul dintre camarazii si de seminar. Domnul de Talleyrand rspundea cu un cairo
imperturbabil la toate prostiile ei, desi sunt convins c se mira adesea cum de se putuse nsura cu o
astfel de femeieM aflam la domnul de Talleyrand n ziua cnd aces
urma s plece la Viena, mpreun cu nepoata sa, co
flte
Edmond de Perigord. Ca s nu afle sotia lui, si ntlnire cu nepoat-sa ntr-o cas din mprejurimile
ddu . isu
308
l
rjn indiscret i spuse doamnei de Talleyrand cu cine plecase hrbatul ei la Viena. Presimtirile n-o
nselaser; din ziua aceea u_l mai vzu pe domnul de Talleyrand, iar n curnd fu izgonit si din cas.
Domnul de Blacas si redubl atentiile fat de tatl meu, Hup plecarea lui Talleyrand, desi acestuia nu-i
convenea ctusi de putin s se vre n cabala care ncepuse a se tese sub
ochii lui.
O vedeam adesea, de un numr considerabil de ani, pe nrintesa de Carignan1, nepoata regelui de Saxa.
Se mritase la nceputul Revolutiei, cu printul de Carignan2, pe atunci ndeprat de Coroan, dar print
de snge recunoscut. Ea adoptase ideile revolutionare si-1 trse si pe brbatul ei dup ea mai ales c
acesta era cam srac cu duhul. Rmsese vduv si ruinat, cu doi copii, si fcuse rnd pe rnd
reclamatii n antecamerele Directoratului, ale Consulatului si ale Imperiului.
mpratului i conveni s-o primeasc; ea si relu titlul de printes si mprti bunurile nevndute ale
familiei de Carignan ntre fiul ei si fiul contelui de Villefranche3, unchiul rposatului print de Carignan,
fiu pe care acesta l avusese dintr-o cstorie contractat n Franta, cu o domnisoar Magon, fiica unui
armator din Saint-Malo.
Vduva de Carignan, saxon, se recstorise la rndu-i, n tain, cu domnul de Montleard, cu care avea
mai multi copii pe care-i ascundea, cu aceeasi grij ca si sarcinile sale. O tinea sus si tare c n-avea dect
doi copii cu fostul print de Carignan. Cel mare era, n 1812, o fat4 frumoas de
' Charlotte-Albertine de Saxe-Courlande, fiica lui Charlcs-Christian-Joscph, pnnt de Saxc si de
Courlande (l 779 - 1861).
- Charles-Emmanuel-Ferdinancl (1770 - 1800).

des 3 Eugene-Marie-Louis de Carignan (Villefranche) (1753 - 1785); fiul su, dom^ CarC Vrba aici>
cra JosePh> cavalcr dc Savoia (1783 - 1825) nsurat cu Print j c'e La Vouguyon. Din aceast cstorie sa nscut un fiu, recunoscut ca
c Savoia-Carignan, n 1834, si o fiic mritat cu contele de Syracusc. Chari
oanilla de Boignc se
nseal: copilul cel marc nu este o fat, ci un biat: Moarc;
' (1789 ~ 1849)' Cu cl nccPc dc faP(>
dinastia dc Savoia-Carignan. Vict0r p Prto, n Spania, n iulie 1849, dup ce a abdicat n favoarea
fiului su
Amarnici al II-lea, la 23 aprilie 1848.
309
4
cincisprezece ani1, foarte simpl, foarte natural, foarte bun si cuminte. Biatul, a crui copilrie fusese
neglijat pn la prsire, dup ce btuse mahalalele Parisului mpreun cu toate puslamalele, fusese
internat, de cteva luni, ntr-un pension din Geneva, de unde regele Sardiniei l ceruse ca s-1 instaleze
la Torino. Cu timpul deveni un personaj important Regele neavnd dect fete si fratele su neavnd
copii, printul de Carignan se trezi mostenitorul prezumtiv al Coroanei.
Ducelui de Modena, fratele reginei Sardiniei, nsurat cu fata ei mai mare, i se pru cam ciudat s vad
schimbndu-se asa, deodat, ordinea succesiunii. Austria i sprijini pretentiile; opiniile revolutionare ale
printilor si conduita doamnei de Carignan se dovedir a-i fi potrivnice tnrului Carignan; numai c
tnrul se trgea din casa de Savoia, si sta era cel mai puternic argument n ochii regelui. A-1
recunoaste si a-1 proclama mostenitorul tronului era una dintre afacerile cele mai importante dintre toate
misiunile ncredintate tatei: Franta avea cel mai mare interes ca Austria s nu ajute Piemontul si nici
statele pe care le guverna ea n Italia.
Printesa de Carignan dorea s obtin permisiunea de a se duce la Torino, mpreun cu fiica ei.
Consimtir s-o primeasc si chiar s-o adposteasc pe tnra printes, dar toate portile fur nchise
mamei. De ndat ce printesa afl de numirea tatei ca ambasador la Torino, ea nu mai plec de la noi,
avnd n fiece or cte un nou motiv de adus la cunostint pentru a-1 determina pe noul ambasador s
medieze n favoarea ei. Ambasadorul era ct se poate de dispus s se ocupe foarte serios de situatia
fiului, dar nicidecum si de a mamei, a crei prezent la Torino ar fi constituit o continua ncurctur
pentru fiul ei si mai ales pentru Franta, care se declarase de partea lui.
Cellalt Carignan (Villefranche) se nsurase cu domnisoara de La Vauguyon, si aceast familie ncepu a
se agita si ea pentru a fi recunoscut de Curtea din Torino. Fceau caz de
1 Elisabeth-Frantoise, mritat cu arhiducele Remier de Austria, n 1820.
2 Marie-Terese-Josephine de Austria, sotia lui Victor-Emmanuel I, rege ntrc 1802 si 1821.
3-10
act al rposatului rege care, pe patul de moarte, U uiioscuse cstoria nepotrivit a contelui de
Villefranche.
Tata era mult prea ocupat ca s aib vreme s asculte este minutioase explicatii. Asa c trebuia s m
sacrific n f cui lui, presimtind astfel plictiseala si neplcerile ce m asteptau la Torino.
Am plecat la nceputul lunii octombrie.
PARTEA A CINCEA
1815
Capitolul I
ederea n Piemont. - Trecerea prin Lyon. - Marion. - Sosirea la Torino. - Dispozitiile regelui. Crmuirea sa. - Cabinetul de ornitologie. -Contele de Roburent. - Biglietto regio. - Societatea. - Lojile. Opera. -Moravurile. - Marchizul del Borgo.
Am socotit ntotdeauna c, pentru a-ti pstra demnitatea, ar trebui s te ndrepti ctre o afectiune
principal si perseverent, fiindc devotamentul este singurul lucru de seam din viata unei femei.
Nefiind, de fapt, nici sotie, nici mam, m-am druit n ntregime dragostei filiale. Cu toat sila fat de
slujba tatlui meu, pe care acesta si-o reluase, nu-mi amintesc s fi ezitat nici mcar o secund s nu plec

cu el, acolo unde fusese trimis, n pofida situatiei mele independente. Aceast amintire - chiar dup ceau trecut douzeci de ani - mi-e foarte drag.
Plecnd, ne-am oprit trei zile la Lyon. mi aduc aminte de un lucru care m-a impresionat, n timpul acelei
scurte sederi acolo. Camerista mea, care era lyonez, m-a rugat s-i dau cteva ceasuri libere ca s fac o
vizit unui prieten btrn al tatlui ei. A dou zi, n timp ce m mbrcam, cineva o strig. Chemase
ctiva negustori de stofe, pentru mine, asa c ntreb dac era vorba de ei. I se rspunse c nu, c era
vorba de o tranc fr un brat.
- O, strig ea, nu cumva o fi Marion? E o poveste fruj moas n legtur cu bratul ei, doamn. Mama nea obligat sa i-1 srutm cu respect!
312
Cum aceste fraze mi-au attat curiozitatea, am rugat-o -rni spun despre ce era vorba.
- Doamna stie, ncepu ea, c tata a fost librar si c vindea fnai ales crti bisericesti, fapt care-1 obliga s
fie n relatii cu
]eziastii. Dintre ei, cel care venea cel mai des pe la noi era domnul Roussel, preot n Veriat. Tata l vizita
si el, asa c erau foarte buni prieteni, n timpul Teroarei, amndoi au fost arestati aruncati n nchisoare.
Marion, sluga domnului Roussel, care-si iubea mult stpnul, si prsi sotul si veni s se stabileasc la
Lyon ca s fie ct mai aproape de el. Mama o primi la noi, cci eram la fel de nelinistiti si de nefericiti
ca si biata Marion, fiindc pe lng nenorocirea care ne coplesise, n-aveam nici ce mnca, pinea lipsind
cu desvrsire. Totusi, Marion izbutea s fac rost mai n fiece zi de cte un cosulet cu provizii pe care i1 trimitea stpnului ei. ntr-o dimineat, dup ce fu alungat cu brutalitate de ctre paznicii nchisorii,
tot insistnd s intre, unul dintre ei, enervat de perseverenta femeii, spuse c probabil ascundea ceva
mpotriva Republicii, n cosul acela, asa c se repezi s i-1 smulg din mn. Dar Marion, speriat de
gndul c stpnul ei va rmne flmnd, nu vru s-i dea cosul. Atunci unul din acei ostasi, probabil cel
mai crud dintre toti, strig:
- Ei bine, las c vedem noi imediat ce ai n cos!
i cu o lovitur de sabie i tie bratul cu care tinea cosul. Vznd isprava camaradului lor, toti ceilalti
izbucnir n hohote de rs. Srmana Marion, lsndu-si bucata de brat, pe caldarm, si leg ciotul
sngernd, cu sortul, si se ntoarse acas. Mama i ddu primele ajutoare, apoi chem imediat un medic
s-o ngrijeasc. Femeia ddu dovad de un curaj uluitor, i de ndat ce se simti mai bine fcu rost de un
alt cosulet umplu cu noi provizii. ~ Ce, faci, Marion?
~ Pi ce s fac, pregtesc masa stpnului. ~ Cred c n-ai de gnd s te duci din nou, acolo? Ei, c doar
nu-i chiar att de departe...
nici nu iesi bine pe us si se ntoarse ndrt.
313
pe
- Hei, Marion, degeaba, nc nu poti s te tii picioare, i spuse mama, ntinzndu-i un scaun.
- Ba da, doamn, pot merge, slav Domnului! Dar as vrea s-mi mai lungiti bandajul sta ca s nu
observe stpnul c-mi lipseste mna!
Miscat pn la lacrimi, mama o bandaj pe Marion cum putu mai bine, si-i prinse bratul ntr-o esarf.
Cnd si vzu stpnul, i spuse c avea un panaritiu la mn. Bietul abate nu afl dect trziu, dup ce
iesi din nchisoare, c Marion si pierduse bratul, din pricina lui.
Cred c v dati seama c am simtit imediat dorinta s-o vd si eu pe acea viteaz Marion. Am intrat n
odaia unde se afla, ncrcat cu ou proaspete, cu brnz si cu smntn pe care le adusese dragei sale
fetite", cum i spunea ea cameristei mele.
Era o tranc btrn, nalt, slab, zbrcit, ars de soare, dar nc dreapt si puternic. Am ntrebat-o
despre cele aflate de la camerista mea, exprimndu-mi admiratia. Contrariat de aceast admiratie,
ncerc ntruna s se scuze c fusese nevoit s-1 nsele pe domnul preot.
- Ei, adug ea, dac ati sti ct e de milos bietul de el! Tot timpul si face inim rea pentru altii! Pn la
urm stiti ce mi-a spus? C mi-ar fi interzis s mai vin dac ar fi aflat adevrul! Asa c am fcut foarte
bine c 1-am nselat! ncheie ea, izbucnind n rs.

Louise, camerista mea, spuse:


- Ei, doamn, dac ati vedea cum i tine Marion casa preotului si ce mncare i face... Ca, de pild, supa
aia pe care am mncat-o ieri...
Marion surse flatat, dar ridicndu-si brbia spuse:
- Ei, drace, nu e chiar asa! Nu mai sunt att de dibace ca pe vremuri, dar bietul meu stpn e bun ca
pinea lui Dumnezeu, cci nu zice niciodat nimic.
Am regretat c n-am apucat s-1 vd si pe domnul Roussel. Acel om milos, care inspira un asemenea
devotament, trebuia s fie interesant de cunoscut.
314
Am ajuns la Torino, n momentul n care societatea era
mplet dezorganizat. Regele1 nu venise de la Cagliari dect
bsedat de un singur gnd la care tinea cu ncptnarea unui
onil btrn: voia s restabileasc totul ca n Novant-ott. Acesta era felul su de a exprima, n patois"-u\
su
iernontez, anul 1798, an n care fusese expulzat din Statele sale, de ctre armatele franceze. De aici,
rezultar niste consecinte de-a dreptul rizibile: de pild, vechii si paji si luar serviciul alturi de cei
abia numiti, asa c unii aveau cincisprezece ani, altii, patruzeci. Totul era conform cu vechea epoc:
ofiterii, care ntre timp cptaser grade superioare, nu mai puteau rmne n armat, dect dac
acceptau s redevin cdeti. La fel se petreceau lucrurile n magistratur, n administratie etc. Era o
ncurctur de nu mai stiai pe ce lume te afli. Singura exceptie de la legea Novant-ott-ului - si aici regele
se artase foarte receptiv - era perceperea impozitelor care se triplaser dup ocupatia francezilor, dar
majestatea sa sard se mpca foarte bine cu aceast schimbare. Regele si adusese toti curtenii care-1
urmaser la Cagliari, n timpul emigratiei. Nici unul nu era n stare s-si ndeplineasc slujba nici mcar
o singur zi. Pe de alt parte, Napoleon culesese -dup obiceiul su - toat crema Piemontului, toti
oamenii cei mai capabili si mai distinsi, pe care-i folosise la Curtea lui, asa c cei rmasi erau incapabili
s-si slujeasc regele, ncurctura era mare. Pn la urm s-au dus s-1 caute pe contele de Valese - care
nu voise s se vre n nici un fel de afaceri si care, avnd din ce tri, se nchisese n castelul su din Vale
d'Aosta. Desi avea o multime de idei preconcepute, m comparatie cu cei sositi din Sardinia, era cel mai
luminat si mai descuiat om. Ba, pe deasupra, trebuia s-i mai si menajeze, si cred c nu de putine ori a
fost obligat s roseasc din pricina ignorantei lor. n dorinta sa de a reveni la acel ^ovant-ott, regele voia
s distrug tot ceea ce creaser
rncezii, ntre altele cteva colectii stiintifice deosebit de Pretioase. ntr-o zi, ctiva curteni l rugar s
crute colectia de
'821 - ' E vorba dc Yictor-Emmanuel I (1759 - 1824), care a domnit ntre 1802 si cand a abdicat n
favoarea fratelui su Carol-Felix.
315
ornitologie, pe care o vizitase n ajun si de care pruse ncntat; regele se mnie cumplit si spuse c toate
acele inovatii erau opera lui Satan. Nici unul din acele cabinete nu existau n Novant-ott, si lucrurile
mergeau mult mai bine De altfel, nici nu simtea nevoia s fie mai destept dect naintasii lui. Verva sa
odat epuizat, adug c nu va admite dect o singur exceptie: s crute psrile, i plceau, si porunci
ca supusii si s aib mare grij de ele. Partea sard din Consiliu fu de acord cu regele. Domnul de
Valese si domnul de Balbe1 tcur lsnd ochii n jos. Distrugerea cabinetului de ornitologie si pstrarea
celui de psri fu votat n majoritate. Aceste tmpenii, din care n-o amintesc dect pe asta, dar care se
repetau zilnic, fcur guvernul de rs, iar cnd am sosit noi la Torino, era complet desconsiderat. Mai
trziu, bonomia regelui i-a conferit un soi de popularitate, si nevoia 1-a silit, la rndul ei, s mai
tempereze dispozitiile absurde cu care fusese obisnuit la Cagliari. Trebui s apeleze la persoane al cror
merit era cunoscut si apreciat de toat tara, chiar dac nu petrecuser un sfert de veac de inactivitate.
Domnului de Valese i fu destul de greu s se acomodeze cu niste oameni cu care nu se mpcase
niciodat. Poate c se si temea c, dac ar fi trecut peste sila pe care i-o inspirau colegii si, nu va mai
descoperi - printre cei care-1 slujiser pe Napoleon - capacitti care s-i fie superioare. Dar cum era un

om de onoare si voia binele trii, l implor pe rege s ncredinteze slujbele importante persoanelor n
stare s le fac fat si, n fiece zi, aducea cte o ameliorare extravagantelor regale. Absenta reginei2,
rmas n Sardinia, l fcea pe rege mult mai accesibil sfaturilor ntelepte. Totusi, regina si trimisese un
emisar la Curte, pe un oarecare conte de Roburent, mare scutier si favorit, care se bucura de destul
greutate, cci el era reprezentantul emigratiei si al vechiului
1 Nscut n 1762, mort n 1837; ministru de interne si presedintele Acadcrmcl de tiinte din Torino.
- E vorba de Maria-Tereza-Jasefina de Austria, nscut n 1773, l'ica Ferdmand de Austria, fratele
mpratului losif al 11-lca si a Beatricci d'Estc, boga mostenitoare a Modcnei. Maria-Tcrcza a fost
bunica dinspre mam, a contesei Chambord.
316
im, cu exagerarea de rigoare a unui om mrginit si profund
\ jLrant. mi aduc aminte c, ntr-o zi, afindu-m la tatl
eu vem vor^a despre botezul matelotilor care trec pentru
inia oar Ecuatorul. Tata mrturisi c-1 primise si el.
nornnul de Roburent spuse surznd cu gratie:
- Excelenta voastr a trecut Ecuatorul? Asta nseamn ati fost ambasador la Constantinopole!
Pe atunci, n Piemont, justitia se folosea n egal msur, de trei coduri: vechiul cod civil, codul militar
si codul lui Napoleon. Celui care-i era favorabil prtii protejate de crmuire, i se mai aduga si un
Biglietto regio; dac aceast precautie era insuficient, un al doilea Biglietto regio cas judecata si, fr
a-1 mai trimite pe inculpat n fata altei Curti, decidea exact contrariul hotrrii care se dduse. Dar
trebuie s adaug c acest lucru nu li se ntmpla dect oamenilor care erau la mare cinste. De altfel, a
existat o ntmplare care a fcut mare zarv n timpul sederii noastre la Torino. Doi nobili piemon-tezi,
din provincie, avur un proces ce se judecase la Casai. Cel care pierduse sosi la Torino, se prezent
domnului de Roburent si-i art c judecata fusese nedreapt, avnd n vedere c era vr cu el. Domnul
de Roburent si ddu seama de toat puterea acestui argument si obtinu imediat un Biglietto regio, n
favoarea vrului su. Peste trei zile, sosi si cealalt parte, aducnd cu sine un act ce dovedea c si el era
vr cu domnul de Roburent si nc mult mai apropiat. Acesta, dup ce examina actul cu toat atentia, fu
de acord c svrsise o nedreptate, cobor la rege si-i ceru un al doilea Biglietto regio care ntrea prima
hotrre a Tribunalului. Toate astea se petrecur pe fat, fr nici un mister; cnd te aflai ntr-o situatie
oficial, ca a noastr, n-aveai altceva de fcut dect s rzi.
Intoleranta mergea att de departe, nct ambasada rantei deveni un loc de reprobare. Nu-i puteau ierta
regelui stru c dduse acea Cart, iar tatlui meu c-1 aproba si c jj clarna, sus si tare, c aceast
msur plin de ntelepciune
ise indispensabil poporului francez. Aceste doctrine
cu totul contrare spiritului guvernului sard care 317
neputndu-1 mpiedica pe ambasador s le rspndeasc -ddea de nteles piemontezilor c era mai bine
s se fac c nu le aud. Purii" erau prea putin dispusi s calce pe ambasad. Cei care, slujind n Franta,
aveau unele idei mai liberale, se temeau s nu se compromit, asa c nu prea primeam dect vizite de
ceremonie. De altfel, n-aveam mare lucru de regretat.
Societatea din Torino, ca de altfel cea din toate orasele Italiei, oferea prea putine mediocritti cinstite din
care este alctuit majoritatea societtii, n alte locuri. Ctiva savanti si oameni de o nalt distinctie, mai
numerosi poate dect n alte prti, duceau o viat retras, dedicat studiului si lucrurilor serioase. Dac
puteai ptrunde n acel mediu sau dac puteai convinge vreun astfel de om s vin la tine, era un
adevrat succes, avnd n vedere dificultatea unei asemenea ntreprinderi, n schimb, cei care ne clcau
pragul ca s nfulece si s danseze erau de o prostie si de o ignorant nemaintlnite. Se spunea c n
sudul Italiei oamenii ar fi isteti, n privinta inteligentei, Piemontul tinea de partea din nord, iar n privinta
educatiei, de partea din sud. ntr-un cuvnt, tara era prost mprtit. Climatul, mult mai rece dect iarna,
n Franta, era mult mai furtunos si mai nbusitor dect n restul Italiei, vara. Artele frumoase nc nu
trecuser Apeninii, ca s ajung pn la Torino. De altfel, cred c s-ar fi speriat de groaznicul jargon ce

se vorbea acolo. i si-ar fi dat imediat seama c nu-s n patria lor. n tot timpul sederii mele la Torino, am
auzit cu regularitate, n fiecare zi, discutndu-se - n cabinetul unde tatl meu primea oaspeti - despre o
problem pe care vreau s v-o prezint sub toate aspectele. Printul Borghese1, guvernatorul Piemontului
sub Napoleon, montase un candelabru n sala cea mare a teatrului. Era - trebuie s-o spun - o inovatie.
Printul se oferi s-1 druiasc, s-1 dea jos pe cheltuiala lui, s-1 vnd si ofere banii orasului; se oferi
s accepte orice i-ar fi regele etc. Cnd am prsit orasul, dup zece luni, nc nu
' Camilio Borghese (1775 - 1832), sotul Paulinei Bonaparte, sora Napoleon. Guvernator al Piemontului
ntre 1807 si V814.
''
318
hotrser ce puteau face cu candelabrul; asteptau sosirea i ca s hotrasc ea.
Distribuirea lojilor la teatru aduse, pentru o vreme, o recare preocupare la Curte. Eram att de putin
pregtit entru astfel de uzante, nct nu v spun cu ct mirare am flat c, n ajunul Carnavalului, regele
se dusese la teatru, . mpreun cu duhovnicul su, ca s hotrasc cui s acorde 1oiile- Oamenii cu
greutate" erau, fireste, cei mai bine tratati. Totusi, la prerea bun pe care-o aveau toti despre ei, trebuia
adugat si calitatea de mare senior pentru a avea zilnic o loj jnc dintre primele. Nobilimea de mijloc
era admis n lojile din rndul al doilea, iar mica nobilime si disput restul lojilor cu cei din Finante.
Totusi, pentru a avea o treime sau un sfert dintr-o loj, n rndul al treilea, ti trebuiau unele aliante
aristocratice. n vreme ce regele alctuia lista, numai bunul Dumnezeu stie cte intrigi se teseau si n cte
scandaluri era vrt bietul duhovnic! i asta, n fiece sear, timp de sase sptmni! Asa se explica furia
si ciuda unor persoane care triau, de douzeci de ani, pe picior de egalitate cu marea nobilime si care se
vedeau dintr-o dat aruncate ntr-o clas exclus de la distractiile Curtii. Mi s-a prut de asemenea ciudat
faptul c o fat de neam nobil, mritat cu un om de rnd (cei din Torino mai foloseau nc astfel de
cuvinte care la ei czuser n desuetudine), fusese mult mai bine tratat dect nevasta nu stiu crui nobil
care era o femeie de rnd. Presupun c legea era fcut n interesul fetelor de neam care, n Piemont, naveau nici un fel de avere. Cred acest lucru, cu att mai mult, cu ct am auzit spunndu-se, de pild,
despre o fat de mritat, c aducea ca zestre, printre altele, si o jumtate de loj la teatru!
Cnd lista - revzut, comentat, corectat - fu n sfrsit
'icheiat, se expedie fiecrei persoane cte o frumoas scrisoare
iicial, semnat de rege si sigilat cu pecetea lui, n care i se
uceau la cunostint c cutare loj, n ntregime sau numai n
P^rte, i fusese rezervat si c putea trimite dup cheie. Numai
Pentru a obtine acea cheie, trebuia s plteasc o sum att
Piprat cum nu plteai la nici un teatru din Europa, n
' erai obligat s-ti mobilezi loja, s-o mbraci n plusuri
319
si-n catifele, s-i pui draperii si scaune, cci dup ce tj nmna cheia, te trezeai ntr-o chichineat goal,
cu peret-afumati. Era si asta o afacere strasnic pentru tapiterul regeiu'| Aceste cheltuieli odat fcute,
trebuia s mai pltesti, la Us o sum mai modest, e adevrat, ca s poti fi lsat s ptrunz' n teatru, n
ciuda, sau poate tocmai din cauza acestor forma litti, deschiderea Operei a constituit unul dintre cele
ma: importante evenimente. Multimea ncepuse s se agite nc de dimineat, iar seara se strnsese att
de mult lume la us nct, cu toate prerogativele noastre de ambasadori, si eu si mama n-am crezut c
vom mai apuca s ne vedem, ntrege nuntru.
Sala era foarte frumoas, candelabrul, care rmsese provizoriu" acolo, lumina destul de bine sala, dar
adeptii vechiului regim bombnir c lumina lui ntuneca strlucirea Coroanei, adic loja regelui, care
era un fel de mic salon, aflat n fundul slii, mai sus dect restul lojilor si lat de vreo cinci picioare,
doldora de mtsuri si de catifele, sclipind de aurrii si luminat de zeci de lumnri, nainte de acel
faimos candelabru, sala nu era luminat dect de loja regal. Loja ambasadorului Frantei se afla vizavi
de loja printului de Carignan si era cea mai bun dintre toate. Au ncercat ei s ne-o ia, dar cu tata nu le-a
mers, fiindc era omul care stia s se impun. Spectacolul era ca pretutindeni n Italia: doi cntreti,
buni, nconjurati de ctiva acoliti detestabili, cum nu mai vzusem nc n nici un ansamblu. Dar asta le

era suficient acelor oameni care nu se duceau la Oper dect ca s stea de vorb. Ascultau dou sau trei
arii, iar restul timpului stteau la taclale, tot att de putin stingheriti ca si cum ar fi vorbit pe strad. Cei
de la parter, care stteau n picioare, se ftiau de colo, colo, dac nu erau prea nghesuiti. Baletul
-detestabil - smulgea strigte de admiratie; decorurile erau parc mai putin proaste dect dansul. Femeile
tinere asteptau cu mare nerbdare s se termine uvertura, pentru c locuiau ntotdeauna la soacrele lor si,
ct timp triau acestea, nu puteau primi pe nimeni n vizit. La Oper, se schimba povestea; loja era
domiciliul lor, acolo puteau primi pe cine
320
]e Pn si brbatii din mica nobilime puteau s v'aU doamnele din marea nobilime care nu le ngduiau
viz'te - sL pun piciorul n palatele lor. i nu de putine ori 'C' snunndu-se: Cutare domn e unul
dintre prietenii mei auz6., j acel cutare domn se multumea cu aceast amicitie de neori devenea destul
de intim, fr a-i pretinde vreodat CarC ctivei doamne s-i treac pragul casei. Moda tinerilor, f le
nsoteau pe doamne, czuse n desuetudine. Dac mai cf -seser vreunii, nu mai admiteau s fac acest
lucru n f H dezinteresat si, pe lng faptul c astfel de legturi erau "f sate rar jen, nu mai erau att de
nevinovate ca odinioar, n Piemont era obiceiul s-ti cstoresti copiii fr s le dai un sfant. Fetelor li
se ddea o dot att de mic nct abia dac le ajungea pentru micile lor cheltuieli personale, dar chiar si
aceea era ncredintat socrului; el pltea micile cheltuieli ale tnrului menaj, ns fr s le asigure
vreun venit. L-am vzut pe tnrul conte Tancred de Barolle, unicul fiu al unui tat care avea o rent de
cinci sute de mii de livre, obligat s-1 roage s-i dreag o trsur ca s-o poat duce pe sotia lui la bi.
Marchizul de Barolle calcul cu larghete cam ct le trebuia tinerilor pentru acea cltorie si le ddu
banii. Nora sa si manifest dorinta de a-si vedea apartamentul aranjat: imediat fur chemati arhitectii,
tmplarii, tapiterii necesari, mobila fu lustruit oglind si odile aranjate magnific. Dar dac tnra ar fi
vrut s-si ia o mas de zece ludovici, care i-ar fi plcut ei, n-ar fi putut, fiindc n-ar fi avut cu ce. n
privinta toaletelor putea s-si comande orice dorea de la Paris; notele de plat erau achitate fr nici un
comentariu, ntr-un cuvnt, domnul de Barolle nu refuza nimic copiilor si, dect independenta. Cunosc
aceste amnunte pentru c doamna de era frantuzoaic (fost domnisoar de Colbert) si putin cam
contrariat de acest procedeu, dar nu avusese Ce face pentru c asa era tipicul. Atta timp ct printii
triau,
Pni continuau s rmn copii, n acceptia cea mai larg a
Avntului, bucurndu-se - n functie de averea pe care-o
eau cej mari _ de toate nlesnirile posibile. Marchizul de
arlle, despre care v-am vorbit, fusese senator si un curtean
321
foarte asiduu al lui Napoleon, n timpul sederii acestuia Torino, marchizul protestase vehement c
trebuia s plteas *-o sut douzeci de mii de franci impozite.
a
- Chiar asa? l ntrebase mpratul. Pltesti o douzeci de mii de franci?
- Da, sire, nici un sol mai putin si sunt gata s-o dovedes majesttii voastre, cu hrtiile pe mas!
- Nu-i nevoie, te cred si te felicit!
Marchizul de Barolle, ct se poate de ncntat de felicitarea lui Napoleon, plti n continuare acelasi
impozit.
Farmecul pe care-1 exercita opera asupra doamnelor piemonteze era foarte mare, dar asta nu nsemna c
nu constituia si o obligatie pentru ele. Cnd o femeie lipsea dou zile de la Oper, regele trimitea imediat
pe cineva s se intereseze de ce lipsise; apoi doamna cpta o spuneal zdravn si cu asta lucrurile
intrau n normal.
Dac stteai s te gndesti, nimic nu era mai despotic dect aceast crmuire patern, mai ales pentru
nobilime, ntr-adevr, regele ierta de multe ori datoriile pe care nobilii le aveau la hangii (ceea ce, n
parantez fie spus, a dus de rp multe familii); n schimb, el hotra cum trebuia s-si toace fiecare
veniturile. Unora le poruncea s-si cldeasc un castel, altora s ridice o capel, unuia s dea concerte,
altuia s dea baluri etc. Tot el fixa fiecruia resedinta n satul sau n orasul n care voia el. Ca s te duci
n strintate, trebuia s ceri o aprobare special regelui, care ti-o ddea foarte greu si numai pe o

perioad de timp, limitat. Dac protestai, erai imediat nchis pe o perioad mai lung sau mai scurt, n
fortreata de la Fenestrelle. Dac stteai mai mult dect ti era ngduit, n strintate, ti se sechestra
imediat tot ce aveai, fr nici o formalitate. Marchizul del Borgo, unul dintre cei mai bogati seniori
piemontezi, suferind cumplit din pricina reumatismului, se stabilise la Pisa nemaiputnd suporta clima
din Torino-Cnd regele Carlo-Amedeo construi Piata San-Carlo, un Biglietto regio l pofti pe marchiz s
cumpere una dintre laturile Pietii si s ridice acolo o cldire. Imediat dup asta, printr-un alt Biglietto
regio, majestatea sa i porunci s nalt6
322
n
l loc un palat mret al crui plan l desenase el; apoi a rc|inul s-1 decoreze, apoi s-1 mobileze cu o
mretie PrlITl x odaie cu odaie, n sfrsit, printr-un ultim Biglietto re^C suveranul i spunea c
proprietarul unei att de re%1 'e locuinte era obligat s stea n ea si c i se retrgea de a mai rmne n
strintate. Turbat de necaz,
t*v ~
f
chizul se ntoarse la Torino, se stabili n odaia unui valet, 111 Heva la captul superbului su palat pe
care se ncptna U- nu-1 vad niciodat, dar care era strbtut, n fiece H'mineat si sear, de capra
care-i ddea lapte. Ea a fost . ura fiint de sex feminin care a urcat vreodat scara de noare att ct a trit
btrnul marchiz. Copiii si rmseser n palatul din Pisa. Mai trziu, nora sa s-a stabilit n palatul din
Piata San-Carlo, care era ntr-adevr uluitor de frumos. Ea jui-a relatat toat povestea cu acele Biglietto
regio primite de marchiz si cu plimbrile caprei sale prin acel mret palat. Tnra era cu att mai pornit
mpotriva suveranilor sarzi, cu ct ea nssi, participnd - cnd era foarte tnr - la un bal la Curte,
regina Clotilda1 i trimisese - prin doamna ei de onoare - un ac de sigurant ca s-si prind vlul care-i
lsa umerii putin mai dezgoliti.
Marchiza del Borgo, sora contelui de Saint-Marsan2, era spiritual, picant, ironic, amuzant si destul
de plcut. Dar, din pcate, nu ne putea vizita, fiindc se temea s nu fie nvinuit c ar fi n relatii cu
trimisii Frantei, n Italia. Purtarea doamnelor piemonteze era, n general, destul de la locul ei. Poate c
strinii le cam nedrepttesc, fiindc ele si afiseaz legturile cu acea bravad specific italian care pe
noi ne socheaz att de tare. Ct despre brbatii lor, ei nu se amestec n treburile nevestelor si nu-si fac
nici un fel de Probleme. Aceast filozofie conjugal este comun tuturor claselor sociale de dincolo de
Alpi. mi amintesc, n legtur
| E vorba de Clotilda de Franta, sora lui Ludovic al XVI-lea. BCr|.
Saint-Marsan fusese, sub Imperiu,
consilier de Stat si ministru al Frantei la pa; '
s&u mai marc, Charles de Carail a fcut parte din
suita lui Napoleon ca ' Ca fier Dup Restauratie, a colonel si aghiotant al regelui.
,
iar | ' Ca fier Dup Restauratie, au plecat n Piemont. Tatl a devenit ministru,
1
323
cu acest lucru, c 1-am auzit pe pictorul Menageot1 istorisind odat, c pe vremea cnd era directorul
costumelor, la Opera din Paris, intrase ntr-o zi la btrnul Vestris pe care-1 gsise strduindu-se s
potoleasc gelozia unui tnr dansator compatriot de-al su, a crui nevast - o figurant vioaie sj
drgut - i ddea mult btaie de cap. Dup ce epuiza toate frazele banale menite s-1 calmeze pe
furiosul Othelo, Vestris adugase n franceza lui pe jumtate italieneasc:
- i apoi, vezi tu, amico, in nostro situatione, coarnele sunt ca si dintii: cnd ies, te dor mai ru ca
diavolo... Apoi ncet, ncet, te nveti, e apoi finito prin a mnca cu ei...
Menageot pretindea c sfatul i fusese urmat cu promptitudine.
Capitolul II
Vizitele la Torino. - Contele si contesa de Balbe. - Domnul Dauzere. - Printul de Carignan. - Corpul
diplomatic. - Generalul Bubna. -Plictiseal la Torino. - Aspectul orasului. - Apartamentele ce se gseau
n el. - Masa oferit de contele de Valese. - Jules de Polignac.

Atta ct a durat sezonul Operei, nu s-au fcut si nu s-au primit vizite. Noroc c uzantele nu admiteau
vizitele, dect seara. La Torino, palatele n-aveau porti, iar scrile n-aveau lumin. Servitorul care te
nsotea era narmat cu un felinar, si te ducea astfel pn la primul, al doilea sau al treilea etaj al unei case
imense al crei proprietar locuia ntr-o cmrut, restul fiind nchiriat, de obicei, marilor financiari.
Trebuia s te prezinti n persoan, la usa casei, s stai n trsur si sa astepti pn ce venea servitorul sti spun dac stpnul era sau nu dispus s te primeasc. Doamnele primeau, n general, foarte rar;
rochia n care le gseai, deranjul din camer, ca de altfel si persoana lor nengrijit dovedeau foarte clar
c nu
1 Frantois-Gmliawne Menageot (1744 - 1816), pictor foarte apreciat 'n epoca respectiv. Dup ce a luat
Marele Premiu, a fost numit directorul Acadcmic franceze, la Roma.
324
l
au pregtite s primeasc lume. Cu exceptia doar a ctorva e care erau vesnic deschise, ca de pild,
palatele familiilor , j 3orgo, Barolle, Bins, Mazin etc. Cum nu ne duceam chiar t timpul la Oper,
rmneam deseori, seara, la noi acas, tr-un cerc restrns. Domnul si doamna de Balbe erau cei mai
tatornici oaspeti ai nostri; domnul de Balbe era unul dintre cei brbati distinsi despre care am pomenit
mai nainte. Cunostintele profunde pe care le avea n toate domeniile nu-1 mpiedicau s fie un om
amabil, vesel, spiritual si de treab, jn viata de toate zilele. De altfel Napoleon l asezase n fruntea
Universittii, ncrederea pe care-o aveau toti n el fcuse s fie numit seful guvernului provizoriu,
alctuit dup plecarea francezilor si pn la venirea regelui. Dup instalarea suveranului, nimeni nu
avusese curajul s-1 alunge, asa c rmsese directorul Instructiunii Publice, cu acces la Consiliu unde
totusi nu era chemat dect pentru unele probleme speciale, cum fusese, de pild, cea cu cabinetul de
ornitologie. Nu mprtsea spaima pueril a celorlalti de a-si manifesta simpatia fat de noi, asa c ne
vedeam aproape zilnic. Sotia sa, frantuzoaic, era o femeie foarte vioaie, foarte bun si foarte amuzant.
Era verisoara domnului de Maurepas, i cunoscuse pe printii mei, la Versailles, asa c se mprieteniser
foarte repede cu noi. Printre amicii nostri, se numra si familia Cavour; erau si asa mult prea
compromisi n ochii regimului, pentru a ncerca s-si mai salveze, ct de ct, reputatia. Mama fusese
doamna de onoare a printesei Borghese, iar fiul, maresalul Palatului si prietenul printului. Sora sotiei
sale se mritase cu un francez. Domnul Dauzere, directorul politiei generale n timpul administratiei
franceze, multumindu-si pe deplin sefii, 'zbutise s se fac att de iubit n acea tar, nct toat lumea
Protest cnd regele vru s-1 expulzeze ca pe toti francezii ce slujiser n Piemont. Asa c a rmas la
Torino, cu toti ai si; Pana la urm, a cptat o mare influent n guvern, iar dup ce m Plecat de acolo,
am auzit spunndu-se c devenise unul mtre personajele importante ale trii. Ne vedeam de menea - desi
nu eram chiar att de intimi - cu contesa
325
Mazin, o persoan spiritual si distins; fusese crescut rje unchiul ei, abatele Caluzzo1, al crui nume
era cunoscut tuturor savantilor din Europa, mpreun cu corpul diplomatic, cam asta era toat societatea
noastr.
Printul de Carignan era foarte bucuros ori de cte ori preceptorul su l aducea la noi. Abia scpat dintrun pension din Geneva, unde se bucura - aidoma tuturor elevilor de acolo - de deplin libertate, ntors
acas fusese supus regimului unui print piemontez, desi regele nc ezita, dac s-1 proclame sau nu,
mostenitorul Coroanei.
Tata, care primise sarcin s obtin aceast numire, se strduia, plin de zel, s fie confirmat printmostenitor, asa c tnrul Carignan - care venea s-si verse amarul n fata tatlui meu - l privea pe
acesta ca pe protectorul si pe ocrotitorul su. Unul dintre lucrurile care-1 necjeau cel mai tare era
precautiile exagerate, luate n legtur cu sntatea sa. Asa, de pild, nu se putea urca pe un cal dect
numai n grdina Palatului, nsotit de doi scutieri, de medicul si de duhovnicul su. Acest duhovnic
devenise umbra lui: asista la scularea si la culcarea sa, la toate mesele, l obliga s-si spun rugciunile
si-1 binecuvnta de dimineat pn seara; n sfrsit, se strduir tot timpul s alunge Diavolul din el,
care mai mult ca sigur c se strecurase n sufletul su n timpul sederii n cele dou orase blestemate,

Paris si Geneva, n loc s-i cstige ncrederea, duhovnicul izbuti s fac exact invers, adic s-1
conving pe tnrul print c era spionul lui, care-i raporta regelui tot ce fcea si ce spunea. Tata l
ndemna s aib rbdare si s fie prudent, comptimindu-1 totodat pentru necazurile sale. si ddea
perfect de bine seama ct trebuia s sufere un biat de cincisprezece ani, crescut pn atunci ntr-o
libertate poate putin cam exagerat (deoarece mama sa nu se ocupase deloc de el), din pricina unei
asemenea schimbri de situatie. Din fericire, printul era foarte iubit de preceptorul su, domnul de
Saluces; biatul avea
1 Valpargo di Caluso (1737 - 1815), astronom si orientalist celebru n epoca respectiv. A fost directorul
Observatorului din Torino si presedintele Academici de tiinte.
326
redere n el si n domnul de Balbe, care era unul dintre
"\orii si. Cnd venea pe la noi si nu ne aflam de fat dect
eu, domnul de Balbe si preceptorul su, era n culmea
f ricini- Era destul de nalt pentru vrsta lui si avea un chip
f arte plcut. Locuia singur cuc, n uriasul palat Carignan
e.j fusese pus la dispozitie, nc nu intrase n stpnirea
bunurilor sale, asa c ducea o viat strmtorat si plin de
ivatiuni. Uneori ntmpina greutti ca s i se plteasc pn
si cele mai nensemante cheltuieli pe care era obligat s le
fac.
Nici regele nu tria n lux. Palatul unde locuia fusese
mobilat, dar mobila, apartinndu-i printului Borghese, fusese luat de stpnul ei. Asa c regele, cnd
sosise, nu mai gsise nimc. Mult vreme fusese obligat s se foloseasc de vesel, de lenjerie, de
portelanuri, de cai si de trsuri mprumutate de la seniorii piemontezi.
Negocierile pentru recunoasterea ca mostenitor al tronului a printului de Carignan luar sfrsit; dar
influenta Austriei si intrigile ducelui de Modena, ginerele regelui, izbutir s nu le fac publice. Printr-o
ntmplare, binenteles premeditat, ntr-o zi, la Curte, trsura tatei se nimeri alturi de cea a printului de
Carignan. Tata i ddu ntietate printului, desi ambasadorul Frantei avea dreptul de a trece naintea lui.
Aceast concesie prin care de fapt tata l declara ftis pe tnrul Carignan, mostenitorul coroanei, grbi
declaratia regelui, asa c printul i fu extrem de ndatorat tatlui meu. Acest punct odat cstigat, Franta
avnd interesul s pstreze i tronul familiei de Savoia, tata primi sarcina de a face tot ce putea pentru a i
se recunoaste legitimitatea si celuilalt Carignan, fiul contelui de Villefranche. Cut deci, cu mult grij,
actul PS care duhovnicul rposatului rege i-1 smulsese acestuia, n ultimul moment. Din nenorocire, l
gsi desi mai bine nu-1 niai gsea. Pentru c, n acel act, regele recunostea cstoria contractat de vrul
su, contele de Villefranche, dar nu ^cunostea si dreptul sotiei acestuia de a cpta titlul si rangul .e
Printes, iar copiilor rezultati din aceast cstorie li se terzicea s aib vreodat pretentia la tron,
nasterea lor fiind
327
si rmnnd nelegitim Dup gsirea acelui document cerut cu atta trboi de ctre cei din familia La
Vauguyon, toti tcur mlc, o bun bucat de vreme, n timpul Celor o sut de zile", tata redeschise
aceast discutie, si dac domnul de Carignan s-ar fi napoiat la Torino n loc s se duc dup Napoleon,
n acea epoc mai mult ca sigur c ar fi avut cstig de cauz. Regele Sardiniei se temea tot att ct si noi
s nu se sting cumva familia de Savoia.
n ceea ce priveste corpul diplomatic, era alctuit din domnul Hill, reprezentantul Angliei, om foarte de
treab, dar morocnos si bolnvicios, care nu prea avea obiceiul s fac vizite; din printul Koslovski,
ambasadorul Rusiei, brbat doldora de cunostinte si deosebit de spiritual, dar att de neserios si de
usuratic, nct nu-1 cultiva nimeni. Alte legatii nc nu aveau reprezentanti; Austria era reprezentat de
contele de Bubna, generalul armatei de ocupatie lsat n Piemont. Pozitia sa era totodat si diplomatic
si militar. Se nsurase de curnd cu o tnr, de origine evreiasc ce nu fusese primit la Viena. Aceast
situatie l determinase s rmn n strintate. Doamna Bubna, deosebit de frumoas si de isteat, era

cea mai dulce fiint, care-si petrecea viata mai mult la noi. Nu se distra deloc la Torino, desi era
ndrgostit lulea de brbatul ei care o rsfta ntocmai ca pe o copil, ducnd-o o dat pe sptmn s
danseze, pe cheltuiala orasului Torino. Cci, n calitatea lui de militar si de diplomat, era scutit de orice
fel de taxe. Fusese trimis de mai multe ori la Napoleon n mprejurrile cele mai critice ale monarhiei
austriece si ne istorisea amnuntele acelor negocieri ntr-un mod foarte picant, mi pare ru c nu mi le
mai amintesc, ca s le fi putut reda n paginile acestei crti. Vorbea despre mprat cu o foarte mare
admiratie, mrturisindu-ne ca relatiile cu el erau cu att mai facile, de la om la om, pe ct erau de dificile
de la imperiu la imperiu. Adevrul e ca Napoleon l aprecia pe Bubna, l luda si-i dduse numeroase
dovezi de stim, mi plcea att de mult s-1 aud vorbind despre Bonaparte, nct m prindea adesea
ceasul noaptea, ascultndu-1.
328
Prietenul meu Bubna avea faima de a-i cam plcea s
fuiasc. Felul n care exploata orasul Torino, n plin pace,
u era deloc prea departe de acest cuvnt; dorea, de asemenea,
mentin ct mai mult cu putint ocupatia militar. Tata,
jjjnpotriv, ajuta ct putea autorittile sarde s se descotoroeasc de ea. n ciuda acestor puncte deosebite de vedere,
relatiile dintre noi rmseser la fel de intime si de amicale.
pn la urm, trupele austriece fur, n sfrsit, retrase, iar
contele Bubna rmase doar ca simplu ministru, asteptnd
sosirea printului de Stahrenberg care urma s-1 nlocuiasc.
Poate c sunt nedreapt fat de piemontezi declarnd c orasul Torino era locul cel mai trist si mai
plicticos din cte exist pe lume. Am artat diversele circumstante care-1 fceau s fie dezagreabil n
ochii tuturor, dar mai ales n ochii nostri, n epoca respectiv. Dac adugm la toate acestea faptul c ne
aflam aici dup cei doi ani att de plini, din 1813 si 1814, pe care-i petrecusem chiar pe scena teatrului
unde evenimentele se dezlntuiser n toat amploarea lor, si c dup asta nimerisem ntr-un oras att de
trist si de monoton unde n-auzeam discutndu-se dect despre acel faimos candelabru, mi veti da
dreptate s nutresc o oarecare sil fat de Torino, care, de altfel, era o asezare foarte civilizat. Strzile
sale erau drepte, dar arcadele care le mpodobeau ddeau impresia c ar fi pustii, cci echipajele - prea
putin numeroase - nu puteau suplini lipsa pietonilor. Cldirile erau frumoase pe dinafar. Un venetian
spunea c, la el acas, n Venetia, persoanele purtau msti. Afirmatia se potrivea ntocmai cldirilor din
Torino, fiindc acele fatade elegante ascundeau, n general, niste cocioabe unde se aflau adevrate
labirinturi de camere, distribuite tot att de prost pe ct erau de srccios mobilate. Kamneai pur si
simplu uluit, s vezi mizeria adpostit sub acea mantie a unor linii arhitecturale att de frumoase. Sub P
etextul c vor fi ntr-o zi reparate si c turnarea unor noi U1 le-ar vtma soliditatea, erau pstrate toate
cocioabele, ei nct toti peretii, pn si cei ai Palatului Regal, erau Pati i guriti. Fiecare din acele guri
era doldora de ciori
329
care alctuiau cte un nor negru pe fiecare strad, fcnd un zgomot asurzitor n ntreg orasul.
Pentru cel care nu e obisnuit cu un asemenea spectacol nimic nu e mai trist dect flfitul aripilor si
critul unor astfel de psri.
Odat ajuns la tine acas, apartamentul pe care izbuteai s ti-1 procuri nu putea s compenseze
plictiseala de afar. Orict de putini strini s-ar opri la Torino, tot e greu s-i gzduiesti ca lumea.
Palatele frumoase sunt ocupate de proprietarii lor, sau nchiriate pe termen lung, si corpul diplomatic are
destul btaie de cap s-si procure locuinte convenabile. Ct priveste confortul, nici nu mai e cazul s
aducem vorba despre asa ceva. Tata alesese casa marchizului Alfieri, pe atunci ambasador la Paris,
fiindc fusese asigurat c era mprtit si aranjat aidoma caselor din Franta. E adevrat c nu avea acea
enorm salla, ntlnit n mai toate palatele piemonteze si c avea ferestre cu vitralii la mai toate
camerele. Dar, de pild, odaia unde locuiam eu, precedat de o lung galerie ornamentat cu stuc, lipsit
de posibilitatea de a face focul n ea, tapetat toat cu damasc de un rosu aprins, era pardosit nu cu dale

- ca, hai s zicem, ntr-o buctrie de mna a doua - ci cu pietre, ca cele de pe strad. La cptiul
patului meu, o us comunica - printr-un balcon deschis - cu odaia cameristei mele. Mama nu sttea nici
ea mai bine, iar tata sttea si mai prost, cci camera lui era cea mai mare si cea mai trist.
Ministrul Angliei locuia ntr-un palat superb, cu o arhitectur remarcabil si foarte admirat: palatul
Morozzi; acesta avea acea faimoas salla de care piemontezii fceau atta caz. Ea ocupa tot mijlocul
casei, de sus si pn jos, n asa fel nct la primul etaj nu puteai trece dect prin niste galerii exterioare
pe care arhitectul le lsase descoperite ca s fie mai usoare si s nu ngreuneze constructia. Bietul domn
Hill se oferise s le nchid cu vitralii, pe banii lui, dar ntreg orasul se revoltase mpotriva acestei
barbarii britanice. Pentru a evita s nfrunte acele treceri extra-muros"', ambasadorul sfrsise prin a se
statornici n trei odi mici de la mezanin, singurele n care s
330
.tea face fcul- Lucrul era, de altfel, cu att mai necesar cu *t iarna e lung si friguroas la Torino. Am
vzut, zile ntregi, rrnornetrul ntre zece si cincisprezece grade sub zero si locu-torii nu preau nici
surprinsi, nici deranjati de aceast mperatur, n ciuda putinelor lor msuri de precautie pe care
si le luau.
Congresul de la Viena i fcu cadou regelui Sardiniei statul Genova, n ciuda aportului pe care 1-am avut
n privinta acestei cresteri importante a teritoriului su, regele continua s fie foarte suprat pe Franta c
nu-i ddea si Savoia. Faptul cel mai ciudat era c Ludovic al XVIII-lea era si mai suprat dect el pentru
c dorea din tot sufletul s i-o dea, fiindc avea tot timpul senzatia c tinuia un lucru furat. Tata nu
mprtsea ns delicatetea regelui nostru, si tinea foarte mult ca Franta s pstreze acea parte din Savoia
pe care i-o ncredintaser tratatele din 1814. Cnd deputatii din Genova venir s-si aduc omagiul
regelui Sardiniei, el le ddu un ospt la contele de Valese, ministrul de externe. Binenteles c a fost
invitat si corpul diplomatic. Acel banchet a fost, timp de cincisprezece zile, obiectul solicitudinii
ntregului oras. Se stia de unde urmau s vin pestele, vnatul, buctarii. Alimentele au fost adunate cu
mult cazn, recurgndu-se la amabilitatea seniorilor de la Curte si mai ales a ambasadorilor, n sfrsit,
sosi si ziua festinului; eram vreo douzeci. Masa a fost strasnic, minunat si foarte bine servit, n ciuda
etalrii mncrurilor care m fceau s m tem de o anumit not de ridicol, nu s-a ntmplat nimic
suprtor. Domnul de Valese a fcut onorurile casei, ca un mare senior. Plictiseala si monotonia care-i
copleseau pe toti locuitorii orasului Torino i
acuur s profite din plin de acest eveniment att de deosebit.
e altfel, a fost singura ocazie n care i-am vzut pe membrii crpului diplomatic poftiti s ia masa
ntr-o locuint P'emontez. T Strinii - dup cum am mai spus - nu prea se opresc la
m pentru c n-au ce vedea si pentru c hanurile sunt Proaste.
'
331
L-am vzut, n trecere, pe Jules de Polignac1, ndrep-tndu-se spre Roma, unde fusese trimis de
Monsieur. Cred c trebuia s statueze drepturile iezuitilor si mai ales s discute despre Congregatia
acestora care si ntinsese reteaua nevzut asupra ntregii Frnte, sub numele de mica biseric".
Congregatia era prost vzut de Papa Pius al VII-lea care nu voise s recunoasc nici Concordatul, nici
pe episcopii numiti n urma acelui tratat. Iezuitii trgeau ndejde c Papa i va recunoaste pn la urm
mcar pe episcopii titulari, deosebindu-i de cei dinainte de Concordat; Jules de Polignac se ducea deci la
Roma s negocieze acest lucru. Papa s-a artat ns destul de nentelegtor pentru c, rentorcndu-se de
la Roma, 1-am vzut pe Polignac foarte nemultumit, desi obtinuse s fie numit print roman, lucru ce nu
prezenta de altfel nici o dificultate. Jules de Polignac si prelungi destul de mult sederea la Torino. ntre
timp, iezuitii ncepur a deveni puternici. Drept rsplat c le luase aprarea, l numir pe Polignac
cavaler de Saint-Maurice. N-am putut niciodat pricepe cum un om cu numele si cu pozitia sa a putut
avea fantezia de a rvni la acel cpetel de panglic.
Ordinul Annonciada este unul dintre cele mai ilustre si mai cutate din Europa, care n-are alt decoratie
dect Marele Colier ce-ti confer titlul de excelent". Regele Sardiniei face excelente", asa cum alti
regi fac duci sau printi; atta doar c acest titlu nu se mosteneste, desi te face s te bucuri de toate
distinctiile si privilegiile din acea tar. i dac asa stau lucrurile, m ntreb cum de domnul de Polignac,

care era nespus de ambitios, s-a multumit doar cu acea mrunt distinctie de cavaler al ordinului SaintMaurice, care - ca s zic asa - umbla singur pe toate drumurile? Orict de obisnuiti am fi fost cu
ciudteniile sale, nc mai avea resurse s ne uimeasc, ntr-o zi, ne mrturisi c dorea grozav de mult ca
regele s-1 numeasc ministru, nu pentru c - adugase el
1 Jules de Polignac (1780 - 1847), conte, apoi print, cel.de al doilea fi" a. ducelui Jules de Polignac si al
ducesei Yolandc de Polastron, guvernanta fiilor Frnt' si favorita reginei Maria-Antoaneta. Se cunoaste
rolul jucat de printul de PolgnaC ' timpul domniei lui Caro! al X-lca si n 1830. Condamnat la nchisoare
pe viat 51 pierderea drepturilor civile, a fost ntemnitat n fortul Ham pn la amnistia din l8
332
socotea mai dibaci ca altii, ci pentru c nimic nu i se " - ea rnai u?or dect s guvernezi Franta. Nu-i va
pune Pa juj __ zicea el - dect o conditie: i va cere s-i ncredin-f e Pe timP de zece am'
rninisterul afacerilor externe, ni'sterul de rzboi, de interne, de finante si mai ales politia. 1 este cinci
ministere, odat n mna sa, el ar fi rspuns de tot asta, fr s-si dea nici cea mai mic osteneal. Alt
dat, c din moment ce Franta avea chef de Constitutie, i-ar
f ce el una foarte ngduitoare, menit s satisfac pn si niniile cele mai liberale, c ar citi-o n plin
Camer si c apoi, urcnd la tribun, ar aduga:
- M-ati auzit citind aceast Constitutie; cred c v convine; acum ar fi cazul s v artati demni de ea. Va
trebui s fiti ntelepti timp de zece ani ca s-o putem promulga, cci fiece miscare revolutionar, orict de
nensemnat ar fi ea, va ntrzia cu un an acest moment pe care si noi l dorim din toat inima!
n asteptarea acelui Io el rey ", striga ct l tinea gura, lovind cu palma ntr-o sabie mare pe care o tra
dup sine, cci, n calitate de aghiotant al lui Monsieur - desi nu vzuse un obuz si nu comandase
niciodat nici mcar unui singur soldat - purta mai tot timpul uniforma militar.
Aceste neghiobii nu merit deranjul de a mai fi povestite, n afar de deplorabila celebritate pe care si-a
cucerit-o bietul Polignac. As putea nsira un adevrat pomelnic, dar socot c cele istorisite sunt de ajuns
pentru a demonstra prostia si mrginirea acestui nobil tantos.
Capitolul III
d fcr ^eve'a'a proiectelor bonapartiste. - Cltorie la Genova. - Printesa e Krassalkowitz. - Napoleon
prseste insula Elba. -- Debarc n Franta. -m 'terul trimis de generalul Marchand. - Declaratia din 13
martie. - Fratele ' ua ducelui de Angouleme. - Papa. - Ducesa de Lacques.
bn
a P"mise sarcina de a veghea asupra actiunilor
b0 aPartiste ce aveau loc n Italia, precum si asupra relatiilor
Paftistilor cu insula Elba. Se folosea n acest scop de un
333
medic englez, pe nume Marshall, pe care printul regent ai Angliei l trimitea mereu n Italia pentru a
culege informatii despre conduita - mai mult dect usuratic - a sotiei sale.
Acel Marshall, introdusese, n 1799, vaccinul n ltalia. n timpul cruntelor rzbunri exercitate de Curtea
din Palerrno asupra vaselor amiralului Nelson, el se afla la Neapole. Jn acea epoc era tnr si, indignat
de spectacolul cumplit al attor grozvii, profitase de caracterul lui englezesc si de accesul pe care-1
avea n calitate de medic, pentru a aduce nenumrate servicii victimelor acelei actiuni regaliste. De
atunci, rmsese n relatii foarte strnse cu partidul revolutionar, ajungnd s-i cunoasc pn si
planurile, fr ns a lua parte la ele.
ntr-o noapte din luna ianuarie 1815, sosi la tatl meu pe furis, si-i nmna niste documente care
dovedeau ct se poate de clar c, n Franta, se pregtea o revolutie si c Napoleon trgea ndejde s
prseasc, foarte curnd, insula Elba, si s sprijine acea revolutie, cu prezenta si cu oastea sa. Tata,
convins de gravitatea acelor fapte, l zori pe Marshall s comunice tot ce aflase, guvernului francez. Dar
el refuz s ia legtura cu vreun ministru, cci cabinetele tuturor erau invadate de bonapartisti si se
temea pentru siguranta sa.
Domnul de Jaucourt1 tinea locul domnului de Talleyrand, dar nu rspundea la nici o depes;
corespondenta se fcea prin intermediul birourilor si era pur oficial. Tata nu stia nici el crui minsitru s
se adreseze Marshall, care nu voia s dea nimnui hrtiile pe care si le procurase, dect numai regelui.

De altfel, se luda c era n relatii foarte strnse cu printul regent. Importanta revelatiilor sale i justifica
pe deplin cererea. Tata i ddu o scrisoare ctre ducele de Duras, care-1 introduse, n 22 ianuarie, n
cabinetul lui Ludovic al XVIII-lea. Regele i multumi tatei pentru zelul cu care-i procurase acele
informatii att de pretioase; dar, din pcate, nu-si lu nici o msur de precautie, nici mcar pe aceea de
a trimite
1 Marchizul de Jaucourt s-a nscut n 1757 si a murit n 1852. membru al Adunrii Legislative si al
Tribunalului; ministru si pair al Frantei. s" raliat Monarhici din iulie, apoi celui de al doilea Imperiu.
334
vet n jurul insulei Elba. Delsarea, n acea epoc, * ecea tot ceea ce si-ar putea imagina posteritatea.
Tata n-a 1 mit nici o scrisoare, n legtur cu acele informatii, de la P -istru! afacerilor externe; ba nu, a
primit una n care-i cerea
ste trufe din Piemont, pentru rege; scrisoarea avea patru
gini si intra n cele mai minutioase amnunte n legtur cu f Iul cum urmau s fie expediate acele
faimoase trufe, pentru
ajunge n perfect stare la Curtea si pe masa regelui.
Adevrul e c Talleyrand l tinea suficient la curent, cu tot
eea ce se petrecea la Congres; dar faptul c sttea la Viena l
"rnpiedica s^~' ^ea vest' despre Franta sau s afle ce se
petrecea n aceast tar.
Spre sfrsitul lui februarie, Curtea italian se duse la Genova pentru a o primi pe regin, care venea din
Sardinia. Corpul diplomatic se ndrept si el ctre acest oras. Am lsat n urm valea din Torino si pe cea
din Alexandria, aflate sub zpada ce le acoperise nc din luna noiembrie si am ajuns pe culmea
Bocchettei. Numai c pe acolo drumul era ca vai de lume. Muntele Bocchetta nu are nici un platou, iar
trsura nu-si isprvise nc ascensiunea, cnd bidiviii care o trgeau si ncepuser s coboare, n acel an,
privelistea era cu att mai izbitoare, cu ct am trecut brusc din plin iarn, ntr-o primvar destul de
naintat. De o parte, muntele era acoperit de zpad, iar rurile erau nghetate; cascadele preau
stalactite de gheat; de cealalt parte, pomii erau nfloriti, iar unii aveau chiar si frunze; iarba era verde,
rurile susurau, psrile ciripeau, natura ntreag prea dispus s te fac s uiti tristetea care-ti strnsese
inima, cu un sfert de ceas mai nainte. Cred c n-am ncercat niciodat un sentiment mai plcut.
Dup cteva ceasuri de drum rapid, printr-un tinut
lncanttor, am ajuns, n 26 februarie, la Genova. Strzile erau
acperite cu flori; nicieri n-am mai vzut atta risip de flori,
Cernea era minunat; am uitat ntr-o clip de oboseala acelei
atorii care, la nceput, fusese att de penibil. j
Cobornd din trsur, am vrut s m plimb pe strzile
lresrnate, att de curate si de frumos pietruite si unde
335
plimbarea era de o sut de ori mai plcut dect cea din odi mea din Torino. Strzile erau pline de o
multime vesel nsufletit, aferat, care fcea un contrast izbitor cu lumea murdar si plictisit pe care
tocmai o prsisem. Ferneile ncltate cu pantofi de mtase, pe cap cu acel elegam mezzaro", m
ncntar, iar copiii mi se prur, pur Si simplu, fermectori. Toat lumea din Genova iesise pe strad
Dup cinci minute, ne-am trezit nconjurati de cel putin patruzeci de cunostinte. Am simtit brusc cum mi
se ridica de pe umeri acea greutate ca de plumb care m apsase n timpul sederii mele la Torino.
Bucuria mi s-a mai potolit, dup ce a trebuit s urc cele o sut cincizeci de trepte ca s pot ajunge la unul
din frumoasele apartamente, retinut ntr-un mare palat special pentru ambasadorul Frantei.
n timpul sederii mele la Genova, singurele lucruri care nu mi-au plcut au fost nltimea fr precedent
a apartamentelor si cersetorii. Nu voi mai repeta ceea ce toat lumea stie despre mretia si eleganta
palatelor. Nu voi vorbi nici despre moravurile acestei cetti pe care n-am avut prilejul s le observ cci,
la putine zile dup sosirea noastr, evenimentele politice ne-au obligat s ne retragem, asa c doar ce-am
apucat s zresc societatea genovez.

Locuitorii acestui oras nu-si ddeau nici cea mai mic silint s-si ascund mhnirea c fuseser alipiti
Piemontului si nici sila pe care le-o inspira regele. Putini dintre ei s-au dus la Curte, iar cei care au fcut
acest lucru au fost foarte prost priviti de compatriotii lor.
Lordul William Bentinck1, sedus de ochii frumosi ai Luizei Durazzo (cum i se spunea la Genova),
autorizase prin tcerea sa, dac nu prin vorbele sale, restabilirea vechiului guvern, n timpul ocuprii
orasului. Hotrrile prin care Congresul din Viena dispusese de soarta genovezilor li se
1 Lordul William Charles Cavendish Bentinck (1774 - 1839), plenipotentiar englez si comandant sef al
trupelor britanice n Italia. Din 1827 pn n 1833, a ' guvernatorul general al Indici. Era cel de al doilea
fiu al lui William Hcnry Bentinc al treilea duce de Portland, unul dintre sefii partidului whig si primministru >n 1801 si 1807.
336
r acestora mult prea greu de ndurat. Dac trebuiau cu Par ret; s nceteze de a mai fi genovezi, atunci
preferau s orl francezi dect piemontezi. Sentinta de la Viena, i sformase n bonapartisti nflcrati,
asa c pretutindeni nu tra. dect siruri nesfrsite de genovezi care se ndreptau ve insula Elba. Armata
englez, nainte de a pune orasul sub SP rea Sard, despuiase toate institutiile publice de tot ce Pu au eie
mai de pret si luase din port pn si lanturile cu care 3 u legate galerele. Aceast ocar attase la
maximum sentimentul national al genovezilor.
A doua zi dup sosirea noastr n acest oras, am fost onvinsi s asistm la o reprezentatie pe care un
cpitan nelez de vas o ddea n cinstea regelui. Era vorba s-i arate efectul ghiulelelor cu pulbere, trase
de pe tunurile fixate pe nav, lucru cu totul nou n acea epoc. Ne-am dus pe jos, pe o vreme admirabil
pn la un mic platou situat pe o stnc, la ctiva stnjeni de oras, de unde te puteai bucura de o
priveliste mreat. O barc veche, ancorat att de departe nct abia o puteai zri cu ochiul liber, servea
drept tint. Briza, care adia din larg, remprospta si rcorea aerul. Spectacolul era nsufletit pe coast si
foarte animat n portul ce se zrea n dreapta, plin de vase pavoazate. La un moment dat, tirul fu
ntrerupt din pricina a dou mici bricuri care, mpinse de vnt, puteau fi lovite. Evident, ele nu vrur s
abordeze; manevrar n asa fel, nct s se ndrepte spre larg si, dup mai multe ncercri, reusir, asa c
tirul rencepu. Dup cum am aflat mai pe urm cele dou bricuri l transportau pe Bonaparte si averea sa
pe trmul orasului Cannes. Dac din ntmplare, una din acele ghiulele nimerea Dricurile, soarta
omenirii s-ar fi schimbat. Cpitanul englez oferi apoi, sub un cort, un dejun foarte mbelsugat si astfel
d'mmeata lu sfrsit ntr-un chip foarte plcut.
Inii amintesc c printesa Krassalkowitz a venit, dup-ur laza'Ja ni- O cunosteam de foarte mult vreme;
a doua zi, fad Sa ^ece 'a Livorno. Seara, am discutat despre ct de ai? toate evenimentele si ct de
plicticoase gazetele: Sa astepti cincisprezece zile mizerabilul protocol al
337
plimbarea era de o sut de ori mai plcut dect cea din odi mea din Torino. Strzile erau pline de o
multime vesel nsufletit, aferat, care fcea un contrast izbitor cu lumea murdar si plictisit pe care
tocmai o prsisem. Femeile ncltate cu pantofi de mtase, pe cap cu acel elegant mezzaro", m
ncntar, iar copiii mi se prur, pur i simplu, fermectori. Toat lumea din Genova iesise pe strada
Dup cinci minute, ne-am trezit nconjurati de cel putin patruzeci de cunostinte. Am simtit brusc cum rni
se ridica de pe umeri acea greutate ca de plumb care m apsase n timpul sederii mele la Torino.
Bucuria mi s-a mai potolit, dup ce a trebuit s urc cele o sut cincizeci de trepte ca s pot ajunge la unul
din frumoasele apartamente, retinut ntr-un mare palat special pentru ambasadorul Frantei.
n timpul sederii mele la Genova, singurele lucruri care nu mi-au plcut au fost nltimea fr precedent
a apartamentelor si cersetorii. Nu voi mai repeta ceea ce toat lumea stie despre mretia si eleganta
palatelor. Nu voi vorbi nici despre moravurile acestei cetti pe care n-am avut prilejul s le observ cci,
la putine zile dup sosirea noastr, evenimentele politice ne-au obligat s ne retragem, asa c doar ce-am
apucat s zresc societatea genovez.
Locuitorii acestui oras nu-si ddeau nici cea mai mic silint s-si ascund mhnirea c fuseser alipiti
Piemontului si nici sila pe care le-o inspira regele. Putini dintre ei s-au dus la Curte, iar cei care au fcut
acest lucru au fost foarte prost priviti de compatriotii lor.

Lordul William Bentinck1, sedus de ochii frumosi ai Luizei Durazzo (cum i se spunea la Genova),
autorizase prin tcerea sa, dac nu prin vorbele sale, restabilirea vechiului guvern, n timpul ocuprii
orasului. Hotrrile prin care Congresul din Viena dispusese de soarta genovezilor li se
1 Lordul William Charles Cavendish Bentinck (1774 -- 1839), plenipotentiar englez si comandant sef al
trupelor britanice n Italia. Din 1827 pn n 1833, a fost guvernatorul general al Indiei. Era cel de al
doilea fiu al lui William Henry BcntincK, al treilea duce de Portland, unul dintre sefii partidului whig si
prim-ministru nfe 1801 si 1807.
336
"ruf acestora mult prea greu de ndurat. Dac trebuiau cu
ice Prek s^ mceteze de a mai fi genovezi, atunci preferau s
f. francezi dect piemontezi. Sentinta de la Viena, i
sformase n bonapartisti nflcrati, asa c pretutindeni nu
edeai dect siruri nesfrsite de genovezi care se ndreptau
Dre insula Elba. Armata englez, nainte de a pune orasul sub
uterea sard, despuiase toate institutiile publice de tot ce
aveau ele mai de pret si luase din port pn si lanturile cu care
erau legate galerele. Aceast ocar attase la maximum
sentimentul national al genovezilor.
A doua zi dup sosirea noastr n acest oras, am fost convinsi s asistm la o reprezentatie pe care un
cpitan englez de vas o ddea n cinstea regelui. Era vorba s-i arate efectul ghiulelelor cu pulbere, trase
de pe tunurile fixate pe nav, lucru cu totul nou n acea epoc. Ne-am dus pe jos, pe o vreme admirabil
pn la un mic platou situat pe o stnc, la ctiva stnjeni de oras, de unde te puteai bucura de o
priveliste mreat. O barc veche, ancorat att de departe nct abia o puteai zri cu ochiul liber, servea
drept tint. Briza, care adia din larg, remprospta si rcorea aerul. Spectacolul era nsufletit pe coast si
foarte animat n portul ce se zrea n dreapta, plin de vase pavoazate. La un moment dat, tirul fu
ntrerupt din pricina a dou mici bricuri care, mpinse de vnt, puteau fi lovite. Evident, ele nu vrur s
abordeze; manevrar n asa fel, nct s se ndrepte spre larg si, dup mai multe ncercri, reusir, asa c
tirul rencepu. Dup cum am aflat mai pe urm cele dou bricuri l transportau pe Bonaparte si averea sa
pe trmul orasului Cannes. Dac din ntmplare, una din acele ghiulele nimerea Dricurile, soarta
omenirii s-ar fi schimbat. Cpitanul englez feri apoi, sub un cort, un dejun foarte mbelsugat si astfel
dimineata lu sfrsit ntr-un chip foarte plcut.
mi amintesc c printesa Krassalkowitz a venit, dupainiaz, la noi. O cunosteam de foarte mult vreme; a doua zi,
J|rnia s plece la Livorno. Seara, am discutat despre ct de
e erau toate evenimentele si ct de plicticoase gazetele:
erita s astepti cincisprezece zile mizerabilul protocol al
337
Congresului de la Viena? Pe jumtate glumind, am nceput regreta anii dinainte, att de agitati si de plini
de evenimente Acum, existenta sigur c ne prea monoton, lipsit de toate acele spectacole grandioase.
Mama spuse:
- Vorbe de femei tinere si fr minte! Ei, doamnelor, nu ispititi Providenta! Cnd veti avea vrsta mea,
veti afla c clipele linistite de care v-ati bucurat n copilrie nu tin niciodat prea mult!
Asa c atunci cnd, dup trei zile, printesa Krassalkowitz se ntoarse la Genova fiindc nu putuse
debarca la Livorno, de unde plec imediat la Viena, i spuse - rusinat - mamei:
- Ah, drag doamn ambasadoare, ct dreptate ai avut! ti cer iertare pentru prostiile debitate si credem c mi-e rusie pentru tot ce-am spus!
Ar fi trebuit s-i mprtsesc remuscrile fiindc si eu fptuisem aceeasi greseal.
Tocmai cnd asistam la un concert, cineva a venit dup tata, spunndu-i c-1 astepta un curier ce fusese
trimis de consulul din Livorno si care-1 anunta c Bonaparte plecase din Porto-Ferrajo. Tata nstiinta,
imediat, Curtea. Expedie o stafet la Viena, domnului de Talleyrand, o alta la Paris si trimise un secretar

de legatie ca s-i duc aceast veste lui Massena, prevenind astfel toate autorittile de pe coast. Dar
toat aceast precautie fu dejucat de rapiditatea cu care actiona Napoleon. La cteva ceasuri dup
plecarea sa din Genova, domnul de Chteau strbtea bivuacul din Cannes, abandonat de mult, desi
cenusa focurilor mai era cald nc. Ne-am petrecut noaptea copiind scrisorile si depesele ce urmau a fi
ncredintate diferitilor curieri. Emotia fu si mai mare a doua zi dimineat. Cci toat lumea era convins
c Napoleon debarcase, probabil, undeva, pe coasta Italiei si se unise cu trupele lui Murat. Austriecii nu
erau n msur s i se opun, iar generalul Bubna, foarte nelinistit, le reprosa piemontezilor graba cu
care-si prsiser teritoriul, nainte de a-si fi creat o armat national. La rndul ei, contesa de Valese
pretindea c cheltuielile ocupatiei germane, absorbind toate veniturile Statului, nu puteau face nimic
atta vreme ca
338
s-i duc n spate pe strini. Lordul William Bentinck u L1 8az peste foc. Fiecare se agita, se nelinistea,
se jUmnta; se acuzau unii pe altii, dar faptul c nu stiau unde debarcase Napoleon, nu le ngduia s ia
nici o hotrre, s Hea n'0' un orcnn. Generalul Bubna a fost primul care a aflat arnnunte despre el;
imediat austriecii, englezii si piemontezii au linistit, socotind c aveau destul timp la dispozitie pentru
a_i da peste cap planurile. Bubna ceru s intre, cu trupele sale, jn piemont. Dar domnul de Valese,
refuznd cu ncptnare acest lucru, Bubna se vzu obligat s-si cantoneze ostile la granita cu
Lombardia; apoi, declar c dac armata napoleonian nainta, el va rmne dincoace de Pad, lsnd
Piemontul descoperit. Cabinetul sard gsi c planul lui era bun; ba chiar nu ntrzie s admit strania
idee de a rmne neutri fat de Napoleon si de Murat. Ambasadorul sard a fost singurul care n-a vrut s1 urmeze pe Ludovic al XVIII-lea la Gnd.
Domnul de Chteau reveni plin de fgduieli din partea lui Massena. Vzuse cnd o arestase pe doamna
Bertrand, sosit din insula Elba, si ntlnise pretutindeni tot atta entuziasm fat de ducele de
Angouleme pe ct indignare mpotriva lui Napoleon. Faptul era adevrat n acel moment, dar numai n
Proventa. Din pcate pe aripile vntului, mai soseau si astfel de vesti. Astfel, aflarm, cu o repeziciune
neasteptat si pe niste ci cu totul necunoscute, despre succesele si despre marsul rapid al lui Bonaparte.
ntr-o dimineat, un ofiter francez, purtnd cocarda alb, se prezent la tatl meu si-i remise o scrisoare
din partea generalului Marchand1' att de insignifiant nct nu motiva n nici un fel trimiterea ofiterului.
Acesta era foarte agitat si ceru un rspuns imediat, cci generalul su i fixase si ora ntoarcerii. Tata l
rug s se odihneasc dou, trei ceasuri, n vreme ce el ncerca s dezlege aceast enigm, cu att mai
usor de ghicit cu ct se
,
' Generalul conte de Marchand (1765 - 1851), comandantul departamentului
'Scrc' acuzat de a fi cedat orasul Grcnoblc lui Napoleon, a fost judecat n 1816 si 'tat. Reintrat n armat
dup 1830, a ajuns - n timpul Monarhici din iulie, pair al rantci.
339
rspndise zvonul c generalul Marchand l ntlnise pe Napoleon, generalul Bubna intr la el si-i
spuse:
- Dragul meu ambasador, vin s-ti multumesc pentru grija pe care o ai fat de scrisorile mele. tiu c ti sau cerut cincizeci de ludovici pentru asta pe care-o vd aici. E de la generalul Bertrand care-mi scrie, din
ordinul lui Napoleon, ca s-i trimit imediat, printr-un curier, toate celelalte depese venite de la Viena pe
numele su si al sotiei sale, Maria-Luiza Eu, care nu m-am grbit niciodat, asteptam linistit o ocazie; ce
faci cu ofiterul care a venit?
Tata reflect un moment, apoi se gndi c, dac 1-ar aresta, ar fi un lucru mult prea grav. Trimise deci
dup el, la hanul unde trsese, si-i porunci s plece imediat, prevenindu-1 c dac i lsa guvernului sard
timpul de a afla cum trecuse frontiera, ar fi fost arestat ca spion si c el nu avea nici o putere s-1
salveze. Ofiterul comise imprudenta s spun c trebuia s se opreasc la Torino unde mai avea de dus
niste scrisori. Tata l sftui s le ard si-i ddu un pasaport, indi-cndu-i s se ndeprteze ct putea de
Torino. N-am mai auzit vorbindu-se despre acel domn care - dup aceast explicatie - a mai avut
cutezanta s-i cear tatei si cei cincizeci de ludovici despre care generalul Marchand amintea n
scrisoare, drept cheltuieli de deplasare. Bubna pstr secretul acelui curier, mai ales c nu era, n nici un

caz, momentul s se apuce s vorbeasc despre asa ceva, tocmai atunci; cci n acea epoc, guvernul
sard nu avea nici un fel de veleitti pacifiste, si atrocittile piemontezilor privind dispozitiile
napoleoniene depseau orice limit. Declaratia din 13 martie i-a fost expediat tatei de ctre domnul de
Talleyrand, de ndat ce-a fost semnat de toti suveranii reuniti la Viena. A tiprit-o n grab si, la trei
ore dup ce sosise, fratele meu a pornit n grab s i-o duc domnului de Angouleme, pe care 1-a gsit la
Nmes. Rapiditatea cu care o primi aproape c-i anul efectul si-1 fcu pe print s se ndoiasc de
autenticitatea ei. Ducele de Angouleme l opri pe fratele meu lng el, l num' aghiotant si, foarte curnd
dup asta, l trimise n Spania ca sa
340
cear un ajutor pe care nu-1 obtinu, n plus, sosise si prea trziu, n planul pe care mi 1-am fcut de a
nota cele mai mrunte lucruri care - dup mine - zugrvesc caracterele, nu m Pot abtine s nu vorbesc
despre unul care poate prea pueril. Fratele meu i adusese deci domnului duce de Angouleme un
document de o important extrem. Pe drum, mprtise pretutindeni copii dup declaratie fr s se mai
informeze de culoarea politic a persoanelor crora le nmna acele hrtii, lucru ce nu era chiar lipsit de
pericol. Ducele de Angouleme, care l cunostea, pru att de multumit de zelul lui, nct l opri la mas.
Aranjndu-se putin, ca orice om care parcursese o sut de leghe clare, la mas, primele cuvinte ale
ducelui au fost:
- Ce fel de uniform porti?
- De ofiter de stat-major, monseniore.
- Al cui aghiotant esti?
- Al tatlui meu, monseniore.
- Tatl dumitale nu e dect locotenent general. De ce porti eghileti? Numai cei care fac parte din Casa
regal sau din Casa printilor au dreptul s-i poarte. Li se mai ngduie de asemenea s poarte eghileti si
maresalilor. Dumneata n-ai dreptul s-i porti.
- N-am stiut, monseniore...
- Acum stii, asa c trebuie s ti-i scoti imediat. De fapt, ai fi meritat s fii arestat pentru acest lucru, dar
m rog, te iert. i s nu te mai vd cu ei!
V nchipuiti ct de bine s-a simtit un tnr ca Rainulphe, ntr-o asemenea situatie, primind o astfel de
mustrare de fat cu toat lumea! n momentele n care se aprindea pentru cele mai mici fleacuri militare,
ducele de Angouleme se credea mare general.
Regele Sardiniei se anunt c va face un drum la Torino. Era nsotit de ministrii si si de generalul
Bubna. Ministrul Angliei rmsese la Genova, la fel ca si tata, care comunica mult mai usor cu ducele de
Angouleme si cu sudul frantei, n curnd, vzurm sosind toate notabilittile pe care
341
miscrile armatei napolitane le alungau din sudul Italiei. Papa1 sosi primul; fu adpostit n palatul
regelui. Nu-1 mai vzusem de pe vremea cnd l unsese pe Napoleon, mprat; ne-am dus, de mai multe
ori, s-1 vedem. Discuta cu plcere si foarte familiar cu toat lumea. Am fost mai ales uimit de felul
demn si calm cu care vorbea despre anii n care fusese proscris, fr a da impresia c-si face din asta un
merit sau o glorie, ci discutnd ca despre o mprejurare care, din nenorocire, fusese inevitabil,
necjindu-se doar c fusese nevoit s-1 persecute pe Napoleon. Vorbea cu mult bun-simt si - ca s m
exprim corect - cu mult senintate. Mrturisesc c mi-a inspirat o sincer admiratie. Foarte curnd, a
fost urmat de Infanta Maria-Luiza, duces de Lacques, mai cunoscut sub numele de regina Etruriei2.
Genova era ticsit de lume si, neputnd gsi o locuint convenabil, se instala n sala cea mare a unui
han unde, cu ajutorul ctorva paravane, fcu dormitoare pentru ntreaga familie. Prea fcut s
locuiasc n acea cocioab. Cci zu dac am vzut ceva mai vulgar dect nftisarea acelei printese care
se trgea totusi din familia de Bourbon. A trebuit s-i aducem omagiile noastre, dar am fcut-o cu sil si
dezgust. Tra dup sine o fat tot att de dizgratioas ca si ea si un fiu att de molu, nct plngea ori de
cte ori trebuia s se urce pe cal, i venea ru cnd vedea o pusc, iar ntr-o zi, trebuind s se urce pe un
vas ca s treac un ru, fcu o criz de nervi. Ducesa de Lacques ne asigur c toti printii spanioli

fuseser crescuti exact ca fiul ei. Tata ncerc s-o determine s-si schimbe prerea n privinta acestui fel
de educatie, dar nu izbuti dect s-o fac s-1 ocoleasc.
1 E vorba de Papa Gregorio Chiaramonti (Papa Pius al Vll-lca) (1742 - 1823). Episcop de Tivoli n
1782, episcop de Imola si cardinal n 1785, a fost ales pap n 14 martie 1800. Este autorul
Concordatului din 1801. Napoleon i-a confiscat Statele n 1809 si 1-a tinut prizonier la Genova, Savona
si Fontaineblcau. Scpat din captivitate, a intervenit n favoarea .lui Napoleon, prizonier n insula Sfnta
Elena i i-a adpostit familia, la Roma. Consalvi a fost primul lui ministru.
2 Marie-Louise-Josephine de Bourbon (1782 - 1824), fiica lui Carol al lV-tea al Spaniei. S-a mritat cu
Louis de Bourbon, fiul cel marc al ducelui de Parrna' Regin a Etruriei, apoi duces de Lacques.
*<342
Capitolul IV
Principesa de Galles. - Serbare n cinstea lui Murat. - Situatia noastr e penibii. - Mesajul ducelui de
Angouleme. - Sunt nelinistit n privinta fratelui meu. - Marsul lui Murat. - E nvins la Occhiobello.
-Abatele de Janson. - Henri de Chastellux.
Domnul Hill ne vizit ntr-o dimineat, cu o mutr si 0iai trist ca de obicei: principesa de Galles1 se
afla n rada portului! Sub pretextul c-i cedeaz apartamentul, i-o ls n grija doamnei William
Bentinck2, se npusti n trsura care-1 astepta si porni n goan spre Torino. Lady William se strdui s-o
primeasc pe principes - care se instala n locuinta domnului Hill - ct putu mai bine. A doua zi, am
vzut cu totii pe strzile Genovei un spectacol pe care eu, cel putin, nu-1 voi uita niciodat, ntr-un fel de
faeton - n form de scoic, aurit si sidefat, dublat cu catifea albastr si mpodobit cu ciucuri de
argint, tras de doi ponei mnati de un bietas mbrcat n Amor, ca la Oper, ntr-un costum de culoarea
pielii, plin tot de paiete - se lfia o grsan de vreo cincizeci de ani, scurt, burduhoas si fardat din
gros. Avea o plrie roz, cu sapte pene tot roz, ce-i fluturau n vnt, o bluz roz, foarte decoltat, o fust
scurt, alb, pn Ia genunchi, de sub care i se vedeau dou picioare groase ncltate cu ghete roz. O
esarf tot roz, pe care si-o aranja ntruna, i completa costumul. Trsura era precedat de un brbat
frumos, clare pe un ponei; brbatul era mbrcat aidoma lui Murat, cu care se strduia s semene la
gesturi si atitudine, si era urmat de doi rndasi n livrele englezesti, clare tot pe niste ponei. Acest atelaj
napolitan era un dar fcut de Murat principesei de Galles, care se plimba, fr jen, pe strzile Genovei,
n acel costum ridicol si n acel echipaj bizar. Binenteles c plimbarea avu loc cteva zile Ia rnd.
Principesa fcuse o
1 Carolinc-Amclic (1768 - 1821), sotia printului de Gallcs. regent, apoi rege ?' Angliei sub numele de
Gcorgc al tV-lca. Era fiica faimosului duce de Brunswick. n ciuda -conduitei sale cam dubioase, englezii
au tinut cu ca n nentelegerile pe care c-a avut cu sotul su, regele.
- Lady Mary Acheson, fata contelui de Gosford, mritat n 1 803 cu lordul
"am Cavcndish Bentinck.
343
mare pasiune pentru Murat, pe care ar fi vrut s-1 nsoteasc si n tabr. Bietul Murat se vzu obligat s
fac uz de toat autoritatea sa ca s scape de ea. Nu consimtise s renunte dect dup ce i se fgduise c
lordul Bentinck avea s-si uneasc trupele cu cele napolitane. i cum fgduiala fusese fcut doar de
form, acum venise la Genova cu rugminti, cu implorri si chiar cu amenintri. V puteti da seama n
ce situatie se afla bietul lord Bentinck care, de altfel, a treia zi si plec din oras, ca s scape de ea.
Principesa, desi era o bonapartist nflcrat, avea unele temeri ca nu cumva Napoleon s-1
compromit, n vreun fel, pe rege", cum i spunea ea lui Murat, si atrase deci de partea sa toat opozitia
din Genova si fcu atta trboi, nct dup cteva zile, guvernul sard o rug s-si caute azil n alt parte.
n timpul ultimului carnaval pe care-1 petrecu la Neapole, ddu un bal, precedat de o list de subscriptie
la care i rug s contribuie pe toti englezii aflati n sal. Banii, evident, erau destinati lui Murat. Scena
se petrecea ntr-o sal public, n momentul n care sosi Murat, un grup alctuit din cele mai frumoase
englezoaice, mbrcate aidoma zeitelor din Olimp, i iesir n ntmpinare. Minerva si Themis l luar
fiecare de cte un brat si-1 duser pe un fel de estrad, ale crei draperii se ddur n lturi, nftisnd

spectatorilor un grup de genii printre care figura si Faima, ntruchipat de frumoasa lady Harley, care
tinea n mn un mare tablou. Gloria - reprezentat de principesa de Galles, mbrcat si mai caraghios
dect celelalte zeitti - nainta ncet, rupse o pan din aripa Faimei si scrise cu litere mari, pe tabloul pe
care-1 tinea aceasta, numele diverselor btlii la care luase parte Murat. Publicul aplaud, abtinndu-se
cu greu s nu rd. Murat avea destul bun-simt pentru a se simti foarte jenat, dar principesa luase toat
acea mascarad n serios, considernd-o drept o ovatie adus att celui pe care-1 iubea, ct si ei care
fusese n stare s-1 onoreze astfel. Am auzit vorbindu-se despre acea serat la lady Charlotte Campbell,
ultima dintre doamnele care au abandonat-o pe principesa. Lady Charlotte plngea de ciud, vorbind
despre toate acele
344
lucruri ridicole, dar povestirea ei nu izbutea s redea nici pe jumtate caraghioslcul acelei scene.
Trebuia s-o ai pe eroin sub ochi ca s poti aprecia ntreg ridicolul situatiei. Pentru a.si mai molcomi
durerea desprtirii de Murat, principesa poruncise unuia dintre slujitorii si, care semna putin cu eroul
visurilor sale, s se mbrace la fel ca el. Acel portret nsufletit, pe nume Bergami1, a devenit mai trziu
celebru si (stiu asta de la cpitanul corbiei care 1-a adus la Livorno) i-a uzurpat, pe lng regala sa
iubit, toate drepturile acestuia, asa cum si-a nsusit si costumul. i, cu toate astea, trebuia s ne ducem si
s-o salutm pe acea principes ridicol, care pe deasupra, ne mai si detesta fiindc-i eram ostili regelui"
ei. Binenteles c s-a strduit s fie ct se poate de impertinent cu noi. Ne-am dus s-o vizitm, mpreun
cu lady Bentinck, n ziua si la ora fixat de ea. Dup ce ne-a lsat s asteptm vreme ndelungat, ne-a
primit ntr-un chiosc acoperit cu verdeat unde-si lua masa, mbrcat ntr-un capot deschis n fat, si
slujit de Bergami. Dup cteva cuvinte adresate mamei, se prefcu a nu sti dect engleza asa c nu mai
vorbi dect cu lady William. Rmase cam derutat cnd vzu c lum si noi parte la acea discutie de la
care voise s ne exclud; apoi ncepu a vorbi numai de virtutile, de talentele regale si militare ale lui
Murat. Imediat dup asta, i acord o audient tatei, n care nu vorbi dect despre succesele infailibile ale
aceluiasi Murat, despre apropiata sa jonctiune cu armata lui Napoleon si despre victoriile care-1
asteptau. Tata ncepu s rd.
- V bateti joc de mine, domnule ambasador?
- Ctusi de putin, doamn; vd c dumneavoastr vreti s iau de bune glumele pe care le faceti.
Astfel de discursuri tinute de principesa de Galles, unui ambasador al Frantei, erau mult prea nostime ca
s poat fi ascultate cu seriozitatea cuvenit. Principesa fcu pe ofensata Sl scurt ntrevederea. Cred c
v dati seama c n-am fost
.t
' Bartolomeo Bergami, subofiter ntr-un regiment italian. Coplesit de
ruri de ctre regina Angliei, regele Gcorgc al IV-lca a intentat sotiei sale - din p lc"ia lui _ proces dc
aduiter
345
tentati s-o mai vizitm. Ea pretindea c tata contribuise si el la ordinul de plecare ce i se dduse, ceea ce
nu era ctusi de putin adevrat. Dac guvernul fusese mboldit de cineva, apoi acela nu putea fi nimeni
altul dect lordul William Bentinck care era ntr-adevr foarte stnjenit de prezenta acelei cucoane
nbdioase, acolo.
n vremea asta, noi ne aflam ntr-o situatie de-a dreptul imposibil. Cci nimic nu e mai cumplit dect s
te afli n strintate, ntr-o situatie oficial, n toiul unei asemenea catastrofe, si s dai tot timpul dovad
de un calm si de o senintate pe care esti departe de a le simti. i nimeni nu putea s ne ajute cu nimic.
Unii erau singuri de victoria lui Bonaparte, altii, de cderea lui rapid n fata aliatilor si de umilirea
armatei franceze. Se ntmpla destul de rar ca cei din jur s-si exprime aceste preri alegndu-si oarecum
cuvintele, ca s nu ne jigneasc. Asa c de ndat ce ne-am dat seama c nu mai suntem n sigurant, neam nchis si noi n cas si n-am mai iesit deloc.
Marchizul de Lur-Saluces, aghiotantul ducelui de Angouleme, sosi aducnd cteva scrisori. Printul i
poruncea tatei s-i cear regelui Sardiniei o oaste care s vin prin Antibes pentru a se ntlni cu oastea
lui, n Proventa. Tocmai obtinuse o victorie destul de nsemnat la podul de peste Drome, unde si
etalase n fata celor dou osti - a lui si cea inamic - niste merite personale n materie de tactic si

strategie militar, care-1 fcuser s creasc n ochii tuturor. Asa c simtea nevoia si dorinta de a actiona
ct mai viguros. Scos din nefasta lui docilitate si pasivitate, se dovedea a fi plin de energie. Desi molu
din fire, uneori putea fi capabil si de lucruri mari. Tata porunci s se pregteasc o trsur si plec
mpreun cu domnul de Saluces, la Torino. Am aflat de la acesta din urm c fratele meu fusese trimis n
Spania. La cteva zile dup asta, am citit n Monitor scrisorile domnului de Angouleme ctre doamna de
Angouleme, care fuseser interceptate, spunndu-se clar c ele fuseser aduse de ctre tnrul de
Osmond. Am fost aproape siguri c va fi arestat, iar aceast incertitudine a durat timp de saptesprezece
zii6346
Comunicatiile cu sudul fuseser ntrerupte; nu stiam ce se mai ntmpla dect din gazetele din Paris care
de bine, de ru, mai ajungeau pn la noi. n felul acesta am aflat si despre nfrngerea ducelui de
Angouleme, despre conventia ncheiat cu el si, n sfrsit, despre plecarea sa. Numele fratelui meu nu
aprea pe nicieri. Pn la urm, am primit niste scrisori de la el, trimise din Madrid. Trebuia s
prseasc acest oras ca s ajung lng ducele de Angouleme pe care-1 credea n Franta, dar pe care,
dup o cutare ndelung, l descoperi la Barcelona.
Ducele de Angouleme voise s-1 trimit pe fratele meu la Madame, asa cum artase si n scrisori, dar pe
urm si schimbase planul si-1 trimisese la ducele de Laval, ambasadorul nostru la Madrid. Atunci
trecuser cele saptesprezece zile n care noi fusesem att de nelinistiti, pentru c n timpul unui rzboi
civil nu poti sti niciodat ce i se poate ntmpla unui prizonier si nici n ce fel au de gnd s se rzbune
pe el, fie autorittile, fie rsculatii. Noroc c mnia celor dou tabere trecuse si c nu mai rmsese, din
zilele furtunoase ale revolutiei, dect niste meschine interese personale pe care unii se strduiau s si le
rezolve.
Murat nainta att de repede n Italia, nct cei din Torino si ncepuser mpachetatul. i eu si mama am fi
vrut s ne ducem dup tata, dar el nu ne ngduia s venim. Problema economiilor devenise tot att de
important ca si cea a sigurantei, asa nct nu ne mai puteam permite o dubl cltorie ntr-un asemenea
moment de incertitudine. Cererile domnului de Saluces au fost primite cu mult rceal de ctre
guvernul sard. Ele n-au putut avea succes din pricin c chiar atunci sosiser cele dou vesti catastrofale:
nfrngerea ducelui de Angouleme si mbarcarea lui. ncepnd din acea clip, tata remarc primirea
destul de rece, a ministrului, si mtrezri dorinta de a-1 ndeprta pe ambasadorul Frantei. Cum j"egele
sard respinsese orice ajutor austriac sau englezesc, era irnpede c dorea s trateze separat, pstrndu-si
neutralitatea a de Napoleon. Bubna rdea de se prpdea de aceast Politic, numindu-1 pe regele
Victor augustul aliat al mpra-Ul Tatei nu-i ardea deloc de rs, dar era si el convins de
347
zdrnicia acelor tratative ale guvernului sard. Murat, fiind nvins la Occhiobello de ctre ostile
austriece, ncet s mai nainteze. Apoi se anunt, n mod oficial, c sosirea reginei Sardiniei fusese
amnat. Asa c ne-am ntors la Torino.
nainte de a prsi Genova, as vrea s v vorbesc despre doi insi pe care i-am vzut n trecere. Primul era
abatele de Janson. Aflnd de plecarea mpratului din insula Elba, n timp ce el se afla n Siria, unde se
dusese ca pelerin la Ierusalim, profitase att de bine de vntul ce btea pe mare nct ajunsese la Genova
ntr-un timp incredibil de scurt. Nu rmase n acest oras dect dou ceasuri pentru a se informa asupra
evenimentelor; apoi si suflec poalele sutanei, ncalec un clut de post si alerg s se alture ducelui
de Angouleme. Acest abate, n costum ecleziastic, li se pru din cale-afar de ridicol, soldatilor. Dar
cnd n lupta de la podul Drome, l vzur ducndu-se, sub ploaia de gloante, pentru a-i ridica pe rniti,
pe umeri, ncercnd s-i consoleze si s-i ajute dup puterile sale, cu tot atta snge-rece ca un grenadier
din vechea gard, popa" - cum i spuneau soldatii - i entuziasma n cel mai nalt grad. Abatele de
Janson a depus mai apoi acelasi zel si n ceea ce priveste intriga, ceea ce binenteles, e de regretat. Ajuns
episcop de Nancy si unul dintre membrii cei mai activi ai Congregatiei, att de nefast Restauratiei, a
fost att de detestat de toat lumea nct n timpul Revolutiei din 1830 a trebuit s fie alungat din viata
episcopal.

Cealalt persoan despre care vreau s amintesc e Henri de Chastellux1. n vrst de 24 sau de 25 de ani,
stpn al unei averi uriase, era atasat la Roma. Aici a aflat de trdarea cumnatului su, colonelul de la
Bedoyere. A fost cu att mai consternat cu ct si iubea grozav de mult sora, dndu-si seama ct nevoie
avea s fie sustinut si consolat ntr-o asemenea situatie, ntr-o familie ca a sa. Obtinu imediat un
1 Henri-Louis de Chastellux, nscut la 28 februarie 1786, mort la 3 martie 1863; fcut duce de Rauzan
n 15 august 1819, s-a nsurat la 31 august 1819 cu Clairc de Durfort de Duras. Era fiul lui Henri
Gcorgcs-Ccsar de Chastellux si al 'ul Angcliquc-Victorie de Durfort (fiica lui Joseph de Durfort, duce de
Civrac, senior de Blagnac, ambasador la Vicna, si al Annci Monbadon de la Faurie, doamn de onoare a
printesei Victoria).
348
concediu de la ambasador si, dup ce-si puse hrtiile n ordine, si fcu cuferele, si mpacheta crtile si
se urc n brisc unui crus cu care se tocmi ca s-1 duc n cel mult douzeci si sapte de zile la Lyon.
Ajungnd la Torino, domnul de Chastellux fu informat c nu mai putea s-si continuie drumul. Veni la
Genova s-1 ntrebe pe tata, ce-i mai rmnea de fcut. Se hotr s plece si el dup^ducele de
Angouleme; tata l rug s-i duc si lui niste depese. Intr-adevr, dup dou ceasuri, un secretar i le si
duse. Secretarul l gsi culcat n pat, citindu-1 pe Horatiu.
- Cnd plecati? 1-a ntrebat.
- nc nu stiu. Nu m-am nteles, cu crutasul care m-a adus si astept s gsesc un altul.
- Nu treceti prin Corniche?
- Nu, vreau s nchiriez o feluc.
Secretarul i aduse tatei ndrt scrisorile pe care acesta le expedie cu un curier. Henri de Chastellux se
mbarc a doua zi dimineat; dar aranjnd n asa fel lucrurile nct s doarm n fiece noapte, undeva, pe
trm, ajunse la Nisa abia peste cincizeci de zile. Aici, i ajunser la ureche o multime de zvonuri
nelinistitoare n legtur cu pozitia ducelui de Angouleme; astept, cu rbdare, confirmarea lor si, dup
zece sau dousprezece zile, 1-am vzut reaprnd la Genova, fr s fi trecut dincolo de Nisa.
Aceast apatie ciudat la un tnr plin de spirit, si pe care situatia lui social si relatiile de familie ar fi
trebuit s-1 stimuleze n cel mai nalt grad, comparat cu activitatea att de fecund a unui om n sutan,
la care, evident, ar fi trebuit s renunte, mi s-a prut a constitui un contrast att de bizar cu modul de a se
comporta al abatelui de Janson, nct nu le-am putut trece cu vederea nici pe una, nici pe cealalt.
Tata ncepu o corespondent foarte activ cu ducele de Narbonne, ambasadorul nostru la Neapole, cu
ducele de Laval, ambasadorul nostru la Madrid si cu marchizul de Riviere1, aflat la Marsilia. Le trimitea
vestile care soseau din
1 Charles Riffardeatt, marchiz, apoi duce de Riviere (1763 - 1828). Aghiotant
contelui de Artois, n timpul Emigratiei. Condamnat la moarte, dar gratiat, ca
coniphcc al lui Cadoudal (1803), a ajuns n 1814, ambasador la Constantinopolc, iar
^n 18'5, pair al Frantei, n 1827 devine cpitanul grzilor lui Carol al X-lea, apoi
uverantor al orasului Bordeaux.
349
Germania si din nordul Frantei. Legatia din Torino ducea mare lips de secretari si de atasati. Asa c
plecnd din Genova, tata m rug pe mine s port toat aceast corespondent. De fapt, n-aveam altceva
de fcut dect s expediez stirile care ne parveneau, alegndu-le pe cele oficiale si lsnd deoparte
zvonurile de care eram pur si simplu asaltati. Multe din acele scrisori au fost interceptate, unele mi se
pare c au fost chiar si tiprite n Monitor.
Ruvoitorii s-au agtat de acest lucru, ca s decreteze c o fceam pe ambasadoarea. Aceast rutate m-a
fcut s stau mult vreme departe de afacerile diplomatice ale tatlui meu, lucru pe care nu 1-as fi fcut
dac n-as fi fost nvinuit de acea prosteasc nscocire.^ Cci, asa dup cum v-am mai spus, politica m
pasiona, l ajutam cu plcere pe tata si ca s-mi ocup timpul, cci altfel as fi murit de plictiseal. i
fiindc nu aveam niciodat obiceiul s vorbesc ce nu trebuia, tata mi-ar fi ncredintat, fr nici o retinere,
oricare dintre problemele care-1 frmntau.
Capitolul V

Rentoarcerea la Torino. - Domnul de La Bedoyere - Marsul spre Cannes. - mpratul Napoleon, Giulgiul sfnt. - Jules de Polignac e luat prizonier la Montmelian. - Luarea unui regiment, la Aiguebelle.
- Purtarea generalului Bubna. - Ura piemontezilor mpotriva austriecilor. - Sperantele regelui Sardiniei.
Am continuat s ducem si n Piemont aceeasi viat retras pe care o dusesem la Genova. Tata nu voia s
schimbe nimic din modul nostru de viat, desi mprejurrile ne ngduiau, dar prudenta ne impunea s
reducem toate cheltuielile de prisos. Singura noastr distractie era s facem zilnic cte o plimbare pe
splendida colin pe malul Fadului, dincolo de Torino, si care se ntindea pn la Moncalieri. Plcerea near fi fost dubl dac drumurile n-ar fi fost att de proaste; chiar si pe jos era foarte greu si obositor de
ajuns pn acolo. Potecile - care slujesc de albii torentelor n anotimpul ploios, - sunt n pant si pline de
pietre ce se rostogolesc ntruna. Asa c la un astfel
350
<3e drum, care la un moment dat e att de greu nct devine aproape un chin, nu se expunea nici una
dintre doamnele italiene. Dar cnd ajungi sus, esti despgubit de toate necazurile pe care le-ai tras,
datorit privelistilor de o varietate uluitoare precum si a unei cmpii de o frumusete fr pereche.
La putin vreme dup asta, am aflat - rnd pe rnd -amnunte, n legtur cu cele petrecute la
Chamberlay si la Grenoble. Toate aceste vesti, puse cap la cap, duceau la concluzia c cel mai vinovat de
tot ceea ce se ntmplase era domnul de La Bedoyere1. Eram nclinat cu att mai mult s dau crezare
acestui lucru, cu ct l auzisem cu urechile mele, nainte de a pleca din Paris, ridicndu-i n slvi pe
bonapartisti. Familia sotiei sale (fosta domnisoar de Chastellux) svrsise greseala de a-1 vr cu de-a
sila n slujba regelui, iar el avusese slbiciunea s accepte. N-as putea preciza n ce epoc 1-a trdat pe
rege; ceea ce stiu sigur e c - n fruntea regimentului su unde ajunsese de cteva zile - se ndreptase
zorit dinspre Chamberlay spre Grenoble; c, pe drum, oprindu-se s ia masa la doamna de Bellegarde, se
bucurase ftis de victoriile mpratului, n momentul n care se urcase pe cal, i strigase acesteia:
- Cu bine, doamn, peste opt zile sau voi fi mpuscat, sau voi fi maresal al Imperiului!
Se pare c izbutise s conving trupele s treac de partea lui Napoleon si c abuzase de slbiciunea
generalului Marchand, dominat n ntregime de el. Recunostinta mpratului pentru serviciul pe care i-1
adusese n-a fost chiar att de nemaipomenit, cum ndjduise el, n schimb previziunile sale se adeverir
n ceea ce privea cealalt alternativ.
Era cu neputint s nu fii uluit de mretia, de hotrrea, de ndrzneala si abilitatea desfsurate de
Napoleon n drumul lui de la Cannes si pn la Paris. Nu-i de mirare c partizanii
' Charles Huchet, conte de la Bedoyere (1786- 1815), colonel n regimentul
n vrcnoblc. La rentoarcerea din insula Elba, i-a iesit nainte lui Napoleon, cu
fcinicntul su si i-a predat orasul, mpratul 1-a numit general de divizie si 1-a fcut
^uotantul su. Tradus n fata Consiliului de Rzboi, n timpul celei de a doua
auratii, a fost condamnat la moarte si mpuscat.
351
1
lui au devenit att de nflcrati si de zelosi, fiindc socot c asta a fost fapta cea mai cuteztoare pe care
a ntreprins-o unul dintre cei mai mari oameni ai vremurilor noastre. Mai ales c sunt sigur c n-a fost
vorba de un plan alctuit dinainte, mpratul s-a lsat cluzit de hazard sau mai curnd de geniul su.
Dovada const n faptul c comandantul din Antibes, somat primul, a refuzat s admit vulturii
imperiali. Zborul lor era totusi n functie de comportarea oamenilor pe care-i ntlneau n cale si
frumoasa expresie de a zbura din clopotnit n clopotnit", desi justificat prin deplinul ei succes, era
totusi destul de hazardat, mpratul se ncrezuse nc odat n steaua lui care-i rmsese credincioas.
Sosind la Paris, afl despre declaratia de la Viena din 13 martie; ndur totodat rceala si reticentele
majorittii persoanelor care i fuseser odinioar mai mult dect devotate. Cu instinctul su de a guverna
ntelese imediat c toti acei oameni reprezentau mai mult tara dect pe militari. Poate c s-ar fi simtit
tentat s-i guverneze cu sabia dac acea sabie n-ar fi avut de nfruntat rezistenta strinilor. Nu putea deci
nimici ideile constitutionale, att de repede nrdcinate n Franta, dect slbind frul ambitiilor
populare care - sub numele de libertate sau nationalitate - ajung, cu timpul, la cea mai cumplit tiranie.

S-i dm totusi dreptate lui Napoleon: cci i-a fost ntotdeauna groaz de asemenea mijloace. El voia un
guvern absolut, dar capabil s asigure ordinea public, linistea si onoarea trii. De ndat ce si-a
dezvluit planul, s-a simtit dezndjduit de succesul lui si dezgustul pe care 1-a ncercat poate c a avut
o oarecare influent n ceea ce priveste descurajarea manifestat dup catastrofa de la Waterloo.
Am motive s cred c la cteva zile, dup sosirea sa la Tuileries, ncet de a mai da dovad de tot atta
energie de ct dduse, de cnd plecase din insula Elba. Poate c, dac ar fi vzut la vechii si slujitori
civili acelasi entuziasm ca si la militari, si-ar fi dus cu cinste, la capt, uriasa sarcin pe care si-o
asumase; sau poate c-i era cu neputint s-o mai duc.
352
M-am rentors la Torino. Papa ne-o luase nainte, prezenta lui prilejui o ceremonie destul de curioas la
care am asistat si noi.
Piemontul poseda giulgiul sfnt. Crestintatea acorda o asemenea important acestei relicve, nct nsusi
Papa avea grij de el. Giulgiul era ncuiat ntr-o cutie de aur, nchis la rndul ei ntr-una de aram,
nchis la rndul ei... si tot asa mai departe, pn la a saptea cutie; cele sapte chei ale celor sapte cutii
erau ncredintate, fiecare, altei persoane, Papa o pstra pe cea de aur. Cufrasul era asezat ntr-o biseric
frumoas ca o bijuterie, numit Biserica Sfntului Giulgiu. Relicva nu era expus privirilor
credinciosilor dect n mprejurri cu totul deosebite si n cadrul unei ceremonii impuntoare. Atunci
Papa trimitea un legat special care s deschid racla si s-i aduc cheia. Prezenta Sfntului Printe la
Torino si importanta evenimentelor care aveau loc au iscat dorinta de a da satisfactie soldatilor,
populatiei si regelui de a privi acea pretioas relicv, n ciuda ndejdilor pe care guvernul sard le avea, in
petto, de a obtine din toate prtile recunoasterea neutralittii sale, a pus totusi foarte repede, pe picioare,
o oaste considerabil si foarte aspectuoas. Aceast oaste a fost adunat n Piata Castelului si, dup ce
Papa a binecuvntat steagurile, s-a trecut la scoaterea la iveal a relicvei. Regele si mica lui Curte,
catolicii din corpul diplomatic, cavalerii din ordinul Annonciada, excelentele, episcopii si cardinalii au
fost singurii admisi n odaia unde se pregtea ceremonia. Nu eram, cu totii, nici treizeci, eu, mama si
doamna Bubna fiind singurele femei admise si, pe deasupra, i att de bine asezate, nct nu ne putea
scpa nimic. Cufrul fu adus de ctre preotul care-1 avea n grij. Dup ce fur deschise una dup alta,
cele sapte cutii, dup ce fiecare din cele sapte personaje ntindea cheia pe care-o detinea, dup ce era
descuiat o cutie, se redacta imediat un proces verbal prin Care se constata si n care se consemna starea
broastelor. Se Proceda ca la o ridicare de sigiliu si nu ca la o ceremonie re'!gioas; atta doar c acel
cardinal care deschidea sipetele stea cte o rugciune ori de cte ori descuia cte o racl.
353
Cnd ajunser la ultima caset, care era destul de mare si care strlucea de-ti lua ochii fiindc era de aur,
ncepur oratiile sj ngenuncherile. Papa se apropie de masa unde doi cardinali depuseser racla. Toat
lumea ngenunchie, apoi urmar o serie de formalitti de deschidere. Ar fi fost mai bine ca acea operatie
s fi avut loc ntr-un salon, si nu ntr-o biseric, fiindc privit de aproape toat acea pantomim era
lipsit de demnitate, n sfrsit, dup ce Papa si tot apropie si-si tot retrase minile ca si cum s-ar fi temut
s nu se ard, scoase din cutie o bucat mare de pnz, grosolan si murdar. O lu si - nsotit de rege si
de cardinali - se ndrept ctre balcon unde o desfsur ct era de mare. Ostile ngenunchear, la fel si
multimea care umplea strzile din jur. Toate ferestrele erau doldora de lume. Mi s-a spus c pe pnza
aceea soioas, s-ar fi vzut foarte clar urmele nsngerate ale chipului, ale picioarelor si minilor, ba
chiar si ale rnii din coast ale lui Hristos. Eu, care m aflam la fereastra din balconul n care iesise
Papa, v mrturisesc cinstit c n-am vzut nimic. Papa o expuse, din toate prtile, n fata multimii
adunate, ntr-o tcere profund. Dup ce se retrase, multimea ngenuncheat se ridic n picioare,
aclamnd ndelung. Tunul, tobele, strigtele de Triasc!" anuntar c ceremonia se sfrsise. Cum
numai Papa si legatul numit de el aveau voie s ating sfntul giulgiu", se chinuir o vreme pn ce
izbutir s mptureasc la loc bucata aceea murdar de pnz, pentru c nimeni nu putea s-i ajute.
Prima cutie odat ncuiat, Papa lu cheia, apoi cardinalii asezar prima cutie n cea de a doua, si tot asa
mai departe, pn la ultima, ntre timp, Papa, regele si persoanele invitate trecur ntr-o odaie unde
fusese pregtit o mas sau mai curnd niste gustri, fiindc nu era vorba de o mas n adevratul nteles

al cuvntului. Asteptar pn ce fu ncuiat si ultima broasc a cutiei care fu pus la locul ei, apoi toat
lumea se retrase.
Nu-mi aduc aminte dac Jules de Polignac asistase la acea ceremonie, dar cam n vremea aceea primise
depline puteri de la Monsieur, care fusese numit de Ludovic al XVIII-l^a locotenent general al regatului.
Polignac pretindea c ar fi in
354
msur s ridice o oaste impuntoare, cu cocard alb, pe
teritoriul sard, dar guvernul italian nici n-a vrut s aud de
a ceva. Obtinu - cu mare greutate - ngduinta de a se
tabili la frontier pentru a fi ct mai aproape de relatiile pe
care le avea m suc^- Se instala la un preot din Bauges.
Coresponda aproape zilnic cu tata, povestindu-i toate
idioteniile cu putint.
Informatiile pe care le primi tata, din diverse locuri, l fcu s trag concluzia c rzboiul btea la us. l
nstiinta deci pe Jules de Polignac s fie pregtit si s-si ia toate msurile necesare. Acesta i rspunse, n
15 iunie, c era convins c fusese avertizat cu cel putin zece zile mai nainte de nceperea ostilittilor si
c acea campanie nu putea porni nainte de patru sau cinci sptmni, l ruga deci pe tata s fie linistit, i
multumea pentru solicitudinea sa, l felicit c fusese att de bine informat, reprosndu-i doar c stirile i
parveniser mult prea devreme. Acelasi curier mai aducea si o scrisoare din partea preotului la care
sttea Jules (cci n Italia oriunde te ntorceai ddeai numai de popi), n care acesta i spunea tatei c
Jules se rentorsese n goan la presbiteriu ca s-si ia calul, c n clipa n care punea piciorul n scar,
casa fusese invadat de o companie de soldati francezi, intrati n oras pe nepus-masa si c Jules de
Polignac fusese fcut prizonier. Abatele era cu att mai nelinistit cu ct de saua calului atrna o traist
plin cu scrisori care-1 compromiteau att pe Jules ct si pe toti cei care lucrau cu el. Iat nc o dovad
mai mult dect gritoare a superficialittii lui Polignac, superficialitate nsotit n acelasi timp de o
ncredere n sine, care ntrecea orice limit. Cum la aceast nfumurare se aduga si un curaj de om
smintit, se npustise ca orbul, n Prpastie. Trebuie s mrturisesc ns, c odat ajuns aici, a Pnvit
lucrurile n fat, fr nici o slbiciune si a ndurat consecintele greselilor sale cu o putere sufleteasc rar
ntlnit, j^and am aflat c a fost luat prizonier, am rmas consternati, elul lui blnd de a se comporta,
urbanitatea limbajului l aceau s fie foarte iubit si pretuit n viata particular. Am 1 at c-1 acuzasem
ntotdeauna de o ambitie fr margini si
355
nu mi-am mai adus aminte dect de omul pe care-1 cunosteam din copilrie asa nct am plns cu
lacrimi amare cnd arn aflat ce i se ntmplase. Era cu neputint de prevzut cum avea s-i trateze
Napoleon pe prizonierii din categoria lui Jules si mai ales pe el, pe care Restauratia l smulsese din
captivitatea regimului Imperial. Tata ncepu s se agite pentru a cpta vesti despre el; mult vreme nu
izbuti s afle nimic. Pn la urm, obtinu o declaratie de la toti ministrii aflati la Torino, n care
amenintau cu represalii din partea suveranilor lor dac domnul de Polignac ar fi fost tratat altfel dect ca
prizonier de rzboi. Cabinetul sard a fost cel mai recalcitrant, dar pn la urm a acceptat s semneze si
el declaratia. Din pcate, toate aceste demersuri se dovedir a fi inutile. Maresalului Suchet i psa prea
putin de acel ilustru captiv, asa c-1 duse pe Polignac n fortul Barraux; sftuindu-1 s stea linistit, se
prefcu a-1 fi uitat si-1 trat destul de bine. Captivul ceru s fie dus la Paris; maresalul se fcu c nu-1
aude. Nu stiu dac ar mai fi putut prelungi aceast binevoitoare indiferent; ceea ce stiu e c
evenimentele se precipitar.
Guvernul piemontez mprtsi, ntr-o oarecare msur, soarta lui Polignac, pentru c n clipa n care o
companie francez punea mna pe Montmelian si-1 lua prizonier pe Jules, o alta, strbtnd muntele,
captur, la Aiguebelle, un frumos regiment piemontez care-si fcea linistit exercitiile, trgnd cu pustile
n niste bile de lemn. Ceea ce e si mai nostim n toat aceast afacere, e c acelasi lucru se ntmplase, n
acelasi fel si n acelasi loc, la nceputul rzboiului precedent. Uimirea a ntrecut orice msur, la Torino.
Imediat a fost numit ministru de rzboi domnul de Saint-Marsan desi slujise si sub regimul francez. Apoi

cerur cu insistent ajutorul austriecilor, desi pn atunci l refuzaser. Dar generalul Bubna i declar
domnului de Valese c acum trebuia s-si poarte povara ncptnrii sale; l avertizase de mult vreme
c ostilittile erau gata s izbucneasc si c negocierile oculte si personale cu guvernul francez, pentru a
stabili neutralitatea trii sale, nu vor fi ncununate de succes. Acum, l prevenea, n mod oficial, c, dac
francezii puneau mna pe Mont-Cenis
356
l
nainte de a pune el, ceea ce prea foarte probabil, si va retrage trupele n Lombardia si va abandona
Piemontul. Dup ce-l amenint astfel pe Vlase, Bubna depuse toate strdaniile s ocupe Mont-Cenisul.
Ciudat om si Bubna sta! nalt, gras, burdihos, schiop n urma unei rni, lenes fiindc n-avea nimic de
fcut, si petrecea trei sferturi din zi culcat pe un pat sau pe un maldr de paie din grajdul lui, fumnd
tabac de cea mai proast calitate. Cnd binevoia s intre ntr-un salon era - n afar de mirosul de pip pe
care-1 emana - omul cel mai plcut, un povestitor spiritual, fin, caustic, ntelegnd si folosind toate
subtilittile limbajului. Cnd l solicitau afacerile - fie civile, fie militare - nu-si acorda o clip de
odihn; si acelasi Bubna, care-si petrecuse aproape sase luni - cu unele mici exceptii - n pozitie
orizontal, era n stare s stea saptezeci si dou de ore n sa, fr s par ctusi de putin obosit, mi
mrturisi c exagerase putin situatia si c-si ascunsese planurile, ca s se rzbune pe domnul de Valese,
pentru ezitrile sale. Cum eram si eu pornit mpotriva acelui domn care aproape c ntorsese spatele
ambasadorului Frantei, m-am amuzat copios de renghiul pe care i-1 jucase Bubna, lui Valese. Tata, cu
ntelepciunea care-1 caracteriza, nu mprtsi veselia mea. Dimpotriv, l aproba pe Valese c izbutise
s-si crute tara de cteva sptmni de ocupatie austriac. Aproba din toat inima dorinta unui stat mic
de a ncerca s rmn neutru, desi stia c acest lucru va fi o imposibilitate. Cert e c rezistenta
cabinetului regal fat de intrarea trupelor austriece, pe teritoriul piemontez, spl - n fata locuitorilor multe din nedrepttile ce i se reprosau guvernului. Populatia ura crmuirea si-i arta ftis c ajunsese s
regrete ocupatia francez.
- Francezii, spuneau ei, ne apsau din greu, dar mncau ceea ce mncm si noi, adic ceea ce gseau, n
vreme ce nemtii ne apas si mai ru, si car la ei acas tot ce-i mai bun aici! Oamenii aveau perfect
dreptate, att n ceea ce privea administratia, ct si comandantii si soldatii. Pn si Potcoavele cailor le
aduceau din Austria, numai ca s nu cumpere nimic din trile ocupate; n schimb, crau la ei acas
357
tot ce puteau, pn si balamalele si clantele de la usi, din cazrmile pe care trupele le abandonau.
Furgoanele care urmau ostile austriece erau demne de vzut, att prin numrul lor impresionant, ct mai
ales prin ceea ce crau, fiindc erau pline cu tot ce vrei si ce nu vrei, ntr-un talmes-balrnes
nemaintlnit. Toate acele convoaie attau la culme mnia poporului italian, victima acelui sistem de
spoliere general. Vestea luptei de la granita cu Belgia si a btliei, de la Ligny, dat n 161, ne-a
parvenit cu o mare rapiditate, datorit telegrafului care o adusese la Chambery. Dar trebuia s asteptm
sosirea periodic a curierului pentru a afla ce se ntmplase la Waterloo. Dup asta, vestile bune ncepur
a veni una dup alta, tot att de repede precum veneau, cu trei luni n urm, cele rele. Ar fi trebuit s ne
bucurm, dar nou ne sngera inima. Regele Sardiniei, vznd armata piemontez intrnd n Franta,
mpreun cu armata austriac, se si credea un mare cuceritor. Mrinimia lui tinea de la Rhon si pn la
frontier. Oft de cteva ori pentru Lyon, dar se consol cu gndul c era un oras necredincios". Am
mai spus c era un om foarte accesibil. Primea pe toat lumea, era vorbret, mai ales n acel moment de
exaltare. Nu exista pop sau tran pe care s nu-1 opreasc si s nu-i vorbeasc despre planurile sale
militare. Fiind duce de Aosta, luase parte, pe vremuri, la campania din valea Barcelonnette2 si pstrase
n sinea lui o mare admiratie fat de agilitatea si de curajul supusilor si; acum, voia s cucereasc orasul
Briancon, prin escaladare, n fruntea barbetilor"3 si, cum le spunea el. i dezvlui acest plan
generalului Frimont4, care devenise, ntre timp, comandantul-sef al armatei austriece. Bubna, prezent la
aceast discutie, istorisea scena cu atta umor nct te tvleai de rs, mai ales
1 16 iunie 1815 (n. ed.fr.).

- Victor-Emanuel I fusese - sub domnia tatlui su Victor-Amcdeu al IH-lca - comandantul trupelor


piemontczc n campaniile mpotriva Frantei, din perioada 1792-1796.
3 Nume dat celor din Vaud, n Piemont.
4 Jean-Marie Frimont (1759 - 1831), general austriac, n 1815 a ocupa' orasele Bcsanton, Lyon si Dijon
unde si-a stabilit cartierul general pn n 181. A fost agentul Sfintei Aliante, n Italia.
st>
358
cnd vorbea despre uimirea calm a alsacianului Frimont, care-1 privea zadarnic n ochi, ncercnd s-si
dea seama cam ce anume gndea Bubna despre enormittile debitate de regele sard, cruia trebuia s-i
mai si rspund. Noroc c, ntre timp, regele se urc pe scaunul de care se sprijinea, ca s ia cu asalt o
cutie cu tutun asezat pe un dulap. Se lovi, si scrnti mna si astfel Briantonul fu salvat.
Fizicul acestui rege fcea ca fanfaroanele sale s par si mai ridicole. In privinta urteniei semna foarte
bine cu ducele de Angouleme. Doar c era si mai mic, si mai pipernicit; bratele i erau mai lungi,
picioarele mai subtiri, labele picioarelor mai plate, chipul mai schimonosit; n concluzie, semna leitpoleit cu cel mai urt tip de maimut, la care de altfel amndoi aspirau. Suferea cumplit din pricina
minii care-i fusese pus prost la loc de un fel de student n medicin, adus din Sardinia. Rossi, unul
dintre cei mai destoinici chirurgi din Europa, fusese alungat din pragul castelului, pentru c trecuse sub
crmuirea francez. Totusi, cum durerea persista, dup zece sau dousprezece zile, Rossi fu chemat,
mna pus la loc cum trebuie, si regele se simti, n sfrsit, usurat.
Capitolul VI
Rspunsul tatei dat primului sambelan, duce de Modena. -- Purtarea maresalului Suchet, la Lyon. Purtarea maresalului Brune, la Toulon. -Catastrofa din Avignon. - Expulzarea francezilor, rezidenti n
Piemont. -Prsesc Torino. - Situatia din Savoia. - Trecerea lui Monsieur spre Chambery. - Ziua
Sfntului Ludovic, la Lyon. - Mrturisire penibil. -Jandarmii, rspltiti de ctre Napoleon. - Soldatii din
armata Loarei. -Atitudinea lor demn de cinste.
Ludroseniile regilor si alor si, orict de absurde ar fi fost, ne fceau niste mari deservicii. Cteva
sptmni mai terziu, tata izbuti s scape cu obraz curat dintr-una din imbecilittile debitate de suveranul
sard. Ducele de Modena1
1 Pruncise al IV-Iea d'Este (1779 - 1846) era fiul lui Fcrdinand de Austria V rate cu mpratii [osif al IIlca si Lcopold), si al Marici-Bcatricc, singura fiic a lui Hcrcule al IlMca.
359
venise s-1 vad pe socrul su, prilej pentru a se da o receptie la Curte. Tata se afla lng un grup unde
primul sambelan -de Modena - striga n gura mare c, pentru a asigura linistea si pacea n Europa, era
absolut necesar, si de altfel destul de usor, ca Franta s fie mprtit, ntorcndu-se spre el, tata i spuse
pe un ton deosebit de politicos:
- As putea ndrzni s v rog, domnule duce, s-mi indicati documentele istorice care v mputernicesc
s dispuneti de Franta ca si cum ar fi vorba de ducatul de Modena?
Primul sambelan a rmas foarte descumpnit. Aceast butad, care contrasta att de puternic cu politetea
obisnuit a tatei, avu mare succes la Torino unde pretentiile ducelui de Modena erau detestate.
Evenimentele din Belgia oprir marsul armatelor franceze, n Savoia, si lsar timp austriecilor de a-si
reuni, la Chambery, aproape toate fortele pentru a le putea rezista. Ocuparea orasului Grenoble, unde nu
fur lsate dect trupe piemonteze, i fcu s se mndreasc grozav pe acei cuceritori improvizati, si nu
stiu dac ciuda sau mnia mea nu se datorau si gndului c tunurile noastre czuser n minile acelor
nenorociti de barbeti" ai regelui sard. Desi fortul Barraux continua s reziste, ai nostri avur grij s-1
lase pe Jules de Polignac s evadeze; acesta ajunse la cartierul general al lui Bubna si asist la atacul de
la Grenoble. Asemenea amintiri sunt penibile si nu le istorisesc cu plcere; tin totusi s relatez dou
ntmplri care - dup mine - i onoreaz mult mai mult pe vechii nostri cpitani, dect unul din acele
succese militare care le sunt att de familiare, si care dovedesc patriotismul lor. Aliatii au fost de acord
ca peste tot unde vor gsi guvernarea lui Ludovic al XVIIl-lea recunoscut nainte de sosirea lor, ei s nu
exercite nici o spoliere. In schimb, toate locurile unde intrau prin capitulare urmau s fie tratate ca

tinuturi cucerite si, ca atare, prdate; si, slav Domnului, n asa ceva, deveniser experti. Avangarda, sub
ordinele generalului Bubna, se apropia de Lyon. Domnul de Corcelles, comandantul grzii nationale, se
duse la general, si-1 rug s ngduie orasului s-si pun cocarda austriac sau cocarda sard, m rog,
orice, numai cocarda alb, nu. Amicul meu Bubna - care, desi foarte amabil, era siret ca o vulpe 360
nu-1 repezi pe Corcelles, ci i spuse c hotrrile decisive nu se luau pe loc; c nu primise nici un fel de
instructiuni n acest sens, dar c le va cere. Sigur c nu era cu neputint ca familia de Savoia s-si mute
capitala regatului la Lyon, n vreme ce piemontul se putea uni cu Lombardia. Asa c lucrurile trebuiau
gndite temeinic. Pn atunci, nu trebuia bruscat nimic; l sftui deci pe Corcelles s pstreze cocarda
tricolor. Armata austriac avea s intre n oras a doua zi dimineat; pn atunci aveau destul vreme s
se gndeasc la problema care-i preocupa. Domnul de Corcelles se rentoarse la Lyon si ddu fuga s-i
spun generalului Suchet1 ce discutase cu Bubna. Acesta, curios la culme, l trat ca pe ultimul dintre
oameni, i spuse c era un ticlos, un om de nimic, c - n ce-1 privea - prefera s vad ntreaga Frant n
mna nu stiu cui dect s piard fie si un singur sat. i spuse c nu mai voia s-1 vad n ochi, i lu
comanda grzii nationale, trimise dup Jules de Polignac, dup Chabrol2 si dup Sainneville (unul
prefect, cellalt directorul politiei, nainte de cele O sut de zile"), i instala el nsusi n functiile lor si
nu plec din oras dect dup ce arbor steagul alb. Bubna l gsi a doua zi fluturnd, spre marea lui
dezamgire, fiindc nu mai putea nici ocupa, nici prda orasul, dar nu cuteaz s mai zic nimic, n
vremea asta, cam tot la fel se proceda si la Toulon, dar n mprejurri mai deosebite. Orasul era
comandat de generalul Brune3. Garnizoana tinea cu Napoleon, iar orasul i mprtsea sentimentele,
ntr-o dimineat, dup ce se deschiser portile, marchizul de Riviere, amiralul Ganteaume4 si un
1 Lmtis-Gabriel Sudici, ihice de Albujera (1772 - 1829). General dc_ brigad, de divizie, iar dup
victoria din Spania, din 1811, maresal al Frantei si duce. n timpul Restauratiei este tcut pair. Alungat
dup cele O sut de zile", este reabilitat n 1819.
2 Andre-Jean, conte de Chabrol de Croussol (1771 - 1836), ministru de '"tcrne, pair al Frantei, ministru
al marinei, apoi al finantelor. S-a retras nainte de I830 si a reintrat n viata privat.
3 Giiillaume-Marie-Anne Brune (1763 - 1815); lucrtor tipograf, jurnalist, Pietonul si protejatul lui
Danton. General n armata Italiei. Maresal, n 1804, este asasinat la Avignpn dup cele O sut de zile".
cj . 4 Honore-Joseph-Antoine Ganteaume (1755 - 1818). Locotenent pe o fregat, Pitan de vas, contraamiral n Egipt, consilier de Stat, vicc-amiral, comandantul tim i ' din Mcditcran n 1809. Raliindu-sc
bourbonilor n 1814, le-a rmas fidel n lPu'.celor O sut de zile", fapt pentru care a fost fcut pair al
Frantei de ctre Lu<lovic al XVIIl-lea.
361
emigrant btrn - contele de Lardcnoy, care era reprezentantul regelui la Toulon - nsotiti de un singur
jandarm $i purtnd toti patru cocarda alb, fortar consemnul, intrar n galop n oras si desclecar n
fata usii maresalului Brune nainte ca acesta - mirat de aparitia lor neasteptat - s aib timp s-si vin n
fire. Dnd deci buzna peste el, n cabinet unde omul tocmai scria ceva, i spuser despre ce era vorba'
Maresalul, care-1 cunostea pe de Riviere, i ntinse mna si_i zise:
- ti multumesc, domnule marchiz, de aceast dovad de ncredere pe care nu ti-o voi nsela!
Noii sositi i artar declaratia aliatilor, el afl c o oaste austro-sard nainta dinspre Nisa si c o flot
englez se ndrepta spre Toulon. n imposibilitatea de a apra orasul ntr-un mod eficace, pentru c toat
Franta era invadat, si regele se si afla acum la Paris, dac maresalul se ncptna s-si pstreze
culorile, putea pierde orasul cu tot ce se afla n el si cu tot ce se afla pe mare, adic flota francez. Aliatii
n-aveau s crute nimic, si se vor grbi s ajung n oras, nainte ca acesta s fie recunoscut ca apartinnd
regelui.
Acei domni, fcnd apel la patriotismul lui, veniser s-i arate care era situatia, jurndu-se pe cuvntul
lor de onoare c faptele relatate erau absolut exacte.
Maresalul citi cu atentie hrtiile care-i confirmau cele spuse de cei trei vizitatori, apoi adug:

- ntr-adevr, domnilor, nu mai e nici un moment de pierdut. Rspund de garnizoan. Nu stiu cum o voi
scoate la capt cu orasul. Prefer s pierim mpreun dect s fiu complice la o ncptnare inutil ce-ar
face ca portul s fie prdat de englezi!
i adun imediat pe toti ofiterii, autorittile orasului si pe sustintorii cei mai influenti ai partidului
bonapartist. Le vorbi cu atta convingere, nct dup cteva ceasuri steagul alb flutura pretutindeni, iar
btrnul Lardenoy fu numit comandantul orasului. Marchizul de Riviere a apreciat enorm loialitatea
maresalului si a fost foarte impresionat de acest lucru. La rugat s rmn alturi de ei n primele
momente de efervescenta
362
le nflcratului popor din sudul Frantei. Maresalul Brune tinea -ns neaprat s se retrag. Poate c se
temea s nu fie acuzat
, trdare de ctre partidul su. Oricare ar fi fost motivul, plec "nsotit de un aghiotant al lui de Riviere;
de ndat ce se crezu n afar de orice pericol si lu adio de la aghiotant si dispru. Se cunoaste cumplita
catastrof de la Avignon si se stie cum un popor furios la culme a pedepsit o fapt pe care Istoria ar
trebui s-o consemneze n paginile sale. Unii au vrut s dea vina pe drojdia societtii, sustinnd c ea ar fi
fost singura vinovat; dar, din pcate, printre actorii acelei tragedii se aflau si oameni pe care partidul
regalist i-a protejat si de care justitia nu s-a putut atinge. Aceasta a fost una dintre cele mai urte pete ale
Restauratiei.
Purtarea maresalilor Suchet si Brune mi-a inspirat ntotdeauna atta respect nct nu mi-am putut
ascunde gndul c ea n-a fost imitat niciodat de sefii regalisti.
n primele zile ale lui martie, regele Sardiniei a dat ordin s fie alungati toti francezii din statele sale.
Rapidele succese ale mpratului i-au impus prea mult pentru a cuteza s pun n practic o asemenea
lege; dar de ndat ce spaima lui s-a mai potolit, dup nfrngerea de la Waterloo, a dat acest ordin si a
fost fr mil. Francezi, care locuiau de peste treizeci de ani n Italia, proprietari, femei mritate cu
piemontezi, au fost alungati din casele lor de carabinierii regali, condusi la granit ca niste ru fctori,
fr ca mcar s fie n stare s-i nvinuiasc de ceva. Femeile si copiii venir plngnd n hohote, la
ambasad; la un moment dat, ne-am trezit pur si simplu asaltati. Dar, din pcate, nu puteam dect s
plngem mpreun cu ei si s ne manifestm indignarea. Tata fcu, n mod oficial, toate reclamatiile cu
putint. Colegii sai, din corpul diplomatic, se artar gata s-1 sprijine, aratndu-si mhnirea si
dezaprobarea fat de acele msuri crude, dar totul a fost zadarnic, n sfrsit, tata a primit o Scnsoare de
la Talleyrand prin care era anuntat c guvernul
egelui Ludovic al XVIII-lea se constituise. Aflnd acest
Ucru, tata se duse imediat la contele de Valese si-i declar c, Ca acele persecutii nedrepte mai
continuau mpotriva
363
supusilor majesttii sale, va cere imediat s plece, c va preveni Curtea francez de acest lucru si c era
sigur c fapta lui va fi aprobat. Acest demers mai apuc s salveze ctiva nefericiti care izbutiser s
obtin o scurt amnare, dar majoritatea plecaser sau fuseser ruinati de acea manifestare intempestiv
a unei rzbunri copilresti mpotriva unor fiinte nevinovate.
Aceast fapt puse vrf tuturor celor ndurate n acea tar, din pricina unei crmuiri absolute si arbitrare.
Maladia acelei tri m coplesi n asa msur, nct aveam impresia c nu mai puteam respira n acel trist
Torino. Simteam o nevoie acut s plec de acolo, cel putin pentru o vreme. M-am decis s petrec cteva
sptmni la Paris unde de altfel aveam si niste treburi personale. Tata a consimtit cu att mai usor la
plecarea mea cu ct dorea s aib unele informatii ct mai exacte si nu ca cele pe care le citea n gazete.
Scrisorile erau rare si ntotdeauna nclcite. Corespondenta mea ar fi fost zilnic si amnuntit; de altfel,
nici nu putea avea un observator mai fidel si care s-i fie mai de folos ca mine.
Am mai spus c fratele meu se ntlnise cu ducele de Angouleme, la Barcelona. Locuind acolo, l nsoti
la Bourg -Madame. Ducele de Angouleme l trimise s-i duc regelui niste scrisori, de ndat ce acesta se
statornici la Paris. Regele l trimise, la rndu-i, la nepotul su, asa c trebui s strbat de dou ori
armata Loarei, ceea ce n-o fcu chiar fr nici un pericol. Totusi, si ndeplini dubla sa misiune si obtinu,

drept recompens, permisiunea de a veni s-si vad printii. L-am asteptat s vin si, dup ce am
petrecut cteva zile mpreun, eu am plecat la Paris unde urma s soseasc foarte curnd. Am prsit
orasul Torino n 18 august, n ziua de Sfnta Elena, dup ce i-am urat cele cuvenite mamei, care era pur
si simplu dezolat c o prseam. A doua zi, trebuia s-1 nsoteasc pe tata la Genova, unde de data asta
regina Sardiniei binevoi, n sfrsit, s soseasc. Debarca din Sardinia cu o rochie si cu niste maniere care
erau foarte departe de eleganta duces de Aosta despre care Piemontul pstrase o cu totul alt amintireLumea ncepu a o detesta si nu stiu dac avea dreptate. N-aifl
364
avut legturi directe cu acea tar, si nu-ti poti face o idee ta dect atunci cnd stai acolo.
M-am oprit cteva zile la Chambery, unde am aflat mprejurrile exacte ale trdrii trupelor si mai ales
ale trdrii 1 ii La Bedoyere. Spiritele erau foarte ncinse n Savoia. Vechea n0bilime dorea cu ardoare s
reintre sub sceptrul familiei Savoia. Burghezia nstrit sau comerciantii, ca si industriasii, voiau s
rmn francezi. Tranii erau gata s strige: Triasc regele sard!" de ndat ce preotul le-ar fi poruncit
s fac acest lucru. Pn atunci, protestele, temerile si sila fuseser exprimate n soapt, toti
multumindu-se s se deteste, n mod cordial, unii pe altii. Cu putin nainte de cele O sut de zile",
Monsieur fcu o cltorie n sud; gratia si politetea sa i atraser multe succese. La Chambery, locui la
domnul de Boigne pe care-1 trat cu mult bunvoint. A doua zi, nainte de a pleca, ducele de Maille i
ddu domnului de Boigne, din partea printului, sase Cruci de onoare, s le distribuie celor din oras.
Domnul de Boigne i alese, evident, pe cei mai merituosi, si diplomele fur completate cu numele
acelora, fr alte comentarii.
Se prea c n acea cltorie, Monsieur si pltea, n acest fel, cheltuielile fat de gazdele sale. S-a crezut
c drnicia cu care a mprtit acele Cruci de onoare, n 1814, avea un scop politic. Eu nu cred; adevrul
e c acele decoratii nu mai aveau nici un pret n ochii printilor nostri, asa c le ddeau n dreapta si-n
stnga. V puteti da seama ct de mult trebuie s-i fi iritat acest lucru pe cei care-si vrsaser sngele
pentru a obtine o astfel de decoratie. Din pricin c nu cunosteau nici tara, nici pe locuitorii ei, printii din
familia de Bourbon jigneau adesea populatia, fr s le pese de Prejudectile nationale, ivite n timpul
ndelungatei lor absente. Nu-si ddeau interesul nici s se informeze, nici s le respecte, convinsi c le
fceau un hatr urcndu-se pe tronul Pe care-1 socoteau proprietatea lor. Niciodat n-au putut Pflcepe c
functia pe care-o ndeplineau le impunea si niste Sarcini, niste ndatoriri.
365
n 25 august, am ajuns la Lyon. Cu ajutorul garnizoanei austriece, s-a celebrat - destul de zgomotos srbtoarea Sfntului Ludovic. Orasul era iluminat ca ziua, din pricina focurilor de artificii. Toat lumea
iesise pe strad, ca s caste gura. Te ntrebai ce se ntmplase cu cealalt multime, care odinioar, l
primise cu atta entuziasm pe Bonaparte Probabil c era vorba de aceeasi mas de oameni pe care o
mn de exaltati o manevreaz dup cum vrea ea, desi probabil c lumea e ntotdeauna de bun-credint.
lat-m ajuns la o mrturisire de-a dreptul penibil. As putea s trec peste ea pentru c e vorba de mine
si de un sentiment intim; dar avn jurat s spun adevrul despre toat lumea, inclusiv despre mine.
Ajungnd la hotelul Europa", am cerut gazetele; n clipa n care am citit n ele articolul privitor la
condamnarea lui La Bedoyere am simtit o bucurie fr margini, n sfrsit, mi-am zis, iat pe unul dintre
acei trdtori ticlosi, pedepsit!" Dar bucuria mi-a trecut imediat; mi-a fost si sil si rusine de mine. Din
clipa aceea, datorit remuscrilor si silei fat de mine, m-am jurat ca patimile iscate de spiritul de clas
si mai ales de spiritul de rzbunare s nu mai pun niciodat stpnire pe mine. As putea, la rigoare, s
ncerc s caut o scuz n tot ceea ce aflasem la Chambery despre purtarea lui La Bedoyere, despre
tristele rezultate la care dusese trdarea lui, ntr-o tar sfsiat si cotropit de un milion de strini; dar
nimic nu scuz, n inima unei femei, gndul rzbunrii. Am petrecut dou zile la Lyon unde se aflau mai
multe persoane pe care le cunosteam bine si care-mi ddur amnunte n legtur cu evenimentele din
Paris, n privinta rolului pe care-1 jucase Fouche, prerile erau mprtite, dar toat lumea era de acord c
intrase n Consiliul lui Ludovic al XVIU-lea, la cererea lui Monsieur, attat de cei mai exaltati din
partidul emigrantilor. Tot la Lyon am aflat unele fapte privind comportarea maresalului Suchet, dintre
care una m-a frapat

Cnd Monsieur a ntreprins acea trist expeditie, H* momentul rentoarcerii mpratului din insula Elba,
a fs obligat s prseasc orasul, pe drumul cel mare al Parisului n vreme ce toat garnizoana si
populatia se npustiser pe
366
irllmul spre Grenoblc, ca s-i ias nainte lui Napoleon. Doi ndarmi, singurii din escort, se prezentar
s-1 nsoteasc, mergnd clare pe lng trsur. A doua zi, au fost denuntati "mpratului. El i chem la
sine si-i avansa. Nu se poate nega c Napoleon nu stia s guverneze.
ederea mea la Lyon fusese fortat; trebuia s astept ca drumul s fie liber sau, mai bine-zis, complet
ocupat de garnizoanele strine. Mai pstrez si acum pasaportul cu ajutorul cruia am strbtut trista
patrie, n acele zile de mare mhnire. Pasaportul pare curios din pricina nenumratelor vize si stampile
strine de care este acoperit.
Dac acele formalitti erau penibile, drumurile ofereau un spectacol consolator pentru o inim francez,
n ciuda amrciunii mele. Iar acest spectacol era oferit de atitudinea soldatilor nostri care se ntorceau la
vatr. Grupati n plcuri de cte zece, cincisprezece oameni, mbrcati n uniforme curate si ngrijite, cu
bastonul alb n mn, se ntorceau acas, tristi, dar nu distrusi, pstrndu-si demnitatea conferit de
vechile lor victorii.
Lsasem n urm o Italie infestat de briganzi apruti n urma companiei lui Murat. Primul grup de
soldati din armata Loarei, pe care 1-am ntlnit, aducndu-mi aminte de acei briganzi, mi-a inspirat o
oarecare team; dar, de ndat ce le-am zrit chipurile, n-am mai simtit dect emotie si simpatie, mi
inspirar acel gen de mil pe care un poet 1-a numit mil plin de farmec" si pe care orice om ce nu si-a
pierdut cu totul generozitatea trebuie s-o simt.
Socot c n-a existat un lucru mai frumos si mai demn de
admiratie n istoria trii noastre dect felul cum s-au
comportat acei soldati, n acea epoc. Franta poate s se
Mndreasc cu ei, cci e ntr-adevr un lucru demn de mndrie
ca, mtr-un moment n care mai bine de o sut cincizeci de mii
e oameni sunt trimisi la vatr, sunt scosi din armat si lsati
drumuri, muritori de foame n propria lor tar, s nu se
ftut nici un exces, s nu se svrseasc nici o crim.
minurile erau la fel de sigure ca si mai nainte; castelele la
367
fel de linistite; orasele, trgurile si satele i primir cu bratele deschise pe toti acei fosti osteni, acum
muncitori utili, lucrtori inteligenti, cronicari interesanti. Cred c aceast nobil conduit a fostilor ostasi
din armata Loarei a fost si va fi unic de-a lungul secolelor. Eram inamica soldatilor lui Napoleon. I-am
socotit trdtori timp de trei luni de zile, dar mi-a fost de ajuns o singur zi ca s m mndresc cu
gloriosii mei compatfioti.
Capitolul VII
Doamna de La Bedoyere. - Curajul ei. - Disperarea ei. -Resemnarea ei. - Contesa de Kriidener. mi face
o primire ciudat. -Povestea sosirii ei la Heidelberg. - Influenta ei asupra tarului Alexandru. -Pactul
Sfintei Aliante. - Supunerea lui Benjamin Constant fat de doamna de Kriidener. - Dragostea lui fat de
doamna Recamier. - Purtarea sa, n 20 martie. - Scrisoarea pe care i-o trimite lui Ludovic al XVIII-lea.
Parc pentru a m face s simt si mai cumplit groaza sentimentului de neiertat pe care-1 avusesem fat
de La Bedoyere, am gsit tot Parisul impresionat de ultimele lui clipe.
Cnd, n 1791, contele si contesa de Chastellux o urmaser pe doamna Victoria, la Roma, doi din cei
cinci copii ai lor (Henri si Georgine), crescuti de bunica lor, n pustietatea unui mic castel pe care-1 avea
n Normandia1, rmseser n Franta.
1 Doamna de Boignc aminteste de castelul du Thil-cn-F6rct din l'Eure. Contcsa-vduv de Chastellux,
nscut n 1725 era fiica lui Gcorgc Jubcrt, marchiz de Thil. Henri (nscut n 1786) si Victoirc-Gcorginc
(nscut n 1790) rmaser pn n martie 1793 la castelul Roussillon, din Bourgognc. Acest domeniu,
fiind confiscat o dat cu cel din Chastellux, ei au fost primiti de sora bunicii lor, marchiza de Tourncllc-

Chastcllux. Intr-o scrisoare din 21 martie 1795, contesa de Chastellux i scrie din Roma, marchizei de
Osinond: N-am alte noutti de la copii dect c n septembrie se aflau la Autun si c mtusa mea fusese
nchis n temnita din Mcon..." Contcsa-vduv de Chastellux a fost si ea arestat, la Roucn, adus la
Paris, la Luxemburg, apoi eliberat (n septembrie sau octombrie 1794), dup care s-a rentors la Thil
unde a murit n 31 mai 1798. Marchiza de La Tourncllc murise si ea n 1 aprilie 1797.
Henri de Chastellux si sora sa Georgine s-au ntlnit cu printii lor, n Italia, la sfrsitul anului 1803.
Contele si contesa de Chastellux s-au rentors n Franta st s-au stabilit la castelul du Thil, la nceputul
anului 1811. Cstoria domnisoarei Georgine de Chastellux cu contele de La Bedoyere a avut loc n
noiembrie '?''.
Contele de Chastellux a murit n 7 aprilie 1814, iar sotia sa, n 14 noiembrie 1816 (n.ed. fr.).
368
pup ce btrna muri, Georgine plec n Italia, dup printii ei cu care se ntoarse foarte curnd, la Paris.
Fata nu si-a mai putut nvinge niciodat extrema timiditate datorat singurttii jn care crescuse pn la
optsprezece ani. n Normandia, l cunoscuse pe Charles de La Bedoyere, cci pmnturile lor, aflate n
acelasi canton, se nvecinau. Mica lui vecin i-a inspirat tnrului, nc din copilrie, un sentiment pe
care fata l mprtsea si ea. Crescnd, Georgine deveni deosebit de frumoas, asa c tnrul de La
Bedoyere se namora ptimas, de ea. Henri de Chastellux, cu care fusese coleg la colegiu, ncuraja acest
sentiment. Familia La Bedoyere, n ndejdea de a-si lega fiul de locul natal, vzu cu ochi buni aceast
cstorie; familia Chastellux fu si ea de acord, asa c - cu putin timp nainte de Restauratie - cei doi
tineri se cstorir.
Charles de La Bedoyere era dator vndut, i plceau jocul de crti, femeile si mai ales rzboiul. Altfel,
era biat de treab, vesel, spiritual, loial, cinstit, generos; nsurndu-se, fgdui s renunte la toate
slbiciunile sale, fiind convins c va izbuti. Cu toate metehnele lui, Georgine l adora. De cte ori
brbatul ei clca pe alturi, nu numai c nu avea curajul s deschid gura si s-i spun ce merita, dar i
era team s nu cumva s se dea de gol si s arate c aflase, nct puteai tri luni ntregi alturi de ea,
fr s stii nici ce simte, nici ce gndeste. Cred, fr exagerare, c era persoana cea mai modest si mai
retras n ea nssi pe care am cunoscut-o vreodat.
Dup rentoarcerea lui Bonaparte, Georgine a rmas
foarte dezamgit, vznd ce rol jucase brbatul ei. Desi abia
se ridicase din pat dup nastere, s-a dus la printii ei si, cnd
La Bedoyere a sosit, fcnd parte din suita mpratului, ea
n-a vrut pentru nimic n lume s-1 vad. Evenimentele
Precipitndu-se, Georgine s-a mpcat cu brbatul ei de ndat
ce 1-a vzut dezndjduit si prigonit; a ncercat s-si vnd tot
ce avea pentru a face rost de bani si a-1 ajuta s fug. Dup
e-ar fi izbutit s se salveze, urma s se duc si ea dup el.
anuiesc c pentru a aduce la ndeplinire acest plan a venit el
aris, unde a fost prins si arestat.
369
Auzind ce i se ntmplase brbatului ei, ntr-o clip aceast femeie, de o timiditate rar ntlnit, s-a
preschimbat ntr-o tigroaic. Lsnd la o parte orice jen, a nceput s fac vizite, s bat pe la diverse
usi, s roage, s implore, chiar s deranjeze; a fcut apel la familia ei s intervin si s-o ajute; dar nimeni
n-a vrut s-si pun obrazul pentru un om ca La Bedoyere. Desi, lipsit de orice ajutor, n-a abandonat
cauza celui pe care-1 iubea; a btut din nou pe la toate usile, le-a fortat pe cele care nu voiau s se
deschid, a ajuns pn la ducesa de Angouleme pe care ns n-a putut-o nduiosa, s-a dus pretutindeni si
s-a zbtut cu curajul unei leoaice.
Dup ce-a vzut c nu mai are cui se adresa, a recurs la doamna Kriidener. Aceast ultim vizit
oferindu-i o raz de ndejde, biata femeie, purtndu-si pruncul nou-nscut, n brate, a dat fuga la locul
unde era nchis brbatul ei, pentru a-i da si lui vestea cea bun. A gsit piata din fata temnitei, plin de
lume; o trsur, nconjurat de ostasi, s-a oprit n fata cldirii, iar n ea s-a urcat un om. Deodat s-a auzit

un tipt nfricostor: Georgine si recunoscuse brbatul. Scena e foarte greu de descris. Femeia a scpat
copilul din brate si npustin-du-se ctre trsur, si-a pierdut cunostinta. Charles abia a avut timp s-o
prind n brate, s-o srute cu dragoste si s-o ncredinteze unui slujitor fidel care, ntre timp, luase si
copilul de jos; profitnd de lesinul sotiei sale, nchise repede portiera trsurii si fcu semn soldatilor s
porneasc, n ultimele clipe, a dat dovad de acelasi curaj de care dduse adesea si pe cmpul de lupt.
Doamna de La Bedoyere fu readus acas, ncepnd din acea clip, a redevenit timida de mai nainte. A
refuzat, vreme ndelungat, s-si revad familia, al crui crud stoicism nu i 1-a iertat niciodat.
Au trecut douzeci de ani de cnd s-au petrecut aceste lucruri pe care le scriu acum, dar tristetea n-a
prsit-o pe Georgine nici mcar o singur clip.
Am mai spus cu ce calm ncetineal avea obiceiul sa cltoreasc fratele ei, Henri. Nu stiu unde se afla
cnd s-a ntmplat acea cumplit catastrof. Dar absenta lui ngdu-indu-i Georginei s cread c el ar fi
ajutat-o n acele chpe
370
nfricostoare, dac s-ar fi aflat la Paris, ea si-a revrsat asupr-i toat dragostea care nu-i fusese
absorbit de fiul si de durerea ei. Abia la cstoria fratelui ei cu domnisoara de Duras (prilej cu care
Henri si-a luat numele de ducele de Rauzan) a consimtit Georgine s-si revad familia. A dus tot timpul
o viat dintre cele mai retrase si mai austere.
Dar iat c mi-am amintit c am pomenit mai nainte numele doamnei de Kriidener1; desi n-am
cunoscut-o dect mult mai trziu, profit de ocazie ca s vorbesc despre ea acum. Am cunoscut-o prin
intermediul doamnei Recamier. Era o femeie de vreo cincizeci de ani care, n tinerete, trebuie s fi fost
extrem de frumoas. Acum era slab si palid; chipul su purta urma unor pasiuni puternice. Ochii, desi
adnciti n orbite, erau foarte frumosi, iar privirea, deosebit de expresiv. Avea acea voce sonor, dulce,
flexibil, timbrat, care constituie unul dintre cele mai mari farmece ale femeilor din nord. Prul crunt,
lins, pieptnat simplu, cu crare la mijloc, strlucea de curtenie. Rochia neagr, fr nici o podoab, nu
excludea ideea unei oarecare cochetrii. Locuia ntr-un foarte mare si frumos apartament, ntr-un palat
din strada Saint-Honore. Oglinzile, decoratiunile interioare, ornamentele de toate felurile, mobilele, totul
era acoperit cu pnz cenusie; pn si pendulele erau mbrcate n huse cenusii nelsnd s se vad dect
cadranul. Grdina se ntindea pn la Champs-Elysees; prin aceast grdin, tarul Alexandru, care locuia
la Elysees-Bourbon, venea la doamna de Kriidener, la orice or din zi si din noapte.
Sosirea noastr ntrerupsese un fel de lectie pe care o fcea cu patru sau cinci persoane deodat. Dup
politeturile de rigoare, pe care ni le-a adresat cu mult usurint si conform uzantelor din lumea mare, ea
si-a continuat lectia. Vorbea
' Juliana de Wietenghojf, nscut n Riga n 1764, s-a mritat n 1783 cu
aronul de Kriidener, diplomat, pe care 1-a urmat acolo unde fusese numit ambasador.
ist* V'3'^ c'cstu' ^c frmntat si de aventuroas (pe care a avut grij s si-o
nseasc ntr-un roman autobiografic), devenind vduv, si-a nsusit ideile lui
ar f
8- Ctiva ani a exercitat o puternic influent asupra tarului Alexandru I si
ple' c?ntr'buit - zicc-sc - la pactul Sfintei Aliante. Apoi a czut n dizgratie si a
cat 'n Crimeca unde a si murit, n 1824 (n. ed. f r.).
371
i
despre credint. Expresia ochilor si sunetul vocii sale se schimbaser. M-au uluit bogtia imaginilor,
usurinta cu care vorbea, eleganta improvizatiei sale. Dup un ceas si jumtate ncet s mai vorbeasc,
ochii i se nchiser si pru cuprins de un soi de sfrseal. Adeptii ei m avertizar c sta era semnalul
retragerii. Lectia fusese destul de interesant Totusi, eram sigur c n-as mai fi avut rbdarea necesar s
mai asist si la a doua. Cum mai avea si alte zile de primire, mi-am ales o alta, ca s-mi las cartea de
vizit la usa acelei cucoane. Dar spre marea mea surpriz, am fost poftit nuntru. Era singur.
-V asteptam, mi-a spus ea; vocea" mi anuntase vizita dumneavoastr...
Se ls o tcere pe care n-am ndrznit s-o tulbur, nestiind ce ton s adopt. Apoi, ea mi spuse c vocea"
o prevenise c va avea, n liga prefetelor", o urmas pe care o va instrui si care era sortit s fie mult

mai apropiat de divinitate, dect ea. C vocea" o anuntase c cea predestinat avea s fie o femeie din
lumea mare, dar pur si cinstit. C ea, doamna de Krudener, o va ntlni n momentul n care se astepta
mai putin. Visele sale - pe care cic nu cuteza s le numeasc viziuni, cci vai! ea n-avea puterea de a
vedea" -i-o nftisaser pe acea femeie semnnd lei-poleit, cu mine. M-am aprat cu strsnicie de
gloria" pe care voia s mi-o pun pe umeri, ncerc s m conving, creznd c gsise n mine mcar un
discipol, dac nu un urmas, si m implor s vin s-o vd. In cursul acelei dimineti n care m oblig s-i
tin companie cteva ceasuri, mi-a povestit cum a ajuns la Paris.
n mai 1815, se ndrepta spre sudul Italiei unde o astepta fiul ei. ntre Bologna si Sienna, simti brusc o
senzatie de ru care o avertiz c se ndeprtase de drumul pe care-1 avea de fcut. Dup ce se
frmntase o noapte ntreag, nestiind ce s fac, a doua zi se ntoarse ndrt. Senzatia aceea ciudat de
ru o prsi -brusc si se simti din nou foarte bine. si continua drumul pn la Modena dar, dup cteva
leghe fcute^ pe drumul spre Torino, se simti din nou ru. ndreptndu-se catr Milan, rul ncet brusc.
372
Sosind n acest oras, ea afl c un vr, prietenul ei, din copilrie, aghiotantul tarului Alexandru, se
mbolnvise grav, {n Germania. Iat deci motivul pentru care se simtea ru. Xrecu n Tirol, iar de acolo
se ndrept spre Heidelberg, unde se gseau suveranii armatelor aliate. Vrul ei, bolnav, se afla n alt
oras. Se inform de numele orasului si, a doua zi dimineat, plec fr s se vad cu nimeni. Dar abia
prsi orasul Heidelberg, c iar simti acea senzatie de ru, de ast dat mai puternic si mai sfsietoare
ca niciodat. Se opri, se ntoarse din drum si porni ndrt spre Heidelberg. Imediat se linisti; apoi si
ddu seama c vrul ei mai mult ca sigur c se afla n acel oras. mi povesti apoi cum ajunsese s-1
cunoasc si s se mprieteneasc cu tarul Alexandru.
Sunt sigur c, citind aceste rnduri, veti spune c e vorba de o nebun sau de o intrigant, n ce m
priveste, fiind o fire echilibrat si prea putin dispus s iau de bune extazurile" unor astfel de fiinte
bizare, n-am dat doi bani pe gogosile pe care mi le turnase; m-am dus din ce n ce mai rar la ea si
analiznd-o cu atentie, mi-am dat seama c era cu mult mai putin seductoare dect prea la prima
vedere.
M-am gndit de multe ori c Talleyrand, fiind certat cu tarul Alexandru si nemaitrgnd ndejde s-si
recapete influenta asupra lui, apelase probabil la doamna de Kriidener, exercitndu-si aceast influent
prin intermediu! ei. Ceea ce e sigur, e c contesa de Kriidener a adus servicii nsemnate Frantei, n
timpul acelei triste epoci din 1815; cci, atunci cnd si petrecea orele rugndu-se mpreun cu tarul
pentru ca norul ce urma s ntunece steaua Frantei s se ndeprteze, cnd i cerea s foloseasc, n acest
scop, puterea lui de concentare, cnd l asigura c vocea" i va ndeplini dorinta, puteai fi sigur c la
conferinta de a doua zi - dac cine stie ce ftiare putere propunea vreun articol dezastruos pentru Franta
-tarul, mboldit de doamna de Kriidener, venea n ajutorul nostru, ne sprijinea ca s se conving c
Cerul" i ndeplinise Orinta, fr s-i treac o clip prin minte c era reprezentantul neia dintre cele mai
mari puteri terestre si c Cerul n-avea 1C1 un amestec n treaba asta.
373
ncercnd s intervin pentru La Bedoyere, dar nemai-putnd face nimic, doamna de Kriidener i scrise
sotiei dezolate a acestuia c - dup ce va petrece cteva ceasuri n purgatoriu n urma rugciunilor
tarului, sotul ei va trece direct n rai; c avea satisfactia de a o putea asigura de acest lucru, convins c o
asemenea veste i va usura mult durerea. Am aflat mai apoi de mnia mpins pn la furie a Georginei,
dup ce citise acea scrisoare.
mi amintesc, de asemenea, de o scen destul de nostim care a avut loc, ntr-una din zile, la aceast
doamn, scen la care am fost si eu martor. Ne adunasem ntr-o dimineat, la ea, sapte sau opt
persoane. Doamna de Kriidener ne vorbea, pe un ton plin de admiratie, despre virtutile exceptionale ale
tarului, ludndu-i mai ales curajul cu care renuntase la legturile sale intime cu doamna Narskina,
sacrificndu-si, pe altarul datoriei, cele mai scumpe sentimente ale sale si o legtur ce dura de
saisprezece ani.
- Vai! strig Elzear de Sabran (cu o mutr de neimitat), vai, uneori renunti mult mai usor n astfel de
ocazii la o legtur de saisprezece ani, dect la una de saisprezece zile!

Am izbucnit cu totii n rs, n cap cu doamna de Kriidener; dar imediat, fcnd-o pe serioasa, se retrase
n cellalt capt al odii, ca pentru a se reculege.
Indiferent care va fi fost motivul care a determinat-o pe doamna de Krudener s procedeze astfel, stiu c
a jucat un rol important n politica trii noastre; cci dup ce a protejat Franta, n cursul negocierilor
pentru pace, s-a dovedit a fi fost adevrata promotoare a Sfintei Aliante. L-a nsotit pe tar n faimoasa
tabr de la Vertus si declaratia pe care suveranii au semnat-o n acel loc - numit de atunci pactul
Sfintei Aliante - a fost redactat de Bergasse - un alt iluminat" - sub ochii si n fata ei. Rusii si toti cei
din jurul tarului au fost foarte contrariati de situatia ridicol la care se expunea mpratul lor> atasnduse de doamna de Krudener. Contele de Nesselrode chiar mi-a reprosat, destul de vehement, c m
dusesem in vizit la acea intrigant, cum i spunea el.
374
Printre cei mai nflcrati adepti ai si, prea s se nurnere si Benjamin Constant. Spun prea" pentru c
mi-a fost ntotdeauna cu neputint s descopr adevratele motive re i-au determinat pe Constant s se
apropie de ea. Doamna de Kriidener l obliga s posteasc, s se roage, si-1 coplesea cu restrictiile n asa
hal, nct sntatea ncepu a i se subrezi, artnd groaznic. La remarca pe care cutez s-o fac, doamna
de Kriidener i rspunse c nu-i strica s sufere fiindc avea destule de ispsit, dar c vremea izbvirii
sale se apropia. Nu stiu dac Benjamin Constant tinea neaprat s se mpace cu vocea" aceea
misterioas, sau dac nu cumva voia s se mpace cu mpratul, fiindc n acea epoc situatia lui n
Franta era att de precar, nct l btea gndul s se expatrieze.
Se pare c doamna Recamier, n exilul ei, dduse peste Fntna Tineretii. Cci se rentorsese din Italia,
n 1814, aproape la fel de frumoas si mult mai plcut dect n prima sa tinerete. Benjamin Constant era
prieten cu ea de multi ani, dar acum se ndrgosti dintr-o dat, nebuneste, de dnsa. Am mai spus c
nutrise ntotdeauna o frm de simpatie si mult recunostint fat de toti brbatii care se ndrgosteau
de ea. l ascult deci si pe Benjamin, l plnse si fu la fel de mhnit ca si el, c nu-i putea mprtsi
sentimentele att de elocvent exprimate.
n momentul rentoarcerii lui Napoleon, Benjamin Constant se afla n apogeul acestei frenezii. Doamna
Recamier se simti stnjenit de aceast dragoste, cu att mai mult cu ct se temea de noi persecutii.
Benjamin, mult prea entuziasmat pentru a mai tine seama de sentimentele femeii pe care o iubea, se
apuc si scrise un pamflet plin de verv si de talent mpotriva mpratului, n care l anunta c-1 va ur
vesnic. Pamfletul a fost tiprit n Monitorul din 19 martie, n cursul aceleiasi nopti, Ludovic al XVIII-lea
prsi, pe furis, Parisul.
Cnd bietul Benjamin afl aceast veste, groaza puse
0 clip stpnire pe inima lui, care se pare c nu era
as^t tot att de sus ca si spiritul. Speriat, ddu fuga la
s a: dar acolo nici cai, nici trsuri, nici diligente; deci nici
375
un mijloc cu care s poat pleca din Paris. Disperat, se duse s se ascund ntr-un loc unde ndjduia c
nu va fi gsit. V, puteti da seama de spaima lui cnd, a doua zi dimineat venir s-1 caute din partea
lui Fouche. Se ls condus, mai mult mort dect viu. Fouche l primi foarte politicos si-i spuse c
mpratul voia s-1 vad imediat.
Faptul i se pru ciudat. Totusi se simti ceva mai linistit. Sosi la Tuileries, unde toate usile i se deschiser.
mpratul l ntmpin cu o nftisare dintre cele mai blajine, l pofti s se aseze, apoi ncepu s discute
cu el, asigurndu-1 c pusese ntotdeauna foarte mult pret pe critic. n timpul lungilor nopti de veghe
din insula Elba se gndise ndelung la situatia sa si la nevoile epocii. Sigur c oamenii cer institutii
liberale. Greseala comis n timpul guvernrii sale constase n faptul c neglijase publicistii, ca domnul
Constant. Imperiul avea nevoie de o Constitutie, iar el fcea apel la inteligenta domnului Constant,
rugndu-1 s-o redacteze. Benjamin, trecnd ntr-o jumtate de ceas, de la spaima temnitei, la bucuria de
a fi chemat s-o fac pe nteleptul Solon si de a-si vedea astfel mplinit visul su de o viat, aproape c se
simti ru din pricina emotiei. Spaima si vanitatea nc se mai bteau cap n cap, n inima lui; noroc c,
pn la urm, nvinse vanitatea. Fu coplesit de admiratie fat de marele mprat care-i fcuse, n sfrsit,

dreptate; astfel, autorul articolului din Monitorul din 19, era n 22 martie, consilier de Stat si predicatorul
oficial al lui Bonaparte.
Se prezent, putin rusinat, la doamna Recamier; ea nu era femeia care s-i fac reprosuri. Ba poate c s-a
simtit usurat de a o fi scutit de rspunderea care ar fi apsat asupra ei dac Benjamin ar fi fost
persecutat pentru niste opinii mai mult de moment, dect din convingere. Partidele ns fur mai putin
caritabile. Liberalii nu-i iertar lui Benjamin elogiile fat de Bourboni si Legitimitate, imperialii nu-1
crutar pentru sarcasmele sale la adresa lui Bonaparte, regalistii l luar n trbac pentru pamfletele din
19 si 21 martie si pentru rolul pe care 1-a jucat la sfrsitul celor O sut de zile", cnd s-a dus
376
- solicite suveranilor strini orice alt stpn n afar de Ludovic al XVIII-lea.
Toate aceste fapte 1-au fcut s fie dispretuit de toat Iurnea; atunci s-a simtit dezolat, n aceast
dispozitie sufleteasc, a czut n minile doamnei de Kriidener. S-a mai ,ius s caute consolare si lng
doamna Recamier, care 1-a tratat cu blndete si buntate. Dar cum femeia bnuia neplcerea cu care
Benjamin si aducea aminte de articolul pe care-1 scrisese, inspirat de pasiunea pe care o simtise pentru
ea acest lucru puse capt marei sale pasiuni pentru doamna Recamier.
N-am mai cunoscut niciodat pe nimeni care s se priceap - asa cum se pricepea aceast doamn - s
participe la toate necazurile prietenilor ei si s le scuze slbiciunile omenesti, fr s se necjeasc, ori
s se supere. Nu tinea niciodat de ru un brbat vanitos pentru c fusese inconsecvent, nici pe unul
fricos, pentru c svrsise un act de lasitate, dup cum nu putea tine de ru un gutos, fiindc avusese o
criz de gut, sau un schiop, fiindc nu putea psi drept. Infirmittile morale i inspirau tot atta mil,
dac nu chiar mai mult, dect cele fizice. Ea le ngijea, cu o mn att de usoar si de dibace, nct si-a
atras ntotdeauna calda recunostint a tuturor acelor nefericiti.
Cteva sptmni mai trziu, lui Benjamin Constant i veni ideea s-i trimit lui Ludovic al XVIII-lea o
scrisoare explicativ, privind comportarea sa; dar treaba era foarte dificil. Mnat de aceast idee, i fcu
o vizit doamnei Recamier si sttu ndelung de vorb cu ea, despre acest lucru. A doua zi, cum femeia
avea casa plin de musafiri, l ntreb n oapt:
- Ei ce-ai fcut? Ai trimis scrisoarea? -Da.
- i esti multumit?
- Att de multumit, nct aproape c m-am convins pe lne nsumi de cele spuse n scrisoare!
.
Numai c regele n-a fost tot att de usor de convins ca enjamin Constant. Cred - desi nu sunt sigur
- c acea
377
scrisoare a aprut si n jurnale. Numai partidul regalist putea fi att de mrginit nct s tin la distant
un om att de talentat. Dup cteva luni, Benjamin Constant devenise unul din sefii opozitiei.
Capitolul VIII
Exigentele strinilor, n 1815. - Dispozitiile tarului Alexandru la nceputul campaniei. - Rspunsul
frumos pe care-1 d generalul Pozzo lui Bernadotte. - Purtarea ducelui Wellington si a generalului
Pozzo. - Mirarea tarului Alexandru. - ederea regelui si a printilor n Belgia. - Abnegatia unui soldat. Politetea printului de Talleyrand. - Ducele de Wellington devalizeaz muzeul. - Salonul ducesei de
Duras. - Moartea lui Hombert de La Tour du Pin. - Camera zis de negsit". - Demisia domnului de
Talleyrand. - Tatl meu este numit ambasador la Londra. - Ducele de Richelieu. - Revelatia doctorului
Marshall. - Vizita la ducele de Richelieu. - Primirea nepoliticoas pe care ne-o face. - Scuzele sale.
Dar s revin la sosirea mea la Paris. Orict de dispus as fi fost s m bucur, laolalt cu ceilalti, de
rentoarcerea regelui, aceast bucurie mi era otrvit de prezenta trupelor strine n tar; cci atitudinea
lor era mult mai ostil dect fusese cu un an n urm. nvingtorii lui Napoleon voiser s se arate
generosi; aliati cu Ludovic al XVIII-lea n 1815, si sporiser exigentele aproape pn la insult.
Puterea si prosperitatea Frantei i surprinseser si le strniser invidia. Ei o crezuser epuizat de lungile
rzboaie pe care le avusese. i cnd colo, o vzur, cu mirare, ivindu-se -dup attea necazuri si
nenorociri - att de frumoas si nc att de puternic nct, la Congresul de la Viena, domnul de
Talleyrand si ngduise s joace un rol principal. i cabinetele si popoarele voiser s profite, n egal

msur, atunci cnd li se ivise perspectiva unei noi cruciade mpotriva noastr. Dar ura lor fusese oarb
cci, daca, pe de o parte, tineau mortis sa ngenunche Franta, pe de alta, voiau s ntreasc Restaurati^
Or, umilintele din acea epoc imprimar noului guvern un
fel
de deprimare din care nu si-a mai revenit si care a si constitui unul dintre motivele cderii sale. Natiunea
n-a putut ier
378
iciodat familiei regale suferintele impuse de cei pe care ea _a numit aliati". Dac i-ar fi numit
dusmani", ranchiuna noate c n-ar fi fost att de puternic. Acel sentiment, perfect scuzabil, poate c
era, ntr-o oarecare msur, putin nedrept. Sigur c nici lui Ludovic al XVIII-lea nu-i fcea plcere s
vad tunurile prusacilor ndreptate ctre palatul Tuileries. Aparitia mantalelor albe ale ofiterilor austrieci,
nchiznd intrarea n Piata Carrousel, n timp ce soldatii lor despuiau de ornamente Arcul de Triumf,
sigur c nu-i surdea nici lui. Dup cum nu cred c-i fcea plcere s-i vad pe strini intrnd pn si n
apartamentele sale si lundu-i tablourile care-i mpodobeau palatul. Era ns silit s suporte aceste
tlhrii, s strng din dinti si s tac. Pe de alt parte, numai datorit fermittii sale s-a putut pstra
intact podul lena, pe care Bliicher1 voia s-1 arunce n aer, ca si coloana din Piata Vendome, pe care
aliatii voiau s-o doboare si s si-o mpart ntre ei. Aceast din urm cerere a sa s-a bucurat si de
sprijinul tarului Alexandru. Acest suveran generos, n ciuda antipatiei sale fat de familia regal si a
fgduielii, fcute la nceputul campaniei, cum c n-o va ajuta n nici un fel s se urce pe tron, s-a folosit
totusi de influenta pe care o avea acea coalitie, pentru a mai modera sacrificiile pe care toti acei strini
voiau s ni le impun.
N-am izbutit niciodat s aflu care fusese planul su dup btlia de la Waterloo. Poate c nu avusese
nici unul si plutea n acel vag ale crui inconveniente le artase Pozzo, ntr-un mod att de hazliu,
printului regal al Suediei2, n 1813.
1 Gebhard Leberecht de Bliicher ( \ 742 - 819), feldmarcsal al armatelor prusiene, nvins de Davost la
Auerstadt, apoi la Champaubcrt si Montmirail de ctre Napoleon n campania din 1813, a hotrt totusi,
prin sosirea sa pe cmpul de lupt, soarta btliei de la Waterloo. Intrnd n Paris, a svrsit acte
revolttoare de pr"d !?m> a Jefuit Palatul Saint-Cloud, si-a stabilit resedinta la Rambouillct si a
ln mod josnic si rusinos populatia din departamentele nvecinate. colo Jeu-Baptiste-Jules
Bernadotte ( 1 764 - 1 844). Sergent n marin, n 1789, rzb ' " '""2> gcncral de divizie n 1793,
ambasador la Vicna, apoi ministru de ' '"
drept' '" !7^9' maresal a' Frantei n 1804. Dizgratia! de Napoleon, este desemnat
Prin T'-' mostcmtor al Suediei, n 1810, pentru ca n 1814 s devin regele Suediei. Nap0]C satna sa cu
Dcsiree-Clary, era cumnat cu Joseph ^Bonaparte, fratele lui
379
Desi m vd obligat s m ntorc napoi, trebuie totusi s amintesc despre acea mprejurare.
n timpul campaniei din Saxa, Pozzo si sir Charles Stewart fuseser trimisi - n calitate de comisari, unul
rus cellalt englez - la oastea suedez. Aliatii se temeau ntruna de trecerea lui Bernadotte de partea lui
Napoleon. Pn la urm, acesta se hotr s-si vad de treab, asa c lu parte la btlia de la Leipzig.
Deruta armatei franceze fu complet Imediat dup asta, spiritul gascon a lui Bernadotte, lund-o razna,
se gndi c n-ar strica s ncerce a pune mna pe tronul Frantei. Asa c deschise discutia cu Pozzo, n
legtur cu acest lucru. Necuteznd s i-o spun de-a dreptul, ncepu printr-o lung teorie care duse la
concluzia c tronul trebuia s apartin celui mai demn, si c Franta s fie lsat s-si aleag singura
regele.
-V multumesc, monseniore! strigase Pozzo.
- De ce, generale?
- Pentru c sunt sigur c m vor alege pe mine!
- Pe dumneata?
- Sigur; fiindc m socot cel mai demn. Cum poate cineva dovedi contrariul? Ucigndu-m? Se vor
prezenta altii...

- Eu zic s fim seriosi, cu acel cel mai demn", al dumneavoastr! Cel mai demn s ocupe un tron este pentru pacea lumii - cel care are cele mai multe drepturi...
Bernadotte n-a cutezat s mping discutia prea departe, dar nu 1-a iertat niciodat pe Pozzo.
Sub o alt form, acesta i-a dat aceeasi lectie si tarului, n 1815. Aflnd despre victoria de la Waterloo,
tarul Alexandru i porunci generalului Pozzo, care se afla alturi de ducele de Wellington, s se opun
marsului armatei si sa ncerce s cstige timp, nengduindu-le englezilor s intre m Franta nainte ca
ostile austriece, ruse si prusiene s fi PuS piciorul pe pmntul acestei tri. Tarul voia ca Ludovic^
XVIII-lea s astepte n Belgia hotrrea ce avea sa-t pecetluiasc soarta. Primind acea depes, Pozzo se
cumplit de ncurcat. Cunostea aversiunea tarului feta
380
Rourboni- Aceast aversiune sporise de cnd Alexandru ,Acoperise un proiect de aliant ntre Franta,
Anglia si Austria, pus la cale n timpul Congresului de la Viena, de ctre Talleyrand, total ostil Rusiei.
Copia dup acest proiect, uitat . cabinetul regelui, fusese trimis de ctre domnul de faulaincourt,
tarului, n timpul celor o O sut de zile". La nceput, Alexandru nu-i dduse prea mare important,
creznd c era o inventie a lui Napoleon pentru a-1 rupe de aliati; dar a doua copie dup acest proiect
fiind gsit n hrtiile luate domnului de Reinhard, tarul nu mai avu nici un dubiu, si aceast descoperire,
adugndu-se tuturor celorlalte nemultumiri din anii precedenti, l fcu s nu mai ncline ctre Ludovic
al XVIII-lea. Manifestndu-si pe fat sila de negociatorii trimisi de rege, de la Paris, era dificil de
prevzut ce avea s ias din toat povestea asta.
Pozzo nu era rus sadea si dorea s rmn n Franta, pe care o gsea pe gustul lui, condus de un suveran
care-i era deosebit de obligat. ovi o vreme, apoi se duse la ducele de Wellington:
- Vin s-ti ncredintez un lucru care-mi d o oarecare btaie de cap, i spuse el; iat depesa pe care am
primit-o, iat si rspunsul pe care trebuie s-1 dai!
i citi - ceea ce-i poruncise tarului s fac - ducelui de Wellington care persist n a avansa imediat spre
Paris si a-1 lua si pe Ludovic al XVIII-lea cu el.
- Vrei, spuse el, s te mentii pe pozitie, n ciuda obiectiunilor pe care sunt obligat s le ridic?
Ducele i ntinse mna.
- Conteaz pe mine! Conferinta s-a desfsurat ntr-adevr exact asa cum mi-ai raportat!
- Atunci, relu Pozzo, nu mai e nici un moment de Pierdut! Trebuie actionat n consecint.
E lesne de nteles c nimeni nu afl nimic, n jurul
egelui se tesuser o sumedenie de mici intrigi. Domnul de
a leyrand se bosumfl; el avea un alt plan, dar al crui scop
uicipal era s se tin ct mai departe de tar. nc nu stia c
exartdru pusese mna pe hrtiile lui Reinhard, dar se temea
381
tot timpul ca nu cumva s scape cuiva, ceva; Pozzo nu ave destul ncredere n el pentru a-i istorisi exact
cum sttea lucrurile. Ducele l hotr s i se alture regelui care, la rndul su, consimti s renunte la
domnul de Blacas1. Sosir la Pari ct putur de repede si regele fu bombardat n palatul Tuileries,
conform expresiilor pitoresti ale lui Pozzo, cnd ne istorisi aceast isprav.
Odat treaba fcut, Pozzo se arunc ntr-o caleasca si merse nebuneste ca s-i ias nainte tarului.
Acesta urma sa fac un popas la Bondy; Pozzo goni mai-mai s-si frng gtul si-1 ajunse pe tar la
cteva leghe de Bpndy; i spuse gfind c Parisul fusese ocupat si c palatul Elysee era gata s-1
primeasc. Tarul l lu n trsura sa. Pozzo i descrise - cu mult nsufletire - btlia de la Waterloo, ddu
o important deosebit manevrelor lui Blucher, zugrvi intrarea n Franta, cordialitatea primirii,
imposibilitatea de a se mai opri cnd nu mai ntlnise n cale nici o piedic si, n sfrsit, hotrrea pe
care o luase ducele, de a ocupa Parisul. Tarul l asculta cu interes.
- Acum, spuse el, trebuie s lum o hotrre n legtur cu situatia politic. Unde 1-ai lsat pe rege?
- La Tuileries, mria-ta, unde a fost primit cu bratele deschise!
- Cum, Ludovic al XVIII-lea e la Paris? Se pare c Domnul a voit astfel! M rog, ce s-a ntmplat, s-a
ntmplat, n-are rost s mai vorbim despre asta! La urma urmei, poate e chiar mai bine!

V dati seama ct de usurat s-a simtit ambasadorul n fata acelei resemnri. Cu toate c avea o ncredere
deplin n loialitatea ducelui de Wellington, Pozzo era foarte tulburat de felul cum privea tarul
evenimentele; cci, tot att de autocrat
1 Ducele de Blacas il'Aulps (1771 - 1839). cpitan pe vremea Revolutie'' Mai trziu a plecat n Provencc
unde a slujit n armat pn la Restauratie. In 181 > devine ministru al Casei Regale si secretar de Stat.
n 1815, este numit ambasador^1 Ncapolc unde negociaz cstoria ducelui de Berry. L-a urmat pe
Carol al X-'c^ exil si a murit la Goritz. Cei doi fii ai si au dat dovad de acelasi devotament ftta ramura
vrstnic a familiei de Orlcans.
.. a,
382
-t era de liberal, nu ezita s-si trimit slujitorii n fundul Pe. rjej; ori de cte ori acestia nu-si fceau
datoria.
Tarul si continu drumul si veni s trag, pentru
te la Elysee. Nu le pstr ranchiun dect lui Talleyrand ni ii Matternich; austriacul izbutise s triumfe,
francezul, n
l *^
.
. - , 1111
,
v
1 v
1
sc.
si ddu duhul la putin vreme dup asta.
n timpul celor O sut de zile", unchiul meu, Edouard l nsoti pe rege n Belgia. El mi istorisi toate
cazurile prin care trecuser la plecare, n timpul cltoriei, cum sj ai sederii lor n strintate. Monsieur
si fiul su -ducele de Berry - nu se prea bucuraser, prin noroaiele din Artois, de cine stie ce
consideratie, cu toate c n discretia lor, emigrantii nu mai conteneau s-i laude. Familia regal fusese
tratat, la Bethune, cu o indiferent si cu o asprime, neasteptate; cu toate astea, multi dintre membrii ei
izbutiser s treac granita. Veniser pe cheltuiala lor, la Gnd, ca s-i alctuiasc o gard regelui, care le
accept serviciile cu aceeasi nepsare ca si la Tuileries.
Domnul de Bartillat, ofiter de gard, mi-a spus c fusese la Gnd si c, la un moment dat, campania pe
care o comanda devenise foarte mare; c desi fusese alctuit pe cheltuiala oamenilor mnati de zelul lor
fat de rege, nici el, nici ei nu auziser niciodat nici un cuvnt de multumire din partea acestuia, ba mai
mult dect att, se ndoia chiar dac-i si observase. Probabil c regii se tem s nu se compromit n ochii
celor care tin cu ei, dac le fgduiesc s-i rsplteasc si dac emigratia se prelungeste.
Oare s mai vorbesc despre acea oaste a lui Alost,
comandat de ducele de Berry, condus ntr-un mod att de
deplorabil n clipa n care a nceput btlia de la Waterloo?
ucele de Wellington a explicat, fr menajamente si n mod
a| x
lEdouarcl Dilloii (1751?- ! 839), conte si general francez. Pajul lui Ludovic l-lea, a ajuns mai
trziu colonel n regimentul Dillon cu care a luptat n
^TOcrica A
gene i - cm'8ral 'n armata printilor, apoi a intrat n serviciul Angliei. Locotenent Ca, ,a m '^14,
ambasador la Dresda si la Florenta, ajunge primul sambelan al lui 01 al X-loj>
383
4
i
public, greseala printului de Berry cruia i-a reprosat, fr jen, distrugerea unui pod.
Ducele de Berry a ncercat s se scuze, invocnd rapoartele gresite care au fcut s se cread c btlia
fusese pierdut.
- Un motiv n plus, monseniore, i-a rspuns ducele; cnd tu ncerci s-ti salvezi pielea, nu trebuie s-i
mpiedici pe bravii ostasi, care au luptat alturi de tine, s se retrag n mod onorabil!
Acum as vrea s vorbesc putin despre abnegatia fr margini a unui soldat. Edouard Dillon primise ca
sarcin, din partea regelui, dup btlia de la Waterloo, s dea ajutor rnitilor francezi aflati n spitalele
din Bruxelles. La un moment dat, ajunse n dreptul unui pat unde, unui subofiter din garda imperial,

tocmai i se tiase un brat. Drept rspuns la ofertele pe care i le fcu unchiul meu, acesta i arunc n fat
bratul nsngerat pe care tocmai i-1 amputaser.
- Du-te si spune celui care te-a trimis, c mai am nc un brat pe care-1 voi pune tot n slujba
mpratului!
Prima mea grij, sosind la Paris, a fost s-i fac o vizit domnului de Talleyrand. Fusesem rugat de tatl
meu s-i explic, n amnunt, situatia penibil n care se aflau francezii din Piemont. M-am achitat destul
de prost n aceast treab; nu m-am simtit niciodat bine n prezenta domnului de Talleyrand. M-a primit
totusi extrem de politicos si, cnd i-am spus c, la sfrsitul lunii, aveam s vin dup rspunsul su,
fiindc urma s plec la Torino, el m-a sftuit s nu m grbesc s-mi fac bagajele; de unde am tras
concluzia c era vorba ca tata s fie trimis n alt parte, dar n-am mai cutezat s-1 ntreb unde.
Am fost ntotdeauna extrem de timid fat de oamenii cu functii nalte si nu i-am putut suporta dect
atunci cnd aveam certitudinea c nu trebuia s le cer nimic. Atta vreme ct-tata avea o slujb, m
aflam ntr-o stare de dependent pe care o suportam extrem de greu fat de acesti oameni, cu toat
bunvointa pe care mi-o artau.
384
Eroul nostru, ducele de Wellington, deveni executorul spolierilor impuse de aliati. Sub pretextul c
englezii nu cereau nimic, i se pru c svrseste un act demn de laud, s smulg tablourile de pe peretii
muzeelor noastre. Nu e vorba de o figur de stil: faptul s-a petrecut aievea. A fost vzut, cocotat pe o
scar si dnd jos, cu minile lui, tablourile, n ziua n care aliatii au luat caii de bronz de deasupra
Arcului Carousel, el si-a petrecut dimineata, cocotat pe monumentul aflat peste drum de ferestrele
regelui, supraveghind atent acea treab. Seara, a luat parte la o mic serbare dat de doamna de Duras, n
cinstea regelui Prusiei. Nu ne-am mai putut ascunde indignarea; el ne lu peste picior si fcu o multime
de glume nesrate, desi n-avea nici un drept s se poarte astfel. Indignarea noastr era legitim si - n
orice caz - mai ndrepttit dect conduita sa. Strinii ne fuseser prezentati ca aliati; noi i primisem ca
aliati; dar ei se purtau ca niste barbari. Conduita ducelui i ndemn pe toti cei n subordine s devin
obraznici. Simt cum mi clocoteste si acum sngele n vine, numai cnd aud vorbindu-se de un oarecare
animal, pe nume MacKenzie, intendent sau, cum i se spunea n englez, pltitor al trupelor. Se vorbea cu
mult seriozitate si tristete, de dificultatea prin care trecea Franta, de a achita imensele datorii impuse de
strini.
- Fleacuri! spuse MacKenzie, rznd cu hohote, faci putin scandal si s vezi ce repede se aranjeaz
lucrurile. Vin de la Strasbourg; m-am nimerit acolo chiar n ziua n care generalul prusac adunase o sum
despre care toti ziceau c ar fi enorm. Ei bine, toat lumea mnca linistit, fr s se sinchiseasc de
nimic!
Dac as fi putut, 1-as fi ucis cu privirea.
Ducele de Duras, primul gentilom al Camerei, era
angajat cu anul (dintre toate posturile de la Curte, acesta era
lngurul care nu tinea doar un trimestru); doamna de Duras
cuia la Tuileries. Fiind foarte bun prieten cu ea, de multi
^ni> i neavnd unde sta n acel moment, locuiam la ea.
'tuatia ei o obliga ca - din cnd n cnd - s primeasc o
ultime de lume; zilnic ns, n salonul ei, nu ntlneai dect
385
ctiva obisnuiti ai casei. Se discuta foarte liber si n mod ct se poate de rezonabil. Probabil c discutiile
noastre de atunci astzi ne-ar mira. Dac le-am auzi, ni s-ar prea extravagante desi erau destul de
cuminti si de la locul lor, pentru acea vreme.
Doamna de Duras era foarte liber n expresii. Ea admitea toate opiniile si nu le socotea deloc
duntoare partidului regalist. Era mai ales adepta acelor idei generoase care nu-i compromiteau pozitia
de mare doamn de care se bucura, cu att mai mult cu ct o asteptase de atta vreme.
Nu se putea totusi consola cu excluderea domnului de Chateaubriand, dup rentoarcerea din Gnd.
Dup ce fusese ministru de interne al regelui fugar, nu putea pricepe de ce acum - cnd regele si

recptase tronul - Ludovic al XVIII-lea nu-i mai confirmase numirea. Expresiile sale, prin care-si
exprima dezaprobarea, desi aveau un anumit lustru, erau totusi foarte gritoare. Fiica sa, printesa de
Talmont, nu mprtsea modestia mamei sale. nflcrarea i era mare, dar fiind att de tnr si de
frumoas, exaltarea ei era plin de gratie. Se mritase la cincisprezece ani, n 1813, cu singurul
mostenitor al familiei de La Tremouille. Adrien de Montmorency spunea c asta era una dintre acele
nunti istorice" si c, atunci cnd va fi nsrcinat, faptul va constitui un eveniment national. N-a mai
constituit, pentru c domnul de Talmont a murit n 1815 fr s lase urmasi; n ziua nmormntrii,
ducele de Duras a strigat:
- E groaznic s fii vduv la saptesprezece ani, cnd esti condamnat s nu te mai poti mrita dect cu
un print suveran!
Printesa de Talmont n-a prea tinut seam de aceast obligatie, spre necazul tatlui, ba chiar si al mamei
sale.
Dac moartea ducelui de Talmont n-a ndurerat pe nimeni, n schimb, grupul nostru a fost profund
afectat de nenorocirea ntmplat familiei de La Tour du Pin. Hombert de La Tour du Pin-Gouvernet
tocmai mplinise douzeci si doi de ani. Era un biat bun, destul de distins, desi chipul sau frumos si
rsftul printilor l fcuser s fie cam ngmfat-1
386
cele vremuri tulburi, cnd - care mai de care - se nrola n armat, Hombert fusese numit imediat ofiter,
si maresalul-duce de Bellune l luase aghiotant. Nu se poate nega c acest favor nu fusese luat peste
picior de ctre camarazii mai vechi care si cuceriser fiecare grad, cu sabia n mn. Hombert avu o
discutie, cam neplcut, cu unul dintre acestia; tnrul discut pe un ton cam de sus, cellalt fu cam
bdran. Totusi, dup ce mai reflect, Hombert ncepu a-i da dreptate. A doua zi dimineat, intr n odaia
tatlui su si-i povesti exact ce se ntmplase; atta doar c n loc s spun c el era eroul principal, zise
c era vorba de Donatien de Sesmaisons, unul dintre camarazii si. Adug apoi c colegul su l rugase
s-1 ntrebe pe tatl lui cum trebuia s procedeze ntr-o astfel de mprejurare. Domnul de La Tour du Pin,
dup ce-1 ascult cu atentie, i rspunse:
- Pe legea mea, astea sunt lucruri n care n-ai nevoie de sfatul nimnui!
- Deci, dumneata tat, crezi c ar trebui s provoace la duel?
- Nu e musai, dar dac Donatien tine neaprat n-ar fi ru, mai ales c totul s-ar putea termina cu o
strngere de mn. Dar, din pcate, tnrul e nou n armat, pe cnd cpitanul a fcut rzboiul; stii si tu
ce invidie exist ntre ofiterii vechi si cei noi. Totusi, dac as fi n locul lui Donatien, eu m-as bate!
Hombert prsi odaia tatlui su ca s-i scrie cpitanului un bilet, prin care-1 provoca la duel. Rspunsul
nu se ls deloc asteptat. Cei doi ofiteri si ddur ntlnire la prnz, n pdurea Boulogne.
nainte ca ai si s se aseze la mas, Hombert l anunt
Pe tatl su c Donatien l rugase s-i fie martor. Vizibil
ulburat, Hombert o coplesi pe mama sa cu mbrtisrile,
ugand-o s-i umple, cu mna ei, ceasca de ceai. Ea i-o umplu,
azand de pretentiile sale. Sora sa, Cecile, avea obiceiul de a
u Um* Pe seama lui, despre importanta pe care o ddea unei
Ucle de pr ce-i cdea pe frunte.
387
- Ei bine, Cecile, ca s-ti dovedesc c nu sta-i lucrul la care tin cel mai mult pe lume, asa cum pretinzi
tu, uite, renum la ea si ti-o druiesc!
Cecile se apropie de el cu o foarfec n mn prefcndu-se c vrea s-i taie bucla. Apoi l srut pe
frunte'
- Du-te, scumpul meu Hombert, mi-ar veni tot att de greu ct si tie, s-ti tai acea frumoas bucl!
Hombert se ridic, o strnse la piept, apoi se ndeprt pentru a-si ascunde tulburarea. Doamna de La
Tour du Pint creznd c fiul ei era tulburat din pricin c urma s fie martor la un duel, l ajut s-si
ascund agitatia. Hombert plec' Cecile, gsind n cosuletul ei de lucru bucla fratelui su, strig:

- Ah, mam, afl c Hombert renunt la infatuare, dar uite cu ce sacrificiu! Adevrul e c sunt foarte
suprat!
Mama si fiica schimbar cteva regrete ntre ele, dar fr s fie alarmate. Domnul de La Tour du Pin,
nelinistit n privinta lui Donatien, se duse s se plimbe pe Champs-Elysees. Dar nu dup mult timp, l
ntlni chiar pe Donatien a crui privire ngrozit se prea c-i prevestea o nenorocire. Vai! El fusese
martorul si nu fiul su! Hombert primise un glonte drept n mijlocul fruntii, chiar n locul acoperit mai
nainte de acea frumoas bucl, ce devenise acum o relicv att de pretioas. Biatul murise imediat.
Domnul de La Tour du Pin si condamnase singur fiul, n dimineata acelei zile. Primul aghiotant al
maresalului, om cu greutate, vrusese s aplaneze acea afacere, pe teren. Dar Hombert nu acceptase. i
cnd te gndesti c motivele discutiei erau att de nensemnate, nct mpcarea era lucrul cel mai usor
de fcut, chiar mpotriva vointei lui; dar, din nenorocire, tocmai atunci tnrul trnti o vorb nelalocul ei,
spunnd c adversarul sau i se pruse cam smintit, dovad c tinea cu orice pret sa renunte la duel.
Auzind c-1 face smintit, adversarul strig'.
- Cum? M-ai fcut smintit?
Hombert ridic din umeri. Dup dou minute, era mort Domnul de La Tour du Pin nu si-a mai revenit
niciodat dupa acea groaznic lovitur. Ba, dup cte se soptea, se pare
388
L se cam scrntise la cap. Nu vreau s mai descriu disperarea acelei familii dezndjduite. I-am
mprtsit durerea, si salonul doamnei de Duras, cu care aceast familie se afla n relatii foarte strnse, a
fost vreme ndelungat cernit.
Alegerile din 1815 au fost de esent pur regalist; nobilimea a votat, aproape n ntregime, pentru
monarhie. Era unica sans pe care o avea, dup patruzeci de ani, s-si recapete oarecum superioritatea,
n Franta. Dac s-ar fi artat calm, rezonabil, generoas, luminat, ocupat de afacerile trii si aprnd
libertatea, ntr-un cuvnt, dac ar fi jucat rolul pe care se cuvenea s-1 joace aristocratia unui guvern
reprezentativ, n acel moment n care devenise atotputernic, sigur c tronul ar fi gsit un sprijin real n
influenta pe care ea ar fi putut s-o exercite. Dar aceast Camer, pe care la nceput regele a calificat-o
de negsit", s-a artat nebun, exagerat, ignorant, ptimas, reactionar, dominat de interese de
cast. Am vzut-o cernd, sau mai bine-zis urlnd rzbunare, si aplaudnd scenele sngeroase din sud.
Gentilomii au izbutit s fie detestati cu acest prilej, iar dup zece ani, si-au desvrsit opera de
desconsiderare, dup rusinoasa discutie privind despgubirea emigrantilor.
Deputatii, sosind la putere, nc nu ajunseser la acea exagerare la care au ajuns mai trziu. Totusi
Fouche s-a prbusit n fata inamicitiei lor, nc nainte de deschiderea sesiunii. Deputatii si-au manifestat
profunda lor sil si fat de Talleyrand. Poate c Talleyrand ar fi ncercat s-i nfrunte dac ar fi fost
sustinut de Curte. Dar Monsieur i ngduia ducelui de Fitzjames s spun n gura mare:
- Ei bine, monseniore, urtul la schiop va dansa de-acum ncolo cum o s-i cntm noi!
Monsieur aproba printr-un surs acel limbaj mpotriva unui om care, n decurs de dousprezece luni, i
asezase pe Bourboni de dou ori pe tron.
Pe de alt parte, lui Ludovic al XVIII-lea treburile
tatului i se preau cumplit de apstoare si resimtea din ce n
^ mai mult sacrificiul pe care-1 fcuse, ndeprtndu-1 pe
ac&s. Colac peste pupz, tarul Alexandru, din protector
389
zelos al lui Talleyrand - cum fusese n 1814 - devenise dusmanul lui de moarte. Asa c pn la urm,
domnul de Talleyrand, cednd n fata tuturor acestor piedici, si-a dat demisia ce i-a fost acceptat cu o
grab la care nu s-ar fi asteptat pentru nimic n lume.
n aceeasi sear, m-am dus la el; s-a apropiat de mine si mi-a spus c ultimul act, pe care mai apucase s1 semneze fusese numirea tatlui meu ca ambasador la Londra.
ntr-adevr numirea - desi contrasemnat de Richelieu - fusese fcut de Talleyrand. O ceruse regelui
nc din 1814, dar Monsieur i fgduise contelui de la Chrtre, primul su gentilom, s-i pstreze acest
post si, cum regele se plictisea de moarte cnd l vedea, prefera s aib un ambasador prost la Londra,

dect un slujitor incomod la Tuileries, asa c pn la urm fu de acord s plece si s scape de el. n ciuda
imenselor avantaje de care se bucura domnul de La Chrtre, numit pair, duce, prim-gentilom al camerei
regale, cu o pensie mai mult dect consistent, n camera pairilor, si cu o alta pe lista civil, se supr
cumplit c fusese rechemat de la Londra.
O dat cu numirea, tata primi, din partea ducelui de Richelieu, si o scrisoare prin care era chemat la
Paris. El nu voia totusi s prseasc orasul Torino nainte ca soarta compatriotilor nostri s fi fost
definitiv rezolvat. Asa c aceast treab 1-a mai retinut cteva sptmni, perioad n care eu a trebuit
s duc cteva tratative extrem de neplcute cu domnul de Richelieu. nc din prima sear pe care am
petrecut-o la doamna de Duras, am vzut intrnd n salon un om nalt, cu o figur frumoas; pletele sale
crunte contrastau cu un chip nc tnr. Avea vederea slab si clipea din ochi, cu o grimas ce nu-1
fcea chiar din cale-afar de agreabil. Purta cizme, era mbrcat destul de prost ns cu oarecare afectare;
dar chiar si n acel costum de duzin, si pstrase aerul de mare senior. Se arunc pe o sofa, vorbi tare, cu
un gl^s nemultumit si strident. Un usor accent, cteva locutiuni si unele formulri strine m convinser
c nu era francez. ' totusi att limbajul, ct mai ales sentimentele pe care si ^ exprima m fcuser s
resping aceast idee. Am observat ca
390
era prieten cu toti prietenii mei. M pierdeam n tot felul de esupuneri m iegtur cu acel necunoscut: era
ducele de Richelieu care se napoiase n Franta, dup ce plecasem eu.
Impresia pe care mi-a fcut-o aceast prim ntlnire nu a schimbat niciodat. Comportarea sa mi s-a
prut ntotdeauna dezagreabil si nepoliticoas. Caracterul lui frumos si nobil, jnclinarea sa nnscut
ctre afacerile de Stat, patriotismul lui nflcrat, toate astea tineau mai mult de stim dect de simpatie.
Doctorul Marshall - despre care mi se pare c am mai vorbit - sosi ntr-o dimineat, la mine acas, ca smi aduc o scrisoare. Era destinat lui Fouche, pe atunci n Belgia, si continea, zicea el, nu numai
amnunte despre o intrig ce se urzea mpotriva guvernului regelui, ci si cifrul ce slujea acelei
corespondente. Nu voia s ncredinteze un lucru att de important dect tatlui meu, iar n absenta lui,
mie. Era urmrit si, dac s-ar fi apropiat de Tuileries sau de vreun ministru, avea motive s se team. Cu
toat lipsa de succes a descoperirii sale (pentru care sunt convins c era foarte bine pltit), voia totusi
s-i fac acest serviciu regelui, cu att mai mult cu ct cunostea atasamentul pe care l avea printul
regent, fat de el. L-am mboldit zadarnic s se adreseze ducelui de Duras; ca si prima oar, m-a refuzat
categoric.
- Scrisoarea, mi-a spus el, e sigilat n asa fel, nct cere o dibcie cu totul deosebit pentru a putea fi
deschis. Te rog, f cu ea ce crezi de cuviint. Voi veni s-o iau napoi, mine dimineat!
i iesi, lsndu-mi-o pe mas. M-am simtit foarte ncurcat cu acea bomb pe care mi-o pusese n mn.
Parc o vd si acum n fata ochilor. Era destul de groas si fr plic, aa c se vedea limpede c
cuprindea mai multe pagini. Avea 0 pecete fcut din miez de pine alb pe care erau trasate cu Penita
trei litere j, n felul urmtor:
fff
Cunosteam importanta pe care tata o dduse odinioar curnentelor procurate de Marshall. N-aveam cui
solicita un at mtr-o asemenea situatie care, nainte de orice, cerea s
391
respect secretul. Dup o matur chibzuint, m-am hotrt-m-am dus la Tuileries si 1-am rugat pe ducele
de Duras s vin s vorbeasc cu mine; el cobor din palat si se urc n trsura mea. I-am povestit ce se
ntmplase si i-am dat scrisoarea s i-o nmneze regelui.
Dar Ludovic al XVIII-lea era la plimbare si nu se ntorcea nainte de cteva ceasuri. Lui Duras i veni
ideea s i-o duc ducelui de Richelieu. Am fost de acord. Ducele de Richelieu ne primi mai mult dect
rece si ne spuse c n-avea pe nimeni n biroul su care s aib obiceiul si nici talentul de a deschide
scrisori. M-am nfuriat. I-am rspuns c un astfel de talent se gsea cu att mai putin n odaia mea, c eu
mi fcusem datoria si c socoteam c ncredintasem documentul n minile unor oameni competenti.
Odat sarcina ndeplinit, i-am spus celui care a venit a doua zi dup scrisoare, c aceasta rmsese la
ministrul regelui. Domnul de Richelieu vru s mi-o dea napoi, dar eu am refuzat s-o iau si ne-am

desprtit destul de nemultumiti unul de cellalt. Dup dou ceasuri, domnul de Herbouville, (directorul
postei n acea vreme), mi aduse acea scrisoare, cu mii de multumiri; fusese deschisa si toat lumea si
dduse seama de importanta ei. Domnul Decazes, ministrul politiei, veni de dou ori, n seara aceea, s
m vad. doua zi dimineat, camerista mea, intrnd n odaie, mi spuse c domnul de Herbouville
astepta s m trezesc; voia s-mi spun c informatiile primite n ajun i strnise dorinta de a intra n
legtur direct cu omul care le procurase. Domnul Decazes m rug s depun toate diligentele, n acest
sens. Marshall sosi la ora anuntat; i-am adus imediat la cunostint mesajul lui Decazes. Dup ce fcu o
serie de mofturi, sfrsi prin a accepta si indic un loc unde ar putea fi ntlnit din ntmplare". Cred c,
lundu-si toate aceste precautii, voia s cear un pret ct mai piprat pentru informatiile sale. Nu 1-am
mai revzut niciodat, dar stiu c a fost mult vreme n slujba politiei noastre. Avea un chip
superb, vorbea deosebit de frumos si avea un aer
de
392
entleman. mi amintesc de o trstur de caracter care m izbise: m anuntase c pecetea va fi
examinat cu mult atentie de persoana care urma s primeasc scrisoarea. Dup ce i-am napoiat-o, mia atras atentia c codita unuia din cele trei jeuri, trasate pe pecetea din miez de pine, fusese atins cnd
deschiseser scrisoarea.
- Va trebui, mi-a spus el, s recurg la mijloace maxime. L-am ntrebat care erau acele mijloace.
- Voi duce scrisoarea ziua n amiaza mare, o voi nmna lng o fereastr si nu voi slbi persoana din
ochi, vorbindu-i ntruna, pn ce va rupe sigiliul. Ea nu va cuteza s-1 examineze prea atent n timp ce
eu o voi tine astfel sub observatie. Treaba asta mi-a reusit ntotdeauna!
Mrturisirea unei astfel de experiente mi-a fcut pielea ca de gin, iar posomorala din ajun, a ducelui de
Richelieu, mi s-a prut un fleac pe lng cinismul acelui om. E adevrat totusi c intrigile ce se teseau n
juru-i, ntr-un fel l scuzau; dar, pe de alt parte, se fcuse spion att dintr-un exces de zel, ct si din
interese personale.
Domnul de Richelieu nutrea pentru astfel de actiuni ura si repulsia caracteristice oricrui om cinstit.
Rupt de societate, el nu putea aprecia firea oamenilor. De altfel, mi-a fcut nedreptatea de a m aseza n
categoria femeilor care umbl cu viclesuguri. M-am simtit cumplit de jignit si m-am tinut ct mai
departe de el. La rndul lui, a fost informat cine eram si s-a suprat de nedreptatea pe care mi-o fcuse
dar era prea timid si nu avea curajul s se explice cu franchete fat de mine. Asa c relatiile dintre noi au
suferit ntotdeauna din Pncina acestui nceput prost. Desi ne ntlneam zilnic, nu ne Dresam nici un
cuvnt.
Comportarea urcioas a ducelui de Richelieu i-a adus esea o droaie de dusmani politici recrutati dintre
persoanele re n-au obiceiul s treac cu vederea un astfel de cusur si re Se pare c erau mult mai putin
rezonabile ca mine.
393
Capitolul IX
Tarul Alexandru si ea rmas bun de la ducele de Richelieu. _ Sentimentele patriotice ale ducelui. Caraghioslcurile domnului de Vaublanc. - Sosirea tatlui meu, la Paris. - Procesul maresalului Ney. _
Executia sa. - Exaltarea partidului regalist. - Procesul domnului de La Valette. - Se apeleaz la doamna
duces de Angouleme. - Demersurile ducelui de Raguse. - Acesta o vr pe doamna de La Valette n
Palatul Regal. - Dizgratierea sa. - Furia partidului regalist dup evadarea domnului de La Valette.
Domnul de Talleyrand era ludat c se retrsese ca s nu semneze crudul tratat impus Frantei. Fapt e c
s-a prpdit din pricina necazurilor despre care am mai vorbit, care s-au tot strns pn 1-au dat gata.
Domnul de Richelieu i-a luat locul, la masa tratativelor, si orict de dure au fost conditiile pe care am
fost obligati s le acceptm, poate c ar fi fost si mai dure dac ar fi fost vorba de un alt ministru.
Imediat dup numirea domnului de Richelieu, tarul s-a declarat, sus si tare, campion al Frantei". La
plecare, a mprtit o serie de cadouri unora dintre diplomati, iar ducelui de Richelieu i-a trimis o veche
hart a Frantei, de care se slujiser la conferint si pe care erau trasate numeroasele pretentii teritoriale
ridicate de aliati. De hart, era prins un bilet scris de mna lui n care tarul spunea c ncrederea pe care

i-o inspirase domnul de Richelieu fusese singurul lucru care evitase acele enorme sacrificii ce urmau a fi
impuse patriei sale. Acel cadou, adugase tarul, i se prea singurul demn de nobilul caracter al celui care
- fr ndoial - l va aprecia la justa lui valoare. Un asemenea dar a cinstit, n egal msur, si pe
suveranul care a avut o asemenea idee, si pe ministrul care i-a inspirat-o.
n ciuda acestui succes - despre care ducele de Richelieu n-a btut toba, fiindc nu era un astfel de om, si
despre care nu s-a aflat dect mult mai trziu - inima ducelui sngera cumplit din pricina acelui tratat.
Sunetul glasului su, cnd 1-a citit n plin Camer, gestul cu care a aruncat hrtia pe masa de la tribun,
dup ce si-a ndeplinit acea penibila datorie, au rmas n istorie si au nceput a reconcilia toate spiritele
care pn atunci fuseser dezbinate si care-1
394
socotiser pe duce un mare viclean, desi nimic nu era mai nedrept ca aceast nvinuire: ducele de
Richelieu era francez, francez pn n mduva oaselor, si nu un emigrant. Era - ca s jn exprim mai clar
- un liberal si un patriot, n timpul primului su ministeriat, a ntmpinat inconvenientul de a nu prea
cunoaste persoanele si, pentru un ministru cu greutate, acest lucru e tot att de important ca si afacerile
politice. Aceast necunoastere 1-a fcut s accepte, fr nici o dificultate, pe un coleg propus de
Monsieur. E vorba de domnul Vaublanc1, care n-a ntrziat s dea dovad de o prostie att de plin de
ridicol, nct i-ar fi fcut pe toti s se tvleasc de rs dac n-ar mai fi fost ct de ct strunit si ajutat de
printii ce fceau parte din Camer. Adevrul e c toate absurdittile erau molipsitoare, n acele
mprejurri. Domnul de Vaublanc ncerc - chiar de la nceput - s urzeasc intrigi mpotriva ducelui de
Richelieu; dar ele fur dejucate de ncrederea pe care strinii o aveau n acest om integru.
Cam n acea epoc, Monsieur i-a druit lui Vaublanc un bidiviu mare, alb ca neaua. Asa cum sttea n sa,
n grdina ministerului de interne, parc ar fi fost nssi statuia lui Henric al IV-lea; dup el, nimeni nu
era n stare s mearg clare mai bine dect domnia sa. Dac pretentiile lui s-ar fi oprit aici, ar fi fost
bine; dar pretindea acelasi lucru n tot ce fcea, exagernd n asa hal lucrurile si manifestnd - n prostia
lui - o necuviint de necrezut.
Desi nu-mi prea fcea cinste - chiar n talmes-balmesul pe care-1 scriu - nu-mi pot refuza plcerea de a
nu aminti de o glum care a avut ntotdeauna darul s m fac s rd, ori de cte ori mi-am adus aminte
de ea. n anul acela, boii, - n loc s fie grasi, erau mici si slabi; cineva a remarcat acest lucru, ]n fata
doamnei de Puisieux:
' Vincent-Marie Vienot, conte de Vaublanc (1756- 1845), deputat n Adunarea
_?.gislativ (unul dintre organismele din 13 vcndemiar), membrii n Consiliul celor
k'ici-Sutc, proscris n 18 fructidor. Rentors n tar dup 18 brumar, a fost prefect,
n si conte al Imperiului, n 1814, ajunge prefect al Marsiliei, iar n 1815, ministru
'"terne. Deputat al ultra-regalistilor, dup 1830 s-a retras din viata publica.
395
- Cred si eu, a zis ea, bietele animale au avut prea mult de suferit din pricina tmpeniilor debitate de
nepotul lori Vaublanc!
Aceeasi doamn de Puisieux, vzndu-1 pe domnul de Bonnay de o paloare excesiv, gata s dea pe gt
un pahar cu sirop rosu de migdale, l opri, strigndu-i:
- Ah, nefericitul! Se pregteste s-si bea sngele! Dac am fi trit ntr-o epoc mai putin fecund n mari
evenimente, cuvintele doamnei de Puisieux ar fi fcut tot atta vlv ct si cele ale doamnei de CornueR
n sfrsit, tatl meu isprvi, de bine de ru, afacerea privitoare la francezii care locuiau n Piemont, asa
c remise - completnd tratatul de la Paris - restul Savoiei, regelui Sardiniei. Regele Ludovic al XVIIIlea putea fi tot att de ncntat, la Tuileries, cum ar fi fost dac s-ar fi aflat la Torino. Ambasadorul su
nu-i mprtsea ctusi de putin ncntarea si acest ultim act pe care-1 mai semn, n calitate de trimis al
Frantei, n Italia, i csun atta neplcere nct refuz, chiar cu oarecare sil, Marele Cordon care-i
fusese oferit cu prilejul acelei restituiri. Adevrul e c tata trsese ndejde - pentru tot ceea ce fcuse - la
ordinul Saint-Esprit, si dac prejudectile pe care le avusese n tinerete l mai fceau s doreasc si acum
acel att de rvnit ordin francez, pe de alt parte, nutrea un dispret ftis pentru orice fel de decoratie
strin.

Sosind la Paris, ducele de Richelieu l coplesi cu dovezile sale de ncredere. Pregtirile pe care trebuia s
le fac, pentru a se duce la Londra, l retinur vreme mai ndelungata n capital, avnd mhnirea de a fi
chemat s ia parte la procesul maresalului Ney. Nu vreau s intru n amnuntele acelei deplorabile
afaceri, care ne-a tinut ntr-o cumplit stare de ncordare, n timpul ultimelor zile ale procesului, pairii si
toti cei de care depindea sentinta primir
1 Joc de cuvinte: veau - care se pronunt vo, nseamn vitel; deci, tradus ad literam, vaublanc ar nsemna
vitel alb.
- Doamna Cornuel, nscuta Anne-Marie Bogol (1605 - 1644), fiica unu' intendent al ducelui de Guisc; a
avut ambitia s aib un salon cu care s-1 concurez pe cel al doamnei de Rambouillet.
396
j
ujtime de scrisori de amenintare. Toti erau aproape siguri pairii aveau s-1 condamne pe maresal. I s-a
reprosat si gelui, destul de vehement, c nu-1 iertase pe maresal. M c ar fi putut; m ndoiesc de
asemenea c ar fi vrut.
rnd judeci, dup ani, astfel de evenimente, nu mai tii seama de impresiile de moment. Tuturora le era
fric si nimic nu e j cumplit ca frica. Pe urm, ncepuse a bntui un fel de molim a rzbunrii. Nu dau
alt exemplu privitor la aceast molim dect faptul c ducele de Richelieu a ncredintat acest nroces
Curtii pairilor. Fiindc acel nobil si frumos maresal nu mituse s se apere, nu cred c mai era cu putint
s-i smulg acelei Camere prada pe care o nsfcase, fr s ias trboi. Am vzut, mai trziu, un alt
rege, interpunndu-se personal ntre furia poporului si capetele pe care le cerea norodul dezlntuit. Dar,
mai nti de toate, acel rege era - dup mine - un om superior si, apoi, oamenii cinstiti din partidul su
apreciau si ncurajau moderatia. Regele risca o rzmerit; viata lui putea fi curmat, dar nu si puterea sa.
Existau si n 1815 - trebuie s recunoastem acest lucru - oameni cinstiti; dar strinii cereau neaprat s se
dea o pild care s pun stavil trdrii. Europa spunea:
- N-avesi dreptul s fiti generosi, s faceti pe indulgentii cu pretul sngelui nostru!
Ducele de Wellington a dovedit acest lucru, refuznd
capitularea Parisului. Iertarea maresalului Ney sttea deci mai
mult n minile sale dect n cele ale lui Ludovic al XVIII-lea.
S mai adugm cum c pedeapsa cu moartea, din motive
politice, se nftisa pe atunci - n ochii tuturor - ca un drept
firesc si s nu uitm c, datorit blndetii guvernului de
Restauratie, am vzut crescnd si rspndindu-se n general
1(ieile unui liberalism naintat. Nu pretind s scuz n nici un fel
frenezia ce domnea n acea epoc. Am fost si atunci tot att de
indignat ct as fi astzi, dac as vedea niste oameni din nalta
societate c fac uz de slujbele lor ca s pzeasc un
ntemnitat, ferecat n celula lui, culcndu-se alturi, de team
a cel nchis s nu evadeze, iar altii, oferindu-se n mod
0 untar, s-1 duc la locul supliciului; grzile solicitau ca pe
397
cine stie ce favoare ngduinta de a mbrca uniforma de jandarmi pentru a-1 pzi ct mai bine si a nu-i
lsa nici o sans unui vechi soldat, hrsit n attea lupte, fr ca cineva s manifeste fat de el o ct de
mic und de simpatie. Toate aceste lucruri sunt pur si simplu odioase, dar - din nenorocire - sunt
adevrate. Vreau doar s constat c, pentru a-1 ierta pe maresalul Ney, trebuia mai mult dect buntate,
trebuia un mare curaj. Or, regele Ludovic al XVIII-lea nu era un om crud din fire; era ns, ntr-un mod
mult prea exclusiv, print, pentru a pune n balanta intereselor sale viata unui om drept contragreutate.
Dar toate nedrepttile civilului se sterseser cu timpul rmnnd n memoria tuturora doar militarul
ntreprinztor la care se fcea adesea apel, si care trudise - cu o putere supraomeneasc - pentru binele
patriei. Un proverb popular spune: Numai mortii nu se mai ntorc niciodat". Am observat totusi c, n
timpul revolutiilor se ntmpl, adesea, ca mortii s revin, mi aduc aminte c ntr-o zi, n timpul

procesului maresalului Ney, luam masa la domnul Vaublanc. Intre timp, sosi si tatl meu, care prsise
palatul Luxembourg, anuntndu-ne c, la cererea avocatilor maresalului, se luase o pauz. Domnul de
Vaublanc se ridic brusc n picioare si, azvrlindu-si servetul ct colo, strig:
- Dac domnii pairi si nchipuie c voi consimti s fiu ministrul unui corp legiuitor care d dovad de
atta slbiciune, ei bine, se nsal! nc o lasitate ca asta si toti oamenii cinstiti si vor ascunde, cu jen,
obrazul!
Se aflau, la acea mas, peste treizeci de persoane dintre care multi deputati care luar partea gazdei. Nu
era totusi vorba dect de o scurt pauz, absolut legal si obisnuit, care nu se refuz niciodat, n nici
un proces. V puteti da lesne seama pn unde ajunsese exaltarea regalistilor. Dup ce ne-am urcat n
trsur, si eu si tata ne-am artat indignarea. Dac am fi cutezat s ne-o exprimm, n cas, de fat cu
LLl aflati acolo, cred c am fi fost, pur si simplu, linsati. i asa era socotiti printre cei care nu gndeau
just". Dup ordonai^ din 5 septembrie, s-a constatat c eu gndeam ca o scroaia
398
, rdeti, dragii mei, fiindc asta a fost expresia textual a ror marilor doamne, cu care m-au categorisit
din toat
M ntlneam mai peste tot cu ducesele de Raguse si aj ales la doamna de Duras, unde aproape c
deveniser , _aie casei. Aflasem despre maresal c - fr s-1 fi iubit pe *rapoleon _ se simtea cumplit
de vinovat c-1 trdase. Strinii, re erau mult mai bine informati despre toate aceste lucruri, u fost primii
care mi-au explicat ct de mult fusese calom-iat loialitatea maresalului. Pe de alt parte, am remarcat n ciuda insultelor cu care-1 coplesea partidul bonapartist - ct de fidel rmsese acest om fat de fostii
si camarazi. De cte orj erau njurati, le lua ntotdeauna aprarea, cu putere si cu nsufletire, i luda
fr nici o reticent si devenise protectorul activ si zelos al tuturor celor molestati. Aceste fapte ncepur
a m determina s-1 privesc cu alti ochi, s-i apreciez spiritul distins si conversatia animat si variat,
calitti pe care nimeni nu i le putea contesta. Dar iat c veni si ziua n care admiratia mea pentru el avea
s nfloreasc brusc, aidoma unui boboc sub lumina puternic a soarelui.
Domnul de La Valette1, convins de nevinovtia sa si sigur c n-avea ce pierde, se constitui prizonier. Ar
fi fost achitat dac n-ar fi aprut pe neasteptate un document si iat cum: btrnul domn Ferrand,
directorul postei, fusese cuprins de o asemenea groaz n ziua rentoarcerii lui Napoleon, nct nu cutez
s mai plece, dar nici s rmn, l rug deci pe domnul de La Valette, predecesorul su, sub mprat, si semneze un permis pentru niste cai de post. Acesta refuz vreme ndelungat; pn la urm, nvins de
lacrimile doamnei rerrand si pentru a potoli spaima btrnului, si puse numele 'n josul unui permis dat,
n cabinetul su, nconjurat de dmnul Ferrand si de ntreaga sa familie, plin de
Bona "toine-Marie Chamans, conte de La Valette ( 1 769 - 1830), aghiotant al lui !Uj j^art.e' ""'nistru
n Saxa, directorul postelor, consilier de Stat. Trecnd de pftrtca salvat ^ !n 'impui celor O sut de
zile", a fost condamnat la moarte de rege, marchj C,pr'ctcm' si ?i mai ales de sotia sa, Emilc-Louise de
Beauharnais, fiica narc l" Bcauharnais si nepoata mprtesei Josephine, a crei doamn de
399
recunostint. Aceasta a fost singura dovad ce-a putut fi adus cum c domnul de La Valette si-ar fi
reluat functia nainte de termenul pe care-1 fixase legea. Presupun c naintarea acelei dovezi csunase
destule remuscri familiei Ferrand; mrturisesc c acel devotament regalist mi s-a prut ntotdeauna
hidos Domnul de Richelieu a fost, pur si simplu, indignat, i era o sil fr margini de persecutii si, cu
ct se familiariza cu afacerile Statului, cu att se ndeprta de opiniile partidului regalist. Neputnd evita
judecarea domnului de La Valette, se ocup s-i obtin gratierea, n caz c ar fi fost condamnat.
La rndul su, domnul Pasquier1 - desi odinioar cancelar - se duse s depun, constiincios, n favoarea
sa Domnul de Richelieu i ceru regelui, gratierea. Acesta i rspunse c nu cuteza s se expun furiei
familiei sale, dar c - dac doamna de Angouleme consimtea s spun o vorb n acest sens - el se angaja
s i-o dea imediat. Ducele de Richelieu se duse la Madame si - cu oarecare greutate - obtinu
consimtmntul. Convenir deci ca ea s-1 roage pe rege, a doua zi, dup dejun, s accepte acest lucru.
Cnd ducele de Richelieu sosi a doua zi, la rege, acesta cum l vzu, i si spuse:
- Ei bine, afl c nepoata mea nu mi-a spus nimic; ai nteles pe dos vorbele ei!

- Nu sire, Madame mi-a fgduit c va vorbi cu dumneavoastr.


- Mai du-te o dat si ncearc s-i obtii aprobarea; dac vrea s vin, eu o astept!
Or, n Palatul Tuileries se petrecuse un eveniment far precedent; cci, n seara din ajun, nu se mai tinuse
seama de
1 Etienne-Denis, baron de Pasquier (1767 - 1862), magistrat n Parlament m 1797, s-a nsurat n 1793 cu
Sophic de Serrc de Saint-Roman. nchisi sub Teroare, a fost eliberati dup moartea lui Robcspicrrc.
Magistrat, consilier de Stat, Pre'cc^it politie, general de poduri si sosele, ministru de justitie si apoi de
interne, este nu
n 1816, deputat al departamentelor Seine si Sarthe. Un an mai trziu, e numit
ifflit> din no
iii loivj, uuuuiai di uvuai iauii;iiiwiui oviuv; sioaiui^.uiiaiiiuciiiaiz.iu,^"**"
. an
ministru de justitie, apoi de externe. Este ales pair al Frantei, iar n 1830, *J j presedintele Camerei
Pairilor. Cancelar al Frantei n 1837, devine mcmbr ^ Academici Franceze n 1842 si duce, n 1844. A
fost prietenul intim al doarnn Boigne.
4,
400
hjceiuri. n fiece zi, dup ce mnca la rege, Monsieur cobora
f ora opt, la nora sa; la ora nou se rentorcea la el. Ducele de
Aflgoulerne se ducea la culcare, iar Madame se ducea la
merista ei, doamna de Choisy. Aici se reuneau, n fiece
r, cej mai exaltati si mai violenti regalisti.
n seara cu pricina, Madame se gsea deci, cu toti
deptii ei, la doamna de Choisy. La un moment dat, veni vorba
, espre gratierea lui La Valette. Ea le mrturisi c se
mestecase n treaba asta si c si sotul si socrul ei erau de
acord s-1 ierte. Urm o avalans de strigte si de proteste. I
artar primejdiile care pndeau Coroana si care erau att de iminente dup un asemenea act, nct lucru fr precedent - Madame se urc imediat n trsura uneia dintre persoanele ce fceau parte din acel
consiliu secret si se ndrept spre Pavilionul Marsan unde-1 gsi pe Monsieur, la fel de ndoctrinat de cei
aflati n jurul lui si ct se poate de dispus s revin asupra consimtmntului ce-i fusese smuls.
Se hotr ca Madame s nu fac nici un demers, iar dac ministrul si regele voiau s se dezonoreze, cel
putin restul familiei regale nu va ceda. Iat de ce tcea Madame. Domnul de Richelieu obtinu o audient,
dar o gsi de nenduplecat. ncepnd din clipa aceea, nu se mai putur suferi unul pe cellalt. Domnul de
Richelieu veni apoi la rege ca s-i spun ce fcuse.
- Am prevzut acest lucru, spuse Ludovic; ei sunt implacabili, adug regele, oftnd. Dac i-as sfida, nas mai avea un moment de liniste.
In vreme ce la rege se petreceau aceste lucruri, ctiva venir s-1 ntrebe pe ducele de Raguse dac avea
de gnd s fac ceva pentru domnul de La Valette.
- Tot ce veti vrea! le rspunsese acesta.
l . Se duse la rege, care fcu ceea ce ducele numea chipul s H C n"' adic l ls s vorbeasc pn nu
mai putu, fr s 3 n.1C' ce' ma' c semn de interes, apoi l concedie fr
Dj ,a vorb. Ducele ntelese c domnul de La Valette era
" *Cllit XT
'
e?tiind despre demersurile ncercate pe lng nu mai avea ndejde dect n ea. Alerg deci s-o
401
avertizeze pe doamna de La Valette, care trebuia, cu ori pret, s recurg la acest ultim mijloc, adic s
ajung ]6 Madame. Ducele - care era de serviciu ca maior general ^ grzii - o ascunse pe doamna de La
Valette n apartament stpnei sale si, n timp ce regele si toat familia regal s aflau la slujb, el fort
toate consemnele si-o ajut s intre Sala Maresalilor, pe unde Ludovic al XVIII-lea trebui oricum s
treac. Cnd l vzu, doamna de La Valette Se arunc la picioarele sale, dar nu izbuti s smulg de la el
dect aceste cuvinte:

-Doamn, v plng!
Dezndjduit, doamna de La Valette se adres doamnei ducese de Angouleme, apucnd-o de rochie.
Dar Madame si smulse rochia cu o bruschete care i-a fost adesea reprosat dup aceea si atribuit unei
mnii pline de ur. Dup modesta mea prere, a fost profund nedreapt. Apucase ns s-si dea cuvntul
fat de ai si si acum nu mai putea da ndrt. Probabil c gestul fusese fcut cu bruschetea care o
caracteriza, ncerc s m prefac a crede c acest gest fusese inspirat nu de mnie, ci de mila si de
mhnirea c nu putea face nimic. Nenorocirea acestei printese consta n faptul c nu era destul de
nteleapt pentru a pune stavil firii ei nestpnite si c neavnd simtul msurii, srea ntotdeauna peste
cal.
Purtarea ducelui a fost tot pe att blamat de curteni, pe ct a fost de ludat de popor. De altfel, a si
primit ordin s nu mai apar la Curte si s-a retras pe domeniul su. Ofiterul de gard care-i ngduise
doamnei de La Valette s treac, fortnd consemnul, a fost ntemnitat.
Aceste fapte, n prealabil cunoscute, au uluit lumea mai putin dect cumplitul strigt de furie, scos de
partidul regalist cnd s-a aflat c domnul de La Valette a evadat. Regele 1 ministrii au fost bnuiti c nu
erau chiar strini de treaba asta. Camera deputatilor a rosit, femeile au urlat. Preau niste hiene crora li
se luase prada. Au mers pn acolo nct, vrnd sa s rzbune pe doamna de La Valette, guvernul s-a
vzut obhga s-o nchid o vreme n temnit, pn ce-a trecut furtun
402
ul Decazes, foarte iubit pn atunci de regalisti, ncepu P Aspira acestora o ncredere care pn la urm
s-a ^schimbat n ur.
P pesi guvernul n-a facilitat n nici un fel fuga lui La lette, bnuiesc c, n fond, a fost chiar ncntat de
acest f t R>ee'e a s^ i el aceeasi satisfactie. Dovad c 1-a hemat destul de repede pe ducele de
Raguse si 1-a tratat ct ^ poate de bine. Partidul ns a fost mai putin indulgent si a S att fat de el o
rceal vdit, binenteles n afar de Doamna ^e Duras, care fcea o not cu totul aparte n acea lume
extravagant. Dac se pasiona pentru ceva, n-o fcea jciodat dect pentru unele idei generoase, iar vina
ducelui de Raguse> n ocmi e^ devenise un merit, n ciuda acestei dispozitii a stpnei casei, izolarea n
care ducele se afla adesea, n salonul acestei doamne, l fcuse s se apropie de mine, asa c discutam
deseori mpreun. Dar abia dup greseala de la Lyon si dup cearta cu partidul ultra-regalist ducele s-a
refugiat n micul grup care se alctuise n jurul meu, devenind unul dintre stlpii si, pn ce o nou
furtun i-a bntuit aventuroasa existent. Voi avea probabil destul de des ocazia s v vorbesc despre
acest lucru, de-acum ncolo.
Capitolul X
Serbarea dat de ducele de Wellington. - Ducele de Angouleme. -Refuzul unei mari ducese dat ducelui
de Berry. - Curtea se hotrste pentru o printes din Neapole. - Felul cum e primit o ambasadoare a
Angliei. -Favoarea domnului Decazes. - Domnul de Polignac refuz s depun jurmntul, ca pair. Cuvntul domnului de Fontanes. - ederea familiei de Orleans n Anglia. - Rugmintea pe care i-o
adreseaz ducesa de Orleans-Vaduva, marchizului de Riviere.
La nceputul anului 1816, tatl meu plec la Londra;
atna si cu mine ne-am dus dup el abia n primvar. Strinii
retrseser n diversele garnizoane care le fuseser indicate
c jn tratatul de la Paris. Doar ducele de Wellington, n
loc
^ de generalisim al tuturor armatelor de ocupatie,
13 'a Paris si ne fcea cinstea s ne decavm pentru el.
403
Ddea mereu serbri la care tinea neaprat s asiste. Tinea sv vin lume mult si cum soarta noastr
depindea n mare part de buna sa dispozitie, trebuia s suportm adesea cele ma-bizare capricii.
mi amintesc c odat a tinut mortis s-o aleag n Grassini - pe atunci n gratiile sale - regina balului. A
asezat-0 pe o canapea, n sala de bal, n-a prsit-o o secund, a poruncit s fie servit prima, a aranjat
toat lumea n asa fei nct s-i vad dansnd, i-a oferit bratul, a poftit-o prima la cin, a asezat-o alturi
de el, n sfrsit, i-a adus toate omagiiie care de obicei nu se aduc dect unor printese. Din fericire, n

salon nu se aflau dect cteva doamne engleze care au nghitit toate acele impertinente, dar ele nu erau
ctusi de putin obligate s le suporte, cum eram noi obligate, asa c resentimentele lor nu se puteau
compara nici pe departe cu ale noastre.
n general, carnavalul a fost foarte trist. Familia regal n-a plecat nicieri. Ducele de Berry fusese
eclipsat peste tot de ctre fratele su. Purtarea lor diferit n timpul celor O sut de zile" justifica
aceast situatie, n vremea asta, ducele de Angouleme ncepuse a nclina ctre moderatie, lucru ce nu
plcu ctusi de putin partidului ultraregalist care nu 1-a iertat niciodat pentru c se ndeprtase de o
politic radical. Caracterul ducelui de Angouleme e de altfel destul de greu de zugrvit. Era alctuit
dintr-un amestec att de ciudat de egal si de inegal, de defecte si de calitti, nct - n diverse epoci din
viata sa - era nftisat ca un print ntelept, pios, curajos, conciliant, luminat, iar n altele, ca un bigot
imbecil si aproape stupid, spunnd - fr jen - tot ce gndea. Pe msur ce voi avea prilejul, l voi arta
asa cum l-am vzut cu totii. Dar, ca s fim cinstiti, trebuie s ncepem prin a-1 cunoaste, prin a admite c
a fost n permanent dominat de ideea supunerii nelimitate pe care i-o datora regelui. Cu ct se afla mal
aproape de Coroan, cu att se credea mai obligat s dea, primul, exemplu de aceast supunere. Atta
timp ct a trai^ Ludovic al XVIII-lea, aceast supunere oarb a fost concuia cel putin de form, de,
supunerea pe care i-o acorda
404
iv[onsieur- Dar cnd autoritatea tatlui si a regelui a nceput a concentra asupra lui Carol al X-lea,
supunerea lui n-a mai
rmoscut margini, iar noi am fost martorii tristelor rezultate pe
are le-a pricinuit aceast supunere exagerat.
n epoca despre care v vorbesc, toat lumea era ocupat s-1 nsoare pe ducele de Berry; problema
ncepuse a
e pune nc din 1814. Tarul Alexandru ar fi vrut s-1 vad nsurndu-se cu sora sa1; dar felul n care l
respinsese marea duces a Rusiei indispusese Curtea Frantei. Ducele de Berry ar fi vrut s" l& ^e
nevast, dar regele si Monsieur socotir c familia tarului era de dat prea recent pentru a avea cinstea
s dea o mam, fiilor Frantei2. Doamna duces de Angouleme mprtsi ntru totul aceast prere, n
plus, ea se temea de o cumnat care - datorit relatiilor sale politice - ar fi avut dreptul la o existent
independent si de prerile creia ea ar fi trebuit s tin seama. Se temea de asemenea c o printes att
de puternic ar fi adunat n jurul ei toate persoanele distinse si spirituale de la Curte, fat de care
Madame simtea o antipatie vdit, chiar dac erau ultraregaliste. Asa c cea care s-a bucurat de toate
sufragiile familiei regale a fost printesa de Neapole, nscut Bourbon, apartinnd unei Curti mici si care
nu primise nici un fel de educatie. Aceast printes i-a fost impus de ai si, ducelui de Berry, cruia
prea putin i psa cu cine urma s se nsoare. Domnul de Blacas a primit sarcina s discute aceast
problem care 1-a obligat s uzeze prea putin de talentele sale diplomatice.
Tot n aceeasi epoc, familiei regale i-a venit ideea s-1 nsoare si pe Monsieur. Lucrul era ct se poate
de firesc, dar Madame 1-a amnat ct a putut. Cci ar fi suferit cumplit s vad o alt printes lundu-i
locul la Curte si dnd-o pe ea la 0 parte. Monsieur, care-si iubea foarte mult mama, n-ar fi Vfut, pentru
nimic n lume, s-i csune aceast amrciune.
v., ' E vorba de marca duces Ana Pavlovna (1795 - 1865), mritat n 1816 cu "hclm al II-lca, pe atunci
print de Orania, iar n 1840, rcac al Olandei. A fost "nica reginei Wilhclmina a Olandei.
pcr
2 Problema acestei cstorii se pusese nc din 1813. Domnul de La din innays fuscsc trimis
de rege, care pe atunci locuia nc la Hartwell, resedinta sa Londra, cu aceast misiune la Pctcrsburg
(n.ed.fr.).
405
Asta mi aduce aminte de o vorb de duh a lui Ludovic al XVIII-lea. Regele era bolnav de gut, infirm,
ntr-un cuvnt, felul cum arta ti inspira mil. ntr-o zi, n timp ce-i vorbea foarte serios lui Monsieur
despre ndatorirea de a se nsura, acesta i rspunsese rznd:
- Frate, dumneata care pledezi att de bine pentru altul, de ce nu te nsori?
- Pentru c as avea urmasi care te-ar lsa pe tine fr tron! i rspunsese, sec, regele.

Monsieur nu mai avu ce zice. Atmosfera la Tuileries nu era nici plin de ncredere, nici plcut; si cnd
te gndesti c, pe vremea aceea, regele mai avea obiceiul s discute cu ai si, despre treburile publice;
ruptura nu se produsese nc definitiv.
Ambasadorul Angliei - sir Charles Stuart - se cstorise cu lady York, fiica lordului Hardwick.
Prezentarea noii ambasadoare prilejui - pentru prima oar dup Restauratie - ceea ce Curtea numea, n
termenii ei, un tratament". Dousprezece dintre doamne, majoritatea purtnd titluri pompoase, au fost
rugate s fie la ora dou, la doamna duces de Angouleme. Avnd n vedere c tata fusese numit
ambasador n Anglia, m-am bucurat si eu de aceast favoare. Dup ce ne-am adunat toate n salonul
ducesei de Angouleme, un usier veni s-o anunte pe doamna de Damas, care o nlocuise pe mama sa
-doamna de Serent - c sosise ambasadoarea, n aceeasi clip, Madame - care, probabil, dup cum avea
obiceiul, pndise la fereastr - intr pe cealalt us: era mbrcat ca si noi, n rochie de receptie, dar
minunat mpodobit. De-abia avu vreme s ne salute si s se aseze pe canapea, c doamna de Damas si
intr pe usa principal, conducnd-o pe ambasadoare nsotit de doamna ei de onoare, de maestrii de
ceremonii si de cel care-i introducea pe ambasadori si care rmsese la us-Madame se ridic, fcu un
pas sau doi naintea ambasadoarei, apoi se reasez n fotoliu, poftindu-si musafira s ia loc pe uft scaun
cu sptar, aflat n stnga ei. Doamnele care aveau titluri se asezar n spatele ei, pe niste scaune pliante,
iar noi, celelalte' am rmas n picioare. Ceremonia primirii a durat destul o^ mult; mai ales c Madame
vorbea ea singur pentru toa
406
lumea. Lady Elisabeth, tnr si timid, era mult prea stingherit pentru a mai putea aduga ceva la
monosilabele ce tineau loc de rspuns, asa c am admirat felul n care Madame s-a plimbat prin Anglia
si prin Franta, prin Irlanda si mai ales prin Italia de unde tocmai sosise lady Elisabeth, pentru a umple
timpul ce se lungise peste msur din pricina mersului ncet si greoi al regelui, n sfrsit, si fcu aparitia
si Ludovic al XVIU-lea. Toat lumea se ridic n picioare. O clip, se asternu o liniste deplin. Cnd
ajunse n mijlocul salonului, regele o ntrerupse, pentru a spune fr s clipeasc, pe tonul cel mai grav
si cu o voce sonor, aceeasi neghiobie ce se debita n astfel de mprejurri nc de pe vremea lui Ludovic
al XVIII-lea.
- Madame, nu stiam c sunteti ntr-o att de bun companie!
La care Madame i rspunse printr-o alt fraz, care tinea probabil tot de etichet si de care nu-mi mai
aduc aminte. Pe urm, regele adres cteva cuvinte lady-ei Elisabeth. Nu fu mai vorbreat dect fusese
si cu Madame. Regele rmase n picioare, ca de altfel toti cei de fat. Dup cteva minute, se retrase.
Abia am apucat s ne asezm c a trebuit s ne ridicm din nou: intrase Monsieur.
- N-ar trebui s spun c nu v stiam ntr-o att de bun companie? zise el surznd.
Apoi, apropiindu-se de lady Elisabeth, i lu mna si-i
fcu un compliment politicos. Refuz s accepte scaunul pe
care i-1 oferi Madame, dar le rug pe doamne s se aseze si
rmase cu noi mai mult dect regele. La plecarea sa, doamnele
se ridicar, apoi se asezar ca s se ridice din nou la intrarea
ducelui de Angouleme: de data asta, primele complimente
odat fcute, ducele si lu un scaun cu sptar si ncepu s
discute. Se prea c timiditatea ambasadoarei i ddea curaj.
Nu-mi aduc aminte s-1 fi vzut si pe ducele de Berry la
Ceasta ceremonie. Nu stiu dac s-a dispensat de ea, cum
acea de obicei, sau dac a lipsit accidental. Nu stiu nici cum
au petrecut lucrurile cu ducesa de Berry. Tot ce stiu e c
am mai avut prilejul s asist la astfel-de receptii. Plecarea
Celui de Angouleme fu nsotit de ridicarea si de asezarea
407
tuturor celor de fat. Nu m-am putut abtine s nu m gndesc la ngenuncherile din Vinerea Mare. Dup
cteva minute doamna de onoare o avertiz pe ambasadoare c era la dispo! zitia sa. Madame spuse c

se temea s n-o oboseac retinnd-o prea mult, dup care ambasadoarea plec escortat de suita ei Se
urc ntr-una din trsurile regelui, nsotit de doamna de onoare care venise s-o pofteasc la palat.
Trsura ei, cu sase cai, foarte elegant, venea dup ea, goal. Madame discut cteva minute cu noi
despre tnra ce-i fusese prezentat si Se retrase n apartamentul ei, spre marea mea satisfactie, cci
stteam de dou ceasuri n picioare si eram stul pn n gt de attea onoruri. i totusi a trebuit s iau
parte si la mas Ambasadoarea s-a napoiat la ora cinci. De data asta, era nsotit de sotul ei si de cteva
doamne engleze de o mare distinctie. Toate doamnele franceze, care asistaser la receptie, au fost
invitate si la mas; au fost de asemenea invitati si brbati din ambele tri. Primul matre-d'hotel, pe
atunci ducele de Cars, si doamna de onoare a Madamei fcur onorurile mesei care a fost foarte gustoas
si mreat, dar lipsit de elegant, ca de altfel tot ceea ce se petrecea la Curtea din Tuileries. Imediat
dup asta, fiecare s-a simtit ncntat s plece si s se duc s se odihneasc dup atta etichet. Brbatii
erau n uniform, femeile, desi foarte mpodobite, nu purtau rochii de receptie. Regele, printesele, printii
n-au luat parte la mas. I-am zrit, n dosul unui paravan, doar pe Madame si pe sotul ei care, nainte a
urca s ia masa la rege, a vrut s arunce o privire asupra mesei si a musafirilor. Niciodat n-am putut
concepe cum - cnd suveranii strini primesc n mod constant si familiar, la masa lor, pe ambasadorii
Frantei - consimteau s ndure - prin persoana reprezentantilor lor - aroganta familiei de Bourbon. A nu-i
invita pe ambasadori la tine acas e un lucru destul de nepoliticos, dar a-i invita, cu tot dichisul si acel in
fiochi, s mnnce cum s-ar zice, la masa slugilor", mi s-a prut un lucru de o impertinent fr
margini. Sigur c la acea masa luau parte oameni subtiri; dar era - cum s v spun - o masa de categoria
a doua, cci masa principal era masa regala; Banchetul nu era dat nici mcar n apartamentul primulu
408
(litre d'hotel, unde ar fi putut avea oricum aparenta unei
uniuni de societate. Odile erau prea mici si omul locuia f ea sus. Asa c musafirii erau poftiti n sala de
asteptare din
nartanientul Madamei, iar masa o luau n antecamera Domnului de Angouleme. As putea concepe, la
urma urmei, ca
echea etichet de pe vremea lui Ludovic al XlV-lea s fie folosit fr ntrerupere, dar nu mi-am putut
niciodat nchipui
vor cuteza s-o modifice n halul sta. Ludovic al XVIII-lea tinea enorm la etichet si dac starea
snttii si umilinta pe care i-o pricinuiau infirmittile sale i-ar fi ngduit, am fi asistat la sculri si la
culcri ale regelui, mai ceva ca pe vremuri' urmat de toat ceremonia lor ridicol. Monsieur, desi tinea
mai putin la etichet - avnd n vedere c avea s fie mostenitorul tronului -, continuase uzantele stabilite
de fratele su, limitnd culcatul regelui la o scurt primire a curtenilor condusi de sefii de serviciu care
asteptau ntotdeauna cuvntul de ordine. Nu se spunea niciodat: M duc s m culc", ci M duc s m
supun ordinului". Li se prea c aceste cuvinte sunau mai demn si mai decent dect cele obisnuite la
vechea Curte unde bietul Ludovic al XlV-lea trebuia s dea n fiece sear cte un spectacol. Tot la
ordin", persoanele de la Curte aveau prilejul de a-i vorbi regelui fr a fi obligat s-i solicite audient.
De asemenea, ngduinta de a pleca undeva la ordin" era foarte gustat de curtenii de pe vremea
Restauratiei.
Favoritismul domnului Decazes devenea din ce n ce mai pregnant; domnul de Richelieu l vra ct
putea, n sufletul regelui. Dac era'vorba s fac bine oamenilor, i era indiferent prin ce mijloc l fcea si
el nu era omul care s se
nnalizeze dac putea face un bine cuiva prin intermediul altei persoane. Era sincer ncntat c domnul
Decazes se
raduia s fie pe placul regelui si plin de satisfactie vzndu-1
m i se vra pe sub piele. Adevrul e c domnul Decazes
a bunul simt de a nu se umfla n pene fat de colegii si din
p
u> dar fat de ceilalti ncepuse a-si da niste aere de
en't, devenind de multe ori de-a dreptul ridicol.
409

Regele - care avea ntotdeauna nevoie de un idol - js-mprtea admiratia ntre Decazes si sora acestuia,
doamna Princeteau, o femeiusc simpatic, burghez de treab, pe care Decazes o adusese de la
Libourne ca s-i tin casa si care fusese foarte la locul ei atta vreme ct fumul tmierilor nu [ se urcase
la cap. Se povesteau multe pe seama ei. Ceea ce stiu sigur, e c-i era foarte devotat fratelui ei. In iarna
n care fratele ei a intrat n gratiile regelui, casa lor a fost foarte frecventat. Fuga lui La Valette i-a fcut
pe unii s-1 trateze cu oarecare rceal. Totusi cei mai nflcrati partizani ai vechiului regim au
continuat s-1 frecventeze cu asiduitate Ndjduiau s se serveasc de Decazes pentru a-1 mentine pe
rege pe drumul cel bun". Vanitatea ministrului 1-ar fi mpins ctre falanga aristocratic, falang care n
acea epoc si luase numele de ultra, dac exigentele sale n-ar fi devenit din zi n zi, mai mari. Ct
despre rege, el inspira ntotdeauna mult nencredere.
Domnul Laine1 l nlocuise pe domnul de Vaublanc ale crui sminteli ntrecuser orice msur. De data
asta, domnul de Richelieu ls la o parte orice jen, puse piciorul n prag si-1 izgoni pe Vaublanc fr
prea multe menajamente, fapt ce ngdui partidului din care fcea parte ministrul s se plng de
manierele sale cam brutale. Ct despre furia lui Vaublanc, ea fu att de absurd, nct strni ilaritate, n
ziua n care numele celui ce-i luase locul apru n Monitor, am socotit de datoria mea s m duc s-i fac
o vizit lui Vaublanc. Nu m asteptam s m primeasc; si totusi m-a primit, cu toate c nu eram n
relatii de mare amicitie nici cu el, nici cu familia sa. Usa era deschis oricui voia s vin. Vaublanc trona
n mijlocul bagajelor sale, btnd cmpii si amestecnd afacerile statului cu cele ale gospodriei sale,
ntr-un mod care te fcea s rzi cu hohote. Un oarecare spuse c se prea c ministerul avea s fie
mprtit n trei.
1 Joseph-Louis-Joachim, viconle Laine (1767 - 1835), deputat n crp?e Legislativ sub Imperiu; l
primeste - nainte de Restauratie - pe ducele Angoulcme, la Bordeaux. Emigreaz n timpul celor O
sut de zile"; mai trziu, c numit ministru de Interne, presedinte al Camerei Pairilor si membru al
Acadcn
u
410
- n trei, rspunse el serios, n trei nu-i de-ajuns; pe mine nu m pot nlocui nici dac 1-ar mprti n
cinci!
Apoi enumera pe degete cele cinci prti ale ministerului
je interne care ar fi obligat un alt om care s se consacre lor
toat viata, dar care pentru el erau floare la ureche. Pe urm,
. cepu s ne spun cum proceda el, ca s ne dovedeasc
deosebita sa capacitate de lucru". Cred c n-am asistat
niciodat la o scen de bufonerie mai cras, cu.att mai mult,
u c|t majoritatea celor de fat erau oameni tot att de strini
ca si mine.
Nu voi ncerca s povestesc extravagantele partidului regalist, la Camer; ele sunt mult prea importante
pentru ca Istoria s-si fi ngduit s le neglijeze. Socot c nu pot sublinia ndestul ct de mult ru au
putut face regalittii, cuvintele: nc n-a venit vremea", aflate fr ncetare, pe buzele celor mai abili
din partidul regalist, n 1814 si 1815, precum si infuenta pe care aceste cuvinte au avut-o asupra Celor o
sut de zile". Poate c le foloseau ca s-i potoleasc pe cei mai violenti dintre ai lor, dar antagonistii
vedeau n asta una dintre acele amenintri vagi, cu att mai alarmante cu ct sunt nelimitate, asa c sefii
diverselor partide de opozitie nu scpau prilejul de a le exploata cu zel. Alte diverse lucrri mrunte,
care se iveau ntruna, ncepur a sdi nencrederea n ceea ce privea buna-credint a Curtii. Jules de
Polignac fu fcut pair, dar refuz titlul fiindc nu putea, - sustinea el -fiind catolic, s depun jurmntul
pe o Cart ce recunostea libertatea cultelor. Regele numi o comisie de pairi pentru a-1 convinge. Printre
cei din comisie se afla si domnul de Fontanes si-mi amintesc c, ntr-o zi cnd 1-am ntrebat dac acea
comisie a lor dduse rezultate, el mi rspunsese:
- nc nu stiu ce va iesi din toat povestea asta; dar stiu Ca trebuie s tii cu dintii de constiint ca s nu
cedezi n fata

^r sentimente att de nobile, att de luminate si de convin-atoare pe care m vd obligat s le constat!


Eu, care cunosteam bine logica lui Jules, mi-am dat ftia c domnul de Fontanes socotea acest limbaj de
salon r e regalist. Pn la urm, Jules sfrsi prin a ceda si depuse
411
jurmntul; dar, n timpul acelor negocieri care au durat desti de mult, Madame si Monsieur 1-au rsftat
ct au putut, des-Jules refuzase s depun jurmntul, n vremea asta Congregatia - care-1 incitase
s-1 refuze - se temu c pre' srise peste cal. Ea voia s se fac cunoscut, dar fr s s compromit prea
tare. Asa c Jules primi ordin s bat n retragere. Monsieur l numi, n mod public, adjutant general al
grzii nationale si-i ncredinta - n tain - postul de ministru al politiei n acel guvern ocult a crui
existent dateaz din acea epoc, desi n-a fost dezvluit dect mult mai trziu si n-a fost complet
organizat dect dup desfiintarea camerei de negsit.
ederea prelungit a familiei de Orleans n Angila nu era chiar de bunvoie. Existau mpotriva ei unele
preventiuni foarte puternice ale celor de la Tuileries, iar Cabinetul ncepuse a le mprtsi si el. Aproape
toti nemultumitii invocau numele ducelui de Orleans si conduita - ntotdeauna putin cam meticuloas a
acestui print-prea s justifice ntr-o oarecare msur nencrederea manifestat fat de el, dar pe care n-o
merita ctusi de putin. Domnul de La Chtre, curtean nnscut, favoriza bnuielile, fiindc stia c-i
plceau regelui.
Cam asta era situatia cnd am prsit Parisul pentru a m ndrepta spre Londra, n calitatea mea de
modest cronicar al faptelor diverse, mi amintesc de ceea ce s-a petrecut sub ochii mei, n ziua n care mam dus s-mi iau rmas bun de la doamna duces de Orleans-vduva. Am gsit-o foarte preocupat si
foarte agitat, asteptndu-1 pe marchizul de Riviere. Acesta pleca a doua zi, ca ambasador la
Constantinopole. Ca s fie sigur de vizita lui, printesa i scrisese de dou ori n aceeasi dimineat.
Domnul de Riviere, chemat de rege, nu putea dispune, cum voia, de timpul lui. Sotia sa se afla si ea la
printes, fgduindu-i acesteia c brbatul ei va veni de ndat ce va iesi de la Tuileries, dar degeaba, c
tot nu-i putea potoli nelinistea, n sfrsit, la Riviere apru. Bucuria pe care o isca prezenta sa fu egal cu
nerbdarea cu care fusese astepta Printesa i explic cum c voia s-1 roage s-i fac un mar serviciu:
domnul de Follemont avea obiceiul s bea mai mul
412
fele pe z'^ era un om farte dificil si nu gsea, dect foarte
C r cafea pe gustul lui. Pentru doamna duces de Orleans cea
ai importanta misiune a ambasadorului nostru, n Turcia, era
-_i caute cea mai bun cafea mocca din Orient. Marchizul de
Riviere intr - cu rbdarea unui curtean cu experient - n
toate amnuntele, apoi adug:
- Doamna binevoieste s-mi spun ct cafea vrea?
- Pi... eu stiu... mult. Cafeaua tine?
- Da, doamn, si cu ct st, cu att devine mai bun.
- Ei bine, atunci vreau mult... o provizie zdravn.
- As vrea totusi ca doamna s-mi spun, mcar cu aproximatie, cam ct cafea vrea.
-Pi... as vrea vreo... dousprezece livre...
Am izbucnit cu totii n hohote de rs. Ea se corect pe loc si zise o mie dou sute de livre.
n ciuda emigratiei n-avea nici o idee despre valoarea lucrurilor si a banilor. Femeile de vrsta ei, nainte
de Revolutie, erau de o ignorant, n privinta vietii de toate zilele, care astzi mi se pare fabuloas.
Pentru asta nu era nevoie s fii neaprat printes. Doamna de Preninville, nevasta unui fermier general,
imens de bogat, informndu-se ce se ntmplase cu un bietas drgut, fiul uneia dintre slugile lor, pe
care-1 vedea uneori jucndu-se prin apartamentul ei, afl c fusese dat la scoal.
- A, 1-ati dat la scoal? i ct cost?
- Un scud pe lun, doamn.
- Un scud! Mi se pare foarte scump! Trag ndejde c cel putin e hrnit cum trebuie!

Cu cteva zile mai nainte, auzisem pe careva sustinnd c doamna Victoire avusese ideea, n timpul
unei gustri pe care o oferise, de a hrni poporul cu coaj de pateu. In ceea ce m priveste cred, mai nti
pentru c mama mi-a spus c doamna Adelaide glumea adesea pe seama surorii sale creia 11 era att de
sil de coaja de pateu, nct nici nu suporta s-o vad cnd era servit pateul, si apoi pentru c am vzut si
auzit
atea n legtur cu ingenuitatea ei, nct lucrul m mir mult
ai Putin dect pe noua generatie.
413
PARTEA A ASEA
ANGLIA I FRANTA
1816- 1820
Capitolul I
Rentoarcerea n Anglia. - Londra. - Concert la Curte. - Prezentarea mea. - Regina Charlotte. - Purtarea
printului regent fat de ea. - Ducesa de York. - Printesa Charlotte de Galles. - Miss Mercer. - Intriga
dejucat de printul Leopold de Saxa-Coburg. - Marchiza de Hertford. - Obiceiurile printului regent. Dineuri la Carlton House.
Dup o absent de doisprezece ani, am revzut - cu un viu interes - Anglia. Am regsit n ea ntreg
farmecul amintirilor. M-am napoiat n patria primei mele tinereti. Fiecare amnunt mi era familiar si
totusi destul de ndeprtat de preocuprile mele zilnice asa c avea oarecum aspectul nouttii. Mi se
prea c regsesc un vechi prieten revenit de departe, care-mi amintea de timpurile de odinioar, acele
timpuri n care viata, desi mai putin bogat n evenimente, prea mai usoar si mai plcut. Am fost
uluit de prosperitatea trii, care nu cred c crescuse totusi prea mult; dar odinioar, obisnuinta m
blazase; acum ns, absenta m fcuse foarte receptiv la tot ce vedeam.
Drumurile bine ngrijite, pe care caii de post, tinuti ca cei de la cele mai elegante atelaje ale noastre, te
ajutau sa mergi ntr-un mod att de lesnicios, multimea de trsuri publice si particulare, toate
ncnttoare, nenumratele cldiri ngrijite ce mpodobeau satele si care te fceau s-ti dai searna despre
bunstarea tuturor claselor sociale, ncepnd cu coliba tranului si sfrsind cu castelul seniorului,
ferestrele celor din
414
m prvlioare care sclipeau de curtenie ori de cte ori se
U flecta n ele cte o raz de soare, populatia ce se ducea si
r n6a dintr-un sat ntr-altul, pe poteca din grdina noastr,
Diii att de drglasi si de curati, care se zbenguiau plini de
veselie ce contrasta cu tinuta rezervat a restului familiei,
ate acestea mi erau familiare si totusi m uimeau mai
uternic dect dac le-as fi vzut pentru prima oar.
Drumul, pe care 1-am fcut ntr-una din duminicile frumoasei luni mai, de la Dover la Londra, a fost o
ncntare "n care se amesteca, din cnd n cnd, un tainic sentiment de invidie cnd m gndeam la tara
mea fat de care Cerul se artase mai putin milostiv. De ce nu atinsese si ea acelasi grad de prosperitate
ca vecinii nostri insulari?
Cnd caii de post si ncetinir ritmul rapid, nsusindu-si acel mers fastidios caracteristic Londrei, cnd
atmosfera mbcsit si plin de fum a acelui mare oras a nceput s m apese, cnd i-am vzut pe
londonezii tcuti, mergnd pe largile lor trotuare, unul dup altul, ca ntr-un cortegiu funebru, cnd usile,
ferestrele, prvliile nchise preau s anunte tot atta'tristete n interiorul caselor ct era si pe strzi, am
simtit cum ncet, ncet, bucuria mi se stinge, iar cnd am ajuns la ambasad, entuziasmul meu n ceea ce
privea Anglia se redusese la zero.
Orict de prodigioase ar fi prosperitatea comercial a
Londrei si luxul pe care-1 etaleaz aici toate clasele sociale,
cred c aspectul ei 1-ar impresiona mai putin pe un strin,
dect restul Angliei. Acea mare cetate, alctuit din csute ce

seamn leit una cu alta si din strzi largi si drepte,


asemuindu-se perfect, te izbeste prin monotonia si plictiseala
e|- Nici un moment nu-ti distrage atentia. Cnd te-ai plimbat
C1nci minute, ti se pare c te-ai plimbat cinci zile prin acele
artiere diferite si totusi att de asemntoare. Tamisa, plin
e atta miscare si care ar putea da un caracter cu totul
Particuiar capitalei lumii britanice, este ascuns cu grij, peste
Jti trebuie mult voint si dibcie ca s izbutesti s-o zresti
uP o ndelungat cutare.
415
Poti vedea, peste tot, strzi care seamn leit cu cele din Londra, dar cred c nicieri, prin lume, nu e
mai frumos la tar ca n Anglia. Nu pricep cum de poate exista un asemenea contrast ntre oras si sat, ca
aici. Vezi un alt cer, respiri un alt aer. Copacii au alt aspect; plantele, au alt culoare. Pn si populatia e
alta, desi locuitorul din Northumberland sau din Devonshire seamn leit cu cel care se plimb pe
Piccadilly mi vine a crede c norul portocaliu, dungat cu negru, cafeniu sau cenusiu, doldora de ploaie,
care se aseamn cu un vast stingtor asezat deasupra orasului, influenteaz asupra moralului populatiei
si actioneaz asupra dispozitiei sale. De asemenea, cred c nu exist nici o limb n care s lauzi, n
versuri si n proz, farmecele vietii de la tar, cu o pasiune mai nsufletit si mai sincer, ca limba
englez. Dup ce ai petrecut trei luni la Londra, ti dai seama de ncntarea pe care o simti, iesind din
acest oras.
Cu toat nuceala pe care ti-o pricinuieste capitala, cnd pui pentru prima oar piciorul n ea, atmosfera
ei trist e totusi sntoas; te obisnuiesti destul de repede cu locul, ca s-ti mai pese de ea. Am auzit pe
unii, atribuind aerul sntos al Londrei, curentilor pe care mareea i aduce de patru ori pe zi, n Tamisa.
Aceast urias deplasare de ap si de aer formeaz un fel de ventilator natural care misc si curt acea
atmosfer ce pare vesnic cetoas si care-ti las de altfel, pe haine, dovezi concrete asupra crora ochiul
nu se mai nsal. Cci rochia alb, pe care ti-o pui dimineat, e att de murdar spre sear, cum nu e nici
dup o sptmn de purtat la Paris. Asa c deosebita curtenie a locuitorilor, absolut necesar n
asemenea mprejurri, se datoreaz, ntr-o mare msur, nevoii de a combate orice influent nefast a
atmosferei; cci casele, la fel ca si persoanele, sunt de o curtenie extrem.
Dac ndelungata mea absent m-a fcut mai sensibila la farmecele drumului, am devenit, cu att mai
mult, ^ inconvenientele Londrei care pn atunci nu m deranjaser ctusi de putin, n primii ani ai
tineretii nu-ti prea pasa o lucrurile din jur.
416
A treia zi dup sosirea mea, printul regent1 a dat un cert la regina-mam2. Pentru a fi admis la acest
concert, trebuia s fii prezentat. Regina, auzind c m aflam la Londra, i aminti c-i fusesem presentat
odinioar si m invit. Printii mei luau masa la Carlton House; asa c, seara, am juns singur la Palat,
fiind convins c voi trece neobservat "n acea multime de oameni, ntrziasem putin si concertul
ncepuse. Sala - o galerie - era mprtit prin niste coloane, n trei prti aproape egale. Cea de mijloc era
ocupat exclusiv de Curte si de muzicienii asezati vizavi de regin, de printese si de doamnele lor de
onoare, de ambasadoare si de alte cteva femei de rang mare, care stteau, toate, pe scaune. Restul
societtii sttea n picioare, n prtile laterale desprtite prin coloane. Altii circulau prin saloane, dup
obiceiul trii, cci un concert la un banchet li se prea din cale-afar de plicticos. Cnd am intrat, am dat
nas n nas cu lady Macclesfield, una dintre doamnele de la Palat. M astepta pentru a m duce la regin
si, fr a-mi da mcar rgazul s-mi trag sufletul, m-a condus prin toat acea multime, n sunetele
muzicii, prin toat acea tcere si prin tot acel vid, pn la majestatea sa. Pn atunci, nici n-avusesem
vreme s-mi fie fric. Dar, n momentul n care am ajuns, regina s-a ridicat n picioare si cele patruzeci
de persoane care o nconjurau au fcut la fel. Acel fosnet de rochii, la care nu m asteptam, m-a
intimidat. Noroc c regina a fost foarte binevoitoare si foarte drgut cu mine; dar, n timp ce-mi vorbea,
eu nu fceam altceva dect s m gndesc cum s-o sterg neobservat. Lady Macclesfield m Prsise
relundu-si locul printre ai si. Cnd regina fcu acel m'c semn din cap prin care arta c audienta se

isprvise, am s'nitit cum parchetul mi se scufund sub picioare. M aflam n cel loc singur, prsit, cu
ochii ntregii Anglii atintiti asupra ea> i avnd de fcut o adevrat cltorie pentru a ajunge,
tatl s- - E vorba dc George al IV-lea (1762 1830). Din 1810 era regent, fiindc
U2ln"cbun'sc. A devenit rege n 1820.
1?6| c cgina-mam era Sophie-Charlotte de Macklemburg-Strelitz, mritata n 1744 j |Pr8c a' IIIlca al Angliei, cu care a avut doisprezece copii. A trit ntre
417
I
din acel loc izolat, la grupurile din dosul coloanelor. Nu-ny dau seama nici acuma cum am ajuns.
Fusesem prezentat l multe Curti si n fata multor potentati. Nu mai eram chiar att de tnr nct s
mai am motive s m intimidez; eram obisnuit cu lumea si totusi mi-a rmas, despre acea sear si
despre acea prezentare, o amintire de nesters. Nu din pricin c regina Charlotte ar fi avut un aspect
impozant, nchipuiti-v o cptn de zahr, nfsurat n brocart de aur si v veti face o idee exact
despre silueta ei. Nu fusese niciodat nalt, iar de vreo ctiva ani, se micsorase si mai mult si se
deformase complet. Capul, asezat pe un gt mult prea scurt, prezenta un chip ncruntat, galben, brzdat
de riduri, nconjurat de un pr crunt, pudrat din gros. Purta - dup cum era cazul - fie 0 bonet, fie un
turban, fie o toc, dar ntotdeauna am vzut-o mpodobit cu o mic coroan de pietre scumpe. Ba chiar
am auzit pe unii spunnd c nu si-o scotea niciodat, n ciuda acelei figuri heteroclite, nu era totusi
lipsit de un soi de demnitate. tia s-si tin bine Curtea n mn, purtndu-se cu o extrem politete, dar
care avea nuante foarte variate. Sever cu conduita femeilor, era ea nssi dreapt si impartial. i nu de
putine ori, o privire rece sau o vorb mai putin politicoas a reginei salvase de pe marginea prpastiei
cte o tnr mai zvpiat. Cu femeile divortate, era nendurtoare. Niciodat vreuna dintre ele,
indiferent dac era sau nu iertat de public, orict de bine s-ar fi purtat dup aceea, nu mai putea trece
pragul Palatului. Lady Holland1 era o dovad vie n acest sens. Spiritul, influenta ei politic, dominatia
pe care o exercita asupra brbatului ei o fcuser s-si cucereasc un loc de frunte n societate. Dar
refuznd s se duc la Holland House, svrsi un gest de neiertat. Lady Holland ntretinea o adevrat
Curte frecventat de tot ce era mai distins n Anglia si n strintate. Dar, cu toate strdaniile sale, cu
toate interventiile - printre care se numra si printul regent - niciodat, atta vreme ct a trit regina
btrn, ea n-a mai putut pune piciorul la Saint-Jam6^ N-as ndrzni s spun c regina era iubit, ci mai
curno
1 Elisabeth Vussall (1770 - 1845). Dup ce s-a desprtit de primul ci sot, *' Godfrcy Webster, s-a mritat
a doua oar, n 1797, cu cel de al treilea lord Hol'3
418
erat. Printul regent era primul care ddea exemplu n eSt sens, cci era foarte grijuliu si foarte tandru cu
ea, n articular, n public, o coplesea cu omagii. Am rmas uimit, P seara concertului, s vd un valet
aducnd pe o tav o easc cu ceai, o zaharnit si un castronas cu smntn si "nrnnndu-i tava
regentului care i-o duse el nsusi mamei ale Apoi rmase n picioare, n fata ei, pn ce regina si jrivi,
tacticoas, ceaiul fr s se jeneze, fr s se grbeasc, fr s-si ntrerup conversatia, i spunea
doar din cnd n cnd, fiului ei, n englez, indiferent de limba pe care vorbea n clipa aceea: Thankyou,
George"; repet aceeasi multumire cnd fiul ei lu tava cu ceasca goal si o ntinse valetului. Aceast
ceremonie - care, se pare, c era un lucru obisnuit - se repeta de dou, trei ori n fiece sear, dar numai
cnd regina se afla n vizit la fiul ei. La ea acas, o servea una dintre printese, uneori unul dintre printi,
deci ntotdeauna unul dintre copiii ei, dar niciodat regentul. Toti ceilalti membri ai familiei regale,
inclusiv regentul mprteau rcoritoarele pregtite pentru restul societtii, fr nici o deosebire, n
general, cu ct eticheta era respectat mai cu strictete pentru regin, cu att era mai putin sever fat de
ceilalti. Printii si printesele primeau si fceau vizite ntocmai ca niste simpli particulari, mi amintesc c,
n aceeasi sear n care am fost prezentat reginei, aflndu-m la doi pasi de o femeiusc foarte blond,
pe care cei doisprezece ani de absent m fcuser s-o uit, am auzit-o spunndu-i lady-ei Charlotte
Greville, cu care stteam de vorb:
- Lady Charlotte, prezint-m doamnei ducese de Boigne.

Era ducesa de York1. Sttu de vorb cu noi vreme ndelungat, despre tot si despre toate, discutnd cu
mult bunvoint si fr nici un fel de ifose princiare.
A doua zi, mama m duse s fac vizite tuturor lneselor. Celor care nu ne-au putut primi, le-am lsat
crti
rcgc!cp' Freder^a-Charlota-Ulrika (1767 - 1820), fiica lui Wilhclm al II-lca, fiii a| ^sici, mritat n
1791 cu Frcdcrik-Augustus, duce de York, cel de al doilea rcgmei Charlotte, nscut n 1763, mort n
1827.
419
e*
de vizit si cu asta se chema c ne fcusem datoria. Charlotte de Galles1, mritat cu printul de Coburg2,
era scufundat n dulceata lunii de miere si nu prsise resedim de la tar. Mama luase parte la cstoria
ei, oficiat ntr-unui din saloanele de la Carlton House. Cnd, mai trziu, i-am spus ct de mult regretam
c nu participasem si eu, mi-a rspuns- Ai dreptate! E ntr-adevr un spectacol rar s vezi pe mostenitoarea unui regat fcnd o cstorie din
dragoste i oferindu-i mna celui cruia i oferise si inima. O asemenea fericire se ntlneste foarte rar.
As fi ncntat s te duci si tu s-o vezi la Claremont.
Biata printes! N-am fcut cunostint cu ea dect ntr-o cltorie n Anglia, n acel moment, se vorbea
foarte mult despre ea. Devenise foarte popular, si nsusise gesturile repezite ale strmoasei sale, regina
Elisabeta, adoptndu-i pn si njurturile. Era foarte categoric n opiniile sale politice, strngea - cu
afectiune - mna tuturor brbatilor tineri sau btrni, pe care-i socotea ca fcnd parte din partidul ei,
nescpnd nici o ocazie de a-si arta opozitia fat de guvernul tatlui ei si ostilitatea fat de bunica si de
mtusile ei. Manifesta o dragoste deosebit fat de mama sa pe care o privea ca pe o sacrificat de ctre
reaua voint a familiei sale. Printesa Charlotte cuta cu lumnarea scandalul cu femeile ce alctuiau
societatea particular a regentului. Nu stiu cine i vrse n cap c tatl ei si manifestase dorinta de a-si
anula cstoria si de a nega astfel legitimitatea nasterii ei. Nu stiu dac acest lucru a avut ntr-adevr o
baz real. In orice caz, drepturile sale i erau nscrise pe chip, cci semna ca dou picturi de ap, cu
printul. Fusese nscut la nou luni dup o cstorie a crei intimitate nu durase prea multe zile. E sigur
c printul de Galles nghitise n acea epoc o multime de afronturi pe care conduita sotiei sale le
justificase cu vrf
1 Charlotta-Augitsta. printes de Galles (1796 - 1817), mostenitoare tronului Angliei, fiica unic a lui
Gcorgc al !V-lca si a CaroHnci de Brunswic Mritat n 1816. cu printul Lcopold de Saxa-Coburg, a
murit la nastere, n aflU urmtor.
Georg-Chetien-Frederick-Leopold de Saxa-Coburg-Gotha (1790
- 1865),
rege al Belgiei n 1831, sub numele de Lcopold 1. S-a nsurat a doua oar cu pr"1' Luiza, fiica cea mare
a lui Ludovic-Filip.
420
ndesat; dar nu stiu dac s-a gndit vreodat s-o renege pe r;ntesa Charlotte. Printul o acuzase pe miss
Mercer c-i P cjse capul copilei, istorisindu-i toate acele bazaconii; asa c alungase pe guvernant din
Palat. Miss Mercer coresponda "ns Pe ascuns cu printesa Charlotte. Ea i inspirase sila -potriva
printului de Orania1 cu care guvernul englez ar fi vrut s-o mrite si sustinuse propunerea pe care o
fcuse marea ducesa Caterina a Rusiei2, ndemnnd-o pe Charlotte s-1 ia de brbat pe printul Leopold
de Saxa-Coburg. Aceast intrig fusese manevrat cu atta abilitate de cele dou femei - marea duces a
Rusiei si guvernanta3 - nct pn la urm Charlotte declar, sus si tare, c nu voia s se mrite dect cu
printul de Saxa-Coburg si c era hotrt s refuze orice alt partid. Miss Mercer, fiica lordului Keith,
mostenitoare bogat, dar urt, pretindea la rndul ei s se mrite cu ducele de Devonshire4, aducndu-i
printre altele, ca zestre, si ncrederea de care se bucura n ochii viitoarei suverane, ntregul partid whig,
aplaudnd aceast cstorie, se unise acum pentru a-1 determina pe duce s-o ia de nevast pe mis
Mercer. Nu stiu dac ar fi avut sanse de reusit, dar stiu c dup ce printesa Charlotte s-a mritat cu
alesul inimii sale, cel de al doilea proiect s-a prbusit, datorit bunului simt de care a dat dovad printul

Leopold. Profitnd de dragostea pe care i-o arta sotia sa, a ndeprtat-o de toat acea societate de care
se simtea att de legat, a apropiat-o de familia sa si a fcut-o s-si schimbe complet atitudinea politic
si social. Sigur c toat treaba asta nu s-a fcut ntr-o zi, dar printul s-a ocupat ndeaproape de ea si,
nc din prima sptmn, miss Mercer, ducndu-se s-o vad pe printesa, la Claremont, - dup ce-i
scrisese mai multe biletele care rmseser fr rspuns -, fusese primit
1 Wilhelm al ll-lea (1792 - 1849), rege al Olandei n 1840, care s-a nsurat, cum am vzut mai nainte, cu
marca duces a Rusiei.
n .. . " Caterina Pavlovna (1788 - 1819), cea de a patra fiic a lui Pavcl l, tarul 18n>C'' mritat n
1809' cu marele duce Gcorgc de Oldcnburg. Rmas vduv n 2> s-a remritat cu Wilhclm I, regele
Wurtcmburgului.
E vorba de miss Mcrccr-Elphinstonc.
fiul l .^M<ai-George-Cavendish, a/saselea duce de Devonshire (1790 -- 1858), a fn !"
''am. mort
n 1811, si al Gcorgianci Spcncer, moart n 1806, al crei salon 'ust celebru.
421
att de rece nct se vzuse nevoit s-si scurteze vizita, ducn du-se singur n sat s-si caute trsura pe
care o trimisese acolo, convins fiind c va fi oprit la resedinta celor doi soti Plngerile domnisoarei
Mercer nu avur alt rezultat dect c o puser pe printesa Charlotte n neplcuta situatie de a respecta
porunca tatlui ei care-i interzisese s-o mai vad pe miss Mercer Aceasta, la rndul ei, se simti cumplit
de jignit; partidul de opozitie ncet de a se mai preocupa de mritisul ei cu ducele de Devonshire si
toat lumea ncepu a o lua peste picior cj putuse avea o asemenea pretentie. Pentru a-si ascunde deceptia
miss Mercer se prefcu ndrgostit de domnul de Flahaut1 pe care succesele sale pe lng dou din
reginele de snge imperial, din familia Bonaparte, l nscriseser printre cei mai mari galanti ai epocii.
Flahaut era un tnr atrgtor si deosebit de abil n arta de a se face plcut. Vznd n miss Mercer o
partid demn de luat n seam, si puse la btaie toate farmecele. i iat-o pe miss Mercer ndrgostit deadevratelea. Lordul Keith se art indignat mpotriva unei astfel de legturi, numai c ntre timp ea
ncepuse a-1 iubi cu pasiune pe flusturaticul ei curtezan. Dup cteva luni, se mrit cu el, mpotriva
vointei tatlui ei, care nu i-a iertat niciodat acest pas, privnd-o de o mare parte din averea ce i se
cuvenea. Doamna de Flahaut n-a dezmintit n nici un fel comportarea fostei domnisoare Mercer,
pstrndu-si nealterat nclinarea ctre intrigile politice si tracasrile sociale.
Printul regent ducea viata unui om de lume. Lua adesea masa la persoane particulare si asista seara, la
unele reuniuni. Acele obiceiuri le crea o viat aparte ambasadorilor; acestia erau n permanent invitati
n aceleasi locuri unde era poftit si printul. La toate acele mese, printul era asezat ntotdeauna ntre dou
ambasadoare; la serate se aseza ntotdeauna pe o sofa, alturi de lady Hertford, iar n partea cealalt,
poftea ntotdeauna o ambasadoare.
1 Angust-Charles-Joseph. conte de Flahaut de La Billarderie (1785 - 1870). sublocotenent la Marengo,
colonel la Wagram, general si aghiotant al Iui Napoleon-n timpul Restauratiei, s-a refugiat n Anglia.
Sub Monarhia din iulie, a fost ministrlj la Berlin, apoi ambasador la Londra, n 1853 devine senator si
marc cancelar & Legiunii de onoare.
422
Lady Hertford - creia i se spunea mai pe scurt, warchiza - era pe atunci regina inimii sale. Fusese
deosebit j frumoas, dar acum avea cincizeci de ani btuti pe muche
era mult prea gtit si prea mpopotonat. Sttea mult prea teapn, vorbea rar, avea un limbaj pendant
si ales, un aer
aloi si rece- ^ impunea grozav de mult printului, avnd mult mitere asupra lui, cci era una dintre cele
mai nobile doamne, avea o avere imens si socotea c-i fcea o mare favoare
rjntului, acceptnd s fie zilnic plictisit de el. Printesa Charlotte ncercase s-si manifeste ftis dispretul
fat de ea, dar Marchiza i-o pltise cu aceeasi moned. Regina btrn o coplesea cu atentiile,
dovedindu-i n acest fel prerea deosebit pe care-o avea fat de ea, si lady Hertford si plimba
torysmul" prin saloane, cu trufia unei sultane.

Printul se scula foarte trziu; toaleta sa dura ceasuri n sir. Sttea dou ore ncheiate, n hain de cas;
uneori admitea n preajma sa ctiva dintre intimii si, ba chiar si ministri si ambasadori dac acestia
cereau neaprat s fie primiti. Asta era treaba care-i plcea cel mai mult. Dac i se cerea n scris, sau
verbal o audient, atunci l primea pe solicitant, mbrcat, n salonul lui, dar acest lucru l deranja foarte
tare fiindc i ddea, peste cap, tabieturile. Dac te prezentai la usa lui fr s fi fost anuntat dinainte se
ntmpla foarte rar s nu fii primit, ncepea discutia, printr-o scuz privind dezordinea din camer,
ntotdeauna bine dispus si gata s stea orict la taclale. Nu isprvea cu mbrcatul dect n ultimul
moment cnd era anuntat c-1 asteptau caii. Urca pe unul dintre ei, urmat de un singur rndas si se ducea
n parc unde putea fi abordat de oricine. Doar c nu zicea: Hai s ne plimbm mpreun!". Cnd se
oprea, era un gest de mare politete, dar care excludea orice familiaritate, sau posibiltatea de a-1 nsoti. In
primul an, se oprea ori de care ori se ntlnea cu tatl meu, dar cnd l trata mult prea amical, cnd l
poftea s se plimbe 'mpreun cu el, cnd i fcea doar un semn cu mna, n
recere, fr s se opreasc. Din parc, o lua spre lady Hertford unde-si petrecea restul diminetii. Uneori se
rentorcea clare,
ar de cele mai multe ori venea s-1 ia trsura. Lady Hertford ar a fi din cale-afar de spiritual - avea
mult bun-simt, nu
423
se vra n nici o intrig, nu voia nimic nici pentru ea, nici pentru ai si. De fapt, din toat societatea
femeilor, de care printul nu se putea lipsi, ea era singura care merita ntr-adevr s se bucure de atentia
acestuia. Ministrii au avut ocazia s se conving de acest lucru cnd regentul, devenit rege, a nlocuit-o
dintr-un capriciu, pe lady Hertford, cu lady Conyngham, al crei ridicol nu era singurul inconvenient.
Printul regent avea trei feluri de a invita la mas: prin-tr-un carton enorm, marele sambelan te anunta c
erai poftit s-o vezi pe regin". Atunci trebuia s vii n mare tinut. Al doilea fel consta c secretarul
intim, sir Benjamin Bloomfield te anunta printr-un biletel, scris de mn, c printul te poftea n cutare zi.
Atunci veneai n frac sau n costum obisnuit. Astfel de invitatii erau adresate si femeilor si brbatilor.
Mesele nu treceau niciodat de douzeci de persoane; de obicei, erau chemate dousprezece pn la
cincisprezece persoane.
Al treilea fel era rezervat intimilor. Printul trimitea - n aceeasi dimineat - un valet s-i spun verbal
domnului cutare c, dac n-avea altceva mai bun de fcut, printul l ruga s vin s ia masa la Charlton
House, implorndu-1 s nu se formalizeze. Era de la sine nteles c aveai, n-aveai ce face, trebuia s te
duci; cred c printului i s-ar fi prut foarte ciudat s nu dai curs unei astfel de invitatii. Tata a nceput a
primi si el, destul de des, astfel de invitatii. Ele nu erau niciodat adresate femeilor. La aceste mese nu
luau parte dect cinci sau sase persoane, cci lista invitatilor era foarte limitat.
Capitolul H
Corpul diplomatic. - Contesa de Lieven. - Printesa Paul Esterhazy-- Viata englezoaicelor. - Copilria lor.
- Tineretea lor. - Maturitatea lor. -Btrnetea si moartea lor. - Soarta vduvelor.
Cred c deosebirea dintre ambasadori si ministri' plenipotentiari nu e nicieri mai vdit ca la Curtea
Angliet-Ambasadorii erau totul, ministrii nu valorau nici doi bafl1' Cred c nici unul dintre ei, poate
doar ministrul Prusiei, n'
424
f st poftit vreodat la mas, la Carlton House. Ei nu erau yitati la seratele reginei, unde erau totusi
admisi uneori
tririi, din familii foarte distinse, care-i fuseser prezentati; . saloane, nu se bucurau de nici un
prerogativ, n timp ce
mbasadorii tineau pasul cu toti ceilalti. Aceast mare deosebire nu era deloc pe placul unei bune prti a
corpului diplomatic fr s vatme totusi buna ntelegere din snul ambasadei care n-a fost tulburat nici
ntr-un fel ct am stat eu n Anglia- Contesa de Lieven1 ocupa, n corpul diplomatic, nrirnul loc; stabilit
de mult vrerne n Anglia, se bucura de stim si avea puternic influent politic pe care nu i-o putea
disputa nimeni. Sosirea printesei Paul Esterhazy2 i pricinuise ns o vie neliniste. Austria era pe atunci
aliata cea mai apropiat a Angliei. Lordul Castlereagh era puternic influentat de printul de Matternich.

Paul Esterhazy, foarte bine tratat de regent, era de mult vreme, excelent primit n nalta societate.
Tnra lui sotie, pe care-o adusese cu sine, era strnepoata reginei Angliei, nepoata ducesei de
Cumberland, verisoara si favorita printesei Charlotte.
Contesa de Lieven se frmnta n zadar, neputndu-si ascunde ciuda, cci, n afar de avantajele
enumerate, noua ambasadoare era mult mai tnr dect ea, foarte frumoas si avea niste rotunjimi att
de ispititoare care jigneau de moarte slbiciunea dezndjduitei sale rivale. Totusi, doamna de Lieven
observ imediat c printesa n-avea de gnd s profite de situatia ei strlucit. Regretnd cumplit plecarea
ei fortat
1 Dorothee i/e Benkendorf, printes ite Lieven (1784 - 1857), sotia
generalului Licvcn, ambasadorul Rusiei la Berlin n 1809 si la Londra n 1812.
Rusesc foarte bun prietena cu printul Mcttcrnich. n 1834, rcntorcndu-sc n Rusia,
oamna de Licvcn a devenit doamn de onoare a tarinei. Pierzndu-si cei doi fii, si-a
l . soful ', n 1836, s-a stabilit la Paris, n 1839, s-a mprietenit cu Guizot pe care
ntlnit la casa doamnei de Boignc; la nceput, relatiile dintre ci au fost doar
'calc^mai trziu, clc s-au preschimbat ntr-o dragoste nflcrat.
la ^ " finl-Antoine Esterhazy (le Galantha (1786 - 1866), ambasador al Austriei
^ari*CT ^oma s' LnLlra, apoi ministru de externe, nsurat n 1816 cu printesa
TaXjsa~ crcza> nscut n 16 iunie 1794, fiica lui Carol Alcxandcr, print de Thurn-ctAng|jei?1 a.Tcrczci-Matilda-Amelia, printes de Mecklcmburg-Strelitz. Regina
clc prin,80''8 'u' Georgc a' IlI-'ca, si ducesa de Cumberland, fiica sa vitreg, erau si
Estcfjj sc e Mccklcmburg-Strclitz, deci rude bune cu printesa Maria-Tcrcza
425
din Viena, murea de plictiseal la Londra si, dup cteva luni
/\
'
obtinu ngduinta de a se rentoarce n Austria. In acea epoc tnra printes era o copil foarte bun si
gentil; o vedeam mereu, cci avea obiceiul s se refugieze la noi, la ambasad ca s scape de plictisul
alor si si de politetea perfid si ostil a contesei de Lieven. Fat de noi, era deosebit de politicoas-de
altfel, noi nu-i contestam, n nici un fel, pretentiile. Franta zdrobit de ocupatia militar si de sumele
enorme care-i fuseser impuse, avea nevoie de toat lumea s-o ajute s mai scape putin de acea povar,
asa c nu-i mai ardea s-si dispute ntietatea cu nimeni.
Contesa de Lieven, devenit ntre timp printes, avea un spirit de o mare distinctie, manifestnd o mult
mai mare nclinare ctre diplomatie dect ctre politic. La ea, totul se reducea la problema persoanelor.
O lung sedere n Anglia nu izbutise s-i lrgeasc unele idei mostenite din tara ei de bastin si tocmai
acest fel de a privi lucrurile i-a adus faima de mare intrigant, n 1816, era foarte putin simpatizat, dar
foarte de temut la Londra. Se spuneau multe lucruri urte pe seama ei, iar regina btrn se arta adesea
destul de suprat c era obligat s-o primeasc n mod politicos. De altfel, doamna de Lieven n-ar fi
ngduit nici o abatere de la acest protocol.
N-as putea s v spun prea multe lucruri despre domnul de Lieven, un om de calitate, foarte manierat,
vorbind putin, dar la obiect, rece, dar politicos. Unii spuneau c ar fi inteligent, cei mai multi ns l
socoteau un prostnac. Desi 1-am vzut de multe ori, n-am izbutit s-mi fac o prere personala despre el.
Era complet eclipsat de superioritatea de necontestat a sotiei sale care se prefcea c-i datoreaz foarte
mult, fcnd-o pe supusa si pe atasata. N-o vedeai niciodat fr el-Pe jos, n trsur, n oras, la tar, n
lume, peste tot nu-i vedea dect mpreun. i totusi nimeni nu credea n unirea desva sit a acestui
menaj. Printul Paul Esterhazy, mare senior si de treab, nu era lipsit de spirit de afaceri, nici de
capacita
426
Era mult mai istet dect l socoteau detractorii si care rdeau de presupusa lui neghiobie. De altfel, e
foarte dificil s te prezinti n lume, avnd attea avantaje si o pozitie att de strlucit, fr s strnesti
gelozia celor din jur.

Singurul brbat ntr-adevr remarcabil, din corpul diplomatic, era contele Palmella1. A jucat un rol
destul de important n vicisitudinile regatului Portugaliei pentru ca Istoria s-si asume sarcina de a
aprecia asa cum trebuie si cele bune si cele rele, relatate pe seama lui. Mi s-a spus adesea c era deosebit
de spiritual; mie nu mi s-a prut a fi chiar asa. Era un juctor nrit si ducea, la Londra, o viat
dezordonat care-1 ndeprtase de colegii si pe care-i scutura ori de cte ori avea ocazia. M-am simtit
putin cam strin n Anglia, mai ales c vechea societate pe care o cunoscusem eu se primenise aproape
n ntregime. Moartea secerase si ea o bun parte dintre vechii mei prieteni. Un numr destul de mare
cltoreau prin Europa, cci pacea redeschisese granitele tuturor trilor de pe continent satisfcnd
nclinarea nnscut a insularilor britanici de a cltori; unele dintre vechile mele prietene se stabiliser
la tar. Cele mai tinere erau ocupate cu educatia odraslelor lor; cele mai vrstnice se strduiau s vneze
un brbat pentru fetele lor. Zu dac cunosc o treab mai penibil, cci ai nevoie de mult istetime ca
ntr-o astfel de situatie s-ti poti pstra, ct de ct, demnitatea. De altfel, n general se admitea ca, n
asemenea situatii, mamele s mai abdice de la demnitatea lor, fr ca cineva s aib dreptul de a le tine
de ru. Viata englezoaicelor nu e deloc trandafirie, la Maturitate; cci acea faimoas independent a
familiei al crei rezultat poetul 1-a zugrvit att de bine:
Polit' C"te, apoi duce de Palmella, nscut n 1781. Ofiter, diplomat si om cc a'|Cu' apo' consilicr al
ambasadei din Roma; n 1812, e ambasador la Londra. Dup pairjc a Par'e, ca ministru plenipotentiar, la
Congresul de la Vicna, s-a rentors n jumtai" 3 'ucat un ro' imPrtant " luptele care au sfsiat
Portugalia n prima Priin-m' ' Vcacu'u' trecut. Cnd general, cnd ministru, a ajuns regent, n 1830, si it
n i o/"' ln ' ^4. Creatorul unei Constitutii a revenit de cteva ori Ia putere. A
427
That independence Brilon i prize so high, Keeps manfrom mn, and breaks the social tye"1,
a apsat n special pe umerii femeilor. Copilria, foarte atem supravegheat, este de obicei, fericit;
dureaz pn la saptesprezece sau optsprezece ani. La aceast vrst, prsesti l asa-numita nursery2 si
esti prezentat la Curte; numele fetei este gravat pe cartea de vizit a mamei; fata e dus peste tot si l
trece brusc de la singurtatea dinainte, la o viat foarte zgomotoas. Acesta este, de obicei, momentul n
care i Se alege un brbat. Fetele au si ele rolul lor pe care trebuie s si-i joace ct mai bine n toat
afacerea asta; trebuie s le fac unele avansuri bietilor si n special s aib grij s se ndrgosteasc"
de brbatii cu o ct mai strlucit pozitie social. Dac tnrul mai are, n afar de o mare avere, si un
titlu, atunci toate inimile fetelor de optsprezece ani sunt la dispozitia sa. Abilitatea doamnei de companie
const n a lsa - pe de o parte - destul libertate tinerelor, pentru ca biatul s poat fi cucerit si adus n
situatia de a vrea s se nsoare, iar pe de alta, de a tine bine fata n fru ca nu cumva s fie compromis
n cazul n care tentativa mritisului ar da gres. Dar si aici exist leac. Cci dac un brbat face o curte
asidu unei tinere, timp de cteva luni, si apoi se retage fr s-i cear mna, toat lumea l va tine de
ru, iar dac vrea s repete figura, cu o alt fat, toate usile i se vor nchide n nas. S-au gsit si unii
tineri care au fcut niste propuneri de cstorie, imposibil de acceptat, dar aceste cazuri au fost rare. n
general, asiduittile", ca s m slujesc si eu de vocabularul convenit, duc la o declaratie de dragoste
fcut domnisoarei, apoi la cererea n cstorie a acesteia, pe care tnrul o adreseaz printilor fetei.
Pentru a ajunge la acele asiduitti", sunt necesare adesea adevrate campanii; asa de pild, cnd o fat a
mplin'* optsprezece ani si mama sa - din cine stie ce pricin - n'
1 Acea independent, rsplata att de important a lui Briton, / Se rcspe din om n om si frnge torta
social (engl.).
2 Camer a copiilor (engl.).
428
te duce peste tot, o ncredinteaz unei rude sau chiar unei
P . tene care s-o duc ia oras, n statiuni, n locuri publice,
Pr un cuvnt, oriunde tnra si-ar putea gsi norocul".
1 Hele care ar refuza s fac un asemenea serviciu ar fi
hlarnate n gura mare si tinute de ru c nu si-au fcut datoria.
p un lucru stiut c o fat tnr crede c orice zboar se

nnc, asa c trebuie cluzit cu grij si cu atentie, ctre


artidele cele mai avantajoase. Am auzit o mtus care-si
dusese ncnttoare-i nepoat dintr-o statiune termal, foarte
frecvent, spunndu-i mamei sale, n fata ei:
- We have hd no lit as yet this season, but severul vlorious nibbles1, si propunndu-i s-o duc si n anul
urmtor, dac pn atunci nu izbutea s-o mrite.
Cum, n general, mai nimeni nu se mrit din dragoste, si cum de obicei exist putine cazuri de acest
gen, n primii ani de csnicie femeile triesc mai mult n cas. Dac brbatul lor manifest vreo nclinare
ctre ceva - si slav Domnului, mai toti englezii au cte o preferint - sotiile li se asociaz. Sunt mari si
tari n gospodrie si adesea, folosind doar cteva fraze banale de supunere, si domin toate neamurile.
Cnd ncep s apar copiii, ele i ngrijesc cu o dragoste deosebit; casa se nsufleteste. Dragostea odat
trecut, sotul si mai pstreaz o vreme obiceiurile casnice, apoi survine plictiseala. Ca s-o alunge, face o
cltorie. Cnd se ntoarce, si spune c e cazul s-si reia vechile obiceiuri, s rennoade unele relatii pe
care le neglijase, pretextnd c trebuie s cunoasc lume ct mai mult ca s-si mrite ct mai avantajos
fetele pe care le are si care cresc. Acesta este momentul cnd englezoaicele sau ncep a fi cochete, sau
dimpotriv, se dau la fund. Asa se tace c vezi unele mame de familie bun, btnd ctre patruzeci de
ani, ndrgostindu-se de tineri de douzeci si cinci si fugind cu ei, prsindu-si casa si abandonndu-si
raia de copii. Dac au scpat de acest pericol - cci aJoritatea dintre ele sunt serioase si la locul lor atunci si
fen .
'nc nu nc-am descurcat n acest anotimp, cci ctiva brbati superbi ezit
429
1
nsotesc fetele devenind un fel de plimbrete de nevoie" ceea ce mi se pare destul de neplcut si de
penibil. Pentru domnisoare, situatia e suportabil, cci si au distractiile I0r Plimbrile le amuz grozav;
ba chiar le prind, foarte repede $i foarte firesc, gustul. Dar, pentru bietele mame situatia e cu totul alta.
Le vezi tot timpul preocupate, interesndu-se Q toate partidele avantajoase, de nftisarea tinerilor, de
obiceiurile, de gusturile lor, frmntndu-se cum s le fac cunostint cu fetele lor. Chipul le nfloreste
cnd fratele cel mare al celui vizat vine s le invite fata la dans. Dac, n schimb, domnisoarele stau la
taclale cu fratele cel mic mamele se frmnt pe scaune, trecnd prin chinurile iadului Sigur c cele mai
istete si ascund, cu dibcie, nelinistea, desi ea le chinuie pe toate la fel. i cnd te gndesti c treaba asta
nu se ntmpl numai n clasele de jos ale societtii, ci n toate...
n 1816, nici o englezoaic tnr si nemritat nu valsa.
Ducele de Devonshire tocmai sosise dintr-o cltorie pe care o fcuse n Germania; ntr-o sear, n
timpul unui mare bal, el spuse c o femeie nu-si putea pune mai bine farmecele n evident dect
valsnd. Nu stiu dac a fost o simpl malitiozitate din partea sa, dar a repetat de cteva ori aceast fraz.
Ea a fcut nconjurul Londrei si, la balul urmtor, toate domnisoarele au valsat. Ducele le-a admirat, a
spus c era o ncntare s le privesti si c dansul lor nsufletise tot balul; apoi, a adugat neglijent, c - n
ce-1 privea - el nu se va nsura niciodat cu o femeie care valsa. A fcut aceast mrturisire nti la
ducesa de Richemond, apoi la Carlton House. Biata duces - cea mai nedescurcreat dintre mame -cnd
a auzit asa ceva, a czut n cealalt extrem. A repetat imediat vorbele ducelui, vecinelor sale care le
transmise^ mai departe. Pe fetele mamelor ce aveau fete de mritat, & citi o consternare adnc; n
schimb, persoanele dezinteresa si ruvoitoare izbucnir n hohote de rs. n tot acest tirnp> tinerele
ladies valsau cum nu se poate mai sigure de e > mamele turbau, n sfrsit, nefericitul vals se isprvi, lnal
430
, terminarea seratei, ducesa de Richemond afirm c fetele
le nutreau o asemenea sil fat de vals, nct ea renuntase s
. fljai ndemne s danseze. Cteva tinere, mai mndre,
ontinuar s valseze. Dar majoritatea fetelor se retrsese;
ele mai sirete hotrr c nu vor valsa dect la Carlton House
s-i fac plcere reginei btrne care avea o mare

lbiciune pentru acest dans din tara sa de bastin. Cci, n


ciuda excesivei sale exigente, regina simtea o nespus plcere
i retriasc aceast amintire din tineretea sa.
Dificila sarcin de a fi mam se prelungeste mai mult sau mai putin, dup numrul fetelor pe care le ai si
dup usurinta cu care le poti gsi soti. Odat mritate, tinerele devin att de strine mamelor, nct ajung
s se invite reciproc la mas n scris, cu cte opt zile nainte. In nici o tar preceptul din Evanghelie, care
spune: i-ti vei prsi tatl si mama pentru a-ti urma sotul", nu este mai respectat ca n Anglia.
Pe de alt parte, de ndat ce fiul cel mare a mplinit douzeci si unu de ani, prima lui grij e s se mute
deoparte. Obiceiul e att de nrdcinat, nct tatl se grbeste s-i faciliteze fiului aceast dorint,
punndu-i la dispozitie mijloacele necesare. Ct despre ceilalti bieti, obligati s-si fac o carier ca s
aib din ce tri, ei au fost ndeprtati demult din casa printeasc.
Acum s-o urmrim putin pe mam. lat-o reintrat n
casa ei, complet solitar cci, dup ce bietii i-au plecat, iar
fetele i s-au mritat, brbatul ei a cptat obiceiul de a-si
petrece viata la club. Ce va face aceast femeie? Va suporta
'zolarea tocmai ntr-un moment n care are nevoie mai mult ca
oricnd s fie nconjurat de ai si? Da, o va suporta, pentru
La n-are cui cere s stea cu ea. Asa c va spori numrul acelor
mei btrne care deranjeaz Londra cu adunrile lor,
Podobindu-se ziua, mbtrnind noaptea, pn cnd vreo
a,lrmjtate o va obliga s se nchid n odaia ei, unde nu va fi
li o 1Sa n^ci persoan si unde va muri singur. Asa c s nu
vr r*'11 reProeze englezoaicelor c alearg dup plceri la o
destul de matur, sub pretextul c acest lucru ar fi sub
431
demnitatea lor. Obiceiul trii lor nu le ofer alte alternativ dect o droaie de copii si mai apoi
singurtatea, destrblarea sau abandonul. Dac rmn vduve, soarta lor e si mai trist cci singurttii
si tristetii vine s i se adauge si strmtorarea' Nevasta fiului cel mare vine imediat mpreun cu brbatul
ei si amndoi, dnd ordine n dreapta si n stnga, pun stpnire pe castel. Mama si face bagajele si dup
cteva zile se retrage ntr-o csut modest, pregtit de obicei dinainte, de ctre rposatul lord. Foarte
rar se ntmpl ca venitul ei s depseasc a zecea parte din cel cu care fusese obisnuit mai nainte,
privind neputincioas cum fiul ei pune mna pe averea ei personal, adus ca zestre, cu ani n urm,
brbatului ei. Cci asta e legea trii: oricte precautii ai lua n contractul de cstorie, zestrea femeii
apartine nu numai sotului, ci are dreptul de mostenire asupra ei si primul nscut; chiar dac vduva
trieste, toate pretentiile acesteia se rezolv n general, printr-o pensie viajer. Demoazelele noastre din
Franta n-au de ce le invidia pe tinerele englezoaice pentru asa-zisele lor cstorii din dragoste. Aceast
independent din tinerete are ca rezultat faptul c sunt lsate la discretia tiraniei unui brbat dac acestea
vrea s si-o exercite si c sunt lsate singure la o vrst naintat, dac mai apuc s ajung la acea
vrst.
Dac-mi este ngduit s m slujesc de astfel de expresii, as spune c englezii au mai curnd un cuib
dect o familie si niste pui care-si iau cu totii zborul, si nu niste copii.
Capitolul III
Firea independent a englezilor. - Mas la contesa Dunmore. -Aprecieri asupra lady-ei George
Beresford. - Salonul marilor doamne. - ^e se ntelege prin societate" n Anglia si n Franta. - Balul dat
de marchiz"1 de Anglesey. - Lady Caroline Lamb. - nsurtoarea ducelui de Berry. Rspunsul ducelui de
Poix.
Am examinat obiceiurile cu un ochi mult mai curios acum, n cea de a doua cltorie n Anglia, dect n
tinerete s am ajuns la concluzia c, dac Anglia avea avantajul unei
432

mai opulente, sociabilitatea era mult mai accentuat , franta. Nimeni nu aprecia mai mult dect mine
caracterul 'obil, spiritul public ce distingea aceast natiune. Cu acel ^jflirabil bun-simt, care constituie
forta acestei tri, englezul a jn ciuda independentei sale personale - recunoaste ierarhia paselor sociale.
Dac strbati un sat, auzi adesea cte un tran n Praul colibei, spunndu-i fetitei sale: Cwtsey to
,ourbetters, Betsy!"1 expresie ce nu se poate traduce exact n francez. Dar acelasi brbat nu admite
ordinul nici unui uperior dac socoate c drepturile i-au fost nclcate. Recurge la lege chiar si mpotriva
primului senior al
Citatului dac se socoate clcat n picioare, sau mpotriva vecinului cu care s-a ciondnit la crsm.
Tocmai pe aceast ncredere, c legea l protejeaz n orice mprejurare, se bazeaz sentimentul de
independent din care se naste respectul de sine nsusi, pecetea oamenilor liberi. Pe de alt parte, aceast
independent, inamica sociabilittii, si care duce la o fire putin mai slbatic, este atenuat de dorinta
clasei inferioare de a nu face nimic care s nu fie genleel"2, iar la clasele elevate, de a nu face nimic
care s nu fie gentlemanlike"^. Acesta este punctul care-i uneste pe englezi ntre ei. Ct despre fantezia
de a fi ,fashionable "4, acesta este cusurul unui grup restrns de oameni, mpins adesea pn la ridicol.
Observnd de aproape cele dou tri, bagi de seam c niste oameni la fel de delicati n sentimentele lor
pot totusi s se jigneasc reciproc prin felul cum si exprim aceste sentimente, ba as ndrzni chiar s
spun, prin felul cum le cncep. Aceast idee mi-a venit, amintindu-mi de o mas la j^re am fost invitat
de una dintre vechile mele prietene, lady
unmore, ntr-un cerc restrns. Se discuta despre noutatea *llei: condamnarea lordului Bective de ctre
Curtea
cleziastic Doctors Commons". Iat si de ce:
2 "c'sy, f o reverent superiorilor ti!" (engi). "} Politicos (engl.). 4 Manierat (engl.). La mod (engl.).
433
Lady George Beresford fusese, cu un an n urm, dintre cele mai ncnttoare, mai distinse si mai
fericite femei din Londra, n urma unei nasteri, laptele i se urcase la cap ; nnebunise. Sotul ei era
disperat. Fiind nevoit s caute niste hrtii de afaceri, se vzu silit s forteze o caset apartinnd sotiei
sale; ea continea o multime de scrisori care nu mai lsau nici o ndoial asupra genului de relatii pe care
le avusese cu lordul Bective. Brbatul se nfurie. Desi nevast-sa era nebun si deci nchis ntr-un
ospiciu, el o ddu n judecat. Fur audiati ctiva martori care o mproscar cu noroi. Lordul Bective a
fost condamnat s plteasc dousprezece mii de ludovici, drept despgubire, sotului ncornorat. Or, la
masa la care fusesem invitat, se discuta despre aceast sum ce trebuise a fi pltit Unii sustineau c era
mult prea mare fat de calittile lady-ei Beresford, altii, dimpotriv, sustineau c merita ca lordul
Bective s plteasc attia bani pentru ea. Cci era att de alb, att de binefcut, de talentat si de
gratioas!
- Ei, nu era chiar asa, si apoi nu mai era nici foarte tnr!
- Da, dar i-a druit brbatului ei niste copii minunati!
- M rog, dar ncepuse s-o duc prost cu sntatea, iar tenul si pierduse strlucirea.
- Era foarte desteapt si instruit!
- n ultimele luni devenise trist si destul de posac! Discutia continu astfel, cu un avantaj aproape egal,
pn cnd stpna casei i puse capt, zicnd:
- Sunt de acord c dousprezece mii de ludovici e o sum foarte mare, dar bietul George o iubea att de
mult..
Puterea acestui argument pru irezistibil si concilie toate opiniile, i ascultam uluit. M deranja
cumplit s aud niste femei din cea mai aleas societate enumernd s1 discutnd despre calittile uneia
dintre semenele lor ca si cuifl ar fi discutat despre nsusirile unei iepe, iar mai ap01' apreciind n bani
mhnirea pe care pierderea ei i-o pricinuise sotului care, mie cel putin, mi se prea pur si simplu ouio ,
fiindc o dduse n judecat pe mama copiilor si, lovita si a$ de soart, ndurnd cea mai cumplit
pedeaps la care poatL condamnat o fiint omeneasc.
434
Trebuia s trag, din asta, concluzia c nalta societate

A 'n Anglia era total lipsit de sensibilitate! Lucrul ar f fost tot


tLt de nedrept ca si cel prin care as fi decretat c
,. ntuzoaicele sunt lipsite de modestie pentru c folosesc
ele locutiuni proscrise de cealalt parte a canalului. Adevrul e c uzantele diferite prezint situatiile sub
alte ratete, asa c nu trebuie s ne grbim s-i judecm pe strini r a le fi studiat, n amnunt,
obiceiurile. Ce societate nu
ezint an0malii socante pentru observatorul care nu e nc obisnui1 cu ea? Teoretic, admiram respectul
englezilor pentru ierarhia social, dar pe urm, sociabilitatea mea specific frantuzeasc se burzuluia cnd
l vedea actionnd n saloane. Doamnele din nalta societate nu-si deschid usile caselor dect o dat sau
de dou ori pe an, tuturor celor care printr-o relatie oarecare, dar mai ales prin cele legate de alegeri, au
cinstea de a se scrie despre ele, de ndat ce sosesc la Londra. Ca s poti face aceast vizit, trebuie s
primesti un carton mare pe care se afl imprimate cuvintele: Ducesa cutare primeste at home, n cutare
zi". Numele persoanelor crora li se adreseaz este scris de mn, la urm. Numai Cel-de-Sus stie ct se
zbat unii, ct alearg si la ce manevre recurg pentru a putea pune mna pe o asemenea invitatie. Ziua de
primire sosit, stpna casei asteapt, n picioare, la usa salonului, fcnd cte o reverent n fata fiecrei
persoane care intr; dar un fel de reverent prin care parc le-ar spune:
- Desi v aflati n casa mea, cred c v dati seama c nu v cunosc si nici nu tin s v cunosc!
Faptul e cu att de evident, cu ct exist deosebiri vizibile n primirea oaspetilor. Ei bine, si cu toate
astea, n aceast tar unde oamenii par s aib atta bun-simt, nimeni nu se simte ofensat: fiecare are
ceea ce doreste: intimii - o Pnmire clduroas, ceilalti - bucuria de a fi fost poftiti.
v^atia rmne o lun ntreag nfipt n rama oglinzii, unde
gVazut de toti cei care vin n vizit la persoana respectiv.
are Posibilitatea s povesteasc celor din mediul ei, cum
m ,mk^ate saloanele ducesei cutare, ce rochie purta
1Za X. si alte remarce de aceeasi natur. Scopul de a fi
435
fost invitat la ducesa respectiv fusese atins, si poate C persoana n cauz ar fi fost mai putin mndr c
fusese adrnis la ducesa Z., dac acea duces ar fi fost mai politicoas. La noi, n Franta, nimeni n-ar fi
suportat un asemenea tratament M-am gndit uneori c superioritatea societtii franceze asupra tuturor
celorlalte se datoreaz - ntre altele - faptului c la noi, persoana care primeste, care face cheltuieli
pentru a da o mas sau o serat, se simte profund ndatorat fat de persoanele care o onoreaz cu vizita
lor, n timp ce, mai peste tot, e exact invers. Dac stai s te gndesti la treaba asta, ti dai seama c si
aceast singur deosebire este menit s nlesneasc relatiile si s le confere o not de urbanitate.
Marile banchete englezesti nu sunt aproape niciodat pe msura caselor, asa nct de cele mai multe ori,
din saloanele prea pline, lumea se revars pe scar, iar alteori pn n strad unde ncurc trsurile,
adugnd la plictiseala acelor reuniuni si nghesuiala. Libertatea englez (desi eu nu recunosc nalta
justitie a acestei tri) nu admite nici o ordine n mersul trsurilor. Biciuind caii si npustindu-i unii
asupra altora, ajungi sau mai curnd nu ajungi acolo unde vrei s mergi. Nu exist serat n urma creia
s nu rmn dou, trei trsuri fcute zob, pe strad. Acest fapt te mir cu att mai mult cu ct la Londra,
strzile sunt foarte frumoase si foarte curate.
Banchetele mi-au sporit sentimentul de recunostint fat de bunii si de folositorii nostri jandarmi"; cci
dragostea mea de libertate a pltit ntotdeauna n fata lor. mi amintesc c ntr-o sear i-am strigat pn
am rgusit, aproape dou ceasuri, fiindc n timp ce ne ndreptam spre lady Hertford, ne-am rtcit,
riscnd n fiece clip s fim azvrliti n canal. Noi am plecat din Portman square; ea locuia n
Manchester square; dac drumul ar fi fost liber, ntr-un minut am fi fs acolo. Pentru ca printul regent s
fie scutit de toat acea avalans de trsuri, sosea n salonul marchizei, strbtnd grdinit si nclecnd
o fereastr. Sigur c era mult & simplu, dar cnd acea fereastr se deschidea cu zgomot pen a-i ngdui
s intre, pe toate chipurile trecea cte un surs436

n afar de oboseala acestor asa-zise petreceri, ceea ce ie face s devin un adevrat chin este ora la care
ncep. Lipsind attia ani din Anglia m dezobisnuisem. Fiind obligat s m duc la un bal, a doua zi
dup banchetul doamnei Hertford, am auzit btnd miezul noptii fr ca mama s se gndeasc s plece.
Am nceput s-o zoresc,
- tiu c vrei s pleci, si eu abia astept, dar vom face impresie proast!
De data asta nu mai puteam s-o stergem englezeste, slugii6 nc nici nu apucaser s lumineze toate
saloanele, iar n0i eram printre primele care venisem. Dup putin, intr si stpna casei, trgndu-si
mnusile. Fiica ei nu-si isprvi toaleta dect dup o jumtate de ceas, iar lumea nu ncepu a sosi dect
spre ora unu noaptea. Obosisem s tot aud c majoritatea femeilor dorm mai toat ziua, ca s fie
proaspete si odihnite noaptea, cnd ieseau n lume. Nu-mi vine a crede c era adevrat, dar dac era asa,
atunci sunt convins c neavnd ce face, dormeau din plictiseal. i din moment ce tot vorbesc despre
baluri, simt nevoia s v povestesc despre unul foarte frumos, dar si foarte bizar datorit celor care-1
dduser.
Marchizul de Anglesey1, dup ce fusese nsurat douzeci si unu de ani cu o fat din familia de Villiers si
avusese o multime de copii, divortase n Scotia, unde legea admite infidelitatea sotului drept cauz de
divort. Apoi se nsurase cu lady Emilie Wellesley care - divortnd, la cererea ei, n Anglia - si lsase si
ea brbatul cu o droaie de copii2. Marchiza de Anglesey se recstorise cu ducele de Argyll. Neavnd
nici o vin, nu fcea parte din categoria femeilor divortate si ca atare era admis att de regin, ct si n
societate. Cum rmsese n relatii foarte bune cu fostul ei sot, cteva din
' Henry- William Paget (1768 - 1854), fiul cel mare al contelui de Uxbridge. 4 i't<jr suPcrior, la moartea
tatlui su (13 martie 1812) devine conte de Uxbridge. La An |'C
pentru comportarea sa deosebit
la Watcrloo, c numit marchiz de
|,frjS?y: S'a nsiirat n 1795, cu lady Carolinc-Elisabeth Willicrs, cea de a treia fiic A . Ul "c Jerscy.
Din aceast prim cstorie, s^au nscut trei bieti si cinci fete.
1 avut alti copii si din cea de a doua cstorie.
Hcniy ty ^In'l'e-Charlotte, fiica contelui Cadogan avea din prima cstorie, cu Wel'cslcy, mai trziu
lordul Cowlcy, trei bieti si trei fete.
437
fiicele sale - ntre optsprezece si douzeci si doi de ani -locuiau la tatl lor, dar ieseau n lume mpreun
cu mama lor
n btlia de la Waterloo, lordul de Anglesey pierduse un picior. Starea sa alarmant - cci se zbtuse
mult vrerne ntre viat si moarte - strnise un viu interes prin toti cei care-1 cunosteau si care-si
manifestar dovezile de simpatie si comptimirea.De ndat ce se fcu bine, dorind s-si manifeste
recunostinta fat de solicitudinea prietenilor si pregti o serbare grandioas, n cinstea acestora.
Construi o sal mare de bal n continuarea splendidului su apartament din Uxbridge House si pregti tot
ceea ce era necesar mpreun cu noua lui sotie, totul pe picior mare si de o opulent fr egal. Invitatiile,
fcute ntr-o form nc nefolosit pn atunci, nu erau nominalizate. Lordul de Anglesey, adresnd
multumirile sale domnului si doamnei cutare pentru solicitudinea lor, ndjduia c-i va vedea trecnd pe
la Uxbridge House, n cutare sear. Cu cteva minute nainte de sosirea musafirilor, lady de Anglesey,
fiind divortat si deci neavnd voie s apar n societate, dup ce supraveghease cu grij totul, plec la
tar. Lordul de Anglesey, mult prea tandru si mult prea galant pentru a-si lsa sotia singur, o nsoti. Asa
c si stpnul si stpna casei, unde se ddea acea grandioas serbare, dispruser. Fetele din prima
cstorie a lordului fcur onorurile casei, ajutate - cu curtuazie - de domnisoarele Wellesley, fetele din
prima cstorie a doamnei de Anglesey, care rmseser lng mama lor. Trebuie s mrturisesc c nu se
putea concepe o idee mai ciudat dect cea de a pofti atta lume la tine acas, iar tu, gazd, s te
eclipsezi. Acel bal s-a mai ilustrat si printr-o alt ciudtenie.
Lady Caroline Lamb1 publicase cu cteva zile mai nainte romanul Glenarvon. Romanul cuprindea
povestea aventurilor sale cu faimosul lord Byron, aventuri mpinse ct mai departe cu putint, n plus,
vrse n carte, toate personajele marcante din nalta societate si mai ales pe membrii propriei sale
familii printre care si pe brbatul ei,

1 Lady Caroline Lamb (1785 - 1828), literat englez, mritat n 1805 cu William Lamb, vicontc de
Mclbournc, prim-ministru al reginei Victoria, n aiara romanul Glenarvon,a mai publicat Ghaham
Hamilton si Ada Reis.
438
lordul William Lamb (devenit mai apoi lordul Melbourne). Adevrul e c-1 zugrvise foarte frumos,
atribuindu-i un caracter deosebit si o purtare nobil; fusese ns mult mai putin binevoitoare cu altii, si
cum nu se stia precis despre cine putea fi vorba, toat lumea discuta despre persoanele presupuse c
fuseser zugrvite n carte.
La acel bal din Uxbridge House, am vzut-o pe lady Caroline Lamb tinndu-1, cu dragoste, pe sotul ei
de brat, si oferindu-le curiosilor cheia" - cum zicea ea, adic spunndu-le fr nici o jen cine erau
personajele pe care le descrisese. Avusese grij s fac o multime de copii dup carte unde numele
schimbate si numele adevrate erau trecute alturi, unul lng altul, fiind vorba de oameni ce se aflau de
fat sau de rudele si de prietenii lor. Aceast scen complet bizareria acelei serbri ciudate.
De altfel, am renuntat destul de repede s mai triesc la Londra; n afar de faptul c m plictiseam
cumplit, mai eram si suferind. Rmsesem de la Genova cu o durere reumatic la cap, care nu m-a
prsit dect dup patru ani, dup ce-am fcut o cur la apele din Aix si care m mpiedica s iau parte la
distractiile zgomotoase.
N-am simtit de asemenea nici un regret c n-am putut lua parte la serbrile date n Franta n cinstea
nsurtorii ducelui de Berry. Din relatrile care mi s-au fcut, reiesea c fuseser destul de mrete, adic
att ct ngduia tristetea general a unei tri aflate sub cizm strin. Ba chiar se pare c fuseser mult
mai nsufletite dect te asteptai s fie ntr-o asemenea penibil circumstant. Majoritatea celor invitati la
acea ceremonie apartinea unei clase care privea Curtea ca pe ceva necesar vietii. Cnd o mprejurare
oarecare - fie politic, he o dizgratiere - i smulgea din acea atmosfer, viata le era searbd. Un mare
numr de persoane fusese lipsite de Plcerea de a asista la acest eveniment, din pricina Revolutiei;
aceste persoane manifestau o veselie de copilandri si un zel de efiti, simulnd o bucurie pe care erau
departe de a o simti.
Nu stiu n ce msur poporul a luat parte la aceste
,erbri si dac s-a bucurat ct de ct. Lipsisem din tar si
rrnatiile pe care le primisem se bteau cap n cap. Din
439
toate relatrile nu mi-au rmas n minte dect cuvintele printului de Poix1. n ziua ntrevederii de la
Fontainebleau^ adresndu-se unui grup de curteni care, ca si el, ieseau diti apartamentele lor, printul le-a
zis:
- titi, domnilor, c noua noastr printes are ochiul drept mai mic dect cellalt?
- N-am remarcat ctusi de putin acest lucru! i-a replicat ducele de Maille. Dar, dup ce reflect o clip,
adug: Poate c doamna duces de Berry are ochiul stng putin mai mare dect cel drept.
Acest rspuns mi s-a prut mult prea diplomatic pentru a nu-1 mentiona n paginile acestei crti.
Dup o vreme, m-am napoiat la Londra. Dar n-am iesit din ambasad - unde pn la urm, am izbutit s
ne atragem ctiva prieteni - dect pentru a ne duce la colegii nostri din corpul diplomatic, la ministri sau
la Curte de unde nu puteam n nici un caz, lipsi.
Capitolul IV
Familia de Orleans, la Twickenham. - Spionajul exercitat asupra ei. - Dezbinarea dintre Ludovic al
XVIII-lea si ducele de Orleans, n 1815, la Lille. - Interiorul palatului Twickenham. - Cuvintele printesei
Mria. -Contesa de Verac. - Nasterea unei printese de Orleans. - Contesa Melanie de Montjoie. - Baronul
de Montmorency. - Contele Camille de Sainte-Aldegonde. - Baronul Athalin. - Ducele de Bourbon. Printesa Louise de Bourbon.
Vizitele la Twickenham nu le trec n rndul obligatiilor, pentru c ele constituiau pentru mine o
adevrat plcere. Acesta era locul unde se retrsese ducele de Orleans cu ai si
1 Philippe-Louis-Marc-Antoine de Noailles, print de Poix (1752 - 1819), fiu' maresalului de Mouchy si a
Annci-Louisc de Arpojon, ghilotinat n timpul Tcroarci. Aghiotant, apoi comandantul grzii nationale

de la Vcrsaillcs, emigreaz n 10 augus 1789. Locotenent general, cpitan al grzolor si pair al Frantei,
n timpu Restauratiei.
- Regele, Monsicur, ducesa de Angoulcmc, ducele de Angoulcmc, ducele Bcrry si ntreaga Curte i-au
iesit nainte, pn la Fontaineblcau, printesei debarcase la Marsilia.
car"
440
l
unde ducea o viat simpl, consacrat exclusiv familiei.
f ainte de sosirea tatlui meu, domnul de La Chtre, fostul
basador aj frantei, n Anglia, n neghiobia sa de curtean
i igarnic, pusese pe urmele ducelui de Orleans o droaie de
ioni pltiti, care otrveau si cele mai nevinovate fapte ale
Ai icelui, rstlmcindu-le sensul. Tata puse imediat capt acestor
tracasri ignobile, si exilatii din Twickenham i rmseser cu
tt mai recunosctori cu ct el descrise exact comportarea lor
dreapt si cinstit, deschizndu-le astfel portile Frantei, unde
abia asteptau s se rentoarc.
ntr-o zi, unul dintre agentii retribuiti de politia francez veni s-i spun tatlui meu c, n sfrsit, ducele
de Orleans se demascase; c la Twickenham se tipreau proclamatii rzvrtitoare mpotriva guvernului si
c baloturile cu acele proclamatii erau gata s fie expediate n Franta. Spionul l asigur pe tata c-i
poate aduce oricnd o asemenea proclamatie.
- Ei bine, i rspunse tata, adu-mi - nu zic o proclamatie, ci o publicatie mult mai putin grav, iesit din
tiparnita de la Twickenham si-ti dau pe loc o sut de guinee! Spionul, cum era si de asteptat, n-a mai
venit, n duminica urmtoare, ducndu-ne, seara, s-i facem o vizit ducesei de Orleans, am gsit toat
familia strns n jurul mesei, scriind o pagin de impresii. Ca s-i distreze pe copii, ducele cumprase o
mic tiparnit portativ, de fapt o jucrie, cu care se amuzau duminica. Pn atunci, tipriser cteva
exemplare dintr-o fabul cu vreo douzeci de versuri, scris de ducele de Montpensier n copilria sa.
Aceasta era deci tiparnita clandestin, menit s rvseasc lumea!
Toate acesle persecutii prostesti nu fceau dect s-1
uifurie pe ducele de Orleans, cu att mai mult cu ct Ludovic
a' XVlIl-iea l scrbise cu comportarea lui las, att n tar
at ?i n strintate. Asa de pild, la vestea debarcrii lui
poleon la Cannes, ducele de Orleans l nsotise pe Monsieur
vn. Rentors la Paris mpreun cu acest print, ducele
ase mai apoi singur, la Lille, unde pregtise - mpreun cu
ealul Mortier - aprarea orasului. Cnd regele ajunse n
441
acest oras, ducele l rug s stabileasc, n acel loc, resedinta sa si a guvernului. Dup cteva ezitri,
regele consimti dndu-si cuvntul c, orice s-ar ntmpla, nu va prsi pmntul francez. Acestea au fost
ultimele vorbe pe care Ludovic al XVIII-lea i le-a mai spus ducelui de Orleans nainte ca acesta s se
retrag n apartamentul pe care-1 ocupa' Dup trei ceasuri, careva veni s-1 scoale spunndu-i c regele
fugise n Belgia. Deci, n timp ce el i fgduia ducelui c nu va prsi pmntul Frantei, slugile i si
pregteau trsura cu care urma s dea bir cu fugitii! Furios c regele si btuse astfel joc de el, i trimise
o scrisoare plin de reprosuri amare; apoi, mai trimise una maresalului Mortier prin care l dezlega de
orice fgduial. Nevrnd s-1 urmeze pe rege, se mbarc si se rentoarse n Anglia, lng ai si.
nchirie o cas la Twickenham, sat unde mai locuise si n prima sa emigratie.
De ndat ce familia de Orleans se convinse c succesorul lui La Chtre nu avea de gnd s calce pe
urmele acestuia si c nu avea a se teme de nici un fel de sicane din partea tatlui meu, ntre el si duce se
stabili cea mai deplin si mai loial ncredere, ducele ajungnd s nu mai ntreprind nimic pn ce nu se
sftuia cu tata. mpinse respectul fat de Ludovic al XVIII-lea att de departe, nct nu mai primea pe

nimeni la Twickenham pn ce nu-si ddea consimtmntul ambasadorul Frantei, si toate demersurile pe


care le fcu, de a se rentoarce n tar, le discut n prealabil, cu tata, pn n cele mai mici amnunte.
Spionajul czu de la sine. Domnul Decazes si rechem agentii pe care domnul ambasador La Chtre l
convinsese c-i era absolut necesari. i dac tot am pornit pe panta adevrului, apoi atunci s mergem
pn la capt si s artm c domnul La Chtre nu voise s renunte la cei ctiva spioni care de fapt nu
fceau nimic, de team s nu i se retrag fondurile secrete ce-i fuseser alocate n acest scop.
Mademoiselle a fost ultima de a crei ncredere s-a bucurat tata, dar cnd s-a hotrt s-i acorde aceasta
ncredere, ea i-a fost druit pe deplin si pentru totdeauna. lfl timpul acelor zile lungi, petrecute la tar,
am avut prilejul sa-'
442
apreciez spiritul distins si franchetea caracterului. Devota-mentul meu fat de augusta cumnat a ducelui
de Orleans sporea pe zi ce trecea.
Discutiile cu ducele de Orleans cred c n-au fost niciodat mai sclipitoare, ca n acea epoc. Trecuse de
vrsta ia care o eruditie profund poate prea unora usor pedant. Impartialitatea firii sale l fcea s
nteleag si s accepte orice situatie, vorbind despre acest lucru cu mult moderatie. Bucuria luntric i
potolea iritarea pe care i-o producea uneori situatia sa politic; dac stau s m gndesc bine, cred c nu
1-am vzut niciodat att de multumit ca n micul salon din Twickenham, dup mesele destul de
srccioase pe care le luam adesea mpreun. La rndul lor, printii care locuiau la Twickenham n-aveau
unde se duce la Londra, n rarele lor vizite n acest oras, dect la ambasad. Ducele de Chartres, desi
nc foarte tnr1, era un elev silitor dar care nu anunta nc prin nimic nici spiritul viu, nici chipul
fermector de mai trziu. Era delicat si putin cam ars de soare, ca orice copil nscut n sud. Surorile sale
scpaser de aceast influent a soarelui din Palermo. Cea mai mare cptase nc din leagn epitetul de
buna Louise", pe care si 1-a justificat pe deplin mai trziu, mergnd pe urmele admirabilei sale mame;
era proaspt, alb si roz ca o floare si avea o claie de pr lung si blai, ca aurul. Cea de a doua, brun
si mai neastmprat, era cel mai delicios copil pe care 1-am vzut vreodat. Mrie nu era att de
frumoas ca Louise, dar poznele si replicile ei erau att de pline de haz si de spirituale, nct o preferai
fr s vrei, surorii sale.
Ducesa de Orleans tocmai nscuse, la Twickenham, nc o fetit creia toat lumea i zicea fata
domnului de , srnond", pentru c tata, n calitate de ambasador, i 'Wocrnise actul de nastere. Acest ultim
prunc completa
la p i ' E vorba dc Ferdinand-Philippe-Louis-Charles-Henri (1810-1842), nscut lcrmo, care n 1830
si-a luat titlul dc duce dc Orleans.
443
familia. La Twickenham, toat lumea se strduia s le dea acestor eonii o educatie bun, nc din leagn.
Zu dac am mai vzut undeva copii mai binecrescuti si mai putin rsftati ca cei ai ducelui de Orleans.
Restul celor care locuiau la Twickenham erau: contesa de Verac1, nscut Ventimiglia, doamn de
onoare a ducesei de Orleans nc de la Palermo, persoan minunat, devotata ducesei si a crei moarte a
nsemnat o grea pierdere pentru Palatul Regal; doamna de Montjoie, la fel de distins att prin calittile
inimii ct si ale spiritului si care era att de atasat de Mademoiselle, nc din primii ani ai tineretii, nct
n-avea alt familie n afar de ea si nici alte interese. Raoul Montmorency2 si Camille de SainteAldegonde, aghiotanti ai ducelui de Orleans, si mprteau timpul ntre Franta si Twickenham. Domnul
Athalin locuia si el tot la Twickenham. nainte de 1814, fusese ofiter de ordonant al lui Napoleon.
Ducele de Orleans si-1 fcuse aghiotant, cu consimtmntul regelui; dar n 1815, Athalin se rentoarse
lng mprat scriindu-i ducelui o scrisoare foarte respectuoas.
Cele O sut de zile" odat terminate, ducele de Orleans i scrisese s vin ndrt la el. Domnul Athalin
profit de aceast indulgent care fu ct se poate de prost privit de Curtea din Tuileries, desi omul s-a
artat mai trziu, de un devotament fr margini fat de nobilul su protector. Guvernanta printeselor si
preceptorul ducelui de Chartres -domnul du Parc, om de mare merit - completau personalul ce tria
alturi de aceast familie fericit, unde se ducea viata cea mai linistit si mai rational.

1 Marie-Eustoquee de Ventimiglia, sotia lui Ccsar de Saint-Georgcs, conte Vcrac, gentilom al Camerei
regelui si marc maestru al garderobei sale.
- Anne-Louis-Victor-Raoul, baron, apoi duce de Montmorency, m Nscut n 1790, a fost aghiotantul
maresalului Davont, sambelanul lui Napoleon ^ 1813, aghiotantul ducelui de Orleans n 1815 si 1820.
Unchiul su, Tbiba"'g2l, Montmorency, murind ntr-un accident de trsur, n 1818, ducele s-a nsurat in
cu vduva acestuia, nscut de Harchic.
444
As vrea s vorbesc n termeni la fel de onorabili si despre bietul duce de Bourbon1. Dar, dac toate
virtutile familiale preau a-si fi ales domiciliul la Twickenham, toate cusururile preau a slslui
mpreun cu el, pe o strdut urt din Londra, unde nchiriase un apartament mizerabil. Nu-1 slujea
dect un singur servitor si n-avea nici mcar o trsur. Tata primise porunc s-1 determine s renunte la
acest gen de viat, dar nu reusise. Dup trista sa aparitie n Vandeea, se mbarcase pe un vas si - n
timpul celor O sut de zile" - se stabilise la Londra. Printul de Conde2 l chemase lng el, punndu-i la
dispozitie oricti bani ar fi vrut. Dar ducele de Bourbon se ncptna s duc aceeasi existent mizer.
Mnca de obicei cteva cotlete ntr-o dughean - Cftop house " -, cci nici ntr-un caz drpntura
aceea nu putea fi numit restaurant, se ducea, pe rnd, la cte unul dintre teatre, astepta - plimbndu-se
pe sub porticuri - s vin ceasul cnd pretul biletului scdea la jumtate, intra n sal si iesea la sfrsitul
spectacolului, mpreun cu una sau dou femei de moravuri usoare pe care le schimba zilnic si care-1
trau dup ele n vreo tavern, asociind astfel desntrii, zgrcenia. Uneori l mai nsotea si lordul
William Gordon n astfel de escapade, dar de cele mai multe ori se ducea singur. Se ncptna s
rmn n Anglia numai pentru a se bucura de aceast viat onorabil" si nici o rugminte nu-1 putu
determina s plece, nici pentru a fi de fat la ultimele clipe de viat ale tatlui su. Printesa - sora lui refuza si ea s se napoieze n Franta, dar din cu totul alte motive: si anume din pricina urii sale fat de
Concordat. Aveam o veneratie deosebit pentru acea tnr Louise de Conde3, care
c
' Louis-Henri-Joseph, duce de Bourbon (1756 - 1830), tatl ducelui de
tnghicn.
b ' ~\ Louis-Joseph de Bourbon, pri; de Coiule (1736 - 1818). A luptat n -^ de apte ani, a fost
guvernator n Bourgogne, iar dup ce a cucerit Bastilia, ?ra',- Dup dizolvarea micii sale armate, n
1801, a plecat n Anglia si nu s-a i" ^ran'a dect n 1814. A fost marc maestru al Casei Regale si colonel l
al infanteriei franceze, la RC
Domnisoara de Conde, Louise-Adelade de Bourbon (1757 - 1824),
staret
ducdui dCmnt '-" 1786' '" l802' gsim caluSar't n Polonia; dup moartea ^icdirf C ,8hicn, se
rentoarce n Franta unde, n 1815, ntemeiaz mnstirea Ulcnclor din Temple.
445
deplngea, la picioarele altarului, greselile svrsite de patria sa. Dar numai att. n rest, as fi putut scrie
un adevrat roman despre ea, cu conditia s fac c nu observ c eroina era o fiint comun, vulgar,
ignorant, banal n gndurile, sentimentele faptele, vorbele si persoana sa. Erai tentat s-i plngi de
mil bunului Dumnezeu, care era tot timpul scit de tnra de Conde; cci i solicita ajutorul n cele
mai caraghioase si puerile situatii. Am auzit-o rugndu-se cu ardoare, Domnului ca s gseasc un ghem
de ln, czut sub un scaun; cu alte cuvinte, era caricatura unei clugrite de comedie. Tata a fost obligat
s se poarte aproape violent cu ea pentru a o determina s se napoieze n Franta.
Capitolul V
Lordul Castlereagh. - Lady Castlereagh. - Cray Farm. -Devotamentul lady-ei Castlereagh fat de sotul
ei. - Accident si prudent. -Supeu la lady Castlereagh. - Invitatie la tar, la lady Liverpool. - Toaleta mea,
la Curtea reginei. - Botezul micii printese de Orleans. - Printesa de Talleyrand. - Ea consimte s se
despart de printul de Talleyrand. - Contesa de Perigord. - Ducesa de Courlande. - Printesa Tyszkiewicz.
- Cstoria lui Jules de Polignac.
V-am mai spus c nu cunosteam n amnunt treburile tatlui meu. N-am stiut dect ceea ce stia toat
lumea si ceea ce putea fi povestit, n fiecare sptmn, tata primea doi curieri de la Paris ntotdeauna
aducndu-i si o lung scrisoare personal din partea ducelui de Richelieu. Tata i rspundea la rndu-i

direct, asa c birourile si legatia nu erau la curent cu fondul negocierilor al cror scop era totusi clar
pentru toata lumea. Cci se strduia s obtin o oarecare usurare n ceea ce privea opresiunea bietei
noastre tri. Inima ministrului si a ambasadorului bteau la unison, cci si consacraser ntreaga lor
viat acestui lucru.
Lordul Castlereagh era un om de afaceri, plin de spini de capacitate, de talent dar fr alte haruri.
Cunostea perfec oamenii si lucrurile din tara sa, cci se ocupase de afaceri de la douzeci de ani. Dar
habar n-avea de interesele s1
446
aporturile dintre puterile europene. Cnd, n 1813, o misiune "credintat lui Pozzo1 l aduse la cartierul
general al suveranilor aliati, el stia doar c blocusul ameninta Anglia, c trebuia s combat ideea de a se
pune n practic un asemenea olan sau cel putin de a-1 ntrzia ct mai mult cu putint si c Austria
trebuia s fie aliata fireasc a Angliei. Nici nu-i trebuia mai mult abilului print de Matternich ca s pun
mna pe el. Lordul Castlereagh2 a fost una dintre primele mediocritti atotputernice asupra cruia
Metternich si-a exercitat pe deplin dominatia.
ntotdeauna si n toate epocile afacerile interne s-au fcut numai de ctre englezi si numai la Londra;
cnd era ns vorba de afacerile externe, Downing Street se afla sub supravegherea Cancelariei din
Viena, dar cred c aceast situatie n-a durat dect atta ct a trit lordul Castlereagh. Cnd 1-am
cunoscut eu, nc nu ddea semne de fatala maladie ereditar care 1-a mpins la sinucidere. Era,
dimpotriv, deosebit de calm si de plcut, discutnd cu competent, despre interesele englezilor, dar fr
patim si ntotdeauna n mod perfect gentlemanlike. Vorbea destul de prost frantuzeste. Una din frazele
lui obisnuite era: Drag domnule ambasador, s ncheiem discutia n mod amiabil"; dar, dac cuvntul
era departe de a fi corect, sentimentul care i-1 inspirase era sincer. Castlereagh avea o deosebit
consideratie fat de caracterul loial al ducelui de Richelieu si ncrederea, pe care i-o inspira i-a facilitat
multe din negocierile din acea epoc de trist memorie. Cnd o cunoscusem prima oar pe lady
Castlereagh, roi se pruse destul de frumoas; acum devenise o femeie solid si foarte gras; si pierduse
toat distinctia, dar mai
' Dup dezastruoasa btlie de la Lcipzig, generalul Pozzo a fost trimis la Londra (n noiembrie 1813) de
suveranii aliati ai Austriei, Prusiei si Rusiei pentru a examina, de comun acord cu Anglia, ce atitudine s
adopta fat de Napoleon. Pozzo are urmrea distrugerea lui Bonapartc - a determinat guvernul englez s
trimit pe pu?'-111011' P m'n>strul afaccrilo externe, lordul Castlcrcagh, singurul n msur s de ^
PUnctu' pe ' Pozzo conta s-si fac din el un aliat n ura pe care o nutrea fat 1^1 . aPlcon. Dar planul
su a esuat din pricina influentei pe care a cxcrcitat-o
rnich asupra lui Castlcrcagh.
Hoba ~ Lordul Castlcrcagh se nsurase n vara anului 1794, cu lady Emilic-Annc doij ' ca cca mai
mic si comostenitoarc mpreun cu John Hobart, cel de al a cntc de Buckinghamshire.
447
pstrase cteva urme din frumusetea de odinioar. Nu era pre desteapt, n schimb era foarte
binevoitoare si de o rnar politete, dar lipsit de uzantele societtii nalte. La Congresul de la Viena, i
venise ideea s-si mpodobeasc coafura cu toate decoratiunile si ordinele de aur si de diamante ale
sotului ei punndu-si pe frunte, n chip de panglic, Ordinul jartierei' Ridicolul acestei exhibitii o fcuse
s renunte la asemenea podoabe, dar dughenele - care se nmultiser ca ciupercile -i furnizau suficiente
zorzoane care mai de care mai tiptoare menite s-i satisfac prostul gust, care era totusi dominat de
unele preferinte campestre: flori, psri, cini si animale de toate felurile. Nu se simtea nicieri mai
fericit dect la Cray" unde lordul Castlereagh avea o adevrat cas de preot de tar. Coborai din
trsur n fata unei mici bariere apoi, printre dou straturi de flori obisnuite, ajungeai n fata unei case cu
trei odi: una slujea de salon si de cabinet, alta de sufragerie, iar cea mai mic, de cabinet de toalet. La
primul etaj, se aflau trei dormitoare: unul apartinea celor doi Castlereagh, celelalte dou erau oferite
oaspetilor, printre care s-au numrat si ctiva ambasadori. Tata a rmas de multe ori la Cray farm", si
chiar pentru mai multe zile. Lady Castlereagh avusese bunul simt ca, la tar, s renunte la cameriste. O
vedeai adesea, ntr-o rochie de muselin, cu o plrie mare de pai, pe cap, cu un sort dinainte si cu o

foarfec n mn, tind flori, n spatele acestei case, care avea o intrare att de modest, dar care era
asezat ntr-un tinut minunat unde se bucura de o vedere nemaipomenit de frumoas, se afla un loc
ngrdit, foarte mare, plin de plante dintre cele mai rare, o curte pentru animale si una pentru cotete care,
mpreun cu serele, i ocupa stpnei casei aproape tot timpul liber. Doamna nu se ndeprta niciodat de
brbatul ei. Cnd lordul lucra, ea sttea pe fotoliu, la doi pasi de el. l urma pretutindeni, fie n oras, fie
la tar. l nsotise n toate cltoriile. Dar niciodat nu-1 deranja si nu-1 contrazicea, indiferent ce-ar fi
fcut, sau ar fi spus. si petrecea noptile alturi de el, ndurnd frigul) foamea, oboseala, paturile
incomode, fr s se plng, si f&ra s dea impresia c sufer din aceste pricini, n sfrsit, proceda
448
ga fel, nct s-si incomodeze ct mai putin cu putint
1 *rbatul, cu persoana ei, ca s nu par c vrea s se impun.
7- ,s nu par", pentru c unii din prietenii lor aveau
. Dr6sia c de fapt n casa familiei Castlereagh gina era cea
're cnta si nu cocosul. i totusi, brbatul ei nu ridicase,
'ciodat, nici cea mai mic obiectiune mpotriva acestei
nlpanii. S fi descoperit oare aceast sotie devotat vreunul
din semnele cumplitei boli pe care acea moarte nfricostoare
dezvluise lumii? Voia s fie tot timpul lng el pentru a-1
praveghea si a atenua efectele bolii lui. Mai trziu, m-am
gndit de multe ori la acest lucru. Ar fi fost, ntr-adevr, o
explicati6 onorabil a acestei prezente perseverente care prea
uneori cam ridicol si de care ne si bteam joc din cnd n
cnd. Orice-ar fi fost, niciodat lady Castlereagh nu-si prsea
sotul nici mcar pentru un ceas si cu toate astea nimeni n-o
putea acuza c ar fi ncercat s exercite vreo influent politic
asupra lui.
Am fost, de altfel, martora unei ntmplri n care aceast doamn a dat dovad de mult caracter. Printre
alti cini, avea si un buldog, care s-a npustit ntr-o zi asupra unui mic epagneul, pe care 1-ar fi sfsiat
dac lordul Castlereagh n-ar fi intervenit. Dar, din nefericire, buldogul - furios - 1-a muscat ru pe
stpn, de picior si mai ales de mn. A trebuit s intervin mai multe persoane ca s-1 poate scoate pe
lord din gura cinelui care spumega de furie. Imediat si-a fcut aparitia si lady Castlereagh. Primul lucru
pe care 1-a fcut a fost s mngie cinele, ca s-1 calmeze. Lumea zicea c ar fi turbat. Dar lady
Castlereagh se prefcu a nu auzi nimic. Buldogul nu mai prsi odaia lordului, care suferea cumplit din
pricina muscturilor. Pn si cei mai indiferenti se lndignar vznd c lady Castlereagh continua s mai
mangie un animal att de primejdios. Dar ei nu-i pas si ntinu s tin cinele n odaia sotului ei,
strduindu-se s Propie animalul domesticit de stpnul pe care-1 speriase ^ aznic. Abia dup patru
luni, dup ce lordul Castlereagh se ca CC^ ^ ^e sPaim J de rni, ea se debarasa de cinele pe e Pn
atunci l cocolosise si-1 mngiase.
449
Lady Castlereagh nu era o persoan nemaipomenit, dar n schimb, avea foarte mult bun-simt. La
Londra, oferea ntotdeauna cte un supeu, smbt seara, dup spectacolul de la Oper, si alesese acea
zi pentru c nu-i plcea s astepte pentru c a doua zi era duminic si pentru c cortina cznd fix la
miezul noptii, lumea venea imediat la ea, lucru ce nu s-ar fi ntmplat ntr-o alt zi a sptmnii. Acele
supeuri ale lady-ei Castlereagh, la care nu venea tot att de mult lume ca la banchete, erau destul de
plcute. Corpul diplomatic era admis de la sine, la fel ca si membrii guvernului. Ceilalti erau invitati prin
viu gri.
Printre lucrurile care se schimbaser sau pe care poate c le uitasem eu n timpul absentei din Anglia,
erau si rochiile pe care le purtau doamnele, cnd se aflau la tar. Aveam s simt aceast lips de
memorie, pe propria mea piele, n tinerete, fusesem foarte bun prieten cu lady Liverpool. ntr-o zi, m

pofti la mas, la cteva mile de Londra, unde lordul Liverpool1 avea o cas destul de modest, desi mult
mai artoas dect acea Cray farm", a colegului su Castlereagh.
M rug s vin devreme ca s-mi arate grdina si ca s petrec o zi ntreag, la tar. M-am dus mpreun
cu tatl meu. Dar cum fusese retinut de niste treburi urgente, n-am ajuns dect la cinci si jumtate. Lady
Liverpool ne cert c ntrziasem, apoi ne art grdina, soarele, straturile cu legume, ograda, curtea de
psri, cocina porcilor, toate destul de prost ngrijite, n sfrsit, sosi de la Londra si lordul Liverpool. Lam lsat de vorb cu tata, iar noi ne-am ndreptat ctre cas. Eram mbrcat - mi aduc aminte ca acum
- ntr-o redingot de postav din Tours, alb si mpodobit cu un snurulet de jur-mprejur. Pe cap, purtam
o plrie de pai de orez, cu flori si m credeam grozav de eleganta si de frumoas. Intrnd n cas, lady
Liverpool mi spuse:
1 Robert Banks Jenkinson, mai nti baron Hawkcsburg, apoi conte
de uns
Liverpool (1770 - 1828). Director al Monctrici; dup pacea de la Amicns a ministru de externe. A fost
nsurat de dou ori: prima oar, n 1795, cu a Thcodosia Hcrvey, fata contelui Bristol, despre care
vorbeste n cartea de fata ^ de Boignc. n 1822, s-a recstorit cu miss Chestcr, fiica lui Charles
Chestcr nepoata lordului Bagot.
t. >.
450
- Vino n odaia mea s-ti scoti redingota si plria. Ti-ai adus camerista sau vrei s ti-o pun la dispozitie
pe a mea?
I-am rspuns, destul de ncurcat, c nu m gndisem c trebuia s-mi schimb rochia.
- Ei, nu face nimic, rspunse ea. Uite, ia o carte si uit-te pe ea, pn ce m schimb eu!
Abia am apucat s rmn singur c am si auzit sosind trsur, apoi am vzut-o imediat pe lady
Mulgrave, ntr-o rochie de satin, pieptnat frumos si mpodobit cu pene si bijuterii; apoi apru miss
Jenkinson, nepoata stpnei casei, mbrcat si ea ntr-o rochie de mtase, cu pantofi albi si cu o cunun
de flori, n pr; pe urm, se ivi nssi stpna casei, mbrcat nu mai stiu cu ce, dar mpodobit cu un
vl, ca Ifigenia, prins cu o diadem de aur, btut cu pietre scumpe. Simteam cum se cufund pmntul
cu mine, de rusine. La un moment dat, am crezut c era vorba de vreun mare dineu diplomatic si c vom
vedea sosind, rnd pe rnd, toate elegantele Londrei. Dar cnd colo, n-am fost la mas dect opt
persoane, dintre care cinci, de-ale casei. Nu mai erau asteptati alti musafiri. Dar eu uitasem c era
obiceiul s te mbraci pentru masa de sear, la fel cum te-ai fi mbrcat dac te-ai fi dus la o serat, la
Londra. M-am nvtat minte si nu m-am mai dus nici ntr-o zi, la tar, nainte de sapte si jumtate seara,
mbrcat n rochie de oras.
i fiindc tot sunt la capitolul toaletelor, as vrea s v
vorbesc despre cea cu care am fost la Curte. S-ar putea ca
peste douzeci de ani moda s revin si s mi se par la fel de
ciudat ca si prima oar, cnd am purtat-o. S ncep cu capul.
Coafura mi-era mpodobit cu nelipsitul panas pe care-1
btinusem cu mare greutate, de la un negustor de pene
scurnpe, unul Carberry, pe atunci la mod, care-mi fcu un
panas din sapte pene mari, minimum ce putea fi admis.
nasele modeste aveau ntre dousprezece si cincisprezece
Pene, iar cele bogate pn la douzeci si cinci. Deasupra
asului (aceasta era denumirea tehnic a podoabei cu pene)
p p ,arl ghirland de trandafiri albi, iar sub ea, un sirag de
e- Cteva agrafe, un pieptn cu diamante si ctiva zulufi
451
blonzi mi completau coafura. Acest amestec de pene, de flOrj de bijuterii si de zulufi blonzi, soca
grozav n acea epoc gustul nostru, al francezilor, care rmsesem la vechile costume grecesti. Dar asta
nc nu era nimic. Partea de sus a rochiei era cam ca la cele de toate zilele. Dup ce corsajul mi-a fost
bine ajustat pe trup, mi-au trecut peste cap un cos enorm, fcut din trei cercuri, care se prindea de talie

cu ace de sigurant. Cosul era fcut din pnz scrobit si pus pe niste balene care-i ddeau o form
foarte ampl, n fat si n spate, si foarte strmt, n prti. Al meu avea, peste o fust de satin, o a doua
fust de tul mpodobit cu un mare volan din dantel de argint. O a treia fust, putin mai scurt, din tul
cu lame de argint, mpodobit cu o ghirland de flori, era prins din loc n loc, ca o draperie asa nct
ghirlanda de flori tia piezis tot cosul. Buzunarele erau garnisite cu dantel de argint si mpodobite cu
cte un buchet mare de flori. Ghirlanda, buchetele, fustele umflate toate m fceau s cred c ies dintrun cos mare cu flori, n rest, eram mpodobit cu toate bijuteriile pe care le aveam. Poala tochiei de satin
alb, garnisit cu argint, era festonat si nu atingea partea de jos a fustei de dedesubt, cci asa era eticheta.
Numai regina avea rochie cu tren; printesele aveau voie s poarte rochiile pn la pmnt. Cnd am
vzut fustele imense si apretate ale acelor toalete, nu stiam dac s rd cu hohote de enormitatea lor,
sau s fiu necjit c m mpopotonasem ntr-un mod att de ridicol. Trebuie s mrturisesc c abia
cnd receptia s-a terminat m-am simtit la largul meu si c acea rochie mi s-a prut cumplit de ridicol.
Fiind mpreun cu mama, ne-am bucurat de privilegii diplomatice; pe scar, am urcat pe partea
rezervat somittilor. Cci ampla scar de la Palat fusese mprtit n dou, printr-o balustrad. Pe prima
parte urcam noi, fr nici o nghesuial; pe cea de a doua, vedeam o sumedenie de lorzi si de ladies,
nghiontindu-se, nbusindu-se si clcndu-se P picioare unii pe altii, cu o furie de care numai poporul
eng e n stare. M gndeam ct de mult ar fi displcut francezi o asemenea distinctie". Sus, n capul
scrii, deosebirea dini invitati era ceva mai discret: persoanele de vaz erau p . ntr-o sal aparte. Ele
erau primele admise, n salonul reg
452
Acesteia i se pregtise un fotoliu special, asezat pe un fel de eStrad; asa cum sttea pe un fotoliu nalt,
sprijinit ntre perne, aveai impresia c st n picioare. Cu figura ei ciudat, regina prea mic statuet
chinezeasc, desi si strunea Curtea, cu o mn de fier. Conformndu-se etichetei, printesele sedeau de o
parte si de alta a reginei, n absenta mintesei Charlotte, fata cea mare, locul ci era ocupat de ducesa de
York. Printul regent sttea n picioare, vizavi de regin, nconjurat de fratii si si de toti ai casei,
naintase ca s vorbeasc cu doamnele, dup ce acestea treceau prin fata reginei. Ambasadoarele aveau
sau si arogau dreptul (cci contesa de Lieven fusese acuzat de o astfel de uzurpare) de a o lua naintea
printeselor, dup ce o salutaser pe regin si de a participa si la restul receptiei. Am fost ncntat s
profit de acest drept, ca s vd pe ndelete defilnd toat acea strlucit si bogat procesiune. Cum n
acea epoc regina nu primea dect o dat sau de dou ori pe an, la aceste receptii venea o multime de
lume, iar prezentrile erau foarte numeroase. Cred c nicieri frumusetea englezoaicelor nu era mai
avantajat. Lumina puternic ce ptrundea prin cele dou ferestre imense, n fata crora se opreau, le
punea n valoare tenul curat, mbujorat de cldur si de emotie. Fetele de optsprezece ani adugau
strlucirii si prospetimii chipului timiditatea debutului n societate, care nu se confunda ctusi de putin
cu stngcia; mamele lor, n numr foarte mare, si pstrau si ele prospetimea tenului, pe care climatul
Angliei o ntretine mai mult dect oricare altul. Chiar cnd erau urte, fceau fat situatiei cu o
demnitate fr pereche. Cci erau si unele de o urtenie ntr-adevr catastrofal. Dar n mare, zu dac
am vzut o multime de oameni att de frumoas, femei si brbati, strns laolalt. Acele rochii
caraghioase, care nu le ngduia Cejor frumoase s-si arate gratiile, le avantajau n schimb pe e e urte.
Dup moartea btrnei regine Charlotte, moda a ,surijor acelora nfiortoare a czut imediat,
englezoaicele Ptnd moda de la Curtea Frantei, din timpul Restauratiei. u fusesem prezentat reginei,
dup ce m mritasem, ^at s* cu a^ frm de protocol. De altfel, n acea > eram mult prea ocupat de
propria mea persoan, asa
453
c n-aveam cnd remarca alte femei despre care nu-mi rna' aduc dect vag aminte. tiu atta c dimineata
pe care am petrecut-o n 1816, la Buckingham House, m-a amuzat copios.
Botezul micii printese de Orleans a prilejuit, ia Twickenham, o adevrat serbare, evident atta ct
ngduia un asemenea loc. Nas era mpratul Austriei, reprezentat de ambasadorul su, printul Paul
Esterhazy. Ducele de Orleans oferi o mas la care luar parte printul regent, ducele si ducesa de York,
ducii de Kent1 si de Glocester2. Regina btrn veni mpreun cu printesele, din Frogomore, ca s-i

fac ducelui o vizit. Am fost foarte bucuroas s-o revd pe printesa Charlotte; printul Leopold sosi
singur, scuzndu-si sotia care pretextase c era foarte rcit. Adevrul e c simtea* o sil imens fat de
bunica si de mtusile ei. De altfel i-a si[ mrturisit acest lucru, mai trziu, ducesei de Orleans pe crei o
iubea foarte mult si pe care venea s-o vad destul de des, la Twickenham, unde eu n-am avut ns
norocul s-o ntlnesc niciodat.
Cred c v dati seama c ziua botezului a fost o zi grea si obositoare. Toat acea aduntur de printi ntro modest csut burghez, parc ne sttea pe cap, tuturora. Toat lumea a oftat usurat cnd ultima
trsur a dus cu sine ultima altet regal si ultima excelent si cnd - dup spusele ducesei de Orleans am rmas n sfrsit, ntre noi.
n afar de afacerile de stat, tatl meu mai fusese rugat s limpezeasc si o problem particular. Printul
de Talleyrand l implorase s intervin pe lng sotia sa si s-o determine s fie rezonabil. Aceasta se
refugiase n Anglia n timpul celor O sut de zile", iar dup aceea, el i interzisese s se rentoarc, sub
diverse pretexte. Adevrul era c domnul
1 Ecluard-Augustus, duce de Kent (1767 - 1829), al patrulea fiu al lui Gcorg" al 111-lea si al reginei
Charlotte. A fost tatl reginei Victoria a Angliei.

2 Wilhelm-Frederic, duce de Glocester (1776 - 1834), fiul unuia dintre M1^ regelui Gcorgc al 111-lca;
s-a nsurat cu vcrisoara sa, printesa Mria, fiica rcgc'ul unchiul su - si a reginei Charlotte.
454
, Taiieyrand, ndrgostit ca un pustan de optsprezece ani de oata sa, contesa Edmond de Perigord1, ar fi
fost stingherit je prezenta sotiei sale. V dati seama c nu era s-i fac ceasta mrturisire tatlui meu si
c invoca tot felul de notive. Totusi aceast nsrcinare i era foarte neplcut nrintelui meu. Numai c
pn la urm, ea se dovedi a fi mult maj facil dect se astepta. Doamna de Talleyrand, n ciuda nrostiei
sale, avea mult bun-simt si o cunoastere a lumii care 0 fcuser s-si dea seama c disensiunile dintre ea
si brbatul ei n-ar face altceva dect s amuze copios publicul. Doamna Edmond, stnd n casa ei, ar fi
fost sub demnitatea sa s-o alunge, fapt care de altfel nici nu s-ar fi putut realiza fr unele scene violente.
Lu deci hotrrea s se stabileasc vara, la una din casele pe care domnul de Talleyrand le avea n
Belgia, undeva, la tar, si s-si petreac iernile la Bruxelles. Nu s-a rentors la Paris dect peste ctiva
ani, cnd desprtirea, practic, se produsese, fr ns ca cineva s bage de seam. S-a artat a fi foarte
ntelegtoare, foarte potolit si deloc lacom n tranzactiile care au urmat si n care si-a jucat, cu noblete,
rolul, pn la capt. La un moment dat, i-a spus mamei, aceste cuvinte demne de retinut:
- Sunt vinovat c am cedat n fata unui fals amor-propriu. tiam ce-i poate pielea doamnei de Edmond,
nc de la Viena. Dar, din mndrie, n-am vrut s m amestec. Aceast susceptibilitate m-a mpiedicat mai
apoi s m rentorc la Paris, dup ce rentoarcerea mpratului din insula Elba m obligase s prsesc
Franta. Cum mi cunosc foarte bine brbatul, stiu c m-ar fi primit acas si nc destul de frumos. a pun
rmsag, c ar fi fost chiar ncntat. tiu perfect de ine acest lucru, dar mi-a fost sil de femeia aceea.
Am cedat deci n fata acelui sentiment profund de sil si ru am fcut. Ani gresit cnd am socotit c
brbatul meu era mult prea slab Ca s fie n stare s m alunge. N-am tinut seama de curajul pe
</u ul'thee de Courlande, duces de Talleyrand-Perigord, printes de Sugan. Ecjjf4" ''' ^>'"
('^2 - 1862), fiica ducelui Picrrc de Courlande, mritat cu nd de Perigord, nepotul printului de
Talleyrand.
455
care-1 au, de obicei, poltronii, n absenta ta. Da, am fcut greseal! Acum nu-mi mai rmne dect s
trag ponoasele s nu-mi agravez situatia nrindu-1 mpotriva mea. M-am supus la tot ce mi-a cerut si
a vzut c sunt dispus s evit orice situatie care ar putea isca un scandal.
Doamna de Talleyrand si-a tinut, cu strsnicie cuvntul. Blndetea de nesperat a acestei doamne 1-a
fcut pe domnul de Talleyrand s treac prin chinurile iadului, cu att mai mult cu ct doamna de
Edmond se ndrgostise ptimas de un austriac, contele de Clam si, n timp ce sotia legitim j lsa
rivalei casa din strada Saint-Florentin, amanta fugea cu austriacul. Domnul de Talleyrand era nnebunit.
Pe de alt parte, era scit de dezndejdea ducesei de Courlande, mama contesei Edmond, care murea de
gelozie fiindc Talleyrand se ndrgostise de fiic-sa. In acelasi timp, printesa Tyszkiewivz, ndrgostit

si ea, n aceeasi msur de domnul de Talleyrand, se strduia din rsputeri s-1 consoleze, fcndu-i o
curte asidu, pn cnd uitarea sau poate vrsta i-o scoaser complet din minte pe mldioasa
doamn'Edmond, rmnnd alturi de cea care-1 consolase cnd fusese att de nefericit.
n vremea asta, Jules de Polignac petrecu o mare parte din vara acelui an, n Anglia. Fusese retinut n
acea tar pentru a-si perfecta contractul de cstorie cu o scotian pe care o cunoscuse la Paris. Cu toate
c purta frumosul nume de Campbell, era totusi un copil din flori, dar enorm de bogat si deosebit de
frumoas. Sora ei se mritase cu domnul Macdonald. Domnisoara Campbell fusese logodit cu un tnr
ofiter ucis n btlia de la Waterloo. n iarna urmtoare, fata venise la Paris ca s se distreze si s-si mai
uite durerea. Asa l ntlnise pe Polignac care-i plcuse si care-i ceruse mna. Ea acceptase, dar acest
lucru nu era de ajuns. Miss Campbell era protestant. O asemenea cstorie ar fi stnjenit viitorul lui
Polignac; trebuia deci s-o conving s devin catolica-Pentru a o determina s renunte la protestantism si
a-si nsus1 dogmele catolice, Polignac venise la Londra. Sttea la noi, la ambasad, unde si mnca
zilnic. Evenimentele nu-1
456
dificaser ctusi de putin opiniile, atta doar c vorbea mai
tin si mai msurat dect cu un an n urm. Cstoria civil
u loc n salonul tatei. Pe urm, ne-am dus la capela catolic,
ja biserica protestant, n Anglia era absolut necesar s te
storesti la biseric pentru c nu exist alte registre de stare
'vila dect cele tinute de parohi. Cred, de altfel, c miss
Campbell nu si-a schimbat religia, fcndu-1 pe bietul Jules s
lteasc scump sacrificiul pe care i 1-a impus. Cci zu dac
m vzut pe pmntul sta o fat mai posac, mai bizar si
mai nepoliticoas. A murit de piept, la trei ani dup ce s-a
mritat, lsnd n urm doi copii care se pare c mosteniser
sntatea subred a mamei lor, ca de altfel si averea. Pe Jules
nu-1 interesase deloc averea sotiei sale, fapt care-i fcuse pe
cei din familia Macdonald s-1 laude grozav. A fost, cred, cel
mai bun si mai grijuliu dintre soti, cu posaca lui nevast.
Omul nchis n sine e ntotdeauna politicos si se comport
admirabil.
Capitolul VI
Ordonanta care caseaz Camera. - Reflectiile vicontesei de Vaudreuil n legtur cu acest lucru. Negocierile cu ministrii englezi. -Opozitia ducelui de Wellington. - Rentoarcerea mea la Paris. - Brosura
lui Guizot. - Regretele unei femei din partidul ultraregalist. - Ghearele regalistilor. - Licentierea
corpurilor de gard din casa regal. - Colonelul Pothier si domnul Girardin. - Cvasi-regalistii. - Serat la
doamna Duras. -Coteria denumit Castelul". - Chateaubriand vrea s prseasc Parisul. -Vinde Val-duLoup vicontelui de Montmorency. - Vorbele spuse de printul <k Poix, lui Decazes.
Ordonanta din 5 septembrie care casa Camera de
negsit", din 1815, ne-a pricinuit mult mai mult bucurie
ecat surpriz. Exagerrile sale furibunde erau incompatibile
cu crmuirea moderat a lui Ludovic al XVIII-lea. Partidul
'grant, care-si mai pstrase ctiva reprezentanti n Anglia,
u adevrate accese de turbare. Nu m pot abtine s nu
estesc o discutie care a avut loc ntre tata si vicontesa de
457
Vaudreuil' (sora ducelui de Caraman), doamn de onoare ducesei de Angouleme. Vicontele se afla, n
acea epoc, ntr-o cltorie la Londra. Sosi, tremurnd de mnie si de turbare ia ambasad. Dup ce
primi confirmarea acelei vesti de necrezut - casarea Camerei - se adres tatlui meu:
- V plng ntr-adevr, domnule de Osmond, pentru c v aflati ntr-o situatie groaznic!

- De ce, doamn?
- Cum puteti anunta aici un asemenea eveniment? S casezi o Camer! Englezii nu vor crede niciodat
c e cu putint un asemenea lucru!
Tata i afirm c nimic nu era mai obisnuit, n Anglia ca un astfel de eveniment, si c englezii nu se vor
mira ctusi de putin.
- Fiti, cel putin, de acord cu mine c, dac se casa Parlamentul, guvernul ar fi avut mcar bunul simt s
fac alegeri si s convoace un altul!
Iat deci cam care era educatia noastr de la Palat, n ceea ce priveste guvernele reprezentative. Doamna
de Vaudreuil trecea drept o femeie de spirit si exercita o oarecare influent asupra ducesei de
Angouleme. Ea era una dintre favoritele abatelui Latii2.
Nu-mi mai aduc aminte - chiar dac am stiut - cum au decurs negocierile cu cabinetele Sfintei Aliante.
tiu doar c erau pe punctul de a se ntelege c ocupatia teritoriului nostru putea fi scurtat dac plteam
mai repede daunele de rzboi, numai c realizarea acestui lucru era extrem de dificil. Ducele de
Wellington nu era de acord s vad scznd armata de ocupatie, desi recunostea c ntretinerea acestei
armate
1 Victoire-Pauline de Riquer de Caraman (1764- 1834), mritat n 1781 cu Jcan-Louis, vicontc de
Vaudreuil ce apartinea strvechii familii de Vaudreuil care furnizat ministri Canadei si Luisianei. n
timpul Revolutiei, ntreaga ftwi Vaudreuil a emigrat. Ruinat de evenimentele din San-Domingo, unde
s1 a averea, suport cu mult demnitate privatiunile impuse de exil. Contele de Vaudrcui, vr eu
precedentul, a fost confidentul contelui de Artois.
2 Jean-Baptiste-Marie-Anne-Antoine Latii (1761 - 1859); preot apoi sP in partibus de Amyclcc, apoi
episcop de Chartrcs si pair al Frantei; este arhiepiscop de Reims de ctre Carol al X-lca. n 1826 este
numit cardinal.
l
458
w tara si fcea foarte dificil rambursarea cheltuielilor , rzboi, cerute de marile puteri, nainte de a
consimti la vacuarea complet a Frantei. Dup spusele ducelui de fcllington, armata de ocupatie abia
dac era suficient pentru marile puteri ce ocupau Franta s fie respectate, n zadar i explica ducelui c
armata impunea mai ales prin forta ei moral si c o diminuare numeric, potolind spiritele si Dovedind
intentia de a elibera pmntul Frantei, ar asigura mult mai bine siguranta ostilor mpotriva ruvoitorilor
trii care nu vor putea n nici un caz ptrunde cu noi batalioane. Ducele nu voia s admit aceste
argumente de la care ministrul englez se arta mai putin recalcitrant. De altfel, veni special de la Londra
pentru a avea o discutie cu ducele. El art c, dac scdea contingentul englez, nsemna s dea prea
mult important trupelor celorlalte natiuni si c-i va fi greu, n aceste conditii, s-si pstreze suprematia
si s mpiedice abuzurile care, exasperndu-i pe locuitori, fceau primejdia iminent. Cabinetul rus era
dispus s ne acorde orice nlesniri doream, dar cel din Viena si mai ales cel din Berlin se artar foarte
recalcitrante. Trebuia deci s se nteleag ntre ele, dar cnd discutiile se purtau la o distant de sase sute
de leghe, sigur c si concluziile se lsau asteptate cam mult. Pn la urm, s-au nteles, n sfrsit,
hotrnd ca tara s fie eliberat pe msur ce-si va achita datoriile. Dar unde s gsesti attia bani? sta
era un punct tot att de dificil de rezolvat, ca si primul. Era cu neputint s-i iei direct de la contribuabili
fr s ruinezi tara si, de cincizeci de ani, Franta nu mai avea credit nicieri. De unde s iei bani ntr-un
asemenea moment de criz si de amrciune? Asta era problema cea mai acut care preocupa
ministeriatul lui Richelieu. Tata i se alturase ducelui fiind tot att de ngrijorat si de nelinistit ca si el.
_ ^Asta era deci situatia politic n Franta cnd m-am
tart s vin si s petrec sptmni la Paris. Fratele meu
ese retinut n capitala Frantei, de slujba pe care o avea la
p . e de Angouleme. Locuia n casa mea, asa c sosind la
p s> .a sfrsitul lui noiembrie 1816, am stat mpreun. M
tjuu,enise din vreme c opiniile ultraregalistilor ntre timp si
Ser violenta, mai ales dup ordonanta din 5 septembrie.

459
Am avut dovada dup cteva minute. Vicontesa de Osrnond mtusa mea, veni s m vad. tiam c
fcuse parte din partidul ce emigrase din Paris, dup cum sotul ei1 fcea parte din partidul emigrant al
gentilomilor din provincie. Am evitat cu grij s m lansez n vreo discutie; dar, creznd c rmn pe
teren neutru, m-am apucat s laud o lucrare a lui Guizot, ne care o citisem pe drum si care se afla pe
masa mea. Cartea -scris cu mult moderatie - se preocupa de niste probleme pur teoretice. Vicontesa se
aprinse imediat.
- Cum? Citesti pamfletul nesuferitului de Guizot? Nu pot crede, nepoat, c aprobi o asemenea oroare!
Fratele meu se mir auzind-o vorbind astfel. El nu citise crticica, dar l auzise pe ducele de Angouleme,
ludnd-o.
- Ducele de Angouleme? Te cred! strig mtus-mea. S-ar putea chiar s nu-1 fi gsit nici destul de
iacobin, nici destul de insulttor fat de regalisti!
i nfierbntndu-se, sfrsi prin a declara lucrarea lui Guizot, atroce", iar pe autorul ei, bun de
spnzurat. Ct despre cei ce citeau de bunvoie un asemenea spanac, ei bine, erau si ei la fel de odiosi.
Mi-am dat seama c Rainulphe m informase bine. Nebunia ultraregalistilor sporise mult n absenta
mea. M-am strduit deci, ct am putut, s evit discutiile - de altfel inutile - cu niste oameni care,
simtindu-se insultati, recurgeau ntotdeauna, la cel de al treilea argument, dar a fost imposibil. Singurul
mijloc la care puteam recurge, pentru a evita scandalurile, era s m retrag si nc repede de tot. Dar, cu
toat retragerea mea strategic, nu puteam evita ntotdeauna atacurile. Atunci cel mai bine era s
ripostezi. Nu pretind ca nu mi-am schimbat si eu de cteva ori opiniile, dar am avut ntotdeauna curajul
rspunderii, argumentnd logic de ce anume fcusem acest lucru. La cteva zile dup ce am sosit la
Paris, discutnd cu o femeie desteapt si foarte de treab, care tinea
1 E vorba de Marie-Joseph-Eustache, viconte de Osmond (1756 - '<" j colonel n regimentul din
Cambrcsis si din Ncustrie. A emigrat n 1791; n "n1" ( emigratiei a fost numit comisar extraordinar la
Tours. n 1814, ajunge 'ocotcnCcU general, n 1821, devine comandor al Ordinului Saint-Louis. A fost
nsura domnisoara Gilbcrt de Voisins.
460
orice pret s m sperie, vorbindu-mi despre tendinta dert si conciliant a ministrului Richelieu, mi-a
spus:
_ Vezi si tu, draga mea, ce sacrificii ni se impun si ct exaspereaz acest lucru! Cele O sut de zile" neau costat bjne de o mie opt sute de milioane. Ei bine, ce-am dat noi ' ntru asta? Capetele a doi oameni...
M-am dat un pas ndrt.
_ Draga mea, d-ti seama ce spui! Cred c dac-ai judeca pic, ti-ar fi tie nsti groaz de cele afirmate!
Simtindu-se putin stnjenit, voi s-mi explice c nu se referise nici la rzbunare, nici la vreo idee
sngeroas, ci c nu urmrea dect s inspire team celor factiosi si s-i linisteasc pe oamenii de treab
n numele crora se fceau ntotdeauna rzmerite.
n fond, crima ministrului Richelieu se reducea la faptul c-i lsase n slujbele lor pe toti naltii
functionari ai Imperiului, slujbe pe care fostul partid emigrant voia s le acapareze. Camera de negsit"
si ministrul ei, Vaublanc, lucraser din greu la aceast epurare" (asa numeau ei darea afar a fostilor
slujbasi), cu un zel creia moderatia lui Richelieu i pusese capt. Laine, succesorul lui Vaublanc, se
nversunase cumplit mpotriva ducelui scotndu-i vorbe cum c ar fi fost copilul din flori al unui negru
si c el fusese cel care introdusese ghilotina, la Bordeaux. Asa nct prin saloane, nu i se mai spunea, cu
indiferent, dect Bastardul, Mulatrul sau Clul. Mai trziu, a devenit idolul partidului care-1 cadorisise
cu attea porecle, evident toate inventate si fr nici o baz real. Trebuie s recunoastem totusi c
regalistii nu erau att de exagerati chiar fr nici un motiv si C aveau ei un dinte mpotriva crmuirii.
Numai c, din Pacate, acest dinte se datora stngciei propriilor lor sefi. De P1 da, n 1814, se apucaser
s alctuiasc asa-numitele companii rosii", ale casei regale. V dati seama ct de absurd
PVQ O w
1
'
a adauge ostilor cele mai active si mai bine instruite din

nic'' Un COrP ^e e^ ^tuit din tineri de elit care nu fcuser cast i ^ mm^c> m afar de faptul c
protestaser din fundul e elor lor, mpotriva Imperiului. Pe de alt parte, nu e mai
461
putin adevrat c nobilii de tar erau pe drojdie n acea epoc de srcie general, c nu mai aveau cu ce
s-si echipeze bietii, s le cumpere cai si arme si s-i trimit, pe cheltuiala lor, s-1 pzeasc pe rege, la
Paris. Majoritatea acelor tineri izbutiser totusi s ajung la Gnd n timpul celor O sut de zile". Mai
trziu, fur licentiati, fr ca mcar s li Se multumeasc, desi toti acei bieti veniser dup rege, pe
cheltuiala lor. Nu zic c regimul trebuia neaprat s fi pstrat acele companii rosii", dar nici s le
desfiinteze cu atta nepsare. Alt exemplu: cpitanii grzilor ncepur a pretinde c companiile lor nu
erau destul de artoase si c nu aveau un aer suficient de militros.
Asa c, ntr-o bun dimineat, si adunar oamenii, i puser s fac un pas nainte pe toti cei care nu
atingeau o anumit nltime si-i nstiintar c fuseser scosi din cadrele armatei, ntmplarea a fcut ca
aceast reform s loveasc mai ales n cei care fuseser la Gnd. Li se ddur, e adevrat, cte un
brevet pentru alte companii, dar birourile unde se prezentar i primir foarte prost, cci ofiterilor de
acolo prea putin le psa de campania din Gnd pe care o numeau n derdere cltorie sentimental".
O mprejurare cu totul deosebit ddu loc la mult brfeal. Colonelul Pothier, vrnd s se nsoare, ceru
-conform uzantelor - aprobarea ministrului de rzboi. Dup cteva zile, i se rspunse c nu putea s se
nsoare pentru c era... mort! Din cale-afar de mirat de aceast revelatie, tocmai ddea s ias ca s se
duc s cear informatii, cnd ddu nas n nas cu contele Alexandre de Girardin1 care intra si care-i
prezent, n mod cel mai politicos cu putint, ^o scrisoare de gratiere. Indignat, colonelul se nfurie
cumplit. In timpul celor O sut de zile", colonelul l urmase pe rege la Gnd. Domnul de Girardin, care
comanda n departamentul de Nord, n numele mpratului, prezidase un consiliu de rzboi care-i
condamnase la moarte pe colonelul Pothier si pe a^'
1 Alexandre-Robert-Louis. conte de Girardin (1776 - 1855). A luat campaniile din Spania si din Rusia.
General de divizie n 1814; cel mai bun cre de copoi al lui Ludovic al XVHI-lca. A fost tatl celebrului
publicist cu acelasi nu
462
J0jsprezece ofiteri, pentru c dezertaser, fugind n strintate. ntre timp, Girardin uitase de acest
incident cci - n rapiditatea cu care se desfsurase evenimentele - erau uitate si lucruri cu mult mai
importante. Girardin si datora existenta, favorizat AS soart, talentului su incontestabil de a organiza
partidele AQ vntoare, asa c - netulburat de nici o circumstant nolitic - se trezi, dup cele O sut de
zile", alturi de printii Restauratiei. Auzind de ntmplarea colonelului Pothier si aminti de ce fcuse si,
pentru a nbusi aceast afacere, ddu fuga la ree' " smulse gratiere si i-o aduse ct ai bate din palme.
Numai c Pothier nu era omul care s ia lucrurile att de usor. El declar c nu avea nevoie de nici un fel
de gratiere pentru c nu dezertase niciodat din armat. Era vorba de un act infamant a crui pat nu voia
s se extind asupra copiilor si. Domnul de Girardin o ncurc ru de tot; cci nu putu mpiedica _
orict se strdui - ca ura si protestele partidului regalist s se dezlntuie asupra-i. Dar talentul lui
nnscut de a organiza partidele de vntoare ale regelui 1-a salvat si de data asta n ciuda patimilor
dezlntuite ale dusmanilor si. Mai trziu, a nceput s se laude c nu-1 slujise pe mprat n timpul celor
O sut de zile", dect pentru a-1 trda, purtnd o corespondent asidu - n acest scop - cu ducele de
Berry - gen de scuz care mi s-a prut si mai odioas dect vina de care era acuzat. Partidul regalist avea
deci si el niste motive destul de serioase s se plng si le exploata cu virulenta care-i era caracteristic.
Accept deci, cu plcere, numele de ultraregalist. Dar cum domnul Decazes devenise oaia lui neagr si
cum nu tolera nici una dintre persoanele care erau n relatii amicale cu e'> pe noi ne porecliser gvasiregalisti. Nu peste mult timp, am ayut prilejul s-mi dau seama pn unde mergea adversitatea Pe care o
nutreau ultraregalistii mpotriva favoritului regelui. am fcut reintrarea n societatea parizian, n cadrul
unei an serate dat de doamna de Duras. M plimbam prin salon, rat cu vicontesa de Noailles, cnd iat
c am zrit-o pe
^

si 1TUa "flceteau. M-am ndreptat ctre ea, am luat-o de mn s-a H* lncePut s^ discutm, n vremea
asta, doamna de Noailles, esPrins de lng mine si s-a ndeprtat. S-a oprit la ctiva
463
pasi mai ncolo, lng ducesa de Maille. Dup ce-am terminat discutia cu doamna Princeteau, m-am
apropiat de cele dou doamne, cu care eram foarte bun prieten.
- Te admiram cum stteai de vorb cu doamna Princeteau, spuse una dintre ele.
- Ei, e curajul unei proaspt sosite! spuse cea de a doua Dac s-ar fi aflat aici de opt zile, n-ar mai fi
cutezat s stea de vorb cu ea!
- Cum adic? Credeti c as fi avut neobrzarea s-o vd si s nu schimb o vorb cu ea? Mai ales cnd
mine sunt invitat la mas la fratele ei?
- Lucrurile n-au nici o legtur, poti s te duci foarte bine la ministru, dar cnd i ntlnesti n societate
nu vorbesti nici cu domnul Decazes, nici cu sora lui.
- Nu voi da niciodat dovad de o asemenea grosolnie!
- Vom vedea!
- Cred c n-o s aveti ce vedea!
- Mde... Doar dac ai de gnd s-ti asumi curajul unei leoaice!
Cele dou prietene ale mele avuseser dreptate; ca s nu dau dovad de o josnic lasitate, a trebuit s
nfrunt ntreaga societate din care fceam parte. Am avut ntotdeauna, n mine, un fel de independent,
care se rzvrtea ori de cte ori era vorba s mi se impun anumite lucruri, de ctre cei din societatea din
care fceam parte. i fiindc tot veni vorba de societate, am observat c n timpul absentei mele, devenise
mult mai superficial. Nu se preocupa nici de politic, nici de vreun lucru serios, motiv pentru care
fusese numit sau poate c-si luase ea singur numele de Castelul". Cteva doamne, retinute la Paris n
timpul verii, luaser obiceiul de a-si petrece serile mpreun, asa cum ar fi fcut dac s-ar fi aflat n
vreun castel, la tar, atrgndu-i si pe brbati n societatea lor. Lucrul era ct se poate de firesc. Dar,
venind iarna si lumea ncepnd s soseasc la Paris, ele nu vrur pentru nimic n lume s-s' schimbe
obiceiurile. Soseau mpreun oriunde erau invitata se strngeau ciorchine, n salon, nconjurate de ctiva
dintr6 brbatii ce fuseser admisi n societatea lor si nu schimbau
464
b cu muritorii de rnd. Mi se fcur avansuri serioase eritru a intra n acest consiliu secret", alctuit
din cele mai H ine prietene ale mele. Nu numai c am refuzat, dar m-am artat , a dreptul ostil fat de
asemenea comportare. Argumentul u principal pentru a o combate (si puteam face acest lucru f^r s
jignesc pe nimeni), era c aceast coalitie lipsea societatea , persoanele cele mai frumoase si mai
distinse, menite s-o -mpodobeasc si s-o fac s fie ct mai plcut, ncetul cu ncetul, brbatii cu
oarecare distinctie prsir Castelul", care era urt de toti cei care nu putuser face parte din el. Cteva
doamne se mai ncptnar o vreme s rmn, dar peste putin, Castelul" se nrui. De altfel, toate
persoanele care fcuser parte din acea coterie se saturaser pn peste cap, unele de altele. Doamna de
Duras adoptase fat de Castel" aceeasi atitudine ca si mine. Nu acceptase s fac parte din acea
societate, desi era foarte bun prieten cu toate persoanele care o alctuiau. Ducele de Duras, renuntnd
la slujb, ea prsise palatul Tuileries. M duceam destul de des la ea, dar nu zilnic. Locuia n strada
Varrene si distanta destul de mare m mpiedica s m duc ori de cte ori as fi vrut. Pe de alt parte,
nemultumirile domnului de Chateaubriand ncepuser a se agrava pn a deveni aproape ostile,
ncurcturile lui bnesti cresteau zilnic, iar firea lui antipatic era din ce n ce mai greu de suportat. La
un moment dat, i veni ideea de a se duce n Anglia si de a scoate acolo un ziar de opozitie, presa
prndu-i-se a nu fi suficient de liber la Paris pentru a ataca guvernul regelui. Tata se temea cumplit de
acest musafir incomod. Din fericire, sila manifestat fat de o asemenea idee de ctre doamna de
Chateaubriand, pe de 0 parte, si rugmintile Madamei, pe de alt parte, l fcuser s renunte la acest
proiect. Dorinta de a face vlv n jurul lui, ct j1 nevoia de bani, l determinar s-si vnd casa din Valdu-up. Nemultumirea lui nu mai cunoscu margini cnd vzu c ^lrneni nu se preocup de un att de
mare eveniment", desi fu strduise s-si fac o ct mai zgomotoas reclam. Casa

de n6 ^US^ 'a 'ote"e' cu te mie de franci biletul. Doamna to vuras> frnbtndu-se cu ap rece, ca si
el, era convins c se va nghesui s subscrie si c familia de
465
.
e
Bourbon si va spla, n sfrsit, rusinea ingratitudinii protectorul ei, coplesindu-1 cu bani si cu atentii si
c va piQ cu favoruri peste capul domnului de Chateaubriand. Dar n i a de asta, loteria anuntat cu atta
tam-tam esua lamentah'i0 cci nimeni nu vru s cumpere nici un bilet. Ba mi se pare au fost totusi
vndute trei bilete. Pn la urm, Mathieu ^ Montmorency1 cumpr el Val-du-Loup. Curtea, guvernul
publicul, strintatea, nimeni nu se preocup de acest lucru ' domnul de Chateaubriand se vzu despuiat
de csuta lui fars fi produs efectul pe care scontase. Acest lucru l scoase, pUr si simplu, din srite. Mai
trziu, trebui s insistm mult pentru a-1 hotr s se asocieze cu ceilalti fondatori ai Conservatorului
desi nu avea nimic comun cu ei: nici prejudectile, nici sentimentele, nici regretele, nici sperantele, nici
prostia, nici mcar onestitatea lor. N-a existat nici un moment n viata lui n care s fi renuntat la
opiniile, la gusturile si la tendintele sale personale. Majoritatea temelor, pe care le sustineau fondatorii
Conservatorului, lui i repugna. Dac i-ar fi stat n putere, dac ar fi fost chemat s-i combat, mai
curnd i-ar fi combtut dect s-i ajute, n epoca aceea, era vesnic posac si dorea, cu nversunare, s
ajung ministru, n concluzie, nu era nici agreat, nici la mod printre cei care se pretindeau regalisti.
mi amintesc de asemenea, c la un mare bal dat de ducele de Castries, printul de Poix, care totusi l
onora pe Decazes cu bunvointa sa, l btu pe umeri, spunndu-i cu glas tare:
- Bun seara, drag trdtorule!
Domnul Decazes rmase att de uluit, nct printul de Poix, ca s-o dreag, adug cu naivitatea lui
obisnuit:
1 Mathieu-Felic'ite, viconte, apoi duce de Montmorency-Laval (1767 - l*6 cpitanul grzilor contelui
de Artois; dup o vreme s-a retras n Elvetia, lng doaw de Stae'l. Dup Restauratie, a devenit
aghiotantul lui Monsicur, apoi pair al Frnte , ministru de externe, membru al Academici si guvernatorul
orasului Bordeaux.
^
- Jurnal ultra-regalist, care a ncetat s mai apar dup ce a fost rcntun. cenzura, n 1820. Principalii si
colaboratori au fost: Lamcnnais, cardinalul u Luzcrnc, domnii de Bonald, de Castelbajac, de Gcnaude,
Berryer si Lamartinc c pe atunci, si fceau debutul n publicistic.
466
_ Ce te miri, domnule, toat lumea ti spune astfel!
n fond, printul de Poix spune adevrul, dar si
Hoarea trebuie s aib uneori o margine. Domnul Decazes
c3 ^mas foarte deconcertat si probabil si foarte iritat. Dac e
a vLrat, asa cum bnuiesc eu, c ar fi trecut de partea
3 ctiurui' m ^^ s* 1818, e sigur c a fcut-o numai din
r 'cina partidului regalist, singurul care 1-a mpins s comit
P ast fapt. De altfel, e cu neputint ca niste ofense aduse
f. 2 atta vreme s nu exaspereze pe cineva. Asa c, fr voia
i omul de Stat nu poate rezista la nesfrsit nevoii de a apra,
' poate chiar de a-1 rzbuna pe particular. Dac ar fi vrut,
domnul Decazes s-ar fi putut rzbuna crunt pe cei care-1
jigneau cci, n acea epoc, regele nu-i refuza nimic. Noroc
ns c era un om bun si ierttor din fire.
Capitolul VII
Negocieri n vederea unui mprumut. - Ouvrard pleac n Anglia. -1-1 aduce tatei pe domnul Baring. Discutia cu lordul Castlereagh. - Sosirea domnilor Baring si Labouchere, la Paris. - Ndejdi desarte. Dineul de la maresala Moreau. - Brosura lui Salvandy - Influenta generalului Pozzo asupra ducelui de

Wellington. - Serat la ducesa de Escars. - Domnul Rubichon. - mprumutul fiind, n sfrsit, contractat,
opozitia se plnge de acest lucru.
Am mai spus c toate solicitudinile guvernului se reduceau la eliberarea teritoriului si c aceast
eliberare era legat de problema banilor. Ouvrard, cel mai ascutit la minte, desi nu si cel mai cinstit om
de finante, se ofer s se ocupe el de aceast problem, propunnd mai multe variante. Capitalistii
francezi, consultati, declarar, n unanimitate c Uuvrard nu prezenta nici un fel de ncredere, ntre altii,
rnnul Laffitte1 si btu joc, n gura mare, de ideea unui mPruniut si-i spuse textual lui Pozo - al crui
bancher era pcrr
Jocques Laffitte (1767 - 1844), a debutat ca slujbas la ntreprinderea Fran!8aux> aJungnd n
1800 asociat, apoi succesor, n 1814 e guvernator al Bncii 183] '-apoi Presedinte al Tribunalului
Comercial. Deputat, apoi ministru pn n ' and a fost nlocuit de Casimir Pericr.
467
c Franta nu va gsi nici mcar un scud s mprumute pe nic-o piat din Europa. Acest spirit al Bursei
din Paris dezarn-guvernul mai mult ca simptom dect ca rezultat. Cci puteri^ aliate si, mai ales,
Prusia nu acceptau garantia capitalistii0r francezi si voiau ca mprumutul s fie girat si de capitalisti'
strini. Singur Ouvrard persista n a sustine posibilitatea restabilirii creditului, ncredintndu-i-se deci
misiunea de a se ocupa de aceast treab, Ouvrard plec la Londra. Lu legtur cu tatl meu pe care-1
convinse cu argumente foarte clare. Dup cteva sptmni, Ouvrard l nstiinta C mprumutul era ca si
fcut, n niste conditii foarte avantajoase ale cror amnunte urma s i le trimit domnului Corvetto1
Bancherii Baring si Labouchere2 nu cerur nici un fel de garantie lui Echiquier, ci doar asigurarea c
efectund o asemenea operatiune financiar nu fceau nimic mpotriva intentiilor guvernului si nici ceva
care s duneze intereselor Angliei, motiv pentru care doreau s discute cu tatl meu. i discutar;
domnul Baring veni nsotit de Ouvrard si se declar gata s trateze afacerea de ndat ce lordul
Castlereagh 1-ar fi autorizat. Tata se duse la lord si amndoi hotrr ce trebuia fcut pentru a menaja
celelalte puteri aliate si, n special, susceptibilitatea ducelui de Wellington. A doua zi, tata i conduse pe
domnii Barring si Labouchere la lordul Castlereagh si-i ls acolo.
La putin vreme dup asta, cei doi bancheri venir s-i cear, tatei, pasapoartele. Nu numai c ministrul
Castlereagh autorizase si aprobase toat acea afacere, dar i mai si ludase c ddeau dovad cum c
erau doi buni englezi din moment ce se obligau s fac acea tranzactie ce aducea un serviciu
nemaipomenit ntregii Europe". Cei doi fur ncntati. Domnul Baring adug cum c lordul Castlereagh
i recomandase, surznd, s se duc si la ducele de Wellington, avnd u1
1 Louis-Emmanuel, conte de Corvetto (1756 - 1821), consilier de Stat, ministru finantelor si membru
n Consiliul privat.
2 Alexandre Baring (1773 - 1848), bancher englez renumit, Comunelor, ministru al comertului, pair,
apoi conte de Ashburton.
^ f'a
Labouchere era cumnatul lui Baring si seful sucursalei Hope din Amsterdam.
468
vedere c excelenta sa era foarte priceput n materie de finante, talent care se punea chiar mai mare pret
dect pe cel militar. Cei doi plecar chiar n aceeasi sear, nsotiti de Ouvrard, care le-o lu nainte,
depsindu-i. Desi afacerea era strict secret, eram la curent cu tot ce se petrecea si, dup cum v puteti
lesne nchipui, foarte fericit, cu att mai mult cu ct Pozzo m anuntase c ducele de Wellington se afla
ntr-o dispozitie excelent si c se prea c nu mai exista nici un alt obstacol de trecut, mi ascundeam
cum puteam mai bine aceast satisfactie, fiindc n fiece zi auzeam discutndu-se despre naivitatea
absurd a guvernului care era att de smintit nct s cread c putea face un mprumut. Fiecare cunostea
cte un bancher sau un agent de schimb care le demonstra vanitatea unui asemenea proiect. La Burs, se
pare chiar c se rdea cu hohote.
Peste dou ceasuri dup ce ajunse la Paris, Ouvrard veni s m vad. Discutase cu ministrii nostri;
discutase cu ducele de Wellington; discutase cu Pozzo si era radios. Pozzo nu-si ntrzie nici el vizita,
ncntat de discutia pe care o avusese cu ducele de Wellington. mi aduc aminte c am luat masa ntr-un

cerc restrns, la domnul Decazes. V las s v imaginati singuri ct eram de bucurosi. A doua zi
dimineat, am primit un bilet de la Pozzo n care m ruga s nu-i scriu tatei, la Londra, nainte de a m fi
vzut cu el. Ducele de Wellington trimisese s-1 cheme. Nu dup mult, veni s m vad, dar cu chipul
complet schimbat. Domnii Baring si Labouchere sosir, dar nu ajunseser la nici o ntelegere. Ouvrard,
fire entuziast, confundase dorintele sale cu faptul irnplinit. Ori se nselase, ori voise s ne nsele pentru
a da o lovitur la Burs, lucru de care era foarte capabil. Ce mai tura-yura, n loc ca cei doi bancheri s fi
consimtit la aranjamentele pe care Ouvrard le socotea ca si ncheiate, nu numai c nu Acceptar, dar nici
mcar nu voir s ia n discutie vreo Propunere. Nu veniser dect s aud ce anume li se cerea. Apia
dup ce avur o discutie cu domnul Corvetto si dup ce Ddur de nteles ducelui de Wellington de pe ce
pozitii Alegeau ei s trateze, vzur, n sfrsit, ct de deosebite rau aceste pozitii de cele nftisate de
Ouvrard si ct de
469
oneroase, nct era aproape cu neputint s le accepti. Bucuria noastr din ajun se destram ca un fum
preschimbndu-se ntr-o adnc mhnire. La mine, aceast mhnire a fost dubl: m-am necjit si pentru
Paris si pentru Londra. Era un mare esec pentru tata care se prea c fusese nselat. Cred c Ouvrard i
jucase pe toti, pe degete, reusind cu mult dibcie, s evite frazele clare n privinta acestei negocieri; dar
bnuiesc c s-a ncurcat el nsusi n plasa propriilor sale siretlicuri fiindc ndjduise c cei doi bancheri
englezi, dup demersul fcut pe lng guvernul trii lor si mai ales dup cltoria la Paris, urmau s fie
prea adnc vrti n aceast afacere pentru a mai putea da ndrt, asa c aveau s fie nevoiti s accepte
propunerile sale n legtur cu mprumutul. Cred de asemenea, c domnul Baring, cu care discutase n
amnunt, la Londra, si care era mai usor de dus de nas dect domnul Labouchere, se artase mai dispus
s accepte tranzactia ce i se oferise. E de asemenea de presupus, c n timpul cltoriei pe care cei doi
bancheri o ntreprinser mpreun, n aceeasi trsur, domnul Labouchere s fi fcut uz, cu folos, de
elocventa sa, convingndu-si asociatul s profite de nevoia n care se afla Franta pentru a-i impune
conditii ct mai grele. Ceea ce e sigur e c cele trei conferinte, pe care tata le avusese cu acei domni, i
crease impresia c orice tranzactie era imposibil. N-am s redau n amnunt modul n care au fost
rennodate negocierile. Ducele de Wellington se strdui si el ct putu s urneasc din loc aceast afacere.
Cnd i intra n cap o idee si era convins c era bun, nu se lsa pn n-o ducea la capt. Pozzo excela si
el n aceast art si a adus Frantei unul dintre cele mai mari servicii n acele vremuri de trist memorie n
care soarta noastr depindea de capriciile unui copil btrn si rzgiat, mi amintesc de o mprejurare n
care domnul de Barante1, vorbind de la tribun, n calitate de comisar al regelui, cu nu stiu ce prilej,
pomeni de armata de ocupatie, categorisind-o cu epitetul de cei o sut cincizeci de mii de jefuitori".
Expresia
1 Amable-Guillaiiine-Pmsper Brugiere, baron de Barante (1782 - '" prefect sub Imperiu, deputat si
director al contributiilor, sub Restauratie, ambasa si pair al Frantei sub Monarhia din iulie. Membru al
Academiei Franceze.
470
era just, dar ducele de Wellington se nfurie cumplit si nu putu fi potolit dect cu mare greutate.
La cteva zile dup asta, am luat masa la maresala Moreau, cu ctiva dintre ministrii nostri. Toti erau
dezolati, cci de dimineat, apruse o brosuric intitulat Franta si coalitia, prima lucrare a unui tnr pe
nume Salvandy1. Era scris cu un patriotism plin de entuziasm si de talent n care chema pe fat, tot
poporul francez, la lupt, mpotriva celor o sut cincizeci de mii de jefuitori". Or, noi tocmai atunci
eram n plin negociere pentru mprumut si pentru reducerea armatei de ocupatie. Pentru a reusi n
aceste tratative, trebuia s mentii buna dispozitie a ducelui de Wellington si toti ne temeam de efectul pe
care aceast brosur putea s-1 aib asupra lui. Ducele de Richelieu era consternat; Decazes era profund
nelinistit. Avea brosura n buzunar; i art lui Pozzo cteva fraze care i se pruser mai violente.
- Dac ducele n-a auzit nc de aceast brosuric, spuse Pozzo, trag ndejde s scpm cu fata curat!!
Dup ce se ls asteptat un ceas, dup cum i era obiceiul, ducele de Wellington sosi cu un surs
impasibil pe chipul su plcut si cuvintele: Ah, da! Ah, da!" erau semnul c era bine dispus. Pozzo mi
sopti:

- nc n-am aflat nimic!!


Apoi, adresndu-se ducelui de Richelieu, care se afla lng mine, sopti:
- Fii linistit si las totul n seama mea!
Pe urm, se ndeprtar de ministri, cu un soi de afectare, lu un aer posomort, abia dac scoase o vorb
n timpul mesei si avu grij ca toat lumea s observe ct era el de posac. Abia dup ce-si bu cafeaua, l
trase pe duce dup sine, Pe o canapea, si-i vorbi furios, de acea brosur ruvoitoare si de necesitatea de a
se reuni pentru a se plnge ct mai vehement, guvernului francez, fiindc el nu era obisnuit s suporte
asemenea insolente etc. etc. Ducele, uluit de aceast iesire, i
de
- Narcisse-Achille, conte de Salvandy (1795 - 1856), magistrat, apoi consilier
Ins.
!n timpul Restauratiei. Deputat, membru al Academici Franceze, ministru al
c!iunii Publice, ambasador al Madrid si la Torino n timpul Monarhici din iulie.
471
ceru amnunte despre brosur. El i relat cteva fraze pe care avu grij s le exagereze. Ducele se
strdui s potoleasc mnia ambasadorului, l rug s nu ntreprind nici un demers pn ce nu se va
sftui cu el, fgdui s citeasc brosura si-j ddu ntlnire a doua zi, dimineat. Pozzo veni s-si ia
plria care se afla lng mine, si-mi spuse:
- Anunt-1 pe Decazes c totul s-a aranjat! dup care plec fr s fi schimbat o vorb cu ministrii.
Ducele, n schimb, se apropie de ei si se strdui ct putu ca, prin atentia si politetea sa, s compenseze
proasta dispozitie a colegului su rus. A doua zi dimineat, Pozzo se duse la duce. Acesta citise brosura;
sigur c nu era prea plcut, dar n tot cazul era mult mai putin ofensatoare dect l anuntase generalul
Pozzo. Frazele pomenite n ajun nu erau chiar att de fulminante, epitetele insulttoare lipseau cu
desvrsire; si apoi, era opera unui copilandru oarecare, asa c n-avea nici o important; fapt e c lectura
acelei lucrri nu-1 mniase pe duce cum l mniase, chipurile, pe Pozzo. Acesta se mai calmase" putin
peste noapte. Se ls convins de elocinta ducelui, si consimti s nu fac nici un fel de tapaj, cu att mai
mult cu ct aflase c guvernul francez era indignat si dezolat de aceast publicatie intempestiv. Pn la
urm convenir s-o considere ca nul si neavenit. Cel mult, puteau face mentiunea c stiau de existenta
ei, dar c nu tineau ctusi de putin seama de ea. Ne-am amuzat grozav cu aceast poveste. Se ntelege c
Pozzo nu abuza de asemenea fapte, c recurgea foarte rar la astfel de lucruri pentru ca ducele s nu
observe niciodat puterea pe care Pozzo o avea asupra lui. Nu trebuie s credeti, din aceast ntmplare
c ducele ar fi fost o nulitate. Mai nti, c avea n sine instinctul rzboiului, n cel mai nalt grad, desi
nu era prea tare la partea teoretic, apoi pentru c judeca sntos n toate afacerile importante. Desi nu
ddeau dovad de prea mare moralitate n conduita sa, era deosebit de loial si de franc, spunea
ntotdeauna ce gndea si-si respecta punct cu punct angajamentele luate n ajun. Se ntmpla ns uneori
ca cine stie ce fantezie s-1 fac s-si schimbe, brusc, prerile pe care le avusese n ajun. Pozzo se
472
strduia, cu mult abilitate si cel mai adesea, cu deplin succes s.j potoleasc hachitele. Ducele l asculta
cu att mai mult plcere cu ct stia c-1 avea la mn de cnd cu povestea din tgl5 despre care v-am
mai vorbit.
Negocierile pentru mprumut fur reluate si pn la urm totul se sfrsi cu bine; nu mai trebuiau dect
semnate a doua zi. M-am dus, cu acest prilej, s-mi petrec seara la ducesa de Escars, la Tuileries (sotul ei
era primul matre d'hotel al regelui). Cnd am intrat, am vzut un plc de oameni, strnsi n mijlocul
salonului, cscnd gura la unul care vorbea de te nucea. Era un oarecare Rubichon, un soi de nebun
rutcios care dduse faliment, aproape fraudulos, de mai multe ori; asta nu-1 mpiedicase s devin un
fel de oracol al ultraregalistilor. Ca s fie auzit mai bine, se cocotase pe un scaun, dominnd multimea cu
persoana lui lung si slab. Prevestea o mare nenorocire guvernului regal, trntea argument dup
argument pentru a dovedi harababura din Finante, imposibilitatea de a plti impozitul si falimentul de
nenlturat, nainte de cincisprezece zile. Pentru a pune vrf scandalului acelei tirade tinut n nsusi
palatul regelui si la lumina lumnrilor pltite de suveran, domnul Rubichon i avea, printre oaspeti, ca
auditori, pe domnii Baring si Labouchere. Am remarcat, cu acest prilej, atitudinea diferit a celor doi
oameni. Baring ridic din umeri si, dup cteva minute, se ndeprt. Domnul Labouchere, dimpotriv,

ascult cu mare atentie, cltin din cap, chipul i se ntunec, si se simti sau se prefcu a fi nelinistit. tiu
c a doua zi, cnd fu vorba s se semneze actele privind mprumutul, domnul Labouchere vru s invoce
cele spuse n ajun de Rubichon, pentru a mai nspri conditiile; dar franc si loial, Baring se opuse,
combtnd el nsusi argumentele asociatului su. Nu e mai putin adevrat c cei mai intimi slujitori ai
regelui au ftcut tot ce-au putut pentru a spori ncurcturile acelor negocieri, n ajun, declaraser
mprumutul imposibil; a doua Zl> l gsi prea oneros; si, dup ce-au prevestit sporirea uninent a
armatei de ocupatie care - dup ei - aveau s pun ^na pe toate orasele noastre ntrite, se plnser
amarnic c Perfectarea mprumutului nu ducea dect la o reducere de
473
treizeci de mii de soldati, lat care era limbajul asa-zisilor prieteni ai regelui. Opozitia - la rndul ei tuna si fulgera strignd c strinii nu trebuiau alungati cu aur, ci cu plumbi. Sigur c aceste vorbe ddeau
dovad de un foarte frumos patriotism. Dar, vai! De jur-mprejurul granitelor noastre stteau pregtiti, de
lupt, un milion de soldati, gata s ne rspund: Vai de cei nvinsi!".
La Burs, aceeasi oameni care rseser de se prpdiser cnd domnul Corvetto i anuntase c dorea s
fac un mprumut, declarndu-i c era cu neputint, acum se plngeau c nimeni nu apelase la ei,
sustinnd c ei n-ar fi pus niste conditii att de draconice, asa nct pn la urm, acest succes nesperat
fu, ntr-o oarecare msur, atenuat de ura partidului cruia nu-i mai rmsese aproape nimic de fcut, n
guvernul regelui. Am fost mai mult surprins dect descumpnit. Vzusem discutndu-se, timp de mai
multe luni, aceast afacere; cnd ziceam c s-a fcut, dduse gres de cteva ori. Urmrisem si eu, cu
sufletul la gur, temerile si ndejdile tuturor inimilor bune, tuturor spiritelor patriotice. Trisem si eu
insomniile lor, nelinistea cu care asteptaser o scrisoare de la Berlin, un asentiment de la Viena...
Vedeam mprumutul acordat n conditii suportabile, de ctre capitalistii strini, vedeam c inspirm
destul ncredere puterilor aliate pentru ca ele s consimt la niste termene de plat ct mai largi cu
putint. Iar ca dovad imediat a bunei-credinte lor, iat-i retrgndu-si treizeci de mii de soldati de pe
teritoriul Frantei. Era de presupus c, ncepnd din clipa aceea, evacuarea complet a trupelor avea s se
succead ntr-un ritm rapid si timpul ne-a dovedit-o. Era unul dintre cele mai mari succese pe care o tar,
aflat ntr-o situatie att de dificil, putea s-1 obtin.
Ducele de Richelieu era unul dintre acei oameni care, dup ce fcuse un lucru fr pereche, putea foarte
bine s se dea modest, de o parte si s socoat c fusese suficient de bine pltit pentru serviciile pe care
le adusese. Vorbesc, despre el, n mod deosebit, pentru c ncrederea inspirat de loialitatea
sa contribuise mai mult dect orice altceva, la succes
ui
474
pegocierilor mprumutului; colegii si mprtiser cu el veghile si strdaniile; asa c meritau si ei o parte
din recunostinta Pe care natiunile uit cui o datoreaz dup ce nceteaz
s ma sufere.
^
n ce m priveste, eu, care nu prea am obiceiul s filozofez, am fost indignat de atta ingratitudine, iar
Pozzo a rosit de rusinea noastr.
Capitolul VIII
Ducesa de Berry. - Ducesa de Reggio. - Cstoria fratelui meu cu domnisoara Destillieres. - Scen la
Tuileries. - Regele e bolnav. -Manuscrisul din insula Sfnta Elena. - Lectur la doamnele de Duras si de
Escars. - Succesul acestei publicatii apocrife.
M-am dus s-mi prezint omagiile, dar n-am vzut-o pe doamna duces de Berry pe care nceputul unei
sarcini o obliga s stea n cas. Am vzut-o pentru prima oar la un bal la ducele de Wellington si mi s-a
prut c arat cu mult mai bine dect m asteptam. Desi scund, era foarte bine fcut; bratele, minile,
gtul, umerii i erau de o albeat strlucitoare si aveau o form foarte atrgtoare. Tenul i era frumos, iar
capul i era mpodobit cu o pdure de pr de un admirabil blond-cenusiu. Trupul i se spijinea pe cele mai
mici picioare pe care le-am putut vedea vreodat. Cnd rdea sau cnd vorbea si chipul i se nsufletea,
cusurul de la ochi aproape c nu i se mai observa. Dac n-as fi fost prevenit, cred c nici nu 1-as fi

remarcat. Starea sa o mpiedica s danseze. Dar se plimb de cteva ori, prin sala de bal, la bratul sotului
ei. N-avea nici gratie, nici demnitate. Mergea urt si cu picioarele ln afar. Era ns att de nostim, nct
i se ierta orice, iar extrerna ei tinerete fcea s-i fie scuzat stngcia. Luat n otul arta destul de bine.
Sotul ei prea foarte preocupat de Persoana ei, la fel ca si Monsieur (contele de Artois), ca si amna
duces de Angouleme. Ct despre domnul duce de ,^ouleme, se simtea att de stnjenit de ndat ce intra
ntr-un n> nct singura lui dorint era s ias ct mai repede din
475
el; nu sttea niciodat mai mult de un sfert de ceas multumindu-se doar s fac act de prezent cnd
acest lucru era absolut indispensabil.
Doamna duces de Berry sosise n Franta, complet ignorant din toate punctele de vedere. Abia dac stia
s citeasc. I se puse o serie de profesori de pe urma crora ar fi putut profita, cci avea o inteligent
nnscut si o nclinare deosebit ctre tot ce era frumos. Dar nimeni nu se ocupa serios de ea si dac
toti se strduiau s-o nvete s zdrngneasc la clavir sau s mzgleasc, n van, hrtia nimeni nu
se gndea s-i arate ce-i trebuie s stie si mai ales cum trebuie s se comporte o printes. Sotul ei se
amuza de ea ca de un copil si-i plcea s-o rsfete. Regele nu se ocupa deloc de mult prea tnra duces.
Monsieur se purta fat de ea cu superficialitatea sa obisnuit. Singura care ar fi vrut s-o instruiasc era
ducesa de Angouleme, dar ncepu a o face ntr-un fel prea acerb si dominator. Ducesa de Berry, mai
nti, se temu de ea, apoi nu mai putu s-o sufere. Ducesa de Angouleme s-a purtat mai blnd cu tnra
mritat ct vreme ducele de Berry i-a mai tinut de bine, de ru, piept; cci desi i mai ddea uneori
dreptate cumnatei sale, totusi nici el n-o putea suferi. Ducnd ns o viat foarte usuratic, nu-si mai
contrazise nici nevasta, nici cumnata, pn la urm, dndu-le dreptate la amndou. Aceast comportare
o fcu pe mica printes att de exigent, nct deveni, pur si simplu, posac. Atunci brbatul ei ncepu a-i
repeta c putea face tot ce dorea si ce-i plcea, fr s se jeneze de nimeni si de nimic si fr s-i pese de
ce-i spuneau cei din jur. Se pare c din toate lectiile care i s-au dat, asta a fost singura de care a profitat,
cu cea mai mare plcere, si de care nu s-a ndeprtat cu o iot. Era ciudat s vezi n mijlocul Curtii sale,
hlizindu-se cu unele din doamnele ei de onoare, fr s scoat o vorb cu nimeni altcineva. Nu exista
femeie mai btrn de care s nu rd desi - o repet - ducesa de Berry era o tnr cu mult bun-simt-O
mn dibace ar fi fcut om din ea. Dar nici una dinff6 persoanele, care o nconjurau, nu era capabil de
asa ceva, cu exceptia - poate - a ducesei de Reggio, doamna ei de
476
onoare. Dar, din pcate, ea nu-i plcea micii ducese fiindc fusese numit de rege si acceptat de nevoie
de ducele de Rerry. Maresala Oudinot, duces de Reggio, reprezenta, de fapt, regimul imperial, la noua
Curte, ntr-un mod att de demn nct nimeni nu cutezase s se plng de locul pe care-1 ocupa, (jesi
functiile de la Curte strneau invidia partidului regalist care le privea ca pe proprietatea sa exclusiv.
Sigur c ducesei i trebuise mult tact si spirit pentru a-si pstra slujba ntr-o societate cu totul nou si
foarte ostil. Dar reusise fr nici un ajutor, fiindc maresalul Oudinot, orict de brav soldat ar fi fost, nu
stia altceva dect s joace crti, s fumeze, s alerge dup fetiscane si s fac datorii. Trebuia deci ca
sotia lui s se bucure de consideratie si pentru el si reusi. Trebuie s mai adaug c maresalul avea copii
mari din prima cstorie si c ducesa stiuse s se fac adorat de acesti copii'. Ar fi fost deci cum nu se
poate mai bine dac ar fi izbutit s si-o apropie si pe ducesa de Berry; dar nu izbuti. Ducesa de Reggio i
inspira, tinerei cstorite, respect; recurse deci la el pentru a drege, att ct se putea, stngciile
printesei, desi vedea clar c o deranjeaz. N-avea ncredere n ea si - pe msur ce ncepu a deveni din ce
n ce mai nepstoare - se ndeprt tot mai mult de ea.
Nu voisem s stau la Paris dect cteva sptmni. Dar un eveniment petrecut n familia mea m oblig
s rmn mai mult dect prevzusem. Mi-am gsit fratele n mare tandrete cu domnisoara Destillieres. O
cunosteam de cnd era mic. Era ncnttoare, iar mama era nebun dup ea. Se pare c nc de pe
atunci spunea tuturor c nu voia s se mrite dect cu micul Osmond. Murindu-i printii, rmsese
mostenitoarea unei averi imense si stpn pe soarta sa. Fusese cerut n cstorie de cele mai bune
partide din Franta; fratele meu nici nu visa s concureze cu pretendentii ei; dar fata ncepu a-i
1 Nicolas-Charles Oudinot, duce de Reggio (1767 - 1847), locotcncnt-coloncl

* vluntarilor din Meusc, general de brigad, de divizie, maresal al Frantei, apoi


Uce de Reggio. Comandantul grzii nationale si pair al Frantei, n timpul
stauratici, marc Cancelar si cavaler al Legiunii de onoare n 1839. S-a nsurat n l septembrie 1789 cu
Charlottc Dcrlin; rmas vduv, s-a nsurat a doua oar, n
'2, cu Marie-Charlotte-Eugenic-Julicnnc de Coucy.
477
face asemenea avansuri, nct se ndrgosti nebuneste de ea si se vr si el - desi cu oarecare reticente n batalionul pretendentilor. Asa c nu peste mult, fratele meu l rug pe tata s-o cear formal, de la
unchiul ei, care-i era tutore, dar de care nu depindea n nici un fel. Acest unchi se obisnuise ns cu ideea
c fata nu se va mai mrita si c el va continua s dispun cum voia, de averea ei; cci situatia aceasta i
se prea mult prea dulce pentru a nu ncerca s-o prelungeasc la infinit Asa c, departe de a combate sila
nepoatei sale de a accepta vreuna dintre partidele ce-i fuseser propuse, el dimpotriv se strdui s i-o
sporeasc, insinund - prin intermediul ctorva persoane devotate - c sntatea i era prea subred si c
cel mai cuminte lucru era s nu se mrite. Cnd tata i ceru deci -prin intermediul unui prieten comun mna nepoatei sale domnul de Bongard l refuz politicos, dar categoric, dup care se duse s-i spun
acesteia despre cererea fcut si despre refuzul ei de a se mrita.
- Te nseli, unchiule, i-a rspuns fata, eu nu vreau s m mrit cu altii! Dar cu domnul de Osmond vreau
s m mrit!
Domnul de Bongard rmase nucit. Se duse la tata, i spuse despre ce era vorba, dar ncerc s amne ct
mai mult cu putint aceast cstorie. Fie c se mngia cu ideea c putea interveni ceva care s duc la
ruperea cstoriei, fie c avea nevoie de o perioad mai lung pentru a pune ordine n gestiunea acelei
averi imense prin care se pare c ncepuse a cam da iama. Tinerii, n schimb, foarte grbiti s se
cstoreasc, m rugar, cu cerul si cu pmntul, s mai rmn, fiindc dac plecam, domnul de
Bongard era n stare s-i mai amne cine stie ct. Pn la urm, n-avu ncotro si trebui s isprveasc,
dup ce-o lungise nu stiu cte luni, cci nunta fixat la nceputul lui februarie, si amnat lun de lun,
nu avu loc dect n decembrie.
Desi cstoria domnisoarei de Destillieres fu - dintre toate nouttile - cea care m interes cel mai mult,
m-ain interesat ndeaproape si de evenimentele politice. Astfel arn fost destul de necjit aflnd ntr-o
dimineat, c Ludovic al XVIII-lea era grav bolnav; ba ctva vreme toat lumea se
478
teniu chiar c va muri. n Camera deputatilor ncepu a se legea electiunii. Printii erau n opozitie direct
cu
guvernul, cci pe atunci Cabinetul era alctuit din oameni rezonabili. Ducele de Berry asmutea lumea
mpotriva acelei legi si> ntr-o sear, la el acas, unelti pe fat pentru a ngrosa rndurile opozitiei.
Regele, informat, trimise s-1 cheme, si-i puse verde, n fat, ce prere avea despre el. Ducele de Berry
se plnse tatlui su si cumnatei sale. Toti trei si manifestar nemultumirea, se nfierbntar si seara,
dup cin, Monsieur, lund cuvntul, i vorbi regelui, n termeni destul de duri, despre nemultumirile
sale. Regele i rspunse la fel. Madame si ducele de Berry se amestecar si ei n discutie; cearta ajunse la
o asemenea violent, nct Monsieur spuse c va prsi Curtea, mpreun cu copiii si. Regele i
rspunse, furios c, pentru printii rebeli, mai existau si fortrete. Monsieur replic, la fel de furios, c
Constitutia nu admitea nchisori de Stat (cci acea srman Constitutie era ntotdeauna invocat tocmai
de cei care nu puteau s-o sufere), dup care se prsir unii pe altii, n acesti termeni amicali".
Numai ducele de Angouleme tcuse mlc. Respectul datorat tatlui trezise n el respectul datorat regelui
n asa fel nct i-ar fi fost greu s spun care din ei avea dreptate. Mnia odat trecut, toti fur necjiti
de violenta vorbelor aruncate. Bietul rege, btrn si bolnav, plnse - seara - cnd le vorbi despre acest
lucru, ministrilor si; dar aceast scen i-a fcut mult ru, pentru c i-a ngreunat digestia. La asta, s-a
mai adugat si guta pe care o avea la stomac, n timpul noptii, se sufoc, iar dup aceea, cteva zile la
rnd, se simti foarte ru. Boala a constituit un prilej pentru familia lui ca s-i dovedeasc o afectiune n
care el se prefcu a crede pentru a~i gsi un pic linistea, dar pe care nu puse nici un pret.

ublicul stia si el perfect de bine c regele se opunea printilor; urna care circula pe atunci consta n a
numi bulele negre tolosite la scrutin, prunele lui Monsieur".
M strdui s nu vorbesc despre evenimentele despre
re nu cunosc amnunte particulare. Asa c nu voi spune
479
nimic despre reprezentatia piesei Germanicus, o tragedie de Arnault1, pe atunci proscris n Franta, care
exalt pn la paroxism pasiunile partidelor imperialist si regalist, nteleptele precautii luate de autoritti
pentru a mpiedica o ciocnire ntre tinerii din vechea armat si grzile regelui li se prur tuturora
exagerate, asa c cele dou partide strigar sus si tare c fuseser lezate si persecutate de autoritti, cci
oamenii cnd sunt stpniti de patimi nu mai judec limpede.
Tocmai n acel moment am primit de la Londra primul exemplar din Manuscrisul din insula Sfnta
Elena-. L-am citit cu mare interes, mi amintesc c i-am scris mamei c-1 primisem ntr-un moment ct
se poate de nepotrivit si c rspundea mult prea bine pasiunilor ce se dezlntuiser pe moment, ca s pot
crede n autenticitatea lui. Cartea era, de fapt, manifestul partidului bonapartist care luase fiint n acel
moment la Paris, asa nct era aproape cu neputint s nu te gndesti c, desi trimis de dincolo de
Atlantic, cartea sosise exact la momentul oportun. Ca s nu provoc nici un fel de rzmerit, am pus
cartea sub cheie si n-am suflat nimnui nici o vorb.
A treia zi, doamna de Duras m ntreb dac n scrisorile pe care le primisem de la Londra nu era cumva
vorba si despre mprat. Am rspuns, cu cutezant, c nu. Dup cele zise am primit un biletel de la ea
prin care m ruga s vin s-mi petrec seara n casa lor. Am gsit vreo cincizeci de persoane, strnse n
jurul mesei, iar pe mas, lumnri, pahare pline cu ap ndulcit, m rog, toate cele necesare pentru
lectur, cci tocmai se pregtea s citeasc, ce credeti? Manuscrisul din insula Sfnta Elena! Aceeasi
reprezentatie
' Antoine-Vincent Arnault, literat francez nscut la Paris, n 1766. A debutat n 1791. n 1799 ajunge
membru al Academici, iar sub Imperiu, secretar general al Academiei. Exilat n timpul celei de a doua
Restauratii, e radiat din Academic. Rechemat n 1819, c reprimit n Academic al crei secretar devine.
2 Manuscrisul din insula Sfnta Elena, o crticic tiprit la Londra. Aceast pastis a pclit mult
lume; Napoleon a dczavuat-o. Astzi se stie c" generalul Lullin de Chtcauvicux, aflndu-sc la tara n
toamna anului 1816, s-a amuzat s scrie aceast lucrare si s-o trimit, fr nici o explicatie, la Londra,
librarului Murray, care s-a grbit s-o tipreasc" (J. M. Querard, nseltorii literare dezvluite, t. II, pag.
1229), (N. Ed.fr.).
480
avu loc a doua zi, la ducesa de Escars. n tot timpul acelor seri, am fost urmrit de o idee pe care nu mio puteam alunga din minte, l vedeam pe Bonaparte aflnd c, la maresalul Duroc,
n grup de sambelani si de doamne de la Palat se adunaser laolalt pentru a auzi povestea patetic a
izgonirii lui Ludovic aj xVIII-lea din Mitau, cruia soldatii din gard, i udaser minile cu lacrimile lor;
apoi cum Madame le mprtise diamantele ei pentru a-i mpiedica s nu moar de foame, cum btrnul
lor rege i binecuvntase, cum abatele Mrie1 prsise de bunvoie o lume unde nu triumfa dect
nedreptatea etc. etc., si cum toat societatea imperial era emotionat pn la lacrimi de intrarea
mpratului n mijlocul ei. Ce risip si ce cheltuieli! Ct de populat era Vincennesul a doua zi! Slav
Domnului c lectura la doamnele, pe care le-am pomenit, nu putea fi considerat deplasat, nepotrivit,
primejdioas pentru tar; dar nu putea nici ntr-un caz asigura linistea celor care asistau. Niciodat vreo
publicatie de pe vremea mea n-a fcut atta vlv. Nu-ti era ngduit s-ti manifesti dubiile asupra
autenticittii ei cci, cu ct erau mai fideli mpratului, cu att mai vajnic sustineau c ar fi lucrarea lui.
Domnul de Fontanes2 pretindea c recunoaste fiecare fraz. Domnul de Mole sustinea chiar c-i auzea
sunetul vocii rostind acele cuvinte. Domnul de Talleyrand pretindea c-1 si vedea scriindu-le. Marmont
regsea n carte expresii din tineretea pe care o petrecuser mpreun etc. Toti erau tulburati de acea
creatie literar a marelui om. Pn la unu, m-am lsat convins si eu, desi nu mai conteneam s m mir
de aparitia acelei publicatii, exact la momentul oportun. Pe de alt parte, attia oameni mult mai
competenti dect mine afirmau c recunosc autorul, nct ar fi fost o

adevrat nepolitete s m ndoiesc. Am fost totusi convins


Abatele Joseph-Frantois Mrie (1738 - 1801), savant matematician, i cPforul copiilor contelui de Artois.
1-a urmat pe printi n emigratie. Dup ce n V'C a' XVUI-lca a plecat de la Mitau la Varsovia, abatele
Mrie a fost gsit mort
Patul su, cu un pumnal nfipt n piept.
arj Louis de Fontane (1757 - 1821), jurnalist exilat sub Teroare. Rentors n Lud "
aJungc
deputat, apoi presedintele Corpului legislativ, senator si conte.
0 a' XVIII-Ica i_a numit marchiz si ministru al Consiliului privat.
481
de inoportunitatea acelor lecturi. Posedam dou exemplare ale lucrrii si, la un moment dat, mi-am zis
c era nedrept s le tjj, ncuiate. Le-am pus deci la dispozitia prietenilor mei, dar mai trziu m-am cit
amarnic, cci n fiece dimineat primeam biletele de la cel putin douzeci de persoane care mi le cereau
Ca s le poat obtine, fcuser o list pe care se nscriseser
Nici o mistificare n-a avut un succes mai deplin si n.a fost mai util partidului. Semipublicitatea fcea s
sporeasc pretul fructului oprit, pretul unei lucrri care devenise un fel de manifest; iar lecturile fcute n
comun, sporind acel gen de entuziasm pe care-1 exercit asupra cititorilor, le fceau si mai propice s
atte patimile. N-am asista niciodat la o astfel de reprezentatie, n societatea imperial. Dar, judecnd
dup efectul pe care-1 fcea n saloanele burboniene, puteti presupune c acele lecturi nmuiau profund
inimile, rscoleau toate urile si toate regretele. Manuscrisul din insula Sfnta Elena s-a dovedit pn la
urm a fi fost scris de domnul Bertrand de Novion, care nu se bucura de nici un fel de reputatie literar,
care nu 1-a vzut niciodat pe mprat de aproape si n-a avut nici un fel de legtur cu el n timpul celor
O sut de zile".
(Nota autoarei din 1841) - Dup ce a profitat douzeci si cinci de ani de succesul acestei publicatii si a
primit pn si un salariu, domnul Bertrand de Novion a binevoit, n sfrsit, s recunoasc meritul
adevratului ei autor, domnul de Chteauvieux1. Pe vremuri, 1-am cunoscut si eu; dar manifestrile,
relatiile, opiniile domnului de Chteauvieux m determinaser s nu-i acord nici un fel de important. A
fost nevoie de asertiunea sa, de dovada manuscrisului scris de mna sa si de mrturisirea lui Bertrand de
Novion ca sa credem c, ntr-adevr, el fusese autorul acelei lucrri.
1 Jacob. Frederic Lullin de Chteauvieux (1772 - 1842), agronom si ser10' membru corespondent al
Academiei de tiinte.
482
Capitolul IX
Domnul de Villele. - Intriga Curtii pentru a-1 readuce pe domnul de
. cas _ Ducesa de Narbonne. - Martin si sora Recolette. - Sosirea ducelui
glacas. - Mas Ia Tuileries. - Ctelusa Madamei. - ntelepciunea ducelui
^ncroiileme. - Agitatia curtenilor..- Tulburarea domnului de Mole. BJacase concediat de rege.
nflcrarea bonapartistilor, departe de a se potoli, slujea drept stimulent exaltrii celor din partidul
ultrarega-Hstilor, care acuzau moliciunea regelui si moderatia primului ministru. Dup ei, unele
represiuni severe, procese, condamnri, executii pe esafod, dar mai ales unele destituiri ar fi asezat
Restauratia pe baze mult mai solide. Domnul de Chateaubriand publicase de putin vreme lucrarea
intitulat Monarhia constitutional n care nu vorbea dect de sapte oameni devotati, printre care si
primarul Parisului, precum si despre libertatea presei mpreun cu pedeapsa cu moartea prevzut pentru
delictele svrsite de ea. Propunerile lui Chateaubriand li se prur mult prea liberale ultraregalistilor,
asa nct autorul lor se vzu nevoit s-si modifice doctrinele ca s poat rmne, n continuare, unul
dintre sefii lor. Dar iat c, ntre timp, se ridicase un altul, mai putin sclipitor, dar mult mai abil: domnul
de Villele1. Originea modest, nftisarea vulgar, vocea lui pe nas l tineau nc departe de saloane. Dar
ncepuse s aib o mare influent n Camera deputatilor si s grupeze n jurul lui batalionul de opozitie
al ultraregalistilor. Totusi, cum Curtea nu era s stea si s astepte rezultatul manevrelor constitutionale,
pregtea unul pe contul ei.

Dup cstoria ducesei de Angouleme, doamna de Serent


i cele dou fiice ale sale - ducesele de Damas si de Narbonne
~ continuaser s rmn pe lng ea. Doamna de Narbonne
avea o minte foarte ascutit. Ludovic al XVIII-lea sesiz imediat
^osebirea dintre pretentioasa doamn de Damas si distinsa
amn de Narbonne. La Hartwell, luase obiceiul de a discuta
estul de confidential, cu aceasta din urm, cci regelui i
Tulo ' Jea"~KaPtiste-Seraphm-Joseph de Villele (1773 - 1854), primar al orasului use, deputat,
ministru, presedinte al Consiliului.
483
plcea societatea femeilor spirituale; se pare c prima care-' deschisese apetitul, pentru o astfel de
societate, fusese doarnna de Balbi. Cele dou surori erau - desi n mod diferit - prieten? cu domnul de
Blacas. Absenta lui o mhni pe prima s; displcu celei de a doua care se vzu lipsit de ncrederea de
care se bucurase n timpul ministeriatului su. Atta vreme ct Blacas fusese atotputernic pe lng rege,
Monsieur si Madame nu putuser s-1 sufere. Alungarea lui de la Curte i ncntase ns vorba
proverbului: Ru cu ru, dar mai ru fr ru" Acum se mpcau si mai prost cu ministrii prezenti
Favoritismul burghezilor si al imperialilor l fcu pe Ducazes s-1 regrete pe Blacas. Cel putin, cu el se
ntelesese din multe puncte de vedere si vorbiser aceeasi limb. Doamna de Narbonne nu ntmpin
deci prea mari dificultti obligndu-i pe printi s recunoasc ce mult pierduser ei prin ndeprtarea lui
Blacas. Nu mai rmnea dect s-1 readuc si pe rege la vechile sale preferinte, sarcin pe care si-o
asum ea. Ludovic al XVIII-lea, omul vremurilor din tineretea sa, era - n materie de religie - filozoful
secolului al XVIII-lea. Practicile la care se supunea cu rigurozitate nu tineau, n ce-1 privea, dect de
etichet. Totusi, n ciuda scepticismului su, nu era lipsit de un soi de superstitie. Credea, cu naivitate, c
dac exista un Dumnezeu, si dac se ocupa de cineva, apoi acel cineva trebuia s fie, fr nici un dubiu,
seful familiei de Bourbon. Doamna de Narbonne profit de accesul pe care-1 avea la rege pentru a-i
vorbi de o oarecare clugrit, Marthe, si de un cultivator de prin mprejurimile Parisului, pe nume
Martin care, amndoi, avuseser, chipurile, unele viziuni stranii prin asemnarea lor, nct socotea c-si
ndeplineste o datorie, avertizndu-1 despre asta, pe rege. Dup ea, toate constiintele ncrcate ar fi
trebuit s fie rscolite de prevestirea prpastiei ctre care se ndreptau. Ducesa S' repet de cteva ori
atacul, nct pn la urm, regele consimti s-o vad pe sora Marthe. Bine instruit dinainte, de ctre cei
din preajma regelui, ea i aminti acestuia despre une^e ntmplri mai putin cunoscute, din trecutul su,
apoi n vorbi, cum era si firesc, despre prezent si depsre viitor. Rege'e
484
fu tulburat. Doamna de Narbonne i trimise imediat vorb lui Blacas - pe atunci ambasador la Roma - s
vin de ndat la Paris, indiferent sub ce pretext; era autorizat s-i fgduiasc sprijinul printilor,
nendoindu-se de succesul ei pe lng rege. ^sa c, ntr-o bun dimineat, un valet de camer al regelui,
foarte devotat domnului de Blacas, i remise majesttii sale, un bilet din partea acestuia. Neputnd s
reziste dorintei inimii sale, venise la Paris numai pentru a-1 vedea pe rege, a-1 privi si a-i auzi vocea, a
se prosterna la picioarele sale si a pleca ndrt, fcndu-si astfel o provizie de fericire pentru cteva
luni, scria el. Blacas se bazase prea mult pe slbiciunea lui Ludovic al XVIII-lea si pe nevoia de a fi iubit
doar pentru el nsusi. Dar iat c regele rspunsese sec:
- Nu-i primesc pe ambasadori dect dac sunt condusi de ministrul de externe!
Blacas se vzu deci nevoit s se duc mai nti la ducele de Richelieu. Foarte mirat de a vedea intrnd n
cabinetul lui un ambasador pe care-1 stia la Roma, ducele nu se mai ndoi o clip c nu regele l
chemase. Apoi l ntreb dac-l vzuse pe Ludovic al XVIII-lea.
- Nu, rspunse Blacas, cred c-ti dai seama c nu m purteam prezenta la rege fr dumneata!
Aceast diferent neasteptat i se pru ciudat ducelui care, cu experienta lui, si ddu imediat seama c
ntoarcerea lui Blacas se datora unei intrigi. Prerea i fu confirmat cnd - ajungnd la rege - vzu c
Ludovic al XVIII-lea nu manifest nici un fel de surpriz vzndu-1 pe domnul de Blacas, iar rceala pe

care i-o art, i se pru de ru augur. Domnul de Blacas si ddu, n sfrsit, seama c fusese ru sftuit si
c nu trebuia s fi plecat din Roma.
Regele lua ntotdeauna masa mpreun cu familia regal; dejunurile erau mult mai plcute la Tuileries,
cnd nu era de fat Monsieur care prefera s-si ia singur, n odaia lui, ^asca cu ciocolat. Ducele de
Angouleme mnca, de obicei, lrtlpreun cu amicii si, ducii de Damas si de Guiche. Ducele e Berry
poftea ntotdeauna si ctiva prieteni intimi, iar Utleori fcea chiar unele invitatii mai simandicoase.
485
Regele avea n fiece dimineat, la mas, douzeci de persoane, n afar de cei ai casei, slujitorii cu
functii nalte asistau ori de cte ori aveau chef, ntotdeauna neinvitati Ducesa de Angouleme nsotit de
doamna de onoare care era de serviciu n ziua aceea, dejuna si ea la unchiul ei. Domnii de Richelieu si
de Blacas aveau dreptul de a se aseza la acea mas n calitatea lor, unul, de prim gentilom al Camerei
regelui, iar cellalt, de prim maestru al garderobei regale; cci unul ca ministru, iar cellalt ca ambasador
n-ar fi fost admisi si regele ar fi trecut n sufragerie, fr s-i pofteasc la mas1'
Audienta lor avu loc cu putin timp nainte de ora dejunului; asa c-1 nsotir pe rege cnd acesta intr n
sufragerie unde erau adunati comesenii. Surpriza tuturor fu egal cu ciuda pe care le-o csun prezenta
lui Blacas pe care-1 stiau la Roma. ncercar s citeasc pe chipul regelui primirea rezervat a
ambasadorului, dar chipul lui Ludovic al XVIII-lea era impasibil. Prezenta ducelui de Richelieu i
deranja pe cei care poate c ar fi vrut s-si manifeste ndejdile pe care le trgeau. Toat lumea, conform
uzantelor, se asezase de acum la mas, cnd sosi si Madame, precedat de o ctelus druit odinioar de
domnul de Blacas. Ctelusa sri n bratele fostului ei stpn, coplesindu-1 cu manifestrile ei de bucurie.
- Biata Thisbe, zise regele, sunt bucuros c te-a recunoscut.
Ducele de Havre2 se aplec la urechea vecinului su si-i zise ncet:
- Trebuie s facem si noi ca Thisbe fr s mai sovim! i domnul de Blacas fu coplesit de cele mai
afectuoase
demonstratii. Madame nu se art nici ea mai surprins dect regele, dar l primi pe domnul de Blacas cu
mult bunvointa.
1 Ducele de Richelieu se ocupa de copoii regelui, iar contele de Blacas era marele maestru al garderobei
regale.
2 Joseph-Anne-Auguste-Maxiinilien de Croy, duce de Havre (1744 1839). aghiotant, cavaler ai mai
multor ordine, deputat n Statele Generale, pair al Frantcii locotenent general, cpitan al grzilor regelui.
Sora sa, Louisc-Elisabcth de Croy <>c Havre, marchiz de Tourzcl, a fost guvernanta copiilor Frantei,
dup doamna o Polignac.
i
486
AS
fi pus rmsag c era la curent cu toat intriga doamnei de
~U/-MI n P.
Ducele de Angouleme mnca mult mai trziu dect egele; printesa, iesind de la unchiul ei, venea
ntotdeauna s asiste la sfrsitul mesei ducelui, unde mnca, n tot cursul anului, un ciorchine sau doi de
struguri.
n ziua aceea ea vorbi despre sosirea domnului de Blacas.
- Cu att mai ru! rspunse, sec, ducele de Angouleme. Ea nu replic. Fratele meu, care, n calitatea lui
de
aghiotant, lua masa la print, fu uimit de nentelegerea din familia regal, n legtur cu acest eveniment.
i m mir de ce, pentru c, de fapt, sta era un lucru obisnuit. Ducele de Angouleme avea un adevrat
cult fat de sotia sa care nutrea pentru el cea mai tandr afectiune; singurul lucru n care nu se ntelegeau
era politica. Sub acest aspect, Madame era mai ntotdeauna de acord cu Monsieur, dar nici unul, nici
cellalt nu aveau nici o influent asupra ducelui de Angouleme. Cnd Madame ncepea una dintre
diatribele sale ultraregaliste, ducele i-o tia scurt:
- Scumpa mea printes (asa i spunea el), s nu vorbim despre asa ceva. Nu ne putem nici ntelege, nici
convinge reciproc!

Asa c toate intrigile partidului ultraregalist se opreau n fata ntelepciunii ducelui de Angouleme care
refuza, n mod constant, de a se opune guvernului regelui, n schimb, toate acele intrigi gseau
sustintori activi att n ceilalti printi si n cei din jurul lor, ct si n cei din jurul regelui.
Vestea sosirii domnului de Blacas isc mare zarv, dup cum de altfel v puteti si nchipui. Curtenii
remarcaser c, dup dejun, domnul de Blacas, vorbindu-i n soapt regelui, acesta i rspunsese tare, cu
vocea lui sever:
- E dreptul dumitale, n-ai nevoie de nici un fel de aProbare!
Am aflat dup aceea, c era vorba de instalarea sa n Parlamentul primului maestru al garderobei, de la
Tuileries. Ce' apartament aranjat pentru domnul de Blacas, cnd se
487
bucurase de favoarea lui Ludovic al XVIII-lea, comunic direct cu apartamentul regelui. Toti si aduser
aminte c maiorul general al grzilor locuise provizoriu acolo, n timp ce muncitori' lucrau la
apartamentul su dar c reparatiile fuseser zorite foarte tare n ultima vreme; c, cu dou zile nainte de
sosirea ambasadorului maiorul general se instalase n sfrsit, la ej acas si eliberase apartamentul lui
Blacas. Avnd totusi n vedere primirea rece pe care i-o fcuse regele lui Blacas, acesta se prefcu
preocupat de expozitia de tablouri aflat n Salonul de la Luvru, pentru a-si putea petrece toat dimineata
acolo. La masa pe care o lu la ducele de Escars, nu vorbi dect despre acea expozitie. Aruncase mai
nainte cteva fraze prin care si manifesta dorinta de a se napoia ct mai repede la Roma. Curioas s
aflu ce se petrecea, m-am dus seara la domnul Decazes Curiozitatea mai adusese cteva persoane,
malitia, alte cteva, asa c la un moment dat ne-am trezit c eram o multime. Toate spiritele preau
foarte agitate afar de cel al stpnului casei, care se simtea foarte la largul su. N-as putea spune acelasi
lucru despre domnul de Mole1, pe atunci ministru al marinei, care vdea o tulburare imposibil de
ascuns. Parc l vd si acum, asezat pe o mic sofa, din coltul semineului si punndu-si n fat un
paravan sub pretext c-1 deranjeaz lumina, dar de fapt pentru a evita privirile celor care se mirau de
chipul lui descompus.
De obicei, domnul Decazes nu se ducea s-i fac vizita cotidian regelui, n zilele de primire; de data
asta ns, se scuz si prsi salonul. La putin vreme, careva (cred c domnul de Boisgelin) sosind, mi
povesti c domnul de Blacas, relundu-si vechile obiceiuri, l urmase pe rege n odaia sa. Ministrul
politiei nu se ls prea mult asteptat. Cnd se ntoarse de la rege, era perfect calm. Lumea risipindu-se,
m-am apropiat de el si 1-am ntrebat:
- Ce s-i spun mine tatlui meu, cci pleac un curier la Londra.
1 Louis-Mathieii Mole (1781 - 1855), magistrat, prefect, consilier de Stat, director general de poduri si
sosele, Mare Judector sub Imperiu. Pair al Frantei, sub Restauratie. Ministru de externe sub Monarhia
din iulie si membru al Academic' franceze.
488
_ C sunt servitorul su devotat, precum sunt si al
voastre.
_ titi bine s nu din simpl curiozitate ntreb acest cru Gazdele ultraregalistilor vor bate toba, asa c v
rog '-mi rspundeti ct mai serios cu putint ce trebuie s-i transmit ambasadorului.
- Ei bine, spuneti-i c domnul de Blacas a sosit astzi, vineri, de la Roma la Paris, si c va pleca joi de la
Paris la
Roma.
- Joi? De ce nu mine?
- Pentru c vrea s transforme aceast cltorie ntr-un eveniment si pentru c tine cu orice pret s
devin ridicol.
- nteleg forta acestor argumente, dar nu v temeti de usurinta cu care se comunic ntre apartamentul
su si cel al regelui?
- Nu m tem de nimic! i v-as sftui s faceti ca mine! i-si nsoti cuvintele de un surs putin cam
arogant.

Mrturisesc c eram departe de a-i mprtsi siguranta, cunoscnd slbiciunea regelui si intrigile care-1
nconjurau. Totusi domnul Decazes avea dreptate. Regele era n stare de a-si intriga ministrii, dar si
fcea ntotdeauna scrupule de a fi infidel fat de favoritii si. Ori de cte ori acestia i erau rpiti, asta se
ntmpla datorit vreunei forte majore si niciodat cu complicitatea sa.
La dejunul de a doua zi, regele ncepu a vorbi de dorinta pe care-o avea de a-i ndulci situatia domnului
de Blacas si de a-1 rechema n Franta. La desprtire, spuse tare:
- Conte de Blacas, dac vrei s-mi vorbesti desear, yino nainte de ora hotrt; cci dup aceea vine
ministrul Politiei!
Or, familia regal l prsea pe rege la ora opt; ora hotrt" era la opt si un sfert, asa c intimitatea nu
se putea Prelungi n nici un caz peste aceast or.
Domnul de Blacas se nclin profund, dar simti
ovitura; dac ntmpltor Thisbe, ctelusa, 1-ar fi adulat, n-ar
ai fi gsit imitatori. Totusi, partidul care-si zicea al
Pavilionului Marsan", ntotdeauna gata s se mbete cu ap
489
rece, afirma si poate c si credea, c era vorba de un dedesubt c rceala regelui nu era dect aparent, c
cine stie ce favoare i pregtea Ludovic domnului de Blacas. Am crezut si eu, ntr o oarecare msur,
acest lucru, mai ales c n ajunul zilei cnd domnul de Blacas trebuia s plece, declar c era bolnav' Nusi prsi camera patruzeci si opt de ore, apoi apru, cu o voce att de stins nct nici vorb nu putea fi
s plece astfel ntr-o cltorie att de lung. Mai sttu nc zece zile, sub diverse pretexte. Ultimul de
care se folosi fu dorinta de a-1 nsoti pe rege n plimbarea din 3 mai, aniversarea intrrii sale n Paris
Ludovic parcurse strzile, n caleasca, escortat doar de garda national, fapt ce plcu populatiei. Domnul
de Blacas ndjduia c datorit functiei sale va avea dreptul s ocupe loc n trsura regelui; dar regele
fcu o schimbare de etichet, lipsindu-1 pe Blacas de aceast satisfactie. Nu-mi mai amintesc care a fost
manevra, dar Blacas n-a putut lua loc dect ntr-una din trsurile din suita regelui. Inapoindu-se, regele
se opri la usa apartamentului su si tinnd-o ntredeschis, cu propria sa mn, ceea ce nu se mai
ntmplase pn atunci, spuse cu glas tare:
- Cu bine, drag Blacas, drum bun si nu te obosi mergnd prea repede. Astept, cu plcere, s-mi trimiti
vesti de la Roma!
i poc! trnti usa n nasul contelui care se pregtea s-1 urmeze. Domnul de Blacas, foarte deconcertat de
scurtimea acelui amical rmas bun, plec chiar n aceeasi sear. Rezultatul acestei cltorii fu c se numi
imediat un ministru1 al casei regale. Fr a fi el titularul, Blacas pstra patronajul functiei si ncasa
beneficiile; functia era ndeplinit de un om care-i era devotat, domnului de Pradel2. Dup o bucat de
vreme, Pradel fu fcut duce si primul gentilom al camerei regelui3.
1 Aceast numire n-a avut loc dect sub cel de al doilea ministeriat al ducelui de Richclieu. Casa regelui
fiind reorganizat prin ordonanta din 1820, marchizul de Lauriston a fost numit ministru al casei regale
si membru al Consiliului de ministrl- Contele de Pradel fusese directorul general al departamentului casc regelui, n 1820 a devenit primul
sambelan si macslru al garderobei regale.
3 Contele de Blacas a fost fcut duce si numit primul gentilom al cawc regale, n 1820. A primit de
asemenea si Cordonul Albastru, una dintre cele mai i'1 decoratii, cu prilejul nasterii micului duce de
Bordeaux.
490
Lumea fiind ocupat cu Blacas uitase de Martin pe care
e\ l ncredintase domnului Decazes, ministrul politiei.
Acesta petrecu cteva sptmni la Charenton fr ca medicii
- cuteze a afirma c exaltarea sa se datora unei stri de
ebunie constant. Asa c l trimiser n satul su. Una dintre
rjncipalele sale viziuni privea viata lui Ludovic al XVIII-lea,
u care, din cnd n cnd, intrigantii voiau s sperie familia

regal. A mai fost vorba de acest Martin, pentru ultima oar,


n timpul sederii lui Carol al X-lea, la Rambouillet, n 1830.
Nu mai stiu dac ducesa de Narbonne s-a dus de bunvoie dup sotul ei, care fusese, ntre timp, numit
ambasador la Neapole. Rolul pe care 1-a jucat n toat povestea cu Blacas i-a Displcut regelui, dar si
mai mult domnului Decazes. i, cu toate c nu exista exil n acel regim constitutional, toat lumea a aflat
c primise ordin s nu mai apar la Curte si c fusese sftuit s se duc dup sotul ei.
Capitolul X
Favoarea de care se bucura domnul Decazes. - Genul su de linguseal. - Afacerile din Lyon. - Ducele
de Raguse potoleste spiritele. -Ducele de Orleans revine la Paris. - Istoria inventat pe seama mamei.
-Mnia mea. - Sosirea ntregii familii de Orleans. - Dejun la Palatul Regal. - Calomnii absurde.
Domnul Decazes se afla mai bine nfipt n postul su,
ca niciodat. Regele nu vedea dect prin ochii si, nu auzea
dect prin urechile sale, nu actiona dect la ndemnul su.
Suveranii nu sunt la nimic mai sensibili dect la linguseal.
Ludovic al XVIII-lea era mult prea obisnuit cu linguselile
curtenilor de profesie pentru a mai fi ahtiat dup asa ceva; si
otusi avea nevoie de linguseal pentru a i se face atmosfer si
a se simti la largul su; numai c singur linguseala nu era
hcient imaginatiei sale. Dorea, cu ardoare, s fie iubit doar
ntru sine. Acesta fusese sistemul adoptat de toti favoritii
eriori, cu exceptia doamnei de Balbi, cred, care nu se
491
multumea dect s-1 rsfete, s fie amabil si s-1 distreze fr a se preface c moare dup el.
'
Domnul Decazes invent un nou sistem de a se vr r>p sub pielea suveranului su: se proclam a fi
opera lui nu numai din punct social, ci si politic. Se prefcu a fi cel maj docil elev al su si mai
asculttor dect orice alt ministru. sj petrecea ceasuri ntregi lsndu-se ndoctrinat de el. nvt cu
regalul su profesor, limbile vechi ca si cele moderne' dreptul, diplomatia, istoria si mai ales literatura.
Elevul era cii att mai perspicace, cu ct era mai bine pregtit dect profesorul care, chipurile, l nvta.
Cu toate acestea nu nceta s se mire de tot ce-i dezvluia profesorul su n materie de stiinte si litere si
nu mai stia cum s-si manifeste recunostinta La rndul lui, regele se atasa pe zi ce trecea de strlucitul
su elev care, la isprvirea anului de scoal, i semna si-i aproba toate hrtiile din portofoliul su
ministerial. Sentimentele pe care regele le nutrea fat de domnul Decazes se exprimau prin felul cum i se
adresa. In mod obisnuit, i spunea biatul meu", iar n ultimii ani, fiule". Domnul Decazes poate c ar
fi suportat aceast nltare, fr s i se urce la cap, dac n-ar fi fost attat de impertinentele unor curteni.
Nevoia de a le plti cu aceeasi moned l fcuse s devin trufas si nepoliticos, cusururi care adugate
superficialittii si felului su distrat de a fi l ajutaser s-si fac mult mai multi dusmani dect merita.
Tot n acea vreme, se semnal o conspiratie la Lyon care nelinisti grozav pe toat lumea. Agitatia
devenise vizibil n oras si n mprejurimi, iar dezordinea - iminent. Imediat l trimiser la Lyon pe
maresalul de Marmont, cu puteri depline, s fac ordine. Regalistii 1-au acuzat c ar fi dat dovad de
prea mult condescendent fat de bonapartisti. Nu cunosc amnunte, n orice caz, el puse pe goan acea
nluc a rzmeritei, fiindc la trei zile dup sosirea lui la Lyon totu reintrase n normal iar orasul era att
de linistit de parca n s-ar fi ntmplat nimic, niciodat. Tulburrile din Grenoble
aduseser, cu un an n urm, att de mari avantaje genera
W
492
norirladieu1, nct autorittile din Lyon fur bnuite de a fi
. cat rzmerita numai pentru a obtine si ele asemenea ecompense. Reputatia generalului Camuel2 fcu
credibil ceasta acuzatie; cci se art a fi demnul emul al generalu-

I ,\ Donnadieu. Prefectul politiei, om deloc stimat3, i se lturase pentru a-1 speria pe domnul de Chabrol,
prefectul
departamentului, care nu mai actiona dect dup bunul lor
plac.
Adevrul asupra rzmeritei din Lyon a rmas si azi un
mister. Unii au negat totul; altii, dimpotriv, au artat-o n toat amploarea ei. Se pare c nici unii, nici
altii n-au avut pe deplin dreptate. Opiniile, - ntotdeauna foarte nsufletite n acest oras - exaltate mai
apoi de cele O sut de zile", erau gata s explodeze. Attrile unor sefi de partide sau poate unele
stngcii ale administratiei puteau foarte bine duce la o catastrof, n aceast mprejurare, maresalul si
impuse vointa. Generalii Donnadieu, Camuel si mai ales Dupont, care fuseser etichetati de Restauratie
ca oameni de mare ncredere, erau - sub Imperiu - foarte putini luati n seam, iar n armat nu se
bucuraser de nici un respect.
Negocierile pentru rentoarcerea ducelui de Orleans reusiser. Printul venise deocamdat singur ca s
tatoneze terenul. Acest drum fusese prost pregtit de un discurs al unui deputat din opozitie, domnul
Laffitte, discurs n care pomenise numele lui Wilhelm al III-lea de Orania, n asa fel nct si pusese n
cap tot partidul regalist. Din pcate, ducele
1 Gahriel Donnadieu (1777 - 1849), vicontc si locotenent general; conspirnd mpotriva Primului Consul
a fost nchis. Reintrat n gratii, a fost fcut de c<wc Napoleon, baron si general de brigad. Compromis
din nou, a fost ntemnitat Pentru a doua oar. Ludovic al XVIU-lca 1-a numit locotenent general, 1-a
luat cu sine a Gnd si i-a ncredintat comanda orasului Grcnoblc. Dup monarhia din iulie s-a rctras din
viata public.
- Simon Camuel, generalul armatei republicane din Vandcca. Mai trziu, a ajuns deputat n Vicnne.
u
Charrier de Saiimeville, locotenent general al politiei din orasul Lyon. Era
n . actlv> inteligent, care timp de douzeci de ani a adus mari si importante servicii cm mmistrarca
orasului, n niste epoci deosebit de dftlcilc. Din pcate, era (A/e 'lorncnit de vanitos si-si ddea o
important ce ntrecea orice msur". "'oriile cancelarului Pasquier, t. IV, p. 173) (N. ed.fr.).
493
de Orleans si si anuntase sosirea si ar fi fost si mai mare inconvenientul de a da ndrt n fata
protestelor dect de a le sfida. Asa c ducele sosi. Regele l primi posac, ca de obicei doamna Delfm politicoas - Monsieur si cei doi fii ai si' n mod amical, iar ducesa de Berry - care-si aduse aminte de
Palermo pe care nu-1 mai revzuse de cnd se mritase - Cu bucurie si cu afectiune (numindu-1 drag
unciule", n fiece clip), ceea ce-1 fcu pe duce s bombne n sinea lui.
Ea plnse mult n urma acelei vizite, dar dup aceea sj.a schimbat felul de a se purta cu ducele de
Orleans cruia i-a spus de atunci ncolo monseniore", n schimb, ducesei de Orleans a continuat s-i
spun mtus". Purtarea exemplar a ducelui a fcut s se prbuseasc toate zvonurile care nu gseau
nicieri mai mult ecou dect la mama sa. Anturajul su era ostil n mod ftis fiului ei, iar ea era mult
prea slab ca s se opun, ori mult prea proast ca s bage de seam.
Dup ce m-am rentors n Anglia, am nceput s-1 vizitez destul de des si, pentru c am ncercat s-1
distrag de la mhnirea pe care i-o pricinuia boala cinelui epagneul al domnului de Follemont, vorbindui despre nepotii si pe care tocmai i vizitasem de curnd, la Twickenham, grupul ultraregalist m-a
declarat orleanist" si a rspndit acest zvon care m-a nelinistit, nu pentru mine, ci pentru tatl meu,
fiindc un ambasador trebuia s fie impartial si s nu tin cu nimeni. Dar pn la urm, aceast nvinuire
czu de la sine, ca attea altele. De altfel, n-avea nici o baz, fiindc dac ducele de Orleans ar fi vrut s
pun la cale vreo intrig n epoca n care sa afla n Anglia, 1-ar fi gsit pe tata foarte putin dispus s-i
arate fie si cea mai mic indulgent. In timpul putinelor zile pe care ducele le petrecu la Paris, veni s
m vad de doua ori. Orict de onorat m-am simtit pentru acele vizite, m-arn temut ca ele s nu
rennoiasc toate clevetelile de peste iarna, dar nu s-a mai ntmplat nimic.
Rutatea celor din jur, attat la maximum de norocul fratelui meu, care urma s se nsoare cu o
mostenitoare att de frumoas si mai ales att de bogat, curtat de multi dintre ei, si-a revrsat din nou
veninul asupra noastr. Socotin

494
robabil c situatia tatlui meu avusese o mare influent
" uPra acestei cstorii, ncepur a lansa zvonul c, de fapt, ea
datora unei adevrate orgii, unde biata mama se mbtase
rit, mpreun cu printul regent, c acesta ngduindu-si
nele libertti fat de ea, mama i-ar fi rspuns printr-o palm;
toate celelalte doamne se ridicaser, indignate, de la mas,
printul se plnsese regelui, c de atunci printii mei nu mai
cutezaser s ias din cas si n curnd urmau s fie nlocuiti
de altcineva, la Londra.
Aceast ncnttoare istorioar", inventat si colportat n ntreg Parisul, ajunse pn la Londra. Cteva
gazete engleze fcur aluzie la ea, si intriga de la Paris se rennoi, de data asta, la Londra. Toti bunii"
mei prieteni venir, rnd pe rnd, s m ntrebe dac povestea era adevrat si n ce msur, pe ce
canava fusese brodat si asa mai departe; dar cnd le rspundeam, conform adevrului, c ntre mama si
print nu existaser niciodat dect sentimente de stim, de respect si de politete, care nu putuser da loc
la acea stranie poveste, vedeam pe fetele lor un mic surs de nencredere, care m nfuria cumplit. Cred
c n-am simtit niciodat o indignare mai crncen dect cu acest prilej. Mama era un adevrat model nu
numai de virtuti dar si de bun-crestere. A inventa o asemenea absurditate pe seama unei femei de
saizeci de ani pentru a te rzbuna pe norocul pe care-1 avusese fiul ei, mi s-a prut un lucru de o lasitate
despre care nici astzi nu pot vorbi cu snge-rece.
Printul regent ddu dovad de mult buntate si
ntelegere, ntlnindu-1 pe tata n parc, l tinu lng sine tot
timpul ct dur plimbarea, se opri ndelung, n mijlocul unui
grup de seniori englezi, si ei tot clare pe cai, si nu plec dect
dup ce strnse n modul cel mai amical mna ambasadorului.
ata si explic destul de trziu aceste favoruri pe care printul
vu le mai fcuse nimnui, dup ce auzi si el zvonurile
spandite la Paris si care ncepuser a circula pe ascuns, la
. ra. Dezgustul pe care 1-am simtit fat de parizienii mei
ca a lt!lsu^at dorinta s plec ct mai repede din acel oras n
brfa sttea la loc de cinste. Cstoria fratelui meu
495
amnndu-se pentru toamn, m-am hotrt s plec la Londr si s nu m rentorc dect n ziua nuntii sale.
n timp ce toat aceast istorie odioas se urzea si propaga, familia de Orleans se instala, cu mic cu mare
i Palatul Regal. Ajunsese la Paris, seara trziu; m-am dus s-' vd a doua zi dimineat, dar ei erau la rege
s-1 salute. I-an, asteptat, si nu mi-a fost deloc greu s-mi dau seama ct de penibil fusese acea vizit.
Ducesa de Orleans era trist, sotul ei, preocupat si serios-Mademoiselle, intrnd n sufragerie, se simti
ru. i fusese foarte ru n timpul traversrii canalului si nc nu-si venise pe deplin n fire. Ne-am
nghesuit n jurul ei; dup ce se simti ceva mai bine, mi spuse, strngndu-mi mna:
- ti multumesc, draga mea, nu-i nimic, acum mi-e mai bine; dar m simt nc slbit.
ngrijorarea de pe fetele celor din jur se risipi cnd vzur intrnd un valet ncrcat cu o tav plin de
gogosi fierbinti.
- Ah! Faimoasele gogosi de la Palatul Regal! strigar toti ntr-un glas. i dragostea fat de pmntul
natal, bucuria de a se revedea n patrie sterser impresia pe care le-o fcuse primirea de la Tuileries.
Am petrecut o parte din timpul ct am stat la Paris alturi de acele printese amabile, care m primeau cu
mult bucurie si buntate si care-mi mprtseau indignarea n legtur cu povestea debitat pe searna
mamei. De fapt, ele cunosteau mai bine ca oricare, din proprie experient, fecunditatea inventiilor
calomnioase.
Tot pe atunci, ncepu a se rspndi zvonul cstoriei secrete dintre Mademoiselle si Raoul de
Montmorency, cruia ea ar fi putut s-i fie foarte bine mam, att era de mare diferenta de vrst dintre

ei. Cnd tnrul se nsura cu doamna Thibaut de Montmorency, intrigantii trebuir s renunte ia aceast
poveste. Nu stiu dac nu 1-au nlocuit pe Raoul cu domnul Athalin, asa cum am auzit vorbindu-se mai
trziu. Cea de a doua versiune n-a fost nici ea mai adevrat dect prin13496
Adevrul e c amndou au fost la fel de absurde si de
calomnioase.
Capitolul XI
Tom Pelham. - Inaugurarea podului Waterloo. - Dineu la
. relllont. - Firea posac a printesei Charlotte. - Politetea sa. - Un nou
nriciu - Discutia cu ea. - Moartea acestei printese. - Mhnirea tuturor
C ]or din jur. - Adevrata fire a printesei Charlotte. - Gusturile si
biceiurile sale. - Sinucidere la nastere.
Orict spaim as fi avut eu de mare, oboseala cltoriei mi-a fost din belsug rspltit de bucuria pe
care le-a nricinuit-o printilor mei, rentoarcerea mea la Londra. Am simtit o mare mngiere s-mi pot
alina, alturi de ei, toate micile necazuri si scieli ale unei lumi att de mercantile ca a noastr. Cci n
Franta nu exist persoan care s nu-si dea seama ct de plcut e pentru un fiu, un frate sau un prieten s
se nsoare cu o mostenitoare bogat si cte invidii si gelozii isc o astfel de cstorie. Am observat, cnd
acest lucru m-a privit si pe mine, c nici o alt mprejurare nu provoac mai mult dusmnie n societate.
Cci toat lumea alearg cu limba scoas dup avere. Pentru a pune mna pe bani, orice mijloc e bun; iar
cel care vede c a fost ales un altul n locul lui regret amarnic, mi amintesc, n legtur cu acest lucru,
de planurile unuia dintre prietenii mei din copilrie, tnrul Pelham. Era fiul cel mai mic, mplinise
saisprezece ani si se rentorcea n casa printeasc penultima oar, nainte de a prsi colegiul. A doua zi
dup sosirea sa, tatl su, lordul tarborough, un omulet sfrijit, cel mai rece, mai serios si mai Pun de el
pe care 1-am cunoscut vreodat, 1-a poftiti pe biat In cabinetul su si i-a spus:
~ Tom, a sosit momentul s-ti alegi o profesie; indifes?nt ce ti-ai alege, eu te voi sustine din toat inima. Nu vreau
e mfluentez nici ntr-un fel. Dar, dac vrei s te faci preot,
s Vvertlzez c& am la dispozitie unele beneficii care te vor face
raiesti, chiar de la nceput, pe picior mare. Ti-o repet, ti
497
las deplin libertate. Te previn ns c atunci cnd te vei hotar" nu voi admite nici o schimbare. Asa c
gndeste-te bine. Nu-nv da rspunsul acum. Am s te ntreb cnd te vei rentoarce l Colegiu. Atunci s
fii pregtit s-mi spui ce-ai ales!
- Da, domnule!
La sfrsitul vacantei, n care Tom se distrase de minune si n timpul creia tatl su nu-i adresase nici
mcar u cuvnt, l pofti n cabinetul su, spre spaima ntregii familii si l ntreb din nou:
- Ei bine, Tom, te-ai gndit n chip matur, la viitorul tu?
- Da, domnule!
- i te-ai hotrt?
- Da, domnule!
- Gndeste-te c nu voi admite nici un capriciu si c va trebui s urmezi cu rigurozitate profesia pe care
ti-ai ales-o!
- tiu, domnule.
- Bun! Atunci vorbeste!
- Ei bine, domnule, as vrea s m nsor cu o mostenitoare bogat!
Orict de flegmatic ar fi fost lordul Yarborough, nu putu rezista unui astfel de rspuns dat pe un ton att
de imperturbabil. Asa c izbucni n rs. Pn la urm, prietenul meu Tom nu se nsura cu o mostenitoare;
intr n marin si se prpdi de tnr, de friguri galbene, n Antile. Era un biat frumos si de treab. Dar
v-am istorisit o ntmplare din alt secol; s revenim la secolul al nousprezecelea.

n 18 iunie 1817, cu prilejul celei de a doua aniversri a btliei de la Waterloo, avu loc - cu mare pomp
-inaugurarea podului cruia i se ddu numele de Waterloo. Printul regent, mpreun cu ducele de
Wellington, urmat de toti ofiterii, care luaser parte la btlie, si de regimentele de gard, trecur primii
pe noul pod. Pentru personajele principale din localitate se ridicaser chiar niste tribun^ speciale. tiind
c se pregtea o tribun pentru corpu diplomatic, tata anunt c n-ar vrea s ia parte la ceremonia
498
care se hotrse s nu asiste. Colegii si din corpul diplomatic Declarar c nu voiau s fac opinie
separat n acea jnprejurare si c ceremonia, avnd un specific strict national, oU era neaprat necesar
s fie invitati la ea si strini. Cabinetul e0glez fu de acord cu aceast propunere. Tatl meu s-a simtit
profund miscat de deferenta colegilor si, cu att mai mult cu t cei de la Tuileries nu duceau lips de
oameni care s-1 fi nvinuit c dduse fru liber sentimentelor sale franceze. Cel care a refuzat primul
tribuna, ce-i fusese pregtit, a fost printul Paul de Esterhazy. Cum n-a ntmpinat nici o dificultate, a
venit s-1 anunte pe tata de hotrrea corpului diplomatic si de consimtmntul cabinetului englez.
Tot n 1817 trebuie s plasez si relatiile mele cu printesa Charlotte de Galles. Sub pretext c locuinta ei
nu era nc aranjat, se dispensase de obligatia de a veni la Londra si desi acela a fost un moment care a
strns laolalt toat lumea bun, ea a rmas sub umbrarul rcoros de la Claremont, despre care spunea c
era mult mai sntos n starea n care se afla, cci era nsrcinat n mai multe luni. Am fost poftit si eu,
mpreun cu printii mei, s lum masa la ea. Curiozitatea pe care mi-o inspir aceast tnr suveran a
unei tri att de mari mi era attat si de faptul c pierdusem ntotdeauna ocazia de a o vedea. Am fost
primiti la Claremont de ctre lady Glenlyon, doamna de companie, si de ctre un baron german,
aghiotantul printului, singurul comesean la castel. Un grup de musafiri ne precedaser, altul urma s
vin dup noi. Printul Leopold si fcu aparitia o clip, apoi se retrase. Dup ce am asteptat vreme
ndelungat, am auzit n odaia de alturi u" pas greoi si care rsuna att de puternic nct nu putea fi
comparat dect cu cel al unui tambur major. Cineva de lng m'ne zise: lat-o pe printes!"
Intr-adevr, am vzut-o intrnd, la bratul sotului ei. Era
Pun de podoabe si arta bine. Dar evident, avea pretentia s
^mene cu marea ei naintas, Elisabeta, motiv pentru care si
alca att de apsat si de greoi, fcnd n mod deliberat acel
&rnot de tambur major. Tot ca si strmoasa ei, si purta capul
499
sus, cu mult trufie, n timp ce ea intr n salon pe o us, De alt us, un matre d'hotel anunt c masa e
servit. Printe strbtu salonul, fr s spun o vorb nimnui. Sosit sufragerie, pofti alturi de ea doi
ambasadori; printul se ase?v vizavi, ntre dou ambasadoare. Dup ce am ncercat n s-o vd, aplecndum cnd n dreapta, cnd n stnga, cte un platou, printesa se hotr si porunci s se ia vasul ce
mpodobea mijlocul mesei. Norii care i se adunaser pe frunte i se mai risipir putin. Surse gratios
sotului ei, dar n-a mai fost att de amabil si cu ceilalti. Vecinii ei abia i smulgeau vorba cu clestele, asa
c am avut destul vreme s-o examinez n liniste n tot timpul acelei mese penibile. Nu v pot vorbi
despre talia ei, pentru c, fiind nsrcinat, mi era greu s-mi dau seama cum putea arta. Se vedea doar
c era nalt si solid construit. Prul i era de un blond aproape cnepiu, ochii de un albastru ca de
portelan, fr sprncene, fr gene, tenul de o albeat uniform, fr nici o alt pat de culoare. Sunt
sigur c veti striga: Ce figur fad! Era deci o persoan ct se poate de insipid!". Ctusi de putin. Rar
mi-a fost dat s ntlnesc o fizionomie mai nsufletit. Privirea i era plin de expresie. Gura, rosie ca
cireas si mpodobit cu niste dinti ca perlele, avea modulrile cele mai plcute si mai variate pe care leam vzut vreodat si extrema sa tinerete, compensnd lipsa coloritului din obraji, i ddea un aer de o
prospetime remarcabil.
Masa odat isprvit, ea le fcu femeilor un mic semn si trecu n salon, unde o urmarm toate. Printesa
se asez ntr-un colt cu una dintre prietenele sale din copilrie, proaspt mritat si nsrcinat si ea, al
crei nume 1-am uitat. usoteala lor dur pn la venirea printului care rmsese la mas, cu brbatii. El
a apropiat cteva fotolii pentru ambasadoare, vrnd s dea discutiei un caracter general, dar n-a izbutit,
n sfrsit, contesa de Lieven, plictisit de acea lips de atentie, s-a dus s se aseze, fr s fie poftit, pe

aceeasi sofa pe care sedea printesa si ncepu, cu voce joas, discutie care, aparent, se prea c-i strnise
interesul,
500
. foarte absorbit. Toate eforturile pe care le fcu printul, Pa tfU a-si determina sotia s se poarte mai
politicos si cu P -ialti invitati, fur zadarnice. Fiecare sttea ca pe ghimpi si c astepta s plece, n
sfrsit, ni se anuntar trsurile si a.ecarm salutate la fel de rece la desprtire cum fuseserm si i sosire,
n ce m priveste, cnd mama m-a prezentat, rintesa n-a catadicsit s-mi fac nici mcar un semn din
cap. rjrcndu-m n trsur, am spus:
- Am vrut s-o vd, am vzut-o! Numai c am vzut-o cam mult, cci sunt stul pn n gt de mofturile
ei!
Mama m-a asigurat c printesa era, de obicei, politicoas. I-am rspuns c felul cum se agitase printul nu
prea confirma acest lucru. Probabil c dup ce am plecat noi, j_o fi reprosat faptul c fusese att de
posac, fiindc la cteva zile dup aceast vizit, tocmai cnd meditam cu regret la vizita de multumire
pe care trebuia s i-o facem pentru c ne primise att de bine", iat c am primit o nou invitatie. De
data asta, printesa se pierdu n gratii si politeturi fat de toti musafirii; totusi preferinta si-o manifest
fat de noi. Ne opri pn la miezul noptii, discutnd familiar despre toate si despre toti, despre Franta si
despre Anglia, despre primirea familiei de Orleans la Paris, despre legturile lor cu Tuileries, despre
legturile sale cu Windsor, despre capriciile reginei btrne, despre acea etichet care-i era insuportabil,
despre plictiseala care o astepta cnd avea s fie obligat s se mute la resedinta ei din Londra unde
oricum trebuia s rmn cteva luni. Mama i spuse c ar fi mult mai linistit si ar sta mult mai comod
la hotelul unde locuise dup ce se mritase.
- E adevrat, rspunse ea; dar cnd esti att de deplin fericit ca mine, te temi de orice schimbare, fie ea
si n bine!
Srmana printes! Conta prea mult pe aceast fericire! Ne spuse, n aceeasi sear, c era sigur c va
avea un biat, undea avusese ntotdeauna tot ce-si dorise. Apoi ncepu s vorbeasc despre Claremont si
despre grdinile sale. Le Anosteam demult. Domnul de Boigne fusese ct pe ce s Curnpere acea
proprietate. Printesa Charlotte ne asigur c se
501
schimbaser foarte mult n decurs de doisprezece ani si ne rug s poftim ntr-o dimineat s ni le arate
pe ndelete Hotrrm s venim n prima zi cnd va fi frumos si cnd tata si va putea ngdui s se rup
de la treburile sale. Printesa nu mai iesea din cas, dect ca s fac unele plimbri prin parc si ntre ora
dou si patru era ntotdeauna ncntat s ne vad Ne-am desprtit, dup o strngere de mn att de
energica nct am crezut c-mi smulge bratul, nsotit de cele mai calde cuvinte de simpatie exprimate
cu un glas care cu sigurant c ar fi fost dulce si plcut dac Memoriile din secolul al XVI-lea nu ne-ar fi
informat c regina Elisabeta vorbea scurt si tios. Nu neg c printesa nu mi s-a prut mult mai amabil,
ba chiar si mai frumoas dect penultima oar. Printul Leopold rsufl usurat, prnd s se bucure c
sotia i fcuse pe plac. n dimineata fixat ca s vizitm parcul din Claremont, ploua cu gleata, asa c
trebui s mai amnm vizita cteva zile. Dar cnd am ajuns, printesa Charlotte era complet schimbat.
Ne primi mai rece ca niciodat, se scuz c starea ei nu-i ngduia s fac dect ctiva pasi, apoi l
chem pe aghiotantul neamt, rugndu-1 s ne arate parcul prin care i-ar fi fcut atta plcere s ne
nsoteasc, manifestndu-si totodat dorinta de a scpa ct mai repede de noi. Cnd am ajuns n cellalt
capt al parcului, am vzut-o de departe, la bratul sotului ei si fofilndu-se ca un ogar. Dup ce fcu un
mare nconjur, se ndrept ctre noi. Aceast nepolitete, aproape grosolan, ne indispuse att de tare
nct eram hotrti s-i pltim cu aceeasi moned si s fim si noi tot att de reci si de indiferenti ca si ea.
Dar vntul ncepuse a bate altfel. Leopold, - ne spuse ea, o silise s ias din cas, plimbarea i fcuse
bine si o adusese n situatia de a se bucura de prezenta prietenilor si". Fu nemaipomenit de drgut si
de politicoas cu noi. Se atas n mod cu totul deosebit de nnn^ care mergeam mai usor ca mama; m lu
de brat si m tr dup sine, clcnd cu niste pasi mari si apsati, fcndu-mi o serie de confidente
despre ct era de fericit n csnicie despre profunda recunostint pe care o datora printulul
502

de a fi consimtit s se nsoare cu mostenitoarea unui egat. Zugrvi, cu mult veselie, antren si spirit,
situatia lui de sot al reginei", dar adug nflcrndu-se:
- Leopold al meu nu va fi expus la aceast umilint, sau sa nu-rni mai spuneti mie Charlotte! si izbi
violent, cu niciorul, n pmnt, (picior care era destul de gros, fie vorba ntre noi). Dac se vor opune,
mai curnd voi renunta la tron, mi voi cuta o colib unde s triesc dup legile firii, cluzit de sotul
meu. Nu vreau si nu pot s domnesc n Anglia dect cu conditia s domnim mpreun. El va fi regele,
regele recunoscut, regele care nu se va supune capriciilor mele. Cci, vezi, doamn de Boigne, stiu c
am multe cusururi, de altfel ai vzut si dumneata... Odinioar am avut si mai multe... Surzi... Ti se pare
cu neputint, nu-i asa? Dar, spre fericirea mea, Leopold si-a asumat sarcina de a face din mine o fat de
treab (a good girl), nteleapt si rezonabil, spuse ea cu un surs ncnttor. Ei da, el va fi regele sau eu
nu voi mai fi niciodat regin. Te rog s-ti aduci aminte de ce-ti spun acum si vei vedea dac Charlotte
stie s-si tin cuvntul!
si spunea cu plcere, Charlotte, ori de cte ori vorbea despre ea si rostea acest nume cu un fel de emfaz
ca si cum ar fi atins celebritatea care-i era sortit. Vai! Srmana printes! Visele sale de dragoste si de
glorie au fost de scurt durat! n acea discutie, care s-a ncheiat sub colonada castelului unde ajunsesem
naintea celorlalti, a rostit fraza despre fericirea deplin de la Claremont, rugndu-m s vin ct mai des
s-o vd. N-am mai vzut-o niciodat. Aici s-au ncheiat relatiile melc cu spirituala si capricioasa
mostenitoare a trei regate,
Apucasem s plec din Anglia, cnd, numai dup cteva
saptmni, moartea a rpit ntr-un singur ceas dou generatii
e suverani: pe tnra mam, care urma s devin regin, si pe
lu' ei, pe care-1 adusese pe lume. Amndoi au pierit datorit
aPnciilor printesei Charlotte. Printul Leopold reusise s-o
Pace cu tatl su, printul regent, dar toat influenta lui
ase n fata animozittii pe care sotia sa o simtea fat de
503
bunica si de mtusile lui. De team ca nu cumva acestea s vin si s asiste la nasterea ei, si ascunse
durerile ct mai mult timp cu putint. Totusi nasterea a fost att de grea nct ar fi fost bine ca toate acele
persoane s fi fost de fat. Regina btrn, nselat de calculele intentionat gresite ale printesei se afla la
Bath, regentul, la marchiza de Hertford, la o sut de mile de Londra. Printesa nu-1 avea lng ea dect
pe sotul ei pe care mamosul Crofft l convinsese c n-avea de ce se teme dup un travaliu ce tinea de
peste saizeci de ore. Medicii de la Facultate, strnsi n odile vecine, cerur s intre la printes Dar ea
refuz categoric s-i primeasc si lipsa de experient a printului, nselat de Crofft, l mpiedic s insiste,
n sfrsit, printesa Charlotte aduse pe lume un copil foarte bine alctuit, dar, pur si simplu, mort de
oboseal; mama era si ea la fel de epuizat. O asezar n pat. Crofft i spuse printului c sotia lui va avea
nevoie de odihn. Apoi porunci ca toat lumea s ias din odaie. La o or dup nastere, femeia care o
pzea o auzi pe printes abia soptind:
- Chemnati-1 pe sotul meu! si-si ddu duhul.
Printul, culcat pe o sofa n odaia vecin, nu mai apuc s primeasc ultimul ei suspin. Dezolarea lui fu
cumplit: pierduse totul. Nu stiu dac, pe viitor, firea printesei Charlotte 1-ar fi fcut fericit. Dar tnra
Charlotte era nc la nceput si deci sub influenta unei pasiuni extrem de violente fat de brbatul ei,
fcnd o mare risip de drglsenii cu un farmec pe care firea ei cam brutal le fcea cu att mai
pretioase. El o mblnzise, dac mi-e ngduit s m slujesc de aceast expresie. i grija cu care izbutise
s supun acea fire slbatic, molesit de dragoste, trebuia - atta vreme ct era ncununat de succes s fi fost foarte atttoare, l vedeai totusi lundu-si ntotdeauna unele precautii, pentru a n-o speria si a-i
aduce aminte c tnrul tigru avea si gheare. Oare printesa va fi invocat tot timpul acea lege a dreptului
natural care o oblig pe femeie s se supun sotului ei? V rog s-rfli ngduiti s m ndoiesc. Dar n
clipa n care mi-a mrturisit acest lucru, ea era convins si poate c la fel de convins era s1 printul.
Probabil c, dup ce-a pierdut-o, n-a mai pstrat io
504

6JTl0rie dect calittile sotiei sale. E sigur c atunci cnd


nea s-i plac sotului ei, era pur si simplu seductoare. Cu
ate capriciile sale, nici nu v puteti nchipui de ct
ooularitate se bucura n Anglia, nc din copilrie, englezii
e obisnuiser s vad n ea pe mostenitoarea tronului. Iar ea
vea un instinct nnscut, stiind cu precizie ce anume place
onorului ale crui prejudecti erau adnc spate n inima ei.
Strduindu-se s fie altfel dect tatl ei, luase obiceiul de a fi
extrem de econoam n cheltuielile pe care le fcea. Cnd se
ducea prin prvliile din Londra si cnd negustorii ncercau s-o
ispiteasc cu vreo noutate mai costisitoare, ea le rspundea:
- Nu-mi artati asemenea lucruri, sunt prea scumpe pentru mine!
O sut de gazete i repetau cuvintele si o ludau cu att mai mult cu ct de fapt aceast laud nsemna o
critic la adresa regentului.
Viata la Claremont era extrem de simpl, printesa strduindu-se s dea ea nssi pild de mult
simplitate. Nimic nu era mai putin pretentios ca mobilierul ei. Nu exista n ntreaga locuint nici o alt
oglind dect cea din odaia sa, precum si o mic oglind oval de dou picioare pe trei, pus piezis n
salonul cel mare. Mobilele mai pretentioase erau doar de decor. Parc vd si acum patul cel mare, cu
patru coloane, al printesei. Perdelele atrnau n dreapta, fr draperii, fr franjuri, fr ornamente. Erau
de pnz, cu desene reprezentnd niste crengi cu flori si dublate cu percal roz. Nimic socant n acea
odaie unde mobilele, mai curnd utile dect elegante, dovedeau obiceiurile conjugale ale trii. Aceast
simplitate extrem n locuinta unei femei tinere si fermectoare contrasta enorm cu opulenta, cu luxul
aproape exagerat de care era nconjurat regentul, la Carlton House si a Brighton. Moartea ei a ndurerat
profund Anglia si, cnd m,"a!n mapoiat la Londra, n luna decembrie, toat populatia, Pana si surugiul,
ba chiar pn si mturtorii de strad, purtau . u care a tinut sase luni de zile. Doctorat Crofft
devenind ; a dispretului public a sfrsit prin a-si pierde judecata, lnebunind.
505
Capitolul XII
Regele Prusiei vrea s se nsoare cu Georgine Dillon. - Esuarea acestui proiect. - Lipsa de bunvoint a
lui Ludovic al XVIII-lea fat de familia de Orleans, pe care de altfel o manifest cu orice prilej. - Iritati^
ducelui. - Contele de La Ferronnays. - Atasamentul su fat de ducele de Berry. - Doamna de
Montsoreau si garnitura de scutece. - Scen ntre ducele de Berry si domnul de La Ferronnays. - Iritarea
familiei regale. -Doamna de Gontaut e numit guvernant. - Sfaturile printului de Castelcicala. Doamna de Noailles.
Fratele meu m chem repede napoi creznd c va putea grbi nunta. Eu eram de cu totul alt prere
dar, m rog, ca s-i fac hatrul, am venit si binenteles c m-am cit imediat. Am ajuns la Paris ctre
mijlocul lui septembrie, adic exact n perioada n care orasul e mai pustiu ca niciodat fiindc este
epoca n care persoanele care nu-1 prsesc toat vara, pleac n mas, iar cele care stau la tar se feresc
ca de foc s pun piciorul n Paris. ederea mea prea deci cu att mai ciudat. De altfel, am bgat repede
de seam c venirea mea fcuse s bat si mai tare la ochi lungirea acelei nunti. Cci orict de pustiu ar
fi fost orasul, am mai gsit totusi destui prieteni buni" care s-mi tot repete:
- Bag de seam! Fata e capricioas! A vrut s se mrite de mai multe ori, dar pn la urm s-a
rzgndit. A fost gata s-1 ia pe domnul de Montesquiou, cumpraser pn si cosul de nunt n care se
pun darurile, dar s-a rzgndit...
Ddeam tuturor acelasi rspuns banal c, dac fata se rzgndea si nu mai voia s se mrite cu fratele
meu, era mai bine s-o fac acum dect mai trziu. Dar toate acele vorbe binevoitoare" ale unor oameni
crora mi era cu neputint s le explic ntrzierea nuntii, tot repetndu-se din cincisprezece n
cincisprezece zile, m deranjar att pe mine ct si pe tnra ce urma s-mi devin cumnat; asa c mam hotrt s triesc ca o clugrit. Chiar cnd lumea ncepu a sosi n capitala* pentru a petrece iarna,
usa mea continu s rmn nchis, iar eu s nu m duc nicieri.

Familia mea preocupa de asemenea publicul si printr-ufl alt zvon de cstorie care nu-mi era ctusi de
putin plcu
506
oegele Prusiei1 se ndrgostise nebuneste de verisoara mea reorgine Dillon, fiica lui Edouard Dillon, o
tnr cu o fire si cu o figur, amndou ncnttoare. Tinea mortis s-o ia de neVast. Doamna Dillon era
n al noulea cer. Unchiul meu se urnfla si el n pene. Singur Georgine, desi nu sclipea de
desteptciune, dar care era nzestrat cu mult bun-simt si cu tot tactul ce izvora din cea mai naiv, mai
cinstit si mai generoas inim pe care am cunoscut-o vreodat, si ddu earna c situatia ce i se oferea
nu i se potrivea, asa c refuz cererea n cstorie pe care regele Prusiei i-o fcu prin intermediul
printului Radziwill. Ea urma s devin duces de Brandenburg si s aib o resedint splendid att
pentru ea ct si pentru copiii ei. Numai c acea mn regal care i se ntindea era mna stng, si nu
dreapt; cci copiii regelui fcuti de ea nu erau socotiti copii legitimi. Situatia ei n mijlocul familiei
regale n-ar fi fost deloc plcut iar ea era mult prea nestiutoare pentru a se pricepe s se descurce.
Regele Prusiei obtinu totusi de la ai si ngduinta de a o invita, mpreun cu printii ei, la Berlin, pentru
a petrece n acel oras opt zile. Fur poftiti de dou ori la mas, si printii cei mici i coplesir cu atentiile
si cu drglseniile lor. Cstoria prea iminent. Dup opt zile se rentoarser la Dresda unde unchiul
meu era ministrul Frantei. Cnd totul fu pus la punct, regele Prusiei ceru ca viitoarea duces de
Brandenburg s devin luteran. Georgine refuz. Regele insist s urmeze ceremonialul mcar de
form. Dar ea nu fu de acord nici asa. Mama ei, mult prea evlavioas, nu cutez s insiste, iar tatl ei nu
se mai amestec.
Discutiile durar vreme ndelungat; ntre timp, Pasiunea pe care regele o fcuse pentru Georgine ncepu
a scdea. I se demonstra inconvenientul de a se nsura cu o strin, cu o frantuzoaic, deci cu o catolic.
i dup ce
c, . ' Frederic-Wilhelm al IH-lea (1770 - 1840), rege al Prusiei n 1797. Fusese c Satorit eu Louisc de
Mcklcmburg-Strclitz, moart n 1810. Avea sapte copii printre
e Pc Wilhclm l si pe Charlottc-Alexandra-Feodorovna, care s-a mritat cu tarul con, fe. ' al RusiciWilhclm al III-lca s-a cstorit morganatic, n 1824, cu fata
lemi de Harrac, nscut n 1800 si moart n 1873.
507
rscoli toat Europa cu zarva pe care o isc, acest proiect de cstorie czu de la sine, fr scandal si Iar
nici o suprare Fata nu regret o secund acea fals mrire. Mama sa, care o adora, se consol vznd-o
multumit. Unchiul meu ceru S| prseasc Dresda ca s nu mai fie obligat s dea mereu ochij cu regele
Prusiei. Faptul ar fi fost ct se poate de jenant, dup toate cele ntmplate. Regele Prusiei avea obiceiul
sa vin \^ fiece an la Karlsbad si o nou ntlnire ar fi putut reaprinde n sufletul lui, pasiunea pentru
tnra Georgine. Unchiul meu ceru si obtinu s fie schimbat de la Dresda la Florenta. Noua resedint i
plcu grozav; se potrivea cu vrsta si cu gusturile sale si era cum nu se poate mai propice pentru a
desvrsi educatia fiicei sale; cci tnra pe care pusese ochii regele Prusiei n-avea nici mcar
saptesprezece ani.
La Curte, am gsit familia de Orleans foarte iritat de situatia sa. Regele nu pierdea nici o ocazie de a fi
nepoliticos cu ea. Fcea o diferent net ntre felul cum i trata pe ducesa de Orleans, pe sotul si pe
cumnata acesteia; primei, i se adresa cu titlul de altet regal pe care-1 purta ducesa, iar celorlalti doi, pe
care nu-i putea suferi, nu le spunea nici ntr-un fel. Atta vreme ct durase emigratia, l aprase pe ducele
de Orleans de ura partidului regalist; dup ce se rentorsese n Franta, el nsusi se pretase la toate
exagerrile, iar dup cele petrecute la Lille, n 1815, l urmrea pe duce cu o animozitate ftis. Familia
de Orleans fusese, rnd pe rnd, exclus din tribuna regal n timpul slujbei care avea loc la castel, din
loja de spectacol n zilele de reprezentatii teatrale, n sfrsit din toate locurile princiare, n asa fel nct la
o ceremonie public de la Notre-Dame, Ludovic al XVIII-lea porunci s ia pernele pe care ngenuncheau
ducele de Orleans si Mademoiselle si s le aseze dincolo de covorul pe care n-aveau dreptul s le pun.

Trebuie s fii print ca s-ti poti da seama ct de mult jignesc toate asemenea meschinrii. Ducele de
Orleans n" povesti el nsusi ce i se ntmplase cu prilejul naster primului copil al ducelui de Berry care
nu tri dect cteva ceasuri. Se redacta actul de nastere care fu adus apoi, de
celar, n cabinetul regelui unde se afla toat familia regal
c3 0 parte din curteni. Cancelarul i ntinse regelui pana,
ntru a semna, apoi lui Monsieur, sotiei acestuia, ducelui de
P gouleme si de Berry. Cnd veni rndul ducelui de Orleans,
ele strig ct l tinu gura, cu vocea lui dogit, ori de cte ori voia s fie nepoliticos:
- Ceremonial fr cancelar, v rog!
Domnul de Breze, marele maestru al ceremoniilor, care era de fat, se apropie si el de mas:
- i fr domnul Breze! strig regele!
Imediat si fcu aparitia un alt maestru de ceremonii:
- Nu, nu! s vin doar un simplu aghiotant al maestrului de ceremonii!
Ducele de Orleans rmsese n fata mesei, cu pana n fat, necuteznd s-o ia, asteptnd sfrsitul acelui
episod neplcut. Din pcate, nu era de fat nici un aghiotant al maestrului de ceremonii. A trebuit ca
cineva s se duc s-1 caute prin saloanele nvecinate. Cutatul a durat cam mult. Toti ceilalti printi erau
ei nsisi foarte stnjeniti, n sfrsit, aghiotantul sosi si semntura care fusese ntrerupt, cu atta lips de
bun-simt, fu asternut pe hrtie nu fr a-1 fi suprat foarte tare pe ducele de Orleans. Surznd, el i
spuse ducelui de Berry:
- Monseniore, ndjduiesc c veti avea buntatea de a nu m mai expune si a doua oar la un lucru att
de neplcut!
- Pe legea mea, vere, te nteleg att de bine nct si eu as proceda exact ca dumneata!
Dup care schimbar amndoi o cordial strngere de mn. Ducele de Orleans si spuse c dac asta era
eticheta si c dac regele tinea s fie executat cu rigoare, trebuia s fie precaut si s-si ia unele msuri
dinainte. Nu-1 interesa ca Pernele sale s stea neaprat pe covor, ori ca pana s-i fie 'nmnat de
maestrul de ceremonii sau de aghiotantul su, dar ceea ce-1 durea cel mai ru era faptul c vedea clar c
toate aceste lucruri erau fcute special ca s-1 umileasc n ochii Publicului. Din pricina acestor tracasri
si malitiozitti care se ^emnoiau zilnic, familia de Orleans nu numai c se ^deprta de familia regal, dar
deveni chiar ostil. Sunt
509
ns convins c n-au conspirat mpotriva ei; cnd se napojau ns acas, jigniti de acele procedee care repet - i fac de dou ori mai sensibili pe printi, si cnd se vedeau coplesiti de comptimirile si de
rbufnirile tuturor celor nemultumiti sigur c nu-i respingeau cu aceeasi vehement cum ar fi fcut - s
zicem - familia regal, ci dimpotriv, i primeau ca pe niste rude, ori ca pe niste prieteni. Pe de alt parte,
cei din opozitie se strduiau s-1 atrag pe duce de partea lor si Sa,j numeasc sef, propunere ce n-a fost
refuzat chiar att de categoric cum se credea. Sigur c acest rol i plcea. Oare s fi vzut n el drumul
ctre Coroan? S-ar putea, dar cred c mai curnd, n perspectiv, adic pentru copiii si si numai pentru
a mpca legitimitatea cu nevoile secolului.
Existenta efemer a micei printese de Berry prilejui o ntmplare neplcut. Nu-mi mai aduc aminte
dac n aceste pagini alandala am pomenit pe undeva de numele domnului de La Ferronnays1; tot ce se
poate, fiindc am fost foarte bun prieten cu el, ani ndelungati. El l nsotise ntotdeauna pe ducele de
Berry cruia i era, n mod sincer si tandru, devotat, asa c nu-i era team s-i spun adevrul, uneori
chiar cu mnie, dar ntotdeauna cu o franchete si cu o sinceritate pe care printul, orict ar fi fost el de
usuratic, era totusi n stare s le aprecieze. Relatiile dintre ei erau deci relatii de mare prietenie. Domnul
de La Ferronnays, dup ce i-a reprosat ducelui de Berry prostiile pe care ar fi putut foarte bine s le
evite, s-a strduit pe ct a putut s aline necazurile altora ncercnd s le ascund de ochii publicului.
Ndjduise n zadar c dup nsurtoare, printul de Berry va adopta un gen de viat mai ordonat; departe
de asta, el prea, dimpotriv, s sporeasc scandalurile din pricina legturilor pe care le avea cu diverse
persoane de sex opus. Niciodat domnul de La Ferronnays nu s-a pretat la nici un fel de murdrie, nu 1-a

1 Augitst-Pierre-Marie Ferron, conte de La Ferronnays (1777 - 1842), emigrat n Elvetia, a fcut parte
din armata ducelui de Condc, apoi s-a dus n Ang'ia mpreun cu ducele de Berry de care era foarte
atasat si pe care nu 1-a prsit nici o clip pn la incidentul relatat de doamna de Boignc. n timpul
Restauratiei, a fc>s fcut pair, pe urm ministru n Danemarca si n Rusia, apoi ambasador la Roma
1830 s-a retras din viata public.
n
510
l
utat Pe ducele de Berry s-si satisfac toanele trectoare; Har de data asta, i-a trntit n obraz toat
nemultumirea sa, f ntul c veghease zi si noapte la siguranta sa, asa nct dintre ei devenir foarte
ncordate. Domnul de La
Ferronnays era primul gentilom al camerei printului si maestru absolut al casei acestuia, unde comanda
mai energic Hect printul. Sotia sa era camerista ducesei de Berry; locuiau ntr-un apartament magnific,
la Elysee, si preau s se fi stabilit acolo pentru totdeauna. Cnd ducesa de Berry rmsese nsrcinat,
domnul de La Ferronnays se ocup de alegerea unei guvernante. Ducele de Berry interveni si obtinu s
fie numit doamna de Montsoreau, mama doamnei de La Ferronnays. Obiceiul era ca scutecele copiilor
Frantei s fie date de rege; noua guvernant fu deci trimis cu toat pompa, s ia n primire aceste
scutece. Mica printes netrind dect cteva ceasuri, lista civil ceru scutecele ndrt. Doamna de
Montsoreau fcu uz de drepturile sale de guvernant care-i asigurau asa-numitul profit al scutecelor". I
se replic ns c nu avea drept la acest profit" dect doar n cazul n care ^r fi slujit o vreme ca
guvernant. Pn la urm, doamna ile Montsoreau i scrise direct ducelui de Berry (cred chiar c regele
i si vorbise despre acest lucru). Ducele se nfurie cumplit, trimise s-o cheme pe doamna cu pricina si o
trat cu atta brutalitate, nct aceasta se urc n odaia sa, plngnd, l cut pe ginerele ei si comise
imprudenta de a se plnge n asa fel, nct l fcu pe domnul de La Ferronnays s se mnie. Furios,
cobor n odaia printului. Cum l vzu, ducele de Berry i iesi nainte, strignd:
- Nu vreau ca femeia asta s mai doarm sub acoperisul meu!
- Uitati c femeia asta e soacra mea!
Nimeni nu auzi mai mult, cci usa se nchise imediat "up ei. Dup trei minute, domnul de La
Ferronnays iesi din Apartamentul ducelui, intr ntr-al su, i porunci sotiei sale s 'ftipacheteze lucrurile
si prsi imediat palatul Elysee unde nu jttai puse piciorul niciodat. N-am putut afla ce s-a ntmplat ln
acel scurt tete--tete. Dar ruptura a fost definitiv, iar jtternbrii familiei regale, n frunte cu ducele de
Berry, au nutrit at viata lor o profund animozitate fat de domnul de La
511
Ferronnays. N-am putut afla niciodat, nici de la unul, nici de la cellalt ce anume discutaser. Dac
domnul de La Ferronnays pierduse o situatie excelent, ducele de Bem/ pierduse un prieten sincer si
devotat, ceea ce era ntr-adevr de nenlocuit. Domnul de La Ferronnays ddu dovad de o conduit
perfect, modest si demn totodat. N-avea nici un fel de avere si era mpovrat de o familie
numeroas. Domnul de Richelieu, totdeauna gata s dea o mn de ajutor unui om onorabil, se ocup de
el si obtinu s fie numit ministru n Suedia. Cnd l anuntar pe ducele de Berry, el se multumi s spun
doar att:
- Nu m opun!
Ceilalti printi fur foarte nemultumiti de aceast numire mai ales c nici asa nu-1 puteau nghiti pe
domnul de Richelieu, cu att mai mult cu ct, la scurt vreme dup asta, domnul de La Ferronnays fu
nimit ambasador la Petersburg'. Bucuria numirii sale ntr-o astfel de functie compensa, ntr-o oarecare
msur, mhnirea de a-si prsi tara. l vom rentlni, mai trziu, ministru al afacerilor externe, dar tot
timpul privit de sus si cu antipatie de Curtea de la Tuileries,
O nou sarcin a ducesei de Berry l oblig pe duce s i-o aduc drept guvernant a copiilor si pe
doamna de Gontaut. Aceast alegere nu numai c surprinse, dar si scandaliza pe toti cei care fuseser
martorii tineretii cam prea zvpiate a doamnei de Gontaut; unii se grbir s adauge c avusese
suficiente motive s fie att de iubreat. Educatia mademoisellei, fcut de ea, fusese perfect si poate

c ar fi fost la fel de bine pentru ducele de Bordeaux ca ea s fi fost singura educatoare. Doamna de
Gontaut era de mult vreme prieten intim si cu Monsieur, si cu fiul su, si totusi n-a fost niciodat nici
exaltat, nici lipsit de tolerant n prerile sale politice. Obiceiul de a tri aproape exclusiv n societatea
englez, spiritul ei ntelept si luminat o tinuser departe de prejudectile emigratiei. Marea favoare
fcut de ducele de Berry se datora faptului c ea avea cu ducele unele relatii, deloc nevinovate, care
tulburau destul de serios tnrul menaj-Ducesa de Berry era cumplit de geloas si desi brbatul ei nu
voia s renunte pentru nimic n lume la obiceiurile sale, in fond era un om de treab, care se strduia ssi fac nevasta
512
fericit si s aib liniste n cas. Desi o nlocuise pe soacra lui r g ferronnaiys cu doamna de Gontaut, se
pricepea s pstreze , minune linistea n casa lui. Printul de Castelcicala potolise jjtjele izbucniri de
mnie ale ducesei de Berry. El ne ovesti, cu gesticulatia lui de italian expansiv si cu o mimic L te fcea
s mori de rs, rspunsurile pe care i le dduse ducesei la izbucnirile sale de furie; o asigurase c toti
brbatii aveau amante, c nevestele lor stiau acest lucru si erau perfect satisfcute, c ea n-avea de ce s
se revolte mpotriva unei situatii despre care el afirmase c era general si de la care nu fcea exceptie
nici un brbat, dect ducele de Angouleme.
Printesa napolitan nu se simti prea ncntat s aib un astfel de sot. Se interes n mod special dac
ducele de Orleans avea si el amante, la care printul de Castelcicala, care n-avea ce pierde, i rspunse:
- Sigur, doamn, drept cine-1 luati?
- i mtusa stie?
- Sigur c stie! Numai c doamna duces de Orleans e mult prea nteleapt ca s se formalizeze pentru
un astfel de fleac. ^
n ciuda nvtmintelor date de ambasadorul italian, mica printes era destul de des cuprins de accese
de gelozie, si doamna de Gontaut o ajuta s se linisteasc, alungndu-i din minte revelatiile pe care unii
indiscreti sau rutciosi i le fceau adesea. Doamna de Gontaut continu s joace acest rol atta timp ct
tri ducele de Berry.
Contesa Juste de Noailles fu numit, la rndu-i, camerist. Ducele de Berry se duse el nsusi la ea acas
ca s-o roage s primeasc acest post. Alegerea reuni toate sufragiile, cci se pare c nimeni nu era mai
nimerit s ndeplineasc o asemenea slujb, cu demnitate si devotament.
Cunoasterea deplin a vietii, de ctre doamna de
Noailles, i tinea loc si de spirit si de politete si a fcut-o s fie
'^totdeauna foarte popular, cu toate c a fost, rnd pe rnd,
Oamna de onoare a mprteselor Josephine si Marie-Louise,
damna de onoare, apoi camerista ducesei de Berry, pe care
ceasta din urm n-o putea suferi, dar pe care a tratat-o
Mtdeauna cu mult politete.
513
Capitolul XIII
de
de Br S e
.
numeste pe opozantii de stnga, iiDeiaii .-^,uo,.---------la Brighton. - Ospitalitatea plin de grij, a printului regent. - Uzantele^' pavilionul regal. Istorisirea unei
vizite a regentului la regele George al Ti lea. - Dejun pe o scar. - Marele duce Nicolae, la Brighton
Cstoria fratelui meu se amna din zi n zi. Eram la captul rbdrii din pricina acestor amnri de
nenteles cnd ntr-o sear, o oarecare contes de Schwitzinoff, rusoaic - cu care se mprietenise
doamna de Duras - ne vorbi despre vizita pe care i-o fcuse domnisoarei Lenormand, ghicitoarea, si
despre toate lucrurile nemaipomenite pe care i le prevestise. Sigur c as fi fost si eu curioas s aflu dac
fratele meu avea totusi s se nsoare pn la sfrsitul acelui an. Ducesa dimpotriv, avea toate motivele
s-o mpiedice pe fiica ei, printesa de Talmont, s se mrite cu contele de La Rochejacquelein,
cci numai gndul unei asemenea cstorii fcea s i se urce sngele n cap. M rug deci s-o nsotesc la

faimoasa sibil, dup ce si-a dat cuvntul c nu-i va adresa dect o singur ntrebare. Poate c pn la
urm m-as fi dus dac nu i-as fi fgduit tatlui meu c nu voi psi niciodat pragul vreunei ghicitoare,
indiferent despre ce-ar fi vorba. Motivul care-1 determinase s m oblige s-i fac aceast promisiune e
destul de curios ca s nu merite s-1 relatez n aceast lucrare. Cnd tata a intrat n serviciu, a avut ca
mentor un locotenent-colonel din regimentul su - cavalerul de Mastyns - prieten al familiei, care-1 trata
ca pe fiul su. Era un brbat cu un chip superb. Se btuse ca un leu, n rzboi, iar firea lui bun si
ngduitoare, fr a da totusi dovad de slbiciune, fcuse s fie ndrgit de ntregul regiment, ntr-un
cantonament dintr-un orsel german, ntr-una din campanii'6 Rzboiului de sapte ani, o tiganc intr n
sala de mese. Prezenta ei i mai distra pe ofiteri si mai rupse monotoni3 vietii pe care o duceau cu totii si
mai ales cavalerul Mastyns, care era cel mai tnr dintre toti. Cnd o vzu p
514
anc, mai nti simti o sil nespus fat de ea, dar pn la i sfrsi si el, ca mai toti camarazii si, prin
a-i ntinde 11 Inia. Tiganca o privi atent apoi spuse: P
- Vei avansa repede n cariera militar; te vei
nsura cu fat mult mai presus dect tragi ndejde. Vei avea un biat care nu-1 vei vedea si vei muri de
glont nainte de a mplini Ltruzeci de ani.
Cavalerul de Mastyns nu ddu nici o atentie prezicerilor t'encii- n vremea asta, obtinu n numai cteva
luni, dou prade, consecutiv, datorate strlucitei sale comportri pe cmpul de lupt, fapt care-1 fcu s
se gndeasc la spusele tigncii. Aceste spuse i venir pentru a doua oar n minte cnd se nsura, peste
ctiva ani, cu o tnr nespus de bogat si de neam mare. n sfrsit, sotia lui ajunse n situatia de a aduce
pe lume, un copil. Brbatul ei obtinu un concediu si se napoie acas ca s fie lng ea cnd avea s
nasc, n ajunul zilei n care urma s plece acas, le spuse colegilor si:
- Pe legea mea, tiganca a mai dat si gres n spusele ei, cci peste cinci zile voi mplini patruzeci de ani,
iar mine plec acas si, n timp de pace, nu prea zboar gloantele asa, nitam-nisam!
Trsura de post cu care urma s plece acas se oprise
n fata locuintei sale; dar iat c o saret o agt din mers si-i
rupse osia. Vizitiului i trebuir mai multe ceasuri pn s-o
repare. Cavalerul de Mastyns se plictisi stnd degeaba n fata
portii. Tocmai atunci trecur pe-acolo ctiva ofiteri din
garnizoana sa care se ducea la vntoare. Cavalerul, care era
i el mare amator de vntoare, se hotr s mearg cu ei ca
sa-si mai omoare timpul ct vreme vizitiul avea s repare
trsura. Plec, deci mpreun cu colegii si. Cavalerul era
Slngurul n costum cafeniu. Unul dintre vntori, uitnd acest
ucru sau nestiindu-1, vzndu-si toti camarazii n costume
e> l confund cu vreo fiar si, vzndu-1 vrndu-se ntr,n tufis, trase n el. Cavalerul primi o droaie de plumbi drept
rinichi, l transportar imediat n oras. Rana, desi foarte
ava' fiu era mortal. I se lu snge de mai multe ori; se
aili destul de repede pentru ca doctorii s-1 socoat n
515
afar de orice pericol, spunndu-i chiar c peste cteva zije putea pleca acas, ntre timp, i se aduser
scrisorile sosite ct zcuse pe patul de suferint. O deschise pe cea trimis de mama sa care l anunta c
sotia lui nscuse, mai curnd dect se asteptau, un biat zdravn si voinic.
- Ah, strig el, blestemata aia de vrjitoare a avut dreptate! Nu-mi voi mai vedea biatul!
Dup ce rosti aceste vorbe, l apucar convulsiile. pe urm fcu tetanos si dup dousprezece ore si
ddu sufletul n bratele tatlui meu. Medicii declarar c numai autosugestia l ucisese, c rana era
aproape vindecat si nu mai constituia un motiv de ngrijorare pentru nimeni. Aceasta ntmplare, la care
tata a asistat, fr s vrea, n tineretea lui, la impresionat nemaipomenit, dndu-si seama ct de mult te
pot influenta niste vorbe aruncate la ntmplre. Cavalerul de Mastyns era un om plin de inim si de
spirit. Ct timp fusese zdravn ca un taur, rsese de prezicerile tigncii. Dar, slbit de boal, se prpdi

numai gndindu-se la acea prezicere fatal. Asa c tata ne-a pus s jurm c nu vom da niciodat dovad
de atta slbiciune, nct s punem piciorul n casa unei ghicitoare.
ederea mea silit la Paris m oblig s asist la alegerile din 1817; acestea erau primele alegeri dup ce
fusese votat noua lege. Din pcate, n-au fost de natur s linisteasc lumea. Nemultumitii - crora n
acea epoc li se spuneau iacobini - se artar foarte activi si avur destul succes pentru a da serios de
furc, guvernului. Acesta i chem n ajutor pe regalisti pentru a combate dificulttile prilejuite de
propriile lor extravagante. Cum le era fric, ascultar n sfrsit si ei, o dat, de glasul ratiunii si se
comportar destul de bine n timpul acelor alegeri, pentru a nu da prilej la nici un fel de ncierri.
Aveam uneori prilejul de a-1 ntlni pe domnul de Villele; se exprima cu o grij, care-i fcea mult cinst
Vorbea tot ca un sef, ns mult mai moderat dect te-ai
asteptat de la un om care nzuia s conduc un
^rtl
516
Opozitia nu obtinu succesul deplin pe care scontase, n schimb, deveni foarte ameninttoare.
Benjamin Constant i rspunse ducelui de Broglie1 care, cu ardoarea sa obisnuit - desi opozant -, l
elogia pe rege si spunea c poate c ar fi dificil s gsesti un caracter mai propice nevoilor de moment
ale trii:
- Sunt de acord cu dumneavoastr; da, Ludovic al XVIII-lea este un monarh care convine Frantei n
momentul de fata, dar nu e ceea ce ne trebuie nou. Vedeti, domnilor, noi trebuie s ne alegem un rege
care s domneasc prin intermediul nostru, un rege care s ne convin, care s cad imediat ce i-am
abandona si care s-si dea perfect de bine seama de acest lucru!
Ducele de Broglie i ntoarse spatele, fiindc el nu voia revolutie; din pcate, era nc prea tnr. A fost si
va fi ntotdeauna mult prea cinstit pentru a putea deveni seful unui partid.
Tot cam n acea epoc, domnul de Chateaubriand, n nu stiu ce brosur, i onor pe cei de stnga, cu
frumosul nume de liberali". Acel partid reunea prea multi oameni de spirit pentru ca s nu-i aprecieze
noua titulatur. O multime de persoane onorabile, care ar fi ezitat s se nscrie ntr-un partid desemnat
sub numele de iacobin, se aruncar cu ochii nchisi, n deplin cunostint de cauz, printre liberali, unde
ncepur a conspira fr cel mai mic scrupul. Puterea cuvntului e att de mare, mai ales n Franta, nct
calificrile exercit o influent serioas.
Prezenta mea nefiind suficient la celebrarea cstoriei fratelui meu, amnat mai bine de opt luni de
zile, tinerii l chemar si pe tata. Dup o serie de tracasri si de scieli care Burar nc cinci sptmni,
pretextele fiind, n sfrsit, epuizate, tata asist n ziua de 2 decembrie 1817, la cstoria
su cu domnisoara Destillieres.
1 Mrille-Charles-Leonce-Victor, duce de Broglie (1785 - 1870), membru n 1 Pairilor, n 1814. Dup
1830, ministru, si deputat n Marca Adunare - nal. Dup 1848 se retrage din viata politic si este ales
membru al Academici. st ns"rat cu Albertine de Stael.
517
Dup opt zile, tata conducea noul menaj la Londra unde mama ne astepta pe toti cu nerbdare.
'
Doliul dup printesa Charlotte era purtat de toat clasele sociale si contribuia si mai mult la tristetea
Londrei n acea epoc a anului, cnd societatea e de obicei si asa foarte putin nsufletit. Cumnata mea
nu fu prea ncntat si cred c a fost n culmea fericirii cnd, dup o lun, s-a putut rentoarce n patrie,
relundu-si, mpreun cu brbatul ei, obiceiurile cu care se obisnuise si la care tinea atta. Eu am rmas
o vreme n Anglia, fgduind s m rentorc n Franta, s le fac cuvenita vizit, dup nunt, si s-i
prezint la Curte si n lume n timpul deselor mele absente, printii mei fuseser de dou ori la Brighton.
Aflndu-m la Londra n acel an, am fost si eu invitat mpreun cu ei. La prima vizit pe care o
fcuser maestrul de ceremonii al printului venise la ambasad s se informeze despre obiceiurile si
gusturile musafirilor stpnului su, pentru ca s se simt bine si s nu le lipseasc nimic. Cred c e cu
neputint s existe un maestru de ceremonii mai grijuliu dect cel al regentului, care s fac risip de
atta gentilete. Se ocupa el nsusi de cele mai mici amnunte. Era de ajuns s fi luat masa de trei ori la

Palat, c si cunostea n amnunte gusturile fiecrui invitat, pe care se strduia s i le satisfac. Era
ntotdeauna sensibil la complimentele oamenilor de prin acele locuri, mai ales la cele ale persoanelor
care fac mare zarv despre indiferenta lor. Cred c n-am ntlnit pe nimeni care s nu fi fost ncntat de
acel faimos maestru de ceremonii. Doliul nc recent dup printesa Charlotte nu ngduia distractii
zgomotoase la Brighton, dar regretele - desi ale regentului erau nc la fel de vii - ncepuser a mai pli,
si pavilionul regal era mai mult ndoliat dect trist. Acel pavilion era o capodoper de prost-gust.
Achizitionaser, la niste preturi imense, toate mim1; natiile din cele patru colturi ale lumii, care de care
mal amestecate, pe care le nghesuir sub cele opt sau zece cupce ale acelui palat bizar si urt alctuit
din odi obisnuite, care n^ prezentau nici un stil arhitectonic. Interiorul nu era nici z
518
j bine mprtit dect exteriorul; dar critica se opreste aici. r "ci confortul si ddea pretutindeni mna cu
plcutul si dup
crjticai tot acel ciudat amalgam de curiozitti, te amuzai , minune examinnd cu atentie att
cheltuitoarea lor elegan-t' ct si ndelungata lor cutare. Persoanele ce locuiau n ' avilin erau invitate pe
un anumit numr de zile, care rar depseau sptmn. Trebuia s sosesti ntotdeauna la o or otrivit
ca s ai timp s te mbraci pentru mas. Gseai anartamentele aranjate cu o grij care mergea pn la
minutie, respectnd cu strictete obiceiurile fiecrui musafir. Aproape ntotdeauna gazda regal se afla
prima n salon. Dac din cine tie ce motive, ntrzia si dac femeile ajungeau naintea sa n salon,
printul le cerea scuze. La mas, societatea era numeroas. Ea se compunea att din cei care locuiau n
palat, ct si din persoanele care locuiau n orasul Brighton, gzduite regeste pe timpul iernii. Din pricina
doliului, nu puteau avea loc nici baluri, nici concerte. Totusi printul avea o orchestr de muzicieni care
cntau din corn precum si din alte instrumente, si care - asezat n vestibul - ti luau urechile pe sus att
n timpul mesei de prnz ct si a celei de sear. Faptul c era plasat destul de departe, m rog, fcea s
fie suportat, dar dup prerea mea, nu era ctusi de putin agreabil. Printului n schimb, i plcea
grozav, si de multe ori punea mna pe cte un gong si btea n el msura.
Dup mas, urmau vizitele. Spre ora unsprezece, printul
trecea ntr-un salon unde avea loc un fel de gustare rece. Nu
era urmat dect de persoanele apropiate, doamnele din cas si
doi sau trei prieteni intimi. Era momentul n care printul se
simtea cel mai bine. Se aseza pe o sofa, ntre marchiza de
Hertford si o alt doamn fat de care tinea s fie politicos, si
mcepea s discute. Cunostea pe dinafar toate aventurile
plante de la Curtea lui Ludovic al XVIII-lea, ca si pe cele de
a Curtea Angliei, pe care le istorisea pe ndelete. Povestirile
ale erau presrate, de obicei, cu mici madrigaluri, dar cel mai
esea cu lucruri cam desucheate. Marchiza lua un aer demn, , r Printul iesea din ncurctur cu vreo
glum care nu era
tdeauna de bun gust. n concluzie, acele serate, care se
519
prelungeau pn la dou sau trei dimineata, ar fi prut agasante la culme dac un particular s-ar fi apucat
s cheltuiasc bani pentru ele. Dar mireasma Coroanei tinea ntreaga societate treaz, fermecnd-o cu
atentiile printului mi amintesc totusi c una dintre seri a fost extrem de interesant prin ceea ce s-a
discutat n cadrul ei. Regentul tocmai ne relata ultima vizit fcut tatlui su, pe care nu-1 vzuse de
mai multi ani. Regina si ducele de York - singurii care aveau grij de el - erau si singurii care puteau s-1
vad. M slujesc la propriu de verbul s-1 vad", cci nu-i vorbeau niciodat. Sunetul oricrui glas,
cunoscut sau nu, i crea o asemenea stare de agitatie nct trebuia mai apoi zile sau chiar sptmni
ntregi pentru a-1 calma. Btrnul rege avusese uneori accese att de violente, nct - din precautie toate odile sale erau capitonate. Era slujit cu o deosebit grij, dar ntr-o liniste si o tcere deplin. De
altfel toti slujitorii fuseser preveniti s pstreze o mare liniste, mai ales c regele era orb. O boal a
reginei, mpiedicnd-o s-si ndeplineasc pioasa sa ndatorire, regentul su o nlocui pe suveran. Ni s-a

spus c fusese poftit s intre ntr-un salon mare unde - desprtit printr-un rnd de fotolii - l zrise pe
venerabilul su tat, foarte curat mbrcat, cu capul complet chel, dar n schimb, cu o barb lung si alb
care-i cdea pn la piept. Vorbea singur, cci n imaginatia lui bolnav tinea, n acel moment, un
Consiliu adresndu-i-se lui Pitt, n termeni foarte la locul lor. Dup ce se prefcu o vreme c ascult,
ridic unele obiectii si, dup cteva clipe de tcere, si relu discursul, insistnd asupra propunerilor sale.
Pe urm ddu cuvntul altcuiva, se prefcu a-1 asculta, dup aceea urm un al treilea consilier, cruia i
spuse pe nume, numai c eu am uitat despre cine era vorba, n sfrsit anunt, n termeni oficiali, c
Consiliul luase sfrsit, si chem pajul si se duse s-si viziteze copiii, discutnd cu ei ndelung, mai ales
cu printesa Amelie, preferata sa (a crei moarte neasteptat contribuise mult la nruttirea boli' sale).
Prsind-o, i spuse:
- M duc pentru c stii si tu c regina nu suport sa lipsesc prea mult.
520
Apoi, continundu-si aceast idee, reveni la regin, foate acele plimbri imaginare le fcea sprijinindu-se
de Bratul unui paj, fr ns a pune piciorul afar din salon. Dup ce discut o vreme cu regina, se ridic
si se ndrept singur spre pian (desi pajul l urma ndeaproape) unde ncepu a jjnproviza si a interpreta
fragmente disparate din muzica lui Hndel, cntnd n acelasi timp si din gur, cu o vove pe ct de
misctoare, pe att de sonor. Aceast slbiciune pentru muzic (pe care o iubise ntotdeauna cu
pasiune) i sporise de cnd se mbolnvise de cruda sa boal. Printul fu prevenit c btrnul avea
obiceiul s stea la pian pn dup ora trei asa c dup ce-1 mai ascult o bucat de vreme cntnd,
printul l prsi. Demn de remarcat, era faptul c acest venerabil btrn cruia nimeni nu-i spunea ct e
ceasul, care nu se putea orienta nici mcar dup lumina zilei, avea un instinct cu totul deosebit care-1
ndemna s fac zilnic aceleasi lucruri, la aceleasi ore, iar ndatoririle regatului treceau ntotdeauna
naintea celor de familie. Faptul c nu vedea fcea posibil deplina tcere din jurul lui pe care medicii,
dup ce s-au strduit ndelung s-1 vindece, au socotit-o indispensabil.
Trebuie s fiu cinstit si s art c atunci cnd regentul ne istorisea aceste lucruri, ntr-o sear, trziu,
avea ochii plini de lacrimi; eram patru sau cinci persoane de fat; aceste lacrimi ncepur a-i curge de-a
lungul obrazului atunci cnd ne vorbi de glasul plcut al btrnului care cnta acele frumoase motete de
Hndel si de stpnirea de sine de care dduse dovad pentru a nu se repezi si a-1 strnge n brate pe
acel venerabil muzician.
Regele George al IlI-lea1 era, n Anglia, pe ct de iubit, Pe att de respectat. Starea lui jalnic apsa
ntreaga tar aidoma unei calamitti. Toat lumea vorbea despre el cu stim S1 respect. Totusi acest
respect n-a mpiedicat sapte tentative de asasinat asupra lui.
I82
' George al Ilt-lea (1738 - 1820), rege al Angliei si Irlandei ntre 1760 si An r 'n're 1815 ~ 1820' a
fost clcctor aPoi rc8c al Hanovrei. n timpul domniei sale, 8lla i-a pierdut coloniile din America.
521
Invitatii din pavilionul regal puteau opta dac s ia dejunul n odaia lor, sau la masa comun ale crei
onoruri erau fcute de lady Bloomfield si de sir Benjamin. Dac nu erau prost dispusi, preferau cea de-a
doua alternativ, cu exceptja ctorva vechi prietene ale printului, care ncercau s-si ascund urmele de
nereparat lsate de scurgerea timpului si nu apreau niciodat dect la lumina lumnrilor, sacrificiu de
altfel destul de prost rspltit. Asa fcea, de pild, lady Hertford.
Iesind din apartamentul meu, am fost foarte mirat s gsesc masa pus pe palierul scrii. Dar ce palier
si ce mas! Toate covoarele, toate fotoliile, toate portelanurile, toat vesela, tot ce era mai elegant, mai
luxos, tot ceea ce bunul gust poate oferi celor cu parale era expus acolo. Printul ddea cu att mai mult
important meselor, cernd ca ele s fie extrem de bine puse la punct, cu ct nu lua niciodat parte la ele.
Ducea, la Brighton, aproape aceeasi viat ca si la Londra: sttea n odaia lui pn la ora trei, apoi se
mbrca si pleca singur, clare pe cal. Dac nainte de a-si ncepe plimbarea ntlnea vreun nou invitat, n
pavilion, i plcea s-i arate el nsusi castelul si mai ales buctriile nclzite cu aburi, ceva cu totul nou
n epoca respectiv, lucru de care era foarte ncntat.

Rentors de la plimbare, printul se oprea la usa lady-ei Hertford, care locuia ntr-o csut separat, dar
care comunica direct cu pavilionul regal. Rmnea la ea pn n momentul n care aceasta ncepea s se
mbrace pentru masa de sear.
n timpul sptmnii pe care am petrecut-o la Brighton, n fiece zi se ntmpla exact acelasi lucru. Asa
era obiceiul. In anul urmtor m-am ntlnit acolo cu marele duce Nicolae, devenit mai apoi tar. Era mult
prea tnr pentru ca regentului s-i pese de el. Singura deosebire pe care am observat-o a fost c n loc
s-si lase musafirii s-si petreac dimineata fiecare cum vor, regentul alctuia zilnic cte un program
pentru tnrul print, program la care erau obligati s ia parte toti musafirii. S-au vizitat astfel unele
locuri care nu ne-au spus mare lucru, pe o distant de cincisprezece mile n jur. I*11' amintesc c, ntruna din aceste plimbri, marele duce a
522
adresat o ntrebare amiralului Edmund Nagle, pe care regentul ti atasase pe lng duce. Acesta si scoase
plria ca s-i rspund.
- Puneti-v plria! zise ducele, atingnd usor cu cravasa plria amiralului. Cum amiralul n-o tinea prea
bine, o scp jos, iar vntul, care btea zdravn pe faleza nalt de la Brighton, o duse tocmai pe o
miriste vecin, desprtit de noi printr-un htis si printr-o barier nalt, n fata creia ne-am oprit pentru
a analiza situatia.
nainte ca amiralul, scurt, gros si destul de n vrst, s fi apucat s coboare de pe cal, alteta sa imperial,
dndu-se jos de pe bidiviu, srise, cu gratie si cu usurint, bariera nalt, si-i aduse lui sir Edmund
plria, cerndu-si scuze. Aceast dovad de bun crestere si de amicitie l fcu pe tnrul duce s se
bucure de o mare popularitate n grupul celor de la Brighton, care reunea n acea epoc aproape ntreg
corpul diplomatic. Eticheta o obliga pe mama s se aseze tot timpul lng marele duce. Fiind obisnuit
cu Curtea, ea i plcu grozav tnrului duce. Cnd i cutai, erau mpreun.
Tnrul o numea micuta" sa si i cerea sfatul n toate treburile, mult mai des dect apela la contesa de
Lieven, de care i era team. Mama era, Ia rndul ei, teribil de ncntat si ni-1 luda tot timpul. Mie,
care nu-i mprtseam slbiciunea pentru printi, mi-a trebuit o bun bucat de vreme pentru a m obisnui
cu persoane de acest gen; pn la urm, 1-am gsit chiar frumos, desi prea cam dur si-mi displcea felul
cum vorbea despre fratele su, tarul Alexandru. Entuziasmul su, dus pn la devotiune, se exprima n
adevrate tirade de melodram, rostite pe un ton att de exagerat, nct falsitatea ti srea n ochi.
Cred c n-am vzut n viata mea un tnr mai afectat si mai putin natural dect marele duce Nicolae; dar
e oare rezonabil s-i ceri unui print si unui frate de mprat s fie smcer? Eu cred c nu. Nu-i fac nici un
repros, ci doar ncerc . a~i explic de ce, cu tot chipul lui fermector, cu modul lreprosabil de a se
comporta, cu politetea si cu elogiile aduse n-a rmas prea adnc spat n memoria sa.
523
Capitolul XIV
Naufragiez pe coast, ntre Boulogne si Calais. - Urmarea acestu accident. - Vorbele lui Monsieur.
Discutia ciudat a lui Monsieur cu Edouard Dillon. - Pairii, avnd slujbe la rege, voteaz mpotriva
primului ministru. - Rspunsul domnului Canning n legtur cu acest lucru. - Papa si domnul de
Marcellus.
Dac as fi avut intentia de a istorisi toate micile evenimente din viata mea particular sau mai curnd
dac as fi avut talentul de a le face ct de ct interesante, ar fi trebuit s plasez, n 1860, o lupt naval,
pe care vasul cu care m napoiam de la Hamburg a sustinut-o la Texel, si, n 1804, descrierea unei
furtuni care m-a surprins cnd am ptruns pe Meuse. M-am mndrit grozav - n aceste dou ocazii - cu
curajul meu. Sunt totusi nevoit s vorbesc despre acest curaj ntr-un fel mai putin poetic, cci sufeream
cumplit de ru de mare. Poate c as putea cere s fiu ct de ct ludat mcar pentru sngele rece de care
am dat dovad ntr-o mprejurare foarte periculoas, petrecut n timpul traversrii canalului, de la
Dover la Calais, n luna februarie 1818.
Din vina cpitanului, am esuat pe o mic limb de pmnt, plasat ntre dou stnci, la un sfert de mil
de coast. Fiecare talaz ne ridica, nu ne ridica dar n schimb fiecare cdere ne nfunda si mai adnc n
nisip. i nc era bine, cci dac ne-am fi ciocnit de stncile de care ne aflam alturi, n cteva secunde

ne-am fi dus la fund. Vasul era plin de pasageri, n singura salup mic ce putea fi dat la ap, nu
ncpeau dect sapte persoane, dintre care doi marinari care trebuiau s-o conduc; mi-am dat imediat
seama c cele mai mari pericole ce ne psteau erau frica ce putea pune stpnire pe noi si graba de a ne
npusti cu totii n brcuta aceea. Calitatea mea de fat de ambasador fcea s m bucur de un mare
prestigiu la bord, mai ales c eram nsotit de un curier al guvernului englez, fat de care cpitanii
pacheboturilor au o stim cu totul deosebit. Asa c am profitat de acest lucrxj pentru a-i veni n ajutor
cpitanului. El tinea cu orice pretsa pun prima piciorul n barc. Eu 1-am rugat s dea ntieta
ej marne cu cinci copii care urlau de spaim, de nu se mai f jegea om cu om. Un brbat (si, foarte
rusinat, trebuie s 1 'rturisesc c era un francez), sub pretextul c-i ajut pe
oii se npusti primul n barc; n sfrsit, salupa se f Deprta. Nu neg c cele patruzeci de minute cte sau scurs, "na cnd salupa s-a ntors, mi s-au prut groaznic de lungi. Totusi> felul cum procedasem m
fcuse s m bucur de o arecare autoritate asupra tovarsilor mei de drum, pe care i-am onvins s fie
calmi, s nu se nghesuie, s nu tipe, s nu boceasc. Toat lumea s-a comportat admirabil, n cel de al
doilea drum trebuiau s se mbarce cele cinci femei si doi copii care mai rmseser la bord. Brbatii
urmau s trag la sorti pentru cursele urmtoare. Totul se execut punct cu punct. Cpitanul mi
explicase c nava va fi n cel mai mare pericol cnd mareea va ncepe s urce. Dac atunci vntul va
ncepe s sufle din larg, nainte ca nava s poat fi urnit din loc, avea toate sansele s fie zdrobit de
stnci. Pn atunci, mai aveam foarte putin vreme la dispozitie, ntre timp, ncepuse a se ntuneca si a
ninge cu fulgi mari. Cnd am prsit nava, era att de nclinat nct nici marinarii nu mai puteau
strbate puntea dect cu ajutorul unei scri pe care o ntinseser pe jos. Plecarea noastr avu loc ntr-o
mare ordine si ntr-o deplin tcere. O femeie tnr refuz categoric s se despart de brbatul ei.
Acesta iesise la sorti printre ultimii, dar un ofiter care urma s plece cu cursa urmtoare fu att de miscat
de devotamentul femeii nct i ced sotului locul su. As putea scrie un volum ntreg despre toate acele
misctoare sau ridicole ntmplri, petrecute n timpul acelei cltorii ale roele, ncepnd din clipa n
care vasul s-a mpotmolit si pn m cea n care, dup un drum de sapte ore n toiul noptii, btuti de
viscol si mergnd pe niste poteci care erau numai hrtoape, areta care ne ducea, claie peste grmad,
asezati pe un morman de paie, a intrat, cu chiu cu vai, n Calais. Scpat de Pasageri, cpitanul manevr
cu mare atentie vasul si-1 aduse u "jne la Calais, desi putin cam avariat. A doua zi, veni s-mi
ara scuze si mai ales s-mi multumeasc pentru felul cum
a crnportasem, care - spune el - salvase pe toat lumea de
525
pe vas. Abia atunci mi-am dat seama c, n marile primejdii pot da dovad de mult snge-rece, dup cum
n marile probleme politice pot fi mut ca un peste. Mai nainte fusesem suferind foarte mult vreme si
poate c nc as mai fi fost fr acest naufragiu.
A doua zi am prezentat-o pe cumnata mea la Palat, mi amintesc n mod special de acea zi pentru c a
fost singura tresrire patriotic pe care am surprins-o la Monsieur. Cred c v dati seama c un naufragiu
e un lucru care nu-i intereseaz pe printi. M-am dus deci s-i salut pe rege, pe Madame, sj chiar pe
ducele de Angouleme. Cnd am ajuns la Monsieur dup cteva ntrebri preliminare, mi-a spus pe un ton
mhnit:
- Era un pachebot francez, nu-i asa?
- Nu, monseniore, era englez.
- Oh, slav Domnului, ct m simt de usurat!
Se ntoarse ctre suita care-1 urma si le repet doamnelor care-1 nconjurau: Nu era un cpitan
francez!", cu un aer plin de satisfactie n care se citea o plcere fr margini. Dac si-ar fi exprimat mai
des asemenea preri, sigur c ar fi devenit mult mai popular. Am ajuns la Paris cu cteva zile naintea
unchiului meu, Edouard Dillon, care trecea prin capitala trii, prsind Dresda si ndreptndu-se spre
noua sa resedint din Florenta. Era ca s zic asa, de-ai casei, fiindc cred c am mai spus c era foarte
bun prieten cu printul si c aceast prietenie data nc din tinerete, ntr-o dimineat, prsindu-1 pe
Monsieur, unchiul meu mi relat o discutie pe care tocmai o avusese cu printul si care era legat de
propunerile fcute lui Monsieur, pe de o parte de opozitie, iar pe de alta, de partidul ministerial. Dup el,

si unii si altii ncercau s-1 deruteze pentru c era regalist, avertizndu-1 de prpastia ctre care se
ndrepta monarhia. Edouard ncerc sa combat aceste preri ale lui Monsieur. l asigur c i-ar fi foarte
usor s se fac iubit, dac voia s se arate mai put10 exclusiv ca sef al unui partid.
- Dar eu nu sunt seful nici unui partid!
- Monseniore, cel putin asa arat aparentele.
- E nedrept! Cum s le evit?
; t<,<.
526
- Fiind mai putin exclusiv.
- Niciodat nu m voi mpca cu iacobinii, iat de ce m detest...
- Dar oamenii care m slujesc nu sunt iacobini!
- Vezi tu, Ned, vechea plmad revolutionar va iesi snic la iveal, fie si peste douzeci de ani! Cnd i-a
slujit pe
Itii, nu mai faci nimic pentru noi!
- Sunt mhnit s-1 aud pe monseniorul vorbind astfel! Asta confirm ceea ce vorbeste lumea?
- i ce vorbeste lumea?
- Ei bine, monseniore, lumea vorbeste c aveti de gnd s-i numiti ministri pe Mathieu de Montmorency
sau pe Jules de Polignac.
Monsieur, care se plimba prin cabinetul su, se opri brusc si izbucni ntr-un hohot de rs.
- Ei, drace, dar stii c e amuzant? Sper c ceea ce mi-ai spus acum e o glum!
- Ba e ct se poate de serios, monseniore!
- Dar l cunosti mult prea bine pe Jules ca s mai fie nevoie s-ti spun eu cine e! Ei bine, Mathieu este
exact de aceeasi factur, poate mai putin fanfaron, dar ncolo nici mai ru, nici mai actrii dect el. Asa
c dragul si vechiul meu prieten, linisteste-te! Dac nu mai circul si alt poveste pe seama mea, asta nui ctusi de putin alarmant. Mathieu! Jules! Dumnezeule, ce mai ministri! Deci lumea crede c sunt
extravagant! Dar ar nsemna c sunt nebun de legat dac i-as alege! Nu-mi pot nchipui c iei n serios
asemenea baliverne! i-au btut joc de tine!
Edouard si manifest, n mod ftis, satisfactia pentru
una dispozitie n care l gsea. Asa c veni imediat s-mi
flateze ce-i spusese printul. M-am gndit adesea la aceast
'scutie, asupra creia nu aveam nici un dubiu, cnd - mai
2iu - nti Mathieu de Montmorency, iar pe urm Jules de
'gnac au fost numiti, rnd pe rnd, ministrii de externe.
t, ,re s-si fi schimbat Monsieur prerea n legtur cu ei sau nsela
r
&
?ciase, m 1818, pe Edouard? E cu putint s se fi ntmplat
527
si si una si alta. Ceea ce e sigur c de atunci, Jules de Polignac a devenit cel mai intim confident al su.
Opozitia fat de rege cstigase toat Curtea si pentru a pstra o frm de liniste n snul familiei sale,
majestatea sa nu cuteza nici mcar s-si manifeste resentimentele. Ceea ce displcea mai ales nobilimii,
era legea recrutrilor. Cci privise ntotdeauna armata ca pe un patrimoniu al ei. Legea a fost trimis n
Camera deputatilor; se stia c nu va izbuti sa treac prin Camera pairilor dect cu un numr foarte mic
de voturi. Regele, necuteznd s se pronunte cu hotrre, lu cu sine, la plimbarea obisnuit, pe toti
pairii care erau de serviciu pe lng persoana sa, si care trebuiau s voteze mpotriva guvernului.
Regele nu iesea la plimbare nici duminica, nici miercurea, cnd tinea Consiliu, n celelalte cinci zile ale
sptmnii, fceau cinci plimbri, ntotdeauna n aceleasi locuri, care se repetau cu regularitate n fiecare
sptmn. Cea din dimineata n care pairii trebuiau s voteze urma s fie cea mai scurt; dar regele lucru fr precedent - n acea zi schimb traseul plimbrii si, n plus, porunci tuturor s mearg foarte
ncet, n general, el mergea exagerat de repede si ntotdeauna pe caldarm. Putea s fi fost praf sau polei,
el nu-si ncetinea niciodat mersul. Uneori cei din escort se alegeau cu accidente grave, dar acest lucru
l lsa complet indiferent. Cnd un om cdea, ceilalti sreau s-1 ridice, iar faptul nu-1 impresiona ctusi
de putin. Dac era vorba despre un ofiter, regele trimitea pe careva s se intereseze cum se mai simte;

dac se ntmpla s cad un cal si s-si rup picioarele, i se ddea pgubasului un altul. Trebuia un motiv
politic serios pentru a schimba uzantele stabilite; dar tertipul regelui nu reusi. Zelosii si slujitori
avuseser prevederea de a-si chema trsurile care-i asteptau n curtea Palatului Tuileries. Cobornd din
trsura regal, se aruncar n trsurile lor s1 sosir la vreme la Luxembourg pentru a-si da votul lor>
evident negativ, asa cum le ceruser ministrii. Cu toate acestea, n-au fost prost tratati n marile
apartamente al regelui. Noi ceilalti, constitutionalii ministeriali, erall
528
l
'i
. jjgnati; dar ultraregalistii, ba chiar si curtenii cei mai ezonabili erau ncntati de acest act de
independent, nornnul Canning1 tocmai se afla pentru cteva zile la Paris, jflj amintesc c n aceeasi
sear, n care discutiile privitoare , acest procedeu erau nc destul de nsufletite, el intr la joarnna de
Duras care-1 ntreb:
- Nu-i asa c n Anglia atasatii regelui voteaz dup cum 1L dicteaz constiinta si nu sunt siliti s
sustin ministerul?
- Nu pricep prea bine...
- De pild, dac marelui sambelan i se pare c o lege e proast, e liber s voteze mpotriva ei?
- Sigur c e liber, fiecare e liber s voteze cu cine vrea! Doamna de Duras triumfa.
- Dar, adug domnul Canning, si va da demisia nainte de a lua aceast hotrre; fiindc oricum va fi
obligat s si-o dea!
Doamna de Duras nu mai triumfa chiar att de tare. Totusi, cum avea spirit, mai ls din pret, adugnd
c educatia noastr constitutional nu era de asa natur nct s numim acest lucru independent si,
readucnd discutia asupra unei teme generale, prsi terenul att de periculos pe care se avntase.
Partidul asa-zis regalist ncepuse a avea niste idei att de aberante, nct cnd domnul de Marcellus2 - pe
atunci deputat - fu numit de comisie pentru a examina legea ce urma s nsoteasc Concordatul si s
garanteze libertatea bisericii anglicane, nu se gndi la nimic mai de soi dect s-i trimit Papei o copie
dup proiectul de lege si dup toate documentele ncredintate de comisie. Papa i rspunse c ar trebui s
se opun promulgrii acelei legi, pe toate cile posibile, autorizndu-1 chiar textual s se foloseasc, fr
nici 0 mustrare de constiint, de siretenie si de viclesug. Domnul
1807 ' Geor8e Canning (1770 - 1827) a intrat n Camera Comunelor n 1793. n mjn.' cra ministru de
externe, apoi ambasador n Portugalia si, n sfrsit, prim-prj ru- A semnat, alturi de reprezentantii
Frantei si Rusiei, tratatul de la Londra
Car^s-a pus capt Sfintei Aliante.
dcputa Louis-Marie-August Demartin du Tyrac, conte de Marcellus (1776- 1841), de Gironde si pair
al Frantei.
529
de Marcellus, mai mult bun dect ru, nu tinu seama de sfatui Papei, cci se duse s-i relateze tot ce-i
spusese acesta ducelui de Richelieu care se nfurie cumplit, i amenint c- va traduce pe Marcellus n
fata tribunalului pentru cx dezvluise un secret de Stat unei Curti strine, si-i mai spuse c, dac vechiul
regim, pe care se prefcea c-1 regret subzista nc, l va face s putrezeasc ntr-o nchisoare dg Stat.
Domnul de Marcellus fu nucit de aceast scen att de violent; ntelese c gresise; dar partidul iezuit,
atotputernic i aduse mari elogii. Monsieur l lu sub aripa lui ocrotitoare' si scandalul se aplana. Mi se
pare doar c negocierile cu Roma i fur retrase si lui si domnului de Blacas, bnuit de a fi fost la curent
cu aceast intrig; n locul su a fost preferat domnul de Portalis1. Acesta izbuti s semneze un
concordat n care liberttile galicane erau att de bine menajate ct ngduiau mprejurrile. Regele
Ludovic al XVIII-lea nu tinea neaprat s-i apere mpotriva fratelui su.
Capitolul XV
Un glonte tras n ducele de Wellington. - Se caut asasinul. -Nelinistea lui Monsieur n legtur cu
retragerea strinilor. - Agitatia spiritelor. - Ducele de Rohan la Saint-Sulpice. - Ridicolul su. - Ducele de

Rohan devine preot. - O aventur la Neapole. - Favoarea printului de Talleyrand. - Bal la ducele de
Wellington. - Moartea micei printese de Orleans, nscut la Twickenham. - Moartea printului de Conde.
La cteva zile dup sosirea mea la Paris, am trecut toti, printr-o mare emotie din pricina unei tentative de
asasinat comis asupra-ducelui de Wellington. n toiul noptii, cineva trsese un glonte asupra trsurii sale
n timp ce se ntorcea acas, la resedinta sa din Champs-Elysees. Acest evenirnen putea s aib cele mai
suprtoare consecinte. Ducele "e
1 Joseph-Marie. conte de Portalis (1178 - 1858). Sub Imperiu, a ^ consilier de Stat, apoi primpresedintclc Curtii din Angcrs; sub Restauratie consilier, apoi presedintele Curtii de Casatie, pair al
Frantei, ministru de JuS Dup 1830, a fost vicepresedinte al Camerei Pairilor.
530
l
era personajul cel mai important al epocii. Toat era convins de acest lucru, dar nimeni nu era mai
Ojivins ca el. Nemultumirea lui ar fi fost o calamitate. Asa c uvernul fcu o adevrat problem de Stat
din acest atentat. ti0foc c a doua zi, ducele pru a fi destul de bine dispus. S-au cut cercetri, dar nu sa descoperit nimic. Nimeni nu fusese Lnjt; glontul n-a mai fost nici el gsit, mpusctura fusese trasa n
plin noapte, ntr-o trsur care gonea nebuneste. Toate astea preau foarte suspecte. Opozitia rspndi
zvonul c ducele, de comun acord cu partidul ultraregalist, poruncise se trag un glonte n el, pentru a
se sluji de acest pretext ca s prelungeasc ocupatia. Numai c ducele nu era omul n stare s se preteze
la asemenea josnicii; rse si el cnd auzi ce se scornise dar, o repet, soarta noastr depindea n mare
msur de buna lui dispozitie, cci el singur putea lua initiativa, si afirma, n fata celorlalti suverani,
c prezenta n Franta a armatei de ocupatie, al crei generalism era, ncetase de a mai fi necesar. Toat
politia se puse n miscare fr s descopere nimic. Ultraregalistii si frecau bucurosi minile si ne
asigurau c strinii vor mai sta cel putin cinci ani, n tar. n sfrsit, primirm unele informatii de la
Bruxelles. Milordul Kinnaird, din partidul revolutionar, departe de a se gndi la un asasinat, denunt pe
un oarecare Castagnan trimis de comitetul revolutionar ce-si avea sediul la Bruxelles, unde se
refugiaser toti fostii iacobini, prezidati de regicizii izgoniti din tar. Cnd am avut dovada c Castagnan
trsese asupra ducelui, a fost deferit tribunalului, pedepsit foarte sever, iar ducele s-a artat pe deplin
satisfcut. A nceput s se ocupe, cu mare constiinciozitate, de proiectul eliberrii Frantei de ctre trupele
aflate sub comanda sa, dar cu el puteai avea 'ntotdeauna surprize, cci era un om foarte capricios,
^csorarea armatei de ocupatie, obtinut cu un an n urm, Oricum, ne ddea mari sperante. Totusi
tratatele prevedeau nci ani de ocupatie, acea ocupatie att de umilitoare si de groas, iar cel de al treilea
an abia ncepuse. Guvenul se uuia ct putea s obtin eliberarea Frantei. Era ns facarat de partidul
ultra care simtea, sau se prefcea c
531
simte, o mare spaim la gndul c armata strin va Franta. Monsieur i spusese ducelui de Wellington si
d * nefericire destul de tare pentru ca acele vorbe s fie auzite * repetate:
- Dac plecati, plec si eu!
- Oh, nu, monseniore, replicase ducele; v rog s vv gnditi mai bine!
Dup cteva sptmni, o brosuric n care era vorba d prelungirea ocupatiei, n loc de scurtarea ei, fu
distribuit aproape peste tot; era anonim, dar plicul avea pe el un timbru intitulat: Camera lui
Monsieur". Brosura fu atribuit domnului de Briges. Era precursorul faimoasei Note secrete^ Toate acele
circumstante mrunte au stat la baza lipsei de popularitate din pricina creia Carol al X-lea a murit n trei
zile, ctiva ani mai trziu. Acele intrigi se rsfrngeau pn si asupra persoanelor care nu se amestecau
n nimic. Domnea o neliniste general ce nu prea justificat de situatia n care ne aflam, nc de la
sosire, urechile mi-au fost mpuiate de vestea marei conspiratii"; cnd am ntrebat cine fcea parte din
ea mi s-a rspuns:
- Habar n-am! Dar persoana a adugat imediat, cu un aer vinovat: Tot ce pot s-ti spun, e c stm pe un
vulcan si fii sigur c nu domnul Decazes va fi cel care ne va salva!
Silit s aud de nenumrate ori aceste cuvinte, am sfrsit la rndu-mi, prin a fi speriat, cnd o fapt de-a
dreptul pueril m-a fcut s-mi vin n fire artndu-mi pe ce baze fragile stteau aceste vesti. Asistam la

slujba de la miezul noptii n capela de la Tuileries; cineva ciocni usor la usa tribunii regale. O dat: nici
un rspuns, Madame arunc o privire iritat n spatele ei. A doua ciocnitur: din nou nici un rspuns. A
treia ciocnitur: regele porunci s se deschid usa. I se ntinse un bilet, el l citi, fcu semn maiorului
general al grzii regale si-i spuse cteva cuvinte, n sopat. Maiorul iesi si slijba se sfrsi n toiul
agitatiei celor din Congregatie. Ma* mult ca sigur c marea conspiratie" izbucnise. Ctiva curtau
1 Scris de Vitrollcs.
532
fofilar din capel pentru a se duce s rspndeasc vestea, pn si la Burs.
v Rentors n apartamentul su, regele ne anunt c sala Odeon luase foc si c ministrul politiei cerea
trupe ca s entin ordinea. Imediat, cei evlaviosi protestar c nu era cazul s tulburi un serviciu divin
pentru un teatru care ardea, iar curtenii se indignar c majestatea sa fusese deranjat Oentru un astfel de
fleac.
- Ce prere ai de domnul Decazes? Acum cere porunci de la rege! Se vede c asta-i o metod nou!
Pn seara, se rspndise vestea n ntreg orasul c focul de la Odeon era nceputul punerii n aplicare a
marei conspiratii"; n schimb la Curte, unde erau ceva mai bine informati dect prostovanii din Paris,
nu se discuta dect despre insolenta acelor bti repetate n usa capelei regale. Aveai impresia c nu era
vorba de niste bti discrete n us, ci de niste izbituri cu toporul. La Tuileries, evenimentul cptase
asemenea proportii, nct devenise cu mult mai nsemnat dect distrugerea uneia dintre cele mai
frumoase cldiri ale Capitalei. Scena din capel mi readuse n minte un incident la care am fost martor
la Saint-Sulpice, ntr-o zi cnd predica abatele Frayssinous1. Predicile lui erau foarte apreciate, si
ministrului politiei, anuntndu-si intentia de a lua si el parte la slujb, i fu rezervat banca de onoare.
Un echipaj, cu o multime de valeti, n livrele scumpe, se opri n fata portalului. Din trsur, cobor un
brbat n uniform, dup aliur, desigur un ministru. Elvetianul sosi imediat, cu halebarda n mn,
deschiznd drum monseniorului, urmat de paracliser. Preotul se adres lui Alexandre de Boisgelin
(mncu de profesie), ntrebndu-1 dac fcea parte din suita excelentei sale.
- Care excelent?
- Ministrul politiei.
- Pi unde e?
^
' Denis, conte de Frayssinous (1765 - 1841}, fondatorul faimoaselor cuvntri
la Saint-Sulpicc, episcop de Hcrmopolis, membru al Academiei si ministru al u|telor.
533
- Uite-1 colo, precedat de elvetian.
- Pi acela nu-i contele Decazes, e ducele de Rohan! Imediat, paracliserul o lu la goan dup elvetian
pentru
a-1 trimite ndrt, la postul lui, lng portal, iar ducele de Rohan, despuiat de onorurile uzurpate, fu
lsat singur n mijlocul bisericii si obligat - cu toat haina lui de pair al Frantei - s ia loc pe un simplu
scaun de pai, alturi de noi, ca cel mai modest enorias. De data asta, lumea n-a rs de contele de Rohan,
cruia i-ar fi dat, oricum, ntietate n fata domnului Decazes. Ridicolul situatiei era prea flagrant ca s
mai strneasc rsul. Ducele de Rohan, pe vremuri Auguste de Chabot1 - un tnr care avea si spirit si
cultur - fusese silit s primeasc postul de sambelan al lui Napoleon. Biatul se purtase cu demnitate,
bun-simt si simplitate la Curtea imperial. Dup Restauratie, si lu titlul de printul de Leon, ns ntre
timp, fumurile mririi i se urcaser la cap. si pierdu sotia, pe fosta domnisoar de Serent, mostenitoare
bogat, ntr-un groazic accident si, cu putin vreme nainte de a ajunge eu la Paris, prin moartea tatlui
su, devenise duce de Rohan si pair. Aceste onoruri, care erau totusi de prevzut, l umplur de orgoliu.
Deveni un adevrat emul al marchizului de Tuffieres. Pretentiile sale aristocratice mergeau pn la
extravagant. Castelul su din Roche-Guyon fu decorat cu toate emblemele feudalittii. Slujitorii si i
spuneau monseniore". Umbla tot timpul mbrcat n uniforma de pair si pusese s i se fac un guler si
niste podoabe brodate la o hain de cas n care primea lumea n audient, dimineata, amintind astfel de
rposatul maresal de Mouchy care poruncise s i se fac un cordon albastru, strlucitor, pe care-1 purta
n baie. Vznd un

1 Louis-Frantois-Auguste, conte de Chabot, apoi print de Leon si duce ele Rohan-Chabot (1788 - 1833),
sambelanul surorilor lui Napoleon, apoi chiar al mpratului; a fost exilat pentru c 1-a vizitat pe Papa
Pius al VII, prizonier la Fontaineblcau. Colonel de Stat-Major, a devenit - dup moartea tatlui su, n l*
- pair al Frantei. S-a cstorit n 1809 cu fata contelui de Scrcnt, nepoata ducelui cu acelasi nume, care a
murit ars, n 10 ianuarie 1814, n momentul n care se prcgate
s se duc la mas la duccsa-vduv de Orlcans. Distrus sufleteste, ducele a int mnstirea SaintSulpice unde, cu timpul, a ajuns vicar general al arhiepiscop de Auch, apoi de Besanton si, n sfrsit,
cardinal.
tra
534
oftret care semna grozav de bine cu ducele de Rohan, Doamna de Puisieux spuse:
- Oh, dar e Auguste! i apoi, vedeti, adug ea, indicnd un ecuson cu armele sale pictat ntr-un colt al
tabloului, iat si expresia fizionomiei sale.
Ducele de Rohan veni s-si etaleze importanta, n Anglia, n ndejdea c, cu titlurile lui, va pune mna
pe o mostenitoare bogat. Mna cumnatei mele fusese cerut de el cu un an n urm si, pentru a nnobila
aceast aliant care i se prea cam nedemn de el, se sluji de interventia regelui. Dar augustul petitor
dnd gres, ducele nu mai gsi n Franta o partid tot att de bogat care s aspire la onoarea de a mprti
averea si numele cu el. Cltoria cu scop matrimonial, n Anglia, rmnnd si ea fr succes, ducele de
Rohan se decise s mbrtiseze cariera ecleziastic. Se nconjur de o seam de preoti si-si transform
saloanele de la Roche-Guyon, n seminar. Nu stiu cum s-a putut aranja acest lucru, dar s-a aranjat. Gurile
rele spuneau c celibatul l fcuse pe ducele de Rohan s nu mai aib nici un fel de jen. Cunosc o
ntmplare din care fiecare va trage concluziile pe care le va crede de cuviint.
n 1813, Auguste de Chabot, sambelan al mpratului, cu un chip minunat, plin de talente, desennd
splendid, cntnd dumnezeieste, destul de spiritual, obtinu la Neapole, mari succese pe lng regin,
sotia lui Murat1, si regent n absenta sotului ei. O profund simpatie se stabili ntre cei doi: discutii
ntre patru ochi, plimbri solitare, scrisori, portrete schimbate ntre ei. Tnrul i sucise capul reginei, iar
ea nu ascundea ctusi de putin acest lucru. Lucrurile ajunser att de departe, cci Chabot fcea parad
de o devotiune fr Margini, nct primi cheia unei usite dosnice ce ddea n odaia regmei. Momentul
ntlnirii a fost fixat pentru noaptea Urmtoare. Auguste fu prompt la ntlnire. Dar a doua zi 'mineat
primi un pasaport, fiind rugat s prseasc orasul eapole n cursul aceleiasi zile. Un mesager mai intim
veni
Carolinc Bonapartc, cea de a treia sor a lui Napoleon. 535
s-i cear eleganta cutiut n care se afla cheia de la usa reginei. Din ziua aceea, regina care pruse topit
dup el nu i-a mai rostit nici mcar numele. Domnul de la Chabot n-a nteles niciodat motivul acelei
dizgratii, cci el stia c fusese cum nu se poate mai respectuos si mai cuviincios.
Portretul su ns rmsese si 1-am vzut n mna persoanei care mi-a relatat aceast ntmplare si creia
i l-a druit n clipa n care a mbrtisat cariera ecleziastic. Aceast carier se pare c nu l-a mpiedicat
deloc s-si pstreze toate obiceiurile sale de dandy; toaletele sale, ndelung cutate, erau fr numr. Ba,
la un moment dat, avusese discutii interminabile cu un cizmar renumit din Roma pe care voia s-1
conving s dea pantofilor, pe care si-i comandase, o linie ce i se prea a fi mult mai elegant, n rest,
trebuie s recunosc c efectua slujba cu o gratie pe care n-am mai vzut-o nc la nici un alt preot, cu
toate c o rostea cu mult convingere si seriozitate.
Aceste ambitii de dandy nu 1-au mpiedicat s devin, n scurt vreme, arhiepiscop, apoi cardinal. Cred
c, n fond, tocmai n acest lucru consta secretul vocatiei si ascensiunii sale. i cariera civil si cea
militar fuseser cam ncurcate, si cunostea posibilittile, si tocmai de aceea se ndreptase ctre cariera
bisericeasc.
Dar am cam luat-o nainte. S m ntorc la primvara anului 1818, cnd l lsasem pe domnul de
Talleyrand, oarecum dizgratiat. L-am regsit la mare cinste att n ochii lui Monsieur ct si ai tuturor
celor din jur. Aceast favoare cu care fusese coplesit Talleyrand se manifest mai ales dup un bal dat de
ducele de Wellington la care asistaser si printii-mi aduc aminte c, cu un an n urm, se fofila prin

spatele oaspetilor invitati la banchete pentru a ajunge pn la fotoliul ducesei de Courlande, care-i
rezervase un loc alturi unde nimeni nu venea s-1 deranjeze. Singurul print care-i mai adresa cteva
cuvinte n trecere era ducele de Angouleme. De data asta, lucrurile se schimbaser. Acum, trecea tantos
Prin multimea care se ddea, respectuoas, la o parte din calea lui-Primit cu strngeri cordiale de mini,
fu dus direct
536
la
r. Ducele de Berry nsfcase acea mn, acum att de curtat, pentru a nu i-o mai ceda dect lui
Monsieur. Lumea se jnghesuia n jurul lui, uitndu-se ca la o minune. N-am urmrit firul acelei intrigi al
crei rezultat l vedeam acum desfsurndu-se sub ochii mei. Mi-e greu s cred c Talleyrand ar fi
ncurajat dorintele lui Monsieur care, n acea epoc, dorea mai presus de orice, mentinerea ocupatiei.
Talleyrand era mult prea abil pentru ca, palpnd pulsul trii, s nu-si dea seama c febra independentei
crestea cu fiece zi ce trecea si avea s explodeze dac nu se luau msurile cuvenite; probabil ns c
prefera s se alieze cu oricine pentru a-1 izgoni pe ducele de Richelieu, iar acesta era n mod sigur un
motiv suficient de aliant.Tot la acel bal am mai avut ocazia de a remarca prea putina politete a printilor
nostri. Ctre mijlocul seratei, ducele de Wellington veni s-i propun sotiei lui Monsieur s fac
mpreun un tur prin sala de bal. Eticheta prevedea s-1 ia de brat, si orice mare doamn din nalta
societate ar fi fost flatat de acest lucru. Dar Madame, l lu de brat pe ducele de Berry, ducesa de Berry,
pe Monsieur (cci ducele de Angouleme se eclipsase ca de obicei), iar ducele de Wellington se vzu
obligat s mearg, de unul singur, naintea acelui mic grup regal. Ajunser pn la ultimul salon unde
Auguste Comte1 fcea si el de unul singur nconjurul slii de bal. i fiindc filozofului i trebuia, n acel
moment, un tap ispsitor, si arunc privirea asupra domnului de Ruffo, fiul printului Castelcicala,
ambasador de Neapole, a crui mutr tmp se preta de minune la rolul pe care urma s-1 joace, ncepu
a-i scoate deci crti de joc de prin buzunare, de la piept, din pantofi, din ciorapi, din cravat; un adevrat
Potop de crti de joc. Printii rdeau cu hohote, strignd ct i tinea gura: E Ruffo, Ruffo!" Or, acel
domn de Ruffo era unul dintre intimii lor si, totusi, cnd Comte si isprvi numrul, ei '$' Prsir amicul
fr s-i adreseze un cuvnt, o vorb bun,
c'-.v ' Augtlste Comte (1798 - 1857), filozof francez, fondatorul pozitivismului.
filoz f " ''e filozofie pozitiv (1830 - 1842) este una dintre operele de seam ale
101 ^colului al XlX-lea. E considerat, de asemenea, si fondatorul sociologiei.
537
fr ca mcar s-1 salute att pe el ct si pe Comte a crui reverent solicita totusi un salut, ntorcndu-le
amndurora spatele, cu o grosolnie care, pur si simplu, m-a uluit.
Cu cteva sptmni mai nainte, l vzusem la Londra n cabinetul tatlui meu, pe printul regent, care
cu toate c era un mare senior, asistase la o mare reprezentatie la acelasi domn Comte. Am mai spus
cred, c n-am vzut n viata mea o regin mai politicoas ca Maria-Antoaneta. Din pcate Madame nu
mostenise aceast calitate, poate cu intentie fiindc stiu c tinea la memoria mamei sale. Dar ntreaga ei
adoratie era pentru taic-su; cu toate virtutiile sale, nu era ctusi de putin gratioas, n timp ce ieseam
de la balul ducelui de Wellington m-am trezit alturi de ducele si de ducesa de Damas-Crux,
ultraregalisti ncrncenati, care ca si mine si asteptau trsura. Am dat mna cu ei, apoi cu domnul
Decazes, pe urm cu Jules de Polignac, iar la urm cu Pozzo, o strngere de mn si mai amical dect
cu ceilalti.
- Vd c cunoasteti oameni de toate culorile! mi spuse domnul de Damas.
- Da, i-am rspuns, pe toti cei care slujesc efectiv guvernul!
Era att de tmpit, nct fu ct pe-aci s m felicite. Dar ducesa mi arunc o privire furioas si nu m
iert niciodat.
Familia de Orleans, ale crei maniere afabile si atente constituiau un contrast izbitor cu cele ale ramurei
mai vrstnice, n-a asistat la acel bal, dup cte mi amintesc, cci era nespus de ndurerat. Printesa cea
mic, nscut n Anglia, era pe moarte, si ntr-adevr, dup cteva zile s-a si prpdit. Moartea lovea din
ambele prti familia de Bourbon. Btrnul print de Conde si ncheie tot atunci lunga sa cariera,

chemndu-si n zadar copiii lng el pentru a-i nchide ochii. Am artat mai nainte cam ce fel de viat
ducea, pe trotuarele Londrei, ducele de Bourbon, fiul btrnului Conde. PrinteS. Louise refuz si ea s
ndulceasc ultimele clipe ale tataW ei, pretextnd c nu putea s-si prseasc resedinta l Temple, unde
se nchisese, desi toate autorittile eclezias
538
autorizaser s se duc, iar cardinalul de Talleyrand1 si rniepiscopul Parisului veniser ei nsisi dup ea.
Femeia asta vea una din acele virtuti pe care nu le pot nici pricepe, nici
admira.
Domnul print de Conde muri n bratele doamnei de Houilly, fiica natural a ducelui de Bourbon; ea l
ngriji cu o dragoste dintre cele m tandre si cu o mhnire ntr-adevr filial. Ducele de Bourbon veni la
cteva ceasuri dup ce se prpdise tatl su; pru foarte nefericit c nu apucase s-1 rnai prind n viat,
cu att mai mult cu ct btrnul print, n ultimei6 ceasuri, si regsise memoria pe care si-o pierduse de
ctiva ani si regreta amar absenta fiului su. Ducele de Bourbon si pstr numele, sustinnd c cel de
Conde era prea greu de purtat, si stabili resedintele n palatele Bourbon si Chantilly, unde nu ntrzie s
se dea din nou n spectacol, punndu-se iarsi pe scandaluri.
Slujba pentru printul de Conde avu loc la Saint-Denis si fu mreat; Ludovic al XVIII-lea se prefcu a-i
aduce onorurile datorate rangului su, conform etichetei Curtii, poate pentru a marca si mai mult
grosolnia cu care se purta cu ducele de Orleans. mi amintesc c aceast nmormntare a fost una dintre
marile afaceri ale Curtii, n vremea asta, ministerul se preocupa de discurs, cci treaba era cam delicat
fiind vorba de seful emigrantilor. Era dificil s abordezi acest subiect n asa fel nct s-i mpaci si pe
unii si pe altii; cci, dac unii erau la putere, ceilalti reprezentau tara.
Abatele Frayssinous, pus s tin oratia funebr, iesi, foarte abil, din ncurctur, mi amintesc ntre
altele, o fraz care avu mare succes. Vorbind despre cele dou tabere franceze opuse una alteia, el spuse:
- Gloria o gsesti pretutindeni, fericirea nicieri!
Discursul nu displcu nici unui partid; totul iesise cu 1 mai bine dect ndjduiser.
apoj ad Ale*andre-Anj>elique de Talleyrand Perigord (1736 - 1821), Coadjutor, Unchiu|m'n'Strator
genera' a' Cultelor, arhiepiscop al Parisului, apoi cardinal. Era Printului de Talleyrand.
539
Capitolul XVI
Moartea doamnei de Stael. - Efectul operei sale asupra revolutiei -M rentorc la Londra. - Agentii
partidului ultra. - Prezentarea Notei secrete. - Regele i ia lui Monsieur comanda grzilor nationale. Furia lu; Jules de Polignac. - Congresul de la Aix-la-Chapelle. - Ducele de Richelie obtine eliberarea
teritoriului Frantei.
Am neglijat s vorbesc, pe parcurs, despre moartea doamnei de Stael. Faptul s-a petrecut n timpul uneia
dintre sederile mele n Anglia, n urma unei boli lungi, desi se cznise s triasc, totusi, ct mai mult cu
putint, n acea lume parizian pe care o aprecia att de mult. Aproape c-ti fcea ru s-o vezi cnd sosea
la serate. Venea epuizat de suferint dar, dup o bucat de vreme, spiritul punea stpnire pe trup si ea
devenea mai sclipitoare ca niciodat. Ultima oar cnd am vzut-o, era ntr-o dimineat. A doua zi, eu
am plecat. De cteva zile, nu mai putea prsi sofaua. Petele livide care-i acoperau obrazul, bratele,
minile artau clar descompunerea sngelui. Aveam penibila impresie c-mi luam adio pe veci de la acea
femeie aflat pe moarte, care nu fcea altceva dect s vorbeasc despre viitor. Era ocupat s caute o
cas pentru fiica ei, ducesa de Broglie care era nsrcinat si gata s nasc, dorind s-o instaleze ct mai
bine. Fcea tot felul de planuri pentru iarna urmtoare. Avea de gnd s stea mai mult la ea acas si s
dea ct mai multe mese. Oare ncerca s se pcleasc pe sine? Nu stiu, dar contrastul dintre acea femeie
pe moarte si acele cuvinte att de pline de viat era, pur si simplu, sfsietor; am plecat de acolo,
zdrobit.
Exista o mare diferent de vrst si mai ales de merite, ntre noi dou, pentru ca s m pot luda c eram
prietena cu doamna de Stael, dar ea fusese ntotdeauna extrem de buna cu mine si eu m simteam nespus
de mgulit de atentia Pe care mi-o ddea. Felul cum impulsiona ea ntreaga societa e parizian mi
plcea grozav, pentru c era exact contrariul Hr mele de o lene fr pereche. Fr ca mcar s se ridice

de P sofa, izbutea s nsufleteasc ntreaga adunare. Iar acel sp1 att de alert, triumfnd asupra unui trup
aproape inert, p
540
m uluia. Fr s-mi fie prieten intim, moartea de Stae'l m-a mhnit mult. Dezndejdea copiilor ei a
fost mare, cci o iubeau extrem de mult iar boala ei ndelungat nu le-a slbit nici sentimentele, nici
regretele.
Auguste de Stae'l deveni editorul unei lucrri la care ea trudise ndelung si care a aprut n primvara
anului 1818. Lucrarea a produs un efect care n-a fost deloc lipsit de important.
Cei care luaser parte la revolutia, din 1793, si triser n epoca Imperiului, nu erau zugrviti n culori
prea frumoase. Restauratia nu-i reabilitase si nimeni nu reclama cinstea de a fi rsturnat tronul lui
Ludovic al XVI-lea. Puteai s cauti mult si bine, n Franta, un om care s vrea s recunoasc acest lucru.
Pn si regicizii refuzau aceast cinste. Cartea doamnei de Stae'l a schimbat brusc dispozitiile, lumea
cuteznd acum s vorbeasc n mod ct mai onorabil despre revolutie si despre revolutionari. Ea a fost
prima care si-a dat seama de principalele etape ale acelei revolutii, de ndejdile nselate ale oamenilor
cinstiti, de crimele gratuite care au ptat cu noroi acele zile si au acoperit cu snge foloasele pe care unii
le-au adus, n mod real, patriei, n sfrsit, ea a fost prima care a splat de o rusine nemeritat numele de
revolutionar care -dintr-o injurie cum fusese socotit pn atunci - deveni aproape un titlu de glorie.
Opozitia nu-1 respinse. Liberalii se recunoscuser a fi urmasii revolutionarilor din 1789. Domnii de
Lafayette, d'Argenson, de Thiard, de Chauvelin, de Girardin etc. Alctuir inelele acestui lant. Cei din
familia Lameth, desi si ziceau patrioti" nc din 1789, si-i respinser pe emigranti si Restauratia, nu se
raliar la opozitia antiregalist. Rmaser niste liberali destul de moderati, dup ce-l slujiser pe mprat
cu mult mai putin zel dect cei pe Care i-am citat mai nainte.
Cred c aceast lucrare postum a doamnei de Stae'l a
st un dar fcut Frantei, care a contribuit din plin la reabilitaa acelui spirit revolutionar n care tineretul s-a cufundat din
j ,' j1 ale crui urmri le-am vzut cu totii, dup aceea. De
a a ce cartea doamnei de Stae'l le-a insuflat curaj, imnurile
541
cntate n 1789 n-au mai ncetat. N-au existat dect putini oameni cu judecat care s stie s culeag
numai smnta bun din toat acea betie sngeroas. Ba, la un moment dat, 1-am vzut ridicat n slvi
pn si pe Robespierre.
Al treilea volum era scris aproape n ntregime de Benjamin Constant; diferenta de stil, si mai ales de
idei, era vdit. El era mai mult republican. Gusturile aristocratice ale doamnei de Stae'l, care ies la
iveal ici si colo, strpungnd plebeismul, nu se mai gsesc n acest volum.
O febr groaznic, nemolipsitoare, din pricina creia chiar am crezut c voi muri, m-a retinut mai multe
sptmni n odaia mea. N-am iesit dect ca s-o ngrijesc pe cumnata mea, care a avortat fr s vrea, la
patru luni si jumtate nelinistindu-ne din pricina snttii ei si fcndu-ne s regretm enorm bietelul
pe care-1 pierduse. De ndat ce sotia fratelui meu s-a simtit bine, m-am rentors la Londra. Afacerea
lichidrilor, fixat n sfrsit la saisprezece milioane de franci reclamati de particulari, l fcuse pe tata s
fie ocupat pn peste cap, cci vedea mereu reaprnd dificulttile pe care abia le rezolvase si nu-si
putea da seama ce se ntmpla. Iat ns c o trist descoperire lmuri si acest mister.
Loialitatea domnului de Richelieu trebui s se resemneze n fata sforriilor inerente necesittilor
guvernului. Cabinetul negru" i aduse dovezile cele mai concrete despre felul cum Dudon, comisar al
lichidrilor, vindea strinilor interesele Frantei, pe sume frumusele, n bani lichizi. Scrisorile
interceptate, scrise la Berlin si citite la posta din Paris, stteau mrturie. Ducele de Richelieu l alung, n
chip rusinos, pe Dudon. Dar, neputnd publica acele revelatii, care-i justificau demersul, si fcu din
Dudon un dusman nversunat si obraznic. Preschimbat imediat n regalist, Dudon se plnse ca era
victima purittii opiniilor sale, devenind destul de incomod mai trziu. De ndat ce-a fost nlocuit de
Mounier, treburi au nceput s mearg ca lumea. Integritatea acestuia a des curcat cu rbdare tot ceea ce
cellalt ncurcase cu inten, ^ Lichidrile fur, n sfrsit, isprvite, ceea ce constiW1

542
succes pentru guvern. Cu aceast ocazie, ducele de Richelieu -a mprietenit foarte strns, cu Mounier.
Pe msur ce afacerile bnesti se aplanau, ndejdea eliberrii noastre sporea, iar furia partidului ultra
crestea. Neghiobia sa devenise egal cu intoleranta, mi amintesc c nainte de a prsi Parisul, i-am
auzit pe cei din acest partid tunnd si fulgernd mpotriva guvernului care cerea de la capitalistii francezi
saizeci si sase la sut dintr-un nou {mprumut, n timp ce n anul precedent nu obtinuse dect cincizeci si
patru de la Baring, si Compania". Nu peste mult, vzurm sosind la Londra mai multi trimisi ai lui
Monsieur: Crussol, Fitz-James, la Ferronnays, Bruges etc. Tata era la curent cu misiunea lor. Ministrii
englezi erau indignati. Toti veneau s reprezinte, chipurile, Franta, sub aspectul cel mai josnic si mai
periculos,.cernd prelungirea ocupatiei strine. Ducele de Fitz-James ntrecu att de tare msura, nct
lordul Castlereagh i spuse:
- Dac acest tablou pe care ni 1-ai descris dumneata ar fi exact, ar trebui s ne rechemm imediat
trupele, s formm un cordon n jurul Frantei si s v lsm s v mncati ntre voi! Din fericire, drag
domnule duce, avem informatii mult mai putin nfricostoare, si mai demne de ncredere, care se bat cap
n cap cu ale dumitale!
Prerea acelor domni, vorbind despre tatl meu, era c
acesta trecuse de partea dusmanului. Ce fericire pentru
monarhie dac ar fi fost nconjurat numai de astfel de
dusmani! Ducele de Richelieu, dup prerea lor, avea intentii
bune, dar era corupt! Ct despre ceilalti ministri, erau niste
"etrebnici si niste ticlosi: Decazes, Laine, Pasquier, Mole,
orvetto. Pe msur ce eliberarea patriei se apropia, nelinistea
Partidului sporea. Cred c tot n acea epoc a aprut si
nservatorul. Aceast publicatie sptmnal l avea ca
actor principal pe domnul de Chateaubriand, dar toti
en partidului ultra si vrsau fierea n paginile acestui
543
Ultimul care sosi n Anglia fu Jules de Polignac; el era purttorul acelei faimoase note secrete"1,
mrturisit si recunoscut de Monsieur, dar n realitate redactat de domnul de Vitrolles2. Niciodat un
print n-a svrsit o fapt mai urt si mai condamnabil! i unde mai pui c era si mostenitorul Coroanei!
Guvernele strine ncepur a-1 privi cu dispret, iar Ludovic al XVIIl-lea fu att de furios pe fratele su
nct furia i ddu curajul s-i ia comanda grzilor nationale ale regatului. De mult vreme ministrii
solicitau regelui s ncredinteze ministerului de interne organizarea grzilor nationale si s le pun sub
ordinele sale. Regele recunostea necesitatea acestui lucru, dar ddea napoi, speriat de protestele lui
Monsieur, care fusese numit, nc din 1814, comandant general al grzilor nationale din Franta, si
alctuise un Stat-Major, dup capul lui, niste inspectori generali se duceau s fac unele controale n
fiece trimestru si se interesau de felul cum si ndeplineau datoria ofiterii care erau toti numiti de
Monsieur si devotatii lui. Majoritatea erau membrii ai Congregatiei. Corespondenta lor cu Jules de
Polignac, primul inspector general, era zilnic, iar politia sa si exercita ndatoririle cu zel si pasiune. Era
un fel de Stat n Stat, un guverv n guvern, o armata n armat. Ceea ce s-a numit, pe drept cuvnt,
guvernul ocult", era pe atunci n apogeul su. Hotrrea care-1 deposeda pe Monsieur de aceast slujb
i rpea si partidului su o parte din putere, lipsindu-1 de o urias fort armat de care dispunea si care
nu primea ordine dect de la Monsieur.
Jules de Polignac afl vestea (care fusese tinut secret) prin mama mea care-i ddu Monitorul s-1
citeasc. In ciuda
' E vorba de un memoriu adresat principalilor ambasadori strini, rezidenti la Paris. Memoriul prea a fi
urmarea unei corespondente secrete, dus fr stirc regelui si a guvernului. Memoriul si toat acea
corespondenta urmreau s obtin ajutorul puterilor strine pentru a-1 forta pe Ludovic al XVIIl-lea s-si
schin*c primul ministru si politica sa liber.
.

2 Eugene-Frantois-Augiiste ele Arnaud, baron de Vitrolles (1774 - l"-' ' secretar n Consiliul regelui,
dup Restauratie. Arestat la Toulouse, n timpul c O sut de zile", a fost eliberat si a ajuns deputat n
Basscs-Alpes, apoi minis ^ ambasador la Florenta. S-a nsurat cu o domnisoar de Follcville, fiica din
fl ducesei de Bouillon.
544
retinerii sale obisnuite, se dovedi a nu fi chiar att de stpn e sine, cci rosti unele cuvinte, destul de
grave - dup mama _ care i spuse c-i va relata ntocmai sotului ei vorbele pronuntate de el, pentru ca
tata s-] nstiinteze, la rndul su, pe rege. Avertizat de imprudenta sa, el ncerc s-o dea pe gluni; dar
neizbutind s-i schimbe, mamei, prerea, recurse la rugminti care ajunser pn la lacrimi si
ngenuncheri si nu se ls pn ce mama nu-i fgdui c nu va mai repeta nimnui cele spuse de el. Nam aflat niciodat ce-a spus. tiu doar c era amestecat si numele domnului de Villele, asa c bnuiesc
c-1 luase gura pe dinainte si pomenise despre conspiratia, pus la cale de ei, prin care urmreau s-1
aseze pe tron pe Carol al X-lea nainte ca Ludovic al XVIII-lea s-si fi dat duhul. Nu intru n amnunte
n legtur cu acest lucru, desi majoritatea actorilor - att conspiratori, ct si cei ce urmau a fi atacati de
ei - ne erau prieteni intimi. Cum conspiratia se pare c mergea sus de tot, regele opri cercetrile,
dar fu ngrozitor de mhnit si-i ddu de nteles fratelui su c era la curent cu toate potlogriile acestuia.
Nu stiu dac era amestecat si ducele de Berry. Sper c nu. Ct despre ducele de Angouleme, Monsieur se
ascundea de el mai strasnic dect de rege. Desi guvernul musamaliz toat afacerea, partidul ultra fu
descumpnit de aceast descumpnire. Asa c o vreme, se strdui s par mai moderat. Asta ns nu-1
mpiedic s trimit, la Congresul de la Aix-la-Chapelle, agenti pltiti ca s dejoace, pe lng
strini, strdaniile ducelui de Richelieu. Dar ducele izbuti s-si unpun punctul de vedere si avu
gloria si bucuria de a se semna tratatul care elibera tara de garnizoanele strine. Sigur, eocamdat cu
titlul oneros, dar Franta putea plti datoriile pe Care le accept; ceea ce nu mai putea ns accepta, era
Hinta de a nu fi stpn la ea acas1. Respectul si rederea pe care le inspirau firea loial a ducelui
de
'ratatu|
n8rcsul s-a reunit n 29 scplembric 1818 si n 9 octombrie a fost semnat SJ P'Jtca r prcvc^ea
retragerea trupelor strine de pe teritoriul trii. Franta trebuia c strinilor 265 milioane de franci.
545
Richelieu contribuir mult la reusita acestor tratative care ne coplesir de bucurie.
mi amintesc c n ziua n care s-a aflat la Londra c tratatul a fost semnat, tot corpul diplomatic si toti
ministri englezi au dat fuga la tata, s-1 felicite si s ne mprtseasc satisfactia. Omagiile la adresa
ducelui de Richelieu pluteau pe toate buzele. Fiecare avea cte ceva de spus despre abilitatea si
onorabilitatea sa.
Capitolul XVII
Contele Decazes vrea s schimbe ministerul. - Intrigi mpotriva ducelui de Richelieu. - Ducele si d
demisia. - Generalul Dessolle i succede. - nsurtoarea lui Decazes. - Contele de Sainte-Aulaire. - Tata
cere s se retrag. - Este nlocuit de marchizul de La Tour-Maubourg. -Regele este nemiltumit de tatl
meu. - Ideile mele n legtur cu cariera diplomatic. - O promotie de pairi. - Domnul de Barthelemy.
Era de presupus c dup succesul de la Aix-la-Chapelle, primul ministru avea sa se ntoarc la Paris,
atotputernic. Dar lucrurile nu statur asa. Cele dou opozitii - de dreapta si de stnga - se coalizar
pentru a minimaliza rezultatul obtinut si partidul ministerial, sub influenta domnului Decazes, se uni cu
un partid semiliberal. Acest partid protestase mult vreme mpotriva ministerului de politie si-1 convinse
pe domnul Decazes s fac unele modificri la acest minister, dup plecarea strinilor. Domnului
Decazes i plcu aceast idee, cu conditia, binenteles, s rmn ministru si nc unul destul de influent.
Vorbi cu ducele de Richelieu care fu de acord cu el. Domnul Laine, ministru de interne, continua s dea
dovada de acelasi dezinteres, de aceeasi ambitie si de plictisul su n privinta afacerilor. Ducele de
Richelieu, care avea - n acea epoc - deplin ncredere n vorbele sale, se duse s-1 roage. cu cea mai
mare candoare, s-i cedeze portofoliul su lul Decazes care voia s fie ministru de interne. Laine s
nfurie cumplit cnd auzi o asemenea propunere; ducele Richelieu, cu stngcia caracteristic oamenilor
loiali, se dus* s-i spun lui Decazes c Lainenu voia s consun

546
Recunostea si el c nu avea nici un rost s existe un minister i politiei si unul de interne, era de acord cu
toate convenientele pe care i le semnalase Decazes, dar trebuia s ecurg la un alt mijloc. Dup ce
ddu aceste satisfactii lui necazes si lui Laine, ducele de Richelieu plec la Aix-la-fhapellfi) n deplin
sigurant c cei doi colegi ai si nu aveau nimic mpotriva lui. Dar, la ntoarcere, se putu convinge cu
ochii lui de ce era n stare vanitatea. Nu cunosc n amnunt intrigii6 folosite, dar stiu c la sfrsitul
anului, ducele trebui s-si dea demisia mpreun cu domnii Pasquier, Mole, Laine i Corvetto1.
Generalul Dessolle2 deveni seful noului cabinet unde Decazes era director n toat regula. N-am putut
pricepe niciodat cum de n-a simtit domnul Decazes c frumoasa mantie de cristal pur, n care-1
nvluise ducele de Richelieu, i era absolut necesar ca s se bucure de ncrederea celor din jur. El nu
putea sustine povara urii ndreptat mpotriva sa dect sub acea nobil si transparent mantie. Ducele de
Richelieu i lsase ntreaga putere, deplina important, toate profiturile, dar si toate scielile. Cci nu
poti beneficia de favoruri dac nu stii s amuzi un rege bolnvicios, frmntat de tot soiul de probleme.
Domnul Decazes se nsurase3 de cteva luni cu domnisoara de Sainte-Aulaire, fat de familie bun,
bogat si avnd prin mama sa - doamna de Soyencourt - aliante aproape regale4. Acele relatii l flatau pe
domnul Decazes si-i plceau
' Doamna de Boignc face aici o greseal. Domnul Corvetto, ministru de nnantc, fusese nevoit s se
retrag n 7 decembrie 1818, n fata criticilor ridicate de Uimir Pcricr n legtur cu mprumuturile.
Fusese nlocuit cu Roy, care urmase dup TOcclc de Richelieu (n. ed.fr.).
.
- Jean-Joseph-Paul-Augustin Dessolle (1767 - 1828), general de divizie,
J.POI comandant al grzii nationale n guvernul provizoriu. Trecnd de partea regelui,
nurriit ministru de Stat, conte, pair, maior general al grzilor nationale. Dup 1815,
Puhl - *^cu' marchiz si membru n Consiliul privat, n 1818, s-a retras din viata
d0m . 3 Decazes era vduv dintr-o prim cstorie contractat n 1805 cu Cuft?1 jara '^Iura'rc>
cca do a doua fiic a contelui de Murairc, primul presedinte al
1 dc Casatie. Dar dup un an, adic n 1806, sotia i s-a prpdit. domn- Louis-Clair de Beaupoil, conte
de Sainte-Aulaire, se nsurase prima oar cu Wjiilcli?oara. dc Sciglicrcs de Soyencourt, fiica
marchizului dc Soyencourt si a Oar5 j'T1"lc'"Hcnrieta, printes dc Nasau-Saarbruck. Rmas vduv, s-a
nsurat a doua n '809, cu Louise-Charlottc-Victorinc dc Grimoard de Bcauvoir du Brison.
547
regelui1. Ludovic al XVIIl-lea privea cu ochi buni aceast cstorie pentru c se amestecase personal si
aceast circumstant prilejuise o apropiere fat de domnul de Sainte-Aulaire2 care fcea parte din
opozitie. Nutresc fat de Sainte-Aulaire o prietenie care dureaz de vreo treizeci de ani Totusi, trebuie s
mrturisesc c, n primele momente ale Restauratiei, se purtase cam nendemnatic. II renegase n mod
succesiv pe Napolen, al crui sambelan fusese n 1814 si pe Ludovic al XVIII-lea, n 1815 (n cele dou
orase - Bar-le-Duc si Toulouse - unde era prefect n acea epoc), ntr-un fel jignitor si injurios care nu.se
potrivea nici cu spiritul nici cu firea lui, care erau cele mai blnde si mai plcute Dar exist mprejurri
att de zdrobitoare nct putini oameni pot fi la nltime n astfel de situatii, si mai ales oameni de spirit.
Dobitocii ies mai ntotdeauna cu obraz curat, din ele pentru c nu le nteleg, n timpul Celor o sut de
zile", Sainte-Aulaire se vrse n rndurile celor de stnga, nsurtoarea lui Decazes cu domnisoara de
Sainte-Aulaire, n loc s-1 apropie pe ministru de partidul aristocratic de care tinea prin nastere, l
determin s intre n opozitie si-i ddu o anumit tent revolutionar pe care cei din partidul ultra o
colorar si mai puternic. N-as putea spune c protestele lor, repetate la nesfrsit, n-au exercitat, fr s
ne dm seama, o oarecare influent chiar si asupra noastr, a celor de la Londra.
Vestea retragerii ducelui de Richelieu, la care nu se astepta nimeni, a fost o grea lovitur pentru tatl
meu. Am mai spus c treburile cele mai grele ale ambasadei le tratau direct ntre ei - fr a mai fi trecute
prin diverse birouri. Auzind de plecarea ducelui, tata simti dorinta de a-i urma exemplul, iar
1 Ducesa de Brunswick-Bevcrrt, printes de Nassau-Saarbruck si sora manie domnisoarei de
Soycncourt. a obtinut de la regele Danemarcei Fredcrick al IV-lca substituirea ducatului de
Glusckbcrg, n favoarea nepoatei sale si a descendenti'0' ;

2 Louis-Clair ele Beaiipoil, conte de Sainte-Aulaire (1778 - 1854); absolv" al colii politehnice,
sambelan al lui Napoleon. Sub Restauratie, c prefect Toulouse, deputat si pair al Frantei. Dup 1830, c
ambasador la Roma, la Vicna s' ^ Londra. Reintrat n viata privat, s-a dedicat lucrrilor istorice,
devenind mcrnor Academici.
548
scrisoarea pe care o primi de la el l hotr, i rspunse ducelui c-si socotea si el sarcina ncheiat1. La
fel ca si ducele de Richelieu, tata socotise c era de datoria lui s rmn n postul pe care-1 ocupa, pn
la retragerea definitiv a strinilor; aceast operatie efectundu-se, si dndu-si seama c ncepea o er
nou, n cu totul alt spirit, tata profit de ocazie pentru a cere s se retrag, pretinznd c era destul de ;n
vrst si c simtea nevoia s se odihneasc. i eu si mama am fost n culmea fericirii. Nu puteam suferi
viata diplomatic, jar mama suporta din ce n ce mai greu, desprtirea de fiul ei. De altfel, am observat
c munca pe care tata si-o ndeplinea cu atta constiinciozitate ncepuse a-1 obosi foarte tare. Desi si
pstrase intacte toate faculttile, si eu si mama observasem c memoria ncepuse s-1 lase. Cnd un om
st, de la treizeci la saizeci de ani, n afara treburilor Statului, apoi ncepe a se ocupa de ele, ori le face
foarte prost, ori - dac le face bine -aceste treburi l zdrobesc. Acesta din urm era si cazul tatlui meu.
Domnul Dessolle l rug s revin asupra hotrrii sale, dar tata nici nu vru s aud. Vzndu-1 c
persist n hotrrea Jui, regele l numi n locul su, pe marchizul de la Tour Maubourg2. Cu franchetea
care-1 caracteriza, tata se strdui s-i netezeasc drumul, n asa fel nct noul ambasador s intre ct mai
repede n probleme si s fie ct mai bine vzut n societatea londonez: Domnul de la Tour-Maubourg,
care era si el un om la fel de loial ca si tata, aprecie din cale-afar acest comportament si-si manifest o
vie si sincer recunostint fat de tatl meu. Tata i mai fcu un serviciu, cci - de ndat ce se rentoarse
la Paris - demonstra clar c ambasada noastr din Londra nu era ndeajuns de bine pltit, asa nct
succesorul su avu plcerea de a primi n plus saizeci de mii de franci pe an. Dac marchizul de La Tour
Maubourg era Riscat de felul cum procedase tata, n schimb domnul
Marchizul de Osmond si-a dat demisia n 2 ianuarie 1819. Richelieu se ^rsese n 29 decembrie 1818.
IQ
- Marie-Victor Nicolas, marchiz de La Tour Maubourg (1768 - 1850), ^ otcnent al grzilor,
colonel de cavalerie, aghiotantul lui Klcber; raliidu-sc armei, devine pair al Frantei, apoi ambasador
la Londra, ministru de rzboi, P'orul ducelui d Bordeaux. i-a pierdut un picior n btlia de la Lcipzig.
549
Dessolle, era plin de ciud c tata se rentorsese la Paris, jar domnul Decazes era destul de bonsumflat
fiindc fostul ambasador si ngduise s-1 nemultumeasc pe Ludovic al XVIII-lea. Favoritul avea
totusi, ntr-un fel, dreptate. Retragerea unui om att de apreciat cum era tata, si care mersese pana atunci,
pe acelasi drum cu guvernul, putea fi interpretat ca o ruptur si, n ciuda moderatiei extreme a vorbelor
rostite de printele meu si de toti cei din familia sa, dusmanii domnului Decazes nu pregetar s-1
ponegreasc n toate felurile, ntre tata si noul prim-ministru urmar cteva sptmni de discutii. Desi
tata si dduse demisia imediat dup ducele de Richelieu, ea nu i-a fost acceptat dect la sfrsitul lui
ianuarie 1819. Eu am plecat imediat la Paris ca s pregtesc locuinta.
L-am gsit pe rege ntors pe dos, spunndu-mi c pn la acea or crezuse c ambasadorii l reprezentau
pe el, dar c marchizului de Osmond i plcea s-1 reprezinte nu pe regele su, ci pe ducele de Richelieu.
Asa c, drept multumire ce fcuse la Londra, tata nu numai c nu primi nici cea mai mic dovad de
satisfactie din partea nerecunosctorului su stpn, dar mai avu de ntmpinat si o multime de greutti
pn ce izbuti s intre n posesia pensiei la care avea dreptul, pretextndu-se c nu existau fonduri. De
fapt, n-a fost singurul care a avut de suferit din pricina ingratitudinii siveranului: toti ministrii iesiti
atunci la pensie si mai ales ducele de Richelieu au simtit din plin nerecunostinta Curtii, a Camerelor, ba
chiar si a publicului. Monsieur si Madame m tratar totusi cu mult bunvoint, asa cum fceau ori de
cte ori veneam de la Londra. Decele de Berry tinu s m conving c tata abandonase partida pentru c
ncpuse pe minile iacobinilor. L-am contrazis, vorbindu-i despre vrsta sa naintat, despre faptul c
avea nevoie de odihn, despre ntelegerea pe care o avusese cu regele c nu va sta n slujt>a dect pn
la plecarea strinilor din tar, despre sntatea precar a mamei. Dar ducele, glumind, o tinea ntruna pe
a lul;

Ct despre ceilalti, cnd vzur c nici unul dintre


nu se vr n opozitie si n Camera pairilor si c tata vo
,teaz
550
oentru un guvern, renuntar la toate gratiozittile" lor si-si t-eluar atitudinea obisnuit, de rceal si
indiferent.
ntre timp, mama se mbolnvi grav la Dover, lucru ce Oe nelinisti cumplit. Dup ce se simti mai bine,
putu trece Canalul Mnecii, si iat-ne ajunsi cu totii la Paris, spre bucuria ntregii familii, care, n sfrsit,
se vedea si ea mpreun.
. Dup o vreme, tata ncepu a da semne vdite de plictiseal, asa cum li se ntmpl tuturor brbatilor
care se j-up brusc de munca lor. Dar firea lui minunat l ajut s treac destul de repede peste acest
moment. Cred c nu exist situatie care s te fac s simti mai multe regrete, ca retragerea din slujba de
ambasador si reintrarea n viata particular sau mai bine-zis, n anonimat. Toate relatiile pe care le-ai
avut se rup; pentru persoanele influente din tara ta esti aproape un strin; nu mai esti la curent cu o serie
de lucruri care ar trebui s-i preocupe pe cei sus-pusi, cci brfeala e pentru ei mult mai important dect
pentru noi, cei mici; te-ai obisnuit s fii mereu n societate, iar acum te vezi dintr-o dat prsit de toti.
Dup prerea mea, nu exist profesie mai neplcut n care joci de fapt rolul mgarului, ncrcat de
poveri, si n care onorurile pe care le primesti sunt lipsite de orice stim, de orice valoare, de orice
consoderatie personal, pentru c prea cunosti n amnunt dedesubturile lucrurilor. tiu c, n general,
lumea priveste aceast carier ca pe una dintre cele mai plcute, mai ales cnd ajungi la rvnitul post de
ambasador. Din pcate, cunosc destul de bine aceast slujb, asa c-mi pot ngdui s-o socot detestabil.
Cnd esti obligat s-ti pierzi noptile, ca s rezolvi problemele urgente 'vite peste zi, cnd reusesti s duci
cu bine, la capt, o Problem spinoas, dificil, adesea ngreunat de instructiuni c&re se bat cap la cap,
toat onoarea revine prim-ministrului Care, n frazele nclcite ale unei scrisori ca vai de capul ei, j1 la
dac-ti ngduie s-i ghicesti intentiile; n cazul n care eaba nu reuseste, tot ponosul cade n capul
ambasadorului. ac afacerea rsufl, prim-ministrul ridic din umeri si te ^ clarn imbecil, cu att mai
mult cu ct secretul - spune el
Pruna lege a slujbei de ambasador, iar tu nu-i poti dovedi
551
cu nimic c n-ai nici o vin. Eu, personal, am vzut partea cea mai frumoas a carierei diplomatice,
pentru c tata, ocupru du-se de cea mai mare ambasad, s-a bucurat de deplina ncredere att a
guvernului su ct si a celui englez, si totusi repet, consider aceast meserie drept una dintre cele mal
ingrate si mai putin demne de rvnit.
Hotrrea noastr de a nu ne arta ostil noului minister ddu gres n urma deciziei domnului Decazes de
a numi o nou promotie de saizeci de pairi (6 martie 1819). Orict de mult as fi trit eu n ceturile
Londrei, totusi nu puteam privi cu snge-rece o asemenea msur. Tata m rug s-mi tin gura cu toate
c-mi ddea dreptate, sustinnd c ministerul dduse o lovitur mortal pairiei. Lista din 1815, desi
foarte numeroas, avea un caracter diferit. Era vorba atunci s se pun bazele unei institutii, si nu s-ti
asiguri majoritatea voturilor. Numirea din 1819 avu loc n urma unei propuneri a domnului de
Barthelemy1, privind revizuirea legii alegerilor, lege pe care nsusi Decazes o repuse din nou n
functiune peste cteva luni, renuntnd la cea nou.
Spre sfrsitul anului, am avut o remaniere de guvern: Pasquier deveni ministrul afacerilor externe; Roy2
prelua finantele, iar La Tour Maubourg, ministrul de rzboi. Omul ddu dovad, n aceast nou slujb,
de aceeasi cinste, aceeasi probitate si, mai ales, de aceeasi incapacitate, ca si la Londra.
Desele mele cltorii n Anglia m mpiedicar s m duc n Savoia. Asa c n vara anului 1819,
profitnd de faptul c eram liber, m-am dus s-i fac o vizit domnului de Boigne si s fac o cur la
apele din Aix.
La nceputul iernii, m-am stabilit mpreun cu printii mei ntr-o cas nchiriat pe strada Bourbon. Aici
am petrecut urmtorii zece ani care au pregtit cderea Restauratiei pe care o dorisem din toat inima si
n care mi pusesem sperante att de mari, dar care se dovediser a fi att de desarte.

1 Francois. marchiz de Barthelemy (1750 - 1830), nsrcinatul Frantei cu afaceri, n Anglia, ministru n
Elvetia, vicc-prcscdintc al Senatului, conte, pair dup Restauratie si la urm marchiz.
2 Antoine. conte de Roy (1764 - 1847), avocat, deputat, de mai multe ori ministfU de finante; sub
Restauratie, membru al Consiliului privat; conte si pair al Frantei.
552
PARTEA A APTEA
1820- 1830
Capitolul I
Obiceiurile si obisnuitii mei. - Recompensa national oferit ducelui de Richelieu. - Regina Suediei l
urmeaz pretutindeni. - Salonul ducesei de Duras. - nclinarea doamnei de La Rochejaquelein ctre
rzboiul civil. - Doamna de Duras devine scriitoare. - Cstoria Clarei de Duras. -Ducesa de Rauzan.
De acum ncolo, voi avea mai putin ocazia s vorbesc despre politic; retragerea tatei m-a fcut s nu m
mai preocup de acest lucru. Dorinta de a-1 tine la curent cu tot ce se petrecea, m nconjurase - vreme de
ctiva ani - s urmresc, cu atentie, treburile publice. Dar, lipsit pe de o parte de acest sentiment, iar pe
de alta, devenind indiferent la evenimentele care aveau loc, am ncetat s m mai ocup de ele, cu zelul
de mai nainte.
mi aranjasem viata ntr-un fel care-mi plcea foarte
mult. Primeam foarte rar, dar atunci cnd se ntmpla acest
lucru, mama tinea salonul la dispozitia oaspetilor, aproape n
fiecare sear. Ctiva din obisnuitii casei veneau zilnic, si dup
ce ora de vizit trecea, urma cea de discutii care se prelungeau
uneori foarte trziu. Din cnd n cnd, pofteam lumea la serate
care deveniser foarte la mod. Invitatiile le fceam verbal si
^ adresam persoanelor cu care m ntlneam din ntmplare.
otusi aveam mare grij s chem oameni care se mpcau unii
altii, evitnd totodat s poftesc prea mult lume si mai
es acea multime de plicticosi care dau nval la primul
"ln> nghesuindu-se si nghiontindu-se ca nu cumva s scape
553
llt
vreo pleasc. Chemam foarte putin lume, mai ales iarna, fiindc n-aveam nici un chef s-mi
murdreasc salonul. Incertitudinea de a fi sau nu invitat ddea un oarecare pret acestor serate si
contribuiau, mai mult dect orice altceva, s le fac foarte apreciate. Pofteam oameni de diverse opinii.
Cei ultra dominau n reuniunile particulare, pentru c aveam cu ei relatii de familie si de societate, n alte
zile, veneau oaspeti care aveau cu totul alte opinii politice. Eram regalisti care tineam cu regele si nu cu
Monsieur, regalisti ai Restauratiei si nu regalisti ai Emigratiei, n sfrsit, regalisti care, dac ar fi fost
ascultati, cred c ar fi salvat tara. Trebuie s recunosc c domnul Decazes ncepuse a nclina ctre
teoreticienii doctrinei care pledau n favoarea intereselor personale si nu ale trii. Multi oameni ar fi vrut
s se ralieze ducelui de Richelieu pentru a tine piept acestei tendinte care-i speria. Dar ducele, care nu
voia pentru nimic n lume acest lucru, se ndeprt, ct putu de repede, de Paris. Domnul Decazes,
cindu-se ntr-un fel pentru felul cum se purtase cu ducele, se ocup - cu mult struint - s i se dea o
recompens national; dar germenii ingratitudinii, cultivati cu grij de cteva luni, ncepur a da roade. i
cnd vrur s pun n discutie serviciile ducelui, nu mai gsir elanul necesar n stare s reziste relei
vointe a opozitiei, n loc s fie votat cu aclamatii, recompensa national fu discutat, disputat si, cu
chiu, cu vai, votat, cu o foarte mic majoritate. Domnul de Richelieu, cel mai dezinteresat dintre
oameni, se simti cumplit de jignit de felul cum fusese primit aceast propunere. Drui deci suma, votat
de Camer, unei Fundatii din orasul Bordeaux. Obisnuit cu frugalitatea si simplitatea, veniturile sale
personale i ajungea pentru a-si satisface nevoile. Venise la ministerul de externe, aducnd cu sine o
singur valiza; cnd l prsise, plecase cu aceeasi valiz cu care venise. Dar n ciuda acestei modestii,
se simtea mai francez ca oricare altul. Putin i psa c serviciile sale fuseser prost remunerate, dar se

simtea cumplit de jignit c nu fuseser apreciate cum trebuie. Era deci profund dezgustat de afacerile
politice si nu mai voia s colaboreze nici ca sef al opozitiei, nici ca sef a
554
guvernului.Se simtea ca un ocnas scpat din lanturi si nu voia pentru nimic n lume s se simt din nou
cetluit. Dorinta de a se bucura de libertatea pe care si-o recucerise l determin s ntreprind o cltorie
n Sud. Nu se astepta pentru nimic n lume ca tocmai acolo s se simt din nou persecutat.
Sotia lui Bernadotte1 petrecuse iarna anului 1815 n Suedia. Asprimea climatului fcnd-o s se
mbolnveasc de o boal de piele care i se localiza pe fat, aceast boal - la care se adaug regretul de
a fi prsit Parisul - o fcur s nu mai poat locui o bun bucat de vreme la Stockholm. Se stabili deci
la Paris, n palatul pe care-1 avea pe strada Anjou unde ducea un fel de existent de femeie-amfibie.
Slujitorii si ambasadorul sotului ei i spuneau majestatea voastr", restul lumii, doamna Bernadotte".
Ludovic al XVIII-lea o primea uneori dimineata, n cabinetul lui, pentru cte un rendez-vous de
afaceri". Doamna nu se ducea n vizit nici la printi, nici la Curte, n restul timpului, si vizita vechile
prietene care o tratau ca de la egal la egal, asa c tria ntr-un cerc foarte restrns. Am ntlnit-o adesea
la doamna Recamier unde nu avea nimic dintr-o regin. Desi era anuntat regina Suediei" ea nu cerea
dar nici nu se bucura de o primire regeasc. Spre sfrsitul ministeriatului domnului de Richelieu, avu de
fcut unele demersuri n legtur cu printii ei. i scrise deci ministrului si-i ceru o audient. Domnul de
Richelieu se duse el la ea (asa cum obisnuiau pe vremuri s procedeze ministrii fat de doamnele de rang
mare, obicei pe care numai domnul de Richelieu l mai pstrase). De altfel, se dovedi a fi extrem de
politicos. Ceea ce ceruse doamna Bernadotte se rezolvase, fapt pe care venise el nsusi s i-1 anunte. Ea
l pofti la mas, tar el accept. Bietul om habar n-avea c, acceptnd acea 'nvitatie, iscase n sufletul
ptimas al gazdei o frenezie care avea s-1 urmreasc pn n mormnt. Doamna Bernadotte se
Hidrgosti de el cu o asemenea patim, nct bietul duce era Urmrit pretutindeni. Lucrul ncepu s-1
deranjeze, cu att mai
"n ivi ^"Seiiie-Bemardiie-Desiree Clary (1770 - 1860), fiica unui ngustor bogat frai i silia- Sora sa'
Maric-Julic (1771 - 1845), se mritase cu Joscph Bonapartc, raicll> Napoleon.
555
mult cu ct nu putea pricepe cum doamna Bernadotte sosea n mod invariabil, peste trei ceasuri, n orice
loc s-ar fi dus el Nu-i trebui prea mult ca s-si dea seama c, de fapt, persoana lui era cea care-o atrgea.
Omul si pierdu rbdarea, ncepu a-si ascunde cu grij cltoriile pe care le avea de fcut, si alese
resedintele cele mai ponosite, hanurile cele mai proaste Vreme pierdut zadarnic... Dup trei ceasuri,
blestemata de berlin a reginei sosea dup diligenta lui. Treaba asta devenise un adevrat cosmar, n
plus, si ddea seama c urmrirea asta va sfrsi prin a-1 face ridicol. Pn la urm, gsi mijlocul de a-i
transmite regalei sale admiratoare, care se tinea scai de el c dac va mai continua s-1 urmreasc se va
rentoarce imediat la Paris. La rndul ei, regina ntreb un medic dac bile, unde urma ducele s plece,
i erau ntr-adevr folositoare snttii. La rspunsul afirmativ al acestuia, ea se hotr s-1 lase o vreme,
n pace, si petrecu sezonul bilor, la Geneva. Dar de-abia si isprvi cura, c se si repezi dup duce, fapt
care-1 fcu pe acesta s se napoieze la Paris, cu mult nainte de deschiderea sesiunii.
Casa doamnei de Duras era cea mai plcut din Paris. Situatia sotului ei la Curte o punea n legtur cu
mai toate notabilittile, ncepnd cu suveranii strini, aflati n trecere prin Franta si sfrsind cu artistii
care doreau s-si prezinte operele n fata regelui. Doamna Duras avea ntotdeauna tactul necesar pentru a
alege, din acea multime ce se perinda prin casa ei, persoanele pe care voia s si le apropie; cu timpul, si
fcuse un anturaj ncnttor n mijlocul cruia ea murea totusi de plictiseal si de tristete. Cstoria fiicei
sale mai mari cu domnul de La Rochejaquelein1 i pricinuise o mhnire
l Auguste du Vergiei; conte de la Rochejaquelein (1784 - 1868), fratele rzvrtitului vandccan Henri de
La Rochejaquelein si al marchizului Louis. Intrat n serviciu' Angliei n timpul emigratiei, revine n
Franta unde este arestat si ncorporat cu fort3 n armata imperial. O ran cptat ia Moscova, i va
aduce porecla de nsemnatul. A luat parte la rzmerita din Vandcca, n 1815, si a fost rnit n lupta de la
Ma'tes' unde fratele su Louis a fost ucis. Aghiotant n 1818, ia parte la campania din Spn'*1 iar n
1828, la rzboiul cu turcii. Asociindu-sc tentatiei de a rscula Vandcca n 1- j mpreun cu ducesa de

Bcrry, este condamnat la moarte n contumacie, dar dup ani este achitat. Se nsoar cu Clairc-LouiscAugustinc-Fclicic-Maclovcc de Dur de Duras, vduva lui Charlcs-Lcopold de La Trcmoullc, print de
Talmont.
556
Bolit. Refuzase n mod constant s-si dea consimtmntul,
nu vru s participe la nunt atunci cnd doamna de Talmont, ; pjinind douzeci de ani, se hotr totusi
s se mrite si fr
probarea mamei sale. Ducele de Duras, desi foarte nemultu-mjt de aceast cstorie, nu avu ncotro si
trebui s-si conduc fata la altar. Fata se mritase o dat: n ziua cnd mplinise
jncisprezece ani, aclamat de ntreaga familie, l luase de brbat pe printul de Talmont; n ziua cnd
mplinise douzeci de ani, deci tot ntr-o zi de aniversare a zilei sale de nastere, se mritase - mpotriva
vointei familiei sale - cu domnul de La Rochejaquelein. Marele merit al mirelui n ochii sotiei sale era
numele su vandeean si ndejdea c va fi chemat ntr-o zi sjoace un rol de seam n tulburrile din
vestul trii. Felicie de Duras era nc o copil cnd manuscrisul domnului de Barante (cunoscut sub
numele de Memoriile doamnei de La Rochejaquelein) circula prin saloane1. Aceast istorisire nflcra
imaginatia tinerei Duras. Pentru a fi ct mai bine prgtit pentru viitoarele actiuni belicoase, la care visa,
se apuc s nvete cu srg s trag cu pusca, cu pistolul, s mearg clare fr sa; fcu tot ceea ce face, la
oaste, un sublocotenent de dragoni, spre marea dezolare a mamei sale care o vzu cum si pierde
frumusetea nc nainte de a mplini douzeci de ani, din pricina acelui draconic regim de viat. Dup
1830, doamna de la Rochejaquelein avu bucuria de a strbate tara, n lung si-n lat, cu pistolul n mn,
de a-i atta pe oameni la revolt, si de a aduce mai peste tot numai nenorocire si ruin. Nu mai stiu dac
realitatea i s-a prut tot att de frumoas cum i se pruse la doisprezece ani, cnd citise Memoriile
cumnatei sale. Fosta ei soacr, printesa-vduv de Talmont - creia cstoria lui Felicie i plcuse,
Pentru c o deceptionase crunt pe doamna de Duras - adposti noul menaj n casa ei. Mai mult dect
att, i-a lsat toat averea fostei sale nurori, pe care o iubea cu patim si care era
ot timpul ridicat n slvi, n acea cas. De altfel, am auzit cu
v- _ Mwie-Louise-Victoire de Donissan (1777- 1815), nepoata ducesei de Ciyrac, fia "K^ l!up*
marcnizul de Lescurc alturi de care a luptat n Vandeea si remritat cu zu' Louis de La Rochejaquelein,
cel care a murit n 1815.
557
urechile mele cnd unul dintre invitatii doamnei de Talmont i spunea lui Felicie:
- Printes, ngduiti-mi libertatea de a v spune c dumneavoastr aveti ntotdeauna dreptate!
Doamna de Duras se strduia n vremea asta, desi oarecum stnjenit, s devin urmasa doamnei de
Stael. Era ea nssi speriat de aceast pretentie si ar fi vrut s fie recunoscut ca atare fr s pretind
sau s impun ea acest lucru. Asa, de pild, necuteznd s arboreze crenguta nverzit pe care
doamna de Stael o tinea ntotdeauna n mn dup masa de prnz sau de sear si pe care o tot rsucea
ntre degete, att acas la ea ct si n societate, doamna de Duras folosea fsii de hrtie pe care un valet i
le aducea in fiocchfi pe o tav, dup cafea, pe care ea le rsucea toat seara rupndu-le apoi una dup
alta. La un moment dat, s-a apucat chiar s scrie si romane care au fost tiprite, si crora nu le pot nega
un anumit talent, o oarecare gratie si o deplin cunoastere a moravurilor din saloanele pariziene. Ourika
descrie unele sentimente intime ale doamnei de Duras. Ea a zugrvit, sub pielea neagr a eroinei sale,
frmntrile pe care l le-a csunat o urtenie pe care ea o exagera si care, n acea epoc a vietii sale,
dispruse. Ocupatiile sale literare n-au izbutit s-i potoleasc gelozia pe care o simtea vzndu-1 pe
domnul de Chateaubriand din ce n ce mai ndrgostit de doamna Recamier, dar aceste necazuri de
natur sentimental nu izbuteau totusi s-o distrug de la preocuprile si ambitiile situatiei sale sociale.
Doamna de Duras nu avea bieti. Cea de a doua cstorie a fiicei sale mai mari o nfuriase mult prea tare
pentru a se mai ocupa de soarta ei, asa c-si puse toate ndejdile n cea de a doua fiic a sa, Clara, creia
voia s-i creeze o situatie menit s-i arate surorii sale mai mari ce si ct pierduse, l alese deci de brbat
pe Henri de Chastellux si obtinu de la el fgduiala c-si va schimba numele n Duras, promitndu-i c,

dac se va nsura cu Clara, va mosteni ducatul si toat averea pe care familia de Duras le-ar fi drui
fiului lor, dac ar fi avut unul. Asa c nu peste mult timp, all
' Mnunchiuri (it.).
558
asistat la cstoria marchizului si a marchizei de Duras dar, cnd ne-am napoiat seara, la domnul de
Duras, dup ce fcusem o vizit domnului Decazes, aceasta ne-a prezentat n locul tinerilor marchizi de
Duras, pe ducele si pe ducesa de p.auzan. Acesta era unul dintre vechile titluri ale familiei de Duras, pe
care regele tinuse s-1 reactualizeze prin cei doi tineri cstoriti1. Majestatea sa voise ca prin acest dar
de nunt s asigure tnrului de Chastellux ereditatea titlului de duce si de pair al domnului de Duras.
Sigur c n-au lipsit nici cei care s-1 tin de ru pe proasptul nsurtel c renuntase la un nume care
pretuia tot att ct si cel de Duras; stiu ns c tnrul a adugat cele dou ducate, precum si averea
frumoas, pe care o primise de la nevasta lui averii familiei de Chastellux, cci copiii si au purtat cu
totii acest nume, n ciuda angajamentelor pe care si le-a luat cnd s-a nsurat. Doamna de Duras a
coplesit-o pe Clara cu toate atentiile, plcerile si distractiile menite s ncnte o femeie tnr, urmrind,
mai ales, s-o mhneasc pe cealalt fiic a sa, doamna de la Rochejaquelein. Se rzbuna pe ea ca pe un
iubit care o trdase, cci de fapt marea ei slbiciune fusese Felicie, si chiar si acum, cnd se strduia
atta s-i fac snge ru, continua s-o iubeasc la fel de mult. n plus, ea n-a izbutit niciodat s le
nvrjbeasc pe cele dou surori, care au continuat s se iubeasc la fel ca si mai nainte, spre cinstea lor,
desi fata cea mare era privit ca o strin n familia ei unde cealalt prea c fusese asezat pe un altar
spre a fi divinizat. Contemporanii doamnei de Rauzan au sustinut c Lra tare mrginit. Eu nu sunt de
aceast prere. Fata avea 'tiuit bun-simt, stia s se poarte, era foarte instruit si cunostea mai multe limbi
strine, avnd astfel acces la diverse crti.
oate c nu era prea vioaie, dar fusese destul de spunit Pentru acest lucru n copilrie, nct probabil c
i se acrise de
mai face pe spirituala, ceea ce mie nu-mi displcea deloc.
u tiu dac nu m las cumva orbit de afectiunea pe care o
augu |8^'"u confcrit prin decizia din 15 august 1818. Cstoria a avut loc n 31
559
aveam pentru ea, dar mi se prea cu o sut de picioar deasupra celor care o criticau.
Capitolul H
Printesa de Poix. - Salonul su. - O anecdot despre printesa de Henin. - Contesa Charles de Damas. Abatele de Montesquiou. - Contele de Lally-Tollendal. - Salonul marchizei de Montcalm. - Legturile de
familie ale ducelui de Richelieu. - Ducesa de Richelieu. - Doamnele de Montcalm si de Jumilhac.
Cu toate c, n mod obisnuit, stteam mai mult la mine acas, frecventam totusi trei saloane, dintre care
unul al doamnei de Duras, al doilea al printesei de Poix1, si ultimul al marchizei Montcalm2. La doamna
de Poix eram primit cu o buntate extrem, fapt care-mi fcea o deosebit plcere. Aceast lume, cu
totul diferit de cea cu care eram obisnuit, dar care manifesta cel mai viu interes pentru evenimentele
zilei, reprezenta de fapt secolul care trecuse. O tnr care stia s discute devenea imediat obiectul
rsftului general. Cel putin, asa mi se ntmpla mie. Printesa de Poix era cea mai plcuta btrn pe
care o ntlnisem vreodat. Era spiritual, manierat, nu-si ddea ifose, avea o fire demn si ferm care o
ndrepttea ntru totul s fie att patroana familiei sale ct si figura central a societtii pariziene.
Purtarea ei exemplar din tinerete o fcea s fie ceva mai indulgent acum, la btrnete si uza, cu destul
discernmnt pentru ca influenta ei s fie si onorabil si de folos. A murit coplesit de ani, de respect si
de consideratie, supravietuind tuturor celor dragi, ba chiar fiului ei, ducele de Mouchy, a crui pierdere a
ndurerat-o cumplit si i-a grbit sfrsitul. De multi am suporta, cu o rbdare demn de admirat, o stare de
surzenie complet, uznd de toate mijloacele posibile pentru a mai
1 Anne-Loitise-Marie de Beanvaii (nscut n 1750), fiica Charlottci de L Tour d'Auvergne, mritat n
1767, cu printul de Poix, fiul cel marc al marcsalu duce de Mouchy.
. l
2 Armande-Marie du Plessis Richelieu, nscut 1777 si mritat cu mrci de Montcalm-Gozon.

560
i aceast nenorocire si supunndu-se inconvenientelor o resemnare plin de curaj si de o voie bun
menit s-i CteJlUeze suferinta. Doamna de Poix neemigrnd, salonul ei ferise prea putin influenta
Revolutiei. O parte dintre ersoanele ce se adunau acolo, n fiece sear, fcea acest lucru AC peste
patruzeci de ani. Altele, dup o absent mai lung ori mai scurt, veniser si ele s se ralieze vechilor
oaspeti, n frunte cu maresala de Beauvau1. Copiii si nepotii printeselor, dup ce mncau si sttea o
vreme cu doamna de Poix, plecau _ spre ora nou - s se distreze n noua societate. Erau ns imediat
nlocuiti de doamnele de Chalais2, de Montesquiou, je Damas, de Lally etc., care veneau n fiece sear.
Alti obisnuiti ai casei erau mai putin exacti la ntlnire, dar de venit veneau, asa c toat societatea
aleas din Paris trecea prin acest salon. Persoanele pe care le-am numit alctuiau un grup mai vechi cci,
cu mult nainte de Revolutie, printesele de Poix, de Chalais, de Henin3 si de Bouillon4 erau cunoscute la
Curte sub numele de printesele unite". Tonul acestei societti era ntotdeauna cu un grad mai ridicat n
ceea ce priveste entuziasmul si sensibilitatea simulat fat de unele fleacuri, lucru ce prea ntotdeauna
exagerat generatiei noastre, obisnuit cu simplitatea, dar care nu era lipsit nici de gratie, nici de politete.
Un cuvnt mai fericit ales, scpat n toiul discutiei, era pur si simplu, aplaudat. Strigtele de: Ah, ce
ncnttor!", Ce spirit are!" etc. ti erau adresate direct, cu mult bunvoint. Doamna de Stael mai
pstrase ceva din aceast traditie; dar, fiind prea tnr, ea o punea de acord cu Cerintele secolului,
strduindu-se s-o atenueze la maximum. ln salonul doamnei de Poix, o istorie oarecare, ceva mai
ad
' Elisabeth de Chabot, sora ducelui de Rohan-Chabot (1729 -- 1806), cea de a so!'c a lui Just de
Beauvau; fusese vduva marchizului de Rcncl, mort n 1761. .
2 Elisabeth de Poyanne (1754 1829), mritat cu Elic-Charlcs de Tallcyrand, pr'n' de Chalais.
Hcni
Etiennette de Montconseil, mritat cu Alexandre de Alsacia, print de
n> ghilotinat sub Teroare.
Prjntu,
Marie-Edwige de Hessa-Rothemburg, nscut n 1748, si mritat cu ''ustro
^~a ^Our
d'Auvergnc, duce de Bouillon, ultimul reprezentant al acestei 51 vochi familii franceze.
561
nduiostoare, stor&ea kilograme de lacrimi; era o rmsit din obiceiurile din tinerete ale acestor
doamne cnd erau la mod inimile sensibile. Se povestea despre printesa de Henin care nutrea o
deosebit afectiune fat de doamna de Poix C ntr-o seara, cnd aceasta se simtea foarte ru, doamna de
Henin s-a vzut totusi obligat s-o prseasc pentru a se duce la Versailles s-si ndeplineasc slujba de
doamn de onoare A doua zi dimineat, doamna de Poix a primit o scrisoric de la amica ei, n care i
mrturisea c nu putuse nchide ochii toat noaptea. C numrase ceasurile pn dimineat si cj dup
miezul noptii, simtise ea nssi frisoane, gndindu-se la boala bunei sale prietene. S fi fost cumva o
presimtire? Nemaiputnd rezista, trimisese imediat valetul cu scrisoarea Doamna de Poix, miscat de
starea doamnei de Henin, i rspunsese n grab c petrecuse o noapte destul de linistit dup care l
chem pe valet ca s-i nmneze biletul.
- Du-te repede s-i duci rspunsul meu doamnei de Henin... A petrecut ntr-adevr o noapte att de
proast?
- Nu stiu, printes!
- Dimineat, se simtea cumva ru?
- Pi, n-am intrat la ea n odaie cnd am plecat...
- Cum asa? Nu ti-a dat ea nssi scrisoarea?
- Nu, mi-o pregtise de asear...
Doamna de Poix sigur c rse de frisoanele" amicei sale, dar asta n-a schimbat cu nimic sentimentele
dintre ele, care au durat pn la moarte. Trebuie s adaug c doamna de Henin era cea mai afectat
dintre toate, iar doamna de Poix, cea mai natural, cea mai amabil si mai rezonabil din tot grupul.
Doamna de Simone despre care am mai vorbit, n legtur cu La Fayette, era si acum de o mare
elegant, extrern de plcut, spiritual att ct trebuia pentru a fi nca fermectoare, gratioas si
binevoitoare. Doamna de Chaiais, cea mai isteat dintre ele, nu mai simtea dorinta s plac,^1 mai mult

s fie bun. Contesa de Charles Damas1, mai tnra dect celelalte a fost socotit ntotdeauna de
semenele sal .
1 Marie-Louise, sotia contelui de Damas d'Antigny, aghiotant si gentil0 onoare al lui Monsicur, duce si
pair al Frantei.
562
.rept femeia cea mai desteapt. Eu, personal, n-am observat
cest lucru. Tot timpul vitndu-se sau smiorcindu-se, prea
ca sa zic asa - ,,o elegie jalnic, n lung vesmnt de doliu",
r sentimentele ei erau mult prea afectate pentru a izbuti s
m emotioneze vreodat. Cu cteva zile nainte de a naste,
otul ei a gsit-o plngnd cu hohote:
- Ce ai, scumpa mea?
- Vai! Plnge bietul copilas!
- Ei, Doamne, ce idee! i m rog de ce-1 plngi?
- Pentru c-1 voi pierde! Ah, gndul sta m ucide! Nu va trebui s m despart de el?
- S te desparti de el? Ai uitat c trebuie s-1 alptezi? Acel copil1, nscut din acel pntec, n-a
mostenit
asemenea sentimente exagerate. E una dintre persoanele cele mai distinse si mai naturale, cu care sunt
prieten din copilrie. S-a mritat prima oar cu domnul de Vogue care a murit cznd de pe cal.
Doamna de Damas s-a strduit ct a putut s ntretin durerea fiicei sale. Dar pn la urm, fata s-a
consolat si s-a mritat cu Cesar de Chastellux, fratele mai mare al lui Henry, cel care devenise duce de
Rauzan.
Dar s revin la salonul doamnei de Poix unde doamna de Chastellux venea foarte des. Tot aici domnea si
abatele de Montesquiou. nc una din acele persoane de spirit pe care n-am stiut niciodat s le apreciez
cum meritau. Adevrul e c a fcut o multime de prostii n calitate de persoan public si a devenit
insuportabil prin acreala sa, ca persoan particular. Astfel, un oarecare medic din Nancy, - domnul
Bremier -, deputat n Camera de negsit si care fusese adoptat de societatea celor din partidul ultra din
pricina violentei opiniilor sale, i
Puse ntr-o zi abatelui de Montesquiou care-si artase coltii
aa de ministrii ce-i urmaser:
. . - Domnule abate, dumneavoastr nu trebuie s uitati ]dat c aveti datoria de a fi extrem de modest!
E vorba de Adelaide de Damas, nscut n 1784 si moart n 1838. 563
Aceast grosolnie l expulza definitiv pe medic din societate, dar nimeni nu pierdu nimic, cci era pe
ct de absurd pe att de grosolan.
Domnul de Laly scrise memorii, discursuri, tragedii satire, panegirice pentru morti, elogii pentru vii. Nu
stiu dac toate acestea 1-au fcut celebru mai trziu. Contemporanii s; 1-au numit cel mai gras dintre
oamenii sensibili", desi ar fi putut s adauge, ,,si cel mai plat dintre oamenii umflati" Poate c asta tinea
de vrst, dar eu mrturisesc c nu l-ani vzut niciodat dect plin de ridicol si de afectare, fcnd risip
de lacrimi pentru orice fleac, smiorcindu-se ori de cte ori si aducea aminte de copilrie, plngnd
btrnetea care-1 astepta, lcrimnd ori de cte ori avea un succes sau un esec plngnd de bucurie, de
tristete, n sfrsit smiorcind-se vesnic, i vedeam destul de des la Palatul Regal, unde-si juca rolul, stnd
de vorb cu toti copiii, pn si cu cei n scutece ndoisndu-se de rspunsurile pe care i le ddeau unii si
ridicndu-i n slvi cu asemenea exces de linguseal, nct pur si simplu te ngretosa. Nu voi mai vorbi
despre ceilalti brbati din societatea doamnei de Poix. Unii dintre ei se schimbaser dup Revolutie si nu
mai apartineau vremii lor. Domnii de Chalais si de Damas erau niste oameni de treab, buni si loiali, dar
care nu se remarcau prin nimic.
Salonul doamnei de Montcalm era alctuit din oameni de vrsta noastr si, pn la moartea fratelui ei ducele de Richelieu -, avusese o tent politic, foarte marcat.
Ducele de Richelieu fusese nsurat la saptesprezece ani cu o domnisoar de Rochechouart1 care avea
doar doisprezece. Dup moda vremii, a fost trimis, un timp, s cltoreasc.

Timp de trei ani, ct a lipsit, a primit numeroase scrisori de la foarte tnra lui sotie, scrisori pline de
gratie si de spint-La rugmintea lui, ea i-a trimis un mic portret unde a g^sl. trsturile, putin mai
mature, ale mutrisoarei copilresti care-' rmsese n minte, cnd plecase. Contesa de Chinon (asa
1 Contele de Chinon se nsurase n 1782, cu Rosalie-Sabinc de Rochc<*u' fata contelui cu acelasi
nume.
iar''
564
nurnea tnra doamn de Richelieu) mplinnd cincisprezece ani, brbatul ei fu chemat acas. Plin de
sperante, ducele opri trsura n fata palatului de Richelieu. Ai si i iesiser nainte, pe scar. Btrnul
maresal1 - bunicul su - si ducele de pronsac2 - tatl su - tineau fiecare de cte un brat, un mic nionstru,
nu mai nalt de patru picioare, cu cte o cocoas si n fat si n spate, pe care i-1 prezentar tnrului ca
pe tovarsa lui de viat, tnra contes de Chinon. Ducele se ddu trei pasi ndrt, si czu lesinat la
picioarele scrii, l luar si-1 duser n odaia lui. Seara le spuse alor si c nu se simtea bine si c nu
putea cobor n salon; apoi le ls o scrisoare foarte categoric printilor si prin care-i anunta c nu va
tri n vecii vecilor alturi de un asemenea monstru care-1 inspira o sil fr margini; apoi, n aceeasi
noapte, se urc n diligent si o porni, disperat, spre Germania, unde se nrola n oastea lui Suvorov3
care lupta mpotriva turcilor.
ntre timp, ducesa de Fronsac, cea de a doua sotie a tatlui su, izbuti s-i dea de urm, n timpul unei
scurte sederi ale sale la Paris si s-i prezinte dou mici surioare ncnttoare, a cror amintire plin de
gratie l urmri vreme ndelungat. Dup cincisprezece ani, dup ce rzmeritele se mai potolir, obtinu cu aprobarea tarului Pavel I, n slujba cruia intrase - ngduinta de a face o cltorie la Paris, sub
Consulatul lui Bonaparte, urmrit de imaginea plin de drglsenie a celor dou surori ale sale. Dar n
loc de dou tinere frumoase, gsi dou cocosate care semnau ca dou picturi de ap cu sotia sa. De
data asta, vindecat oarecum de spaima lui, n-o mai lu la goan, si vndu bunurile care-i apartineau,
plti taxele de mostenire si mprti averea tatlui sau cu cele dou surori ale sale; apoi o porni spre
Rusia, cupndu-se de nltarea orasului Odesa. Dificultatea de a
c ,.
Louis-Francios-Armand du Plessis, duce de Richelieu (1696 1788), nepotul naiului de
Richelieu. Maresal al Frantei, guvernator n Guycnnc si n Gasconia, mbru al Academici franceze, "u al
" Louis-Antoine du Plessia Richelieu, duce de Fronsac (1736- 1791), unicul
maresalului duce de Richelieu.
cjrc
Alexandr Vasilievici, conte de Suvorov (1729 - 1800), celebru general rus, luPtat mpotriva
turcilor, ntre 1787 si 1789.
565
comunica cu ai si, n timpul Revolutiei, l oblig pe duce s nu mai stie nimic nici despre surorile nici
despre sotia sa. Fapt e c de atunci rmsese cu o sil instinctiv fat de cocosati La mult vreme dup
asta, fiind numit tutorele nepoatei sale -domnisoara de Hauteforte, devenit mai apoi baroan de Damas
- si gsind-o si pe aceast fat preschimbat ntr-o cocosat, nu se putu s nu strige, strgnd mna unuia
dintre prietenii si:
- Ah! Pentru Dumnezeu! Asta e prea de tot! Ce naiba m-am nscut ca s fiu urmrit toat viata numai de
cocosate?
Dac micul monstru de cincisprezece ani, prezentat ducelui de Richelieu, i inspirase acestuia o sil de
nenvins, n schimb nftisarea lui nobil, chipul deosebit de frumos i confirmar sotiei sale exact ceea
ce presupuse din scrisorile tandre pe care si le scriau pe vremuri, cnd erau foarte tineri. Cci cu toat
nftisarea ei respingtoare, doamna de Richelieu avea un spirit foarte ascutit si o inim extrem de
generoas. Dup fuga disperat a sotului, depuse toate strdaniile ca s mpace cele dou familii; se oferi
s-si ajute brbatul s desfac acea cstorie nepotrivit, si accept, ca pe o mare favoare, refuzul lui.
Avertizat de criza extrem a sotului fat de ea si pe care printii ei - n dragostea lor - se strduiser s
i-o ascund, fata nu vru s se mai expun dispretului lumii si milei celor din jur. Asa c se retrase de
ndat pe unul din frumoasele domenii ale familiei sale, Courteilles, la douzeci de leghe de Paris, unde
a locuit pn la moarte. Desi nc tnr n momentul cnd a izbucnit Revolutia, datorit calittilor sale,

a stiut s se impun si s mentin linistea n mprejurimi. A fost ngerul bun al ntregii familii de
Richelieu, si, departe de a arta c i-ar purta pic ducelui, s-a strduit dimpotriv s-1 nconjoare cu
sentimentele celei mai dezinteresate prietenii) nchiznd n inima sa tot ceea ce putea fi dictat de vreun
sentiment mai tandru. Ducele de Richelieu, nvins de un astfel de procedeu, att de generos si de nobil si
fiind el nsusi destul de nobil pentru a se ruga s fie iertat c jignise att de crunt o asemenea persoan,
ncepu a se duce uneori, dupa Restauratie, s-o vad la castelul din Courteilles, unde er
566
nrjrnit cu o bucurie fr margini. Anii sfrsiser prin a face aceast existent posibil. tiu aproape sigur
c atunci cnd moartea i-a rpit consoarta, ducele de Richelieu tocmai se pregtea s se stabileasc la
Courteilles. Ct despre sotia sa, nimic n-a mai determinat-o s nfrunte societatea parizian din care s-a
retras nainte de a intra.
Doamna de Montcalm era cea mai mare dintre cele dou surori ale ducelui de Richelieu. Starea destul de
precar a snttii sale, dar mai ales ndejdea c n felul acesta si va ascunde trupul diform, a
determinat-o s nu mai prseasc sezlongul. Nu i se vedea dect chipul frumos; restul trupului era
nvluit n attea saluri si cuverturi nct diformitatea nici mcar nu i se bnuia. Am atribuit ntotdeauna
acest subterfugiu, preferintei vdite pe care o avea ducele fat de ea si nu fat de cealalt sor a sa,
doamna de Jumilhac1 care-si plimba fptura dizgratioas, fr cea mai mic jen prin tot Parisul si pe la
toate sindrofiile. Un spirit extrem de ascutit, o imperturbabil veselie, o bun dispozitie nnscut pe
care nu le-am mai ntlnit la nimeni n afar de ea, o fceau s fie cutat de cea mai elegant si mai
pretentioas societate parizian. Fr doamna de Jumilhac, nici o serbare n-avea farmec. Era o persoan
foarte la mod n ciuda figurii si mai ales a fpturii sale.
Doamna de Montcalm avea un spirit mult mai cultivat, dar - dup prerea mea - era mult mai putin
amabil dect sora sa. Foarte exigent, dorea - mai nainte de orice - s fie admirat de oamenii capabili
care s-i aprecieze meritele. Cealalt nu se gndea dect s se amuze, indiferent cu cine. Poate c sunt
subiectiv analizndu-le pe cele dou surori, fflai ales c eram foarte bun prieten cu cea mic. Asa c
mi-ar h cam greu s fiu foarte obiectiv. Desi se purtau ct mai "obil si mai delicat una fat de cealalt,
se tachinau totusi si e saciau zilnic, din orice fleac, ajungnd uneori chiar s se
Ant ^rmonde de Yignemt du Plessis Richelieu, nscut n 1778. mritata cu doua"10 de Chapcllc,
marchiz de Jumilhac, mort n 1826. Cea mai marc dintre cele urni . rori a luat titlurile unchiului ci,
ducele de Richelieu, care a murit fr s lase
567
deteste. Oricum, domnul de Richelieu dovedea o preferint marcat fat de doamna de Montealm. si
petrecea aproape toate serile alturi de ea, fapt care-1 ajuta s atrag n jurul sezlongului ei mai toate
notabilittile franceze si strine.
Capitolul III
Carnavalul din 1820. - Palatul Regal. - Firea ducelui de Berry. ,. Bal mascat la domnul Greffulhe. Asasinarea ducelui de Berry. - Curajul lui. - Amnunte n legtur cu aceast ntmplare. - Preventiunile
mpotriva contelui Decazes. - E silit s se retrag. - E nlocuit cu ducele de Richelieu - Fgduielile lui
Monsenior.
Carnavalul din 1820 a fost extrem de vesel si de strlucitor. Rnile trii ncepeau a se cicatriza. In ciuda
putinei recunostinte artat fat de administratie care se strduise si izbutise s emancipeze tara, pn si
persoanele care se temeau de acest rezultat si urziser intrigi, pentru a-1 mpiedica, simteau o imens
usurare s nu mai vad uniformele strine plimbndu-se pe strzile noastre ca la ele acas.
Ducele de Berry ddu un mare bal la Elysee. Invitatiile au fost numeroase si distribuite cu mult
drnicie. Ducele de Berry socotea c Curtea era tinut prea din strns. Curtenii profitaser de nclinrile
sedentare si de retragerea unora dintre printi pentru a-si impune pretentiile lor. Trebuia s faci parte fie
din familia, fie din gasca lor ca s poti ajunge pn la mrimile Curtii. Ducele de Berry blama acea
politic a usilor nchise si anunt c va trece orice prag. Dduse pn atunci cteva mese la care poftise
pairi si deputati de marc, prin activitatea lor politic, propunndu-si s extind cercul invitatilor. El
nsusi ar fi avut mult de cstigat datorit acestui lucru, cci dovedea destul spirit pentru a putea profita

de pe urma discutiilor si pentru a le ncuraja. Ceea ce-1 stimula sa procedeze astfel era atitudinea de la
Palatul Regal. Ducele de Orleans dovedi - mai mult dect toti ceilalti - c n sfrsit' dup plecarea
aliatilor putea sta cu fruntea sus, cci S1 schimb radical felul de viat; se simtea cu att mai bine cu
568
t toat lumea observase c, n sfrsit, rsufla liber, n prima
jercuri a fiecrei luni, primea lume, n calitate de print, dar
u n haine de Curte. Vesmntul oficial nu mai era purtat dect
ie femeile care erau prezentate pentru prima oar; ba pn la
urrn, mc' mcar acestea nu mai erau obligate s-1 poarte.
Uurise vremea cnd, la Tuileries, femeile erau desprtite de
brbati, si cnd trebuia s dm buzna, ca o turm de oi, sau
dimpotriv, s intrm n grupuri, mprtite de usier, pentru a
obtine un cuvnt sau un simplu semn din cap ce ni se acordau
cu aceeasi plictiseal cu care le primeam si noi.
Acum, saloanele din Palatul Regal, feeric luminate, erau pline de femei ncnttoare, minunat mbrcate,
de brbati mpodobiti cu ordine si cu broderii de aur, care circulau liberi printre noi.
Receptiile de la Palatul Regal erau extrem de plcute si plecai de acolo ncntat de bucuria pe care ti-o
procuraser. Aceste serbri deveniser foarte la mod. Nu cunosc motivul pentru care, mai trziu, s-a
renuntat la ele, nemaiavnd loc dect una singur n prima miercure a anului, cnd venea att de mult
lume, nct serbarea devenise, pur si simplu, o corvoad de nesuportat, n afar de cercurile despre care
v-am vorbit, mai avea loc, destul de des, niste concerte excelente si niste adevrate banchete nu prea
plicticoase, pentru c cei care le organizau aveau grij s amestece lumea de asa manier nct s fie
prezentate toate opiniile si s nu fie nimeni omis.
M duceam destul de des la Palatul Regal, n zilele
obisnuite, printesele si doamnele lor de onoare lucrau asezate
in jurul unei mese rotunde, pus la captul galeriei. Copiii se
jucau n cellalt capt. Ducele de Orleans si mprtea timpul
jntre cele dou grupuri si biliard. De ndat ce copiii erau dusi
a Culcare, el se apropia de mas, si discuta liber cu printesele,
adesea ntr-un mod foarte amuzant. Ducelui de Orleans i
Ptecea s fie la curent cu tot ce era nou fie n arte, fie n
llnte. Savantii i vorbeau despre descoperirile lor. Cele care
interesau si pe printese erau aduse si experimentate n
n> n fata lor. Artistii n trecere erau ascultati, cci aduceau
569
ntotdeauna o variatie care devenise foarte plcut pentru toat lumea. Lista era destul de mare din
moment ce veneau mai n fiecare sear, cam treizeci de persoane, fie dintre cele crora poarta le era
oricnd deschis, fie dintre cele care doreau s-1 salute pe duce si crora li se fixa o anume zi Ducele de
Berry venea destul de des mpreun cu sotia sa si ddea impresia c se simtea foarte bine. Eu l vedeam
destul de rar. O dat cu cea de a doua Restauratie ncetase s rnai fac vizite, iar dup ce s-a nsurat, nu
se mai ducea dect la marile baluri ca s-si nsoteasc sotia. Totusi, ori de cte ori ne ntlneam, datorit
amicitiei noastre, care data de pe vremea cnd eram copii, se purta foarte familiar cu mine. mi aduc
aminte c, ntr-o sear, la Palatul Regal, aflndu-m alturi de el, pe o banchet n sala de biliard, mi
mrturisi c era ntru totul de acord cu felul deschis de a se comporta, al stpnului casei, si era ct se
poate de fericit c scpase de atmosfera aceea nchistat de pe vremuri. I-am artat c i-ar fi foarte usor
s fac si el la fel, la Palatul Elysee.
- Nu-i chiar asa de usor cum crezi. Tata ar fi de acord fiindc ar avea doar de profitat cci, n ciuda
scrupulelor sale religioase, i place lumea. Dar nu cred c acest lucru i-ar conveni regelui; stiu sigur c iar displcea fratelui meu si, mai ales, cumnatei mele. Ea nu ntelege ca lumea s se amuze altfel dect
ct mai trist cu putint"... ntelegi?

Dup care ncepu s rd. Acest ct mai trist cu putint" era o fraz pe care Froissard o aplica
distractiilor din Anglia. Dup un dineu lung si plicticos, la Londra, ducele de Froissard spunea adesea:
- Ah, ne-am distrat minunat, ct mai trist cu putinta, dup obiceiul trii stia!
n afar de asprimea ducesei de Angouleme, mai exista un obstacol, despre care ducele nu voia s
vorbeasc, dar care ti srea n ochi: deosebirea dintre ducesa de Berry si ducesa de Orleans. Adevrul e
c ducele era gelos pe cei de la Palatu. Regal. Am avut o nou dovad a acestei gelozii, n ziua aceW bal
de la Elysee, la care m rentorc dup aceast luW? digresiune. Boala ducelui de Kent l fcuse s ezite
daca si570
lea sau nu> ^ar' cum ducele P&m a se simti ceva mai bine, balul se tinu. Iat ns c, din nenorocire,
vestea mortii ducelui osi chiar n timpul balului. Eu am aflat-o de la ducele de Berry. Cnd am sosit, miam dat seama dup fata lui ct era ,g necjit. Balul era att de frumos, de strlucitor si de jnsufletit, nct
nu-mi ddeam seama de ce era att de nemultumit. Apropiindu-se de mine, mi spuse:
- Ei bine, afl c cei de la Palatul Regal nu vor s vin. S-au scuzat si, cu asta, gata!
- Chiar asa, monseniore?
- Povestea mi se pare cam deplasat, mai ales c regele hotrse c va anunta abia mine moartea
ducelui de Kent. i iat c prin absenta lor de la bal, o fac public astzi. Asta, ca s-mi dea o lectie!
Am ncercat ca s-1 linistesc si i-am amintit - ceea ce era adevrat - c ducele de Orleans fusese foarte
bun prieten cu ducele de Kent, c probabil era foarte afectat de moartea sa si c situatia lui era cu totul
diferit de cea a ducelui de Berry.
- Fleacuri, rspunse ducele cu nerbdare, ntotdeauna vrul meu tine s fac opinie separat!
Din pcate, ducele avea dreptate n ce spunea. Balul a fost minunat si splendid organizat. Ducele de
Berry fcu onorurile casei, cu mult politete si succesul acelei serbri, de care se ocupase el nsusi,
izbuti, pn la urm, s-1 binedispun. Le spuse celor din jur c era deosebit de ncntat c se distrase
att de bine si c va mai da si alte baluri. Vai, muritori orbi si nestiutori ce suntem! Acesta avea s fie,
pentru el, ultimul. Ducesa de Angouleme fcu onorurile acelui bal cu o gratie si cu o grab pe care
aproape c nu i le cunosteam. A fost Politicoas, elegant, acoperit de diamante, cu o tinut nobil i
avea, ntr-adevr de data asta, aerul unei printese de neam ^are. n schimb, cumnata ei semna leit cu o
pesionar moho-r^a. Nu era amabil cu nimeni si nu fcea dect s topie si * alerge fr ncetare dup
ducele de Berry, care-i prezenta 'yersi dansatori. Nu voia s valseze si fcea pe bosumflata fet ^te "
orc^estra cnta cte un vals. Cred c n-a existat 'Scana mai rzgiat, care s se comporte mai prosteste
571
dect s-a comportat ducesa de Berry n ziua aceea. i totusi avea unele calitti pe care nimeni nu i le
bnuia, mi aduc aminte c ducele de Berry istorisea c, aflndu-se, odat, ntr-0 trsur ai crei cai o
luaser razna, ea continua s vorbeasc fr ca vocea s-si schimbe timbrul.
- Caroline, tu nu vezi c bidiviii au luat-o razna?
- Ba da, vd; dar cum nu pot s-i opresc, e inutil s m mai preocupe treaba asta!
Trsura se rsturn fr ca cineva s se loveasc Ducesa de Berry era una dintre fiintele cele mai
curajoase pe care le crease bunul Dumnezeu.
Eticheta nu ne ngduia s prsim balul, naintea printilor. Eram zdrobit de oboseal cnd, dup supeu,
1-am ntlnit pe ducele de Berry. Mi se pru nespus de vesel si de ncntat de succesul pe care-1 avea
balul su.
- De-abia te mai tii pe picioare, mi spuse el, du-te acas! Eu am protestat de form.
- Du-te, du-te, fiindc dac nu pleci, te alung! Noapte bun, draga mea Adele!
Astea au fost ultimele cuvinte pe care le-am mai auzit rostindu-le. Strngerea de mn care le-a nsotit a
fost de asemenea ultima pe care am mai primit-o de la el. Avea mari cusururi, dar avea si calitti, si n
pieptul lui de print btea totusi inima unui om generos.
n smbta urmtoare, cea de dinaintea lsatului de sec din 13 februarie 1820, avu loc un bal costumat la
domnul Greffulhe, un bancher bogat care se nsurase cu domnisoara du Luc de Vintimille si care fusese
fcut pair al Frantei. Serbarea era splendid; lua parte la ea tot ce avea Parisul mai select. Ducele si

ducesa de Berry onoraser gazda, cu prezenta lor. Ducesa nu dans. Cum era costumat n regin din
Evul Mediu, cu un vl care-i flutura pe spate, si mbrcat ntr-o rochie larg de catifea cu broderii de
aur, nu se observa deloc c era nsrcinat.
n vremea asta, la teatrul de la Poarta Saint-Martin, sv juca o parodie dup opera Danaidele, unde actorul
Poitier, dup* ce mprtea cutitele, poruncindu-le fiicelor sale s-si ud
572
otii, le spunea: Duceti-v, mieluselele mele!" Aceste vorbe, rostite de Poitier ntr-un mod inimitabil
fcuse ca piesa s jevin celebr si tot Parisul voia s-o vad.
Ducele de Fitz-James adoptase costumul lui Poitier si, cll buzunarele pline de cutite, ncepu a le mprti
tuturor femeilor tinere adugnd cteva fraze potrivite cu situatia fiecreia. Se adres mai ales, ducesei
de Berry glumind cu ea si spunndu-i n ce loc anume s-1 loveasc pe brbatu-su; anl vzut-o mai apoi
pe duces ndreptndu-se - n glum, evident - cu cutitul n mn ctre duce. Vai! Nici nu trecuser
douzeci si patru de ore c un cutit - de ast dat adevrat -fu nfipt n inima ducelui. Edouart de FitzJames si-a reprosat adesea aceast glum, sigur c nevinovat, dar a crei amintire trebuie s fi fost
groaznic pentru el.
Tot timpul ct ducele a rmas la bal, domnul de Greffulhe nu 1-a prsit o secund. Prea preocupat si
nelinistit. De ndat ce si-a urcat ilustrii musafiri n trsur, iar aceasta a iesit din curtea lui, i s-a prut c
a scpat de cea mai apstoare povar. Am aflat c primise numeroase avertismente c criminalii vor
profita de faptul c balul era mascat, pentru a ncerca s-1 asasineze pe ducele de Berry; dar, n afar de
stpnul casei, nimeni nu fcuse caz de acele amenintri anonime. Toat lumea era foarte vesel si foarte
bine dispus. A doua zi, grupul din care fceam si eu parte s-a adunat la doamna de Briche. Tocmai ne
pregteam s punem la cale o fars, cnd Alexandre de Boisgelin intr n salon. Se asez lng doamna
de Mortefontaine, aproape de us si-i sopti ceva. Eu m-am ridicat s plec, dar ei m-au strigat ndrt.
Alexandre venea de la Oper. Aflase c ducele de Berry fusese asasinat. Vzuse si pe ucigas si cutitul
nsngerat, nc nu stia cat de periculoas era rana. Socotea c rnitul putea fi transportat, dduse ordine
n acest sens, la Elysee, si se ducea ndrt sa vad ce se ntreprinsese. Ne rug s ne tinem gura,
fgduind ^ se ntoarc imediat ce ducele va fi transportat la el acas.
oarnna de Mortefontaine si cu mine am rmas pe scaune, . aturi una de alta, necuteznd nici mcar s ne
privim. Dar
a c noi stiri si fcur loc n salonul unde nc o mare parte
573
dintre invitati se mai distrau neavnd habar de nimic. pe msur ce vestea se ltea, oamenii si scoteau
costumele de bal, si ddeau fuga n strad s afle amnunte. Cei care aveau ndatoriri de mplinit si
puneau uniformele, n curnd, n salon n-au mai rmas dect o mn de femei si domnul Mun care,
mbrcat n castelan, nu izbutea s-si scoat zorzoanele de pe el. Asa c rmase toat noaptea n acel
costum, n timp ce n jurul lui forfotea o liot de aghiotanti, de valeti, de mesageri, de ordonante, care
erau att de tulburati nct nimeni nu observ ct era Mun de caraghios mbrcat. Nu dup mult am aflat
c ducele de Berry, n loc s fie dus la Elysee, fusese dus la Oper, n sfrsit, pe la vreo patru dimineat,
cineva a venit s ne spun c rana nu prea chiar att de grav, c ducele fusese pansat, c era calm si c
urma s fie transportat pe o saltea. Ne desprtirm, cu spaima n suflete, ncepnd de la ora sapte, am
plecat fiecare dup informatii pentru a afla sfrsitul acelei tragedii. Tot ce mi s-a relatat, a fost de o
riguroas exactitate. Mi-a povestit prea mult lume acelasi lucru, ca s mai pot avea dubii. Ducele de
Berry tocmai si urcase sotia n trsur. Valetii nchideau portierele. Ducele voia s se duc la Oper ca
s vad ultima parte a baletului ce se juca n seara aceea, asteptnd un biletel de la o dansatoare cu care
era ncurcat si pe care tinea neaprat s-o vad. Era nsotit de doi aghiotanti, iar de o parte si de alta a usii,
se aflau dou sentinele. Un brbat strbtu grbit multimea, se ciocni de unul dintre aghiotanti care-i
spuse: Fii mai atent, domnule!" n aceeasi clip, omul puse o mn pe umrul ducelui, iar cu cealalt, i
nfipse n piept, pn n prsele, un cutit ct toate zilele, dup care o lu la fug fr ca cineva din acel
numeros anturaj s fi apucat s intervin. La nceput, creznd c-1 izbise cineva cu pumnul n piept,
ducele strig:

- Omul acela m-a lovit!


Apoi, ducndu-si mna la piept, a spus:
- Ah! M-a njunghiat! Sunt ca si mort!
Ducesa de Berry, vznd c lumea se nghesuie n jur0' sotului ei, voi s se duc s vad ce se
ntmplase. Doamna de Bethisy, de la care am aflat aceste amnunte, ncerca s-o
574
. Valetii ezitau dac s coboare sau nu scara trsurii; ducesa, nerbdtoare, deschise portiera si sri afar,
urmat je doamna de Bethisy. l gsir pe duce asezat pe scaun, n oasaj- nc nu-si pierduse cunostinta.
opti:
-Ah, biata mea Caroline, ce spectacol pentru tine!
Ea se npusti spre el.
- Fii atent, fiindc m doare groaznic!
Cu chiu, cu vai, izbutir s-1 duc n micul salon care comunica cu loja. De ndat ce-1 depuser acolo,
oamenii alergar dup ajutor, asa c la un moment dat ducele rmase singur cu cele dou femei. Cutitul
nc n piept l fcea s sufere cumplit. O rug deci pe doamna de Bethisy s i-1 smulg, dup ce
ncercase el nsusi s si-1 trag afar. Doamna de Bethisy se resemna si i-1 scoase dar sngele tsni
suvoi, ptndu-Ie rochiile att ducesei, ct si doamnei sale de onoare, ncepnd din acel moment si pn
la sosirea chirurgilor, nu se mai auzir din partea bolnavului dect gemete continue si cuvinte ntretiate:
- M nbus... Ah! M nbus! Aer! Aer!
Cele dou femei deschiser usa, si muzica baletului, care nc nu se terminase, aplauzele de la parter
alctuiau un contrast nfricostor cu scena pe care o aveau n fata ochilor. Ducesa de Berry ddu dovad
de o trie de caracter si de un snge-rece care-i fcur cu att mai mult cinste, cu ct dezndejdea ei erau
fr margini. Se gndea la tot, pregtea totul cu minile ei, asa nct copilandra rsftat de dimineat se
preschimbase brusc ntr-o femeie matur. tiu c ducele de Angouleme a fost primul dintre printi care a
sosit, iar dup el, Monsieur. Nici unul dintre ei nu stiau dac nu cumva acest Asasinat nu era nceputul
unei conspiratii si dac nu erau si ei ln pericol. Ducele de Molie, primul gentilom al camerei regelui,
nemaigsind loc n trsur, se urc la spate, rennoind Astfel gestul plin de curtenie al btrnului maresal
de eauveau care, n calitatea sa de cpitan al grzilor, venise n Patele trsurii, asezat pe un simplu scaun
de lemn, de la ouillet la Versailles unde tnrul Ludovic al XVI-lea gzduit, ntr-o zi n care i lipseau
caii de schimb. Am
575
auzit, povestindu-se de ctre martori oculari, c trecerea regelui pe coridoarele Operei, pe unde abia se
tra ca s primeasc ultimul suspin al celui mai tnr membru din familia sa, avea un caracter cu mult
mai impuntor dect dac scena s-ar fi petrecut n interiorul vreunuia din Palatele sale. Amnuntele
acestei nenorociri fcur familia regal s creasc n ochii francezilor, asa nct moartea ducelui de
Berry i-a fost acestuia mai util dect viata lui.
Binenteles c mi-au fost istorisite, cu lux de amnunte toate etapele dramei, mai ales de ctre printesele
de Orleans, care erau foarte tulburate cnd m-am dus la ele, a doua zi. Mademoiselle mi istorisi c
regele i spusese ducelui de Orleans n clipa n care ducesa de Berry se nclestase de trupul sotului ei si
nu mai voia s-i dea drumul:
- Ducele de Orleans s aib grij de ea, cci e nsrcinat!
Ducele de Berry o rugase si el s fie atent s nu se loveasc; numai c biata duces nu se mai gndea la
starea, ci la nenorocirea ei. Nu-si abtea gndul de la durerea ei dect ca s-si manifeste ura fat de
domnul Decazes, ministrul politiei, care consternat, nu observa nici mcar animozitatea pe care o strnea
si care se manifesta att prin gesturile ct si prin vorbele celor din jur. Lucrurile au fost mpinse pn la
absurd fiindc Decazes, aflndu-se n sala unde era pzit Louvel si ntrebndu-1 n soapt - la cererea
medicilor - dac pumnalul fusese otrvit, unii au mprtsit zvonul c bietul Decazes era nteles cu
asasinul! Ducele de Berry l implor pe rege s-1 ierte pe ticlosul care-1 njunghease, bnuind c ar fi
vorba de o rzbunare personal. Apoi i le recomand sotiei sale pe cele dou fetite pe care le avea n
Anglia, cu o oarecare doamn Brown, si de care se ocupase ntotdeauna cu foarte mare grij. Trimiser

pe careva s le aduc. Bietele copil6 sosir, v nchipuiti si domniile voastre, n ce stare. Ducesa de
Berry le strnse la piept. Fidel angajamentului luat n fata brbatului ei, aflat pe patul de moarte, le-a
crescut, le-a nzestra, le-a tinut lng ea si le-a artat o afectiune sincer careti" fost niciodat dezmintit
prin nimic. Mai trziu, le-am va
576
aprnd la Curte, mai nti ca domnisoarele de Issoudun si de Vierzon, apoi pe prima, ca printes de
Lucinge, iar pe a doua, contes de Charette. Ducele de Berry ncredinta indulgentei si virtutii fratelui su
grija unui copil pe care-1 dobndise de curnd de la una din dansatoarele de la Oper, Virginie.
Lacrimile ducelui de Angouleme confirmar c acceptase aceast sarcin. Nu stiu ce-a devenit acel
bietel, dar sunt absolut convins c ducele de Angouleme a avut grij de el.
Ducele de Berry gsi cuvinte misctoare si ct se poate de potrivite pentru toat lumea. Nu-si fcu nici o
clip iluzii n legtur cu starea snttii sale, asa c se ocup numai de cei din jur. si ndeplini
ndatoririle crestinesti, cu resemnare, si-si ncredinta sufletul, Celui-de-Sus, cu o blndete uimitoare
pentru o fire att de impulsiv ca a sa. Moartea ducelui de Berry a pricinuit o consternare general.
Nenorocirea, ntmplat la usa unei dansatoare, n momentul n care printul cobora din cabriolet ar fi
avut un cu totul alt efect asupra publicului dac, din fericire, nu 1-ar fi vzut cznd n bratele sotiei sale,
stropit de sngele lui, nconjurat numai de oameni de soi. Cu ei era bun, generos, darnic si, as spune,
chiar blnd, dup ce-i trecea mnia. Abia atunci s-a aflat c el a fost primul care a introdus, n Franta,
Casele de Economii, nfiintase una pentru slujitorii din palatul su si, ca s-i ncurajeze, cnd unul
dintre ei izbutea s economiseasc cinci franci, i dubla suma, ocupndu-se el nsusi de toate aceste
amnunte. Dac unul dintre servitorii si avea nevoie de banii economisiti, se informa pentru ce anume
i trebuiau ' dac nevoile erau ntr-adevr reale si onorabile, i mai ddea si el ct i mai trebuia. Faptul
c se ocupa ndeaproape e v'ata lor, fcuse s fie foarte ndrgit de cei care-1 slujeau, ^Sa c a fost plns
cu lacrimi izvorte din inim. Dac ducele oerry ar fi fost crescut de oameni cu cap, care s-1 fi nvtat
S/I ^frng pasiunile, s se nconjoare de altfel de prieteni, renunte la capriciile ridicole care nu se
potriveau cu situatia f, l Print de snge, ducele poate c ar fi devenit ceea ce ar bUlt s devin: adic un
print adevrat. Asa, moartea lui
577
n-a constituit o pierdere nici pentru fiul lui, nici pentru familie, nici pentru tar.
Eu personal 1-am regretat si, o dat cu mine, 1-a regretat mult lume, cci n ciuda cusururilor sale, era
destul de simpatizat. Evident c toat nenorocirea s-a spart n capul domnului Decazes; unii au ajuns
chiar pn acolo nct 1-au fcut complice la crim, nvinuindu-1 c el fusese cel care-1 instigase si
narmase pe Louvel. Exaltarea ajunse la un asemenea grad, nct bietul Decazes nu mai era sigur de
viata lui. Pn la urm, regele nemaiavnd ncotro l schimb n functia de prim-ministru. Dup ce
Pasquier l nlocuise pe generalul Dessole la Afacerile Externe, ducele de Richelieu i mai dduse o
mn de ajutor lui Decazes. Ca s-i dovedeasc bunvointa lui, acceptase sarcina de a se duce s-1
salute, n numele su, pe regele George al IV-lea1. Moartea btrnului su tat l fcuse, peste noapte,
suveranul une tri pe care si asa o crmuia de attia ani, ca print regent. Ducele trebuia s plece chiar n
ziua n care ducele de Berry si ddu duhul. Asa c acea cltorie fu amnat. Regele i propuse s-i ia
locul lui Decazes; el refuza. Monsieur trimise s-1 cheme si-1 implor s accepte; ducele de Richelieu
refuz din nou. n sfrsit, nghesuit n toate prtile, mrturisi c singura sa obiectie mai important
consta n faptul c nu voia s fie ministrul unui rege bolnvicios care prea c e gata n orice clip s-si
dea duhul, cnd mostenitorul Coroanei si ntreaga sa familie erau mpotriva lui.
- Dac as accepta, monseniore, ntr-un an domnia voastr veti fi n fruntea opozitei, mpotriva
guvernului meu!
Monsieur si ddu cuvntul de onoare c va sustine msurile ducelui de Richelieu, prin toate mijloacele
sale. Ducele se tinu tare. n sfrsit, l rug n genunchi (si cnd zic n genunchi", nu fac o figur de stil,
ci se asez realmente in genunchi, n fata ducelui), invocnd durerea sa, rugndu-1 sa vin n ajutorul
familiei sale si s-i apere pe cei care scpase?3

Numit regent de Parlament, n :>-;~ ii' n i IV.IM s-a u pe tronul Angliei n 31 ianuarie
1820.
ianuarie 1811, George al IV-lca s
578
je cutitul asasinului. Ducele de Richelieu, emotionat, tulburat, nc mai sovia. Atunci Monsieur
adug:
- Ascult, Richelieu! E vorba de o ntelegere de la gentilom la gentilom! Dac am s fiu nemultumit de
ceva, ti fgduiesc c m voi explica deschis, doar cu dumneata, dar ca voi sustine, n mod loial si cu
trie, toate hotrrile pe care le vei lua n timpul ministeriatului dumitale. Jur pe trupul nsngerat al
fiului meu! Iti dau cuvntul meu de onoare, pe legea mea de gentilom!
Ducele Richelieu, profund miscat, nvins, se nclin respectuos asupra minii pe care i-o ntinsese
Monsieur, spunnd doar att:
- Primesc Monseniore!
Dup trei luni, Monsieur se afla n fruntea opozitiei si era capul tuturor intrigilor; dar poate c atunci
nc mai era de bun-credint. Orice-ar fi fost, 1-a condus pe ducele de Richelieu n triumf, la rege care
1-a primit cu mare grab.
Cu ct Monsieur dorea s scape mai repede de domnul Decazes, cu att regele i tia mereu aripile,
asigurndu-1 c nemultumirile se vor potoli si c va putea s si-1 pstreze pe ministrul su drag.
Decazes si analiz ns singur si cu mult obiectivitate
situatia, ncercase s-si reocupe locul propunnd cteva legi si
cernd aprobarea legii electorale, aceeasi pe care o sustinuse
i odinioar cu atta cldur. Cnd vzu ns c demersurile
sale nu fuseser suficiente pentru a convinge publicul, si
ddu, n sfrsit, seama c ambitiosii din partid nu-i vor lsa pe
cei nfierbntati s se calmeze si c-i va fi imposibil s
lniriinte reprobarea general care-1 coplesise pe moment.
. ^ Domnul Chateaubriand se art destul de putin generos,
Pannd un articol n care scria c piciorul lui Decazes
Unecase n snge". Adevrul e c Chateaubriand era mult
^ a destept ca s-1 cread vinovat, fie si o secund, pe
sv azes, de moartea ducelui de Berry; dar tinea cu orice pret
'ftai fie ministru, n ndejdea c poate-1 vor numi pe el.
579
Neputnd tine piept furtunii, Decazes ceru voie regelui s se retrag. Regele nu accept dect cu mult
mhnire si, pentru a-si mai ndulci, ct de ct, regala sa amrciune, l num! pe Decazes pair, duce si
ambasador la Londra. Pn ce avea s-si ocupe noua slujb. Decazes se retrase la resedinta sa din sud.
Cum toat lumea era pornit mpotriva lui, nu avu curajul s cltoreasc sub numele su adevrat.
Fiindc echipajul su era mult prea numeros ca s nu atrag atentia, la popasurile de post se ddea drept
ducele de Laval-Montmorency care se rentorcea de la Madrid.
Cred c bnuiti ct de furios a fost Laval, cnd a auzit de idcea care-i venise lui Decazes de a cltori
sub numele su.
ll,l'l..........l'l
Capitolul IV
Cel de-al doilea ministeriat al ducelui de Richelieu. Cadourile efemere ale ducelui de Castries. Procesul
lui Louvel.- Intrigile partidului ultra. Executia lui Louvel. - Stabilimentele ridicate la Chambery de ctre
domnul de Boigne. Domnul Laine. - Regina Carolina a Angliei. -Comportarea ei n Aix. Nasterea
ducelui de Bordeaux.
Ducele de Richelieu deveni deci prim-ministru, dar fr portofoliu1; domnul Pasquier rmase la
Afacerile Strine; domnul Simeon2 la cele Interne; domnul Portal3, la Marin; domnul de Serre, la
Justitie; iar domnul Roy, la Finante. Ministerul de rzboi fu ncredintat n minile prea putin abile ale

marchizului de La Tour Maubourg, dar care se descurc totusi destul de bine; firea lui loial si piciorul
su de lemn impuneau. Domnul de Caux prelua conducerea armatei.
1 E vorba de guvernul din 20 februarie 1820 (n. ed. fi:).
1 Joseph-Jcrome. conic de Simeon C1749 - 1842), profesor de ^ Universitatea din Aix, deputat, consilier
de Stat, subsecretar si minislru al ju conte, pair si membru al Academici de stiinte morale si politice.
,.otc
3 Pierre-Barthelemy. baron de Portal (1765 - 1845), marc armator, prcsco ^ a! Camerei de Comert din
Bordeaux, consilier de Gironde, deputat, marinei, n 1819, si pair al Frantei.
.,
580
La a doua remaniere, acest guvern fu ntrit de domnii de Reyneval1, Mounier, Angles, Saint-Cricq,
Bequey, Barante si Guizot2. Ducele de Richelieu si apropie, cu mult grij, oamenii cei mai talentati si
mai inteligenti, dorind s profite de mintea lor, punndu-le n valoare ideile si persoana. Cred c a fost
unicul prim-ministru care nu si-a nsusit niciodat ideile celorlalti dndu-le drept ale sale si ncercnd s
demonstreze c el e cel mai destept dintre toti. A tinut cu tot dinadinsul s gseasc si s pun omul
potrivit la locul potrivit, fr s tin seama de favoritisme. Din toate guvernele de pe vremea mea, acesta
mi s-a prut, n mod incontestabil, cel mai puternic, cel mai abil si cel mai unit. De altfel a si pus _ n
mai putin de doi ani - o baz destul de solid pentru ca Restauratia s se poat ridica deasupra tuturor
smintelilor adunate n decurs de opt ani. Al noulea an a umplut paharul care a dat pe dinafar, fcnd s
se prbuseasc ntreg edificiul de intrigi si de minciuni. Dac acel guvern ar fi durat mai mult, cu
sigurant c ar fi dus la o monarhie temperat care nu numai c ar fi impus celor dou opozitii - de
dreapta si de stnga - dar ar fi rezistat perfect atacurilor lor.
Regele a fost mult mai afectat de pierderea lui Decazes dect a fost de moartea propriului su nepot. Nu
stia ce s-i mai fac fostului su ministru ca s-1 mpace, ncepnd cu unele efuziuni aproape ridicole si
sfrsind cu atentii dintre cele mai costisitoare. La un moment dat. Ludovoc al XVIII-lea a poruncit ca o
gravur, care-1 reprezenta pe Decazes si care a fost magnific ncadrat, s fie asezat n odaia sa.
Portretul lui Decazes - n miniatur - se afla pe biroul su.
In ajunul plecrii lui Decazes, ducele de Castries3 Prinii, la ora nou seara, un minunat portret al regelui.
La ora Zece, i se trimise o splendid lucrare de Daniel4 despre India,
1 Frant-oiti-Maxiniilieii Gerant, conte. <le Rayneval (1778 - 1836), primul i RCtar a' arnbasadci
Frantei, n Rusia, apoi la Londra, subsecretar de Stat, ministru prtin, ambasador n Elvetia. Este numit
provizoriu ministru de externe, n timpul bolluiFcrronnays.
^ Toti sase, subsecretari de Stat. unii la externe, altii la interne, altii la justitie, acel ' Arniand-Charles,
duce de Castries (1756 - 1842), fiul maresalului cu
nu'nc. Colonel, n timpul rzboiului din America, deputat, pair al Frantei. opcrc.
Samuel Daniel (1775
- 1811); scriitor si desenator englez. A lsat dou cene africane si Descrierea Ceylonului, pe care le-a
si ilustrat.
581
mpodobit cu cele mai frumoase gravuri. i primul si cel de al doilea dar fur aduse de un valet al
regelui. Prea putin obisnuit cu astfel de atentii, ducele se pierdu n multumiri asteptnd clipa n care va
putea s se duc s-i multumeasc personal majesttii sale si s-si arate recunostinta pentru darurile
primite. La miezul noptii se trezi cu un alt valet din partea regelui care-i aducea un medalier, nespus de
elegant doldora de coroane ducale sculptate n relief, pe ambele fete si continnd o multime de medalii
de aur masiv, de dinainte de Revolutie. Ducele de Castries nu-si credea ochilor, cci nu pricepea ce-1
apucase pe rege de-1 coplesea cu attea favoruri Dup ce se tot gndi el o bucat de vreme, fr s
ajung la nici un rezultat, adormi. Dar iat c pe la trei l trezir din nou din somn. De data asta, valetul
veni, cu gura plin de scuze ca s-i cear ndrt toate darurile pe care i le adusese, nselate de titlul pe
care domnul Decazes nu-1 purta dect din ajun, slugile regelui i aduseser, din greseal, ducelui de
Castries, darurile pe care trebuiau s i le duc domnului Decazes. Ducele de Castries nu se alese dect cu
pierderea ludovicilor de aur pe care i dduse drept bacsis celor care-i aduseser darurile.

Curnd dup asta, ncepu procesul lui Louvel, asasinul ducelui de Berry, proces care dezlntui toate
patimile regaliste. Ducele de Fitz-James se distinse n mod special, n aceast vntoare a asasinilor.
Ducesa de Berry se vr si ea n cele mai josnice si mai urte intrigi, n vremea asta, careva asez o
petard ntr-o sob nefolosit, aflat sub o scar secret care ducea n apartamentul regelui. Desi petarda
fcu o explozie asurzitoare, btrnul rege nu se sperie aproape deloc. Alte petarde fur descoperite n
mprejurimile Palatului Tuileries. Unele fuseser asezate chiar sub ferestrele odii ducesei de Berry, care
gsi n apartamentul ei un biletel, menit s-o sperie, asezat pe masa de toalet, plin de cele mai cunip'1^
amenintri att mpotriva ducesei ct si a pruncului pe care-purta n pntece. Politia era disperat c nu
putea prinde W unui complot ce dovedea atta cutezant. Cum de putuse^ complotistii ptrunde pn n
odaia ducesei de Berry ca . pun biletul pe masa de toalet? Interogate, slugile ducese
582
fcur dect s ncurce si mai ru lucrurile. Pn la urm, se oprir asupra unei cameriste, favorita
ducesei. Femeia se art att de speriat, nct politia ncepu a o nghesui si mai tare cu ntrebrile. O
puser s scrie cteva rnduri, sub un pretext oarecare. Refuzul ei ntri bnuielile politiei. Pn la urm,
cu chiu cu vai, accept si scrise cteva rnduri. Pe urm, ddur expertilor scrisoarea la analiz, n
aceeasi sear, regele convoc un consiliu extraordinar si ceru - destul de stnjenit si cu adnc tristete s nceteze brusc orice fel de cercetri i de perchezitii. Povesti apoi c, dup ce fusese interogat,
camerista i mrturisise stpnei sale c-i va fi peste putint s mai mint dac o vor pune s jure. De
altfel, si dduse seama c acei domni dibuiser adevrul si c dac o vor interoga a doua oar nu garanta
c va mai putea ascunde ceva. Ducesa de Berry trimise imediat dup duhovnicul ei si-1 rug s-i spun
lui Monsieur c si petardele si biletul - scris de camerist la porunca sa - erau inventiile ei. C voise s-o
ia nainte asasinilor, si mai ales s stimuleze zelul politiei care lsa cam mult de dorit, din moment ce nu
izbutise nici pn atunci s-i pun pe goan pe agentii lui Decazes. Dac bunele sale intentii nu erau de
ajuns pentru a explica faptele svrsite, atunci ea era gata s dea socoteal de ceea ce fcuse, nefiind
nimeni altcineva vinovat, cci slugile sale fuseser obligate s-i execute poruncile. Camerista sa adugase ea - nu scrisese acel biletel de pe masa de toalet, dect dup ce se rugase ndelung de ea.
Monsieur i istorisi regelui toat trsenia, iar acesta o istorisi, la rndul lui, Consiliului. Dup ce isprvi
ce avea de spus, regele adug, cu voce schimbat si privind n jos:
- Domnilor, v cer s menajati ct puteti reputatia nepoatei mele, desi nu merit ctusi de putin acest
lucru!
Intr-adevr, lucrurile se tergiversar, pentru ca cei de la P, t.ie s nu descopere adevrul. Agentii mai
chemar o dat gue ducesei si pe camerist, dar ntrebrile fur puse de asa nc ICr~a *ncat sa~'
linisteasc pe bietii oameni si nu s-i sperie. tju ,' '^cet, se puse capt ntregii afaceri, n asa fel nct, cele
Cateva zile> opinia public rmase cu o impresie dintre
ai Proaste despre incapacitatea politiei care nu fusese n
583
stare s descopere nimic, cnd existaser attea probe materiale ce dovedeau limpede c biata duces de
Berry era nconjurat de asasini si de trdtori. Cred c - cu aceast afacere - ducesa de Berry si-a fcut
de fapt debutul n profesia de intrigant. Promitea de pe atunci, dar nc nu nvtase s mnuiasc
periculoasa arm a cuvntului. Dup moartea ducelui de Berry, ducesa s-a mutat la Tuileries, n
apartamentul pe care i-1 pstrase brbatul ei si unde avea obiceiul s-si cheme Curtea, n zilele de
primire. Ducesa de Berry s-a cit amarnic, mai trziu, c nu si-a pstrat deplina independenta stnd
separat, desi cinta i-a fost zadarnic fiindc regele n-a acceptat cu nici un pret ca ea s continuie a locui
singur, la Elysee.
Cnd a nceput procesul lui Louvel, comisiei nsrcinate cu anchetarea lui i-a trebuit curaj, nu glum, si
mai ales raportorului, contele de Bastard, ca s treac peste naltele personaje care au ncercat s-i
influenteze. Cancelarul Dambray, ministru care-ti inspira mil, presedintele cel mai prost pe care-1
avusese vreodat Camera Pairilor, se art a fi magistratul cel mai integru si mai impartial. Sustinu
concluziile raportorului care-1 nftisase pe Louvel ca pe un fanatic posac ce nu discutase cu nimeni
vreme de optsprezece luni si care se hrnise doar cu doctrinele rzvrtitoare pe care presa si iacobinii nu

ncetau s le propage. Cei din partidul ultra de la Curte, din Paris si din provincie, fur departe de a se
arta satisfcuti de acest rezultat al anchetei si fiecare era convins c asasinul avusese complici.
Dezbaterile nu aduser nici un fel de revelatii. Condamnarea si executia avur loc fr nici un
impediment. Louvel fu dus n Piata Greve, la ora trei dup-amiaz, escortat de o multime de norod care
nu se manifesta n nici un fel, desi spiritele erau foarte ncinse din pricina no legi electorale; de altfel,
cu dou, trei zile mai nainte avuseser loc cteva adunri destul de tumultuoase care nu putuser fi
reprimate dect cu forta armat.
Cu toat mpotrivirea Curtii Pairilor, ducesa de BeOv ridic, la Rosny, un cavou n care nchise inima
nefericiw ei sot, cavou pe care puse s se scrie: Czut sub
584
rzvrtitilor". Faptul soca ntreaga tar, care la nceo comptimise.
p
Pe de alt parte, domnul de Chateaubriand era prof jignit c fusese chemat s fac parte din noul
minister Ludovic al XVIII-lea era stul de el pn n gt, iar ducele de gjchelieu nu tinea ctusi de putin
s-1 aib coleg. Dar, cum era vrt n toate intrigile, izbuti s-1 determine pe rege s-i plteasc datoriile
pe care le avea n permanent, dup care a fost trimis ministru n Prusia. Dar n-a vrut s rmn la
Berlin. Atunci 1-au numit ministru al Stockholm, dar n-a vrut s se duc nici acolo.
Eu m simteam mult prea bine la apele de la Aix pentru a nutri dorinta de a m rentoarce la Paris. De
altfel, tineam s asist la inaugurarea unui foarte frumos stabiliment pe care sotul meu, domnul de
Boigne, l fondase la Chambery. Era vorba de azilul Saint-Benot", cldit pentru a adposti patruzeci de
persoane din toate clasele sociale, persoane ce trecuser de saizeci de ani si nu avau din ce tri: preoti,
militari btrni, vechi functionari etc., vduve sau fete btrne, femei care-si pierduser brbatii sau
printii si care rmseser fr o lescaie. Domnul de Boigne afectase acelui azil o sum destul de mare,
dorind s le asigure viitorilor lui pensionari o viat linistit si plcut. Am fost ntru totul de acord cu
aceast nobil idee si am fcut - plin de satisfactie - onorurile primei mese dat refugiatilor" (asa s-a
convenit s li se spun pensionarilor de la azilul Saint-Benot"), precum si autorittilor din tinut care au
fost poftite si ele la ospt. Mi-am petrecut ziua aceea ct si pe cea urmtoare printre noii instalati a cror
multumire ti umplea inima de bucurie. Domnul de ^igne nu precupetise nimic pentru a face sederea
acelor bieti "trni n acel azil, ct mai confortabil. Din toate numeroae binefaceri pe care le-a ntreprins n Chambery, azilul mi a prut cel mai util, satisfcndu-mi cel mai
mult dorinta de
,ace bine. Mai trziu, sotul meu a construit o nou arip a
bol M
' un osPicm pentru nebuni, o cldire special pentru
c e de piele si un hotel pentru cltori. Apoi a ridicat o
rin, un teatru, a construit cteva strzi si bulevarde si a
585
ridicat o multime de casc; iar pentru a-si ncununa opera, a renovat o veche mnstire a capucinilor si un
colegiu iezuit-asta s-a ntmplat n ultimii ani ai vietii sale, cnd a devenit evlavios, dar evlavios n genul
lui, cci, cu ngduinta staretului iezuit, capucinii mncau, n medie, cam dou mii de livre de carne, pe
care mcelarii din Chambery erau autorizati s-o vnd mnstirii. Nu prea stiu cum se mpca toat
povestea asta cu posturile de peste an, dar probabil c generalul ncheiase o ntelegere cu Cel-de-Sus.
Acest fel de post m-a fcut ntotdeauna s rd cu hohote, mai ales c domnul de Boigne nu se sfiia el
nsusi s glumeasc cu bunii si prieteni capucinii, pe seama acestui lucru.
n timpul sederii la bi, n acel an, m-am vzut mai des cu domnul Laine, asa c mi-am putut da pe
deplin seama c nu era fcut s fie om de Stat. El nsusi mrturisea adesea c nu se pricepea n afacerile
politice. Refuzase rugmintea domnului de Richelieu de a reintra n guvern. Totusi, datorit
inconsecventei si mai ales vanittii, se simtea foarte jignit c ducele nu insistase.
Domnul Laine era un brbat nalt, stngaci si urt. Discutia cu el era n general rece si prea putin
interesant. Puteai petrece seri ntregi n compania lui, fr s scoat dect cteva cuvinte sau fraze
scurte, fr sens si fr miez; dar dac cine stie ce mprejurare i nflcra imaginatia, atunci devenea alt

om: se nsufletea brusc, privirea i strlucea, gesturile cptau o anumit noblete, vocea i devenea
sonor si timbrat. Se petrecea cu el o adevrat metamorfoz, dup care recdea ntr-o stare de
adevrat atonie. Domnul Laine avea magnificul talent de a se opune la orice. Nimeni nu se ridica cu
atta grandoare, cu atta noblete mpotriva a ceea ce socotea el c e ru. Se nfuria mai ales mpotriva
celor de rea-credint, n cele sase sptmni ct 1-am vzut zilnic, mi-a devenit simpatic si am nceput
s nutresc o adevrat prieteni6 att pentru persoana ct si pentru elocinta sa, dar - din pcate - n-aveam
nici un pic de ncredere n felul su de a judec lucrurile.
586
Echipajul reginei Carolina1 a Angliei trecu prin Aix. Ni c.a spus c n drum spre Geneva, poposise la un
han de unde ne-au ajuns la ureche niste povesti cam bizare. Curioas s cunosc adevrul, n legtur cu
unele amnunte, 1-am aflat, r s vreau, cnd - la putin vreme dup asta - am fost nevoit s trag la
acelasi han. O tnr, cu un aer foarte decent, trudea n buctrie. I-am pus unele ntrebri privitoare la
regin. Mi-a rspuns, plecndu-si ochii, c nu stia nimic.
-Atunci nseamn c nu s-a oprit aici!
- Ba da, doamn, dar eu nu eram atunci aici!
ntre timp, se apropie de noi hangita care-mi povesti c regina sttuse opt zile la han, dar c, nc din
prima sear, si trimisese fiicele la una dintre mtusile lor.
- Mi-e rusine, doamn, de tot ceea ce-am vzut cu ochii mei si v spun drept c-mi era sil s trimit pn
si slugile s-o serveasc!
Se prea c pn si curierul Bergami devenise o companie menit s satisfac setea de plceri a
impudicei regine. Dar, pretextnd o discutie cu ministrul Angliei, la Berna, care trebuia s-i
reglementeze trecerea ei n Elvetia, l expediase pe curier n aceast tar, iar n sptmna pe care o
petrecu la hanul din Rumilly, si fcu de cap cu toti valetii. Indignarea locuitorilor din acel trgusor
sporise n asa msur, nct n ziua plecrii sale vizitiul ei lundu-se la hart cu cteva slugi, ea le
porunci s tac, interzicndu-le s se certe n fata une regine; nici n-apuc s rosteasc bine vorba
regin", c multimea se si dezlntui cu o furie fr margini. Au fost ct pe aci s-o omoare, vrnd s-o
ucid cu pietre, asa cum erau ucise femeile stricate, n vechime. Regina s-a aflat atunci la un pas de
moarte. Iat deci cine era n realitate onorabila" persoan n fata creia nobilimea Angliei se Prosterna
si-i spunea regin.
Dup ce am petrecut cteva zile n ncnttoarea Geneva, fii strbtut muntii Jura, acoperiti cu zpad si
am ajuns la aris n ajunul nasterii micului duce de Bordeaux. N-as putea
Geor ' E vorba de Carolina de Briinswick-Wolfenbiittel (1768 - 1821), sotia lui a' 'V-lea, repudiat de
acesta pentru moravurile sale.
587
spune c nu m-am bucurat, cu att mai mult cu ct acest prunc plpnd scpase, srmanul, de loviturile
fizice si morale, pe care le primise nefericita lui mam n seara zilei de 13 februarie. Nu voi intra n
amnunte nici n ceea ce priveste nasterea printului, nici procesul intentat reginei Angliei. Tot ce v pot
spune e c att n privinta eroismului matern al ducesei de Berry - care se pare c a nscut destul de greu
-ct si a depozitiilor scandaloase privind viata reginei Angliei, ziarele au fost - timp de cteva zile - de o
att de dezgusttoare indecent nct nimeni n-ar cuteza s relateze ce-au tiprit.
Cu prilejul botezului micului print, a fost fcut o nou promotie de cavaleri ai diverselor Ordine. Tata
n-a fost trecut pe list; a fost exclus, desi toti ceilalti ambasadori - fie c se aflau n slujb sau n
retragere - au fost fcuti cavaleri. Regele nu-1 ierta c se retrsese din slujb. Profund jignit, mi-am
reprosat adesea c nu 1-am consolat si nu l-am ncurajat att ct ar fi trebuit. Negsind dect prea putin
simpatie n jurul lui, s-a nchis n sine si stiu c a suferit cumplit. Dac ar fi putut mprtsi cuiva
nedreptatea ce i se fcuse, poate c n-ar fi suferit att. Dar niciodat nu mi-am nchipuit c un om ca tata
putea pune atta pret pe o decoratie care mie mi se prea, pur si simplu, un fleac.
Capitolul V

Insurectii militare. - Congresul de la Troppau. - Abilitatea lui Metternich. - Acesta se mpac cu tarul
Alexandru. - Purtarea btrnului rege din Neapole. - Insurectia din Piemont. - Printul de Carignan.
Purtarea generalului Bubna, la Milano. - Moartea lui Napoleon.
Epidemia insurectiilor militare ncepuse a se ntinde-Izbucnise mai nti, la Cadix; o tentativ avusese
loc si la n01: Pe urm se ntinse n Piemont si n curnd cuprinse S Neapole. Insurectia din Neapole se
transformase otr*. adevrat revolutie. Guvernul nostru se opuse intervent1 ^ armate a austriecilor.
Spera ca, prin negocieri, s-i detert
588
pe napolitani s renunte la o parte din concesiunile pe care le obtinuser de la btrnul lor rege si s se
multumeasc cu posibilitatea unui guvern monarhic. Cu alte cuvinte, ai nostri Doreau s nlocuiasc
Constitutia spaniol din 1812 prin Carta francez din 1814. Cum puterilor absolutiste putin le psa de
jvTeapole, avu loc un congres la Troppau1 Eu nu sunt istoric si fl-arn pretentia s astern pe hrtie tot ce
s-a petrecut la acel Congres si nici s-i mentionez pe cei care au luat parte la el. tiu vorbesc despre acel
Congres dect ca s pot relata o istorioar cam neobisnuit. Tarul Alexandru - al crui liberalism
ncepuse a scdea - aflndu-se la un mare banchet la mpratul Austriei, se exprim n niste termeni
foarte duri, despre greselile fptuite de revolutionari, i asigur pe cei de fat cum c guvernele militare
erau singurele ferite de astfel de rzmerite, adugnd c cea mai mic insurectie a trupelor ar fi fatal
unui Stat. Metternich2 l ntrerupse, schimbnd brusc, vorba. Tarul pru surprins si socat. Toat lumea fu
mirat si masa se isprvi ntr-o tcere stnjenitoare. Odat ridicat de la mas, Metternich se apropie de
tar si-i ceru iertare pentru impertinenta sa; mrturisi c-si dduse seama, din vorbele tarului, c acesta nu
stia ce se petrecea n Rusia si voise s-1 mpiedice s continue. Apoi i vorbi tarului despre insurectia
garnizoanei din Petersburg. Tarul protest, neputnd crede un asemenea lucru. Metternich l rug s mai
astepte putin nainte de a se pronunta, rugndu-1 s pstreze cel mai strict secret si asigurnd-o pe
majestatea sa imperial c va fi prima Persoan care va avea dreptul de a rspndi aceast veste n
termenii n care va crede domnia sa de cuviint.
la
' Congresul de la Troppau, unde s-au ntlnit reprezentantii marilor puteri si rc au venit s asiste
mpratii Austriei, Rusiei si Prusiei. Mai apoi, Congresul s'a mtat la Laybach.
(\~j-ft ~ Clement-Wenceslas-Lotar, conte apoi print de Metternich-Winneburg cstc ~ '859), fm de
diplomat, ministru la Dresda, apoi la Berlin; ntre 1806 - 1807 la put basador la Paris. Ajunge ministru al
afacerilor externe si cancelar si rmne Pcrioajrc Pn n 1848, cnd se retrage din viata public, n tot
timpul acestei niste A/' a 8Uvcrnat Austria si a fost socotit arbitrul necontestat al Europei. A lsat eiorii
instructive, dar cam ciudate.
589
n sfrsit, dup trei zile, sosi curierul de la Petersburg care aducea ntr-adevr confirmarea insurectiei;
aceasta ar fi putut s aib urmri foarte grave, dar noroc c, mai cu vorb bun, mai cu forta, militarii
fuseser convinsi s se napoieze n garnizoan. Pericolul fusese foarte mare, si Metternich nu voise s-i
spun nimic tarului pn ce nu se ntorsese curierul pe care-1 trimisese acolo. Tarul a fost foarte necjit
s afle ne ci strine despre acel eveniment petrecut n propria sa tar-si-a dat ns seama de felul n care
era informat Metternich de ctre agentii si si si-a manifestat recunostinta fat de ministru care a fost
att de discret nct a ascuns acest secret chiar si fat de mpratul su. ncepnd din acel moment, tarul
a cptat, n Metternich, o ncredere fr margini. Tocmai atunci, printul Ypsilanti a prsit armata rus
si a trecut n Grecia, unde a nceput s lupte pentru independenta acestei tri. ntr-o astfel de mprejurare,
guvernul din Petersburg 1-ar fi sprijinit din toate puterile. Dar tarului, care ncepuse a-i fi o fric nebun
de insurectii, si mai ales de insurectii militare, ced foarte usor rugmintilor lui Metternich de a nu se
vr n nimic, fiinc neamtul nu voia rzboi n Orient. Singurul lui tel era s mentin dominatia austriac
n Italia. L-am si vzut pe btrnul rege al Neapolelui1 sosind la Troppau2, nsotit de doi ogari uriasi,
singurele fiinte de care era preocupat, neglijindu-si pn si fiul care rmsese, de bunvoie, captiv la
Neapole. A fost vzut urmndu-i pe suveranii aliati, la Laybach trecnd n rndurile armatei austriece,
predicnd o cruciad mpotriva propriilor sale State si, cernd cu lacrimi n ochi, rzbunare mpotriva

celor care juraser s-1 protejeze. Dorintele sale fiind ndeplinite si tara sa cucerit, ocupat si dus de
rp de strini, cpt curajul de a se ntoarce acas. Ceru s fte
1 Ferdinand l, regele celor Dou Sicilii (1751 - 1825), sotul regmcj Carolinc, tatl ducesei de Orlcans
si bunicul ducesei de Bcrry. mpratul Franci
al Austriei s-a nsurat, n 1700, cu fiica acestuia, Maria-Tereza-Carolina.
.^
2 Suveranii reuniti, la Troppau, i-au scris n 7 decembrie regelui Neap , rugndu-1 s vin si ci. Dar
Ferdinand l a ajuns la Laybach abia n 8 ianuarie, ^ ^ nevoit s se opreasc de mai multe ori pe drum.
mpratul Austriei a sos
^ ianuarie, iar tarul Alexandru t, n 7. Doamna de Boignc comite o eroare
despre prezenta regelui Neapolelui, la Troppau (n. ea. fr.).
590
-v-sotit de comisarii puterilor aliate, pe de o parte pentru a-1
ustine mpotriva propriei sale spaime, iar pe de alta, pentru
j oferi suportul moral necesar s tempereze furia reactiunii,
re se pare c-i inspira o fric fr margini. Printul mostenitor1
jesi nainte si-1 ntmpin la Roma. Comisarii care asistar
. acea ntrevedere regal se pare c rosir de rusine, n frunte
u pozzo care ne istorisi ntmplarea. Cum italienii au
obiceiul s spun lucrurilor pe nume, nici tatl, nici fiul nu se
crutar. Mai trziu, cnd a izbucnit n Piemont o insurectie
militar, regele Victor2 a preferat s renunte la tron dect s-1
imite pe regele Neapolelui care, dup ce se umilise n fata
supusilor si, i trdase n mod att de josnic. Regele Victor
era plmdit din alt aluat: avea prea mult curaj si era mult prea
loial ca s accepte un asemenea rol. Cel pe care si 1-a asumat
printul de Carignan n acel trist complot, att de prost
organizat, i-a atras animozitatea tuturor partidelor. Mrturisesc
c simpatizndu-1 n mod deosebit, m simt nclinat s-1
acuz. De altfel era si foarte tnr. Nutrind mult ur fat de
austrieci, sigur c avea dreptate s-i deteste, mai ales cnd stia
c si regele mprtsea un asemenea sentiment. L-au convins
s intre ntr-o Lig din care fceau parte toate popoarele din
peninsul. Neapole se si emancipase. Lombardia, Romagna,
Toscana urmau s nalte si ele drapelul independentei si s-i
pun pe goan pe austrieci de pe teritoriul lor. Nationalitatea
italian odat restabilit urma s mpart tara n dou mari
State capabile s se apere mpotriva vecinilor. Familia de
Savoia urma s conduc Statul din nord. Iat complotul n care
[yau vrt pe tnrul de Carignan asigurndu-1 c nsusi regele
u^va da o mn de ajutor, de ndat ce revolta va ncepe. Dar
cnd vzu c doar Piemontul se rscoal, tnrul Carignan si
au seama c fusese tras pe sfoar. Vrnd s se retrag din
mplot si, fiind tnr si lipsit de experient, compromise alti
Sici|ii Janv>ere-Joseph, duce de Calabria (1777 - 1830), regele Celor dou 18Q2 nui"nclc de Francisc I.
nsurat n 1797, cu arhiducesa Clcmcntine, apoi, n Primi t lsabcla, infanta Spaniei, a fost tatl ducesei de
Bcrry, nscut n 1798, din
^cstorie. tcc din Ictol'-Enimanuel I a abdicat n favoarea fratelui su Carlo-Felicc, ultimul
ln ramura vrstnica.
591
ctiva participanti. Pedeapsa a fost foarte aspr; 1-au izgonit din Torino si n-a gsit adpost dect la
socrul su, la Florenta n niste conditii din cele mai aspre si mai umilitoare.

Generalul austriac Bubna a poftit totodat, n mod confidential, pe ctiva dintre cei mai compromisi
seniori, djn Lombardia, s fac o scurt cltorie la Viena. Abia dup moartea lui Bubna comploturile au
renceput si guvernele mai putin abile au recurs la msuri drastice.
n vreme ce Europa era scuturat de revolutii, mna puternic ce le potolise si se slujise de ele pentru a-i
duce faima n cele patru colturi ale lumii, acea mn care desi dezarmat nc mai speria unele capete
ncoronate, cedase n fata mortii necruttoare: n 5 mai 1821 Napoleon Bonaparte si ddea ultima
suflare, pe o insulit din mijlocul Atlanticului. Soarta i pregtise astfel cel mai poetic dintre morminte.
Plasat ntre cele lumi - Europa si America, Lumea Veche si Lumea Nou - dar apartinndu-i numai lui
Bonaparte, insula Sfnta Elena a devenit mausoleul colosal al unei glorii colosale. Dar epoca
popularittii sale postume nc nu ncepuse pentru Franta, i auzeam pe vnztorii de ziare strignd pe
strzi ct i tinea gura: Moartea lui Napoleon Bonaparte", doi soli, Discursul generalului Bertrand",
doi soli etc., fr ca aceste vesti s iste mai mult interes dect dac ar fi fost vorba de pierderea unui
cine, mi amintesc ct au fost de socati unii dintre noi, de aceast groaznic indiferent si de cte ori nu
ne-am spus: Desertciunea desertciunilor, totul nu-i dect desertciune". i totusi gloria e glorie, pentru
c anii de admiratie, de mai trziu, 1-au rzbunat din plin pe Napoleon pentru acel moment de uitare. Nu
pot da nici un fel de amnunte n legtur cu exilul su. tiu doar att c lordu Castlereagh, intrnd n
cabinetul regelui George al IV-lea, a Angliei, i-a spus acestuia:
- Sire, aduc majesttii voastre vestea c si-a pier dusmanul de moarte!
- Cum? a strigat regele n culmea fericirii. S fie cu putint? Nevast-mea a murit?
erdu
502
Lordul Castlereagh trebui s potoleasc bucuria suveranului su explicndu-i c nu era vorba de nevasta
lui, ci de Napoleon. Dup cteva luni, s-au mplinit ns si sperantele regelui. Moartea reginei Carolina a
fost o usurare pentru toti sj mai ales pentru curtenii care erau obligati s-o respecte. Regina a pierit,
victim a propriilor sale vicii.
Capitolul VI
Intriga mpotriva lui Richelieu. - Doamna de Caylus. - Revocarea auvernului. - Formarea unui nou
guvern cu domnul de Villele, n frunte. -firea acestuia. - Congregatia.
Guvernul n fruntea cruia se afla domnul de Richelieu se ocupa, activ, de treburi. Franta si recptase
rangul fat de celelalte natiuni care ncepuser s tin serios seam de ea. Prosperitatea din interior
crestea o dat cu linistea. Guvernul, ocupat cu treburile sale si alctuit din oameni care nu se amestecau
n intrigile curtenilor, nu stia sau nu ddea nici un fel de important urzelilor celor de la Curte. Ludovic
al XVIII-lea simtea nevoia unui favorit. Dup ndeprtarea lui Decazes rmsese att de singur, nct se
simtea pur si simplu izolat. Dac unul dintre ministri ar fi vrut s ia locul lui Decazes, regele 1-ar fi
primit cu bratele deschise, dar nici unul nu simtea dorinta s-1 nlocuiasc.
Hazardul o aduse n cabinetul regelui, pe doamna de
Caylus1. Mai pstra nc destule rmsite din frumusetea de
odinioar, era spiritual, inteligent, si poseda o asemenea
cantitate de josnicie nct nimeni si nimic n-o puteau speria.
Pentru jalnicele atentii cu care-1 coplesea pe rege, evident c
Pnmea un salariu, si nc unul destul de gras. Dac ducele de
lchelieu ar fi stiut acest lucru, ar fi putut oricnd s-o
umpere, cci aurul era singurul lucru n fata cruia doamna
rezista. Nu stiu dac ea a fost cu ideea de a-si uni averea
Lud0 . Ze Talon, contes de Caylus (1784 - 1850), fiica unui agent secret al lui
8nuj
XVIIi-lca; nainte de Restauratie; admis la Curte, a devenit favorita 1 rege, de la care a primit
o avere enorm.
593
cu averea lui Villele, sau dac Villele s-a gndit primul s se slujeasc de ea. Ceea ce stiu sigur e c
Sosthene de \ Rochefoucauld - de vreme ndelungat curtezanul mai mult sau mai putin fericit al

doamnei de Caylus - a devenit intermediar n aceast afacere nc secret. Odat hotrt, i-au facilitat
intrarea n ea si lui Monsieur; cderea lui Richelieu a fost deci hotrt n plin Consiliu, sub patronajul
Congregatiei Scandalul a izbucnit la deschiderea sesiunii. Doctrinarii - Sub influenta sefului lor - RoyerCollard1 - erau ferm convinsi ca vor vedea, n cel mult trei luni, guvernul cznd si pe ei chemati s-1
nlocuiasc.
Domnul Royer-Collard era unul din acei oameni care nu se las pn nu-si satisfac ambitiile. Nimic mai
trist si mai periculos. Tria pe picior mare, cu un pic de talent si cu mult emfaz. Se pot cita dou sau
trei discursuri ale sale, pline de vorbe mari, dar gunoase, cum era moda pe vremea aceea.
Cnd s-a constatat c tot partidul ultra n frunte cu Monsieur se strduiau s rstoarne guvernul, ducele
de Richelieu s-a dus la Monsieur si i-a cerut socoteal pentru cuvntul de gentilom pe care si-1 dduse,
ntr-un mod att de solemn, cu un an n urm. Monsieur nu s-a simtit ctusi de putin descumpnit.
- Oh, atunci as fi fost n stare s-ti spun orice ca s accepti. Timpurile erau att de grele nct trebuia
neaprat s punem mna pe ctiva oameni ca dumneata ca s iesim din impas. Dar cred c ntelegi,
dragul meu duce, c toat povestea asta nu putea dura la nesfrsit!
Domnul de Richelieu i ntoarse, cu dispret, spatele, si adun colegii, si dup o lung discutie, ajunser
la concluzia c, chiar dac era usor de rezistat coalitiei celor dou opozitii, n schimb era cu neputint s
guverneze nfruntnd ostilitate3 lui Monsieur. Nimic n-ar fi fost mai usor dect s-1 compr' mit,
demascndu-i intrigile; dar guvernul era alctuit dtfj oameni cu prea mult bun-simt pentru a cuteza s
convprnl1 un print, si anume pe nsusi mostenitorul tronului. Asa
1 Pierre-Paul Royer-Collard (1763 - 1845), profesor, avocat consti
si iezuit.
594
rii hotrr s se retrag cu totii, iar ducele de Richelieu si asum sarcina s-1 anunte pe rege. Ludovic
al XVIII-lea se art din cale-afar de tulburat:
- Dumnezeule, spuse el apucndu-se cu minile de cap, ce-o s se ntmple cu mine? Ce vor s fac? Ce
au de gnd sa-mi impun?
Ducele de Richelieu l rug s discute cu Monsieur. pup cteva ceasuri, ducele primi un bilet de la rege
prin care-1 chema imediat la el. l gsi singur n cabinet, cu chipul
radios:
- Dragul meu Richelieu, sfatul dumitale a fost excelent. L-arn vzut pe fratele meu si sunt cum nu se
poate mai multumit; frate-meu e foarte ntelept, a aranjat totul. Poti s pleci cnd vrei!
Iat care au fost cuvintele de recunostint ale regelui pentru toate serviciile si pentru tot devotamentul
ducelui de Richelieu. L-am vzut surznd, cnd repeta aceste vorbe, dar acel surs avea n el ceva trist
care arta ct de adnc rnit i era inima bietului duce.
Graba regelui de a scpa de ministrii si devenise att de mare, nct i-a somat de trei ori, n aceeasi
sear, s-si dea demisia. S-a aflat, dup aceea, c-i fgduise doamnei de Caylus c ministrii vor
demisiona nainte ca ea s apuce s se culce, ntr-adevr, la miezul noptii, nainte de a se vr n pat,
doamna primi vestea c totul se aranjase. Aici se isprveste si domnia lui Ludovic al XVIII-lea; el n-a
fost dect o unealt n minile agentilor lui Monsieur.
Am spus mai nainte c Sosthene de La Rochefoucauld
tria de multi ani cu doamna de Caylus. Sotia lui era cumplit
e mhnit din pricina acestui lucru, iar socrul si soacra n. ^au ochi s-1 vad, profitnd de orice ocazie pentru a
^v ucni mpotriva lui. Dar, dup ce doamna de Caylus a nceput
s e bucure de favorurile regelui, atitudinea celor doi btrni
cnd mkat. ncet, ncet, au nceput s se nteleag, pn
la f rnnul i doamna Mathieu de Montmorency s-au mutat
Psh irit^ acas- Aceast mpcare s-a soldat cu numirea n
de ministru de externe a lui Mathieu. nc nu fusese
595

ales primul ministru. Villele nu cuteza s cear acest post, dar nici nu voia s-1 lase altuia. Domnul de
Corbiere1 urm soarta prietenului si patronului su si se alese cu ministerul de interne. Domnul de
Peyronnet2, care se fcuse remarcat prjj, furibunda lui elocint n timpul ultimului proces din Camera
Pairilor, fu numit ministru de justitie, desi se bucura de reputatie execrabil la Bordeaux. Maresalul
Victor, duce de Bellune3, fu si el numit ministru. Era un imbecil btrn nconjurat de o familie de
escroci, dar asta n-avea nici o important din moment ce era pe gustul lui Monsieur. Pentru ca acest
guvern demn de mil s capete confirmarea luj Sosthene, ducele de Doudeauville4, tatl su, fu nurrut
director al postelor. Demnitatea lui nengduindu-i s-sj prseasc locuinta si s se mute n palatul din
strada Coq-Heron, si-a trimis slugile s care de acolo toate mobilele de pret, pendulele, ornamentele,
masa de biliard, pn si lenjeria si s le aduc la el acas. Aceast numire a prilejuit ultimele cuvinte
aristocratice din vremea noastr. Cnd s-a anuntat c ducele de Doudeauville va fi directorul postelor,
careva a ntrebat:
- i cine va mai fi duce de Doudeauville? Marchizul de Lauriston se desprti de vechii si colegi
si rmase ministrul casei regale.
Insist asupra acestei crize ministeriale pentru c - dup prerea mea - ea a pus capt Restauratiei. Dac
Villele a ajuns la putere pe ci att de ascunse, nct pn si cei mai ticlosi 1-au poreclit Crtita", ar fi
totusi nedrept s-i neg un anumit
1 Jacques-Plerre, conte de Corbiere (1767 - 1853), avocat, deputat de 1'H"' ct-Vilainc, pair si ministru al
Frantei, sub Restauratie.
- Charles-lgnace, conte de Peyronnet (1778 - 1854), avocat din Bordeaux,
aimtrr* rtfAcfflirit'Alr TnKunalnlni Hm t r* r e t rrtc In l RO l H r* VIU f! mlfllSW*
n 1815 ajunge presedintele Tribunalului din acest oras. n 1821, devine mini justitiei, pair, conte, apoi sub cabinetul Polignac - ministru de interne.
Dup*
_ 1841)' duce *
revolutia din iulie, c arestat si condamnat la nchisoare pe viat.
3 Claude-Victvr-Perrin, maresal Victor si duce de Bellune (1764 general de brigad, ambasador n
Danemarca, maresal, pair al Frantei si Bellune.
1765"
4 Ambroise-Polycarpe de La Rochefbucauld, duce de Doudeaiiv<"e l , a| 1841), ofiter de cavalerie
emigrat; sub Restauratie, pair al Frantei, director gen postelor, apoi ministru al Casei regale.
596
erad de sagacitate. Intrat n marin, la nceputul Revolutiei, sj_a petrecut tineretea n insula Bourbon
unde s-a si nsurat. Rentors n Franta, s-a stabilit la conacul tatlui su, lng foulouse, unde a trit n
timpul Imperiului sub influenta tuturor micilor prejudecti ale gentilomilor din provincie.
n 1814, fiind primar al orasului, a publicat o brosur n
care vorbea despre puterea absolut, fr a se ngrdi vointa
regelui de ctre Cart. Brosura a rmas la fel de obscur ca si
autorul ei, si n-a fot scoas la lumin dect atunci cnd
Villele a devenit un personaj politic. Activitatea lui Villele nu
era de natur s-1 ndreptteasc a juca un rol politic; intrigile
l absorbiser tot timpul, de cnd intrase n Camer, unde se
bucurase repede de o mare influent, n 1816 a devenit seful
opozitiei ultraregaliste, cu toate c habar n-avea de nici o
problem politic; dar ncetul cu ncetul le nvat, si nc att
de bine, nct izbutea s descurce chiar si cele mai nclcite
lucruri cnd era lsat de capul lui. Nu se pricepea la finante,
si era lemn n materie de diplomatie. Nu numai c nu avea nici
cele mai elementare notiuni despre raporturile dintre State,
despre firea suveranilor care se aflau n fruntea lor, dar n-avea

habar nici mcar de istorie, nu auzise de nici un fel de tratate


sau de angajamente mutuale dintre unele tri. I-am auzit pe
unii diplomati spunnd c ai si fuseser obligati s-1
scolarizeze, s-i pun profesori de istorie ca unui elev, nainte
de a putea discuta unele probleme de politic extern, si c, cu
toate eforturile sale, n materie de diplomatie nu dduse
niciodat dovad de tot atta perspicacitate ca n celelalte
domenii. Numai c n ochii suveranilor, sta nu era nici un
pcat. Toti regii vor ca ministrii s fac politica pe care le-o
npun ei, asa c ministrul de externe nu trebuie s fie un geniu
jn Baterie, ci dimpotriv, nu trebuie s stie dect un singur
Ucru: s asculte si s execute ce-i porunceste suveranul su.
Vicontele Mathieu de Montmorency era, adevrat, mai
Astral n materie de diplomatie, dar avea n schimb un
c et at^t de meschin, era att de ambitios, desi fcea pe
ernicul, nct nu era altceva deci sluga iezuitilor. Villele,
ela n arta de a conduce o Camer. Izbutise - prin toate
597
siretlicurile electorale - s obtin majoritatea si si-o pstra cu ghearele si cu dintii. Trgea cu urechea la
tot ce se vorbea pe seama lui si prefera s nlocuiasc un ministru, destoinic si capabil, cu o nulitate care
s nu-i creeze probleme. Nu-1 tin de ru pentru felul cum proceda, pentru c astfel procedeaz mai toti
oamenii de teapa lui. i, cum tinea mortis s-si pstreze functia, se vzu obligat s se lase legat de mini
si de picioare de ctre Congregatie. Doi dintre colegii si - domnii cje Montmorency si de ClermontTonnerre - erau agentii directi ai Congregatiei.
M-ati auzit mereu vorbind de Congregatie si desigur c v veti fi ntrebnd ce era aceast Congregatie?
V-as putea rspunde simplu: geniul ru al Restauratiei. Dar numai atta nu v-ar satisface. Noi, care am
vzut-o actionnd, sigur c nu ne ndoim de existenta ei si totusi, nici acum, n clipa n care v vorbesc
despre ea nu stiu cine erau sefii acestei asociatii care conducea destinele trii. Unii au vorbit de un
oarecare iezuit Ronsin. Sigur c toti cei din Congregatie erau recrutati dintre iezuitii cu roba scurt,
adic dintre curteni. Mai nti era Monsieur, pe urm Jules de Polignac, Mathieu de Montmorency,
marchizul de Tonnerre, ducele de Riviere, baronul de Damas; toti erau corifeii Congregatiei. Dac nu-i
pot divulga pe sefii acestei asociatii, cel putin pot vorbi despre planurile ei si anume despre restabilirea
celor trei ordine n Stat: mai nti clerul, care urma s capete ndrt toate propriettile ce-i fuseser luate
si care nu trebuia s tin dect de Pap si s ocupe primul loc n Stat; pe urm venea nobilimea,
recunoscut ca clas, si care urma s-si recapete vechile privilegii, n Camera Pairilor nu puteau fi alesi
dect nobili. Camera deputatilor avea doar dreptul s bata moned si s participe la alegeri, n care
majoritatea covrsitoare trebuia s revin primelor dou clase. Iat cum ntelegeau congretionistii
Constitutia. Regele era, conform expresiei lr' slujitorul fidel al tronului si al altarului", fraz banala c
care ne-au mpuiat urechile timp de zece ani. Congregatia ''. impus deci lui Villele o serie de legi, ca de
pild: legea prlVl sacrilegiul, legea renfiintrii mnstirilor, legea dreptu
598
primului nscut, indemnizatiile ce urmau s fie date fostilor emigranti. Dndu-si seama de consecinte,
bietul Villele tot ncerca s le amne, n primii ani ai ministeriatului su, a invocat conspiratiile care se
tineau lant. Dar ele au fost demascate si pedepsite cu maxim asprime. Esafodul, pentru crime politice, a
fost nltat n multe orase ale Frantei nu numai la Paris, fapt care a creat o animozitate de nedescris
mpotriva guvernului. Oamenii au nceput s ias n plcuri, la tara, strignd pe ulite, ct i tinea gura:
Triasc Napoleon!". Camera deputatilor a rmas impasibil; n schimb, Camera Pairilor a fost
indignat. Domnul de Villele se socotea fericit, creznd c, aruncnd acest os Congregatiei, l va lsa pe
el n pace; dar si-a fcut iluzii. Congregatia nu 1-a slbit o clip, ba mai mult, s-a apucat s pregteasc
rzboiul cu Spania.

Capitolul VII
Moartea ducelui de Richelieu. - Perseverenta atasamentului reginei Suediei. - Disperarea ei. - Moartea
lordului Londonderry. - Domnul de Chateaubriand, ambasador la Londra. - Vicontele de Montmorency.
-Congresul de la Viena. - Ducele Mathieu de Montmorency. - Viata si moartea sa.
Franta suferi ntr-adevr o grea pierdere; moartea ducelui de Richelieu lipsi tara de un om abil, virtuos,
onorat, n jurul cruia toti oamenii de talent si cu constiint se strngeau de la sine, si care - mai nainte
ca situatia s fie disperat - mai mult ca sigur c ar fi fost din nou readus la Putere. Numai c Cel-de-Sus
hotrse altfel lucrurile, n hrnpul ultimelor luni ale ministeriatului su si mai ales dup retragerea sa,
domnul de Richelieu venea des pe la mine. De ele mai multe ori, l aducea cu sine si pe domnul
Pasquier; din ea epoc dateaz prietenia mea strns cu acesta din urm. c ^mndoi regretau puterea pe
care-o avuseser, convinsi ev:, seser servicii esentiale trii. Amndoi blamau -cu oarecare msur cile periculoase pe care 11 c se angajeaz noul guvern. Desi necjit de a se fi
599
vzut nlturat, domnul Pasquier nu nutrea, n strfundul sufletului su, nici un fel de amrciune.
Cu totul altfel stteau ns lucrurile cu ducele de Richelieu, care se simtea rnit pn n adncul inimii.
Se socotea nedrepttit si profund jignit de ingratitudinea familiei regale fat de devotamentul pe care i-1
artase si - desi dezmeticit din ameteala acelui cult, amintirile l fceau s fie si mai susceptibl la felul
cum se purtaser suveranii cu el. n calitate de prim gentilom al camerei regelui, era adeseori obligat s
ia masa la castel unde era ntotdeauna foarte rece primit. Ducesa de Angouleme tocmai si cumprase o
nou proprietate - Villeneuve-l'Etang. Era foarte mndr de noua ei achizitie unde trimitea adesea slugile
s-i aduc frisca proaspt. Acestea puneau castronul lng printes care trata pe unele persoane, ceea ce
constituia, evident, o mare favoare. Intr-o zi, ea oferi, la mas, cte o lingur de frisca vecinilor din
dreapta si din stnga ducelui de Richelieu, srind peste acesta ntr-un mod att de vdit, nct felul ei de
a proceda era de-a dreptul jignitor. Mai mult dect att, nu stiu cruia i veni, nu peste mult ideea, s-1
nvinuiasc pe acest om - care era cinstea ntruchipat - de ceea ce n termeni juridici se numeste hotie,
nvinuirea, profund nedreapt, l rscoli att de tare pe duce nct, pentru a se calma, simti nevoia s
plece s-si vad sotia, la el acas, n Courteilles, unde sttu ct mai mult cu putint. Numai c pasiunea
reginei Suediei nu se potolise; l urmri, ca de obicei, si se stabili la un mic han, la doi pasi de castel, de
unde l putea supraveghea nestingherit. Aceast pnd, n starea de nervi n care se afla ducele, i se pru
acestuia att de greu de suportat, nct se hotr s se napoieze la Paris, n ajun, trecuse clare printr-un
vad destul de adnc, neglijnd s-si schimbe hainele ude. Cnd s-a urcat n trsur, ca s plece la Paris,
arta ru si avea febr. Doanin3 de Richelieu vru s cheme doctorul, dar el i fgdui c de ndat ce va
ajunge n capital, l va chema pe al su, daca ntre timp va continua s nu se simt bine. Pe drum, fe"ra
crescu. Un agiotant polonez, care-1 nsotea ntotdeauna, se nelinisti. La Dreux, regina Suediei care-1
urmrea ndeapraP
600
j care, la popasurile de post unde se schimbau caii, fcea n asa fel nct s-1 poat zri pe duce, se
sperie de felul n care arta. l chem deci pe aghiotant si-i spuse:
- Domnule, trebuie s-ti asumi rspunderile si s-i iei imediat snge!
Ea i repet acest lucru la Pont-Chartrain si la Versailles, vorbindu-i despre starea de mare slbiciune n
care se afla ducele ce neglijase s mai trag storul trsurii n partea n care se afla ea. Din nefericire,
aghiotantul nu cutez s fac acest lucru, ntre Versailles si Paris, febra i sczu brusc, asa c ajungnd la
Paris, ducele de Richelieu nu se mai simti chiar att de ru. Sora sa, doamna de Montcalm, veni imediat
s-1 vad si nu-1 mai prsi. Ducele intr n odaia sa, ceru de mncare, dar manc extrem de putin. Ai
si se hotrr s-1 cheme pe doctorul Bourdois. Din pcate, Bourdois era bolnav. Atunci l chemar pe
Lerminier, doctor bun, dar care nu cunostea firea ducelui. Bourdois l avertizase c avea de-a face cu un
om extrem de nervos si de sensibil la cele mai mici neajunsuri.
- Uneori credeam c are cine stie ce boal grav, i spusese el, si peste dou ore constatam c nu mai
avea nimic!

narmat cu aceste funeste instructiuni, Lerminier sosi deci la ducele de Richelieu. l gsi culcat, pe
jumtate atipit si foarte iritat de a vedea mutra unui doctor nou. Acesta propuse diverse leacuri pe care
ducele le respinse. Toat consultatia se reduse la recomandarea ctorva cni cu ceai de flori de portocal
pentru a-i potoli setea, rmnnd s vad cum va mai evolua boala pn a doua zi. Lerminier se duse
apoi la Bourdois ca s-i spun despre starea de iritare a ducelui, singurul simptom care-1 nelinistea.
Bourdois l asigur c ntotdeauna era asa cnd avea febr. La ora sase, abatele Nicole, nainte de a se
duce la biseric, se abtu pe la ducele de Richelieu. Valetul i spuse c stpnul su se odihnea, dup o
noapte foarte agitat, atele se apropie s-1 priveasc si fu att de uimit de ^hirnbarea ducelui, nct
trimise imediat dup ctiva doctori. Cele nu se mai trezi din acel somn de moarte, nainte de Iaz, si
ddu sufletul. Aceast moarte neasteptat - cu att
601
mai mult cu ct nimeni nu-1 stia bolnav - impresiona pe toata lumea. Prietenii si sinceri l plnser
amarnic si toti oamenii cu bun-simt l regretar nu att atunci, ct mai trziu. Acesta a fost si momentul
n care Talleyrand a spus, pentru prirna oar, acele vorbe de care a fcut mai apoi atta caz mai trziu- ntr-adevr, a fost cineva!
Ducele de Angouleme a fost singurul din familia regal care si-a artat mhnirea spunndu-i fratelui
meu:
- l regret enorm! Nu ne iubea, dar iubea Franta. Viata lui a fost un izvor de ap vie, moartea lui e o
pierdere imens!
Regele, Monsieur si Madame s-au simtit mai curnd usurati c n-aveau s mai vad un om, alturi de
care nu se simteau niciodat la largul lor. Curtenii urmar exemplul stpnilor si nu simular o durere pe
care n-o simteau, cci ducele de Richelieu nici nu-i iubise, nici nu-i stimase.
Dezndejdea reginei Suediei a fost tot att de mare pe ct i fusese si pasiunea, nchirie o capel la
Assomption si, trupul ducelui fiind depus n aceast biseric nainte de a putea fi dus la Sorbona, sttu zi
si noapte lng el, nmrmurit de durere, ducndu-si astfel pn la capt nebunia care pusese stpnire
pe ea.
Doamna Recamier ncercase n zadar s-i insufle putin demnitate, dar si btuse gura degeaba. Cnd
tria, bietul duce ajunsese la exasperare. A ncercat chiar, la un moment dat, s dea de nteles celor de la
Stockholm c reginei i-ar sta mult mai bine la ea acas dect la Paris. Sotul ei o zorea mereu s se
ntoarc; dar ea i tot trimitea diverse certificate medicale si n-a consimtit s-si ocupe locul, pe tron,
alturi de sotul ei, dect dup moartea ducelui. Cred c e singurul exemplu de dragoste feminin att de
perseverent, care n-a primit nici cea mai mic ncurajare, si care a fost privit cu atta sila, dispret si
mnie, cum n-a mai fost privit o alta.
La scurt vreme dup ce s-a prpdit domnul de Richelieu' lordul Castlereagh, devenit marchiz de
Londonderry, si^Puse capt vietii. De cteva zile se comporta cam ciudat. In(T" dimineat, se ddu jos,
la ora obisnuit, din patul intr n cabinetul su, si fcu toaleta pe jumtate,
602
ntoarse n odaia sotiei sale cutnd niste pastile pe care le lua zilnic; le nghiti, se rentoarse n cabinet
si-si tie cu briceagul artera jugular, dar cu atta precizie nct desi rana era foarte mic el czu
grmad, murind aproape imediat. Sotia lui, auzind cztura, se npusti spre el, dar orice ajutor se
dovedi a fi de prisos. Unii au presupus c s-a sinucis din vreo cauz politic; dar s-a constatat c nu
existase nici una. Lordul avea o fire rece si calm, care nu se emotiona pentru orice fleac. Asa c
moartea sa a fost atribuit unui acces de nebunie, boal ereditar n familia lui. Sigur c pentru cei care
au fost la curent cu cele dou nenorociri, moartea ducelui de Richelieu ar fi fost mai ndrepttit s
survin n urma unor depresiuni morale, dect moartea lordului Londonderry.
Domnul de Chateaubriand a fost ncntat s fie ambasador
la Londra, unde 1-a nlocuit pe Decazes. Imaginatia lui, mult
prea fecund, l fcea s-si vad pompa diplomatic pe care
avea s-o desfsoare ntr-un oras n care dusese cndva o
existent obscur de emigrant. Dar aceast strlucire la care

rvnea i-a fost mult diminuat de faptul c gloria sa personal


nu aruncase nc niste raze chiar att de lungi nct s
depseasc hotarele Frantei. i asta din pricin c meritul
domnului Chateaubriand se datora mai mult ndemnrii de a
potrivi, n mod aproape artistic, cuvintele, ceea ce ddea
stilului su un colorit plin de strlucire, la care strinii erau
mult mai putin sensibili dect conationalii si. Oricare ar fi
fost motivul, domnul de Chateaubriand nu era apreciat dincolo
de hotarele Frantei, fapt care 1-a mpiedicat ntotdeauna s
stea prea mult n alt tar. Asa c foarte curnd s-a simtit la fel
de dezgustat de Londra ca si de Berlin si a cerut s fie trimis
'a Congresul de la Verona. Dup ce Chateaubriand plec la
Verna, Villele, numit ministru ad interim, la externe, ncepu
C0fespondent asidu cu Chateaubriand. Ct despre Mathieu
le Montmorency, de altfel prieten bun cu Chateaubriand, plec
c , lena unde era asteptat cu nerbdare. Nici nu apuc bine s
^ are din trsur, c si porni mai departe pe jos. Domnul de
st>u 6rn'Cn' care i sosise la ambasad, se impacient. I se
e c probabil se ncrucisase pe drum cu el. Vznd c nu
603
mai vine, Metternich se duse acas, l cutar sase ceasuri ncheiate prin oras. Cnd toti ncepur a se
nelinisti, sosi si flui rtcitor, ncrcat de scrisori si de mici daruri de ctre clug,. ritele din Paris, ctre
o comunitate din Viena, prima lui grij fusese s duc pachetele la adresa indicat, unde sttuse sa$e
ceasuri ncheiate. S fi ntlnit acolo pe careva din adeptii partidului preotilor? Tot ce se poate, numai c
eu nu stiu si nxj astern pe hrtie dect lucruri de care sunt absolut sigur. Acel debut 1-a fcut s scad
mult n ochii lumii diplomatice care se pregtea s plece la Congresul de la Verona, si nimc n-a fost mai
demn de mil dect atitudinea noastr politic la acel Congres. Am trimis acolo o liot de delegati;
domnii de Blacas de Caraman, de La Ferronnays s-au alturat ministrului lor, pe lng care erau
acreditati, trnd dup ei o suit de secretari si de atasati. Existau mai multi francezi la Verona dect
reprezentantii tuturor celorlalte natiuni laolalt, si totusi Franta n-a jucat primul rol, din moment ce ntre
delegatii ei n-a existat nici unitate si nici franchete.
Monsieur si ministrul afacerilor externe voiau rzboi cu Spania.Regele si presedintele Consiliului fceau
tot ce puteau ca s-1 evite. Ambasadorii s-au mprtit si ei n dou tabere, Villele, convins de
fgduielile lui Chateaubriand, care se leg s-1 sustin, l autoriz s plece la Verona. Sosi, hotrt sa se
pronunte mpotriva rzboiului cu Spania, iar depesele sale i confirmar lui Villele c avea n el un aliat
de ndejde. Vicontele de Montmorency reveni la Paris unde l astepta titlul de duce. Mi-e greu s nteleg
bucuria puieril pe care aceast favoare o pricinui si lui si sotiei sale, numai c din pcate n-a fost de
lung durat, cci ducele Mathieu de Montmorency declar c el era pentru rzboiul cu Spania. Villele
se supra, iar proasptul duce, desi cu mult regret, si ddu demisia; Chateaubriand, odat ajuns la
Verona, lu locul prietenului su si se art cel mai nflcrat partizan al rzboiului cu Spania.
Drglseniile de care fcuse risip Tarul Alexandru cnd Chateaubriand rmsese singur la Verona,
dup plecare colegilor lui, s-i fi schimbat oare prerile sau si ascunsese c grij adevratele sale opinii?
Puteai s-1 bnuiesti, n
604
msur, si de instabilitate si de disimulare. Dar faptele erau fapte- Mathieu fusese de acord s fie
schimbat cu Chateaubriand t vreme stia c era de cu totul alt prere dect a sa; dar cnd vzu c-i
luase locul, sustinnd aceleasi preri ca si ale lui, fu _ pur si simplu - indignat si-si manifest
amrciunea. Am asistat la o scen destul de violent n care nu si-a crutat deloc orietenul. Doamna
Recamier s-a vzut obligat s dea dovad de toat dibcia si blndetea ei pentru a evita scandalul unei
rupturi publice, ntre cei doi brbati care-i erau la fel de buni prieteni. Viata lui Mathieu n-a fost ca cea a

tuturor semenilor si. Tatl su, vicontele de Laval, fiul cel mic al maresalului de Laval, se nsurase cu
domnisoara de Boullongne, mostenitoarea unei averi imense. Era o fat extrem de frumoas, spiritual,
picant, care fu ndrgit chiar de la nceput de cumnata ei, ducesa de Luynes, sora brbatului ei.
Vicontesa de Laval dorea cu ardoare un loc la Curte. Doamna de Luynes se fcu luntre si punte s-i
ndeplineasc aceast dorint, cumnatei sale. Totul era ca si aranjat, cnd iat c familia regal se art
mpotriva acestei dorinte a fostei domnisoare de Boullongne, care fu respins cu brutalitate. Familia de
Montmorency se simti cumplit de jignit din pricina acestui afront care de fapt fusese adus nu fostei
domnisoare de Boullongne, ci doamnei de Laval. Ducesa de Luynes si manifest si ea nemultumirea.
Mi se pare chiar c si-a dat demisia si n-a mai vrut s fie doamn de onoare la Palat. Ducele si ducesa de
Luynes nu aveau dect o singur fat, sortit s fie cea mai bogat mostenitoare a Frantei. Slbiciunea
ducesei, fat de numele pe care-1 purta, o fcu s-si mrite fata cu unul dintre nepotii si, si prietenia pe
care o nutrea fat de vicontesa de Laval o determin s se opreasc asupra unicului fiu al acesteia, n loc
s aleag unul din cei patru bieti ai fratelui ei mai mare. Cstoria foartei tinerei Hortense de Luynes fu
deci aranjat ntre cele dou mame care erau cum nu se poate mai fericite. Dar iat c se ivi un obstacol
la care nu se astepta nimeni. Guy de Laval, fiul cel mai mare al ducelui fratele mai mare al ducesei de
Luynes - roscovan, urt si toatic, se nsurase cu domnisoara de Argenson, o fat ncn-are, mai tnr
cu douzeci de ani ca el, care fcea un
605
contrast izbitor cu sotul ei, pe care numai avantajele rangul^ si ale averii o determinaser s-1 ia de
brbat. Tnrul Mathieu fu izbit de nepotriveala dintre cei doi soti si se ndrgosti nebuneste de
ncnttoarea lui verisoar. Crescu n ostilitatea fat de Curte ca urmare a nemultumirii printilor si; dat
n grija abatelui de Sieyes pentru a-i modela inima si spiritul familia d'Argenson nu fcu altceva dect
s-i sporeasc zelul revolutionar si s-i dezvolte incredulitatea sdit n inim de preceptorul su. Totusi,
inima lui cinstit l fcu s dea napoi din fata ideii de a se nsura cu Hortense de Luynes, atta vreme ct
o adora pe marchiza de Laval. Aceasta, mai experimentat, ceva mai mare ca el si poate si mai
putin ndrgostit, si ddu imediat seama c ruptura unei asemenea cstorii i-ar fi fost imputat ca o
crim, de ctre ntreaga familie, asa c-1 determin pe Mathieu s se nsoare. Acesta o conduse la altar
pe domnisoara de Luynes, nc o copil, care fu dus apoi la mnstire. Mathieu uit repede de ea,
alturi de marchiz. Iat ns c veni si vremea ca Mathieu s-si ia nevasta n stpnire. Marchiza trebui
s recurg din nou la influenta pe care-o exercita asupra lui, asa nct cstoria dintre cei doi tineri fu
consumat, ntre timp, Guy de Laval muri fr s aib copii, lsnd o vduv a crei posesiune avea s
constituie fericirea tnrului sot. Dar cum era un om cinstit si avea remuscri fat de foarte tnra sa
sotie, cu care de altfel se purta excelent desi n-o iubea, se vr, ca un bezmetic, n toate rzmeritele.
Printii si nu-1 oprir, iar iubita sa chiar l ndemna s se vre n tot ce era mai periculos. Prieten
intim cu doamnele de Stael, de Broglie, de Beaumont, marchiza de Laval le mprtsea opiniile pe care,
la rndu-i, i le mprtsea lui Mathieu. Acesta si atrase repede asupra-i mnia Curtii si a partidului
antirevolutionar. Dup prima Federatie, nflcrarea, sau poate numai moda, le fcu pe foarte multe
dintre cele mai elegante femei s mping roabele, n Champ-de' Mars, pentru a ajuta cu mna lor", la
pregtirea serbm nationale a Federatiei. Marchiza de Laval se duse si ea &c}' ntr-o frumoas trsur
aurit, urmat de trei lachei purtau
livreaua familiei de Montmorency, pentru a-si manifesta as
tfel
606
40rinta ei de egalitate si a demonstra ct de mult rvnea s fac si ea parte din productiva clas
muncitoare. Dar un ropot jL ploaie o ud pn la piele si-i fcu praf pantofiorii subtiri e atlas. Rci, fcu
o pneumonie, apoi o tuberculoz galopant
jup ce zcu cteva sptmni, muri n bratele lui Mathieu. periat de urmrile pe care le-ar putea
avea revolutia, si presimtindu-si sfrsitul, si implor verisorul s nu se mai vre n nimic si s-si vad de
treburile sale. Aceast pierdere, care-1 arunc pe Mathieu n cea mai crunt dezndejde, l fcu 0 vreme
s nu se mai ocupe de nimic. Se pare c din acest moment a nceput legtura lui, att de intim, cu

doamna de Stae'l, pe care nici un eveniment n-a putut-o nici rupe, nici rci. Lumea a crezut c tandra
consolatoare izbutise s-1 fac s-o uite pe marchiz. Eu sunt convins de contrariul si anume c aceast
prietenie, nscut din lacrimi, a pstrat intact amintirea disprutei. In vreme ce mhnirea l coplesise pe
ndureratul Mathieu, revolutia mergea nainte. Nu mai stiu dac, la scurt vreme dup moartea doamnei
de Laval sau putin mai trziu, 1-am ntlnit pe Mathieu n Elvetia. O lsase pe sotia lui, n Franta, lng
mama sa, fiindc era nsrcinat. Nu dup mult vreme, nevast-sa i nscu o fat, care s-a mritat mai
trziu cu Sosthene de La Rochefoucauld. Cu timpul, durerea lui Mathieu se mai ostoi, si doamna de
Stae'l izbuti s-1 atrag lng ea, la Coppet. Dorinta de a-si revedea patria si de a-si ndeplini ndatoririle
de sot si de printe fu att de puternic, nct se napoie acas. Dar cum doamna Mathieu suferise
crncen din pricina indiferentei lui, acum i plti si ea cu aceeasi moned, purtndu-se cu el urt si rece.
n timpul ct zcuse n nchisoare - pe vremea Teroarei - Hortense se mprietenise cu o bigot, care se
strduia s-o initieze n practicile religioase si s-o rup de tomilie. i aproape c reusise. Fetita ocupa un
loc mult prea NUC n viata ei, printii n-o mai interesau, iar de sotul ei aproape a i uitase. Dndu-si
seama c de fapt el era singurul vinovat schimbarea sotiei sale, Mathieu de Montmorency ddu
vad de o rbdare fr margini, ncercnd - cu duhul blndetii
; . ^ mult ntelegere si gingsie - s-si apropie sotia. Aceasta
Usese fetita la o mnstire, pentru a o ndeprta de tatl ei,
607
iar acestuia i mrturisi c, n timpul Teroarei, fcuse un legmnt cum c nu se va mai apropia nici de
el, nici de alt brbat, dac fetita ei, printii si ea vor scpa cu viat. Mathieu accept s triasc alturi de
ea, ca frate si sor. Se dedic operelor de binefacere si duse o viat de adevrat ascet. L-am vzut trind
astfel, timp de douzeci de ani, dispretuit de sotia sa n asemenea msur, nct dac se ntmpla ca ea s
nu mnnce ntr-o zi acas, nu numai c nu-i spunea, dar poruncea slugil0r s nu pregteasc nimic de
mncare, nct bietul duce se aseza degeaba la mas. El n-avea avere personal si, desi dup moartea
printilor si ducesa devenise imens de bogat, nu-i ddea sotului ei nici mcar un sfant. L-am vzut
cltorind pe imperiala diligentelor, pentru c nu putea plti un loc nuntru. La toate aceste meschinrii,
sotia lui aduga si un potop de vorbe jignitoare, asa c bietul duce ddu dovad de o rbdare ngereasc
suportnd, n tcere, o asemenea purtare. Era un brbat ncnttor, cu o nftisare nobil, un om spiritual
si extrem de plcut. Doamna duces de Angouleme l trata cu mult distinctie, n 1814, murind domnul
de Damas, cavalerul ei de onoare, Mathieu i lu locul. Favoarea de care se bucura la Curte, o fcu pe
Hortense s-i dea mai mult atentie sotului ei. Nu mai refuz s ia masa mpreun cu el, ba uneori chiar
i mprumuta si trsura.
Ducele Adrien de Laval, singurul dintre cei patru frati din ramura vrstnic ce izbutise s aib un urmas,
l pierdu, cnd biatul mplini nousprezece ani, asa c familia de Montmorency-Laval se trezi fr nici
un mostenitor. Vrsta ducesei de Laval nu-i mai ngduia s aib copii; atunci consiliul de familie fcu
apel la Mathieu si la sotia lui. Am citit corespondenta dintre cei doi soti, n legtur cu acest lucru si am
fost silit s recunosc c scrisorile lui
erau att de tandre, de gingase, de curtenitoare si de caste, nct - desi convins c ele nu-mi vor inspira
dect dezgus sau ironie - le-am citit, dimpotriv, cu cel mai mare inter ^ Ele o convinser pe doamna
Mathieu. Sotii expediara ^ curier la Roma pentru a fi dezlegati de jurmntul pe ca fcuser, iar
napoierea sa fu asteptat cu o nerbdare ce p
608
putin cam exagerat. Sosind rspunsul, doamna Mathieu fu
cllprins de o pasiune fr margini fat de sotul ei. n afar de
Q\ nu mai exista nimeni si nimic pentru ea. Totul prea un
adevrat roman de dragoste, si aceast eroin de patruzeci si
cinci de ani, urt, prost croit si pe deasupra si vulgar, fcu
je-a dreptul ridicol acea lun de miere pe care Mathieu o
suport cu resemnarea lui obisnuit. S-a spus c setea de
dragoste a doamnei Mathieu ar fi scurtat viata sotului ei.

Orice s-ar fi ntmplat, ea a fost, vreme de cteva luni, pe


deplin fericit att de dragostea, de situatia sotului ei, care
fusese numit ministru de externe, ct si de titlul de duces.
Mhnirea de a prsi palatul ministerului de externe si
saloanele sale somptuoase a fost compensat, n scurt vreme,
de numirea lui Mathieu n postul de preceptor al domnului
duce de Bordeaux, ceea ce le ngduia celor doi soti s se mute
la Tuileries. n vremea asta, sntatea lui Mathieu se subrezea
din ce n ce. Avea deseori dureri de inim pe care, cu
proverbiala lui rbdare, le ndura fr s crcneasc. La un
moment dat, ncepu a se simti mai bine, cnd, n Vinerea Mare
a anului 1 826, nefiind ndeajuns de restabilit pentru a asista la
slujb, se duse totusi, mpreun cu sotia si cu fiica sa, la
biserica Saint-Thomas d'Aquin. ngenunchie, sprijinindu-se
de un scaun. Cum ruga lui se prelungea peste msur, doamna
de La Rochefoucauld l rug s nu stea prea mult vreme n
genunchi. El nu rspunse. Doamna de La Rochefoucauld mai
astept putin, apoi repet rugmintea de a se scula de jos;
vazndu-1 c tace, se apropie de el s-1 ajute s se ridice, dar
etul duce murise. L-au dus n sacristie, dar orice ajutor s-a
vedit zadarnic. Boala de inim care-1 chinuise n ultima
Vreme i venise de hac. Cineva i-a fcut o gravur care semna
' !tor cu portretul lui Crist, pictat de Murillo. Mi-1 aduc
e cum arta n 1810, n capela din Saint-Bruno: prea, $' simplu, o viziune poetic, mai ales c, cufundat
n e cmPul mi poposise o raz de soare care-1 Plan Ula ca aurel. Am tinut foarte mult la Mathieu si
am ns
dup el.
609
Dezndejdea sotiei sale a fost fr margini, n acel sufl att de uscat nu mai era loc dect pentru
dragoste. De altfei ducesa era o persoan cam ciudat. Nu era lipsit de spirit ' pricepea s istoriseasc
un lucru, destul de nostim, si se pricepe grozav s-si chiverniseasc veniturile. Cum iubea la nebunie
banii, presupuse ca si Celui-de-Sus i plceau, si fgdui s dea bisericii cincizeci de mii de franci dac
sotul ei se fcea bine; cum acesta se prpdi, ea nu mai ddu Domnului nici o para chioar Pretindea c
s-ar fi nscut cu o nclinare ctre risip, cusur pe care se strduia din rsputeri s-1 remedieze. A
supravietuit si fiicei sale, asa cum a supravietuit si sotului ei, ocupat s conduc cele cteva institute
religioase pe care le fondase.
Monsieur l regret enorm pe Mathieu; Madame, n schimb, fusese foarte suprat pe el. Ea nu-i putuse
ierta faptul c preferase s fie ministru de externe n loc s rmn cavalerul ei de onoare. Iat nc o
dovad, n legtur cu cele spuse la moartea ducelui de Richelieu, privind recunostinta" printilor.
Capitolul VIII
Ducele de Rovigo si printul de Talleyrand. - Pavilionul din Saint-Ouen. - Amnunte privitoare la
inaugurarea lui. - Ducele de Doudeauville nlocuit cu marchizul de Lauriston, n functia de ministru al
Casei regale. -Lauriston este numai maresal al Frantei.
Cred c am mai vorbit despre relatiile pe care le avusese doamna de Caylus, n timpul Imperiului, cu
ducele de Rovigo, si care fuseser date la iveal de asemnarea extraordinara a fiului ei cu ducele. Dup
ce doamna de Caylus devenise favorita regelui Ludovic al XVIII-lea, ducele de Rovigo ncepu s-o
asalteze cu cererile. Voia s fie reabilitat la Curte, sa i se redea gradul pe care-1 avusese n armat, si o
slujb ct mal mare cu putint, amenintnd-o c, dac nu va obtine tot ce dorea, va publica o
corespondent care nu numai c era rnu_ prea tandr, ci si foarte interesant pentru ministrul poMie'
corespondent ce dovedea c ea nu asteptase Restaurat ' pentru a juca un rol din cale-afar de rusinos si
pentru &

610
fusese pltit. Doamna de Caylus sttu si se gndi cum s ias jiji asemenea ncurctur. Nu dorea
pentru nimic n lume -1 ajute pe Rovigo, a crui prezent i devenise insuportabil, Har Pe care nu vo'a
s^ ^ faca dusman. Cum el tinea ntruna comportarea sa n afacerea mortii ducelui de Enghien fusese
mai mult dect exemplar, si c prin urmare era nevinovat, i ceru fostei sale iubite s-1 disculpe n ochii
regelui. Ea i rspunse - din partea regelui - c dac domnul de Rovigo izbutea s conving publicul de
nevinovtia sa, el l reabilita cu drag intim. Drept urmare, domnul de Rovigo se puse pe treab si fcu
o relatare asa-zis justificat, n care se nvinuia n modul cel mai josnic, att pe el, ct mai ales pe
domnul de Talleyrand si, nclin s cred, c pe bun dreptate.
Doamna de Caylus exult de fericire dup ce citi acel memoriu. Totusi, se dovedi destul de abil pentru
a face unele observatii critice, l oblig pe ducele de Rovigo s mai ndulceasc unele fraze, s renunte la
unele mrturisiri, apoi l ncuraja s publice memoriul, fr s insiste, ca nu cumva s-o acuze mai trziu
c ea l mpinsese s fac acest lucru. Efectul a fost, evident, cel prevzut. Memoriul declansa proteste
vehemente mpotriva ducelui de Rovigo.
Tot partidul lui Talleyrand i sri n cap. Printul se
nvlui n demnitatea sa si, fcnd pe ofensatul, declar c el
nu va mai aprea la Tuileries pn ce numele su nu va fi
splat de toate calomniile. Nimeni nu-1 sustinu pe Rovigo.
Regele i interzise s mai apar la Curte. Monsieur si fiul su
declarar c-1 vor da afar pe us dac va cuteza s pun
Piciorul n casa lor. Doamna de Caylus, desi se prefcu a fi
dezolat de rezultatul memoriului la care se strduiser
Jfflpreun, se crezu obligat s-1 roage s nu mai vin, totusi,
ln vzul lumii, la ea. i fgdui s fac tot ce va putea pentru
~[ ajuta, l convinse s astepte s treac furtuna, si astfel
aPa de el. Fie c se temea s nu-si atrag prea mult ur
upra sa, fie c nu gsi mijlocul de a-i veni de hac si lui
v ^vvrand, si tinu gura si-1 ls n pace. Regele i trimise
tea 3 acestu^a din urm, c putea s vin la Tuileries fr
a vreunei ntlniri neplcute". Printul si fcu deci aparitia
611
duminic, la slujb, n plin triumf. Functia lui, de mare cancelar, l plasa imediat dup rege. Asa c sttu
n picioare n spatele fotoliului regal, cu mna sprijinit de sptar, afar de momentele n care trebuia s
ngenuncheze - cu destul usurint - n ciuda faptului c era schiop. Tinuta lui n tirrmuj slujbei era greu
de imitat. Chipul i era impasibil si nimeni nu 1-ar fi putut acuza nici de ipocrizie, nici de neatentie.
Un om mai putin abil ca Talleyrand ar fi fost pur si simplu coplesit de nvinuirile ducelui de Rovigo, cu
att mai mult cu ct unele dintre persoanele aflate nc n viat stiau c totul era adevrat si c ducele nu
exagerase cu nimic. Dar el si ddu seama imediat c lovitura venea din partea unui om care nu-1 putea
drma, asa c fcu pe persecutatul si pe jignitul, tinndu-si nasul att de sus, nct cel care-si frnse
gtul nu fu el, ci complicele su, ducele de Rovigo. Au existat prea putine mprejurri n care Talleyrand
s nu fi analizat cu precizie, att situatia sa ct si a adversarului su si s nu fi dat dovad de o abilitate
cu totul deosebit. Succesul - n afacerea Rovigo - a fost att de deplin n ce-1 privea, nct Talleyrand a
iesit curat ca un cristal n ochi contemporanilor si; Istoriei ns i va reveni sarcina de a arta exact
tristul rol pe care 1-a jucat n tragedia gropilor de la Vincennes.
Csuta, apartinnd contesei Vincent Potocka, unde regele dduse, n 1814, declaratia zis de la SaintOuen, fu vndut la moartea contesei. Nu peste mult, am vzut ridicndu-se pe ruinele sale un elegant
pavilion. Cei mai buni artisti au fost chemati s-1 decoreze. Plantele cele mai rare i mpodobeau
grdinile si serele. Peste tot, se desfsura un lux regal, asa nct cumprtorul nu putea s rmn mult
vreme necunoscut, n ciuda secretului care atta curiozitatea tuturor. Invitatiile, adresate celor mai
distinse persoane de la Curte, ne dezvluir faptul c pavilionul apartinea doamnei de Caylus care-si

inaugura casa printr-o serbare la care eram poftiti cu totii. Cteva persoane, mai scrupuloase, refuzar s
se duca-Eu o cunosteam pe doamna de Caylus de foarte mult vrerne' cu toate c relatiile dintre noi se
rciser, eram curioas sa va si pavilionul si serbarea. i unul si cellalt au meritat deranj
612
xfu ni se exagerase cu nimic splendoarea casei. Era nemaipomenit de comod si construit de cineva
care nu se uitase la bani. fiecare amnunt era pus exact acolo unde trebuia, ncepnd cu chiuvetele din
buctrie, fcute din marmor lustruit, si pn la scara ce ducea la pod si care avea balustrad din lemn
de acaju, nimic nu fusese neglijat, ti puteai da lesne seama c nici artistii, nici lucrtorii nu tinuser
seama de bani. Cei mai talentati pictori fuseser chemati s decoreze peretii; dar acest lux nu srea n
ochi, ci dimpotriv era de o mare simplitate, n bibliotec, trona un portret urias al lui Ludovic al XVIIIlea, care-1 nftisa, asezat pe scaun si semnnd declaratia din Saint-Ouen. Ceea ce prea curios era
faptul c sub acei tablou fuseser asezate alte dou mai mici, nftisndu-i pe nuntiul papal monseniorul Macchi - si pe domnul Liotard; probabil c cei doi fuseser asezati acolo pentru a preamri
virtutiile crestinesti ale stpnei casei. Acel Liotard fusese nvttorul rigid al tinerimii evlavioase de pe
vremuri, si nici unul dintre discipolii si n-ar fi cutezat s intre ntr-un teatru, n afar de cel pe care-1
deschisese doamna de Caylus. Cei mai buni actori jucar acolo un vodevil frumos, apoi o mic pies de
circumstant prin care ni se ddea de nteles c doamna de Caylus nu era dect paznica devotat si
credincioas a acelui superb pavilion istoric pe care ea l smulsese din uitare, l ferise de profanare si-1
redduse, n chip de recunostint, Frantei, dup cum ne mrturiseau cupletele rostite pe scen. Aplauzele
spectatorilor confirmar spusele actorilor, asa c doamna de Caylus fu ridicat n slvi, tmiat si
proclamat drept eroin civic, de un auditoriu care nu credea o iot din ceea ce auzea. M-am amuzat
grozav la acea serbare - de altfel foarte frumoas si foarte bine pus la punct - mai ales datorit Prtii de
ridicol si de bufonerie. Tot corpul diplomatic se rbise s vin, nghesuindu-se laolalt cu episcopii si
cu aretele pe care doamna de Caylus i poftise n mod special. u jumtate de ceas nainte de sosirea
invitatilor, regele _nise s vad dac totul era asa cum dorise el. Urmele rotii kasurii sale greoaie se
vedeau clar pe aleea presrat cu nisip. amna de Caylus ndjduise c va veni si Monsieur, mai ales
613
l
c si lansase acest zvon nc de dimineat. Dar Monsieur sovise. Domnul Villele l ncuraja s-o cultive
pe doamna de Caylus prin care putea obtine tot ce voia de la rege. Dar influenta sotiei sale l fcu s
procedeze exact pe dos. Madame nu era femeia care s se njoseasc adulnd-o pe favorita regelui, pe
care a tratat-o ntotdeauna cu o rceal de gheat. Doamna de Choisi, camerista ei, pe care o mritase cu
vicontele de Agoult si la care si petrecea mai toate serile mprietenindu-se - n ciuda interzicerii stpnei
sale - cu doamna de Caylus, Madame si manifest nemultumirea si nu mai puse piciorul n casa ei, desi
apartamentul pe care-1 ocupa se nvecina cu al ei. Doamna de Caylus i rsplti amicitia, rugndu-1 pe
rege s-1 numeasc pe vicontele de Agoult, guvernator n Saint-Cloud.
Cred c am mai spus c generalul de Lauriston rmsese singurul din guvern ce fcuse parte din
ministeriatul rposatului duce de Richelieu. Datora aceast onoare larghetii cu care pltea - fr s
crcneasc - sumele enorme pe care regele le risipea pentru favorita sa. Numai c regele dorea s-i dea
postul de ministru al Casei regale domnului de Doudeauville. Pentru a-1 face pe domnul de Lauriston s
renunte la acest post si totodat pentru a-i cumpra tcerea, l fcur mare ngrijitor al copoilor regali de
vntoare si-1 numir maresal al Frantei. Fcuse si el rzboiul, ca toti slujitorii lui Napoleon, dar n-avea
nici un fel de reputatie ca militar, asa c aceast numire i nchise gura. Regele l trimise apoi s
comande armata de rezerv din Spania. Pentru a-si mpodobi bastonul de maresal cu ctiva lauri, asedie
orasul Pampeluna, dup predarea orasului Cadix si eliberarea regelui Spaniei. Ctiva oameni de treab
pltir cu viata ridicarea lui Lauriston la rangul de maresal, dar asta n-o mai spuse nimeni. Cnd prsise
postul pe care-1 avusese mai nainte, lsase vraiste lista cheltuielilor civile. Ducele de Doudeauville
isprvi de delapidat toti banii pe care-i mai avea regele, fiindc era un om prea lacom si prea galant, si
fiindc n putea rezista nici uneia dintre rugmintile sau capriciile fie a fiului su, fie ale doamnei de
Caylus. Aceast slbiciune

614
obliga s nchid ochii la abuzurile subalternilor si. Cred c niciodat o cas de bani n-a fost jefuit mai
fr rusine, cum a fost jefuit casa de bani a regelui n acea epoc.
Noroc c nteleapt administrare a domnului de La gouillerie, subintendentul Casei regale, a reparat,
ntr-un interval destul de scurt, rul fcut, astfel nct nainte de 1848, lista civil nu mai era grevat de
nici o datorie.
Capitolul IX
Ducele de La Rochefoucauld-Liancourt este destituit. - Executia a patru tineri subofiteri. - Alegeri
guvernamentale. - Revocarea lui Chateaubriand. - Mnia sa. - Indemnizatiile emigrantilor si reducerea
rentelor. - Arhiepiscopul Parisului, domnul de Quelen. - Situatia politic a lui Villele. - Printele Elisee. ncptnarea regelui de a prsi Palatul Tuileries. - Motivul acestei ncptnri.
Opinia public se art foarte socat de destituirea ducelui de la Rochefoucauld-Liancourt1. Nu-mi
amintesc n ce mprejurare el se opuse dorintei celor din minister, n tot cazul, era vorba de un fleac.
Monitorul nu pierdu prilejul si enumera treisprezece din slujbele ce-i fuseser luate ducelui. Or, acele
slujbe el le exercitase fie pe degeaba, fie din devotament. Le presta cu atta zel n interesul celor sraci,
nct poporul pur si simplu l adora. Chiar presupunnd c ar fi artat ostilitate fat de guvern,
nlturarea lui constituia o rzbunare prosteasc si pueril. Aceast rzbunare, ns ntr-un Mod mult mai
crud, a fost practicat si mpotriva a patru subofiteri din La Rochelle, care au pierit pe esafod, pentru c
Puseser la cale o conspiratie ce nu avea nici o sans de reusit, si ca atare nu merita s fie sacrificate
patru capete
.
Francois-Alexandre, duce de La Rochefoucauld-Liancourt (1747 1827),
. a| n Statele Generale, membru n Camera Pairilor, dup Restauratie, n urma
BiiT iT'sputc cu prefectul politiei - de Lavau - dndu-si demisia din functia de
Prc-t * a' Consiliului nchisorilor Senei, a fost destituit din toate functiile pe care le
bin J*ln mod gratuit. Ducele de Liancourt si-a consacrat ntreaga viat operelor de
Cerc, dnd dovad de un zel si de o generozitate rar ntlnite.
615
dintre care cel mai vrstnic nici nu mplinise douzeci si trei de ani.
mi aduc perfect de bine aminte c mica societate de oameni cu scaun la cap, din preajma mea, a fost
foarte mhnit de o asemenea procedur si c dorea din tot sufletul ca regele s-i ierte pe cei patru tineri,
care de fapt erau nc niste copii. Dar cum regele nu avea nici o putere n fata printilor, srmanii bieti
fur decapitati.
mi amintesc de asemenea de invidia si de antipatia ce interveniser, la un moment dat, ntre domnii de
Villele si de Chateaubriand. Creznd n amicia lui, Villele l aduse la putere pe Chateaubriand,
ndjduind s gseasc n el un sprijin serios mpotriva rzboiului pe care Curtea, Sacristia si Sfnta
Aliant doreau s-1 declare Spaniei. Dar, odat ajuns la putere, Chateaubriand nu mai vru s-1 sprijine
pe Villele. Acesta, vzndu-se tras pe sfoar, fgdui, n sinea sa, s se rzbune. Domnul de
Chateaubriand nu se bucura de favoare nici pe lng rege, nici pe lng printi; era deci usor de nlturat.
Villele pretinse c Chateaubriand votase mpotriva legii privind reducerea rentelor. Chateaubriand a
negat acest lucru; dar si-a exprimat prerea c legea i se prea cam periculoas. Totusi nu exista nici o
disensiune ntre el si colegii si, cnd - ntr-o duminic - se prezent la usa lui Monsieur pentru a-i aduce
omagii. Usierul i spuse c nu-1 putea primi. Domnul de Chateaubriand nu se formaliza: era trziu, usa
era nchis, asa c si nchipui c Monsieur se dusese la rege. Se grbi deci s coboare si intr n cabinet;
dar cnd trecu pragul, vzu o usoar ezitare a grzilor de la us. Pn la urm, un ofiter nainta ctre el
si-i spuse pe un ton ct mai respectuos cu putint:
- Domnule viconte, am primit porunc s nu v ngdui s intrati!
Vorbele acestea l mirar foarte mult; domnul de Vitrolles, prietenul lui, l ntreb:
- Spune-mi cnd ai plecat de acas? -Acum o or...
- Ei bine, afl c acas te asteapt o scrisoare.
616

r
Domnul de Chateaubriand ddu fuga la locuinta sa si gsi ntr-adevr un ordin foarte laconic, prin care i
se aduceau la cunostint c regele nu mai avea nevoie de serviciile sale. Domnul de Chateaubriand
semn de primire cu propria sa mn, apoi nchirie sase trsuri de piat, si arunc n ele claie peste
grmad toate lucrurile si nainte ca pendula s fi btut ora nceperii lucrului, i scrise lui Villele c
ordinul regelui fusese ndeplinit si c palatul ministerului de externe mpreun cu portofoliul erau la
dispozitia presedintelui Consiliului de ministri.
Felul n care prsise ministerul, satisfcnd pe deplin imaginatia domnului de Chateaubriand, i mai
ndulci, ntr-o oarecare msur, jignirea pe care o ndurase la Tuileries. n primele zile si suport cderea
cu un calm si o demnitate care-i fcur cinste. Dar, ncet-ncet, ncurcturile si necazurile situatiei sale, i
redeschiser rana, aducndu-i n minte jignirea gratuit pe care fusese obligat s-o ndure, si-i attar ura
si dorinta de rzbunare mpotriva domnului de Villele n asa hal, nct nu mai cunoscu nici o msur.
Journal des Debats, condus de bunii si prieteni, fratii Bertin1, i puse la dispozitie coloanele sale; ziarul
deveni n curnd arena de lupt a scriitorului care se folosi de niste arme att de ticloase nct, cu toate
c ofensa prea aproape uitat, el continu s-si atace, cu aceeasi violent, inamicii. Domnul de Villele
se vzu obligat s reintroduc cenzura. Dar czu din lac n put, cci ori de cte ori cenzorul stergea cte
un cuvnt, o fraz sau chiar mai multe, locul rmnea gol si imaginatia cititorului umplea cu lucruri si
mai grave rndurile tiate de oamenii lui Villele. Cum acele rnduri albe au fost, la un jnoment dat,
interzise printr-o ordonant, tipograful le-a nlocuit prin rnduri ntregi de puncte.
,
' E vorba de Louis-Frantois Bertin, zis cel vrstnic" (1766 - 1841),
^ndatorul propriu-zis al ziarului, si de fratele su, Bertin de Vaux (1771 - 1842); a j* dcPutat, membru al
Camerei Pairilor, sub monarhia din Iulie. Fondat n 1789, de'^"0' ''ts D^bats devine - dup 18 brumar proprietatea fratilor Bertin. Confiscat ce] aP'cn, n 1811, a fost redat fratilor Bertin, sub Restauratie, n
acea epoc a fost ma> important jurnal politic.
617
Indemnizatia emigrantilor putea fi o msur just, dar asta nu nseamn c era si popular. Villele, ca s
pun capac boacnelor sale, o altur legii pentru reducerea rentelor trgnd ndejde c va fi votat de
toti deputatii si pairii emigranti. Reusi cu deputatii, dar ddu gres cu pairii.
Domnul Pasquier a fost unul dintre cei care s-au mpo. trivit cel mai strasnic. i-a desfsurat n nalta
Camer toat elocinta lui de tribun nnscut, pe care si-o mai manifestase ca deputat si ca ministru si s-a
impus colegilor si att prin judecata lui logic si clar, ct mai ales prin moderatia constant si talentul
nnscut de politician. Domnul de Villele ntlni un adversar tot att de nversunat ca si domnul de
Chateaubriand, n arhiepiscopul Parisului, care le interzise clericilor s-i dea vreun vot. Sub pretext c
apr interesele rentierilor aflati n diecezele sale, arhiepiscopul se art foarte ostil proiectului de
reducere a rentelor, demonstrnd injustitia si inechitatea acestui lucru, dup care, alti oratori vorbir
despre vanitatea celui ce propusese o asemenea lege, care -chipurile - avea n vedere un scop economic.
Arhiepiscopul se bucur - prin rezistenta sa - de o mare popularitate, nc nu avusese prilejul s-si dea la
iveal caracterul trufas si ambitios.
Abatele de Quelen1, provenind dintr-o familie van-deean - si ncepuse cariera n vicariatul imperial.
Cardinalul Fesch, seful su, l plasase mai apoi, ca vicar pe lng Madame, mama lui Napoleon. Dup
Restauratie, domnul de Quelen nu fcu dect un salt de la picioarele cardinalului Fesch la cele ale
cardinalului de Talleyrand, al crui protejat deveni. I se ncredinta conducerea vicariatului si se dovedi a
fi foarte priceput. Asa c atunci cnd btrnul cardinal de Talleyrand, din ce n ce mai bolnav, l ceru pe
Quelen drept coadjutor, ducele de Richelieu i ndeplini pe loc rugmintea^ Preocupat ca nu cumva s
ocupe scaunul, ce avea s rmn n curnd vacant, de un prelat care s-i reprezinte pe emigrant1
1 Hyacinthe-Louis, conte de Quelen (1778 - 1839), vicar general n Bricnc, apoi secretar al cardinalului
Fesch. Coadjutorul cardinalului de TallcYr | Pcrigord, la arhiepiscopia Parisului, Quelen i-a urmat n
functie, n 1821- "a Frantei si membru al Academiei.
618

ternndu-se mai ales de episcopul de Sens pe care-1 sprijinea jyfadame, ducele de Richelieu voi s-si
ntreasc partidul sustinnd, n acest post, un om ce fgduia si moderatie, dar oj tolerant. Aceste
consideratii l fcur pe domnul de Quelen _ un ecleziast obscur si fr talente remarcabile - s ocupe
locul de arhiepiscop al Parisului, desi abia mplinise patruzeci de ani. Ai fi putut crede c, n sfrsit, si
satisfcuse ambitia, dar dorinta sa de mrire n-avea margini. Fr s-si dea seama, ducele de Richelieu
svrsi o greseal. Niciodat - de la cardinalul de Retz ncoace - vechea monarhie nu consimtise s dea
scaunul arhiepiscopal unui om att de tnr care-si ngduia luxul s se mai si opun la unele legi. Se
svrsise deci o greseal ncredintnd un post de o att de mare rspundere, unui om att de tnr.
Numai c domul de Quelen nu era de aceeasi prere, mai ales c o dat cu arhiepiscopia Parisului trgea
ndejde s pun mna si pe vicariatul general, care ns, pn la urm, fu ncredintat cardinalului de
Croy, de unde si furia lui mpotriva conversiunii rentelor. Orice-ar fi fost, spiritul mercantil si viclean al
lui Villele se simti cumplit de jignit de a fi fost nfrnt pe propriul su teren.
Ludovic al XVIII-lea nu vru s se amestece n nimic, dar Monsieur fcu tot ce-i sttu n putint pentru a1 sustine pe omul care-i pregtea coroana de rege. Din pcate, Camera Pairilor nu vru s-1 sustin.
Villele fu cu att mai jignit cu ct - dup rzboiul cu Spania - numise o multime de pairi, asa nct era
sigur c va obtine majoritatea n aceast Camer.
ntre timp, sntatea regelui devenea tot mai subred. Czuse ntr-un fel de somnolent din care nu iesea
dect atunci cnd venea s-1 vad doamna de Caylus. Regele detesta Palatul Saint-Cloud. Chirurgul n
care avea cea mai mare mcredere printele Elisee, pe care-1 adusese din emigratie, Phctisindu-se n
afara Parisului, l convinsese pe btrnul monarh c palatul din Saint-Cloud era umed.
Nimic nu prea mai ciudat la acea Curte sever si
Ucernic, dect prezenta acelui printe Elisee. Fusese frate cu
ante si era un chirurg foarte abil. n timpul Revolutiei, si
Varlise ct colo anteriul si se vrse n toate luptele si
619
rzmeritele, i fcea plcere s vorbeasc despre diversele sale iubite crora le spunea la toate maica
Elisee". Nu-mi pot explica n nici un fel cum si unde dibuia acest preot attea fetiscane, dintre cele mai
nostime si mai frumoase, pe care mai apoi le ncredinta prietenilor sau sefilor si. Se ocupa cu aceast
treab, svrsind unele orgii chiar n Palatul Regal chiar sub ochii nepoatei regelui, care nu zicea nimic
si care-1 trata ct se poate de bine, desi ducea o viat att de scandaloas, de care un clugr btrn ea el
ar fi trebuit s se rusineze cumplit. Dar printele Elisee se bucura de privilegiul oamenilor pe care nu-i
mai stimeaz nimeni si crora le treci cu vederea orice, pentru c nu se mai rusineaz de nimic.
Numai cnd s-a pus problema de a se face curtenie la Tuileries, regele a consimtit s stea o vreme la
Saint-Cloud. Palatul Tuileries era locuit de mai bine de opt sute de persoane si era foarte prost ntretinut.
Avea buctarii la toate etajele; lipsa pivnitelor si a canalizrii umplea Palatul de tot soiul de mirosuri,
dintre care unele de-a dreptul pestilentiale, cum se ntmpla de pild, cnd trebuia s urci scara ce ducea
la Pavilionul Florei sau cnd traversai coridoarele cele mai mici. Acele miasme groaznice care, pn la
urm, ptrunser si n apartamentul regelui, l deciser pe suveran s stea o vreme la Saint-Cloud, desi
prefera palatul Tuileries. Monsieur si ducele de Angouleme se simteau bine la Saint-Cloud; ducesa de
Berry se simtea bine oriunde. Singur, Madame prefera Palatul din Saint-Cloud si regreta enorm c
Curtea nu sttea mai mult acolo.
Capitolul X
Ultimele zile ale lui Ludovic al XVIII-lea. - Istetimea doamnei de Caylus. - Moartea regelui. nmormntarea. - Titlul de Madame", refuzat ducesei de Berry. - Printului de Orleans i se acord titlul
de altet regala - Intrarea n Paris, a regelui Carol al X-lea.
n ziua de Sfntul Ludovic a anului 1824, m-am dus sa-salut pe rege. Cum nu-1 mai vzusem din luna
mai, am is izbit de schimbarea produs. Era asezat n acelasi fotolii1' mbrcat ntr-o uniform
ncrcat de broderii si doldora
620
Ordine si de medalii. Dar ghetrele de catifea neagr, care-i

C0pereau gleznele, si dublaser circumferinta, iar capul are-i era destul de mare - i se micsorase att de mult nct
orea al unui copil. Stnd cu brbia sprijinit n piept, umerii
; e ridicaser n sus.
Cnd m vzu, si nlt cu greu, fruntea: atunci i-am vzut chipul, complet schimbat, cu privirea att de
stins nct nu mi-am mai fcut nici o iluzie n privinta strii sale. mi adres cteva cuvinte, eu mi-am
fcut reverenta si am plecat, aproape sigur c-1 vedeam pentru ultima oar pe acel rege btrn a crui
ntelepciune fusese pus la prea multe ncercri si care ar fi putut iesi victorios din toate situatiile dac
firea lui slab si boala nu 1-ar fi lsat la cheremul nebuniilor si capriciilor celor mpotriva crora
ncercase s lupte aproape treizeci de ani. Ludovic al XVIII-lea avea obiceiul s spun c un rege al
Frantei nu trebuia s se aseze n pat dect ca s moar. S-a artat fidel acestui principiu. Cci ntre 25
august si 16 septembrie, ultima zi a vietii sale, desi grav bolnav, a aprut n public si si-a adunat de dou
ori Curtea. Poate c un motiv mai personal i stimula astfel curajul. tiu de la doctorul Portal1, primul lui
medic, c-1 ntrebase, cu un an n urm, cnd va muri. Portal ncercase s schimbe vorba, dar regele i
spusese:
- Portal, nu m trata ca pe un idiot! tiu bine c nu mai am mult de trit, stiu c voi suferi poate mult mai
mult dect acum. Ceea ce vreau eu s stiu e dac ultima criz a bolii va fi scurt sau voi rmne mai
multe zile n agonie.
- Sire, dup toate aparentele, boala majesttii voastre va evolua lent si gradat; asa c mai poate dura si
ctiva ani.
- Nu asta te-am ntrebat! relu regele. Auzi, lent si gradat"! Deci nu pot trage ndejde c m vor gsi
mort n fotoliu!
- Dup toate aparentele, nu cred, sire.
a-u
' Baronul Antoine Portal (1742 - 1832), doctor din Montpellicr. n 1769, mc ,?c Profesor la
Collegc de France, apoi membru al Institutului de Medicin. A fost lui Ludovic al XVIII-lca. La
initiativa sa, a fost nfiintat, n 1829, Academia medicin din Franta.
621
- Deci nu va exista posibilitatea de a evita stiharul alb al popii! mormi regele dup o clip de tcere.
Apoi vorbi despre altceva.
Cnd ducesa de Angouleme ncerc un demers mai direct pentru a-1 mpca pe rege cu Biserica, primi
un rspuns destul de repezit:
-nc n-a venit vremea, nepoat! Fii linistit!
Totusi, pe msur ce pericolul devenea din ce n ce mai mare, nelinistea familiei sporea si ea. Doamna
de Caylus, care nu obisnuia s se lase dominat de sentimente de fals delicatete, si fcu socoteala c
era de preferat s mhneasc un muribund ca s se bucure de recunostinta celor care aveau s-i
supravietuiasc. Asa c sosi pe neasteptate la rege, n ajunul mortii sale, si proced n asa fel nct dup
o lung discutie, marele vicar fu anuntat c poate s intre n odaia bolnavului. Se pare c n acel lung
tete--tete n-au fost uitate nici unele lucruri pmntesti.
Maresalul Mortier1 poseda - n strada Bourbon - un splendid palat pe care anuntase c avea de gnd s-1
vnd, n aceeasi dimineat, un om de afaceri venise s-i ofere opt sute de mii de franci. Maresalul
ezitase si ceruse un timp de gndire pentru a se sftui cu sotia si copiii si. I se ddu o or. Dac
rspunsul nu sosea ntr-un ceas, omul de afaceri avea n vedere un alt palat. Maresalul ntrebase cine-1
cumpr.
- Ce important are?
- Are, fiindc trebuie s stiu dac e solvabil.
- Foarte solvabil, din moment ce veti primi banii azi, cu conditia ca numele cumprtorului s rmn
secret!
Maresalul consimti si, imediat dup vizita doamnei de Caylus, la rege, i fur numrati acesteia opt sute
de mii de franci. Un ordin semnat cu un Louis" abia lizibil i ajunsese ducelui de Doudeauville ca s

plteasc aceast surna considerabil. Regele mai rsufla nc, asa c avea dreptul sa dispun cum voia
de banii lui. Totusi, doamna de Caylus s-a
i dc 1 Edouard-Casimir Mortier, duce de Trevise (1768 - 1835), general ^
divizie, maresal, pair al Frantei. Marc cavaler al Legiunii de onoare, ministru rzboi, a pierit n atentatul
pus la calc de Fieschi mpotriva lui Ludovic-FiliP622
simtit ntotdeauna putin cam stnjenit de aceast achizitie si ^ai ales de data cumprrii acelei case. N-a
ndrznit niciodat s locuiasc n acel palat. De altfel, dup ctiva ani, i a vndut ducelui de
Mortemart1. Regele, odat ce a luat hotrrea s moar crestineste, a dovedit o mare fermitate. A dat el
nsusi ordine ca ceremonia nmormntrii s se desfsoare cu tot dichisul, asa cum se desfsurase si la
ceilalti regi, fr s uite nici cel mai mic amnunt. Cu cteva ceasuri nainte de moartea sa, marele vicar
gresi rostind o alt rugciune dect cea care trebuia spus la cptiul muribunzilor. Ludovic al XVIIIlea l fcu atent si-i reaminti, cu o exactitate uimitoare, textul ce trebuia spus. Familia, adunat n fundul
odii, fu profund miscat. Medicii, slugile, preotii, nconjurau palatul, primul gentilom tinea draperia de
la pat. La semnalul dat de primul medic al regelui, gentilomul ls draperia s cad si-i salut pe printi.
Monsieur iesi plngnd cu hohote. Madame se pregtea s-1 urmeze. Pn atunci, ea psise ntotdeauna
naintea sotului ei, fiindc era fiic de rege. Ajungnd la us, se opri scurt si, printre lacrimile care-i
scldau obrazul, rosti cu greu:
- Treceti, domnule Delfin!
El trecu imediat, fr s fac vreo remarc. Primul gentilom strig: Regele!" Grzile repetar si ele:
Regele!" si Carol al X-lea2 intr n odaia sa. Cteva trsuri asteptau afar, gata pregtite. Carol al X-lea
iesi imediat din camer si, mpreun cu toat familia sa, se ndrept spre Saint-Cloud, dup obiceiul
regilor Frantei care nu rmneau nici mcar un minut n Palatul unde predecesorul lor si dduse
sufletul.
1 Casitnir-Louis de Rochechouart, print de Charente, duce de Mortemart '7 - 1875). ofiter de ordonant
al lui Napoleon. Raliindu-sc Bourbonilor, ajunge ait*asador la Pctcrsburg, n iulie'1830.
,
2 Carol al X-lea (1757 - 1836), rege al Frantei ntre 1824 si 1830, nepotul
.Vic a' XV-'ca- fratc cu Ludovic al XVI-lea si Ludovic al XVIII-lca. Cnd a rat'" '7^' cra contc de
Ar'0'5- Devenind rege si punndu-1 pe Villclc n fruntea 1'' a Devenit att de nepopular, nct nici
victoria de la Navarin, nici nrod i a P""}"'11' minist cu Martignac nu i-a mai fcut s se bucure de
simpatia '83Q
sau' 'n ciuda succesului expeditiei din Alger, Ordonantele din 25 iulie libert arc au
dizolvat Camera deputatilor, au modificat Carta si au suprimat atea Presei, au dus la revolutia din 1830
si la abdicarea lui Carol al X-lca.
623
Li s-a reprosat ntotdeauna printilor din familia de Bourbon supunerea fat de legile etichetei, dar veti
vedea ct de exagerat era aceast supunere. Sigur c moartea unchiului ei o afectase foarte mult pe
Delfm. Dar eticheta era etichet Regele nici nu-si dduse bine duhul, c ea se si gndea la ceremonia
nmormntrii. La rndul lui, Delfinul si ncepuse s se gndeasc la drepturile pe care urma s le aib
de-acurn ncolo. Fratele meu - aflat n slujba Delfinului si care a fost de fat la moartea regelui - mi-a
relatat n amnunt toate aceste lucruri.
Apartamentul rposatului a fost mbrcat n negru si transformat ntr-o capel n care ardeau zeci de
lumnri. Toat dimineata, preotii au rostit rugciuni. Treaba asta a durat cteva zile. Publicul nu era
admis dect dac avea bilet de intrare. Lenea mea obisnuit si groaza de astfel de reprezentatii m-au
mpiedicat s m duc, dup cum nu m-am dus nici la Saint-Denis ca s asist la funeralii. Cortegiul prea
ciudat pentru c nici un preot nu se afla n multimea care ducea mortul la groap. Izbucnind o ceart
ntre marele vicar si arhiepiscopul Parisului, domnul de Quelen interzisese ecleziastilor din diecezele
sale s nsoteasc acel cortegiu1. Se pare c aceast interzicere nu se extindea si asupra preotilor de la
Saint-Denis, fiindc odat cortegiul ajuns la aceast biseric, slujba a fost demn si crestineasc.
Lucrurile mi-au fost relatate de ctre o multime de martori oculari, si n special de ctre ducele de
Raguse a crui imaginatie vie fusese de-a dreptul socat de formele feudale ale nmormntrii. Le

istorisea cu mult lux de amnunte si cu acel talent care-i era caracteristic ori de cte ori relata ceva si
care fcea ca discutia cu el s fie de-a dreptul ncnttoare, mi amintesc ntre altele, de momentul n
care mai marele crainicilor lund, rnd pe rnd, casca, scutul si spada regelui, le-a aruncat m cript, n
timp ce ele se rostogoleau pe trepte, crainici"
1 O ordonant din 25 ianuarie 1826 restrnsese privilegiile marilor vicari* Ea punea capt conflictului,
n ceea ce privea atributiile, dintre monsenior'1 ^ Quclcn, arhiepiscopul Parisului si de Croy, marele
vicar al aceluiasi ora> momentul mortii cardinalului de Perigord, adic n 1821.
624
strigase de trei ori: Regele a murit! Regele a murit! Regele a murit!" Dup acel strigt repetat de nou
ori, cu o voce iugubr n tcerea din sal, usa cavoului se nchisese cu zgomot. Pe urm, toti crainicii se
ntoarser spre public, strignd n cor: Triasc regele!" Toti cei de fat aclamar puternic. Mrturisesc
c spada si casca lui Ludovic al XVIII-jea puteau da nastere la interpretri ridicole. Dar cnd maresalul
vorbi despre zgomotul pe care-1 fcuser cznd n adncul mormntului regal, isc exact aceiasi fiori
pe care-i simtise el nsusi n acel moment. Aceast ceremonie prilejui o disput literar care mai dureaz
si acum. Domnul de Salvandy, cunoscut prin cteva brosuri politice, insera n Journal des Debats o
clduroas relatare a funeraliilor de la Saint-Denis. Multe persoane crezur c recunosc pana domnului
de Chateaubriand. l ludar atta nct, la un moment dat, ajunser s-i spun c niciodat nu scrisese
ceva mai bun. El nu i-a iertat lui Salvandy aceast eroare a publicului, care-1 rni n incomensurabila sa
vanitate.
Regele Carol al X-lea spusese cteva cuvinte politicoase domnului de Breze, mare maestru al
ceremoniilor despre felul impecabil n care se desfsurase nmormntarea.
- O, sire, rspunse cellalt, cu modestie, au mai fost unele mici scpri, dar data viitoare v fgduiesc
c va fi mult mai bine!
- ti multumesc, Breze, rspunse regele surznd, dar s tii c nu sunt deloc grbit s-ti dau prilejul s-ti
ndrepti scprile!
Domnul de Breze era ct pe-aci s intre n pmnt de rusine pentru gafa pe care o fcuse.
Lund titlul de Delfin, ducesa de Angouleme renunt |^ apelativul de Madame cum i se spusese pn
atunci. atnna de Berry avu tupeul s si-1 nsuseasc, i ceru regelui aProbarea, dar acesta i rspunsese
foarte sec:
~ Ce titlu? Eu triesc, iar dumneata esti vduv, asa c nu se poate!
,
Intr-adevr, dac ducele de Berry ar fi trit, n-ar fi e Monsieur dect n clipa n care fratele su ar
fi devenit
625
rege. Ducesa de Berry invoc motivul c ducesa de Angouleme, mama lui Francisc I, si spunea
Madame si c ea ducesa de Berry, fiind mama ducelui de Bordeaux, dorea s se pregteasc astfel pentru
o eventual regent. Dar ducesa nu se bucura de nici un fel de consideratie n familie pentru a obtine un
astfel de titlu cu care doamna Delfvn nu se artase a fi de acord.
Carol al X-lea nu avea nimic din firea posac a lui Ludovic al XVIII-lea, asa c trat cu mult
bunvoint familia de Orleans. Sincera prietenie care exista ntre doamna Delfin si ducesa de Orleans
ndulcise mult atitudinea fiicei Uu Ludovic al XVI-lea, fat de aceast familie. Asa c regele le conferi
tuturor printilor de Orleans titlul de altete regal", stins de dou generatii.
A doua zi dup moartea lui Ludovic al XVIII-lea, Carol al X-lea primi, la Saint-Cloud, toate corpurile
legiuitoare ale Statului. Le fcu o declaratie de principiu asigurndu-le de o multime de libertti la care
nimeni n-ar fi cutezat s spere, asa c bucuria fu general. Cuvintele regelui, repetate seara si tiprite a
doua zi n Monitor, produser mult bucurie, mai nti la Paris, apoi n toate provinciile, iscnd un mare
entuziasm fat de noul suveran. In ziua n care intr n Paris se bucur de o asemenea popularitate nct,
desi ploua cu gleata, strzile erau ntesate de lume ce-si manifesta entuziasmul si cldura prin aplauze
si prin aclamatii ce nu se mai sfrseau. Regele, clare, ud leoarc de ploaie, trecea printre supusii si, cu
chipul satisfcut si surztor, fapt care-i ncnt pe burghezii din 1824. Poporul, ntotdeauna lacom de
noutti si plin de sperante, primi cu ncredere aceast noua domnie. Toat nencrederea acumulat ani de

zile fat de contele de Artois se risipi de la sine, ntr-o clip, prin cteva fraze rostite de Carol al X-lea,
care jurase s respecte Carta. Nu tinea dect de el ca aceast fericit dispozitie s dea roauL' si ddu,
cci Carol al X-lea era dornic de populatitate si via cu orice pret s plac supusilor si. Mi-ar fi plcut
s-rfli ta iluzii mchipuindu-mi c greutatea coroanei l fcuse sa-? schimbe ideile, dar l cunosteam mult
prea bine pentru
626
ndrzni s sper astfel de lucru, mi aduc aminte c, n acele zjle, am avut unele discutii cu Mathieu de
Montmorency, cu domnul de Riviere si cu alte cteva persoane.
- Pretindeti, le-am spus, c Franta nu stie ce vrea si c nu exist o opinie public! Sunteti de acord c
Monsieur nu se bucur nici de cea mai mic popularitate si c, dimpotriv, Carol al X-Iea este foarte
popular. De aici, trageti concluzia c poporul e schimbtor si capricios si c nu merit s dai doi bani pe
prerile lui. Totusi, lucrurile nu stau chiar asa: lipsa de popularitate a lui Monsieur se datoreaz faptului
c s-a artat ostil fat de noile legi ale trii, iar popularitatea lui Carol al X-lea se datoreaz faptului c a
aprat aceste legi. N-ar fi mai logic s tragem concluzia c Franta are totusi o opinie, vointa de a-si
sustine noile drepturi cptate prin Constitutie dup treizeci de ani de suferinte?
- Ei, drcie, mi s-a rspuns pe un ton ntepat, nimeni nu se atinge de Constitutia aia a dumitale, nici n-are
de gnd s calce n picioare interesele poporului! Dar nu cred c e bine s-i sacrificm si putinele
drepturi care le-au mai rmas claselor superioare. i apoi, la naiba, cred c trebuie s mai si guvernm,
nu?
Domnul de Villele profit de noul regim pentru a retrage cenzura care-1 deranja. Nu cstig cine stie ce
mare lucru, cci atacurile - acum ngduite - fur tot att de vehemente la adresa lui ca si pe vremea cnd
erau interzise. Vna liberal se vlgui repede. Regele si consilierii si revenir le vechile obiceiuri si
animozitatea mpotriva guvernului nrui toate sperantele pe care si le furise poporul n legtur cu noua
domnie.
Capitolul XI
Domnul Delfin intr n Consiliu. - Legea privind sacrilegiul. - Cum Pr'veau printii armata. - Seratele
Delfmei. - Ducesa de Berry, la Rosny. -la pCeillr''e sale. - Gusturile sale. - Popularitatea sa. - ncoronarea
regelui, Reirns. - Serbri la Paris.
s
Am cutezat s cred c moderatia din primele momente atorase, n mare parte, influentei Delfinului.
Domnul de
627
Villele, dndu-si seama de puterea pe care ar dobndi-o 0 opozitie al crei sef ar fi Delfinul, vru s-o
neutralizeze Prefcdu-se c nutreste o mare admiratie fat de judecata sntoas a acestuia, el ceru s-si
explice pe larg ideile, n Consiliu. Printul simti capcana. Persoanele care se bucurau de ncrederea sa l
implorar s refuze acest lucru; dar regele \{ porunci s-o fac: fiul si ascult tatl, asa cum fcea de
obicei cu riscul de a pierde Coroana. Totusi a fost bucuros c nimeni nu 1-a crezut solidar cu unele acte
ale acelui Consiliu unde consimtise s ocupe totusi un loc. Nu blama nimic din ceea ce hotr Consiliul,
nu-si ddu nici o prere, sttu deoparte si nu particip la nimic. Asa c, a doua zi, dup msura luat
mpotriva vointei sale, el afirm sus si tare, trecnd pe lng masa Consiliului, si btnd cu pumnul n
scaunul pe care-1 ocupase:
- Iat un fotoliu care mi-a adus o sum frumusic! Alt dat, la Saint-Cloud, adresndu-se multimii de
curteni care-1 nconjura, strig:
- Domnilor, care dintre dumneavoastr poate spune pe loc, fr s numere, cte volume sunt n aceast
parte a bibliotecii?
Mai multe persoane se hazardar si rostir fiecare cte o cifr.
- Cel care s-a apropiat cel mai mult e Levis, rspunse Delfinul. tiu exact cte crti sunt pentru c le-am
numrat n timpul ultimului Consiliu. De obicei, asta fac cnd nu dorm!
Carol al X-lea nu-si ngduia nici cea mai mic prere pn ce n-o supunea hotrrii Delfinului. Ea i
parvenea de obicei pe dou ci: fie prin abatele de Latii, devenit arhiepiscop de Reims, fie prin

marchizul de Riviere care i-a succedat ducelui Mathieu de Montmorency ca preceptor al micului duce de
Bordeaux, intrnd n aceast slujb de ndat ce printul mplini vrsta de sase ani.
.
,
i iat c nitam-nisam, ne trezirm cu o lege privifl sacrilegiul, lege care a intrigat pe toat lumea. Felul
cum fost discutat si amendat aceast lege n Camera pairi'01-contribuit la popularitatea acestei Camere
care si-a
628
^
titlu de glorie rezistnd pretentiilor Congregatiei si partidului ernigrant. Cu acest prilej, s-au tinut o
multime de discursuri, nrintre care s-a remarcat cel al domnului Pasquier. El a atacat redactarea acelei
legi, distrugnd astfel nemotivata asprime a pedepsei, lucru ce a fcut ca legea s devin aproape nul.
^sta a fost unul dintre motivele pe care Carol al X-lea nu 1-a mai acceptat. Chiar n ziua n care s-a
discutat aceast lege, domnul Portal a tinut si el un raport privind legea ce proteja comertul navigatiei de
coast. Cardinalul de Croy, mare vicar, dup ce 1-a ascultat cu atentie timp de trei sferturi de ceas, s-a
aplecat la urechea vecinului su si i-a zis:
- n ce secol trim! Vorbeste de fraud, de piraterie; dar uit-te la el cu ct grij evit s pronunte
cuvintele religie" si sacrilegiu". Iat ce nseamn s ncredintezi astfel de treburi, unui protestant. E
revolttor!
Cu mare greutate, cei din jur abia au izbutit s-1 fac pe eminenta sa s priceap c acum era vorba de
cu totul alt lege dect de cea a sacrilegiului pe care venise s-o limpezeasc cu luminile sale apostolice.
Cuvntul fraud" l socase cci l luase drept un termen protestant.
Altfel, cardinalul de Croy era un om de treab, si dac toti preotii de la Palat ar fi semnat cu el, si tronul
si altarul ar fi avut niste slujitori mai prostnaci - e adevrat - dar mai drepti si mai cinstiti.
Dup vntoare, Delfinului nu-i plcea nimic mai mult
dect militria. i procurar, deci, un plc de ostasi, cu att
mai lesne, cu ct nu se ocupa dect de tinuta lor vestimentar.
Dup ce fcea cteva manevre, si arta nemultumirea fat de
o miscare gresit si ncepea s remarce cusururile uniformelor
sau felul cum si tineau unii ostasi arma. Dup asta,
ltlchipuindu-si c era un militar strlucit, se ntorcea fericit,
acas. Doamna Delfin ntelesese foarte repede rolul pe care
reuia s-1 joace. Asa c nu exista ofiter pe care s nu-1 stie
uP chip si dup nume; le cunostea situatia, sperantele,
anlia si pomenea ntotdeauna numele Delfinului ori de cte
1 btinea, pentru vreunul din ei, o favoare de care de fapt i
cuvenea. Protectia ei, fat de tinerii ofiteri de gard, avea
629
ceva matern. Le nlesnea unele mici distractii, i ajuta s avanseze n grad si de nenumrate ori anulase
hotrrile care le interziceau s ia si ei parte la carnaval. Asa c doamna Delfin era pur si simplu
adorat de tot acel tineret pentru care abdica de la severitatea sa obisnuit. Devenise - cum s-ar spune patroana tinerei armate; n schimb, nu s-a putut identifica niciodat cu rmsitele glorioase ale Marei
armate Delfinul nu manifesta chiar atta sil fat de aceast Mare armat si, din acest punct de vedere,
avea un oarecare avntai asupra sotiei sale. Ct despre rege, emigrantul ddea tot timpul pe dinafar din
fiinta lui. Ludovic al XVIlI-lea nu uita niciodat s aduc aminte ofiterilor Imperiului de aniversrile
btliilor la care luaser parte, dezvluindu-si incredibila memorie n istorisirea marsurilor si manevrelor
pe care ei nsisi le uitaser printre attea fapte de arme la care participaser, ajungnd uneori la cte o
amintire mgulitoare pentru cei crora le era adresat.
Carol al X-lea dimpotriv nu vorbea niciodat despre rzboaiele Imperiului. Maresalul Marmont, chemat
s fac adesea cte o partid de whist cu el, se amuza s-i aminteasc de unele fapte glorioase ale
armatei franceze. Regele srea ca ars si le prezenta cu totul altfel, asa cum le citise el n buletinele din

strintate. i cnd maresalul Marmont sau altcineva, vrnd s restabileasc adevrul, i arta c se
nseal, Carol al X-lea se posomora imediat. Partenerul se resemna, cu att mai mult cu ct regele era si
un juctor execrabil.
Urcnd pe tron, el declar c reprosurile regelui fiind mult prea importante, nu era cazul s se fac risip
de ele, in Constitutie. Dar Carol al X-lea nu fcea parte dintre oamenii care s se lase constrnsi. Era
foarte ncptnat, pentru ca pricepea greu lucrurile si pentru c era slab din fire. si juca " cu regularitate
- partida de crti, la doamna Delfin. Cei oe acolo nu prea aveau obiceiul s repete cuvintele
nepoliticos8 care-i scpau regelui, n toiul jocului, pentru c stiau c a du zi le putea veni lor rndul, la
jignirile regelui. Uneori ave loc niste scene att de comice, nct pn la urm le aflau tot
630
nu
ntre altele, mi aduc aminte c ntr-o sear, regele - H --tiu cte njurturi - l fcu pe Verac un
coquecigrue " rosu de mnie, se ridic, drept ca un bt si rspunse
trufas:
- Nu sire, nu sunt un coquecigrue"\
Regele, si mai furios, strig:
- Ei bine, domnule, stii mcar ce-i aia un coguetigrue"?
- Nu, sire, nu stiu ce-i un coquecigrue"]
- Ei bine, domnule, afl c nici eu nu stiu!
Doamna Delfin nu se putu abtine s nu izbucneasc jntr-un hohot de rs: regele i se altur, mpreun
cu toti cei
de fat.
Domnul Delfin, care juca sah, se retrgea devreme n odaia sotiei sale. Printesa lucra uneori la cte o
tapiserie. Ea invita ntotdeauna dou sau trei doamne de onoare, fie de la Curtea sa, fie de la Curtea
sotului ei, care veneau mpodobite ca la bal. Cumnata mea se bucura de favoarea de a fi invitat mai des
ca celelalte. Doamnele care erau de serviciu n ziua aceea nu asistau dect dac erau poftite. Doamna
Delfin nu era deloc amabil cu doamnele ei de onoare, si nu ddea dovad fat de ele de nici un fel de
familiaritate. Din cnd n cnd, venea la Delfin si ducesa de Berry. Juca, de obicei, crti cu regele si era
singura pe care acesta n-o bombnea ca pe ceilalti. Cnd primea ea, venea mult mai mult lume. Cnd
lipsea Delfin, regele si fcea partidele de whist la ducesa de Berry.
La Saint-Cloud, se reuneau cu totii n salonul regelui.
Acest mod de viat a continuat, fr ca ceva sau cineva s-1
schimbe, pn n ziua de 31 iulie 1830. Ducesa de Berry nu
llnprtsea viata monoton a celorlalti printi. De foarte mult
Vrerne aruncase rochiile si vlurile de doliu si se bucura din
Phn de toate bucuriile pe care i le oferea viata. Doliul fusese
ar un pretext pentru a se nconjura de o Curte a ei. Avusese
ya s-si aleag numai oameni tineri si veseli. Monumentul
:capela pe care le nltase la Rosny - unde fusese depus
t.
sotului ei - o atrseser puternic n primele zile ale
rcirii. Apoi drumuile ntr-acolo se transformar n
631
simple plimbri. Pe urm, se duse nsotit de ctiva prieteni, apoi de tot mai mult lume; n curnd,
ncepu chiar a rde si a se distra, iar pn la urm cltoriile la Rosny se transformar n adevrate
serbri unde toat lumea se distra zdravn. M rog, asta-i viata! Totusi, singurul lucru cu care nu m-am
putut mpca a fost faptul c ducesa de Berry a cptat gustul vntorii si al trasului cu pusca, gust care-i
fusese insuflat de doamna de La Rochejaquelein. Toate acele doamne trgeau n iepuri si, pentru a
recunoaste animalele ucise de ele, le tiau vrfurile urechii, cu un mic pumnal pe care-1 purtau la ele, si
vrau buctelele n vest. Ajungnd la Palat, ncepeau s numere acele trofee nsngerate. Lucrul mi s-a
prut ntotdeauna groaznic.

Doamna de La Rochejaquelein purta, la vntoare, un costum brbtesc, ncntat de acel costum,


ducesa de Berry, s-a vzut oprit, din zelul ei de a o imita, de rspunsul sec pe care i 1-a dat doamna sa
de onoare, Juste de Noailles, creia i porunci s-i fac si ei un costum la fel.
Doamna ar face mai bine s se adreseze unor croitori; eu, una, nu m pricep la pantaloni brbtesti!
Nici doamna de Noailles, nici doamna de Reggio nu se numrau printre favoritele printesei. Brfa nu
ntrzie prea mult ca s-si arate coltii n ceea ce privea comportarea ducesei de Berry; dar cum l luase
de paravan pe domnul de Mesnard, care era cu treizeci de ani mai btrn dect ea, si ale crui asiduitti
erau motivate de slujba de cavaler de onoare al ducesei, publicul - care-1 socotea mai curnd un fel de
mentor al ducesei - nu crezu o iot din vorbele ce se vnturau la Curte. Ct despre familia regal, ea era
convins si rsconvins de comportarea usuratic a ducesei, dovad scandalurile frecvente si violente pe
care i le fcea regele. Ea le atribuia cumnatei sale, asa c dusmnia dintre cele dou femei sporea pe zi
ce trecea. Discordia pusese stpnire si pe slujitori, cci doamna de Gontaut si domnul de Mesnard
ncepur 3'S1 disputa favoarea ducesei; ultimul, fiind mai istet, stpna se rci fat de guvernanta care,
chipurile, o ndeprta pe rnam de copiii ei. Adevrul e c ducesa de Berry nu se ocupa &
632
deloc de copiii ei pe care nu-i vedea cu zilele. Nici mcar pojarul, destul de grav, pe care-1 fcu micul
duce de Bordeaux si care impacient toat Curtea, n-o fcu s-si schimbe planul de a se duce la Rosny.
Regele si doamna Delfin se artar att de suprati nct nu se sfiir s-si manifeste nemultumirea cu
glas tare. i totusi, ei ar fi fost primii care ar fi tinut-o de ru pe duces dac aceasta ar fi fcut uz de
drepturile sale de mam, socotind c sfideaz eticheta si c ncalc atributiile guvernantei.
n fiece zi, aceasta i ducea pe copii la rege, dimineata, la scularea majesttii sale din somn si, ca s v
spun adevrul, ducesa de Berry nu era prea menajat n toiul acelor ntrevederi zilnice.
Cu timpul am auzit spunndu-se, c numeroasele sale
aventuri se pretau chiar la ceva mai mult dect o critic. Eu,
personal, de cte ori am avut prilejul s-o ntlnesc, am vzut-o
posac si stnd degeaba. Nenorocirea prin care trecuse n-o
schimbase din acest punct de vedere, mi amintesc c la
ultimul concert la care am asistat, dup ce muzica s-a
terminat, am intrat n salon; eram cu totul vreo patruzeci de
femei. Ea ne-a lsat s ne aranjm n cerc, n jurul odii, apoi
a petrecut douzeci de minute rznd si susotind cu contele de
Mesnard; pe urm, lundu-1 la brat, a intrat n apartamentul ei
fr s fi adresat un singur cuvnt nici uneia dintre persoanele
de fat. Am iesit toate din salon, destul de prost dispuse de
felul grosolan n care se purtase cu noi; n ce m priveste,
eram convins c nu era vorba de capriciile unei fetiscane
rzgiate si prost-crescute. Cci, n pofida acestor toane, care
displceau enorm persoanelor de la Curtea ei, ducesa de Berry
efa totusi iubit de cei din preajma sa, crora le plcea felul ei
wesc de a se purta, veselia si modul cum i trata. La Rosny,
^ra o stpn bun si fcea binele cu mult chibzuial si
reptate. Se bucura de o oarecare popularitate printre
urghezia din Paris. Cel mai mare merit al ei consta n faptul
a se deosebea de restul familiei, i plceau artele; se ducea la
tacole; organiza serbri. Se plimba pe strzi; avea tot
u* de fantezii pe care nu se sfia s le pun n practic; intra
633
n prvlii. Se ocupa de toaletele sale, ntr-un cuvnt, aducea putin miscare la Curte, si asta era de ajuns
pentru a-si atrage simpatia negustorilor. Burghezii stiau c-i plcea s ias ^ public si s asiste la micile
spectacole, fr nici o etichet. Era oricum mult mai putin dispus, de ct doamna Delfin, s-sj mentin

rangul. Artistele - pe care le punea s dea spectacole si ale cror roluri le aprecia cu ardoarea unei
italience -contribuiau si ele la succesele sale si o fceau, ntr-un fel popular.
Fidel comodittii mele, nu m-am dus la Reims unde urma sa fie uns rege Carol al X-lea. Dac as fi stiut
c aceea era ultima ungere cu mir a unui rege al Frantei, poate c totusi m-as fi dus. Dar, istorisindu-mise n amnunt toat ceremonia, mi s-a spus c cei care ncercaser s ascund mascarada clerical si
feudal a ceremoniei sub un vl de cucernicie, iscaser, pur si simplu, rsul. Bietul Carol al X-lea, gol
pusc sub un cmesoi de mtase alb, drdind pe podeaua goal, astepta s-1 ung cu mir si s-1
mbrace, dup tipic, cu cele sapte vesminte. Dup ungerea cu sfntul mir, n loc s fie proslvit si
aclamat, a fost ironizat si ridiculizat, cci toat acea ceremonie, n loc s-1 nalte, dimpotriv, l
micsorase n ochii lumii. Psrile, lsate s zboare libere prin catedral, semn c regele si putea lua deacum si el zborul, preau niste biete gini speriate de flacra lumnrilor, de cntecele corului, de
sunetele orgii si de larma multimii.
Dup ce, n sfrsit Carol al X-lea, splendid mbrcat, cu mantia regal pe umeri, rosti jurmntul din
nltimea tronului, dup ce crainicii anuntar norodul c regele lor fusese uns, aclamatiile celor din afar
se unir cu ale celor dinuntru. Exist ntotdeauna n vechile ceremonii unele uzante pe care timpul le-a
prescris si altele, care rspund in mod constant impresiilor generale. Tactul const n a 1L discerne, si
spiritul, n a le alege. Este exact ceea ce a stw Napoleon s disting, ncoronarea sa, foarte solemn de
altfel-n-a fost nsotit de nici una din acele mascarade pe care reclam Biserica. tiu bine c printii,
supunndu-se tuWr acelor caraghioslcuri, si ziceau n sinea lor c nu se urn6
634
dect n fata Domnului; dar preotul iesea mult prea n evident pentru a se putea face abstractie de el n
ceremoniile n care sensul mistic rmnea ascuns sub forme materiale.
Rentorcndu-se de la Reims, regele si-a fcut o intrare spectaculoas n Paris. Cortegiul era superb. Lam vzut din ntmplare, n timp ce revenea de la Notre-Dame la Tuileries. ntr-o trsur cu sapte
geamuri, era nsotit de fiul su, de ducii de Orleans si de Bourbon. Printesele de Orleans se aflau n a
doua trsur, mpreun cu doamna Delfin si cu ducesa de gerry. Pe urm, veneau echipajele printilor.
Echipajul ducelui de Orleans era tot pe att de mret, pe ct era de elegant.
n ciuda acestei pompe etalate pe o vreme minunat, am observat c regele fusese primit cu mult
rceal. Multimea era departe de aclamatiile pornite din inim, cu care-1 primise cu cteva luni nainte,
pe o ploaie cu gleata. Ministrii, ambasadorii, ntregul Paris ddur, rnd pe rnd, serbri la care familia
regal a asistat si care - se zice - au fost foarte frumoase si foarte bine organizate. Eu n-am participat la
nici una. M stabilisem la tar si n-aveam nici un chef s m deranjez pentru un simplu bal. Regele avu
mare succes la Primrie. Cci stia de minune s uneasc demnitatea cu bonomia si s fie ct se poate de
politicos si de plin de gratie. Cu asemenea calitti, un suveran nu poate s nu fie simpatizat la o serbare a
burgheziei.
Capitolul XII
Ambasadorul Austriei refuz s recunoasc titlurile maresalilor nperiului. - Cerc la rege. - Nasterea
Jeannei de Osmond.
Curtea din Viena n-a consimtit niciodat s recunoasc
lurile - germane sau italiene - pe care Napoleon le dduse
Seralilor si. La rndul ei, Curtea Frantei nu voia s le dea
runc s renunte la ele. Aceast problem a rmas
zolvat de cele dou guverne, fr ca cei n cauz s se
Poat* amesteca.
635
ncepnd din 1814, ambasadorul Austriei, baronul de Vincent, ascunsese aceast situatie ca s evite orice
tracasare. Era necstorit, asa c nu ddea receptii; amabilittile sale se mrgineau doar la dineuri, i
invita prin viu grai, pe cutare maresal sau duce, fr a-i mai aduga si titlurile. i cnd astepta cte un
astfel de personaj, avea grij s stea ct mai aproape de us pentru ca valetul de camer s nu mai aib
cnd s-1 anunte pe musafir. Lucrul se petrecea cu atta naturalete, nct aceast manevr i-a reusit ani

n sir fr ca cineva s bage de seam. Cnd a venit ns, n locul lui contele Appony, lucrurile s-au
schimbat. Acesta voia s aib cas deschis si s debuteze printr-o receptie rsuntoare. Asa c au fost
trimise numeroase invitatii maresalului Soult, maresalului Oudinot, maresalului Marmont si multor
altora. Nimeni nu s-a formalizat, si toti cei invitati s-au dus. Dar sotiile lor aveau obiceiul s poarte
titlurile pe care le cptaser brbatii lor. Toat lumea a bgat atunci de seam c n timp ce valetii de
camer le anuntau pe ducesa de Dalmatie sau de Reggio, alti valeti le anuntau pe maresala de Soult sau
pe maresala Oudinot. Lucrul a devenit si mai penibil, cnd ducesele de Massa si de Istria au fost
anuntate cu titlurile de doamne de Regnier si de Bessieres. Era necesar o explicatie, mai ales c
anunturile valetilor ncepuser a fi urmate de strigte generale de reprobare. Toti militarii dezertar, n
mas, din saloanele ambasadei. Persoanele ultraregaliste se artar profund jignite de acea
ncurctur, cu att mai mult cu ct ar fi fost foarte usor de evitat tot acel rzboi. Dar contele Appony nu
era ctusi de putin dibaci, iar baronul Damas, pe atunci ministru al afacerilor externe, la fel de mrginit
ca majoritatea emigrantilor, nu pricepea de ce acea serat iscase atta nemultumire.
Carol al X-lea, care nu se socotea deloc jignit, ceru ca toti curtenii atasati lui sa nu prseasc ambasada.
Ludovic a XVIII-lea n-ar fi ndurat acest afront politic. De altfel l timpul domniei sale, Curtea din Viena
n-ar fi cutezat s faca u^ astfel de lucru. Dup ce nobilimea noastr a strigat pn n ^ mai putut c
austriecii mprtiser societatea n dou si du"
636
ce s-au certat ntre ei, ca la usa cortului, contesa Appony a continuat s dea baluri strlucite si dineuri
elegante la care invita lumea cea mai aleas din Paris. Totusi ambasadorul se fcuse de poveste prin
stngcia si prin lipsa sa de tact. Multi oameni de vaz n-au mai vrut s-i calce pragul, si numai pentru
c stiau c regelui nu-i face plcere se abtineau s-si manifeste nemultumirea.
De altfel, s-a spus si s-a rspuns c lista civil era nglodat n datorii, la moartea lui Ludovic al XVIIIlea, si c toat lumea si pusese ndejdea n Carol al X-lea s acopere deficitul; Villele, att de zelos n
privinta legii de trei la sut, se prea c izbutise un aranjament cu Banca Rothschild; dar, pn la urm,
s-a dovedit c vorbele acestea fuseser scornite de opozitie.
ntre timp, doamna Delfin, vrnd s mai nveseleasc lumea de la Curte - o dat ce doliul dup Ludovic
al XVIII-lea lu sfrsit - l convinse Carol al X-lea s dea cteva spectacole. Regele si anunt curtenii c
va da cte unul n fiece sptmn. Dar si povestea asta dur ca toate celelalte, adic de joi pn mai
apoi. Cci regele se plictisi, iar Delfinul se plictisi si mai tare dect el. Ducesa de Berry, care nu nghitea
astfel de distractii, nu le ncuraja ctusi de putin. Doamna Delfin tun si fulger, apoi se strdui s
atrag ct mai mult lume n jurul ei. Dar vzndu-se att de putin sustinut, pn la urm renunt si ea,
asa c n ultimii ani, n-au mai avut loc la ea dect dou sau trei reuniuni, n afar de cele oficiale impuse
de vizita unor suverani strini. Reuniunile aveau loc n apartamentele cele mari, ncepnd cu cabinetul
regelui si sfrsind cu Salonul Pcii. Toate persoanele invitate trebuiau s fie prezente mainte de sosirea
familiei regale, fiindc dup asta se nchideau u?'le si nimeni nu mai putea nici intra, nici iesi. Nu se
admiteau . Preferinte pentru unele camere. Cu toate astea, ducesele se
Unau, de obicei, n sala Tronului. Printii fceau un tur prin , oane, conform etichetei, adresnd cte un
cuvnt fiecrui
vitat. Pe urm, regele se aseza la masa de joc, pus n cabinetul Consiliu, unde nu exista nici o alt
mobil dect o mas,
ollul su si trei scaune necesare celor care urmau s joace
637
crti cu majestatea sa. De obicei, cele trei persoane erau: o doamn de rang mare, un ambasador si un
maresal. Doamna Delfin se aseza la masa de joc din Sala Tronului, ducesa de Berry, la masa de joc din
Salonul Pcii, ducesa de Orleans, n Salonul Albastru. Nimeni nu juca serios, nici mcar regele N-as sti
s v spun ce se ntmpla cu Delfinul. Cred c, dup primul tur prin saloane, o stergea englezeste. Cam
dup un ceas regele ddea semnalul, sculndu-se de pe scaun. Toat lumea se ridica. Regele trecea apoi
prin saloane si, cum politetea nu era pe atunci la loc de cinste, nu se adresa dect ctorva alesi, ntr-o
astfel de mprejurare, 1-am vzut totusi pe Carol al X-lea mergnd de la deputtia deputat si

ncurajndu-i cu vorba si cu gestul pentru a le obtine voturile. Fcu la fel si cu pairii dar cu mai putin
tragere de inim si simpatie. La ora zece, toat acea adunare - numit de apartament" - mbrcat n
costume de Curte, lua sfrsit. Costumul de Curte era obligatoriu si la specatacole. Doamna Delfin ar fi
vrut s renvie obiceiul de a te nscrie ca s poti fi invitat, dar n-a avut cstig de cauz, n general, lojile
din sala de spectacol erau ocupate de persoane de o mare evlavie, care refuzau cu strsnicie s se duc s
vad spectacolele din oras, desi era vorba de aceleasi piese, jucate de aceiasi actori. Domnisoarelor nu le
era ngduit s vad Polyeucte n oras, n schimb erau duse - cu constiinta mpcat - la cte un vodevil
deocheat, n micile loje ale slii regale, n timp ce priveau la cele petrecute pe scen, servitorii tratau
invitatii cu rcoritoare deosebit de gustoase, n pahare nalte si n farfurioare adnci de faiant asezate pe
tvi simple, de tabl. La Curtea regelui, nimic nu se servea ngrijit si cu dichis. Doamna Delfin n-avea
casa ei. La ducesa de Berry sigur c aceste mruntisuri erau ntotdeauna extrem de elegante.
Tot n acea epoc avurm o mare bucurie n familiej Sntatea cumnatei mele, si asa foarte delicat,
fusese subrezit de trei avorturi spontane, fcndu-ne s dezndjduim c va mai avea copii. Dar iat c
n l ianuarie 1827, dup nou aB. de csnicie, nscu o fetit. Acest eveniment att de dorit att de
ndelung asteptat ne-a prilejuit o vie satisfactie, ? trebuie s mrturisesc c foarte mult lume s-a bucu
638
cu noi Doamna Delfin dovedi mult interes fat de cumnata mea: cerea vesti din or n or despre starea
snttii sale, si unul dintre valetii ei astepta nasterea copilului ca s-i ^uc imediat vestea, stpnei sale.
mi amintesc c am asistat, a treia zi, la marea receptie data la Palatul Regal, cu prilejul Anului Nou si c
am fost asaltat de complimente, n aparent sincere si din partea celor pe care nu-i cunosteam. Poate c
voiau, cu aceast ocazie, s mai atenueze ntr-un fel izbucnirea de ciud pe care sj-o manifestaser cnd
auziser c fratele meu se nsura cu o mostenitoare bogat. Nici unul dintre noi nu s-a gndit s-i
reproseze Jeannei c nscuse o fetit. Mai ales c dup doi ani si jumtate (n 24 iunie 1829), dorinta nea fost mplinit si draga mea cumnat 1-a nscut pe Rainulphe de Osmond -cruia i-au fost destinate
aceste povestiri ale btrnei sale mtusi. Dac te luai dup cum arta la opt ani, puteai ndjdui c avea
s devin un brbat cu totul deosebit.
Capitolul XIII
Moartea tarului Alexandru. - Nelinistea din ultimii si ani. -Misiunea ducelui de Raguse pe lng tarul
Ncolae. - Iluziile ducelui de Raguse. - Moartea lui Talma. - Domnul de Talleyrand este insultat si
plmuit de ctre Maubreuil.
Tarul Alexandru murise la Taganrog de o febr endemic, pe trmul mrii de Azov pe care o nfruntase
svrsind o mare ""nprudent. Ultimii si ani fuseser otrviti de o fire bnuitoare, mpins pn la
monomanie, care-i stvilea sentimentele generoase. Doamna Narskina fusese ntre timp chemat la
^etersburg la nunta fetei pe care-o avusese cu tarul si pe care acsta o iubea cu nflcrare. Din pcate,
aceast tnr se Prapdi cu cteva zile nainte de nunt, mpratul fu disperat, aceast durere comun a tatlui si a mamei - i apropie din u Pe cei doi iubiti de odinioar.
ta
Narskina mi-a istorisit, n amnunt, starea de spirit a lui> mai nainte att de ncreztor. Acum nu
numai c se"
639
temea si de umbra lui, dar dac auzea pe cineva rznd ne strad sau surprindea vreun curtean zmbind,
era convin,, c-si btea joc de el si venea imediat s-o roage pe Narskjna ca, n numele vechii lor iubiri,
s-i spun ce anume avea e] att de caraghios nct isca pretutindeni rsul. Intr-o sear, n timp ce
aceast doamn sttea de vorb cu o tnr ruda polonez, slujnica servi ceaiul; mpratul se grbi s
ntind el ceasca, att tinerei musafire ct si Narskinei. Aceasta din urm se aplec spre verisoara ei si-i
spuse:
- Cnd ai s te ntorci acas, la tatl tu, ai s te potj luda, c ti-a turnat ceaiul nsusi tarul.
- Oh, desigur, rspunse cealalt.
Tarul care era surd nu auzi ce discutaser, dar le vzu surznd. Chipul i se ntunec imediat si, de ndat
ce rmase singur cu iubita lui, i zise:

- Toat lumea m ia peste piciorIPn si tu, care pretinzi c m iubesti si n care aveam atta ncredere,
nu te poti abtine s nu rzi de mine! Spune-mi ce-am putut face ca s v strnesc rsul?
Narskina se strdui mult vreme ca s linisteasc acea minte care o luase razna.
Singura persoan, n care tarul avea deplin ncredere, era Metternich, cu care ntretinea o corespondent
aproape zilnic. Austriacul se bucura, n ochii lui, de mai mult ncredere, dect propriii si ministri.
Credea orbeste n sfaturile sale si, mai ales, n rapoartele politiei sale. Purta tot timpul asupra sa o mic
agend trimis de printul Metternich, unde se aflau trecute - n ordine alfabetic - numele tuturor
persoanelor politice suspecte, din ntreaga Europ, cu motivul de suspiciune scris alturi. Cnd se rostea
un nume nou n fata mpratului, el scotea imediat carnetelul, l rsfoia si daca omul nu se afla trecut pe
acea list neagr, tarul asculta cu bunvoint tot ce-i spunea acela. Dar dac, din nenorocire,se afla pe
list, nimic nu-1 mai putea ridica n ochii taruW Narskina mi-a spus c-1 vzuse pe Alexandru
consulta destul de des paginile acelea sibiline.
640
Ultimii ani ai acestui biet om au fost otrviti de sj de nelinisti alimentate poate si de intrigile de la
Curte^dar Datorate n mod sigur unor boli ereditare. Orice-ar fi fos/ moartea sa a strnit senzatie si
mhnire la Paris. Se comportase cll mrinimie n 1814 si fusese deosebit de util Frantei, n
1815Dac am fi putut crede n calittile de-a dreptul exceptionale, pe care i le-a atribuit ducele de Raguse
tarului ]sficolae, fratele lui Alexandru, dup ce s-a napoiat de la Moscova unde asistase la ncoronare,
poate c regretele dup tarul Alexandru n-ar fi fost chiar att de mari. Dar viitorul a dovedit c ducele
exagerase, cum de altfel a fcut toat viata lui, fapt care 1-a dus la ruin.
ntors n Franta, n 1815, si-a spus c rzboiul nu era o meserie pentru un maresal al Frantei, c un soldat
al Imperiului nu putea fi curtean la Tuileries si c totusi era mult prea trist ca la vrsta lui s nu mai joace
nici un rol n tara sa. Obisnuise s se comporte ca un mare senior. La un moment dat, se ntreb cum se
creaser marile seniorii din timpul Evului Mediu si ajunse la concluzia c ele se datoraser
preponderentei exercitate asupra unui mare numr de supusi. Epoca ns nu mai ngduia un astfel de
lucru, mai ales militarilor. Dar dac un ostas cu faim punea pe picioare o anumit industrie si-i atrgea
un mare numr de clienti, din toat tara, nu numai c putea face o avere colosal, dar urma s devin
singurul mare senior al timpurilor moderne pe care Curtea s-1 stimeze ca atare. Plin de astfel de idei pe jumtate vanitoase, pe jumtate generoase - bietul maresal se apuc s transforme o bucat de teren
arabil pe care-1 avea n Chatillon-sur-Seine, "itr-un vast atelier n care adun laolalt tot soiul de
lucrtori. e Pasiona, rnd pe rnd, pentru fiecare meserie, cheltui bani ,u hiotura pn cnd fu aproape
s izbuteasc si poate c adevr ar fi reusit dac nu i-ar fi venit o alt idee pe care a(lopt cu tot atta zel
ca si pe prima, renuntnd brusc la tot fcuse pn atunci. Se apuc deci de speculatii la Burs,
m r^msese fr un sfant, ceru guvernului o slujb si
trimis la Moscova. Cu neprevederea sa caracteristic,
iar ~
641
tri ntr-un asemenea lux, nct n loc ca aceast slujb s-l scoat din impas, dimpotriv, i spori si mai
vrtos datoriile n anul urmtor, l mai lovi si un foc care-i arse tot ce avea asa c trebui s-si
mrturiseasc - ceea ce altii stiau de fapt' de mult - c era complet ruinat.
n ce m priveste, am fost cu att mai putin mirat cu ct, n timpul sederii sale n Rusia, am avut prilejul
s trec pe la Chtillon. Am vizitat n amnunt, acea aiurit ntreprindere si mai ales stna cu trei etaje"
de care el era att de mndru n timpul iernii care trecuse, ne vorbise despre oile sale mbrcate", care
urmau s devin o surs de avere incalculabil Am vorbit cu administratorul care mi-a rspuns oftnd:
- Vai, doamn, am s vi le art! Asta e ultima trsnaie a domnului maresal! mi scrie n fiece sptmn
calculnd profitul pe care ar trebui s-l aib, dar i repet zadarnic c e n pierdere.
Am gsit bietele animale, cusute n pielea altor oi, murdare si zdrentroase, nbusindu-se de cldur, si
avnd cea mai caraghioas nftisare ce se poate imagina. Maresalul calculase c blana de mprumut
costa patru franci si tinea un an si jumtate. Lna curat urma s-o vnd cu sase pn la sapte franci n

plus, iar animalele n-aveau nici un motiv s se mbolnveasc. Socotelile administratorului se artau a fi
exact invers. Blana de mprumut costa sapte franci, nu dura dect un an, iar crpitul o fcea s urce pn
la nou franci. Lna curat nu se vindea dect cu patruzeci de soli mai mult dect lna oilor obisnuite, la
care bolile erau mult mai putin frecvente si mai putin molipsitoare dect la oile lui care crpau de
cldur.
Vznd c rmsese fr o lescaie, maresalul se adres regelui, rugndu-1 s-i dea niste bani ca s-si
poat plat' datoriile, dar din nenorocire, bietul maresal se prpdi pnn 1852, nainte de a-si fi putut onora
creditorii.
Mi se pare c tot atunci a murit si actorul Talma, 'n apogeul talentului su. Interpretase o multime de
roluri, n piese destul de slbute, dar unde se dovedise a fi sublim. Sy"af Leonidas si, n sfrsit, Carol al
Vl-lea. Nu mi-am nchipuj. niciodat c arta actorului poate merge att de departe. P< nostri ne asigurar
ns c Le Kain fusese si mai bun
642
faima. Talma, n Franta, si doamna Siddons, n Anglia, mi s-au prut tot ce poate exista mai desvrsit n
teatru, fiindc intrau coniplet n pielea personajului pe care-1 interpretau, n plus, si unul si cellalt, erau
att de frumosi si de gratiosi, vocea lor era att de armonioas, nct fiecare din atitudinile lor alctuiau
un tablou tot pe att de plcut ochiului pe ct era glasul lor de plcut,^ urechilor.
n 21 februarie 1827, generalul Pozzo si ducele de Raguse, pe atunci nc zdravn si sntos, sosir
acas la mine, foarte Devreme. Aveam ctiva invitati la mas. Nici nu apuc bine s ias ultimul, c
ambasadorul, privindu-1 pe maresal, spuse:
- Ei bine? Ce facem? i spunem?
Acesta si ascunse obrazul n mini si rspunse:
- Sunt pur si simplu ngrozit!
E lesne de nteles c aceste cuvinte mi attar curiozitatea. Cei doi mi povestir c, n vreme ce ieseau
de la slujba ce se tinuse la Saint-Denis, maresalul - care se afla doar cu doi, trei pasi n urma lui
Talleyrand - vzuse un om naintnd ctre ministru si crpindu-i o palm att de zdravn peste obraz,
nct printul czu grmad. Maresalul chemase imediat garda si poruncise s fie arestat btusul care nu
era altul dect ticlosul de Maubreuil, n timp ce el, maresalul, se strduia s-1 ridice de jos pe
Talleyrand care era pe jumtate lesinat. Ajut s fie dus ntr-o sal de asteptare unde se afla Pozzo, care
binenteles c nu mai vorbi dect despre acest lucru.
Un moment se temuser ca printul s nu-si dea duhul n
bratele lor, att se simtea de ru. Pozzo descrise lucrurile n
felul su pitoresc, artnd c bietul uncheas abia mai putea
rsufla, c era palid, rtcit si c nu se putea mpca n nici un
chjp cu ideea c era obligat s-si ncheie o carier plin de
strlucire, dar si de murdrie, stigmatizat de mna unui
maniac, n templul Celui-de-Sus, unde si abjurase credinta si
unde si trdase, de cteva ori, stpnii. De ndat ce-si veni
n !re> Talleyrand si si ddu seama de mana cereasc pe care
east ntmplare o druia partidului advers.
nainte de a veni la mine, cei doi brbati trecuser pe la
gsiser, contrar asteptrilor, cu usile larg deschise.
e,
643
nconjurat de lume, sedea ntr-un fotoliu, n cabinetul su, cu draperiile trase si cu capul bandajat.
Povestea celor din jur c Maubreuil voise s-1 asasineze, c-1 pocnise n moalele capului, si c-i fcuse
o ran ce trebuise s fie imediat pansat. Cu obisnuita lui imperturbabilitate, istorisea - Cu aplomb celor ce fuseser martori la scen:
- M-a dobort cum dobori un bou! si, strngndu-sj pumnul, l asez cu grij, peste bandaj.

Despre obraz, nu sufl o vorb, desi din pricina plniei ncasate, i plesnise buza. Cei care fuseser de
fat, nteleser c printul prefera s fi fost dobort ca un bou", dect plmuit. Ei i tinur hangul n acest
nevinovat siretlic, despre care toat lumea cunostea perfect adevrul. Exist totusi un fel de pudoare
public ce-i protejeaz - pn la un anumit punct - pe oamenii care au jucat cndva un rol mare, asa c
nimeni n-a avut curajul s spun cu glas tare, c printul ncasase o palm de-i tiuiser urechile, de la
Maubreuil. De ndat ce se simti mai bine, se rentoarse la Curte, cu fruntea legat cu o bucat de tafta
englezeasc, repetnd ntruna:
- M-a dobort cum dobori un bou!
Dar de ndat ce putu - fr s par c d bir cu fugitii - prsi Parisul si-si petrecu restul vietii la tar, la
doamna Dino, temndu-se pn si acolo s nu dea ntr-o bun zi, nas n nas, cu Maubreuil. Acesta fusese
condamnat la cteva luni de nchisoare. Dar anunt c de ndat ce va fi liber va rennoi delictul. N-am
mai auzit vorbindu-se de el. Probabil c domnul de Talleyrand l-o fi ndeprtat din tar, cu bani grei.
',-">
Capitolul XIV
Legea dreptului de primogenitur. - nmormntarea ducelui & Liancourt. - Garda national, desfiintat. Sosthene de La RochefoucaoW si domnul de Villele. - Moderatia Delfinului.
Fatalitatea, care prea s mping familia de Bourbon s ntreprind numai lucruri menite s-o ndeprteze
de popor> dict proiectul legii privind drepturile primului n^sc
644
Mrturisesc c pe mine - avnd n vedere nclinatiile anglofile _ jdeea m-a ncntat; dar, din pcate, nu
m-am informat si ce prere a fcut ea asupra maselor, dac tara era dispus s si-o jnsuseasc. i n-a fost,
dovad c acea faimoas Camer a pairilor, care se bucura de o mare popularitate, si care era n culrnea
puterii ei n acea epoc, a respins-o. Resentimentele, pe care aceeasi Camer le-a artat cu prilejul
nmormntrii ducelui de Liancourt, au sporit antipatia fat de Casa regal. Mai multe nmormntri ntre altele cea a domnului IVlanuel - prilejuiser o serie de manifestri ostile fat de guvern1, n
concluzie, s-au publicat noi ordonante privitoare la pompele funebre, ntre care una prin care se
interzicea purtarea sicriului pe brate. Ducele de Liancourt, protectorul a numeroase stabilimente gratuite,
avea nenumrati simpatizanti n rndurile clasei muncitoare, oameni care tineau cu orice pret s aduc
ultimul omagiu, binefctorului lor, dup ce va fi scos din biseric. Dar politia se opuse cu strsnicie.
Urm o ncierare; spiritul de partid se nvenina, n zarva aceea, piatra de mormnt czu si - zice-se - c
se sfrm. Scandalul si tot spectacolul a mhnit si a jignit profund familia. Camera pairilor s-a simtit si
ea ofensat si a cerut explicatii. Acest incident a contribuit la ntrirea aliantei dintre popor si Camera
pairilor. Acel geniu ru, care prezida ramura vrstnic a Bourbonilor, inspir - fcnd apel la mnie si la
grab - o hotrre care nu s-a fcut simtit pe moment, dar care a contribuit la prbusirea vechiului tron,
drmat doar n cteva ceasuri, trei ani mai trziu, n primvara anului 1827, burghezii din Paris preau
destul de porniti mpotriva guvernului, ceea ce-1 fcuse s Lzite a aduna garda national pentru a fi
trecut n revist de rege. In sfrsit, dup lungi deliberri, s-a hotrt s-o adune.
,
' Elevii de la coala de Arte si Meserii, din Chalons, coal fondat de
u c ^c La Rochcfoucauid-Liancourt, au vrut - n chip de recunostint - s duc pe C cr' Acriul
binefctorului lor. Drumul de la casa rposatului si pn la biseric a La tua' 'ara nici un incident. Dar la
iesirea din biseric, prefectul politiei de de U-~. a 'n'crvcnit, pentru c tinerii n-ar fi avut chipurile
- o autorizatie eliberat rSzni -'C> Ca S^ Parte sicriul. Acest lucru a prilejuit o scen regretabil de
adevrat er'W, care a fost exploatat de opozitie, cu mult abilitate (n. etl.fr.).
645
Regele se ndrept spre Champs-de-Mars. Fu, n general, mai bine primit dect se astepta. Dar iat c
una dintre grzi strig: Jos ministrii!" Regele si opri calul si zise pe un ton calm si demn:
- N-am venit aici ca s primesc sfaturi, ci omagii! Cel care a strigat, s ias din rnd!
Aceast atitudine se bucur de mare succes, ca toate cele n care cei puternici dau dovad de voint si
energie. Cobornd de pe cal la Tuileries, Carol al X-lea fu foarte multumit de felul cum si petrecuse
dimineata. Apoi l chem pe maresalul Oudinot si-i porunci s redacteze un ordin de zi prin care -

manifestndu-si nemultumirea pentru atitudinea majorittii grzii pe care o trecuse n revist - repet de
dou ori:
- Spune-le c sunt foarte multumit!
Delfinul si exprim si el multumirea. Toate persoanele care fceau parte din Statul Major rmseser
deci cu aceast impresie pe care nu ntrziar s-o rspndeasc prin oras. n seara aceea, am avut prilejul
s stau de vorb cu foarte mult lume. Aceleasi cuvinte, repetate la nesfrsit, aminteau c trecerea n
revist fusese splendid, c regele fusese tot timpul ovationat si aplaudat. Totusi caleasca n care se aflau
printesele fusese urmrit de plcuri de oameni care le trataser cum nu se poate mai prost, ba la un
moment dat, chiar le si huiduise. Toate partidele au fost acuzate de a fi pregtit acea manifestare ostil.
Seara, ducesa de Berry istorisi si ea, mnioas, acelasi lucru. Cnd regele si Madame sosir la ea, unde
se adunase Curtea, ducesa i se plnse lui Carol al X-lea de ce ptise pe drum. Delfina, interpelat la
rndul ei, rspunse cu bruschetea-i obisnuit, c lucrurile fuseser destul de neplcute, dar c ea se
temea si de mai ru. Regele n-a fcut dect o singur partid de whist si s-a rentors la el unde-1 astepa
Villele. Maresalul Oudinot, trezit n toiul noptii, a fost pus s redacteze un ordin de zi prin care regele
anunta desfiintarea grzii nationale. Garda regal prelua si atributiile grzii nationale, azvrlindu-i n
strada p burghezii care se mai aflau prin cazrmi si mpingnd att
646
grosolnia, nct aruncar n drum nu numai oamenii, i si efectele si armele celor care lipseau. Aceast
insult sernn n inima parizienilor smnta unei uri cumplite al crei rod se coapse pe deplin abia n
1830. Iat ce anume provocase aceast disensiune. Una dintre legiuni, rentorcn-du-se din Champs-deMars, se oprise n fata Palatului Finantelor, strigase: Jos cu Villele!" si sprsese cteva geamuri. Sigur
c aceast comportare nedemn de un corp de militari l sperie pe Villele, cu att mai mult cu ct stia c
regele fusese multumit de felul cum l primise garda. Pe de alt parte, nu voia pentru nimic n lume s-si
piard postul. Asa c-1 nri pe rege si nvenina toate rapoartele pe care si le putu procura, n legtur cu
vorbele aruncate de norod, printeselor si cu strigtele izolate auzite la Champs-de-Mars, apoi o rug pe
majestatea sa s nu ia nici o hotrre nainte de a vorbi cu el. Dar Carol al X-lea avea urechile mpuiate
de plngerile ducesei de Berry si de nemultumirile cumnatei sale. Asa c, n cteva minute, Villele fu
obligat s ia cea mai funest dintre msuri. Ludovic al XVI-lea si-a pierdut tronul n ardoarea sa de a se
debarasa de pasnica opozitie a vechilor Parlamente. Carol al X-lea si 1-a pierdut pe al su, refuznd
orice barier legal, uitnd fraza att de potrivit si de nteleapt a lui Talleyrand:
- Nu te poti sprijini dect pe ceea ce rezist!
Pe de alt parte, nu cred c Villele, lund msuri att de violente, n-a avut si el niste polite de pltit.
Orice-ar fi fost, ncepnd din acea clip, ministrul a devenit oaia neagr a parizienilor si, n curnd, a
ntregii Frnte.
Ducele de Doudeauville, ministrul Casei regale,
mtelese mai bine ca toti tendinta ctre care nzuia tara si-si
"adu demisia, chipurile, din pricina desfiintrii grzii
nationale. Nu stiu dac nainte sau dup acest eveniment ar
rebui s plasez un demers al lui Sosthene de La
chefoucauld pe care tin s-1 amintesc. Am mai vorbit, mi se
jjare, despre rolul care 1-a avut ntre domnul de Villele si
atnna de Caylus. E nendoielnic c 1-a ajutat pe Villele s
na mna pe putere si c 1-a sustinut, datorit influentei
647
favoritei regelui, atta vreme ct a trit Ludovic al XVIII-lea Dup moartea acestuia, Villele se scuturase
de o protectie care cam ncepuse s-1 apese. Continuase totusi s rmn foarte bun prieten cu Sosthene.
Acesta profit de amicitia lui cu Villele si, ntr-o bun dimineat, intr n cabinetul prietenului su. Dup
cteva fraze amicale, Sosthene i aminti de sentimentele patriotice pe care le afisa cnd umbla s pun
mna pe functia de ministru, n interesul trii; si, plecnd de la acest lucru, l avertiz c opinia public
ncepuse a se declara, pe fat, mpotriva felului su de a administra tara. Avnd relatii n toate clasele

sociale, si putuse da perfect de bine seama de acest lucru pe care venea acum s i-1 dezvluie si lui
Villele. Sigur c-si ddea seama c nu sttea n puterea lui Villele s fac numai bine, dar nu trebuia s
uite c Sosthene nu-1 plasase n fruntea acelui minister dect ca s fie util trii; venea deci s-1 implore n numele amicitiei, al onoarei si al recunostitei - s nu-1 mai compromit ncp-tnndu-se s se
cramponeze de acel post. V puteti nchipui cam cum a primit acest sfat Villele, care pe atunci era
atotputernic. Avu o clip de panic, gndindu-se dac nu cumva Sosthene fusese trimis de Carol al Xlea, al crui aghiotant era. Dar dup ce mai puse unele ntrebri, se linisti, l trat pe Sosthene de asa
manier, nct se desprtir certati, ceea ce lui Villele i convenea de minune, dup care ddu fuga la
rege s-i istoriseasc scena. Acesta, care-si aminti de intrigile urzite de fratele lui Sosthene n ultimii ani
de domnie ai lui Ludovic al XVIII-lea, fu foarte bucuros s-i dea papucii si s-1 fac s ndure
onorurile" dizgratiei.
Doamna de Caylus - mai versat - nu se cert cu nimeni. A rmas duces, asa cum a dorit rposatul rege,
pentru c domnul de Caylus refuzase, cu ncptnare, titlul de duce. Carol al X-lea i-a aprobat s intre
n sala tronului si i-a fixat chiar si o pensie foarte mare.
Cam tot pe atunci, regele si prietenii si ceruta restituirea bunurilor bisericesti si recunoasterea
ordinelor monastice. Domnul de Villele era aproape sigur c astfel de dorinte nu puteau fi realizabile,
dar tinea totusi s-si pstrez functia de ministru. Ca de obicei, Villele conta pe abilitate
648
ga; numai c de data asta nu-i mai merse. Camera pairilor, ofuscat, si ministrul czur de acord - dup o
ntreag tevatur - cu consilierii regelui, c ar fi necesar un nou lot de pairi care s mprospteze
atmosfera. Prin aceast propunere, Villele spera s-si asigure un ct mai lung ministeriat, pelfinul nu vru
s se amestece n aceste intrigi. Supus regelui, nu manifesta nici un fel de ostilitate fat de Villele, nici
fat de favorurile de care se bucura.
Ducesa de Berry n-ar fi vrut ca Villele s pun n practic, att de grabnic, toate extravagantele la care
visau att ea ct si micul ei grup ultraregalist. Dar ducesa era mult prea frivol si prea anhtiat dup
distractii, pentru a se ocupa serios de acest lucru. Se mrginea la sarcasme care-1 fceau pe noul rege s
surd, cnd, cu cteva luni mai nainte, pentru astfel de vorbe ar fi fost serios admonestat de rposatul
Ludovic al XVIII-lea.
Capitolul XV
Btlia de la Navarin. - Alegerile din 1827. - Intrigile partidului ultra. - Cderea lui Villele. - ederea lui
don Miguel la Paris. - Noul Guvern. - Dezamgirea domnului de Chateaubriand care accept ambasada
din Roma. - Noua intrig a lui Polignac.
Nu pot vorbi despre afacerea Greciei, din punct de vedere istoric, pentru c eu nu m ridic pn la
nivelul unui istoric, dar nici nu pot trece sub tcere efectele pe care le-a Produs n saloanele pariziene.
Toti opozantii Curtii erau filoeleni; guvernul, desi ftis i proteja pe greci, n realitate era mpotriva lor.
Congregatia i-ar fi preferat pn si pe turci dect pe acei greci eretici, cci cel putin necredinciosii
Predicau absolutismul. Victoria btliei de la Navarin1 nu Produse deci nici un fel de bucurie Curtii din
Tuileries, cu ate c nu cutez s-o primeasc cu tot atta rceal ca si cea
'lin
*'''c naval cstigat de escadrele unite ale Frantei, Angliei si Rusiei c0m nva lotci turcoegiptcnc. Contra-amiralul de Rigny, nepotul baronului Louis, ada fortele franceze.
649
de la Londra. Nu m pot opri s nu semnalez ct de departe poate merge sentimentul patriotic n Anglia.
Toat lumea socotea emanciparea coloniilor spaniole util intereselor comerciale britanice, n vreme ce
emanciparea Greciei putea fi util rusilor. Jurnalele, adunrile, membrii celor dou Camere nu vorbeau
dect despre cruzimile, vexatiunile intolerantele exercitate mpotriva americanilor de origine spaniol
despre care toat lumea stia c fuseser tratati n modul cel mai ngduitor cu putint, n ciuda vanittii
nationale ce se nflcra att de lesne n fata victoriilor maritime, primul-ministru - n discursul Coroanei
- se crezu obligat s califice drept inoportun" (untoward) victoria de la Navarin. n Franta, impresia a
fost alta; cum aceast victorie inoportun" a umplut de bucurie mai toat tara, domnul de Villele vru s
profite de popularitatea de care se bucura acum guvernul, pentru a desfiinta Camera Deputatilor.

Hotrrea fu anuntat si alegerile fixate ct mai repede cu putint, spernd astfel s evite manevrele
persoanelor care-i erau ostile, naintea alegerilor, desfiinta si cenzura. Nu-mi mai aduc aminte n ce
epoc a fost restabilit. De altfel era att de nepopular, nct persoanele onorabile crora li se ceruse s
exercite aceast meserie erau hulite de toat lumea. O asociatie de oameni politici si de litere, n fruntea
creia se afla domnul de Chateaubriand, gsi mijlocul de a face s se publice si, mai ales, s circule
unele brosuri suficient de voluminoase si distribuite cu destul nere-gularitate, pentru a scpa de
cenzura impus jurnalelor si scrierilor politice, n jurul nostru, ncepuse a ploua cu astfel de brosuri pe
care lumea si le smulgea din mn. Salvandy se afla n fruntea acestui rzboi dus cu pana de scris;
Guizot ocupa si el un loc important n aceast afacere, dar mai ales n organizarea alegerilor electorale.
Precautia, att de evident, de a grbi alegerile, produse o puternic animozitate. Cnd guvernul vrea ssi atrag masele, trebuie s fac acest lucru ct mai delicat cu putint, pentru ca lumea s nu-1 bage de
seam; cnd ns capcana e att de grosolan nct sare i ochii tuturor, poate crea o enorm dificultate. i
iat c asa s"
650
si ntmplat; cci lumea, luat, pe nepus masa a reactionat prompt si a format, n fiecare arondisment,
cte o asociatie care s apere drepturile electorale. Fraudele, efectuate la ultimele alegeri, de ctre
domnul de Villele, nu mai putur fi puse n practic. Asociatiile, alctuite din marii proprietari, din
oameni de litere, avocati, oameni politici, desfsurar cea mai vast si inteligent activitate. Lucrnd tot
timpul cu legea n mn, deci n cea mai deplin legalitate, aceste asociatii alctuir un comitet n
strns legtur cu comitetul principal de la Paris, de unde Guizot dirija toat acea activitate, n vreme ce
spiritele se nfierbntau n centrele electorale, partidul preotilor se mbogti cu saizeci si sase de noi
pairi, alesi aproape exclusiv dintre cei mai zelosi membri ai Congregatiei. Toat lumea a vzut lista
fcut de domnul de Riviere, deconspirat de domnul de Rouge, corectat de persoane de ncredere si
impus lui Villele care ar fi vrut-o altfel alctuit, dar care si spuse c, la urma urmei, noii pairi erau
destul de numerosi pentru a fi n stare s combat spiritul majoritar din Camera Superioar. Or, tocmai
acest lucru a revoltat tara. Cci moderatia Camerei pairilor proteja poporul de invazia despotismului
clerical; si, chiar n acel moment, el profita de clauza, abil introdus n legea juriului, privind rectificarea
listelor electorale pentru a scpa de fraudele comise n 1824.
Aceast camer era deci foarte popular, si violenta cu care se actiona asupra ei exaspera opinia public
ce se obisnuise s caute protectia mai curnd la ea dect la Villele, fapt care-1 exaspera pe acesta, mi
amintesc n legtur cu acest lucru, de un dialog care mi-a fost relatat de ctre un tartor ocular, aproape
imediat dup ce-a avut loc. Urcnd scara ministerului marinei, presedintele Consiliului de Ministri se
ntlni cu subprefectul din Saint-Denis, care o cobora.
- Ei bine, domnule subprefect, rspunzi de alegerea dumitale!
- Nu, Monseniore.
651
- Cum, c doar i-ai spus domnului de Corbiere c esti sigur c vei fi ales!
- Da, monseniore, dar asta a fost nainte de numirea noilor pairi.
- Haide, amice, ti bati joc de mine? Cum crezi c ctiva pairi acolo i vor influenta pe vnztorii
dumitale de ngsminte animaliere? Ai s fii ales, ascult-m pe mine! S stii c atunci cnd alegerile
nu merg cum trebuie, e vina administratiei; te rog s-ti aduci aminte de asta!
Subprefectul ridic din umeri si continu s coboare linistit scrile, ca un om foarte putin convins de
elocinta ministrului.
Multi dintre alegtori se aliar prevenitilor din Saint-Denis si, stimulati de zelul asociatiilor despre care
v-arn vorbit, numir att de multi deputati ostili lui Villele, nct alegerea acestuia ncepu a fi
ndoielnic, nclinat ntotdeauna s arunce asupra altora vina pentru faptele n care ddea gres, Villele nu
se putu abtine s nu acuze Congregatia si s nu-si verse furia pe ea. ncerc s se ralieze micului grup
ultra-aristocratic care rmsese n afara ligii iezuite, dar acesta l respinse. Atunci se ntoarse spre
regalistii constitutionali care, de trei ani, dirijau Camera pairilor, dar acestia erau prea porniti mpotriva
lui Villele din pricina msurii pe care o luase (era vorba de cei saizeci si sase de noi pairi), ce urmrea s

loveasc n Camera pairilor. Toate aceste demersuri ale primului ministru, orict de secrete ar fi fost ele,
nu erau totusi chiar pn ntr-att nct s nu ajung la urechile Congregatiei, asa c pierderea lui
Villele fu hotrt. Congregationistii l chemar imediat pe Polignac din Anglia iar ducele de Riviere l
convinse pe rege s-i dea ct mal repede papucii lui Villele. Acei domni nu se mai ndoiau c, i sfrsit,
venise si momentul triumfului lor. Totusi Villele, car se temea grozav de Jules de Polignac, se duse la
rege si - uu" ce-1 brfi zdravv pe rivalul su - i art majesttii sale c era Polignac de inapt pentru o
asemenea functie, de incapa si de prost, discreditndu-1 n asa hal n ochii lui Carol al^' nct acesta
ezit, iar pn la urm refuz categoric s-i
652
functia de prim-minstru. Sub patronajul pelfinului, functia fu ncredintat lui Martignac. Polignac se
rentoarse, furios, la Londra, fr ns a renunta la intrigile pe are continu s le urzeasc n continuare.
Bietul duce de pjviere, om cinstit si foarte bolnav, fu att de afectat de insuccesul eforturilor sale, nct
boala i se agrava. Muri peste cteva sptmni, reprosndu-si, cu amrciune, faptul c contribuise la
cderea lui Villele.
n toiul acestor tulburri ministeriale, don Miguel1 -cunoscut prin comportarea sa violent, n familie trecu prin Paris, prsind Viena, pentru a se duce la Lisabona, unde urma s guverneze tara n numele
logodnicei sale, mica regin dona Mria, mpcat cu don Pedro si recunoscut de puterile europene ca sot
al micii regine a Portugaliei, a fost primit la Curtea noastr cu toate onorurile, ce-i fuseser refuzate cnd
trecuse prima oar prin Franta, unde n-a lsat alt amintire dect cea a unei scene fcut de acest
ambasador - tatlui su - marchizul de Marialva - ca s capete niste bani. Ea a fost nsotit de niste
gesturi att de ameninttoare, nct bietul marchiz s-a vzut nevoit s fug si s cheme n ajutor politia
mpotriva tlharului care-1 urmrea cu cutitul n mn. Cum era bolnvicios, nu si-a mai revenit dup o
astfel de spaim. Desi un asemenea gen de om trebuia s fi fost foarte putin atrgtor, am simtit
curiozitatea s-1 vd si eu. Cum se ddea, n cinstea sa, un spectacol la Tuileries, am profitat de ocazie si
m-am dus si eu. n loc de un tiran, cu un chip sumbru, cum ro asteptam s gsesc, am vzut sosind, o
dat cu familia real, un tnr cu o figur ncnttoare, cu un aer nobil, "'stins, cu un surs dulce, cu o
privire calm si strlucitoare, cu gesturi gratioase. Asezat ntre doamna Delfin si ducesa de
de S ' Dn Miucl> al doilea fiu al lui loan al IV-lca al Portugaliei si a Charlottei Cart
Sustinut
de mama sa si de absolutisti, se ridic mpotriva tatlui su si a
'atlu' ?lls'"ut'nale pe care regele o druise Portugaliei, n 1822. Dup moartea Sase . u 5' dup
nenumrate intrigi, izbuteste s se urce pe tron, si s domneasc Pe tron 5 '828 pn n 1834), ca monarh
absolut, abolind Constitutia. Alungat de e c'c su mai marc, renunt la Coroan, n schimbul unei pensii
pe viat, U"sc 'otodat s nu mai pun piciorul n Portugalia. A trit ntre 1802 si
653
Berry, discuta cu ele cu usurint si inteligent, ntr-un cuvm nu semna nici ntr-un fel cu bestia feroce
pe care rn pregtisem s-o vd.
n dimineata urmtoare avu loc o petrecere la ducesa de Berry, la care am fost invitat si eu. Don Miguel
se art acelasi print gratios si om de lume. Vorbi aproape cu toate femeile. Curiozitatea ne fcu s ne
strngem n jurul lui, dar tocmai atunci unul dintre aghiotantii si i vorbi despre un portughez care voia
s-i fie prezentat. Se ntoarse ntr-o clip pe clcie, si ndeprtndu-se putin de noi, arunc o privire
care ne fcu s ne dm speriate, ndrt. Tigrul din el se trezise din nou. Nu-mi pot explica nici astzi
cum, n mai putin de o secund, frumoasele trsturi ale chipului su se urtir brusc, devenind de-a
dreptul hidoase. Aghiotantul rmase ncremenit n locul n care rostise acele vorbe care fuseser att de
prost primite.
Astea au fost singurele mele legturi cu acest print bizar. Privirea pe care i-am surprins-o ns atunci m-a
convins de cruzimea si de nebunia sa; pentru c numai un om nebun se putea comporta astfel.
Aceste observatii asupra fizionomiei m-au fcut s m gndesc, fr s vreau, la domnul de
Chateaubriand pe care am avut prilejul s-1 vd a doua zi dup ce numele primului ministru a aprut n
Monitor. Trudise din greu ca s-1 nlture pe Villele si credea - molcomindu-si ura - c, n sfrsit, va
reveni la ministerul afacerilor externe, de unde fusese ndeprtat cu destul brutalitate si unde dorea cu

ardoare s revin, socotindu-se indispensabil, n discutiile ce precedaser numirea primului ministru, el


se considerase tot timpul sef si nu discutase dect despre colegii ce urmau s fie numiti la diversele
ministere. La interne, l propusese pe Royer-Collaro, sustinnd c domnul Collard - care era liberal att
ct putea n un regalist - i se prea indispensabil. Apoi, ncepu a-i face curte domnului de La Ferronnays,
ca s-1 determine s accep externele. Ferronnays consimti. i n vreme ce Chateaubna11 si RoyerCollard se socoteau indispensabili si astepta11
654
jvluiti n suficienta lor - s li se solicite concursul, citir n ^onitor despre numirea noului guvern,
format din oameni pe care ei nsisi i propuseser ca fcnd parte din partidul lor. xju stiu ce efect a avut
aceast veste asupra lui Royer-Collard; stiu ns c Chateaubriand a fost att de furios, nct ani crezut
c se sufoc; a trebuit s i se pun lipitori pe gt si, cum acest lucru n-a fost de-ajuns, i s-au mai pus
altele si pe tmple. A doua zi, i s-a vrsat fierea n snge, fapt care 1-a fcut s devin verde ca o soprl.
Cum n starea de agitatie care se afla nu-si putea gsi linistea, 1-am ntlnit ntr-o cas unde venise s-si
plimbe neastmprul. Stigmatele lsate de lipitori, i ngduiau s atribuie schimbarea sa vizibil, bolii.
Cred c n-am vzut niciodat un spectacol mai trist dect cel al acestui om inteligent, instruit, de o mare
capacitate intelectual, ce prea ntotdeauna att de profund indiferent la tot ce-1 nconjura, dar care
era.complet rvsit si distrus numai din cauza prea marii sale ambitii. Dac 1-ar fi putut ataca si pe noul
ministru cu tot atta nversunare ca si pe cel vechi, probabil c s-ar fi simtit putin mai usurat. Din pcate,
si ddea perfect de bine seama c toate armele sale erau distruse, si c altii, mai puternici, si btuser
joc de el. Hyde de Neuville1, pe care el nsusi l propusese, si care, practic, i datora postul de ministru,
l chemase la sine si, vorbindu-i de sus, i oferise postul de minstru al marinei, n vremea asta, regele orict de nemultumit ar fi fost de noul guvern - avea totusi o singur consolare: faptul c scpase de
domnul de Chateaubriand. Cu toate c nici La Ferronnays nu-i era agreabil, l prefera totusi celui dinti.
Dintre toti ministrii, cel ti afacerilor externe era tot timpul n contact direct cu regele, h atributiile
acestuia intrau - n afar de tracasrile si ^plcerile functiei - si unele discutii intime si mai ales unele
arfe care-i plceau grozav regelui, n acest post trebuia deci 0 Persoan foarte bine aleas care s asculte,
s priceap si
jn .
' Jean-Guillaume, baron Hyde de Neuville (1776 - 1857), ministru al Frantei, tf,. ^er'ca> apoi n
Portugalia, unde I-a sustinut pe regele loan al Vl-Ica n lupta l"va fiului su don Miguel.
655
apoi s intre, cu menajamente, n probleme, avnd grij <je micile susceptibilitti, de preferintele si de
antipatiile regeluj Din acest punct de vedere, domnul de La Ferronnays era foarte bine ales; dar, din
pcate, printii nu-i putuser ierta cearta cu ducele de Berry, de unde o plmad de nemultumiri care si
ncepuse s dospeasc. Delfinul si ddu cel mai bine' seama de situatie, asa c din clipa n care La
Ferronnays f\, numit ministru, favoarea pe care o acordase pn atunci domnului cu pricina, suferi o
sensibil scdere. Pe de alt parte, toat lumea simtea nevoia s scape de domnul de Chateaubriand.
Cum nu-1 voiau ca coleg si se temeau de el, ca dusman, regele socoti c nici un sacrificiu nu era prea
mare ca s-1 ndeprteze din Consiliu si mai ales de lng sine. ncepu sub pretextul nu stiu crei
despgubiri, prin a-i da o mare sum de bani ca s-si plteasc datoriile de care, slav Domnului nu
ducea lips niciodat. Apoi, dup cteva rugminti, l determin s accepte temporar, postul de
ambasador la Roma. Postul era ocupat de domnul de Laval, dar acest lucru nu constituia nici un
impediment, cci Laval fu chemat imediat de la Roma, spre marea sa dezolare, si numit ambasador la
Viena, de unde fu rechemat ducele de Caraman, cruia nu i se explic n nici un fel de ce fusese adus
att de grabnic la Paris. Creznd probabil c va fi fcut ministru, se arunc ntr-o diligent si ajunse n
capitala Frantei cu o iuteal de necrezut. V nchipuiti ct de cumplit i-a fost dezamgirea cnd i s-a
spus c fusese chemat pentru c si asa sttuse mult prea mult n acel post si c era cazul s mai fie
schimbat.
Chateaubriand se resemna s se duc s stea cteva luni la Roma, ncredintndu-si interesele n minile
ctorva prieteni pe care-i credea sinceri.

Abia scpat de acest candidat incomod, domnul de La Ferronnays avu de luptat cu un altul. Domnul de
Polignac; rentors de la Londra, ncepu a urzi tot soiul de intrigi pe lflg rege. Dar La Ferronnays mi-a
povstit cum a scpat si de e. i-a asezat hrtia de numire pe o mas ce se afla lng el i-a spus:
:.f(j
656
- O vrei? la-o, dar n mod cinstit! Eu nu tin la
ata s m duc s-i spun regelui acest lucru! Dar dac el totusi s rmn ministru, nu pot si nici nu vreau
s-ti s prezenta aici, si nici intrigile la care toat lumea stie c te pretezi!
Polignac blbi cteva scuze ametite si rutcioase
- Ei bine, n acest caz, relu La Ferronnays, dac nu vrei s fii ministru, trebuie s pleci imediat la
Londra!
Jules se vzu obligat s plece, cci nu avusese nc vreme s duc tratative cu colegii lui La Ferronnays,
iar regele mai era nc sub influeanta cuvintelor pe care i le vrse n cap Villele, despre incapacitatea sa.
Avnd o fals idee despre generozitate, La Ferronnays dup acea explicatie, se apuc s-1 disculpe pe
Polignac, fiind astfel ntr-un anume fel, vinovat de catastrofa al crui principal instrument a fost, nu
peste mult, chiar Jules.
ntre timp, domnii de Villele si de Peyronnet, numiti pairi, se prezentar mndri, n Camera Superioar,
n fruntea falangei de noi pairi numiti de ei. Dar si ddur n curnd seama c nici unul dintre noii pairi
nu le erau fideli, c dimpotriv, se lsaser cu totii influentati de colegii lor mai vechi. Domnul de
Villele si ddu repede seama c nu mai avea nici o sans de succes n acel moment, asa c nu mai vru s
se.vre n nici o intrig. Rmase deoparte si, nu peste mult, prsi Parisul. Nu pot pretinde c ar fi
renuntat la orice ambitie, dar vzuse limpede c terenul nu era destul de solid pentru a-si instala
bateriile, iar domnul de Villele era un om care stia s astepte.
Nu vreau s uit o ciudtenie n care sunt silit s cred, Pentru^c am vzut-o cu ochii mei.
In 1828 sau poate n 1827, mi-au adus o fetit de doi ani
1 Qrei ochi strlucitori, de un albastru deschis, nu prezentau
c ciudat la prima vedere; dar, examinndu-i cu mai mult
ntie, vedeai c cristalinul era alctuit din mici linioare care
Ce mau, de fapt, niste litere albe, pe un fond albastru, asezat n
de jur-mprejurul pupilei unde scria clar mpratul
657
Napoleon". Cuvntul Napoleon" se putea citi foarte clar n amndoi ochii. Primele litere din
mpratul" erau ncetosate la unul din ochi, iar ultimele, la cellalt. Copila era deosebit de frumoas, iar
vederea i era absolut normal. Mama ei, 0 tranc loren, mi istorisi, cu mult simplitate, crui lucru
l[ atribuia ea acest bizar fenomen. Avea un frate care fusese luat n armat, un frate pe care ea l iubea ca
pe lumina ochilor Plecnd, tnrul i druise surorii sale o moned nou-nout de douzeci de soli,
rugnd-o s-o pstreze ca pe o relicv. La putin vreme dup asta, afl c regimentul fratelui su urma s
treac doar la trei leghe de satul lor; ddu fuga s-1 mai vad o dat. La napoiere, zdrobit de oboseal
si de sete, se opri la o crsm, aflat la jumtatea drumului, ca s bea o can cu bere. Dar, cnd s
plteasc, bg de seam c, dndu-i fratelui ei tot ce avea, nu-i mai rmsese dect pretioasa moned de
douzeci de soli de care nu se desprtea niciodat. Se rug de crsmar s-o psuiasc pn a doua zi, dar
acesta nici nu vru s aud. Neavnd ncotro, si sacrific modesta comoar, gemnd si plngnd cu
hohote. A doua zi, sotul ei se duse s caute acea pies de douzeci de soli pe care i-o aduse nevestei sale.
Cnd i-o ddu, bucuria ei fu att de mare, nct copilul pe care-1 purta n pntece tresri, iar ea simti o
slbiciune si lesin. Fetita purta n ochi amprenta fidel a monedei de douzeci de soli. Nu tin s scriu un
tratat de psihologie pentru a analiza cum s-a putut petrece un asemenea lucru. Afirm doar c 1-am vzut
cu ochii mei, c 1-au vzut si altii si c nu era vorba de nici o nselciune. Medicul dintr-un trg
nvecinat avu ideea s arate lumii copilul, nsotit de mam, pentru o tax oarecare. Dar guvernul s-a opus
la orice fel de publicitate. N-a ngduit s se scrie nimic n jurnale 1 a scurtat imediat vizita femeii, a
medicului si a fetitei la PaflS' N-am mai auzit vorbindu-se despre acel copil. Dac asemenea ntmplare

s-ar fi petrecut pe vremea mprat11 u, Napoleon, sute de guri, dintre cele mai renumite, n-ar ostenit
povestind-o.
,
658
Capitolul XVI
Schimbarea survenit n dispozitia Delfinului. - Numirea baro l ' 4e Damas ca preceptor al ducelui de
Bordeaux. - Ordonantele din iunie )828, ale iezuitilor. - Cltoria regelui n Alsacia. - Cadril Ia ducesa
de Qerry. - Mica Mademoiselle. - Educatia ei.
Ajung la unele mprejurri de o mare important prin urmrile lor; nu pot s le explic, fiindc nu le
nteleg, desi s-au petrecut sub ochii mei. Poate c cineva, ntr-o zi, va dezvlui motivele oculte ale
faptelor pe care m pregtesc s vi le istorisesc. V voi relata doar ceea ce am bnuit eu.
Ati vzut ct de ntelept se dovedise a fi Delfinul n timpul ministeriatului lui Villele. Ati vzut ce
ncredere acorda persoanelor care erau de partea noului guvern, mai ales domnului de Martignac care-1
nsotise mai nainte n campania din Spania. Totusi, o dat cu noua administratie, alctuit sub auspiciile
sale, pru c se ndeprteaz de vechii si consilieri pe care nu-si mai manifest dorinta de a-i sustine.
Domnul Pasquier si mai ales domnul Portal, chemati pn atunci, n mod frecvent la discutiile intime cu
Delfinul, ncetar brusc de a mai fi poftiti, iar notele care le erau cerute zilnic, pentru a-si da prerea n
unele situatii, nu le mai fur cerute. As fi nteles acest lucru, dac Delfinul si-ar fi acordat ncrederea
noului su cabinet, dar nu fcu acest lucru.
Delfinul svrsi greseala de a vrea s fie el nsusi
ministru cu portofoliu, n loc s-si pstreze ncrederea n
ministerul de rzboi, unde fcea ce voia, dorea s fie el nsusi
ministru, s aib personal de serviciu, birouri si o treab cu
Care s se laude n Consiliu. Invidia functiilor punnd
stpnire pe el, ncepu a semna printre ministri nemultumiti
5'rivalitti pe care avu grij s le ntretin prin ctiva agenti
Pltiti de el. Pe de alt parte, toti ofiterii care nu obtineau destul
e repede ceea ce cereau, n loc s ridice glasul mpotriva
Nistrului, ncredintndu-se bunttii Delfinului, trebuiau s
adreseze direct acestuia, asa c foarte repede si pierdu si
re ^ de popularitate pe care si-o cstigase n armat. Acest
tat fusese de altfel prevzut de ctre vechii consilieri ai
659
Delfinului. Ei ncercaser s-1 determine s renunte la
acest
,/tjjjse
capriciu administrativ, asa c rceala lui fat de ei probabil se datora acestui lucru. Am mai spus, de
altfel, cu ce sil uita la domnul de La Ferronnays cnd intra la Consiliu, de la acesta din urm c n toat
perioada ct a fost ministru Delfinul nu i-a adresat cuvntul, dect atunci cnd aveau W unele
controverse n Consiliu. Ultima, si cea mai nsufletit a fost n legtur cu ducele de Wellington.
Delfinul tine^ neaprat s se adopte o msur recomandat de duce, pe care La Ferronnays o dezaproba.
- Ducele de Wellington, spuse Delfinul, este atasat familiei noastre, ne iubeste si nu ne vrea dect binele!
Domnul de La Ferronnays mniat, pe drept, de aceste cuvinte, i rspunsese destul de nfierbntat, c
ducele de Wellington era ministru englez, c nu vedea lucrurile dect prin prisma intereselor trii sale si
c era de datoria Consiliului regelui Frantei, alctuit din francezi, s cntreasc propunerile si s
hotrasc dac erau n interesul Frantei, fr s tin cont de amicitiile personale care, n mod sigur, nu
influentau cu nimic guvernul Angliei. Fcu praf toate argumentele Delfinului, al crui singur sustintor
era Polignac, si-1 determin pe rege s fie de prerea sa, rezolvnd problema asa cum trebuia, spre ciuda
domnului Delfin. Aceast discutie avu loc la sfrsitul anului. Dar, ntre timp, si alte lucruri l nriser pe

Delfin. Unul dintre ele fusese legat de nlocuirea ducelui de Riviere. Regele voia ca n slujba de
preceptor s numeasc el pe cine credea de cuviint. Consiliul pretindea s fie consultat. Pretentia
regelui era sprijinit de cei din partidul ultra, pretentia minis; trilor era sustinut de ntreaga tar.
Delfinul lu partea tatlui su, care nu admitea s nu-si poat exercita alegerea preceptorului nepotului
su - independent la care avea dreptul, ca sef al familiei. Cum ministrii insistar totusi, regele le fgdui
s nu fac nici o alegere nainte de a-i informa si pe ei. Asa ca ncepur a cuta o persoan care s
corespund acestui p Se oprir asupra ducelui de Mortemart, dar, n vreme ce negoc1 cu el, regele si
anunt ministrii, la ora zece seara, c a do zi avea s apar n Monitor numirea baronului de DafflaS'
660
s '
p0stul de preceptor. Asa ntelesese el s nu fac nici o alegere nainte de a-i anunta pe ministri. Guvernul
protest, dar la acea or nu se mai putea face nimic, asa c regele triumf.
Domnul de Damas era omul Congregatiei. Fu deci clar pentru toti c la Palat exista o factiune al crei
credit era mult 0iai mare dect cel al ministrilor si care se bucura de deplina ncredere a regelui. Delfinul
detesta Congregatia; fcu deci, o vreme caz de alegerea lui Damas, artndu-se a fi mpotriv; dar cum
era convins c alegerea preceptorului pentru micul duce de Bordeaux era totusi o treab care-1 privea
numai pe rege, Delfinului i fu ciud pe el c dduse fru liber mniei, se rusina si merse pn acolo
nct si ceru scuze, si regelui, si preceptorului pentru comportarea lui nesbuit. Mai trziu, cnd vzu
ce impresie proast fcuse alegerea lui Damas, asupra poporului, ddu o serie de ordonante1 n care tuna
si fulgera mpotriva iezuitilor si a seminariilor lor. Nu voi intra n amnuntele acestor evenimente. tiu
doar c regele a tinut cincisprezece zile ordonantele, nainte de a le semna. efii iezuitilor i-au dat, pn
la urm, ncuviintarea s-si pun parafa pe ele, fiindc si-au dat seama c dac s-ar fi opus n acel
moment, ar fi fost nfrnti; asa c au socotit c ar fi mult mai bine s-si dea consimtmntul, siguri c
vor gsi la rege ajutorul necesar s se redreseze, cnd mprejurrile le-o vor ngdui. Asa c regele
semn ordonantele, dar cu mult mhnire. Ct despre Delfin, acesta a fost ultimul lui act ntelept,
ncepnd din acel moment s-a ndeprtat din ce n ce de ideile pe care le sustinuse pn atunci. Alegerea
generalului Clausel ca deputat 1-a aruncat definitiv n rndurile celor din partidul ultra. El nu i-a putut
ierta acestui ofiter expulzarea ducesei de Angouleme din Bordeaux, n timpul celor ,,O sut de zile", si
numirea lui ca deputat 1-a iritat n asa msur, nct
_
' Aceste ordonante, date n urma unei anchete fcute de monseniorul de
V elen, arhiepiscopul Parisului, monseniorul Fcutricr, episcopul de Bcauvais etc.
Puneau Bisericii institutele de nvtmnt dirijate de iezuiti; ele artau c, pe viitor,
cui nu putea nvta sau conduce o scoal, dac nu declara n scris c nu apartinea
Piu' UnC' ccmgrcgati> religioase, dect celei autorizate, n mod legal, n Franta, n
"umrul elevilor care puteau fi admisi n aceste scoli era limitat la douzeci de
661
a devenit o adevrat monomanie. Dup aceast epoca nimeni n-a mai gsit n el nici mcar o scnteie
din acel bun-simt n care Franta si pusese attea ndejdi, n decursul anilor. Aceast schimbare fu, n
curnd, cunoscut de toat lumea si educatia ce i se ddea micului duce de Bordeaux asmuti ura
mpotriva ramurii vrstnice si-i pregti cderea pentru c rdcinile i fuseser tiate, una cte una, de
multe luni de zile.
Consiliul militar, pe care Delfinul l prezida, si relu sedintele si, n fiece zi, maresalul Marmont ne
repeta observatiile si pretentiile smintite ale Delfinului, mi aminteam de elogiile aduse n anii
precedenti si-1 acuzam, n sinea mea pe bietul general, de nestatornicie; dar, din pcate, nu era singurul
care fcea asemenea observatii. Toate rapoartele ni-1 nftisau pe Delfin nrolat n rndurile celor mai
nflcrati reactionari. Insist asupra acestui fapt, despre care poate c Istoria va face prea putin caz,
pentru c, dup mine, el a ndeprtat toate sperantele, a exasperat toate spiritele si i-a mpins la excese si
pe cei care nu-1 puteau suferi, si pe cei care tineau cu el.
Nu dup mult timp, regele a fcut o cltorie n Alsacia, si anume n vara anului 1828. A fost primit
foarte bine, fapt care 1-a ncntat. Toate discursurile care i-au fost adresate ludau mai ales ordonantele

pe care le dduse mpotriva iezuitilor. Domnul de Martignac i atrgea mereu atentia asupra acestui
lucru, pn cnd regele a simtit c i se face sil de ministrul su, cci nu voia s se atribuie dect
propriei sale persoane demonstratiile locuitorilor trii care-1 primiser triumfal. La Strassbourg venir
s-1 salute ctiva mici suverani germani. Regele se crezu cel putin Ludovic al XlV-lea.
La Paris guvernul abia mai izbutea s se mentin, cci trebuia s fac fat opozitiei de stnga, opozitiei
de dreapta-alctuit din partidul ultra, congregationistilor, curtenilor- " chiar si regelui. Poate c s-ar fi
mentinut totusi, n ciuda tuturo acestor piedici, dac toti cei care doreau ordine si liniste s-fi strduit s-1
ajute; dar fiecare voia s profite ct mai m j s blameze, s atace. Partidul constitutional era cel
662
chitibusar. Era alctuit din oameni mult prea ocupati s ' dovedeasc, n primul rnd, capacitatea
individual, si apoi s-i sprijine pe sefi. Asa c guvernul nefiind sustinut de nici un partid, cred c se
mira si el c rezistase atta, ntr-adevr, nimeni nu-si dduse seama c, de fapt, cderea lui, avea s-o
aduc si pe cea a monarhiei. Era totusi clar, pentru cei care vedeau cu ochi limpezi lucrurile, c guvernul
Martignac clca pe urmele guvernului Richelieu, singurul care fusese n stare sa mentin Restauratia, dar
pe care regele nu putuse s-1 sufere, desi Camerele se strduiser s-1 sustin, cu toat mpotrivirea
suveranului. Dac toti deputatii care doreau mentinerea guvernului Martignac 1-ar fi sustinut, poate c ar
fi izbutit s retrag nava Statului din mijlocul valurilor ameninttoare n care o lsase Villele s
pluteasc, si ar fi adus-o cu bine la trm. Numai c acum era prea trziu. Nu mai puteau face altceva
dect s-si reproseze c nu interveniser la vreme si s constate c toti contribuiser la catastrofa care se
apropia.
n timp ce situatia politic era jalnic, distractiile, n capital, continuau cu nsufletire, iar carnavalul din
1829 a fost de-a dreptul sclipitor.
Printii de Orleans crescuser si Palatul Regal se
nveselise. Dup concerte si dup dineuri, urmau spectacole,
baluri si cadriluri. Ducesa de Berry profita de acea atmosfer
vesel si ddea, la rndul ei, serbri foarte frumoase. Cele
mai strlucitoare si mai plcute aveau loc n apartamentul
doamnei de Gontaut, ceea ce o dispensa pe duces de invitatii
i de etichet si-i ngduia s pofteasc toat lumea la mod.
Deseori se ddeau baluri mascate, unde mretia costumelor ti
lua ochii, dar care, n ansamblu, nu oferea un spectacol chiar
^tat de frumos, ncepuser pe atunci a fi la mod toaletele din
Vul Mediu. Ducesa de Berry se gndi s dea un bal care s
prezinte Curtea lui Francisc al II-lea. Toti curtenii tineri si
eanti fur poftiti, ca s umple sala. Restul invitatilor, n
nr,Unie obisnuite, serveau de spectatori. Ducele de Chartres,
^ndu-1 pe Francisc al II-lea, atrgea toate privirile.
663
Toat lumea i admira chipul frumos si fptura plin de gratie. Maestrul de balet i pregtise un tron pe
care trebuia s se aseze, cu cteva trepte mai sus dect regina, reprezentat de ducesa de Berry. Ducele
de Chartres refuz s ocupe acel loc si o plas pe tron pe doamna de Podenas care juca rolul Caterinci de
Medicis. Aceast reprezentatie avu un succes neasteptat la Tuileries. Doamna Delfin l lud peste tot
pe tnrul duce de Chartres pentru respectul de care dduse dovad". S fi presimtit cumva c tronul
din Palatul Tuileries va fi cndva pus la dispozitia sa? Atunci, cu sigurant c n-ar mai fi avut
respectul" s-1 refuze. Ni s-a povestit c Delfin o brfise zdravn pe ducesa de Berry care-si alesese
rolul Mriei Stuart. Poate c nu era chiar un lucru cu judecat, s reprezinti o regin decapitat, n
Palatul Mriei Antoaneta, dar ducesa de Berry n-avea minte nici ct o gin. Regele nu interzise cadrilul,
si ducesa, dup obiceiul ei, nu tinu ctusi de putin seama de dezaprobarea cumnatei sale. Aceasta din
urm asistase mascat si mpodobit cu toate pietrele scumpe, la bal, dar la cadril se retrsese, fr nici

un fel de scuze. Totusi, i mprumut diamantele sale doamnei care o nftisa pe Margareta a Scotiei,
pentru a facilita participarea la cadril ctorva englezoaice care ardeau de nerbdare s ia parte.
n general, femeile erau, toate, foarte bine puse la punct. Brbatii, cu foarte putine exceptii, aduceau mai
toti cu niste msti de bulevard. Ducele de Chartres purta un costum magnific; pn si micul duce de
Richelieu arta att de bine cum nu 1-am mai vzut niciodat, nici nainte, nici dup bal. Ct despre
regina serbrii - doamna duces de Berry - era groaznic, si ciufulise prul, ca s fie mai n spiritul
epocii, dar i sedea cumplit. Se mpopotonase cu o vest lung de hermin, cu blana pe dinuntru, care-o
fcea s semene cu ufl cine plouat. Cldura pe care i-o tinea vesta o fcuse s se nroseasc toat, si la
fat, si pe mini, si pe gt, nct arata exact ca un rac fiert. Cred c niciodat nu s-a strduit mai mult ca
s arate mai urt ca la acel bal.
664
Mica Mademoiselle ' , care asista si ea la acea serbare, se de la o banchet la alta, ca s-si laude vrul, pe
frumosul duce de Chartres. Prea n culmea ncntrii si-si manifesta dragostea cu atta candoare nct,
desi n-avea nc zece ani, era nespus de dulce si de gratioas. Aceast fetit fgduia nc de pe atunci s
fie, nu att frumoas, ct atrgtoare. N-am avut onoarea de a m apropia prea mult de 6a, dar o vedeam
adesea la doamna de Gontaut, si mi se prea foarte politicoas. O coplesea pe ducesa de Orleans cu
mngierile sale repetnd ntruna:
- O iubesc pe mtusa mea fiindc e bun si fiindc e mama verisorului meu, Chartres.
Nu scpa niciodat ocazia s nu-1 dea de exemplu pe acest vr ducelui de Bordeaux, pe care-1 privea cu
toat superioritatea celor zece ani ai ei. Desi nc foarte mic, se interesa de toate evenimentele si stia s
fie extrem de politicoas cu cei mari. Doamna de Gontaut, ntelegnd c copilria unei printese nu
trebuia s fie scutit de o serie de impresii - ca cea a copilelor de rnd - ncuraja discutiile celor mari, n
fata fetitei, care ncet, ncet, ncepu a prinde gust pentru ele. Trebuia, de altfel, s-i umple, ntr-un fel,
imaginatia foarte activ si mai ales s-o fereasc de o anumit nclinare ctre un orgoliu exagerat care nu
se mai potrivea cu vremurile n care triam. Doamna de Gontaut mi-a povestit c, a doua zi dup bal,
micul duce de Bordeaux a fost desprtit de sora sa pentru a fi ncredintat educatiei unor brbati, deci
smuls din minile ddacelor sale. Doamna de Gontaut i conduse, conform uzantelor, pe cei doi copii, la
rege. Trecnd Prin sala grzilor, acestea nu le ddur onorul. Mademoiselle Se opri scurt, i privi pe
ostasi cu mirare, dar si cu nemultumire.
A doua zi, santinela, care ntre timp primise poruncile cuvenite, vznd-o pe mica Mademoiselle,
porunci grzilor Sa'i dea onorul. Ea se opri, le fcu o reverent, apoi le spuse:
' E vorba de Louise-Marie-Therese, fiica ducelui de Berry, nscut n 21 r'C 1819; s'a mritat n 1845, cu
Carol al IlI-lea, duce de Parma si a murit n
665
- V multumesc, dar cred c v nselati! S stiti c sunt tot eu, cea de ieri!
Doamna de Gontaut, femeie inteligent, si ddu seama c avea de-a face cu un copil extrem de istet, dar
si foarte orgolios.
Auzind aceste lucruri, baronul de Damas ceru ca cei doi copii s fie desprtiti definitiv. Foarte tnra
Mademoiselle i se prea prea matur pentru vrsta ei si, n bigotismul lui napoiat socotea indecent ca un
printisor de opt ani s-si mbrtiseze, din cnd n cnd, sora care nc nu mplinise zece.
Educatia micului print se reduse, pn la urm, doar la niste exercitii de gimnastic, exercitii cu care-1
chinuiau pe bietul copil, ca si cum ar fi trebuit s debuteze la circul Franconi; srmanul print era crescut
ca un clugr si se plictisea de moarte.
Capitolul XVII
Dificulttile suscitate de guvernul Martignac. - Rspunsul regelui dat ducelui de Mortemart. - Intrigile
din Camera Deputatilor. - Moartea episcopului de Beauvais. - Felul diferit n care a vorbit regele cu
domnii de La Ferronnays si Martignac. - Previziuni gresite.
Sntatea domnului de La Ferronnays, foarte subred de ctva vreme, a devenit att de precar nct a
fost obligat s prseasc ministerul afacerilor externe. Au apelat la mai multe persoane menite s-1
nlocuiasc, ntre altii si la domnul Pasquier. Dar el a refuzat convins c regele Carol al X-lea avea un

dinte mpotriva sa, fapt care 1-ar fi mpiedicat s-i acorde deplina sa ncredere. Povestea data de mult.
Cnd n 18H Monsieur, precedndu-1 pe Ludovic al XVIII-lea, crmuise cteva sptmni Franta, n
calitate de locotenent general, domnul Pasquier i vorbise despre starea n care se afla tara' cu o franchete
pe care printul emigrant nu stiuse s-o apreciez si pe care cei din jurul su o calificar drept ur mptrlV.
Restauratiei. Sigur c acuzatia era nentemeiat. Don""1 Pasquier se obisnuise cu noua ordine a
lucrurilor,
666
Oecesar salvrii patriei. Ar fi vrut doar ca cei de la conducerea trii s profite de ea. Obisnuit, pe de alt
parte, s slujeasc sub Napoleon, el procedase la fel ca pe vremea lui. Or, Napoleon nu numai c aprecia,
dar chiar cerea s i se spun adevrul n fat, insista s-ti dai prerea si s si critici ceea ce nu-ti plcea.
Admitea s discute cu tine oricum, pn si n contradictoriu, dar s discute. E adevrat c actiona
ntotdeauna cum credea el de cuviint, dar niciodat nu se supra dac cineva nu era de aceeasi prere cu
el, fie n guvern, fie n Consiliu.
Monsieur nu ntelegea s lucreze cu subalternii n felul acesta, asa c dac cineva cuteza s-i vorbeasc
despre vreo dificultate, chiar n propriul su interes, l socotea imediat dusman. Domnului Pasquier i
trebui mult vreme pn s descopere aceast meteahn a lui Monsieur, asa c - cu zelul lui - si agrava
serios situatia. Dar chiar cnd si-a dat seama de realitate, tot n-a vrut s bat n retragere si a continuat
s-si ndeplineasc, la fel de constiincios, datoria. Devenit ministru sub Ludovic al XVIII-lea, a fost
nevoit s se ciocneasc destul de des cu cei din partidul ultra si, prin urmare, s-i displac tot mai mult
lui Monsieur. Aceste precedente nu-i mai ngduiau s intre n guvernul lui Carol al X-lea, asa c le
spuse ministrilor, care doreau s-1 aib coleg, c, n guvern, nu le-ar fi de nici un folos, pe cnd n
Camera Pairilor le-ar putea fi mult mai util. Nu mprtsea nemultumirea pe care majoritatea oamenilor
o exprimau fat de guvernul Martignac. Sustinea, sus si tare, c numai un smintit i-ar putea cere lui
Martignac s obtin ceva de la un rege care nu-i ddea nici o atentie.
Deci, dup ce a cutat ctva timp un succesor pe care
sa-l aseze n scaunul lui La Ferronnays, regele s-a hotrt s
ase lucrurile asa cum erau. Datoriile pe care ultimul titular le
acuse slujir drept pretext de a nu-1 mai nlocui pe vechiul
Nistru. Domnul Portalis primi porunc s-i tin locul ct va
'Psi La Ferronnays. Doi oameni actionaser n principal
ntru a ajunge la acest rezultat: regele, care voia s rstoarne
Vgrnul si domnul Hyde de Neuville care voia, cu orice pret,
667
s-si tin cuvntul dat lui Chateaubriand, si s-1 ajute s intre n guvern. Aceast dubl intrig reusi s-i
ndeprteze pe tot; candidatii, ntre altii pe ducele de Mortemart la care Martignac tinea foarte mult. tiu
chiar de la el c Martignac 1-a ntrebat cum ar putea s reziste la insistentele att de scitoare ale
regelui de a-si vri amicul n guvern. Mortemart i rspunsese c regele nu-si manifestase nici cea mai
mic dorint de a-i propune s fac parte din guvern.
- M mir! Dar dac nu te-a chemat nc, afl c o s te cheme!
ntr-adevr, regele l chem pe Mortemart.
- Ei bine, i zise majestatea sa, deci nu vrei s faci parte din guvern...
Domnul de Mortemart vorbi despre niste motive cu totul personale. Regele le combtu doar cu jumtate
de gur, ca si cum ar fi debitat o lectie, apoi adug:
- n fond, afl c ai dreptate! E mai bine s nu intri n gasca lora din guvern!
Iat care au fost scitoarele insistente" ale regelui. Mortemart, fire loial, ncerc s-1 lmureasc pe
Martignac despre situatia sa. Dar nu-1 putu convinge c nu se bucura de deplina ncredere a regelui.
Ducele de Mortemart - pe care evenimentele 1-au obligat s joace un rol politic la care n-a rvnit - nu
avea stofa de politician pentru a sti s descurce niste ite destul de ncurcate; altfel, era un om cinstit,
onest, independent, francez pn n mduva oaselor, nelipsit nici de spirit, nici de judecat. Dar Curtea
lui Carol al X-lea era o adevrat pasre Phonix; tara, care n fond nu-i ceruse dect s se acomodeze cu

Restauratia, se atasase sincer de acest mare senior pe care nu-1 repudiase. Flatat de popularitatea de care
se bucura, Mortemart se ndeprt din ce n ce mai mult de extra; vagantele la care-1 obligau pozitia lui
social. Renunt pn s la vntoare, de care se ocupa de mai bine de zece ani ncepu a se arta din ce
n ce mai rar, la Camera Pairi'0 ^ Numit ambasador n Rusia, l nsoti pe tarul Nicolae n Prl campanie
din Turcia. Se bucur de mai mult stim din par
668
ostasilor, dect princiara sa gazd, care - n loc s lupte - se simtea mai bine s troneze pe o esplanad,
de unde trecea n revist trupele ce plecau la btlie. Ba la un moment dat, chiar n timpul asediului de la
Varna, exact cnd lupta era mai crncen, plec la Odesa ca s-o vad pe tarin, ceea ce nu fcu deloc
cinste curajului" su.
Ar fi trebuit s pun n fruntea tuturor candidatilor la ministerul de externe, pe cel pe care regele tinea
mortis s-1 pun: domnul de Polignac. si fcu deci aparitia la Paris imediat dup boala domnului de La
Ferronnays; dar regele socoti c nu era nc momentul oportun. Polignac pretext o afacere familial si
plec fr s ntreprind vreun demers, n primvar, lucrurile luar o alt ntorstur. Domnul de La
Ferronnays fusese, practic, scos din functie. Locul su era vacant, si s-a spus c el nsusi 1-ar fi
desemnat ca succesor pe Jules de Polignac. Orice-ar fi fost, Carol al X-lea socoti c sosise momentul
oportun, s trimit dup Polignac. Publicul l acuz pe domnul Portalis c fcuse parte din aceast
intrig. Oameni bine informati m-au asigurat c omul nu se vrse n nimic si c fusese nvinuit pe
nedrept. De ndat ce sosi, domnul de Polignac ncerc s alctuiasc un guvern; se adres deci, n acest
scop, unor oameni de diverse opinii, dar ntlni pretutindeni o asemenea rezistent, nct se vzu obligat
s renunte la proiectele sale. Conveni cu regele s mai amne formarea guvernului pn dup sesiune,
iar el se rentoarse la Londra. Dac nssi Coroana conspira mpotriva legislaturii, apoi nici legislatura
nu se art prea ncreztoare n Coroan. Dup sicanele prostesti fcute domnului de Peyronnet, care
cheltuise treizeci de mii de franci pentru a renova si a nfrumuseta ministerul de externe si cancelaria,
Camera se art la fel de ruvoitoare si n ceea ce privea rdinea prezentrii legilor legate de
administratia ^partamental si comunal. Discutnd bugetul, Camera tinu Un discurs, pur si simplu
jignitor, la adresa armatei, si adopt n^le msuri care lezau interesele militarilor. De aici si ura rancen a
acestora mpotriva Camerei deputatilor. Oricine rta o sabie spunea - cu vdit plcere - c venise, n
sfrsit,
669
vremea de a pune pe goan acel guvern n care tronau magistratii si a inversa zicala latin: Cedant arma
togae". Aceast stare de spirit a militarilor era ntretinut cu grij de ctre partidul ultra, care ncuraja
toate prostiile.
Cam n acea epoc, domnului de Chateaubriand i veni n minte s adreseze Cancelarului un discurs plin
de idei liberale si filosofice care scandalizase, ntr-un asemenea mod, Sfntul Colegiu, nct acesta l
oblig pe nbdiosul pamfletar s-si fac bagajele si s prseasc Roma. Noul Pap (Pius al VUI-lea,
urmasul lui Leon al XH-lea) scrise la Paris, plngndu-se de domnul de Chateaubriand. Acesta, sub
pretextul snttii, sosi n Franta. Dorea cu ardoare s ocupe postul de ministru de externe, pe atunci
vacant. Dar regele l pstra pentru altcineva si, n afar de domnul Hyde de Neuville, nimeni nu se
sinchisi de un coleg att de ahtiat dup titluri si dup favoruri, cum era domnul de Chateaubriand.
Vznd deci c n-are nici o sans de reusit, plec la apele din Pirinei.
Iezuitii, dibaci n a temporiza lucrurile, se repliaser dup Ordonantele din Iunie, date mpotriva lor si cu
care, neavnd ncotro, trebuiser s fie de acord. Se ascundeau n umbr, dar asta nu nseamn c nu
activau intens. Episcopul de Beauvais (Feutrier), prelat abil, cel care semnase faimoasele Ordonante, le
inspirase iezuitilor una din acele uri cumplite care te claustreaz si nu te iart niciodat, ur din pricina
creia bietul om si-a pierdut si postul si viata. S-a tot spus ntruna c ar fi fost otrvit, dar eu cred c mai
curnd la figurat dect la propriu, cci fost att de tracasat si de sicanat ct a trit, nct ntr-adevr se
poate spune ca nenorocitii de popi i-au otrvit viata. Era un brbat tnr, care se bucura de o sntate de
fier n 1829 si iat-1 murind de apatie, la nceputul anului 1830. Bine, cel putin, c partidu'

congregationist a avut bunul simt s nu sustin c asta er pedeapsa Domnului mpotriva celui care se
atinsese de sfan arc a iezuitilor". Dar regele nu s-a putut abtine 1 s"
670
exprimat astfel. Bietul rege ncepuse a deveni din ce n ce mai bigot. ^
In ultimele zile ale sesiunii din 1829, domnul de Villefranche, pair congregationist, tinu un discurs foarte
violent, dar foarte bine adus din condei, al crui autor era limpede c nu era el, discurs n care ataca
puternic guvernul regelui, purtarea sa si mai ales acele Ordonante din Iunie, porcinul de Martignac i
rspunse cu talentul su obisnuit, si tinu la rndu-i un discurs plin de elocint si de ntelepciune, n
legtur cu acele Ordonante.
Seara, se duse la rege si fu foarte bine primit. Suveranul l compliment pentru succesul su din Camera
Pairilor. A doua zi, venind s lucreze cu regele, acesta l primi cum nu se poate mai prost. Ministrul nu
pricepea cu ce-1 ofensase, n sfrsit, treaba odat terminat, regele l ntreb exact n acesti termeni:
- Cine dracu te-a pus s iei cuvntul ieri?
- Cum, sire, socotiti c puteam s las diatriba lui Villefranche fr rspuns?
- Fleacuri! Sesiunea s-a sfrsit, si ce-a spus el nu mai conta!
- Tocmai pentru c sesiunea s-a ncheiat, guvernul regelui nu putea rmne terfelit astfel!
Regele ncepu s se plimbe prin camer.
- Puteai, cel putin s sari peste afurisitele alea de Ordonante...
- Domnul de Villefranche a avut initiativa, sire, asa c eu m-am vzut silit s apr Ordonantele care sunt
opera majesttii voastre si a Consiliului si s explic...
- S explici... s explici... Tine minte ce-ti spun, gnac: nu ti-o vor ierta niciodat!
- Cine, sire?
~ Ei, m rog, ntelegi... Cu bine, Martignac! ^ v i ministrul, astfel concediat, fu obligat s se retrag, a
s priceap c soarta i fusese pecetluit.
671
Pe de alt parte, iat si ce mi-a istorisit La Ferronnays Trebuie s anticipez putin asupra evenimentelor,
dar n-arn ncotro.
Cnd - sub ministeriatul lui Polignac - domnul de La Ferronnays l nlocuise pe Chateaubriand, la Roma,
i spusese regelui c nu putea accepta acea ambasad dac era obligat s reaminteasc de Ordonantele
din Iunie. Ele fuseser ntocmite sub ministeriatul su si discutate n Consiliul din care fcea parte;
purtau semntura sa si nu putea, sub nici un motiv, s anunte c, ntre timp, suveranul su si schimbase
prerea. Regele se nfurie, l ntreb ce motiv avea de a-1 crede n stare de un asemenea lucru, afirm c
Ordonantele din Iunie erau opera lui si a guvernului su, aminti c le pstrase trei sptmni nainte de a
le semna si pru foarte indignat c putea fi bnuit de o asemenea slbiciune.
Iat deci ce mi-a istorisit domnul de La Ferronnays. nvtati-m cum s pun de acord ceea ce mi-a
istorisit Martignac cu ceea ce mi-a povestit La Ferronnays... Eu una, ca s v spun drept, nu-mi mai
frmnt deloc creierii. I-am citat, cinstit, si pe unul si pe cellalt si cu asta basta.
mi aduc aminte c, n cursul acelei veri, m aflam la tar, mpreun cu doamnele de Jumilhac, si de
Nansouty si cu ducele de Raguse. Ne amuzam s trecem n revist evenimentele din timpul Imperiului,
istorisind unul altuia aspectul sub care le vedeam noi. Ne nfierbntasem att de tare discutnd astfel de
lucruri, nct ne-au prins zorile. Am zis:
- Morala care se desprinde din tot ce-am discutat noi e c revolutiile s-au terminat. Cnd persoane din
diverse partide, cum suntem noi, se adun astfel laolalt pentru a rde mpreun de propriile temeri,
nseamn c revolutiile s-au terminat si c nu mai exist diviziuni politice n societate!
Vai! Ce vorbe fr sens rosteam! Cci nu-mi trecea pnn cap c discordiile stteau gata s rbufneasc
din clipa itj clip, c animozittile nu mai puteau fi tinute n fru si ca aveau s rup n curnd legturi
trainice de prietenie, ba si de familie.
; n;
672
Capitolul XVIII

Cderea guvernului Martignac. - Reprobarea general mpotriva auvernului Polignac. - Demisia lui
Chateaubriand. - Boala ducesei de Orleans. -- Ovationarea lui La Fayette. - Regele l reabiliteaz pe
Bourmont. _~ Expeditia n Alger.
Cum sesiunea se apropia de sfrsit, regele se fcu luntre sj punte ca s se termine ct mai repede. RoyerCollard i spusese, ntr-o zi, lui Carol al X-lea, mai mult n ironie dect serios, c domnul de La
Bourdonnaye1 era singurul deputat devotat cu trup si suflet Camerei. Carol al X-lea retinu acest lucru.
Ar fi vrut s-1 ajute si pe Ravez2, dar acesta, mai istet, dup ce pusese umrul la prbusirea guvernului
Martignac, refuz s intre n guvernul Polignac. Cred c nu voia s fie urt de popor; cci, n acea epoc,
regele parc ar fi cutat anume oamenii cei mai ostili trii, pe care s-i vre n noul guvern. Cel care
punea capac tuturor era ns Bourmont3, pe care nu-1 putea suferi nimeni, nici cei de la oras, nici cei de
la tar.
Trebuie s mrturisesc c, n ciuda inconstientei obisnuite a domnului de Polignac, a fost uluit cnd sosind de la Londra - si-a gsit colegii de minister pe care i-i pregtise regele, asa c acum nu mai putea
da napoi, si de altfel nici n-ar fi vrut, pentru c prea si dorise s ajung prim-ministru. Printr-un bilet
primit n ziua de 7 august, domnul Pasquier m nstiinta c toate acele formidabile" nume urmau s
apar n Monitorul de a doua zi.
' Frantois-Regis de La Bourdonnaye (1767 - 1839), ofiter n armata lui ndc, n timpul emigratiei, apoi n
Vandcca. Ministru n guvernul Polignac, a ajuns P'' al Frantei.
2 M. Ravez (1770 - 1849), avocat din Lyon; dup ce e subsecretar la justitie, JUngc presedinte al
Camerei, apoi primul presedinte al Curtii din Bordeaux. c
3 Louis-Victor, conte de Bourmont
(1773 - 1846), ofiter francez care, dup
a luptat n Vandeea, s-a raliat lui Napoleon, care 1-a fcut colonel, n 1814, ajunge cral si trece de partea
Restauratiei, n timpul celor O sut de zile", trece iar de r ca lui Napoleon pe carc-I prseste n ajunul
btliei de la Watcrloo, de al crei min SC Parc c n"a fst deloc strin. n timpul celei de a doua
Restauratii, este numit lstru de rzboi, comandant sef al expeditiei din Alger si maresal al Frantei.
673
M-am dus la Lormoy, s-i fac o vizit ducesei de Maille, creia i-am mprtsit trista veste. Domnul de
Maillei ncepu s rd, fiindc - zicea el - nimic nu era adevrat Sosise chiar n dimineata aceea de la
Saint Cloud; l vzuse n ajun, pe Martignac, n deplin sigurant, fcndu-si planuri pentru sesiunea
urmtoare (si lucrul era adevrat); regele se purtase cu el cum nu se poate mai bine. De altfel, domnul de
Maille cunostea bine figura preocupat, trist, agitat a suveranului cnd era vorba s schimbe fie si o
singura persoan din guvern; acum ns l gsise cum nu se poate mai senin si mai bine dispus, si fcuse
partida obisnuit de whist n timpul creia glumise tot timpul. A trebuit s-i dau dreptate, cci, dac ar fi
fost asa cum auzisem eu, regele ar fi fost ntr-adevr nemultumit si deprimat.
Rentorcndu-m la Chtenay, 1-am gsit pe ducele de Mouchy2 care venise s m pofteasc la mas.
Desi venea de la Paris, nu auzise nimic despre noul guvern. Numai c el nu primi vestea cu vesela
expansiune a domnului de Maille. Deci l credea si el pe Martignac n deplin sigurant. Apoi, plin de
tristete, adug:
- i, la urma urmei, poate c ar fi mai bine. Regele tine mortis s-1 cocoate pe Polignac n fruntea
guvernului. sta-i visul lui de zece ani... Asa c poti fi sigur c, mai devreme sau mai trziu, tot si va
satisface capriciul. Cnd se va convinge c a fcut o greseal, va recurge la altcineva; ti-o spun ns de
pe acum c un guvern cu persoanele despre care mi-ai vorbit va cdea n fata primei Camere ce se va
aduna...
I-am artat c Jules era tot pe-att de curajos pe ct de imprudent si c probabil se va lupta cu un leu.
- A, s nu crezi asta! l cunosc destul de bine pe rege. Niciodat nu-1 vei convinge s tin piept
Camerelor sau Bursei. Nu uita c i-a fcut educatia Villele si c, n ceea ce
1 Charles-Frantois, duce de Maille, primul gentilom al camerei contelui Artois, pair al Frantei,
aghiotantul lui Carol al X-lca.
e
- Charles de Noailles, duce de Mouchy, cpitan al grzilor. Era fiul cel m al printului de Poix.
674

priveste cele dou institutii, aceast educatie e mai mult dect


completAm vorbit despre impresiile a doi curteni intimi ai
regelui, unul - primul gentilom al camerei sale, cellalt -cpitanul grzilor sale, pentru a arta c, chiar
cei din jurul regelui, care nu erau vrti n intrigile lui Polignac, nu priveau acest nou guvern dect cu o
neliniste mai mult sau mai putin ndrepttit.
Monitorul public a doua zi numele care fuseser anuntate, mpreun cu cele ale domnilor de
Courvoisier1 si de RignY2- i unu' i cellalt si dezamgiser prietenii, l cunosteam pe nvingtorul de
la Navarin", si nu-mi puteam explica n nici un fel cum de se asociase cu ceilalti. Am avut n curnd
satisfactia de a afla c refuzase. A rezistat cu o fermitate - care 1-a costat foarte mult - tuturor
solicitrilor si avansurilor lui Carol al X-lea. ti trebuia o mare trie de caracter si mai ales curaj pentru
un astfel de refuz, cci autoritatea Coroanei exercita nc mult influent asupra spiritelor; iar Carol al
X-lea stia s gseasc ntotdeauna cuvintele cele mai convingtoare, cnd voia ceva, mpletind, n mod
abil, bonomia cu demnitatea care i se cerea unui rege. Rezistenta p_e care i-o opuse domnul de Rigny,
avea deci un merit real. i trecuse numele n Monitor, spernd c-1 vor vr n guvern fr voia lui. El
persist n a refuza un post unde era convins c nu va putea nici face bine, nici mpiedica rul. Stima pe
care am simtit-o fat de o astfel de comportare a stat la baza unei prietenii care, cu timpul, a devenit din
ce ln ce mai strns. Din nenorocire, moartea 1-a smuls de timpuriu din mijlocul prietenilor si, lipsind
patria de un om care i-a adus mari servicii si despre care Istoria poate c va vrt>i ntr-o zi.
.
Jean-Joseph Courvoisier (1775 - 1835), avocat general la Besancon,
PMat, procuror general la Lyon, apoi ministru al justitiei. A demisionat nainte de Urdnantcle din Iulie.
Lcv
2 Henri-Daniel, conte de Rigny (1782 - 1835), comandantul escadrei din "Din
cntra-amiral,
comandantul escadrei franceze de la Navarin, deputat, stru a' marinei, apoi al afacerilor externe.
675
Strigtele de bucurie scoase de liberali, la refuzul lui Rigny, 1-au determinat pn la urm pe
Courvoisier s intre n guvern. De altfel, acesta se socotea obligat fat de rege pentru unele nlesniri
acordate tatlui su, asa c nu mai cutez s refuze si el postul ce i se oferi. Accept deci, foarte trist
primejdioasa onoare ce i se fcuse, avnd totusi grij s specifice c nu-si va pune semntura pe nici un
act anticonstitutional. I se spuse c acea faimoas Cart era catehismul ntregului guvern. La putin
vreme dup asta, el i mrturisi unui prieten care-i prezise c lovitura de stat era inevitabil:
- Ai dreptate, oamenii aceia m-au nselat! Abia acum vd intentiile lor, dar, atta timp ct m voi afla
alturi de ei, nu vor izbuti s si le pun n practic. Cnd ai s m vezi plecnd, vei sti c mi-a fost cu
neputint s pun stavil neputintei lor. Vai! Nu sunt nici mcar n stare s vad prpastia, dar nc s se
mai gndeasc la adncimea ei!
Asa c atunci cnd domnul de Courvoisier si-a dat demisia, n luna mai 1830, persoana creia i
anuntase intentiile sale i-a zis la rndul su:
- Lovitura de stat e deci iminent, din moment ce dumneata te retragi?
Ex-ministrul se mrgini s-i strng mna, fr s rspund.
Domnul de Chateaubriand sosi ntr-un suflet, din Pirinei, unde se dusese, dup ce-si dduse demisia din
postul de ambasador la Roma. Solicitase favoarea de a i-o nmna el nsusi regelui, dar nu putuse obtine
nici o audient, n schimb, aflase c regele i oferise titlul de duce, o mare sum de bani ca s-si
plteasc datoriile, un loc la Curte pentru sotia sa, m rog, tot ceea ce putea ispiti nclinrile aristocratice
si tendinta ctre risip a acelui menaj. Dar el n-a acceptat nici una din aceste propuneri. Dup
numeroasele refuzuri ale lul Chateaubriand, La Ferronnays a fost numit ambasador la Roma. tiu c La
Ferronnays era de aceeasi prere cu Mouchy, si anume c regele nu-si putea permite fantezia de a pune
n fruntea guvernului un om la care tinea, dar a car
676
incapacitate i-o recunostea el singur. Fantezia asta 1-a costat Coroana. Ducele de Laval, ambasadorul
nostru la Viena, a fost numit ambasador la Londra, n locul lui Jules de Polignac.

ntre timp, ncepu a se pune problema cstoriei printesei Louise de Orleans cu printul mostenitor al
fleapolelui1. Familia de Orleans tinea foarte mult la ncheierea acestei cstorii. Doamna Delfin si
ducesa de gerry se preocupau ndeaproape de acest lucru de care se pare c nici regele nu era strin.
Totusi, cei de la Palatul Regal l acuzar pe ducele de Blacas - pe atunci ambasador la Neapole - c nu
pune prea mult zel pentru reusita acelei negocieri. Cum suveranii napolitani2 care o conduceau pe fiica
lor Cristina, regina Spaniei, la sotul ei, regele Ferdinand al VII-lea3, urmau s treac prin sudul Frantei,
ducesa de Berry se duse s-si vad tatl, si familia de Orleans i urm exemplul. Regele si regina
Neapolelui si mrturisir dorinta de a vedea realizndu-se cstoria att de rvnit de noi, dar din
pcate, printul mostenitor nu era de acord. La urma urmei, poate c avea dreptate: o urtenie ca el nu
merita o nevast att de ncnttoare cum era printesa noastr. Sigur c refuzul acelui print a constituit o
grea lovitur pentru ducesa de Orleans care tinea s-si mrite, ct mai repede, fetele. Tocmai fusese
foarte grav bolnav si teama de a nu le putea vedea rostuite pusese stpnire pe ea. Cine n-a vzut cu
ochii lui dezolarea din Palatul Regal, n timpul bolii ducesei, e greu s-si fac o prere: sot, cumnat,
copii, prieteni, servitori - toti preau distrusi; nici mcar nu mai cutezau s se priveasc. Ducele de
Orleans, de obicei att de stpn pe sine, si pierduse, pur si simplu, capul. Nu-si putea ascunde durerea
nici mcar la patul sotiei sale, unde venea din cinci n cinci minute, n sala de Caturi, nu fcea dect s
adreseze tot timpul ntrebri
' E vorba de Ferdinand al Il-lea (1810 - 1859), ajuns rege al Neapolelui n . " 'n 1832, s-a nsurat, prima
oar, cu Maria-Cristina, printes de Savoia, si n
3', cu Tcrcza, arhiduces de Austria.
g
2 Francisc l (1777 - 1830), nsurat, a doua oar, cu [sabela, infanta Spaniei.
a 'atl ducesei de Bcrry si fratele ducesei de Orleans.
.
3 Ferdinand al Vll-lea (1784 - 1833), rege n 1808; detronat de Napoleon,
~a rdobndit tronul n 1814.
677
medicilor, izbutind mai mult s se tulbure dect s se lmureasc. Ducesa de Orleans, vzndu-1 n ce
hal era ncercase, pe ct putuse, s-1 calmeze si s-1 linisteasc. De altfel n timpul convalescentei, mi-a
spus:
- M-am rugat Cerului s m crute, numai de mila brbatului meu, cruia nu stiu cum s-i multumesc c
mi-a dat prilejul s vd ct i sunt de drag!
Ar fi putut aduga: si de util", fiindc era, ntr-adevr ngerul pzitor al familiei.
n vreme ce printii nostri strbteau sudul mpreun cu suveranii napolitani, a cror nftisare si echipaje
strneau mirarea provincialilor, un alt cltor ddea de lucru la sute de guri sau, pentru a m exprima
mai exact, la sute de tiparnite ale jurnalelor. Domnul de La Fayette venise s-si vad nepoata, stabilit la
Vizille, la socrul ei Augustin Perier1. Familia era cam necjit c aceast vizit, cu caracter particular si
absolut fireasc, se transformase ntr-un eveniment politic. Veteranul Revolutiei a fost srbtorit la
Vizille, la Grenoble, pe urm la Valence, la Lyon; pe tot parcursul drumului spre Paris, a dus-o numai n
aplauze si n ovatii.
Odinioar, moartea generalului Foy2, deputat n opozitie, dduse ideea unei liste de subscriptie pentru
copiii si, rmasi fr un ban. Domnul Casimir Perier3 se nscrisese primul si nici nu se mplinise
sptmna c milionul proiectat si fusese strns. Acel succes fcuse s se nasc ideea unei alte liste de
subscriptie destinat despgubirii persoanelor ce pltiser impozitul stabilit n mod ilegal. Se prevedea o
lovitur de Stat; nu se stia nc de ce natur va fi, dar oamenii voiau s fie pregtiti ca s poat rezista.
Congregationistii si cei din partidul ultra intonau, pretutindeni, imnuri triumfale, desi nu se ntelegeau
ntre si
1 Aitgustin Perier (1773 - 1833), fiul lui Claude Perier; a ajuns pair al Frantei, dup moartea ilustrului
su frate, Casimir Perier.
- Maximilien Foy (1775 - 1825), general de brigad si deputat.
: 3 Casimir Perier (1777 1832), ofiter n armata francez din Itaha

bancher renumit din Paris. Regent al Bncii Frantei, deputat, presedintele ministru. A murit de holer, n
timpul epidemici din 1832.
678
cum vor conlucra. De altfel, congregationistii si si manifestar nemultumirea mpotriva domnului de La
Bourdonnaye care nu era pe placul partidului preotilor. Speriat de zvonurile care circulau, venirea la
putere a lui Jules de Polignac i servi drept pretext pentru a-si da demisia care-i fu aprobat imediat. In
sfrsit, pentru a pune capac listei guvernamentale ce devenise odioas ntregii tri, strnind - si pe bun
dreptate - mnia tuturor, n locul lui La Bourdonnaye, a fost numit o pramatie care se potrivea de
minune cu toti ceilalti din guvern: Peyronnet, instalat la ministerul de interne. Simt nevoia s jnai dau un
exemplu privind superficialitatea, orbirea regelui pe care persoanele ce vor tri n alte timpuri aproape c
nu-1 vor crede, desi el este de o scrupuloas exactitate.
Domnul de Bourmont, dup ce a luptat n Vandeea, s-a mpcat cu Napoleon - dup ce, zic unii, c si-ar
fi vndut mpratului camarazii de lupt - si a intrat n armata imperial cu atta grab, nct a pierdut
stima tuturor, n 1814, a fost primul care s-a grbit s salute drapelul alb. n 1815, 1-a nsotit pe
maresalul Ney, la Dijon, a obtinut de la mprat comanda unei brigzi, apoi - n ajunul btliei de la
Waterloo a dat bir cu fugitii, ducndu-i inamicului statele de plat ale armatei, n cursul faimosului
proces al maresalului Ney, Bourmont a depus mpotriva lui, n fata Curtii Pairilor, dar maresalul 1-a
acuzat, la rndu-i, de a fi ajutat la redactarea proclamatiei pe care tocmai o denuntase. Toate aceste
circumstante, false sau adevrate, i-au adus generalului epitetul de trdtor pe care nimeni nu i l-a
contestat si pe care presa l exploata aproape zilnic. Dar iat c ntr-una din zilele anului 1829, regele
spuse n plin Consiliu:
- i fiindc mi-arn adus aminte, domnilor, cred c e cazul s puneti capt tuturor brfelor mpotriva lui
Bourmont. Nimeni nu stie mai bine ca mine ct sunt de nedrepte; v autorizez s spuneti mai departe c
tot ceea ce i se reproseaz a lcut la cererea si mai ales la porunca mea secret!
Domnul de Bourmont tremura din cap pn n picioare. i cei de fat si lsar privirile n jos, n fata
acestei i ciudate. Ct despre rege, el era ferm convins c nici
679
o actiune nu putea fi dezonorant din moment ce o poruncise el si c ordinele sale justificau orice
demers. Sngele luj Ludovic al XlV-lea protesta nc destul de puternic n el ca s nu ncerce nici mcar
un sentiment de dispret fat de oamenii care se artau a fi dispusi la anumite injonctiuni. Prima lor
datorie era de a asculta.
Iesind de la Consiliu, domnul de La Bourdonnayg istorisi ce se petrecuse acolo unei persoane care-mi
relat exact cele ntmplate. De altfel, n foarte scurt vreme, aflar o multime de persoane. Domnul de
Bourmont l convinse probabil pe rege s renunte la astfel de protectii, cci suveranul nu mai vorbi
nimic despre acest lucru. Totusi generalul simtea toate dificulttile pozitiei sale si dorea, din tot sufletul,
o ocazie care s-1 nalte n ochii opiniei publice. Se stia brav si se credea un bun militar. Un rzboi,
orict de mic, i-ar fi convenit de minune, dar nu vedea unde anume ar putea avea loc. i veni n minte
Algerul si arunc, n treact, unele cuvinte, ntreg Consiliul i sri n cap; el tcu, dar nu renunt. La
sfrsitul lui decembrie, maresalul Marmont, pe care afacerile sale bnesti falimentare l obligau s stea la
tar de cteva luni, veni s petreac mai multe zile, la Paris. Bourmont i istorisi, n trecere, veleittile
sale n legtur cu Algerul, precum si dificulttile pe care le ntmpinase, dndu-i de nteles c pusese
ochii pe el pentru a comanda expeditia. Imediat generalul se nflcra. Se si vzu Marmont-Africanul sisi fgdui s nving toate obstacolele. Se ntoarse acas, se nconjur de crti, de hrti, de liste de state,
de tot soiul de documente si, cu capul plin de aceast campanie, l atac direct pe rege. Nu s-a artat
mpotriv, desi n-a fost de acord cu toate planurile lui. Domnul de Polignac 1-a respins cu blndetea lui
obisnuit. Delfinul s-a opus cu vehement, iaf Marina a declarat expeditia imposibil, din pricina
pregtirilor care aveau s dureze cel putin un an. Oricare altul s-ar fi las pgubas. Dar maresalul nu era
omul care s renunte, si se strdui s nving toate piedicile. Pentru asta, l lu ca ajuto pe amiralul
Mackau. Lucrar mpreun si redactar u memoriu n care artau c posibilittile de pe mare puteau
680

discutate, iar cele de pe uscat, practic, nu existau. Afacerea pru s capete amploare. Maresalul, cu
candoarea care-1 caracteriza, se duse s discute deschis cu ministrul de rzboi, i spuse c, dac avea de
gnd s comande el nsusi expeditia, renunta la orice pretentie, dar c, dac Bourmont nu mergea, cerea
s-1 nlocuiasc el. Ministrul i rspunse c ideea i surdea, dar c era indispensabil n fruntea
ministerului pe care-l conducea; trecnd apoi n revist pe toti cei care ar fi rvnit conducerea acelei
campanii, gsi fiecruia cte un cusur, nct alegerea maresalului, ca sef al acelei expeditii, se
subntelegea de la sine, dac totusi izbuteau s-1 conving si pe Delfin despre necesitatea acelei
expeditii. Maresalul fgdui s nu crute nimic. Bourmont ddu impresia c era de acord s se nhame la
remorca maresalului, care ne istorisea zilnic succesele sale, mirndu-se totusi de nencrederea mea. tiam
c Delfinul, plictisit de demersurile sale, spusese dup ce-1 vzuse iesind:
- Du-te, agit-te! Chiar dac treaba asta va reusi, ea nu va fi pentru tine!
Nu-i puteam repeta aceste cuvinte pe care nu le auzisem dect eu; dar ncercam s-i art c s-ar putea s
dea gres. n sfrsit, succesul su pru sigur, expeditia fu aprobat, statul-major alctuit. Nu mai lipsea
dect aparitia n Monitor a sefului expeditiei. Dar aceast aparitie ntrzia, mi amintesc c, ntr-o
smbt sear, i-am spus:
- Bag de seam, domnule maresal, nu te ncrede prea mult n puterile dumitale, fiindc s-ar putea ca
Bourmont s-ti joace vreun renghi!
M nvinui c jigneam un om calomniat, care, n fond, era ct se poate de loial.
Am surs, plin de ncredere.
- Ei bine, ce-ai s spui dac regele m va numi mine, duP ce vom iesi de la slujb?
- As spune c as fi ncntat c m-am nselat, desi sunt Proape sigur c nu m nsel!
681
- i dac am s-ti aduc actul de numire n calitate de comandant al expeditiei, vei fi tot att de
nencreztoare ca sj Toma necredinciosul?
Regele nu spuse nimic, nici duminic, nici luni, nici marti. Domnul de Bourmont l consola zilnic pe
Marmont, dar Jules de Polignac, mai putin ipocrit, ncepu a se ndeprta de maresal. Acesta se hotr s
se duc la generalul de Bourmont si s-1 roage s-i atrag atentia regelui c, cu ct numirea sefului
expeditiei se va face mai repede, cu att expeditia va avea mai multe sanse de succes.
Generalul se art, la nceput, de acord, apoi blbi cteva cuvinte, iar pn la urm i spuse maresalului
ct era el de dezolat, fiindc Delfinul tinea cu orice pret ca el Bourmont, s conduc expeditia.
Abia acum vzu maresalul ct de frumos fusese jucat pe degete. Domnul de Bourmont se servise de
perseverenta si de cunostintele sale militare pentru a nltura toate obstacolele aflate n calea lui, fr s1 scie si s-i displac Delfinului. Toate astea se datorau - bnuiesc - faptului c se stia c era o nulitate
ca militar, c habar n-avea de marin, c-si ddea seama c n-ar fi fost n stare s lupte pe trmul african,
dar c, n acelasi timp, ar fi fost cumplit de gelos pe succesele altui general, mai ales c Delfinul era
convins de talentele sale militare.
Pentru cei care-1 cunosteau bine pe maresal, e lesne de nteles furia acestuia. Vzuse nruindu-se, n
modul cel mai jignitor, toate visurile sale de glorie dup ce luptase din rsputeri s nlture obstacolele,
s aplaneze dificulttile, s potoleasc spiritele recalcitrante si s le fac s accepte aceast campanie.
Bunul lui simt l mpiedicase ntotdeauna s fie partizanul politicii lui Polignac dar, dup aceasta
ntmplare, nu mai avu ochi s-1 vad si nu-si ascunse resentimentele.
Obligatiile lui personale fat de rege nu-i ngduiau sa se retrag, dar nu mai apru pe la Curte dect
atunci cnd i obliga slujba, fiind ns ct mai rezervat fat de ministri.
Dar s revin la anul 1830.
.<
682
iT
Capitolul XIX
Prima zi a anului 1830. - edinta regal de la Luvru. - Regelui i cade plria. - Ducele de Orleans i-o
ridic. - Testamentul ducelui de Bourbon. - Expeditia din Africa. - O vorb a domnului de Bourmont.

-Regele si amiralul Duperre. - Cltoria Delfinului Ia Toulon. - Domnii de Chantelauze si Capelle intr
n guvern.
Prima zi a anului 1830 s-a remarcat prin discursul nuntiului papal, tinut regelui, n care prea s-i dea
sfaturi privind o politic ultramontan, discurs care a fost foarte bine primit de majestatea sa, dovad
rspunsul pe care i 1-a dat. Aceast mprejurare rennoi zvonul care circulase mai nainte c acel nuntiu Lambruschini1 -, asistat de cardinalul Latii, i smulsese lui Carol al X-lea - cu autorizatia Papei - unele
jurminte sacre.
n nti ianuarie, Curtea regal, n frunte cu presedintele ei, domnul Seguier2, se prezent la doamna
Delfin. Domnul Seguier tocmai ncepuse a-i adresa felicitrile de rigoare, cnd iat ea i tie vorba,
spunndu-i cu cea mai mare trufie:
- Treci, domnule, peste asta!
Cele dou ntmplri fcur senzatie si ddur prilej la nenumrate comentarii. S respingi, cu atta
duritate, magistratura trii si s primesti, cu atta bunvoint, niste sfaturi antinationale, erau dou
greseli foarte grave. Dar cum peste ele s-au suprapus alte evenimente, lumea le-a uitat destul de repede.
Iarna era foarte aspr si poporul suferea cumplit si de frig si de foame. Mila public ncerc s fac ceva
pentru a-i mai usura suferintele. S-a propus s se dea un bal la Oper, cu Un ludovic biletul, apelnd
astfel la cei bogati pentru a-i ajuta Pe cei sraci. Doamnele de la Curte si din oras se ocupar de aceast
oper de binefacere, care izbuti pe deplin si de pe urma creia se adun o sum considerabil. Cei din
palatul
Q
Lodovico Lambruschini (1776 - 1854), episcop de Sabine, arhiepiscop de
va, nuntiu papal la Paris, n 1831 ajunge cardinal, iar n 1836, ministru. gc
^ Antoine-Jean baron de
Seguier (1768 - 1848), substitutul procurorului 'n Parlamentul din Paris. Mai trziu, ajunge consilier de
Stat si pair al Frantei.
683
l
Tuileries contribuir primii, dar nimeni nu apru n loja ce le fusese rezervat. Loja celor de la Palatul
Regal, dimpotriv era ocupat de toat familia de Orleans. Ducele de Orleans s j fiul su coborser n
sala de bal. Ducele de Chartres dans o multime de contradansuri. Aceast condescendent avu un mare
succes si scoase si mai mult n relief pustietatea lojei regale, singura care rmsese goal, n toat sala.
Compor-tndu-se astfel, cei din familia de Orleans se bucurar de o popularitate pe care cei din familia
regal si-o doreau din tot sufletul.
n general, nu sunt curioas s vd ceremoniile unde se nghesuie prea mult lume, dar mprejurrile
fcuser ca deschiderea sesiunii s fie att de important, nct am tinut s asist neaprat la sedinta
regal. S-a tinut la Luvru, si amnuntele din acea dimineat mi-au rmas si acum vii, n memorie.
Ducesa de Duras, despre care v-am vorbit adesea, se prpdise, dup ce toat viata se vitase c nu se
simtea bine, fapt care-i atrsese porecla de bolnava nchipuit" si-1 determinase pe sotul ei s i se fac
lehamite de ea. Dup moartea ei, domnul de Duras se nsurase a doua oar cu un fel de elvetiano-angloportughez, trgndu-se din nu stiu ce familie, dar care - avnd o avere foarte mare - si cumprase titlul
de duces. Ea e cea care, la cteva sptmni dup ce s-a mritat, i-a strigat cu naivitate, sotului ei:
- Ah, dragul meu, nu-ti poti da seama ce nseamn s fii mai destept dect nevasta ta!
Sigur c prima lui sotie nu-1 obisnuise cu astfel de rsfturi. M aflam deci asezat alturi de aceast
nou nevast a ducelui de Duras, n ziua n care Carol al X-lea vorbea n public pentru ultima oar. Nu
mi-am putut reprima o miscare de team, cnd regele a rostit unele cuvinte ameninttoare, pe care le-am
uitat, dar care anuntau c-si v^ sustine guvernul, mpotriva Camerelor. Doamna de Duras m& ntreb ce
aveam.
- Vai, doamn, n-ati nteles c regele declar rzbo trii? Dar nu pentru tar m tem eu!
684
1
Dup cinci minute, n timp ce ne pregteam s plecm, ea mi spuse:

- N-ati nteles bine, doamn! Ducele (asa i spunea ea sotului ei), ducele mi-a spus de dimineat c a citit
discursul regelui, c i s-a prut minunat si c va nchide toate gurile celor care strig mpotriva
guvernului.
- Cu att mai bine, doamn.
Nu amintesc acest dialog ca s redau ntocmai cuvintele interlocutoarei mele, ci ca s art care era
atmosfera din palatul Tuileries. Domnul de Duras era, n acel moment, primul gentilom al camerei de
serviciu, iar sotia sa locuia cu el, n Palat. Regele Carol al X-lea se purta desvrsit ntr-un salon si avea
o tinut nobil la Curte, dar, n public, n-avea nici un fel de demnitate. Fratele su, Ludovic al XVIII-lea,
n ciuda trupului sau diform, reusea s par mai demn ca el.
Carol al X-lea avea o voce care-ti zgria urechile, prea putin sonor, nu pronunta clar cuvintele si citea
prost discursurile. Gratia lui obisnuit l prsea n astfel de ocazii. Cnd, n ziua aceea, rosti acea fraz
ameninttoare, vru s ridice capul ntr-un mod ct mai impuntor, n vreme ce ntorcea pagina. Dar
aceast treab fcu s-i alunece plria de pe cap, iar diamantele grele cu care era mpodobit o fcur s
cad cu zgomot, la picioarele ducelui de Orleans. Acesta se aplec, o ridic de jos si o tinu n brate pn
la sfrsitul discursului. Toat lumea coment n fel si chip acest fapt. Seara, la Palatul Regal, am vorbit
despre acest lucru. Ducesa de Orleans m apuc de brat si-mi sopti:
- O, draga mea, taci, te rog... Nu-i asa c toat lumea a observat? Mai ales Delfina... Nici n-am mai
cutezat s m uit 111 ochii ei. Sunt sigur c e foarte suprat... Trag ndejde c nu va mai aduce vorba
despre aceast ntmplare...
Mademoiselle adug:
- Numai de n-ar apuca gazetele s fac tot felul de cmentarii nelalocul lor!
Am fost cu att mai impresionati de acea ntmplare cu
tot-Peste cteva zile, n 6 ianuarie, adic de Boboteaz, cnd
1 Pontii s-au strns laolalt, conform obiceiului, pentru a
685
gusta din prjitura fcut n cinstea regelui, bobul ascuns n Ca se nimeri s fie n bucata ducelui de
Orleans, fapt care o fClJ pe Delfin s se bosumfle.
Lu astfel nastere un fel de superstitie, care se rspndi n ntreaga tar; pn si cei care nu doreau
ndeprtarea de la tron a ramurei vrstnice, vznd ncurctura deplorabil n care se vra, cu atta
inconstient, nu se putur abtine s nu strige:
- Dar oamenii stia chiar nu vd c procednd astfel netezesc drumul ctre tron celor din familia de
Orleans?
Trebuie s spunem totusi c dac vechile accese de trufie o mai apucau din cnd n cnd pe Delfin,
sincera prietenie, pe care o nutrea fat de doamna de Orleans, o fcuse s-si schimbe simtitor
comportarea.
n vremea asta, ducele de Bourbon continua s duc aceeasi viat trist si dezordonat dintotdeauna.
mbtrnind czuse sub dominatia unei creaturi pe care o adusese n Anglia si o mritase cu un ofiter din
suita lui care - se spune -crezuse c se nsoar cu fata din flori a printului si nu cu amanta lui. Astfel,
doamna de Feucheres1 deveni stpn absolut la Chantilly si la Palais-Bourbon. O alung pe contesa de
Reuilly, fata ducelui de Bourbon, si-si exercit asupra tuturor celor din jur domnia sa despotic. Imensa
avere a printului era la dispozitia sa. Domnii de Rohan-Guemene, verii lui primari, erau mostenitorii cei
mai apropiati. Familia de Orleans venea dup ei. Era ns de dorit ca bunurile ramurei de Conde s
rmn n familia de Bourbon; pentru asta, ducele de Bourbon ar fi trebuit s adopte copilul din familia
de Orleans al crui nas era, dndu-i si numele si averea sa. Palatul Regal se strduia din rsputeri s-1
determin6 pe print s fac acest lucru, mpreun cu toat familia regal, dar nu avea nici un alt mijloc
pentru a reusi, dect influenta doamnei de Feucheres, singura de care asculta btrnul prW1 Doamna
puse ns, ca prim conditie, pentru bunele sale ofic11'
1 Sophie Daw, baroan de Feucheres (1795 - 1840); n 1822, sotul ei dndj>J^ n sfrsit, scama c era
amanta ducelui de Bourbon, se desprti de ea. Scandau asemenea proportii, nct baroana fu obligat s
plece de la Curte.

686
L fie primit la Curte. Lucrul prea imposibil, avnd n vedere severitatea Delfinei, n privinta etichetei.
Dar chiar de la primele cuvinte pe care ducesa de Orleans cutez s le rosteasc, Delfina spuse:
- Sigur, verisoar! Sunt suprat pe ducele de Bourbon c ne oblig s recurgem la aceast persoan
pentru a-1 hotr sa fac un lucru just, convenabil att pentru el, ct si pentru voi dar, dac din
nenorocire asa stau lucrurile, nu mai trebuie s ezitm, asa c voi vorbi cu regele.
Doamna Feucheres a fost prezentat la Curte; Delfina s-a purtat frumos cu ea, si testamentul a fost
semnat. Se pare c Delfin^ dorea si ea ca palatul Chantilly s rmn n minile Bourbonilor, si ca
numele de Conde s se perpetueze n familie. Dar nu e mai putin adevrat c - cu aceast ocazie -s-a
artat foarte bun si ngduitoare cu printii de Orleans.
Regele continu s vorbeasc despre vointa sa imuabil"; deputatii se rentoarser n provinciile lor
pentru a pregti noi alegeri ce preau inevitabile. Expeditia din Alger, odat aprobat de guvern,
ncepur pregtirile, cu un zel att de plin de entuziasm, nct soldatii fur gata de plecare n sase
sptmni si nu ntr-un an, ct ceruser psuire, la nceput. Aceast campanie african devenise speranta
celor mai nflcrati din partidul ultra. Generalul Bertier de Sauvigny spuse, urcndu-se n trsur:
- Ne ducem s ne ncieram cu Dey; dar adevratul rzboi va fi abia la ntoarcere!
E demn de admirat faptul c trgea ndejde s aduc ndrt o armat destul de devotat pentru a mai fi
dispus s sustin absolutismul.
S-a spus c, dac domnul de Bourmont ar fi fost n Franta, ar fi mpiedicat Ordonantele din Iulie. Eu
cred, dimpotriv, c le-ar fi sustinut si mai aprig dect ceilalti, mi aduc aminte, n legtur cu el, de o
ntmplare, care nu-mi naduie s m ndoiesc nici o secund despre caracterul lui.
Cum domnul de Glandeves, preceptor la Tuileries, care ,u~' prea nghitea pe Polignac, era n relatii
familiare cu de Bourmont, n ajunul plecrii acestuia din urm, -se la el n vizit, l ntreb:
687
- Nu esti nelinistit, din pricina situatiei n care lasi tar si nu te temi de ce s-ar putea ntmpla n absenta
dumitale?
- Ba da, sunt nelinistit pentru c n-am destul ncreder n fermitatea guvernului nostru. Nu e destul de
abil, nu e unit si n-are voint; cci vezi, dragul meu Glandeves, ca s pu-vasul pe valuri, fr scurtturi si
fr pericole, nu trebuie s te folosesti dect de un singur verb format din sapte litere: cuteza. La asta se
reduce toat politica n momentul de fat
- Departe de a fi partizanul doctrinei dumitale, mrturisesc c sunt foarte speriat de a te vedea punnd-o
n practica i spuse Glandeves.
Domnul de Bourmont nu-i rspunse dect printr-un surs plin de ncredere. Cred c a fost pentru ultima
oar cnd 1-a mai vzut Glandeves.
Comanda escadrei i se propusese amiralului Roussin dar acesta o refuz. Nu se prea mpca cu
Bourmont, si apoi era convins c pregtirile nu vor fi gata nainte de a ncepe anotimpul ploilor.
Amiralul Duperre nu consimti s-si asume aceast rspundere, dect dup o lung ezitare, n ajunul
plecrii sale, Duperre ceru o audient regelui. Dup ce trecu n revist toate dificulttile debarcrii, toate
piedicile pe care le prezenta coasta si marea care o sclda, pentru a putea depune o parte din armat si
munitii pe uscat - lucru ce s-a si petrecut nu peste multe zile, si care a compromis salvarea trupelor
debarcate mai nainte, lipsindu-le de munitii -amiralul adug:
- Sire, m supun poruncii majesttii voastre si-mi asum aceast periculoas sarcin, mi voi pune n joc
toat grija, toat ndemnarea, chiar si viata dac va fi nevoie; cu alte cuvinte, voi face tot ce va fi
omeneste posibil pentru a reusi-Dar declar aici, n fata regelui, de fat cu toat lumea, c nu garantez de
succes si c n-as vrea s fiu considerat drept un fricos, care socoate aceast actiune o fapt mult prea
ndrzneat.
- Du-te linistit, amirale, si f cum crezi c va fi ^ bine, iar dac succesul nu va fi pe msura sperante^
dumitale, nu te voi tine de ru nici o secund. N-ai grij, nu
688

V0m abandona; de ndat ce te vei mbarca, Polignac si cu .fljne o s rostim zilnic cte o rugciune
pentru reusita durnitale!
Duperre, btrn lup de mare, care prefera o gur de aer proaspt, venit din larg, oricror rugciuni,
rmase foarte ncurcat de ajutorul care i se oferea; se nclin n fata regelui, jesi din cabinet si se duse s
istoriseasc discutia sa cu regele persoanei de la care am aflat-o eu.
n vremea asta, bietul meu prieten Rigny se plictisea de moarte, n Mediteran. mi mrturisise, mai apoi,
c expeditia din Alger l fcuse s regrete amarnic probitatea de care dduse dovad, refuznd ministerul
marinei. Rigny era cel mai tnr si mai cuteztor amiral al nostru. Nu neg c era ambitios si c-i plcea
gloria care-1 stimula s ntreprind fapte dintre cele mai ndrznete. L-am auzit adesea spunnd c n-ar
putea muri linistit nainte de a vedea steagul nostru fluturnd la Mahon si la Porto-Ferrajo. Din pcate,
steagul nostru nu mai flutur pe nici unul din zidurile acestor orase, din pricin c un medic nepriceput ia venit de hac bietului amiral Rigny, vrndu-1 n mormnt nainte de a mplini cincizeci de ani.
Delfinul pomi spre Toulon ca s asiste la plecarea flotei; sttu foarte putin si displcu tuturor, n plus,
cltoria lui mai avea si alt scop: trebuia s-1 atrag de partea sa pe domnul de Chantelauze1; asa c
Delfinul se ndrept spre Grenoble pentru a-si ndeplini aceast sarcin. Nu stiu ce anume i-o fi inspirat
o att de mare ncredere n domnul de Chantelauze, om complet ignorat de public, dar Delfinul i feri
ministerul justitiei pe care, pn la urm, Chantelauze l accept. Regele primi, n sfrsit, demisia pe care
domnul de ^ourvoisier tot ncerca s si-o dea si nu putea. Dup trei zile, apru o ordonant prin care
guvernul era, n parte, schimbat. , Ornnul de Courvoisier, cel mai moderat din guvern, a fost cuit de
domnul de Chantelauze - pe care nu-1 cunostea
<jjn
Jean-Claude de Chantelauze (1787 - 1859), prim-presedinte al Parlamentului Co , renoble,
apoi ministru; fiind semnatarul Ordonantelor din Iulie, a fost aaniat la nchisoare pe viat.
. 689
nimeni - asa cum fusese nlocuit de curnd domnul de La Bourdonnaye, de domnul de la Peyronnet.
Cred c, dac regele ar fi cutat anume, n ntreaga Frant, un om care s fac maj mult ru Coroanei
dect Peyronnet, poate c n-ar fi gsit. A.u mai vrt n guvern si pe un oarecare domn Capelle',
cunoscut pentru intrigile sale. Fusese ministrul printesei Eliza", cum [ se mai spunea doamnei
Bacciochi2, pe vremea cnd domnea n Toscana.
Monsieur se folosea de el n alegeri, pentru partidul ultra si, cum era socotit un om abil, l vrse n
guvern. Dar s te fereasc Dumnezeu de abilitatea intrigantului.
Tara era foarte suprat, foarte iritat, ba chiar exasperat; deputati, votnd mpotriva guvernului
Polignac n-aveau dect s se prezinte n fata alegtorilor pentru a fi alesi. Sunt convins c atunci nici
alegtorii, nici deputatii nu se gndeau nc s rstoarne tronul, ci doar guvernul.
Capitolul XX
Abolirea legii salice, n Spania. - Impresiile Delfmei. - ederea Curtii din Neapole, la Paris. - Balul dat
de ducesa de Berry. - Balul de la Palatul Regal. - Boala generalului de Boigne. - Incendiile din
Normandia. - Plecarea suveranilor napolitani. - Moderatia Delfmei. - Cucerirea Algerului. - Ordonantele
din Iulie. - Nencrederea, disperarea si furia poporului.
nsurtoarea regelui Spaniei cu printesa Cristina, a Neapolelui, a fost urmat imediat de declaratia
desemnat sub numele de rememorarea Pragmaticei" care le ngduia si fetelor s mosteneasc tronul.
Aceast msur a fost viu comentat la noi, n Franta, si mai ales la Palatul Regal1 Guillaume-Antoine. baron de Capelle (1775 - 1843), prefect, consilier d Stat, secretar general la
ministerul de interne. Mai trziu, ca ministru al lucrri ^ publice, a fost unul dintre cei care au semnat
Ordonantele din Iulie. Condamna contumacie, a fost gratiat.
,jx
2 E vorba de Eliza Bonaparte (1777 - 1820), mritat n 1797 cu fc Bacciochi, ofiter corsican. Printes
de Piombino, mare duces de Toscana, cderea lui Napoleon a trit n Italia.
690
pucesa de Orleans mi-a vorbit, cu mult amrciune, despre ga Se simtea jignit, si ca napolitan, si ca
frantuzoaic, mi a(juc aminte c mi-a spus, c aceast msur, att de ostil celorlalte ramuri ale

familiei de Bourbon, era privit ca o ofens personal de ctre fratele ei, regele Neapolelui, si c ea l
determinase s plece din Madrid n douzeci si patru de ore. Aceast mprejurare m-a fcut s m
ndoiesc c regina Cristina ar fi avut vreun rol n hotrrea luat de sotul ei, regele Ferdinand al VH-lea.
Msura - dup cum stie toat lumea - fusese pregtit nc de pe vremea lui Carol al IV-lea. Orice-ar fi
fost, ducesa de Orleans mi-a povestit c - cu o sear mai nainte - se vorbise despre acest lucru, la
Delfin. Regele, Delfinul, ducesa de Berry, toat familia de Orleans se pronuntaser mpotriva acestei
hotrri. Numai Delfin avusese curajul s spun:
- Da, lucrul displace att guvernului, ct si familiei regale; n ce m priveste, cred totusi c regele
Spaniei are dreptate si c ceea ce a fcut e un lucru foarte firesc!
Delfin ar fi fost bucuroas ca si fetele s aib dreptul la tron, chiar la cel al Frantei. Totusi, trebuie s
adaug c a respins cu dispret si ca ridicol propunerea pe care i-au fcut-0 o mn de intriganti
slugarnici de a cere Coroana Navarei. Parc mi aduc aminte, fr s am curajul s sustin cu trie c
domnul de Chateaubriand acceptase, un moment, aceast idee, creznd c-i face plcere ducesei de
Angouleme.
Sosirea Curtii din Neapole a dat semnalul nceputului serbrilor. Ducesa de Berry prea ncntat s-si
poat primi familia la ea acas; cred c n-am vzut-o niciodat artnd Mai bine ca n acele zile. Regele,
tatl ei, pe care boala l fcea Sa par mbtrnit nainte de vreme, aprea ct mai putin n Public,
prefernd s stea mai mult n casa linistit a surorii
ducesa de Orleans. n schimb, regina Neapolelui, ca un butoi, burduhnoas, era oricnd dispus s se
,reze n orice fel, ajutat binenteles de drguta" ei fat, cesa de Berry, care o plimb prin tot Parisul si o
duse la ^ate spectacolele. Asa c cele dou printese ale noastre, Venite frantuzoaice prin cstorie doamna de Orleans si
691
ducesa de Berry - se aranjar n asa fel nct una s se ocur> de fratele ei, cealalt de mama ei.
La Curte avur loc o serie de spectacole unde am vsm pentru prima oar familia de Orleans aprnd n
loja regal Regele si manifestase n ajun regretul c acea loj nu era ndeajuns de mare pentru ca, alturi
de invitati, s le poat pofti si pe rudele lor apropiate. Domnul de Glandeves, preceptor la Tuileries,
auzind acele cuvinte, trudi toata noaptea si a doua zi l anunt pe rege c n loja sa ncpea si familia de
Orleans Regele rmase o clip descumpnit, apoi, neavnd ncotro fcu pe bucurosul, ncntarea familiei
de Orleans a fosj nemaipomenit, iar recunostinta fat de domnul de Glandeves att de sincer, nct, de
atunci, au nutrit cea mai cald afectiune fat de el.
Ducesa de Berry a dat n apartamentele sale si ale copiilor si, din Palatul Tuileries, un bal mret. Cred
c n-am vzut niciodat un bal mai bine organizat ca acela. Locuinta avea dou etaje. Dar o scar - alta
dect cea principal pe care urcai - fusese la fel de frumos decorat ca si prima. Palierele fuseser
transformate n saloane confortabile, si cele cteva trepte, care le desprteau unele de altele, fuseser de
asemenea manier ascunse sub covoare si flori, nct acea scar a fost tot timpul cea mai plin de lume,
ca nici o alt odaie, cci aveai impresia c face parte din apartament. In ciuda elegantei, a numeroaselor
persoane din lumea mare, ce fuseser invitate la acel bal, n ciuda ordinei si a aerului satisfcut al
stpnei casei, n sufletele tuturor celor adunati acolo plutea un fel de spaim, care-i mpiedica pe
oaspeti s fie veseli. Balul a fost urmat de p cltorie la Rosny, despre care mi s-a vorbit n termenii cei
mai elogiosi. Dar eu, nelund parte la acea plimbare si deci nevznd cu ochii mei cum au decurs
lucrurile, nu voi scrie nimic despre ea. As vrea s p^ trece sub tcere si serbarea care s-a dat la Palatul
Regal, dup napoierea de la Rosny, cci amintirea ei nu mi-e delo plcut. Regele Carol al X-lea,
consimtind s-i nsoteasc acest bal pe suveranii din Neapole, prea de la sine nteles
692
serbarea era dat n cinstea lor; dar s-a ntmplat cu tot altfelu
Cnd am ajuns la Palatul Regal, strzile erau att d ntesate de lume, nct trsurile abia si puteau croi
drum prin ac'ea multime. Vizitiul meu fusese obligat s ocoleasc pe zece strzi alturate, pentru a putea

ajunge la Palat. Odat sosit la portita din strada Lycee, a trebuit ca jandarmii, arzite elvetiene si altii s
se alture oamenilor mei si, cu chiu cu vai, s croiasc un fel de potec prin care s pot intra n Palat,
smulgndu-m din mijlocul multimii care m nconjura, nuntru, multimea era aproape tot att de
numeroas ca si afar. Toti cei care ceruser invitatii, le obtinuser, asa nct aghiotantii regelui
mpreun cu cei ai printului si cu ofiterii din corpul de gard abia izbuteau s pstreze un spatiu de
cteva picioare n jurul persoanelor regale. Mult vreme ne-a fost imposibil s circulm. M-am trezit,
mpins de multime, n acel spatiu rezervat, unde nu avusesem nici cea mai mic intentie s ptrund,
gata s cad peste printul de Salerno1. Ducelui de Blacas, care era de serviciu, si cu care nu prea eram n
raporturi bune, i fu mil de mine si m lu sub protectia lui, ajutndu-m s trec prin valurile acelei
multimi. Am avut atunci prilejul s examinez ndeaproape fizionomia printilor. Regele prea bine dispus,
napolitanii erau uluiti, Delfina, nemultumit, doamna de Orleans, suprat, Mademoiselle, stnjenit,
ducele de Orleans, satisfcut. Aceast satisfactie mi displcu, desi n-as sti s spun de ce; aveam ns un
sentiment de team, de mhnire si simteam nevoia s plec ct mai repede. Am ajuns acas Ia zece seara.
Mama, vzndu-m venind att de devreme, s-a speriat creznd c mi se mtmplase ceva. I-am spus c
tineam foarte mult la familia de Orleans ca s fiu multumit de serata lor si c, pentru prima ar n viata
mea, eram gata s cred c ducele de Orleans Premeditase acest lucru. Felul de a umple saloanele dincolo
de CaPacitatea lor de cuprindere, cu toti oamenii pe care regele nu'i putea suferi, iluminatia tuturor
grdinilor, grija de a tine
'"sur ' LePld- print de Salerno (1790 - 1851), fratele regelui Neapolelui; se rasc cu MaricClementinc, fiica lui Francisc l, mpratul Austriei.
693
usile larg deschise multimii de afar, ntr-o vreme n care nepopularitatea regelui nu mai era un secret
pentru nimeni aparitia frecvent a ducelui pe terasa Palatului, numai pentru a-i obliga pe oameni s
strige ct mai des: Triasc ducele de Orleans!", toate acestea aveau n ele ceva mai mult dect popular,
ceva cam prea strident, care m deranja, cu att mai mult cu ct acel bal nu era cadrul nimerit pentru o
astfel de propagand.
Nimnui nu i se pruse extraordinar c ducele de Orleans i primise n casa sa pe regii Frantei si ai
Neapolelui si c se ocupase de regalii si oaspeti. Dar el profitase de acea serbare regal, pentru a o
transforma ntr-o serbare popular care, pn la urm, nu ntrzie s dea roade. Acea noapte poate fi
considerat ca prima rzmerit a anului 1830, an att de fertil n astfel de evenimente. Multimea admis
fr nici o supraveghere, n grdini si galerii, sfrsi prin a se nfierbnta, attat de nu stiu ce instigatori
la revolt si deveni att de turbulent, nct trebui dat afar, cu forta armat.
Putem trage din asta concluzia, asa cum am mai spus cnd fusesem suprata, c ducele de Orleans
premeditase acest lucru? i da, si nu. Sunt convins c nu-si fcuse un plan anume, n acest sens, dar c
veghea cu grij la popularitatea lui, vrnd ntotdeauna - dup expresia rposatului duce de Berry - s
fac ,,o figur aparte".
A doua zi dup acest bal, o scrisoare din Chambery mi aduse la cunostint c domnul de Boigne se
simtea din ce n ce mai ru si c medicii ncepuser a fi nelinistiti. II cunosteam mult prea bine pentru a
cuteza s m duc s-1 vd fr ngduinta lui. I-am scris imediat, fr a-1 alarma, rugndu-1 s-mi
permit s-i fac o vizit. El mi rspunse ca fusese foarte bolnav, c era nc prea slbit pentru a-mi
pu*6^ scrie personal, dar c se simtea mult mai bine si c de ndat ce va putea suporta un drum cu
trsura se va duce la bile din Tarentoise; c m ruga s-mi amn vizita dup ce se va ntoarce de acolo,
adic spre sfrsitul lui iulie.
Linistit de aceast scrisoare si de altele care urmai"3' nevrnd s mai ies n lume, la nceputul lui iunie
m-am stabi
694
ja tar. Acolo am aflat c. domnul de Boigne, pe care-1 credeam n convalescent, murise n 21 ale lunii,
n urma unei noi crize a bolii de care suferea de multi ani. Aceast ultim criz, durnd doar cteva ore,
toti m-au asigurat c nu mai avuseser cnd s m anunte. A trebuit s-i cred. Totusi am regretat nespus
de mult c nu insistasem s m duc la Chambery, n luna mai, cu toat opunerea lui.

De cteva luni se petrecea un lucru deosebit de ciudat si care n-a putut fi explicat niciodat: provinciile
noastre din nord erau devorate de incendii. Focurile se nmultiser att de jnult nct era imposibil s
presupui c era ceva accidental si, de altfel, n majoritatea cazurilor, se vdea clar reaua intentie. Groaza
ajunsese la culme n acele locuri, si tranii vedeau n orice strin un incendiator. Flagelul se ntindea din
ce n ce, apropiindu-se de Paris. Ctiva ciobani nevinovati, cteva fete fur acuzati si convinsi c ei ar fi
dat foc pdurilor. Era clar c li se fgduise probabil ceva, c fuseser hipnotizati, dar de ctre cine?
Lucrul nu s-a descoperit niciodat. Partidele si-au reprosat, n mod reciproc, c recurseser la aceast
manevr criminal pentru a atta spiritele. Eu, personal, nu pricep n ce scop. Ceea ce e sigur, e c
faptele s-au petrecut aievea si c n-au fost explicate niciodat.
Alegerile pentru o nou Camer s-au fcut ntr-o atmosfer din ce n ce mai ostil guvernului. Cei 221
de deputati fuseser realesi cu totii, n aclamatiile tuturor; deputatii din alte colegii, care nu mai fuseser
votati, fuseser nlocuiti de liberali. Nelinistea ncepuse a-si croi drum printre membrii guvernului, care
asteptau cu team noile numiri. Cnd afla din jurnale de o alegere ce i se prea favorabil, regele felicita
orasul unde avusese loc alegerea, nsotindu-si laudele de cte un cuvnt mgulitor.
Pe msur ce alegerile erau cunoscute, zvonul loviturii e Stat devenea din ce n ce mai alarmant. Ducele
de Orleans Se explicase cu Carol al X-lea, ntr-o lung discutie pe care o avuseser la Rosny, si regele l
asigurase pe duce - evident, cu 0 fals franchete - c nimic nu-1 va determina s renunte la nele msuri
constitutionale. Numai c n ciuda tuturor acelor
695
asigurri, n ciuda tuturor ncercrilor de a apra un guvern detestat de toat lumea, n ciuda tuturor
neplcerilor ce se puteau ivi n orice clip, ducele de Orleans era ferm convins - 1-am auzit spunnd
lucrul acesta de mai multe ori - c atta vreme ct Coroana va respecta Carta nu avea a se teme de nici
un pericol. Carta, numai Carta si nimic altceva dect Carta asta si numai asta voia tara.
Prelungirea sederii suveranilor napolitani - stabiliti la Palatul Elisee - ncepuse a-1 deranja pe rege care
voia s prseasc Parisul si s se duc la Saint-Cloud. Delfma si asum sarcina de a le cere s fixeze
ziua plecrii, sub pretextul c trebuia s si-o fixeze si ea pe cea n care urma s plece la bi. Suveranii se
simtir foarte ofensati de acest mod de a-i da pe us afar si fixar o dat foarte apropiat la care urmau
s plece.
Delfma avea totusi o scuz pentru aceast lips de ospitalitate. Cltoria ei la bi fusese anuntat: nu mai
putea da napoi si apoi voia s fie neaprat ndrt nainte de momentul n care reuniunea Camerelor
putea constitui semnalul unor msuri extreme mpotriva crora lupta cu perseverent. Pare ciudat, dar
totusi asa e: schimbase rolul cu brbatul ei. Cu ct el devenise mai violent si mai exagerat, cu att
devenise ea mai nteleapt si mai moderat.
N-am fost ndeajuns de initiat n secretele acestei familii, pentru a afla ce anume dusese la o asemenea
schimbare de conduit, dar stiu sigur c n acea epoc doamna Delfma era mpotriva tuturor msurilor
acerbe luate de sotul ei. Delfma n-avea nici o ncredere n guvernul Polignac; Delfinul, dimpotriv, navea ncredere dect n acest guvern. Delfma plec la bi, dup ce-1 puse pe rege s jure c nu va lua
nici o hotrre important n lipsa ei. Ordonantele din Iulie dovedesc cum si-a tinut cuvntul.
Afacerile mele personale, aducndu-m ntr-o buna dimineat la Paris, s-a nimerit s m aflu pe strad n
momentul n care tunul le vestea parizienilor cucerirea Algerului- Ufl lung strigt de bucurie rsun n
ntreg orasul. M-a frapa impresia general pe care am remarcat-o. Auzisem de atte
696
Ori acel tun glorios vestind cte ceva care fcea o att de putin impresie asupra cettenilor, chiar cnd
era vorba de lucruri importante, n timpul Imperiului, nct am fost foarte mirat de participarea att de
plin de entuziasm a parizienilor, la acest succes, n fiecare prag de cas sau de prvlie, oamenii
dduser nval, iar trectorii, desi nu se cunosteau, se opreau pentru a-si exprima satisfactia. O
asemenea manifestare s se fi datorat desuetudinii n care czuser buletinele oficiale la Ooi, sau mai
curnd oboselii, dup lungile rzboaie si revolutii ale Imperiului, sacrificiilor pe care le fcuse aproape
fiecare familie? Nu stiu. Dar mi s-a prut c bucuria intrrii trupelor noastre n Alger a fost mai plin de
entuziasm dect atunci cnd ai nostri au intrat n Viena sau n Berlin.

Regele, vrnd s multumeasc Cerului pentru aceast izbnd, porunci s se cnte un Te Deum solemn,
la Notre-Dame. Sosind cu toat pompa, Carol al X-lea a fost primit de ctre arhiepiscopul Parisului, care
a tinut un discurs, reprodus n mod fidel a doua zi, n Monitor; din nefericire, n acel discurs,
arhiepiscopul fgduia regelui ajutorul Sfintei Fecioare pentru cruciada pe care o pregtea att mpotriva
necredinciosilor dinluntrul trii, ct si mpotriva celor din Africa. Acest apel al partidului preotilor ctre
cei din*partidul ultra avu o lung si neplcut urmare, aducnd toate spiritele la exasperare. Succesul din
Alger, ndejdea de a exploata satisfactia pe care 6 simtise tara, poate si dorinta de a profita de lipsa
Delfinei1 care-si anuntase ntoarcerea, determinar Consiliul s semneze acele nefaste Ordonante2 pe
care ndrumtorii oculti ai regelui le cereau de mult vreme si pe care Carol al X-lea le dorea si el, cu
toat perseverenta sa uicptnare. ntr-adevr puteai spune despre el c nici n-a
1 Ducesa se dusese la Vichy.
2 E vorba de Ordonantele din 25 iulie 1830, care erau n numr de patru si anume:
Suprimarea liberttii presei;
Dizolvarea Camerei, care nc nici nu apucase s fie convocat; O nou lege electoral si modificarea
dreptului de amendament; 0
Convocarea colegiilor electorale n 6 si 18 octombrie si a Camerelor, n
28
10nibrie.
697
nvtat nimic, dar nici n-a uitat nimic". Mi s-a povestit c U ultimul Consiliu, tinut duminic, acele hrtii
funeste, despre care se discutase miercuri, dac s mai fie tinute sau dac s li se dea drumul, se aflau pe
mas. Dar cnd s le semneze toate minile celor de fat parc paralizaser, n sfrsit, regele si depuse
isclitura. Impacientat de ezitrile ministrilor si iesi din cabinet. Atunci Polignac, care a avut
ntotdeauna ma; mult inim dect minte, lu pana si se iscli, sub numele regelui.
- Acum, domnilor, le spuse el ministrilor, isclitura regelui a fost legalizat. A dumneavoastr nu mai e
necesar Dac vreti s semnati, semnati, dac nu, nu! In ce m priveste eu mi asum rspunderea actelor
mele!
Dup aceste vorbe toti ministrii se nghesuir s semneze.
Iezuitii se artar mai fericiti ca niciodat. Consiliul regelui si manifest satisfactia, iar domnul
Rubichon i art domnului Greffulhe nsusi textul Ordonantelor, fr a izbuti totusi s-1 conving.
Lucrul i se prea att de extravagant, nct i era peste putint s cread, cu att mai mult cu ct nimic nu
anuntase msurile luate pentru a sustine rzmerita la care visa guvernul.
Domnul de Rothschild, mare bancher, ncrezndu-se n guvern, se dusese chiar n aceeasi duminec s-1
ntrebe pe domnul de Peyronnet ce trebuia s cread despre zvonurile care circulau n legtur cu
Ordonantele. Ministrul si exprim mirarea c un om att de ntelept putea da crezare unor astfel de
zvonuri. Numai cei de rea-credint le puteau rspndi.
- n concluzie, adugase el, vrei o dovad material ca aceste zvonuri sunt false? Poftim, priveste!
i-i art biroul su plin de plicuri sigilate prin care urma s convoace deputatii la sedinta regal de
deschidere^ sesiunii. Majoritatea, ntr-adevr, fuseser expediate chiar i acea zi. Prsindu-1 pe
Rothschild, Peyronnet se duse la Sain -Cloud unde semn Ordonantele. Rothschild se duse s ia mas la
doamna Thuret unde fusese invitat tot corpul diplomatl '
698
vizita pe care i-o fcuse ministrului de interne si plicurile sigilate, vzute pe biroul lui, constituir
nouttile discutate la acea mas, linistind toate spiritele. La plecare, ctiva dintre musafiri trecur pe la
mine si-rni povestir ce aflaser. Monitorul de a doua zi cuprindea Ordonantele. Rothschild n.a fost
singurul care s-a pclit. Domnul de Champagny, care tinea locul de secretar de Stat la ministerul de
rzboi n absenta generalului Bourmont, se afla la tar. Asa c nu primi Rnitorul dect marti seara si nu
putu ajunge la Paris dect miercuri. Frecndu-si minile de bucurie, Delfinul striga fericit:
- Secretul a fost att de bine pstrat nct Champagny nu 1-a aflat dect din Monitor!
Ducele de Raguse, sortit, in petto, s sustin acele msuri de nesustinut, nu afl nici el nimic. Domnul de
Polignac se ntrecuse pe sine n ceea ce privea neghiobia de care dduse dovad n aceast mprejurare.

Mai toti sefii din garda regal erau plecati n concediu la fel ca si autorittile militare din Paris; iar trei
din regimentele de gard fuseser trimise n Normandia, cu ocazia tulburrilor iscate din pricina
incendiilor despre care v-am vorbit. Fr s tin seama de nimic, Polignac se aruncase cu capul nainte,
cum i era obiceiul, fr team,, dar si fr judecat. Fapt e c n sminteala lor, si trind sub influenta
propriului lor partid, nici regele si nici primul su ministru nu vzuser urmrile si nu se narmaser ca
pentru o lupt serioas de care ar fi trebuit s se team. Aceasta ar fi explicatia si, poate, scuza purtrii
lor usuratice. Prin msurile pe care le adoptaser si nchipuiau c rspund intereselor Frantei si se
consolau cu ideea de a fi sustinuti, n acea pioas ntreprindere", de o mare parte a trii, fat de care un
pumn de rzvrtiti, ce se opuneau, n-ar fi cutezat s-si arate resentimentele.
Vai! S-a dovedit c nu era vorba de un pumn de
, 2vrtiti, ci de ntreaga tar. Spun ntreaga tar", fiindc la
Ceput, nici un glas, nici mcar al vreunuia dintre cei care
^u urmat pe Carol al X-lea la Cherbourg, n-a cutezat s se
1Ce mpotriva demersurilor care 1-au azvrlit n prpastie si
; 699
niciodat un suveran n-a fost coplesit de un asentiment deplin, cum a fost el coplesit de asentimentul
poporului
Capitolul XXI
Martie 1814 si iulie 1830. - Ducesa de Berry. - Ducele de Ragus afl de lovitura de Stat. - Aspectul
strzilor. - Reactia poporului Atitudinea ciudat a lui Polignac. - Agitatia orasului. - Muncitorii.
N-am jucat nici un rol n memorabilele zile din Iuiie 1830. N-am fost frmntat de nici o patim. Asa
c voi relata simplu doar ceea ce am vzut cu ochii mei si am auzit cu urechile mele. Ndjduiesc s am
puterea de a fi ct mai impartial. Uneori am regretat c n-am descris si evenimentele din martie 18142.
i atunci, ca si n 1830, am fost tot o simpl spectatoare, dar bine plasat, datorit relatiilor mele amicale
cu cei mai multi dintre actorii acelor mari drame. Dar, n 1814, fie c eram prea tnr, fie c faptul se
datora atmosferei n care fusesem crescut, aveam mult mai mult entuziasm dect n 1830, si un cu totul
alt fel de a privi lucrurile, n 1830, dimpotriv, m-am trezit la mijloc, ntre dou partide, tinnd - cu
inima - la unul, cu judecata, la cellalt si nutrind aceeasi afectiune fat de amndou. Un lucru ce m-a
izbit n mod deosebit, n acele zile, 1-a constituit faptul c n timpul primelor trei zile, att n 1814 ct si
n 1830, au dominat sentimentele nalte, loialitatea, dezinteresul,
1 Carol al X-lea s-a nscut la Vcrsailles n 1757 si a murit n 1836. A domnit ntre 1824 si 1830. A fost
nepotul lui Ludovic al XV-lca si fratele lui Ludovic al XVI-lea si al lui Ludovic al XVIII-lca. n 1789,
cnd a emigrat, era conte de Artois. Devenit rege si alcgndu-si-l ca prim-ministru pe Villclc, poporul nu
1-a 1Iia' simpatizat. Nici victoria de la Navarin, nici guvernul Martignac (ales n 1828) nu l-3" mai ajutat
s-si recapete popularitatea. Camera, refuznd s recunoasc ace catastrofal guvern al lui Polignac, a
fost dizolvat, dar noile alegeri au favoriz3 opozitia, n ciuda succesului expeditiei din Alger (4 iulie),
Ordonantele pe care W ^ dat n 25 iulie 1830, privind dizolvarea Camerei, modificarea Cartei si
suprin>ar liberttii presei, au provocat revolutia din 1830 si au dus la abdicarea acestui rege
de dispretuit de poporul su.
tn
2 Socotim necesar s amintim c, n momentul cnd scria aceste r^n r^tj. iulie 1832, doamna de Boignc
nc nu concepuse planul de a lsa Memoriile "c
A nceput s le astearn pe hrtie abia peste trei ani, adic n 1835 (n. ed. /'"/
700
jragostea fat de patrie, ncepnd din cea de a patra zi,
atirnile> ambitia, interesele personale au reusit s se impun
; sa distrug n douzeci si patru de ore tot ceea ce pn
tunci fcuse s bat cele mai alese inimi. Egoismul ctorva
n<jivizi a transformat generozitatea maselor n ur si furie.
A ceasta e singura asemnare dintre cele dou catastrofe. Nici
actorii, nici scenele, nici rezultatele nu se aseamn n cderea

att de rapid a celor dou guverne sinucigase.


Luni 26 iulie 1830, m aflam cu familia mea, la Paris, unde ne aranjam o locuint, n strada d'Anjou.
Tocmai discutam cu niste lucrtori, cnd cineva veni s m anunte c maresalul duce de. Raguse m
astepta, cu noaptea n cap, n cabinetul meu.
- Ei bine, mi spuse, am fcut o treab grozav!
Am crezut c glumeste, referindu-se la lucrtorii mei. 1-am rspuns si eu tot printr-o glum, schimbnd
cteva fraze; mi-am dat ns foarte repede seama c era vorba de o greseal, mai ales c oaspetele meu
avea chipul schimbat. Apoi mi-a vorbit despre Ordonantele acelea smintite. Mi-a istorisit cum a aflat
vestea, la zece noaptea, de la unul din aghiotantii si cu care se ntlnise la curtea Palatului Saint-Cloud,
un ofiter care tocmai sosise de la Paris si care nu-si mai ncpea n piele de bucurie. Mirat, dar
nencreztor, maresalul trimisese la Statul Major s i se aduc un Monitor; dar nici ei nc nu-1
primiser. Atunci i scrise ducelui de Duras ca s i-1 cear pe al su. Acesta i-a rspuns c nu sosise
dect un singur exemplar la Saint-Cloud, c regele, dup ce-1 primise, l trimisese - fr s-1 deschid ducesei de Berry. Maresalul aflase mai apoi c ducesa adusese acel Monitor ndrt regelui, care tocmai
se pregtea s se urce n trsur, c amna de Berry, aproape c ngenunchease n fata lui si c-i
Sarutase,minile spunnd:
,
~ In sfrsit, abia acum domniti cu adevrat! Fiul meu v
. reaz Coroana, iar mama sa v multumeste pentru acest
701
Regele o mbrtisase cu cldur, pusese gazeta buzunar si plecase la Rambouillet, fr s sufle o
celorlalti. La Saint-Cloud, nimeni nu stia ce se ntmpla* dect din zvonurile care circulau prin Paris.
Maresalul Raguse, foarte necjit, se dusese n strada Surene, la su, domnul de Fagel, ministrul Olandei
la Paris, si-i ^,us mprumut Monitorul. Dup ce-1 isprvise de citit, venise u mine.
Intru n aceste amnunte pentru c mi se pare curioas nepsarea fat de omul care era sortit, in petto, s
sustin acea lovitur de Stat. Dup ce mi-a istorisit aceste lucruri maresalul a adugat:
- Sunt pierduti! Oamenii stia nu cunosc nici tara, nici timpurile! Triesc n afara lumii si a secolului!
Trsc pretutindeni dup ei aceast ignorant, iar dac ncerci s le deschizi ochii, s-i lmuresti, ti bati
gura degeaba!
Am continuat s ne lamentm, s ne temem, s ne speriem, s prevedem diverse nenorociri. Numai c
prevederile noastre erau mult prea departe de realitate. Maresalul si lu rmas bun, fgduind s treac
pe la mine, smbta viitoare. Dar nu 1-am mai vzut.
Iesind la plimbare, ca de obicei, am fost izbit de chipurile oamenilor pe care se putea citi un fel de
curiozitate sumbr. Cei care se cunosteau se opreau s stea de vorb. Altii se ntrebau doar din priviri,
trecnd mai departe. Dac vedeai un chip calm, ti spuneai: sta nc nu stie nimic!" A doua zi, cnd
toat lumea a aflat, n-am mai vzut fete indiferente. Seara, m-am ntlnit cu cteva persoane din opozitie
care - dezolate - se pierdeau n tot soiul de presupuneri. Ambasadorul Rusiei, foarte iritat, ne-a spus c se
ntlnise cu contele Appony, care iesise din cabinetul lui Polignac, foarte satisfcut si care se ducea s
expedieze, la Viena, vestea cea mare". Pozzo nu-i mprtsi bucuria. Intra si el, la rndu-i, n cabinetul
lui Polignac, unde-1 gsi pe prim-ministru foarte calm si ncntat de el nsusi, repetnd c era mai
constitutional dect nsusi regele. Dup el, totul mergea de minune; nu pricepea ce anume ar putea da
nastere la nemultumire, asa c ncheie spunnd:
702
r
- Fii linistit, domnule ambasador, Franta e ccepte orice lucru cu care o va binecuvnta regele!68^^ S
Seara, ctiva trectori aruncar cu pietre n t -goal a lui Polignac, l rnir usor pe vizitiu, dar noroTc
acesta apuc s ajung repede acas si s ferece poarta. Cei care-l urmreau se risipir. Polignac crezu c
norii se -jjjprstiaser. Duminic seara, dup ce Ordonantele fuseser semnate si ncepuser a fi tiprite
n Monitor, Polignac -nconjurat de cei pe care socotea c se putea baza - ncepu s analizeze discursul
ce trebuia tinut de rege, la deschiderea Camerelor. Timp de o or si jumtate coment fiecare cuvnt,
acceptnd sau respingnd observatiile celor din jur, ca si cum acesta ar fi fost lucrul cel mai serios si mai

important din lume. Nu pot pricepe cum, ntr-o asemenea conjunctur, omul asupra cruia apsa o att
de mare rspundere putea s dea dovad de atta snge rece, sau mai curnd de atta imbecilitate, jucnd
o astfel de comedie.
Marti 27, am aflat de la vreo treizeci de muncitori de diverse profesii, care lucrau la mine acas si
veneau din diverse cartiere, c n oras ncepuse agitatia. Am discutat cu ei, dar toti mi-au vorbit cu atta
ntelepciune, invocnd argumente bazate pe niste rationamente att de logice si de pline de bun-simt,
nct am rmas uimit. De altfel, nu m pot abtine s nu consemnez aici o remarc fcut n acea epoc,
mi aranjasem o cas n 1820, asa c n 1830 apelasem la aceiasi muncitori. Dar n decurs de zece ani
apruse o diferent frapant att n ceea ce privea vestimentatia ct si gusturile, obiceiurile si mai ales
limbajul acelor oameni ce Preau s nu mai apartin aceleiasi clase sociale. M uimeau inteligenta si
politetea lor, felul n care se preocupau de tot ce era nou n meseria lor. Dac cei care ne crmuiau ar fi
avut mcar jumtate din prevederea, din inteligenta, din prudenta S^din ntelepciunea acelor oameni
simpli, Carol al X-lea poate ^ ar fi continuat s stea linistit pe tronul lui din Tuileries. aci m vd
obligat s recunosc c o astfel de populatie e cu ePutint de exploatat n folosul unei caste privilegiate.
703
Capitolul XXII
Vizita de la Neuilly. - Discutia cu doamna de Monjoie. - Vesf alarmante. - Primele baricade. - Mesajul
ducelui de Raguse. - Prima lovitur de tun. - Insurgentii caut arme. - Ziarul Le Temps.
Tot ceea ce mi se povestise nu m alarmase chiar att de tare nct s m determine s nu ies din cas.
Asa c la ora patru m-am urcat n trsur cu gndul de a m duce s fac unele cumprturi de la
negustorii de pe strada Saint-Denis Unul dintre servitorii mei pretinse c n partea aceea a orasului era
mare agitatie. Din moment ce tot ieseam din cas m-am decis s m duc si pn la Neuilly. De cteva
sptmni purtam doliu dup sotul meu si, nainte de a pleca la tar, voiam s le multumesc printeselor
pentru buntatea pe care mi-o artaser, dup ce rmsesem vduv. Ducesa de Orleans se plimba prin
parc. Cum n-aveam nimic interesant s-i spun, nu m-am dus dup ea. M-am dus la Mademoiselle pe care
am gsit-o n odaia ei, dezolat din pricina Ordonantelor lui Carol al X-lea, foarte nelinistit din pricina
efervescentei din oras si foarte speriat ca nu cumva numele fratelui ei s fie compromis n vreun fel. La
un moment dat, mi-a spus:
- Fr cele dou ceremonii - slujba de la Saint-Esprit si deschiderea Camerelor - la care am fost obligati
s lum parte, am fi plecat smbt la Eu si n-am fi fost vrti, n nici un fel, n ncurctura asta. Cnd
m gndesc la acest lucru, mi vine s-mi smulg prul de necaz!
Dac intentionase s m nsele, reusise perfect. Desi chiar si acum, cnd scriu aceste rnduri, sunt
convins de buna ei credint, fiindc era sigur c Ordonantele aveau s duc la o adevrat catastrof.
Refuzul populatiei de a plat' impozitele, neputinta de a guverna mpotriva opoziti61 generale manifestat
prin toate mijloacele pentru rege, care se aruncase orbeste ntr-o asemenea prpastie. Am discut3'
mpreun mult vreme. De la Mademoiselle, m-am dus >a doamna de Montjoie. Am gsit-o foarte
agitat, far nelinistit si disperat c nu apucase s plece mai demult
704
gu. De altfel, mi s-a prut c tot! cei din lucru. Am discutat ndelung cu ea si ne-am puteam astepta dup
attea greseli pe care guvernul. Mi-a repetat ceea ce-mi spusese pn atunci poate de sute de on: ca
ducele de Orleans era cel mai fidel slujitor 81 regelui, n Franta, dar c nu-1 va mai urma n strintate A
trebuit s admitem c era cu neputint ca numele ducelui s nu fie rostit n acele zile, chiar fr stirea lui.
Cci de mai bine de un an de zile, tot auzeam spunndu-se, cnd se vorbea despre rege si despre
ministrii si: stia nu fac dect s-i pregteasc culcusul ducelui de Orleans!" Discutia noastr se
prelungi. Cum ducesa de Orleans nc nu venise, am rugat-o pe doamna de Montjoie s-i transmit
omagiile mele, dup care m-am ntors la Paris. Nimic nu prevestea, n cartierul linistit pe care-1
strbteam, tumultul ce avea s aib loc n acea sear. Doar strzile mi s-au prut parc mai goale ca de
obicei. Mi s-a spus c avusese loc o ncierare la poarta Saint-Martin si nc n cteva locuri. Eram att
de convins c nu era vorba de nici un fel de rezistent din partea populatiei, nct nici nu m-am mai

gndit la asta. Dar iat c, dup-amiaz, nici unul dintre mucitorii care lucrau acas la mine n-a mai
venit. Un camionagiu, un fierar si un lctus, care locuiau peste drum de casa mea, mi s-au plns si ei c
angajatii lor lipseau de mai bine de trei ceasuri. Acest lucru mi-a dat de gndit. Nu peste mult, am
nceput a primi, din sfert n sfert de ceas, vesti despre niste evenimente att de grave, nct nimeni nu
putea prevedea cum se vor sfrsi. Aceleasi persoane care fuseser n ajun, la mine, ncepuser a sosi pe
rnd si toate aduceau vesti din ce n ce mai alarmante. Am aflat astfel c ducele de Raguse se mutase la
Tuileries. Ctre ora sase, trecnd ntr-un tilbury1, printr-un plc de arc>eni, era ct pe-aci s-o pteasc,
fiindc peste tot se ndicaser baricade. Grzile le mprstiar; poporul pru a se
' Cabriolet usoar si descoperit, de dou locuri, purtnd numele celui care t_r,
705
nfierbnta si mai tare. Ba chiar se spunea c se trseserv cteva salve, si dintr-o parte si dintr-alta.
Domnul Pasquier s duse dup stiri la doamna Girardin, a crei cas era ntot deauna plin de lume. Unul
dintre secretarii ambasadorul^ Rusiei vzuse, n Piata Bursei, un om mort n jurul cruia se nghesuia o
multime de lume. Domnul Pasquier gsise farnilja Girardin singur. Sotia era foarte abtut si foarte
trist Sotul, foarte ndrjit si categoric, sustinea c trebuia stvilit odat toat acea multime, c era cazul
s li se pun pumnul n gur celor nemultumiti, speriindu-i si guvernnd cu sabia, m, spuse c jandarmii
atacaser ntr-adevr cteva persoane, c pe unele le uciseser, iar pe altele le rniser. O baricad
alctuit dintr-un omnibus si din cteva sarete rsturnate, la intrarea pe strada l'Echelle, fusese distrus
de soldatii din gard. Cursese snge si n Piata Palatului Regal. Asa c domnul Girardin spera ca
populatia, nspimntat, s se potoleasc. Am mai aflat, cu acest prilej, c Pietele Ludovic al XlV-lea,
Vendome si Carroussel erau pline de artilerie, de tunuri si c fitilele nu asteptau dect s fie aprinse.
Aceste fapte nu m speriar prea tare. Auzisem adesea spunndu-se c n timpul rzmeritelor guvernele
fac uz de toate fortele militare pentru ca populatia, vzndu-le, s se sperie si s se risipeasc. Ne-am
desprtit pe la miezul noptii, dup ce am primit raportul celor doi oameni pe care-i trimisesem, unul -n
Piata Greve - iar pe cellalt - la Poarta Saint-Denis, si care ne-au spus c peste tot era liniste. i, cu toate
c eram destul de ngrijorati, nimeni nu se astepta la ceea ce s-a petrecut a doua zi. Miercuri, ntorcndum acas, mi s-a spus c nici un muncitor nu venise la lucru. Socotind c situatia nu era totusi chiar att
de grav, nct s m fac s-mi schimb planurile si> trebuind s plec la tar a doua zi, am vrut s dau o
fug pn la bancherii mei, fratii Malet, unde aveam unele treburi & rezolvat. M-am hotrt s m duc
imediat, gndindu-m ca dac va izbucni vreo rzmerit, n-aveam s mai pot pleca' Am poruncit deci s
se nhame caii si, la ora zece, m-am urc n trsur, ndreptndu-m ctre strada Mont-Blanc.
706
-a
pe vizitiu s ocoleasc bulevardele si s-o ia pe strzi mai josnice, ncepnd cu strada Mathurin, toate
felinarele fuseser scoase, zcnd sfrmate, pe caldarm, n pragul fiecrei porti vedeai cte un plc de
femei si de copii ngroziti, jijsemnele regale, care mpodobiser prvlia lui Despilly, negustor de hrtie,
fuseser smulse si azvrlite pe jos. Portarul fratii01" Malet fcu unele mofturi pn binevoi a deschide
poarta cea mare; n sfrsit, se hotr, trsura mea intr n curte, iar el ferec la loc poarta, cu o grab ce
m nelinisti. Am urcat n biroul celor doi bancheri care au rmas cu gura cscat cnd m-au vzut. M-au
rugat, cu cerul si pmntul, s m ntorc imediat acas si s nu mai ies pe nicieri, n timp ce semnam
unele hrtii importante, mi povestir cum, la sase dimineata, grupuri mari de oameni luaser cu asalt
prvliile armurierilor pe care le prdaser fr ca cineva s cuteze a li se opune. Peste tot, sprseser
felinarele si smulseser nsemnele regale de pe firmele prvliilor. Proprietarii, nu numai c nu
protestaser, ba chiar le dduser o mn de ajutor. Se punea problema de a se renfiinta grzile
nationale, pentru a apra oamenii si casele. Domnii Malet se si duseser la primrie n acest scop.
Tocmai se pregteau s se duc din nou acolo, trgnd ndejde ca, nainte de amiaz, o gard national
improvizat s si nceap a colinda cartierele. Nu ca s ajute armata, ci ca s-i apere pe oameni de
jafurile care avuseser loc n cursul diminetii.
Nu peste mult, am primit un bilet de la domnul
Pasquier, ctre ducele de Raguse; voia s stie dac puteam

comunica n vreun fel cu ducele, care se afla, cu toti oamenii


'uit la Tuileries. Am nfsurat biletul lui ntr-un biletel n care
arn asternut cteva rnduri la repezeal; dar nu stiam prin cine
Sa i-1 trimit. Medicul meu, care venise s m vad, si asum
el sarcina s i-1 dea ducelui, n mn. Reusi, cci dup putin
rerne, 1-am vzut pe domnul de La Rue, aghiotantul ducelui,
frand n odaia mea. Maresalul l trimisese s-mi spun c
'Otelul venise prea trziu; fuseser ncercate toate
Punerile de mpcare, dar n zadar. Poruncile regelui erau
707
categorice, asa c nu-i mai rmnea dect s le execute militreste. Domnul de la Rue adug, stnjenit,
c tocmai pleca s ordone ostasilor s treac la atac. Aveau porunc s mture tot ce ntlneau n cale,
asa c, mai mult ca sigur c cel mult peste o jumtate de ceas, aveam s aud bubuind tunul.
- Domnul s ne pzeasc! am strigat.
Apoi i-am zugrvit situatia maresalului de Raguse: i-am vorbit despre ct de nepopular era n ntreaga
tar, unde nc mai circulau, pe seama lui, anecdotele din 1814, despre putina afectiune de care se
bucura la Curte, despre nencrederea pe care o inspira partidelor ultra si iezuit; n sfrsit, despre faptul c
nimeni n-avea ochi s-1 vad.
- Dac ducele, am adugat, va trage o singur ghiulea poate s se duc s se mpuste, cci viata lui nu va
mai valora nici dou parale!
Eram foarte pornit si am izbutit s-1 conving pe La Rue. Acesta devenea din ce n ce mai ngrijorat, iar
la urm mi spuse:
- Bun! Dar ce-i de fcut? Se va trage asupra noastr si va trebui s ne aprm! Ar trebui ca cineva s le
vre mintile n cap desteptilor lora! Iar cu maresalul nu se mai poate vorbi. Ca s-mi ncredinteze
mesajul pe care vi 1-am adus, a trebuit s m vre n ambrazura unei ferestre... Abia a gsit o clip liber
ca s poat citi biletul dumneavoastr...
- De ce asta?
- Pentru c toti ministrii de la Tuileries sunt pe capul lui si nu-1 slbesc o clip. Polignac si ai si l
pzesc ca pe nu stiu ce, avnd n vedere c a fost numit seful ntregii operatiuni militare de nbusire a
rzmeritei; n-are voie s fac un gest, darmite s discute cu cineva.
- ncearc totusi s-1 faci s nteleag c se sacrific* degeaba. Vorbeste-i mai ales despre pericolul n
care se afla tara creia el i este att de devotat.
- Voi ncerca s-i reproduc ntocmai cuvin1
itele
dumneavoastr. Cci ale mele nu vor avea nici o influenta-obisnuit s ne comande si nu s ne asculte.
Asa c nu pu
708
pret pe sfaturile noastre. De altfel mesajul dumneavoastr nu e singurul pe care am sarcina s i-1
transmit. M-am ntlnit cu Fabvrier1 la usa domniei voastre. Sosit chiar n dimineata asta de la Lyon, a
gsit treburile cu totul altfel de cum si le nchipuise. Pn acum, mi-a spus el, populatia nu si-a spus
cuvntul. Dar, de-acum ntr-un ceas, fiecare grup va avea n fruntea lui cte un sef inteligent, poate chiar
un ofiter, iar acest lucru se va observa. Cu poporul nu-i de glumit, iar cnd intr n joc, face acest lucru
cu violent si reuseste mai ntotdeauna pentru c lupta lui dreapt nu se datoreaz nici unei conspiratii!"
tiam c nimeni n-are mai mult influent asupra ducelui de Raguse ca domnul Arago2. Asa c i-am scris
rugndu-1 s se duc de ndat la Statul Major si s uzeze de toat influenta sa pentru a salva tara si pe
prietenii si de la ruina sigur de care erau amenintati. Am trimis un om clare care s-o ia pe strzi
lturalnice, pn la Observator. Dar servitorul nici n-a apucat bine s ias din curte, c s-a si auzit prima
bubuitur de tun! Nu pot reda pe hrtie efectul pe care 1-a avut asupra mea. Am scos un strigt si,
acoperindu-mi urechile cu palmele, am rmas asa cteva minute.

Toate strdaniile noastre fuseser de prisos, zarurile fuseser aruncate, tara, poporul, totul era pierdut!
Nu ne mai rmnea altceva dect s asteptm, tremurnd, rezultatul acelei funeste ntreprinderi! Mi-am
petrecut mai tot timpul la fereastr, n curnd am vzut sosind o patrul de soldati. Oprindu-se n strad,
au nceput s trag cu pusca, desi totul era linistit. Contele Karoly, care tocmai pleca de la mine,
1 Charles-Nicotas, baron de Fabvrier (17'82 - 1855), locotenent de artilerie a Austcrlitz, ofiter de
ordonant al generalului Gardannc, ministru n Pcrsia unde a PUS bazele Arsenalului din Ispahan.
Raliindu-sc Restauratiei si apoi condamnat, s-a vrt n complotul liberalilor mpotriva monarhici, a
luptat n Spania mpotriva xPcditici franceze (1823), apoi a plecat n Grecia, napoindu-sc n Franta,
ajunge -_n 1830 - 1831 - general si comandant al Parisului, n 1839 c locotenent general, iar '" 1845, pair
al Frantei.

- Frnt;ois Arago (l 786 - 1853), astronom francez, membru al Academici de


Q?ln'c> 'a numai douzeci si trei de ani. Profesor la coala Politehnic, directorul is^rvatorului din
Paris. Deputat (1830) si membru al Guvernului Provizoriu, n
709
crezu c fusese si el atins de glontele ce se nfipsese n poart Noroc c pe strada de Anjou nu s-a
ntmplat nici un accident Dar pe strada Surene, un crutas, care-si ntorcea linistit cruta, a fost ucis.
Aceast demonstratie absolut gratuit j ndrji grozav pe locuitorii din cartierul meu. Pn atunci
sttuser linistiti, la usi ori la ferestre, ncepnd din acea clip, casele fur prsite, oamenii se adunar
n grupuri, ne strad, si toti cei care erau zdraveni se pregtir de aprare Acesta a fost semnalul
ostilittilor. Acea patrul imprudent o luase din loc si se reunise cu un grup mult mai mare de soldati,
aflati n strada Faubourg - Saint-Honore de unde auzirm n curnd o salv de mpuscturi, destul de
lung. Puterea, prost instruit sau prost inspirat, trimisese pretutindeni trupe pentru a alunga grzile
nationale de la primrie. Ele se apraser, si acele atacuri simultane, n dousprezece locuri din oras,
izbutiser s scoat din srite o populatie linistit creia nu-i plcea zgomotul mpuscturilor.
Acest episod odat isprvit, 1-am vzut strecurndu-se pe lng pereti pe medicul meu, Chavernac.
Venea s-mi spun c dduse scrisoarea mea unuia dintre aghiotantii maresalului de Raguse. tiam,
pentru c primisem rspunsul. Medicul intr n casa lui1, apoi veni s-mi spun cum c o mare multime
de oameni, avnd n frunte un brbat mbrcat sau mai bine-zis dezbrcat, ca si restul gloatei, venise s
bat la usa lui. Coborse, ca s vorbeasc cu el. eful l ntrebase, foarte politicos, dac-i putea
mprumuta niste arme. El i rspunsese c n-avea de nici un fel, fiindc n cas nu locuiau dect el si
cteva femei. Omul i ceru mii de scuze c-1 deranjase. Ca s fac si el pe politicosul, si mrturisi
regretul c n-avea arme ca s le poat oferi acelor domni.
- Vai, domnule, dar suntem siguri c, dac ati fi avut, ne-ati fi dat. Care francez nu e alturi, mcar cu
inima, de nobila noastr cauz?
Chavernac i vzu apoi btnd la poarta de alturi unde li se ddur dou pistoale mari si cteva gloante.
Omul ducea cu sine o multime de pusti si tot attea pistoale, aduna*6
' Sttea pe Grangc-Bateliere, numrul 8 (n. ed.fr.).
710
probabil, n acelasi fel. De altfel, aceste colecte avur loc aproape n toate cartierele Parisului. i ceea ce
e mai ciudat e c, dup opt zile, aproape toate aceste arme - dintre care unele de mare pret - fur
napoiate proprietarilor lor.
Tot pe atunci, sau poate mai nainte, s-a distribuit o foaie din jurnalul Le Temps n care se istoriseau
toate evenimentele, mboldind poporul s reziste n fata trupelor, fiind sigur de victoria sa. n vremea
asta, servitorul mi aduse rspunsul lui Arago. Avea s se duc la Statul Major desi stia c nu va avea
nici un succes, ci doar ca s nu-si reproseze nimic, nici ca francez, nici ca prieten.
Capitolul XXIII
Renceperea luptelor. - Tactica insurgentilor. - Poarta Saint-Martin. - Drapelul negru. - Imposibilitatea de
a prsi Parisul. - Iluziile ducelui de Raguse. - Baricadele din strada Anjou. - Arago si ducele de Raguse.
-Cucerirea Luvrului. - Evacuarea trupelor regale din Paris.

Bubuitul tunului prea a se mai fi rrit. Dar iat c, pe neasteptate, ncepu din nou, mult mai des si din
mai multe locuri deodat, mpuscturile ncepuser si ele, dar se ndeprtaser de noi. Usile caselor se
umpluser din nou de femei si de copii, ba chiar si de ctiva brbati. Cei mai multi dintre ei se
reinstalaser la primrie, de unde armata - dup ce apucase s-o ocupe - fusese izgonit. La un moment
dat, am vzut trecnd un om purtnd un cos acoperit, asa cum purtau negustorii de plcinte, n cos erau
cartuse pe care le mprtea celor din jur. Toat lumea lua, toat lumea le ascundea. Se prea c ntregul
Paris devenise o singur voint, un singur gnd, o singur fptur care nu stia altceva dect s lupte.
Fabvrier avusese dreptate. Spre amiaz, munitiile erau la ndemna Oficui. Rzvrtitii puseser stpnire
pe un magazin unde se v'ndea praf de pusc, magazin care acum era pzit de doi eterani. n centrul
orasului, femeile - asezate n fata portilor """ fceau cartuse, n vzul tuturor. Au primit cartuse si cei de
711
pe strada noastr. Am auzit un brbat, strigndu-i pe fereastr vecinului su:
- Am dou cartuse! Cnd voi face rost de sase, voi pleca la lupt!
Nu dup mult, 1-am vzut n strad, cu pusca la umr; n cteva minute, vecinul su l ajunse din urm.
Dup o discutie foarte scurt, vecinul su intr din nou n cas, apoi iesi, narmat cu o sabie si cu un
pistol cu teava lung. Amndoi pornir n aceeasi directie. Toti acei brbati erau capi de familie, asezati
si linistiti. Acum ns parc-i mboldea cineva cu fierul rosu: toti luau parte activ la evenimente, iar cte
unii, cu o energie un curaj si un devotament, pur si simplu, uluitoare.
La Poarta Saint-Martin, unul dintre locurile cele mai disputate, se ddea o adevrat btlie.
Dar s revenim la ziua de miercuri. Strzile nu mai erau sigure, nu mai puteai comunica cu nimeni.
Totusi, n ziua aceea, i-am vzut, de dou sau de trei ori, pe domnul Pasquier, pe ducele si pe ducesa de
Rauzan care, ca si domnul de La Fayette, locuiau ntr-o cas vecin cu a mea1. Ne informam reciproc
despre tot ce aflam. Spre sear, dangtul clopotelor din ntregul Paris veni s se adauge zgomotului
asurzitor al artileriei, si acest dangt mi se pru parc si mai nfricostor, si mai lugubru dect cel al
tunurilor. Era un clar de lun mret, o cldur nucitoare si nici cea mai slab adiere. Zgomotele
obisnuite ale orasului ncetaser. Le nlocuiser sunetele sinistre si monotone ale clopotelor, salvele
continue ale pustilor si frecventele bubuituri ale tunului. Din cnd n cnd, niste limbi rosii de flcri se
ridicau pe deasupra acoperisurilor, semnalnd vreun incendiu, sporind spaima care pusese stpnire pe
noi. Am vzut - sub clarul de lun - un mare drapel negru arborat pe acoperisul bisericii Madeleine; nu
stiu cnd fusese nfipt acolo, dar corespundea perfect stm noastre sufletesti. Mi-am petrecut toat seara
rtcind prio curte, pe scri, stnd la ferestrele ce ddeau spre strada,
' Doamna de Boignc locuia atunci n strada d'Anjou numrul 4, ntr-o ca . ce apartinea contelui de La
Tour du Pin Chambly. pltind o chirie de 9584 fran (2396 franci pe trimestru) (n. ed. fr.).
712
ascultnd spusele vecinilor transmise de servitorii mei, spuse care - dac te luai dup ei - erau din ce n
ce mai alarmante: jumtate din Paris fusese ars, ducele de Raguse era grav rnit, generalul Talon fusese
ucis, nu mai rmsese un singur lncier n viat, Sena era rosie de snge etc. etc.
Spre ora unsprezece, incendiul pe care-1 zrisem se stinse. Apoi ncetar si clopotele. O tcere solemn
se nstpni pretutindeni. Era att de solemn nct am nceput s vorbesc n soapt cu unul dintre
servitorii mei care se oferi s se duc dup stiri. Ultimul emisar, curajos si dezghetat, veni s-mi spun nainte de miezul noptii - c si soldatii si poporul se odihneau, dar cu minile pe arme. Desi prea putin
linistit de acest raport, m-am vrt n pat, ndjduind s m pot odihni si eu cteva ceasuri.
Joi 29 iulie, la ora sase dimineata, linistea nc dinuia; administratorul meu, care dduse o rait prin
oras, la ora patru, nu mai vzuse trupe, ci numai baricade pzite de oameni narmati. Grupurile erau
conduse de elevii de la coala Politehnic; ei erau singurii n uniform si, fiind mai priceputi, preluaser
conducerea operatiunilor. Administratorul meu l vzuse pe unul din acesti elevi sosind n Piata Bursei,
n picioare, pe banca unei crute cu doi cai, agitndu-si sabia si strignd ct l tinea gura:
- ndeprtati-v! n crut e praf de pusc! Dati-v la o parte, fiindc e foarte primejdios!
Praful de pusc din crut fu mprtit brbatilor si femeilor care - asezati pe treptele palatului Bursei fceau cartuse. Alte persoane se duceau s le distribuie, n grab, celor de la baricade crora vecinii le

duceau cosuri cu de-ale gurii. Rnitii erau imediat adpostiti si ngrijiti prin case, iar cei morti nflcrau
si mai nprasnic inimile celor care luptau. Trebuie s adaug, spre cinstea populatiei pariziene, c - desi
lnsufletit de acel spirit de rezistent - nu nutrea nici un fel de anirnozitate mpotriva soldatilor. Ba
dimpotriv, i ngrijea dac erau rniti. Dar atta vreme ct i vedea cu arma n mn, trgea n ei fr
nici un regret.
713
Administratorul mi confirm c lupta era gata s nceap, n timp ce se ntorcea acas se ntlnise cu
unul dintre rndasii mei pe care ncercase s-1 determine s se napoieze, dar omul tinea mortis s se
bat, asa cum fcuse si cu o zi nainte. Un altul se ntorsese s-si panseze calul, apoi plecase din nou.
Vznd c lucrurile se ngroas, am nceput s m gndesc serios s prsesc Parisul. Prevznd
dificulttile pe care aveam s le ntmpin la trecerea barierelor, i-am scris cteva rnduri, pline de
mhnire, ducelui de Raguse, rugndu-1 s-mi elibereze un bilet de liber trecere, dup care am poruncit
s mi se pregteasc trsura. Voiam s m refugiez alturi de familia mea, la Pontchartrain. I-am scris
apoi domnului Pasquier, pentru a-mi lua rmas bun de la el si a-1 ntreba dac nu-i puteam face vreun
comision, n timp ce m pregteam, careva veni s-mi spun c doamna de Rauzan, plecat cu vreo
jumtate de or mai nainte, fusese nevoit s se ntoarc. Trsura ei ntlnise peste tot numai baricade,
cu neputint de trecut sau de ocolit, ntre timp, un soldat mi-a adus biletul de liber trecere semnat de
maresalul de Raguse si contrasemnat de ducele de Choiseul. Maresalul i-1 nmnase personal
servitorului meu, spunndu-i.
- Louis, iat biletul pe care-1 cere doamna de Boigne. Dar spune-i s nu se grbeasc, fiindc trag
ndejde c ntr-un ceas totul se va isprvi si c nc n cursul zilei de azi voi trece s-o vd!
Bietul maresal! Ct de cumplit se nsela! L-am nstiintat pe domnul Pasquier de mesajul verbal pe care
mi-1 transmisese maresalul. El m rug s nu cumva s ncerc s ies din Paris. Dar cnd m gndeam ct
de nelinistiti trebuie s fi /ost printii mei din pricina mea, nu-mi mai gseam locul, nc mai ezitam
dac s plec sau nu, cnd iat c mpuscturile rencepur; era opt dimineata, n aceeasi clip, pe strada
mea ncepu a se auzi zgomotul cazmalelor. Scotnd capul pe fereastr, am vzut ctiva oameni care
smulgeau pietrele din caldarm. Peste putin, din trei, patru, se fcur treizeci, apo' cincizeci, n mai putin
de un sfert de ceas, ridicar o baricad foarte nalt, care fu dublat de o alta, n strada Anjou.
lucru se petrecu n strada Surene si probabil n tot cartie
rul
714
Un alt grup de oameni doborr copacii din aleea Marigny pentru a face estacade n Piata Bursei. Am
vzut acele baricade ridicndu-se sub ochii mei si pot afirma c, exceptnd zelul si graba cu care se
lucra, nimic nu vdea o efervescent nemaipomenit. Majoritatea celor care lucrau erau nsisi locuitorii
strzilor respective; nu se auzeau nici strigte, nici certuri. Totul se desfsura ntr-o ordine desvrsit si
o liniste deplin. fiu mai era cazul s m gndesc la plecare, si aproape c m-am simtit usurat. Nimic nu
e mai greu n astfel de mprejurri dect s iei o hotrre. Dup putin, iat c sosir Arago si fiul su.
Mi-au spus c ncercaser n zadar s ajung pn la Tuileries, fiindc ostilittile rencepuser spre
Luvru si foburgul Saint-Germain. De altfel nici nu-si fceau iluzii c 1-ar putea determina pe maresalul
de Raguse s renunte la lupt, n ajun, Arago-tatl si epuizase toate argumentele fr a-1 putea convinge
pe maresal, care o tinea ntruna c el era militar si c trebuia s-si fac datoria.
- Dragul meu, 1-am sacrificat o dat pe soldat, cetteanului; de data asta vreau s-1 sacrific pe cettean
soldatului. Poate c nu voi reusi. Dar prea am suferit mult prima oar ncercnd s explic motivele care
m-au determinat s fac acest lucru, pentru a mai cuteza s m pun din nou ntr-o astfel de situatie. Vrei
s se spun si despre mine, ca despre Bourmont, c atunci cnd e vorba de trdare poti apela cu toat
ncrederea la el? Apoi, ducndu-si, disperat, mna la frunte, adug: Crede-m c sunt destul de nefericit
s m aflu pentru a doua oar ntr-o situatie n care datoriile se lupt att de crunt ntre ele!
Arago mi confirm raportul domnului de La Rue n ceea ce privea obsesia oamenilor de care era
nconjurat ducele de Raguse, ct si dificultatea de a discuta o clip cu el, ntre Patru ochi. mi vorbi apoi
despre cuvintele si despre aerul neghiob cu care-i rspunsese Polignac:

- Ei bine, dac oastea va pactiza cu poporul, vom trage l asupra ei!


Curioas s aflu vesti de la Saint-Cloud, 1-am ntrebat Ca nu mai auzise ceva.
715
- Ba da, cum s nu! Chiar n dimineata asta Delfinul mi-a trimis un biletel, printr-un servitor.
- Adevrat? i ce spune?
- M ntreab cte grade au fost ieri!
La un asemenea rspuns, mi-am lsat, dezamgit bratele n jos. Ca s nu credeti c e vorba de vreo
scorneal trebuie s stiti c familia regal se ocupa ndeaproape de clim, nu n interesul stiintei, ci al
vntorii. Asa c si fcuser un obicei din a-si mprtsi zilnic vestile n legtur cu starea vremii.
Barometrul aproape c devenise o obsesie, mai ales pentru Delfin. Or, n viata lor de printi, nimic nu
putea da peste cap obiceiurile ridicole care deveniser pentru ei un fel de a doua natur. Profitnd c
aveam un bilet de liber trecere, Arago i scrise maresalului de Raguse o scrisoare n care-i arta c
ntreg orasul se rsculase, c avuseser loc mai multe reuniuni politice, c era vorba de alegerea unui
guvern provizoriu care hotrse s fie arborat cocarda tricolor, c regele nu mai avea sansa s rmn
dect dac renunta la sistemul absolutist de guvernare, care avea s aduc dup sine un rzboi civil a
crui victim avea s fie, n primul rnd, el. Ct despre ducele de Raguse, acesta mai avea nc vreme s
joace un frumos rol, de mediator, dar fr a mai pierde un minut. Retragerea ministrilor lsndu-1
singurul stpn peste Paris, trebuia s proclame de ndat amnistia asupra a tot ceea ce se petrecuse pn
atunci, s-i pun regelui unele conditii si s-1 salveze fr voia lui, trecnd cu ntreaga armat de partea
poporului. Am adugat si eu cteva cuvinte la scrisoarea lui Arago si i-am trimis-o prin servitorul meu
Louis, recoman-dndu-i s aib grij de el si s nu se expun pericolelor.
Nici n-apucase bine Louis s plece, c mpuscturile si rencepur. Cum se auzeau din ce n ce mai tare,
am bnuit c se apropiau de cartierul nostru. Ne-am npustit la ferestre si am vzut lumea fugind spre
strada Saint-Honore. Un pluton de soldati apruse n fata baricadei, dar fu silit s se ntoarc. Acum
mpuscturile se auzeau n Champs-Elysees. Apo' salvele se ndeprtar si mai mult. Totul nu durase nici
zece minute. Nimeni dintre noi n-a priceput aceast manevr. Dar
716
jat c Louis, din pricina cruia ncepusem a fi foarte nelinistit, se ntoarse, aducndu-ne scrisoarea
ndrt. Ajunsese foarte repede la Statul Major, dar gsise toate usile vraiste, toate camerele goale si nici
un om cu care s poat schimba o vorb. Apropiindu-se de o fereastr, vzuse grilajul curtii nchis si
trupele trecnd n grab pe sub Pavilionul Orologiului, poporul luase cu asalt Carouselul.
Cobornd, se ntlnise cu domnul de Glandeves, pe care-1 cunostea, si care se npustise spre scara
subteran ce comunica cu Palatul, ntrebndu-1 unde-1 putea gsi pe domnul maresal, Glandeves i
rspunsese n grab, aproape fr s se opreasc:
- Maresalul trebuie s fie n grdina Tuileries. Dar nu poti ajunge acolo, asa c te sftuiesc s te ntorci,
ct poti mai repede, acas.
Profitnd de acest sfat, Louis se ntoarse acas fr a-si mai ndeplini sarcina. Asta era tot ce stia.
Nu peste mult, am aflat c populatia pusese stpnire pe Luvru, pe Tuileries care fusese abandonat, c,
dup ce sttuser o vreme n Piata Etoile, trupele porniser, n mars, ctre Saint-Cloud.
Aceast veste odat rspndit, ea avu asupra populatiei un efect nemaipomenit. Ai fi zis c era vorba de
un vas care pn atunci clocotise si care fusese dat deoparte de pe foc. Intr-o clip, totul se linisti. Doar
la primrie mai rmseser ctiva rzvrtiti mai ptimasi, dar restul orasului si recapt linistea si
calmul.
Capitolul XXIV
Elevii de la coala Politehnic, - Plimbare prin Paris. - Baricadele de pe bulevard. - Doamna de La
Bedoyere. - Triasc Constitutia! -Povestirea lui Glandeves. - Jules de Polignac are vedenii.
Singura autoritate recunoscut era cea a elevilor de la coala Politehnic. Bravura de care dduser
dovad, n luptele din ajun si n cele din dimineata aceea, le conferise o
717

oarecare important, mai ales c erau singurii care purtau uniform. Aprtorii baricadelor le spuneau
micii generali" si i ascultau cu att mai mult cu ct cunostintele lor le erau deosebit de utile n ridicarea
baricadelor. Le artau nu nurna; cum s le nalte, ci si cum s le apere, n plus, era demn de remarcat
faptul c ntr-o astfel de mprejurare si ntr-o asemenea epoc, poporul acorda atta consideratie unor
persoane ce preau s apartin totusi claselor mai nalte ale societtii. Orice brbat care purta o hain si
se vra ntr-un grup putea comanda, fr nici o dificultate, multimii care se afla doar n cmas sau
vest. Poate c cuvntul vest" nici nu-si are locul aici, fiindc toti brbatii n-aveau dect un pantalon
prost, de postav, si o cmas cu mnecile suflecate. Adevrul e c era o cldur sufocant. Adesea, acele
vesminte usoare, ba chiar si bratele goale purtau urmele luptelor. Chipurile, desi nnegrite de praf de
pusc, n-aveau nimic nspimnttor; dimpotriv, citeai pe ele dorinta de a se apra, si certitudinea c
trebuiau si aveau dreptul s se apere.
Arago plec. Am primit cteva vizite, cci circulatia se restabilise. Domnul de Salvandy sosise din
Essones, cu o sear nainte. Pe tot drumul, lumea srise naintea lui pentru a afla vesti. Populatia de la
tar mprtsea sentimentele si ncrederea n victorie a celor din capital. I se adresau lui, un trector
necunoscut, fr a se ndoi o clip c inima sa era alturi de eforturile pe care le fceau parizienii pentru
a dobndi cstig de cauz. Pretutindeni nu vzuse dect oameni care se pregteau s se alture celor din
capital. La Essones, garda national pusese mna pe magazia cu praf de pusc. Cu riscul unor mari
pericole, pe care le comporta o astfel de actiune, ncrcaser praful de pusc ntr-o barc mare si
porniser pe ru, cu ea, acoperit de banderole tricolore, n uralele celor de pe maluri care strigau ct i
tinea gura; Triasc Constitutia!"
Cum eram sigur c cei de la Curte nu se vor da btutii m asteptam la un nou atac din partea armatei,
probabil in noaptea urmtoare. Asa c, spre ora trei, m-am decis s ies din
718
cas, la bratul lui Salvandy care era si el sigur de un atac n cursul noptii. Cum locuiam ntr-unul din
locurile cele mai expuse, m-am dus personal la doamna de Jumilhac, n strada p4euve-des-Mathurins, ca
s-1 anunte pe portar s-mi deschid dac peste noapte aveam s bat la usa ei. La napoiere, m-am
plimbat pe bulevardul plin de copaci doborti si de tot ceea ce-si mai putuse lumea procura de prin
mprejurimi, pentru a construi baricade. Sigur c era foarte greu de trecut peste toate acele lucruri puse
n drum. Dar oamenii care le pzeau erau foarte ndatoritori si politicosi cu femeile, ajutndu-le, veseli,
s treac, pentru a nu-si murdri rochiile. N-am auzit o vorb grosolan. Cred c niciodat Parisul n-a
dat dovad de atta politete si urbanitate ca n acele zile. n sfrsit, am ajuns n strada Rivoli. Cu trei
ceasuri n urm, se btuser aici, cu furie. Grilajul grdinii Tuileries era nchis si pzit de santinele, n
strad, am vzut o baricad foarte nalt, alctuit din scaunele grdinii, n clipa n care treceam, destul
de multe femei deranjaser, n parte, acea baricad, cci fiecare nsfcase cte un scaun si, mpodobite
cu plrii elegante cu pene sau flori, se asezaser linistite, sub umbrelele lor de soare, la umbra
baricadei, ca si cum ar fi stat sub copacii din grdina Tuileries. Acest spectacol curios a continuat pn
duminic dimineata, cnd scaunele au fost puse la locul lor, n grdin.
M-am dus apoi la ambasadorul Rusiei, pe care nu-1 mai vzusem de vreo trei zile. L-am gsit foarte
tulburat, cci vzuse cu ochii lui toat debandada trupelor pe care mi-o !storisi n amnunt. Era si el, nu
att de surprins, ct indignat, c nu primise nici o veste de la Polignac, ntr-o asemenea "nprejurare.
Pozzo credea si el n posibilitatea unui atac Nocturn si era nelinistit de pozitia locuintei sale.
M-am ntors la mine acas; mi-am trimis slugile s
Cuftipere cteva bucti mari de jambon, un sac de orez si
Unul cu fin. M asteptam ca alimentele s se fi scumpit, dar
|jlci pomeneal de asa ceva. Apoi m-am repezit pn la
amna de Rauzan. Cumnata ei, doamna de La Bedoyere, era
719
disperat. Biata femeie se gndea desigur, la sngele pe care si-1 vrsase degeaba, cu cincisprezece ani
n urm, sotul ei, ca s se ajung la un asemenea rezultat. Fr s scoat o vorb si frmnta dezndjduit - minile. Doamna de Rauzan era nelinistit din pricina tatlui ei, ducele de Duras, care se

afla la Saint-Cloud. Nu mai stia nimic despre el, de luni, cnd aflase de acele faimoase Ordonante pe
care regele le semnase, dovad c, n sfrsit, acum domnea".Aceasta era expresia adoptat de cei de la
palatul Saint-Cloud.
Desi am mai vorbit despre baricade, simt nevoia s mai vorbesc. De la fereastra unde stteam de obicei,
vedeam si auzeam tot ce se petrecea n strad. Baricada devenise un punct de ntlnire unde vecinii i
nconjurau mai tot timpul pe cei douzeci si cinci sau treizeci de oameni care o pzeau. Acestia nu se
miscau din loc dect n clipa n care erau nlocuiti de altii.
Mi-am luat angajamentul s astern pe hrtie doar ceea ce am vzut cu ochii mei si am auzit cu urechile
mele. Asa c, de aceea, intru, fr remuscri, n toate aceste amnunte. De altfel, ceea ce se petrecea pe
scena acelui mic teatru se petrecea pe mai toate strzile unde fuseser ridicate baricade, asa c ne putem
face, destul de lesne, o idee, despre situatia general. Jur, cu mna pe inim, c n tot cursul acelei zile
precum si n urmtoarele, n-am auzit alte strigte dect: Triasc Constitutia!". i nimeni nu mi-a spus
c ar fi auzit strigndu-se altceva. Oamenii nu voiau nimic dect s nlture absolutismul. Cred c n joia
aceea 1-ar fi dus pe Carol al X-lea n triumf dac ar fi anulat Ordonantele si ar fi schimbat guvernul. Dar
oare ar mai fi putut domni dup o asemenea concesie? E o chestiune pe care n-o discut pentru c nu m
pricep. Singurul lucru de care sunt sigur e c restabilirea Cartei, adic a Constitutiei, ar fi satisfcut, pe
moment, pe toat lumea.
Dar s revin la istorisirea mea.
Nu peste mult, am auzit strigte puternice ce preau a n de bucurie, dar care totusi te nfricosau. Urcnd
pe terasa, afl1 izbutit s descopr un urias steag tricolor arborat n vrfii*
720
bisericii Madeleine, nc neterminat, n locul steagului negru cc fluturase n ajun. Apoi am vzut sosind
o multime de soldati din gard: unii cu cte o cmas peste uniform, dar fr arme. Toti se oprir la
baricada din strada mea, fraterniznd cu populatia, strngndu-si minile fr cea mai ,-jiic urm de
dusmnie, mi aduc aminte c 1-am auzit pe unul din paznicii baricadelor, ntrebndu-1 pe un soldat:
- Crezi c vom fi atacati la noapte?
- Nu, nu cred c vom fi! rspunse soldatul.
Nu socot s fi ntlnit vreodat o mai deplin fraternitate ca asta, si ce mi s-a prut mai ciudat a fost
faptul c interlocutorii acelei ciudate discutii nu preau nici mcar mirati.
Spre sear, am auzit un glas cunoscut ntrebnd dac eram acas. M-am npustit pe scar, ca s-i ies
nainte domnului de Glandeves. Un slujitor de-al meu schimbase cteva vorbe cu el, de dimineat, n
momentul n care Palatul Tuileries era nconjurat. Vzndu-1, am simtit o mare usurare, cci fusesem
foarte ngrijorat din pricina lui. Mi-a spus c-si gsise apartamentul neatins, si asta datorit prezentei de
spirit a buctarului su care-si pusese o cmas si un pantalon si, cu o pusc pe umr, se asezase n fata
portii, fcnd pe santinela si strignd celor ce voiau s intre:
- Mai nti parola! Am primit porunc s nu-i las s intre dect pe cei care stiu parola!
In vremea asta, Glandeves avusese vreme s-si scoat
uniforma, s-si ia hrtiile si banii si s fug. Doi furieri de la
Palat, n pantaloni de postav si n cmas cu mnecile
suflecate, cu pustile la umr, l conduseser pn n strada
Saint-Honore, de unde mai apoi se dusese singur n strada
Koyale, unde sttea sora sa. Voia s se ascund la ea, dar,
Vaznd c orasul era att de linistit, se repezise pn la mine.
mi vorbi, pe larg, despre toate nebuniile zpcitului de
ugnac, despre ncrederea sa prosteasc n reusita guvernului,
Cum si despre nclinarea sa ctre cruzime si arbitrar; despre
Multumirea lui fat de maresalul de Raguse care refuzase
721

s-i ia ostateci pe deputatii1 ce veniser la el, miercuri dimineata, spunnd c o astfel de comportare dac nu era a unui trdtor, dovedea n orice caz o slbiciune de neconceput. Domnul de Glandeves i
spusese c ntelegea foarte bine scrupulele maresalului. Polignac i rspunsese:
- Nici nu e de mirare, cnd i strngi mna lui Perier!
- Da, domnule, i-am strns mna, m-am simtit onorat de acest lucru si voi fi primul care i-o va spune si
regelui!
- Primul nu, replic Polignac ndeprtndu-se si ducndu-se s-i povesteasc altuia cum refuzase
ducele de Raguse s-i aresteze pe deputatii care veniser n delegatie la el.
Glandeves mi vorbi despre disperarea bietului maresal nconjurat si dominat de ministri, care nu-i
ngduiau nici cea mai mic initiativ, si despre tracasarea pe care trebuia s-o ndure. Cci mai n fiece
clip venea cte un ofiter s-i spun:
- Domnule maresal, trupa n-are pine!
- Domnule maresal, n-avem oal s facem supa!
- Domnule maresal, ne lipsesc munitiile!
- Domnule maresal, soldatii mor de sete etc., etc. Maresalul porunci s se aduc vin din pivnitele regelui,
pentru a-i mai remonta pe soldati, dar regele refuz s-i dea. Atunci Glandeves aduse el dou butoaie din
vinul su pentru a-i ntri ct de ct mcar pe ostasii care se aflau n curtea Palatului. Notati c acesti
bieti soldati nu-si puteau cumpra nimic, cci nici o prvlie nu era deschis pentru ei, negustorii
nevrnd s le vnd nici mcar un capt de at.
Dup asta mi vorbi despre Alexandre de Laborde2 care fcea parte din guvernul provizoriu ce se
ntrunise la primrie, ntrebndu-m dac eram n msur s obtin un permis de
1 E vorba de domnii Laffittc, Casimir Perier, contele Loban, generalul Gerard si domnul Mauguin, care
veniser s ncerce o conciliere cu ducele de Ragus^ Domnul de Polignac, auzind despre ce era vorba,
refuzase s-i primeasc (n. ed.jr-r
- Alexandre-Lmiis-Joseph, conte de Laborde (1774 - 1842), director & poduri si sosele, n Seine,
deputat, apoi prefect de Seine n timpul revolutiei din 183"1 Aghiotantul lui Louis-Philippe.
, <
722
liber trecere, printre baricade, pentru a ajunge la Saint-Cloud.
I-am scris, n acest sens, un biletel lui Laborde. Cteva persoane venite n vizit, spre sear, avur
bucuria de a-1 revedea pe Glandeves. Domnul Pasquier ne vorbi de jntoarcerea lui Semonville si despre
prezenta lui d'Argaut la primrie, unde se dusese s anunte sosirea apropiat a ducelui je Mortemart,
numit presedintele Consiliului de ministri si nsrcinat cu formarea noului guvern n care urmau s intre
generalul Gerard si domnul Casimir Perier.
Vitrolles, revenit mpreun cu de Semonville si d'Argaut, sustinuse aceast propunere.
Glandeves ne mai povesti c n ajun, seara, regele si fcuse partida de whist, cu ferestrele larg deschise.
Bubuitul tunurilor si mpuscturile se auzeau foarte clar. La fiecare explozie, regele ddea cte un
bobrnac n postavul cu care era acoperit masa. sta a fost singurul semn de participare a majesttii
sale la evenimentele att de grave ce se petreceau n capitala trii sale. Partida se desfsura ca de obicei,
si nici un curtean nu cuteza s fac nici cea mai mic reflectie. Carol al X-lea evita s se adreseze celor
care veniser de la Paris. Iar cei din jur vegheau cu grij ca nu cumva domnul de La Bourdonnaye si
generalul Vincent, martori oculari ai evenimentelor din capital, s scoat vreo vorb despre ce se
petrece acolo.
Partida si seara odat ncheiate, generalul Vincent se ntorsese la Tuileries; indignat de spectacolul la
care asistase, stul pn n gt de slujba lui de scutier, simti nevoia s-i spun lui Glandeves ce vzuse la
Palat, ntre timp, regele, czut n misticism si ncurajat de scrisorile lui Polignac, era convins c lucrurile
mergeau cum nu se poate mai bine. Contele de Broglie, directorul scolii din Saint-Cyr, sosi miercuri
dup-amiaza la Saint-Cloud, foarte speriat de ceea ce iezise si de ceea ce vzuse, trecnd prin Versailles.
Regele 'l ^ascult cu rbdare si-si ddu osteneala s-1 linisteasc. "zndu-1 c se retrage la fel de
nelinistit, l apuc de brat s'-i spuse:

723
- Conte de Broglie, te stiu un om cu frica \u\ Dumnezeu! Ai ncredere n El! Afl c Jules vzut-o
noaptea trecut pe Sfnta Fecioar care i-a prezis c totul se va isprvi cu bine!
Orict de credincios ar fi fost contele de Broglie era s cad grmad auzind acele cuvinte.
Am de asemenea certitudinea c, n primele zile ale rentoarcerii sale la Paris, ducele de Luxembourg,
cpitanul grzilor de serviciu n acea epoc, a spus c plecarea din Rambouillet1 nu fusese hotrt nici
de maresalul Maison2, nici de Odilon Barot3 ci de sfaturile prezictorului Martin.
Capitolul XXV
Noapte de veghe. - Muncitorii si rencep lucrul. - Benjamin Constant. - Cinstea si toleranta poporului. Glandeves, la Saint-Cloud. -Guvernul provizoriu. - Micul meu rol politic. - i scriu doamnei de Monjoie.
Dar s revin la seara zilei de joi. Am asteptat zadarnic vesti despre sosirea domnului de Mortemarte; la
ora unsprezece nc nu sosise. Fiecare presupunea cte ceva. Prerea mea era c, sosind foarte multe
trupe noi, probabil c se temuse de un nou atac asupra Parisului. Ctre miezul noptii am rmas singur,
mai nelinistit si mai speriat ca niciodat. Le-am recomandat servitorilor mei s fie pregtiti s fug la
1 n 3 august populatia din Paris a organizat un mars spre Rambouillet, unde se afla Carol al X-lca,
carc-1 numise pe ducele de Orlcans locotenent general la l august, si care apoi a abdicat n favoarea
ducelui de Bordeaux, n 2 august. Locotenentul general a trimis trei comisari la Rambouillet pentru a-1
determina sa prseasc Franta. Dar regele, prost sftuit, a preferat s se retrag, pierznd astfel singura
sans de a-1 aseza pe tron pe nepotul su (n. ed.fr.).
2 Nicolas-Joseph Maison (1771 - l840), general de brigad, n timpul campaniei de la Austcrlitz. Raliat
lui Ludovic al XVIII-lca, I-a urmat la Gnd n timpul color O sut de zile". Pair al Frantei, marchiz si
maresal a jucat un rol nefast pe lng Caro al X-lca.
3 Camille-Hyacinthe-Odilon Barot (179) - 1873), monarhist constitutional* membru al comisiei
municipale din iulie 1830, a organizat campania de banchete car a dus la revolutia din 1848. i-a petrecut
toat viata n opozitie.
724
primul semnal, apoi m-am culcat mbrcat, l auzisem adesea pe maresalul de Raguse spunnd - desi
habar n-aveam c nu niai comanda ostirea - c momentul cel mai propice pentru atac era cu putin nainte
de a se crpa de ziu. Asa c asteptam rsritul soarelui ca pe un semnal al salvrii noastre. Niciodat o
noapte att de scurt nu mi s-a prut att de lung. Ctre ora trei dimineat, se auzir niste muschete. Am
aflat, a doua zi, c dou patrule ale armatei se ntlniser la bariera Clichy si, nerecunoscndu-se,
ncepuser a trage una n cealalt. Eu, n schimb, am crezut c ncepuse atacul. Am srit din pat, am
sunat si mi-am adunat oamenii. Cred c acela a fost momentul n care frica - ce m tortura de cteva zile
-ajunsese la apogeu, ntre timp, mpuscturile ncetaser, n oras, domnea o liniste desvrsit. Din cnd
n cnd, aceast liniste era destrmat de cte o mpusctur rzleat; n sfrsit, apru si soarele,
strlucitor si radios. Am rsuflat usurat si m-am vrt din nou n pat, dar somnul mi pierise. M
simteam bine, dar, din pcate, nu nchisesem ochii de mai bine de douzeci si patru de ore.
Despre ziua de vineri, 30 iulie, att de fertil n marile evenimente petrecute la primrie, la Luxembourg,
la palatul Bourbon, la Saint-Cloud si la Neuilly, am prea putine de spus, lucru de altfel firesc, cci teatrul
nu mai avea loc n strad, sub privirile tuturor, iar actorii erau mult prea ocupati cu rolurile lor pentru a
mai avea vreme de comentarii.
Vreau s spun doar c, n acea zi, toti muncitorii care lucrau la mine, venir la treab, mai linistiti ca
niciodat. Multi dintre ei luaser parte activ la luptele ce avuseser loc cu dou zile mai nainte, asa c
acum istoriseau, cu cea mai mare simplitate, ce se petrecuse, n jurul lor, n acele zile. Tot n aceeasi zi
am vzut deschizndu-se si atelierele din mprejurimi.
n vremea asta, aprtorii baricadelor continuau s rmn la posturile lor; i vedeai cu pusca pe umr si
cu cte 0 pine subtioar. Cte unii, vrnd probabil s aib un aer mai militros, si nfigeau pinea n
vrful baionetei; toti ns erau ta fel de pasnici si de politicosi. Auzind btile unor tobe, am
725

dat fuga la fereastra pe care abia o prsisem, ntr-o secund toate ferestrele si usile din vecini fur plin
de lume. Nu peste mult, am vzut o mic oaste, precedat de un tobosar si care escorta ctiva soldati ce
duceau o targa; pe targa pe care se gsea pus o saltea, era culcat un brbat, n aceeasi pozitie ca
Tancred, la Oper. Fcea semne cu mna ca pentru a potoli strigtele, pe care de altfel nimeni nu se
deranja s le scoat. Trecnd pe sub fereastra mea, acel personaj de oper si ridic ncet capul, asa c
am avut cnd recunoaste mutra urt a lui Benjamin Constant. Nu pot descrie impresia detestabil pe
care mi-a produs-o. Zilele de eroism si de mretie trecuser, acum urmau intriga si falsitatea. i ce-i mai
prost n toat treaba asta e c instinctul nu m-a nselat.
n mai multe cartiere ale orasului, parizienii intraser n unele case, ca s poat trage prin ferestre, unde
fuseser ntmpinati cu masa pus. Nimeni nu strnsese nimic din ce avea mai de pret prin case, dar
nicieri - cu toat debandada care domnea - nu se semnalase nici cel mai mic furt. Totusi, apartamentele
de la etajul al doilea din Palatul Tuileries fuseser prdate, dar bnuiesc c de slugile celor care locuiau
acolo, care au fost suspectate chiar de stpnii lor. O alt caracteristic a acelei epoci, asupra creia nu
vreau s insist prea mult, a fost ngduinta. Am iesit din cas n dimineata zilei de vineri, la bratul lui
Salvandy; nici eu, nici el nu purtam cocarde tricolore, desi foarte multi, care erau regalisti nfocati, se
mpodobiser cu panglici tricolore. Femeile aflate pe lng baricade aveau cosurile pline cu cocarde
tricolore pe care le ofereau trectorilor, asa cum ofereau, n zilele pasnice, buchetele de flori. Acum
nlocuiser si florile, si fraza, n loc s spun: Ia mpodobiti-o pe doamna cu flori!", spuneau: ,,Ia
decorati-o pe doamna cu o cocard!" Salvandy le refuza, rznd, fr ca ele s se supere.
ntorcndu-m acas, am fost uimit dnd nas n nas cu domnul de Glandeves, care plecase cu noaptea
n cap la Saint-Cloud cu intentia de a rmne acolo. Dar felul cum fusese primit l jignise pn n
strfundul inimii. Poate c fusese prt c dduse mna cu Casimir Perier. Fapt e c regele l primise
prost si, cu toate c era unul dintre favoritii si, nu-i
726
adresase un cuvnt. Dup ce asteptase zadarnic un moment oportun ca s-i vorbeasc, sfrsi prin a-i cere
o audient. Regele se retrase n ambrazura unei ferestre. Glandeves voi s-i vorbeasc despre situatia din
Paris, dar regele i rspunse cu glas tare, pentru ca baronul de Damas si alti doi, trei curteni - fideli
Congregatiei - care se aflau n odaie, s-1 aud. Atunci domnul de Glandeves i spusese:
- Vd c regele meu nu vrea s m asculte, asa c m voi mrgini s-1 ntreb ce am de fcut!
- S te ntorci la Tuileries-ul dumitale!
- Regele uit c Palatul e ocupat si c acolo flutur drapelul tricolor.
- Totusi e cu neputint s rmi aici!
- n acest caz, sire, voi pleca la Paris.
- Vei face foarte bine.
- Regele nu mai are nici un ordin s-mi dea?
- Nu, eu nu, poate fiul meu! Bun ziua, Glandeves! Domnul de Glandeves se duse la Delfin:
- Monseniore, regele m-a trimis s v ntreb dac aveti s-mi dati vreo porunc pentru Paris, unde plec
chiar acum.
- Eu? Ce porunc s-ti dau eu? Doar nu faci parte din oastea mea!
Dup care i ntoarse spatele. Iat cum a fost concediat, n 1830, unul dintre cei mai fideli slujitori ai
monarhiei. Omul era, pur si simplu, scrbit.
n sfrsit, aproape de miezul noptii, domnul de Freville veni s ne anunte c ducele de Orleans sosise la
Palatul Regal. Se hotrse formarea guvernului provizoriu. Ducele avea s fie prim-ministru, ministrii
fuseser desemnati, iar generalul Sebastiani' urma s fie ministru de externe. Mi-am dat seama c
alegerea era cu totul nefast. Cunosteam aversiunea lui Pozzo fat de el, ca si intensitatea acelor
faimoase uri corsicane. Era de ajuns acest nume pentru ca Pozzo s nu-1
1 Horace-Frantois-Bastien, conte de Sebastiani (1772 - 1851), colonel n "alia, general de brigad n
Bologna, ambasador n Turcia n 1806, deputat ntre 1819 51 '830, ministrul marinei, apoi al afacerilor
externe, dup revolutia din 1830. n IS40, este numit ambasador la Neapole, apoi la Londra. Maresal al
Frantei.

727
mai poat suferi nici pe ducele de Orleans, cu care pn atunci se mpcase foarte bine. Influenta lui
asupra corpului diplomatic - de care dispunea n mare parte - constituia un obstacol serios n calea
guvernului provizoriu.
Toat lumea recunoscu acest lucru si se gndi s-1 avertizeze pe ducele de Orleans. Alegerea de a-
preveni czu asupra mea. Se fcuse miezul noptii, si numirile - mi s-a spus - urmau s apar a doua zi
dimineat. Aici ncepe micul meu rol politic pe care 1-am jucat n timpul acelor evenimente importante.
Nu fusese nici prevzut, nici pregtit si n-a durat dect o zi. Partidul carlist a rmas uimit si neplcut
impresionat. Numai c mie prea putin mi-a psat, cu att mai mult cu ct m legnam adesea cu ideea c
poate tocmai eu fusesem cea care ddusem o mn de ajutor la instalarea noii monarhii, cu care
ambasadorul Rusiei se artase ntrutotul de acord. Poate c as fi pstrat o tcere deplin n legtur cu
acest lucru, dac Pozzo si-ar fi tinut gura. n zorii zilei de smbt, dup ce m-am gndit toat noaptea, iam trimis o scrisoare contesei de Monjoie, camerista doamnei de Orleans. I-am amintit de discutia
noastr de marti si de vorbele lui Semonville; mi se prea din cale afar de ciudat s vd c ceea ce marti
fusese o simpl sporovial ntre dou femei, intrase - ncepnd de vineri - pe fgasul Istoriei. Pe urm
am ntrebat-o dac ducele de Orleans era la curent cu aversiunea profund pe care o nutrea Pozzo fat de
Sebastiani; si n ce msur numirea lui l va ndeprta pe ambasador de noul guvern pe care-1 vedea cu
ochi att de buni. Am adugat c dac as sti c ar avea la dispozitie un ceas, as nfrunta baricadele si mas repezi pn la Palatul Regal ca s continum discutia de marti. Am trimis contesei scrisoarea. Mi s-a
rspuns c toat lumea era la Neuilly, dar ca biletul meu fusese nmnat destinatarei. Am crezut c
domnul de Freville se nselase spunndu-ne, n seara din ajun, c ducele de Orleans sosise la Palatul
Regal. i totusi asa era; dar, cum nc nu hotrse nimic, nu voia s se stie c venise la Paris.
728
Capitolul XXVI
Refuz s plec la Pontchartrain. - Rspunsul contesei de Monjoie. -jyf duc la Neuilly, mpreun cu
Arago. - Discutia cu Mademoiselle. -Disperarea ducesei de Orleans. - Cele dou printese au preri
diferite.
Am primit o scrisoare de la mama, adus de Moreau, administratorul din Pontchartrain. si lsase
cabrioleta dincolo de barier. Cnd m vzu, se fcu luntre si punte s m ia cu el, mai ales c mama m
rugase, cu lacrimi n ochi, s m ntorc, si si vedea unul dintre copii - adic pe mine -asediat si
nfometat de cellalt - adic de fratele meu. Se ducea cu gndul la Henriada, cci avea o imaginatie
foarte fecund. Dar nenorocirile nchipuite de mama si pierdur brusc orice interes dup ce Moreau m
anunt c familia regal prsise Saint-Cloud. Regele se retrsese, drumul spre Versailles era plin de
soldati, toti cu un aer consternat si semnnd cu niste dezertori. M-am dus s-i duc aceast veste
domnului Pasquier. L-am gsit la el pe domnul de Broglie care stia c regele se retrsese la Rambouillet;
si unul si cellalt m rugar s rmn la Paris, acesta fiind locul cel mai n sigurant. Domnul de Broglie
si chemase de altfel napoi nevasta si copiii. Eram usor de convins, cci eram mult prea interesat de
evenimentele ce se desfsurau sub ochii mei, ca s mai plec din capital. M-am rentors deci acas ca s
scriu mamei, s-i explic de ce nu plecam, invocnd si drumul plin de obstacole pe unde urma s m
conduc Moreau.
n timp ce le scriam alor mei, primeam vizit dup vizit. Toat lumea era disperat, mai ales c nc nu
apruse nimic n pres. Aceiasi oameni care sustinuser c ducele de Orleans era exact omul care ne
trebuia ncepur a se alarma, dezamgiti, vznd c orele trec si el nu ntreprinde nimic. Arago sosi
foarte tulburat. Tocmai prsise un grup de tineri care se pregtea s proclame republica. Apoi veni
ducesa de Rauzan, aducnd aceeasi stire. Moreau, care auzise pe strad vrbindu-se despre acelasi lucru,
o tinea una si bun c s plec Cu el. N-am vrut s aud asemenea lucru si 1-am expediat cu
'729
scrisoarea. Chiar n acel moment, am primit rspunsul doamnei de Monjoie: Biletul dumitale - mi scria
ea - nu mi-a parvenit dect la ora zece seara. Dar 1-am si dus ducelui de Orleans. Vino, draga mea, vino,
te astept cu cea mai mare nerbdare". Am vrut s stau de vorb cu cel care mi-1 adusese dar omul

plecase. Cum s ajung ns acolo? Cu trsura era cu neputint de mers. Arago si doamna de Rauzan m
grbeau s m duc, s art care era situatia si s urgentez lucrurile. Dup cteva momente de ezitare, mam hotrt s m duc pe jos. Arago se oferi s m conduc. I-am spus doamnei de Rauzan, care m ajut
s-mi nnod panglica plriei, pn ntr-att era de grbit s m expedieze ct mai repede:
- Te rog s fii martor c nu m duc la Neuilly ca orleanist, ci ca o femeie care-si iubeste patria si care
vrea linistea trii sale!
.. Ea mi ur succes si-mi rspunse c de fapt misiunea mea era o oper de caritate. Ajuns n Piata
Beauvau, am auzit un crainic citind proclamatia locotenentului general al regatului1: Carta - spunea el va fi de-acum ncolo un lucru real!" n jurul lui, lumea se strnsese grmad. L-am ascultat cu mult
neliniste; vorbele lui nu iscau nici bucurie, nici entuziasm, ci mai mult un fel de usurare. Fiecare se
rentorcea calm la treburile sale, ca si cum ar fi primit un rspuns satisfctor la o ntrebare care-1
frmntase foarte tare si care acum, n sfrsit, l linistise. Aceast impresie mi s-a prut a fi general; s
nu uitm, ns, c eu nu vorbesc dect despre ceea ce am vzut. Poate c n alte cartiere, lucrurile se vor
fi desfsurat altfel.
Acum simt nevoia s fac un scurt popas pentru a istorisi un lucru la care am fost martor, cu emotie.
Mergeam foarte greu pe strada du Roule, unde eram obligati s urcm si s coborm peste baricade, de
parc ne-am fi aflat la munte. Dar iat c am fost ajunsi din urm de un grup, n fruntea cruia
1 Vineri, saizeci de deputati reuniti la Palatul Bourbon, hotrr sa ofere locotenenta general a regatului
ducelui de Orleans, cu rugmintea de a instaura culorile nationale. Pairii - reuniti n numr de treizeci nu vrur s ia nici o initiativ. Ducele, care se ntorsese de la Raincy, unde se retrsese n noaptea de
viner, i primi pe deputati abia smbt dimineata, accept locotenenta generala ' lans proclamatia
despre care vorbeste doamna de Boignc (n. ed.fr.).
730
mergea un elev de la coala Politehnic, un biat care era nc un copilandru. Agitndu-si sabia, ncepu a
striga:
- Loc pentru cei bravi!
Ct ai clipi din ochi, baricadele fur nlturate pentru a nlesni trecerea unei patrule narmate, n mijlocul
creia se afla un rnit pe o targa. Desi patrula ne depsi destul de repede, am grbit pasul pentru a profita
de drumul ce i se deschisese si care fu din nou baricadat, nainte de a ajunge la spitalul Beaujon,
convoiul se opri; soldatii ezitar o vreme, apoi schimbar cteva cuvinte ntre ei. Targa fu pus jos,
elevul care se afla pe o ridictur de pmnt, duse mna la chipiu, apoi rosti cu vocea lui grav si sonor:
Pace celor bravi!" Toti cei care se aflau pe strad, dndu-si seama despre ce era vorba, ngenunchear.
Dup o clip de reculegere, targa fu ridicat si convoiul o porni ndrt. Dup uniforma si boneta asezate
pe pieptul mortului, oricine si putea da seama c era vorba de un grenadier din garda regal. Ori de cte
ori mi amintesc de aceast scen, simt cum mi dau lacrimile.
n sfrsit am ajuns la Neuilly. Doamna de Dolomieu m astepta n curte; m duse la doamna de Monjoie
ca s-mi trag putin sufletul. Dar n aceeasi clip sosi Mademoiselle care m pofti n cabinetul ei, dup ce
schimb cteva fraze politicoase cu Arago. Desi era foarte nelinistit, se strduia s fie calm si hotrt.
Am discutat, pe ndelete, despre tot ce se petrecuse la Paris si la Saint-Cloud. Ea stia de plecarea regelui
la Rambouillet, desi locul oficial desemnat fusese Trianonul. tia de asemenea si despre scenele pe care
regele i le fcuse ducelui de Raguse. n timp ce noi vorbeam, doamna de Dolomieu veni dup mine
trimis de ducesa de Orleans.
- Du-te repede la cumnata mea, spuse Mademoiselle, si ncearc s-i insufli un pic de curaj, cci e ntr-o
stare jalnic!
Am urmat-o pe doamna de Dolomieu pn la printes, unde am intrat singur. Se afla n dormitor, n
capot, cu prul PUS pe moate, asezat ntr-un fotoliu mare, cu spatele spre geam.
Printesa Louise sttea n genunchi, n fata ei, cu capul sprijinit pe bratul fotoliului; amndou plngeau.
Ducesa de
731

Orleans mi ntinse mna, m trase spre ea, se sprijini de mine si ncepu s plng cu hohote. Printesa
cea tnr se ridic si iesi. Mama sa continua s m tin strns la pieptul ei, repetnd printre lacrimi:
- Vai, ce catastrof... i cnd te gndesti c am fi putut fi la Eu...
Cu chiu cu vai, am izbutit s-o linistesc, i-am vorbit despre dorinta ntregului popor, si despre rolul att de
frumos pe care acesta i-1 hrzise sotului ei, ducele de Orleans. Ea rspunse:
- Ah, draga mea, simt c zilele noastre frumoase s-au sfrsit! i cnd te gndesti ct am fost de fericit...
Am zorit-o s se ntoarc la Paris:
- Urcati-v n trsur, doamn, mpreun cu copiii, n trsura de gal, urmat de slujitorii domniei
voastre, n livrele. Cnd norodul v va vedea, baricadele se vor nrui. Mgulit de ncrederea pe care i-o
artati, poporul v va primi cu ropote de aplauze; veti ajunge la Palatul Regal n aclamatiile multimii!
Haideti, nu mai ezitati!
- Dac sotul meu mi va ngdui, voi face asa cum m sftuiesti. Mi-ar plcea grozav s m duc la
Palatul Regal ca s-mi ntlnesc, ct mai curnd cu putint, brbatul, dar n-as vrea ca acest lucru s-i
csune vreun neajuns.
- nteleg delicatetea doamnei ducese, dar nu cred c e momentul s mai acordm atentie unor fleacuri.
Familia de Orleans trebuie s-si sporeasc popularitatea, s arate c tara are nevoie de ea!
Cu buntatea ei obisnuit, ducesa fu foarte preocupat de oboseala mea precum si de cldura
nbusitoare pe care o ndurasem venind pn la Neuilly, pe jos. Porunci s mi se pregteasc o trsur
care s m duc pn la barier, l- repetat Mademoisellei ceea ce-i spusesem cumnatei sale despre
napoierea la Paris, n sfrsit s-au hotrt s plece-Sosirea familiei ducelui de Orleans la Paris, care ar fi
fs purtat pe brate de popor, ar fi furnizat un excelent argumen ducelui de Orleans, mpotriva unui plc
de rzvrtiti car
732
comentau peste tot c ducele nu cutezase s-si aduc familia cu sine.
Dar soarta hotr altfel lucrurile. Printesele ajunser la Palatul Regal, spre miezul noptii, pe jos,
strecurndu-se printre baricade si fr a fi recunoscute de nimeni.
Am regretat enorm, n ziua aceea, c nu insistasem mai struitor s vin cu trsura.
Cu toate c n discutia mea cu Mademoiselle n-am vorbit dect despre locotenentul general al regatului,
iar cu ducesa n-am vorbit dect despre sotul ei, numindu-1 Philippe al VH-lea, am plecat ferm convins
c Mademoiselle dorea cu ardoare s vad Coroana Frantei pe fruntea fratelui su, n vreme ce ducesa de
Orleans se gndea la acest lucru, cu sil si groaz.
Capitolul XXVII
Relatiile mele cu ducesa de Orleans. - Firea si calittile sale. *-Calittile si cusururile Mademoisellei.
Poate c a sosit timpul s vorbesc putin si despre legturile mele cu cele dou printese de Orleans si,
binenteles, si despre firea lor.
Tulburrile din 1789 determinndu-i pe printii mei s se duc tocmai la Neapole, eram adesea chemat
de cele dou fete ale reginei. Apropiat ca vrst de Amelie, cu ea m jucasem mai mult n copilrie. Dar
asta se petrecuse prin 1794 - 1795. Dup douzeci de ani, sosind n Franta, ducesa de Orleans nu uitase
prietenia dintre mine si familia ei. Mai ales c la Londra, pe vremea ct tatl meu fusese ambasador n
Anglia, vizitasem foarte des aceast familie care tria ntr-un fel de exil. Asa c, fr s m numr
printre curtenii intimi ai Palatului Regal, stiam adesea mult mai mult dect ei despre Ucazurile si
amrciunile familiei de Orleans. Mi-ar fi greu sa-nii exprim devotamentul pe care-1 aveam fat de
doamna Duces. Adorat de sot, de copii si de toti cei care o
733
nconjurau, tandra delicatete a inimiii sale nu-i stirbea cu nimic nici sentimentele elevate, nici fermitatea
caracterului. tia - ca nimeni alta - s fie si mam, si printes. i desi trata pe toat lumea cu bunvoint,
totusi aceast bunvoint avea unele nuante, nct fiecare si stia locul ce i se cuvenea.
n epoca despre care v vorbesc, ducesa de Orleans -desi foarte pretuit de familia ei, unde domnea cea
mai deplin ntelegere - nu voia s aud de nici un fel de afaceri de Stat; o lsa pe Mademoiselle s se
ocupe de astfel de lucruri ctre care avea o nclinare vdit. Accepta cu plcere tutela cumnatei sale ori

de cte ori era vorba de ntreprins ceva sau de luat o hotrre. Poate c aceast atitudine tinea de acea
delicatete a inimii care - chiar fr stirea ei - i dicta toate actiunile.
Curtea - mai ales sub Ludovic al XVIII-lea, cci Carol al X-lea i trata mai bine pe cei din familia de
Orleans -Curtea, zic, fcea o mare deosebire ntre ducesa de Orleans, sotul ei si sora acestuia. I-ar fi
creat, cu plcere, un loc aparte dac ea ar fi vrut s-1 accepte1. Or, cum toate nentelegerile si
manifestrile jignitoare se datorau inamicitiei ramurii domnitoare fat de care familia de Orleans, ducesa
se credea obligat s fac corp comun cu Mademoiselle si s-si nsuseasc, fr comentarii, hotrrile
sale. De aici si obisnuinta de a se lsa condus de ea si de a nu ncerca n nici un fel s nlture influenta
pe care sora o avea asupra fratelui adorat la fel de mult, de amndou.
n privinta Mademoisellei, relatiile mele cu ea datau cam din 1816 - 1817. I-am ludat ntotdeauna si
inimti si spiritul, dar fr s simt pentru ea o atractie deosebit. Mademoiselle era persoana cea mai
sincer, incapabil de disimulare, fapt care i-a atras o droaie de dusmani. Primele manifestri ale tineretii
sale au fost primite cu rea-voint. De
1 Fiica regelui Neapolclui, strncpoata lui Philippc al V-lca de Anjou, nepoata - dup mam - a reginei
Maria-Antoancta, ducesa de Orleans avea dreptul -conform etichetei att de stricte, de la Curtea Frantei la un rang diferit de cel care-i revenea sotului ei, ducele de Orleans si cumnatei sale, sora acestuia.
734
aici si amrciunea sa. Tatl ei1 era totul pentru ea. Crescut de doamna de Genlis2, care i-a insuflat idei
mai mult dect revolutionare, ea si vzuse printele naintnd ctre o carier att de funest ncheiat,
fr ns s-o sperie acest lucru. Pe atunci era si prea tnr pentru a-si da seama de situatie; adevrul e c
n-a vrut s recunoasc niciodat c ceea ce fcuse tatl ei fusese o crim, o crim n adevratul nteles al
cuvntului. Tot timpul ct a stat la printesa de Conti3 aceasta a ncercat s obtin de la ea o hrtie prin
care s-si renege tatl. Dar dragostea filial fiind mai puternic dect orice, Mademoiselle a fcut din
rezistent o virtute. Rezultatul? i-a petrecut toat adolescenta singur cuc, n odaia ei. Emigrantii, care
alctuiau societatea printesei de Conti, refuzau s-o vad pe Mademoiselle, iar aceasta - la rndul ei - nu
voia s fac nimnui nici o concesie. Mtusa ei, femeie desteapt, i arta mult afectiune, n-o brutaliza,
n-o certa, dar n-avea curajul s-o sustin si s-o apere fat de cei din societatea ei. Mai trziu,
Mademoiselle ndjdui s afle cldura sufleteasc dup care tnjea, lng mama sa, asa c sosi n Spania
plin de ndejdi. Dar a fost prost primit, iar atitudinea mamei sale4 i s-a prut att de fals, nct i-a
fost cu neputint s mai stea la Barcelona. A trebuit s le scrie fratilor si c era nevoit s se ntoarc.
Iat deci c Mademoiselle nu s-a putut bucura de nici unul din lucrurile de care se bucur, de obicei,
fetiscanele - lips de griji, entuziasm, fericire - n primii ani ai tineretii lor. Dup ce v-am destinuit toate
aceste
1 E vorba de Louis-Philippe, cunoscut sub numele de Philippe-Egalite (1747 - 1793); deputat n
Conventie, a votat moartea lui Ludovic al XVl-lca, dar a sfrsit i el tot pe esafod.
2 Stephanie-Felicite du Crest, contes de Genlis (1746 - 1830), doamn de onoare a ducesei de Chartres,
sotia lui Philippc-Egalitc. Guvernanta copiilor acestui Print a emigrat n 1793, dup ce sotul ei a fost
ghilotinat, ntoars n Franta n 1801, 3 scris o multime de crti pentru copii.
3 Fortunee-Marie d'Este, fiica lui Francisc al IlI-lca de Modena si a Charlottci de Orleans, fiica
regentului. Se mritase, n 1759, cu Louis-Francois, ultimul print de Conti, fiul Louisci-Dianc de
Orleans, fiica cea mai mic a regentului.
4 E vorba de Louis-Marie-Adelaide de Bourbon-Penthievre (1753 1821), mritat n 1769 cu ducele
de Orleans, apoi cu Philippe-Egalite, pe atunci duce de
735
amnunte, acum cred c veti ntelege perfect si calittile, dar si cusururile Mademosellei. Era cinstit,
pentru c se obisnuise s nu-si ascund impresiile, fr s-i pese dac era cazul s si le mrturiseasc sau
dac persoanei creia i le mprtsea i fcea plcere s le aud. Nu era expansiv, pentru c n copilrie,
fusese tot timpul repezit si pus la punct de ctre toti cei din jurul ei. Nutrea o dragoste fr margini
fat de fratele su mai mare, primul care o fcuse s guste plcerea confidentelor si a ncrederii n sine,
singurul n ochii cruia se bucura de deplina sa simpatie. Nici unul, nici cellalt nu se simtiser bine n

snul familiei regale si mai ales n preajma Delfmei care, la rndul ei, le arta, pe fat, o sil fr
margini. A fost acuzat c nu era darnic: era si nu era adevrat. Pn la moartea mamei sale,
Mademoiselle nu avusese nici un fel de avere, trind din ce-i ddea fratele ei. Srcia era, pe atunci, o
virtute. Mai apoi, bucurndu-se de un venit considerabil, ea cheltuia banul cu socoteal, i ajuta pe artisti
si-si lucra pmntul. Fcuse enorm de multe milostenii. Dar cum nu era obisnuit s bat toba, nu stia s
cheltuiasc banii cu fast, chiar cnd ar fi fost cazul s procedeze astfel. i pe urm, calcula mult prea
exact pentru o printes. Pe de alt parte, la nceputul noii regalitti, cnd s-a fixat lista cheltuielilor civile
si cnd baronul Louis a venit s-o ntrebe, dac i-ar ajunge un milion pe an, ea a protestat vehement,
socotind aceast ofert drept jignire si strignd c averea ei personal i ajungea si-i rsajungea pentru
toate nevoile sale. Mademoiselle nutrea fat de nepotii ei o afectiune aproape matern, afar de micul
duce de Penthievre, care era idiot din nastere, si care, la sapte ani s-a prpdit. Mademoiselle, care nu se
putea preface, nu mprtsi durerea cumnatei sale, dimpotriv, spuse cu glas tare c moartea acelui copil
era o usurare pentru toti. Asta a fost singura deosebire pe care am observat-o n dragostea manifestat de
cele dou cumnate fat de copii, n privinta afacerilor, cred c nimeni nu se pricepea mai bine ca
Mademoiselle, fapt pentru care si-a fcut o multime de dusmani. Acestia nu s-au sfiit s arunce cu noroi
si n ducele de Orleans, despre care-si
736
nchipuiau c o manevra, din umbr, pe sora sa. Ea auzi si, de team s nu-i csuneze vreun ru iubitului
ei frate, si mai domoli zelul spiritului su att de ntreprinztor.
Capitolul XXVIII
Mademoiselle doreste s discute cu Pozzo. - Aspectul strzilor n ziua de duminic, l august. - Vizita de
la Palatul Regal. - Aspectul palatului. - Vizita mea la doamna Recamier. - Ea m duce la Chateaubriand.
- Furia acestuia.
Duminic l august, doamna de Monjoie intr n odaia mea, la sapte dimineata, spunndu-mi c
Mademoiselle voia s stea de vorb cu Pozzo. Dac acesta consimtea s vin la Palatul Regal, putea
intra pe o portit aflat destul de departe de Palat. Dac nu putea, atunci Mademoiselle era gata s vin
ea la mine acas. Pozzo - dup ce se scuz de mii de ori - fu de acord cu cea de a doua propunere, si m
rug s accept ca ntlnirea s aib loc n casa mea, fiind mult mai bine asa. Am convenit s-i trimit un
biletel, de ndat ce printesa va fi sosit la mine. Am rugat un servitor s-1 cheme imediat pe domnul
Pasquier cruia i-am spus despre ce era vorba, apoi 1-am ntrebat dac - n cazul n care Mademoiselle
dorea - nu i-ar conveni s discute cu ea. El mi rspunse c nu avea nimic mpotriv, ba chiar era
bucuros pentru ocazia ce i se oferea, ntruct dorea s-i expun si el unele idei care s ajung, pe aceast
cale, direct la ducele de Orleans.
Aceste preliminarii odat stabilite, am plecat de acas la ora convenit. i pentru c tot am fcut-o pe
istoricul strzilor, poate c n-ar fi ru s vorbesc putin despre aspectul lor n acea epoc, n primul rnd,
erau foarte animate. Pretutindeni nu vedeai dect patrule narmate, desi erau mbrcate doar cu un
pantalon si o cmas - ca si n zilele precedente, si aproape toate conduse de ctre un tnr n uniform.
Ordonantele clare duceau si aduceau tot felul de rdine. i peste tot, femei si copii bine mbrcati, care
se ftiau ^e colo-colo. Unii, cu crtile de rugciuni n mini, se duceau
737
la biseric, unde slujbele se oficiau exact ca n zilele obisnuite. Toti erau ns aferati, grbiti, curiosi si,
totusi, preau calmi si siguri pe ei. n sfrsit, fr transeele din mijlocul strzilor sj fr costumatia
stranie a trupelor, te-ai fi putut crede ntr-o frumoas dimineat de duminic n care populatia se
pregtea s asiste la vreo reprezentatie extraordinar care, fr s-o tulbure o fcea totusi s fie mai
activ. Orasul avea aspectul unei zile de srbtoare n care circulatia trsurilor era interzis.
Doamna de Monjoie m astepta si, dup o adevrat cltorie prin Palat - trecnd chiar si pe unele
acoperisuri n form de teras - am ajuns la Mademoiselle. Se afla n galeria cea mic; odaia ei, prin care
am trecut ca s ajung n galerie, era nc plin de cioburile geamurilor si ale oglinzilor sparte n zilele
precedente. Lambriurile erau pline de urme de gloante. Nici n-am apucat bine s intru si s-i transmit
mesajul lui Pozzo c hop si ducesa de Orleans, care se npusti, tremurnd, n galerie.

- Cumnat, a venit un valet din partea ducesei de Berry, al crui nume nu-1 mai stiu... Ce s-i spun? Nu
pot s nu-1 primesc!
- Spune-i cteva lucruri drgute si att! Doar n-ai s te asezi la taclale cu un servitor, si fereste-te ca de
foc s scrii vreun bilet!
Ducesa iesi. Mademoiselle alerg dup ea, pn n odaia urmtoare, strigndu-i:
- S nu cumva s te apuci s scrii ceva!
- Nu, cumnat, ti fgduiesc c n-am s scriu un cuvnt!
Dup care, Mademoiselle se ntoarse spre mine surznd.
- Biata mea cumnat e att de tulburat, spuse ea, nct nu mai e n stare nici mcar s-si supravegheze
atitudinea! Or, tocmai acum nu trebuie s se angajeze cu nimic fat oe nimeni!
Apoi am nceput s discutm despre problemele noastre. Mademoiselle recunoscu c era mult mai bine
s vina
738
ea la mine. Da, va veni nsotit doar de mine, dar trebuia s inai astept. Fratele ei nu era acas si ea nu
putea pleca dect dup ce se rentorcea el. Intre timp, ducesa de Orleans veni din nou.
- Cumnat, vine Sebastiani! i e furios foc! tii de ce!
- Fii linistit, am s-1 chem aici! Furios, nefurios, bine c a venit! Las c vorbesc eu cu el!
Apoi sun, dnd ordin ca generalul Sebastiani s fie poftit la ea. Eu si cu ducesa de Orleans am iesit pe o
alt us. Nu m simt n stare s descriu dezordinea din Palatul Regal, desi profitnd de sederea familiei
la Neuilly, servitorii se apucaser s fac ordine si s repare stricciunile din unele camere. Parchetul
fusese smuls, n unele locuri clci direct pe piatr; n altele erau instalati pictori, cu tot calabalcul lor.
Toate odile erau goale, fr mobil, peste tot te loveai de tapiteri si de scrile lor, iar valetii crau
scaunele, n mijlocul acestei dezordini, circulau oameni de toate conditiile. Se mnca unde se nimerea,
n acel moment putea intra n Palat oricine voia. Grzile, mbrcate dup cum v-am mai spus, preau
ciudate n acel loc si n acea postur, n Salonul asa-zis al btliilor", pe vremuri era ntotdeauna o mas
plin cu gustri, cci acest Salon fcea legtura cu toate apartamentele din palat; balconul su - foarte
mare - ddea spre curte. Fiecare strigt, fiecare btaie de tob, fiecare zgomot - si, slav Domnului, erau
destule - se auzeau foarte clar. Dup ce m-am tinut o vreme dup duces, am renuntat, rpus de
oboseal si m-am asezat pe o canapea, ntr-un colt unde doamna Dolomieu, tot att de obosit ca si
mine, veni s-mi tin companie. Am rmas acolo pn cnd aclamatiile din Piat ne-au vestit sosirea
ducelui de Orleans. Auzindu-le, Mademoiselle veni dup noi, mpreun cu generalul Sebastiani. Era
teribil de posac si, asezndu-se alturi de "tine, mi arunc o privire din care mi-am dat seama c stia de
negocierea ce mi se ncredintase si care lui i era cumplit de neplcut.
739
Toat lumea iesi n balcon, pentru a-1 vedea pe domnul duce sosind. i el, si calul erau literalmente
purtati pe sus de valurile de lume. Biata lui sotie era nemaipomenit de ncntat, cci ceea ce vedea era
cea mai plcut compensatie pentru toate cele ndurate mai nainte.
Izbutind, n sfrsit, s scape din minile acelei multimi, ducele intr n Palat, unde ddu peste alt rnd de
lume, prin mijlocul creia izbuti s-si croiasc drum si s ajung n odaia noastr. Se opri s-si trag o
clip sufletul, apoi i lu n brate si-i srut pe copiii cei mici care fuseser adusi ntre timp de la Neuilly,
vorbi cu generalul Sebastiani, mi adres cteva cuvinte amabile apucndu-m de mn, dup care intr
n cabinetul su particular, urmat de sotia si de sora sa. Aceasta din urm nu rmase mult vreme n
cabinet. Iesind, m lu de brat si-mi spuse:
- Vino, sunt gata! Putem pleca!
Ne-am rentors n apartamentul ei. O vreme sttu n cumpn, nestiind cu ce s se mbrace. Avea o
plrie de pai, dar fr vl. i vlul i era absolut necesar pentru expeditia noastr. Pe al meu nu puteam
s i-1 dau fiindc era negru, de doliu; o sun pe camerista care o nsotise la Neuilly, dar femeia n-avea
cheile de la dulapuri, si aminti brusc de o plrie rmas la Paris si mpodobit cu un vl mare, galbendeschis. Mademoiselle se temea s nu fie recunoscut. Am asigurat-o c strzile erau pline de femei tot

att de elegante ca si ea. n curnd, fu mirat, ba chiar uimit de ceea ce vedea, cum fusesem si eu n
zilele precedente. Ajuns n strada Chartres, mi spuse n englez:
- Suntem urmrite!
Eram, ntr-adevr, dar de administratorul meu. l luasem cu mine, pentru c era singurul dintre oamenii
mei pe a crui discretie contam.
- Atunci, mi spuse e"a, hai s-1 lum amndou de brat; lucrul va prea mai firesc dect s vezi dou
femei singure, la ora asta!
Asa c Jules Goulay fu onorat cu bratul altetei sale.
740
In cazul n care m ntlneam cu vreun cunoscut care ar fi vrut s-mi vorbeasc, eu trebuia s m opresc,
n timp ce ea avea s-si continue drumul. I-am vorbit despre un bilet pe care-1 primisem de la
Chateaubriand; ea mi spuse c ar da nu stiu ct nici s nu-1 supere, dar nici s nu-1 vad n guvern.
Dac ambasada de la Roma i convenea, se putea ntoarce oricnd acolo.
n ajun, Glandeves m rugase s-i vorbesc despre el si despre atasamentul su fat de fratele ei. M-am
achitat de acest comision nc de dimineat. Mademoiselle si vorbise cu fratele ei, n scurta lor
ntrevedere din cabinet, cci mi s-a spus s-i transmit, n mod formal, lui Glandeves, s-si reocupe
apartamentul de la Tuileries pn ce i se va gsi o slujb. I-am transmis cele spuse de duce, dar
Glandeves refuz, n mod respectuos, s se mai napoieze la Tuileries. Cum discutam n englez, omul
care se afla ntre noi nu ne deranja. Am ntrebat-o pe Mademoiselle dac-1 simpatiza pe domnul
Pasquier; dac-mi spunea c da, atunci o avertizam c voia s ia si el parte la discutia ei cu ambasadorul,
mi spuse c era ncntat de domnul Pasquier.
Apropiindu-ne de strada Saint-Florentin, Mademoiselle se ddu ct putu, dup noi, spunnd:
- Nu vreau s m vad schiopul cel btrn1! Are un ochi de vultur! Ar fi n stare s m zreasc tocmai
de-acolo, de la fereastra aia! La urma urmei, putin mi pas c m vede trecnd si c o s m brfeasc!
Am sosit cu bine n Champs-Elysees, unde m-am oprit o secund s-i transmit portarului mesajul
convenit. Mademoiselle o luase nainte. Am ajuns-o din urm n pragul casei mele. Abia am apucat s ne
asezm, c Pozzo a si sosit. L-am introdus n odaia unde se afla printesa, iar eu mi-am vzut de treab. Iam trimis un biletel domnului Pasquier pentru a-1 preveni c era asteptat. Nu peste mult, m-am trezit
1 E vorba de printul de Tallcyrand, care locuia n palatul aflat la ntretierea strzilor Rivoli cu SaintFlorcntin, fat n fat cu Ministerul Marinei, palat care a devenit, mai trziu, proprietatea baronului
Rothschild.
l
741
cu Lobinski, care-i aducea lui Pozzo ceva urgent la semnat. Am intrat, mi-am cerut scuze
Mademoisellei, apoi i-am spus lui Pozzo c venise curierul cu ceva urgent si c nu putea astepta. Pozzo
a iesit afar, a semnat dou scrisori, apoi s-a ntors n odaia unde se afla Mademoiselle. Am rmas
singur cu Lobinski. Adusese cu sine o cutioar cu ustensile pentru scris. Am glumit pe seama acelei
precautii.
El mi ntinse pana cu care semnase Pozzo.
- Pstreaz-o, mi-a zis, ca pe o pan de onoare. Ai meritat-o din plin! Nici nu-ti dai seama de
importanta serviciului pe care 1-ai adus nu numai trii dumitale, ci ntregii Europe care ti datoreaz
mentinerea pcii! Poti s fii multumit de dumneata, doamn, cci ai de ce!
Am luat aceast alocutiune solemn drept o glum si am primit pana.
- S stii c vorbesc foarte serios, relu el; nu-ti dai seama ce nenorocire ai stvilit! Bucur-te ca o
frantuzoaic, iar eu ti multumesc ca un rus!
Acele cuvinte ale lui Lobinski m-au fcut s m gndesc c cele dou scrisori, att de binevoitoare
pentru noi, nlocuiser probabil altele, de o cu totul alt factur. Asta a fost si prerea domnului Pasquier
cruia i-am relatat cuvnt cu cuvnt, cele discutate cu Lobinski. Poate c n ele era vorba de vreun
proiect al corpului diplomatic de a se ndrepta spre Rambouillet si pe care Pozzo l prentmpinase. Nam aflat niciodat mai mult despre acest lucru. Legturile mele de prietenie cu Pozzo nu-mi ngduiau
s-i pun ntrebri lui Lobinski.

Dar iat c sosi si domnul Pasquier. Am asteptat sfrsitul discutiei cu Pozzo, care a durat foarte mult. De
ndat ce 1-am vzut iesind, 1-am poftit pe domnul Pasquier n salon si m-am retras. Dup cum vedeti,
n toat afacerea asta eu o fceam pe musca la arat.
n drumul pe care-1 efectuasem de dimineat, a01 remarcat c trsurile de piat ncepuser s circule,
desi cu
742
mult greutate. Am trimis s-mi aduc una; si cnd domnul Pasquier o prsi pe Mademoiselle, i-am
propus s lum trsura ca s nu mai facem drumul pe jos. A fost de acord, asa c ne-am urcat n trsur.
Mi-a spus c fusese foarte multumit de domnul Pasquier.
- Se vede, adug ea, c e un om obisnuit s analizeze lucrurile pe toate fetele. Iar pentru a nvinge
obstacolele, trebuie s stii s le previi. De altfel, am observat c nu e deloc grbit s se vre n politic. E
firesc, cci ne aflm n plin revolutie, si omul se teme... Dar cel de care am fost ntr-adevr ncntat e
Pozzo. E un om desvrsit, drag doamn de Boigne, desvrsit; mai s juri c-i francez de-al nostru.
Mi-a vorbit despre depesa pe care a semnat-o. Nici noi n-am fi fcut altfel! Tine neaprat s-1 vad pe
fratele meu. Sper s pot aranja aceast ntrevedere pentru noaptea urmtoare, n concluzie, ce era mai
important s-a fcut: a determinat corpul diplomatic s rmn la Paris si a expediat depesa aceea.
Discutarm despre acest subiect si despre multe altele. Ea nu-mi vorbi despre altceva dect despre
numeroasele si cumplitele piedici si dificultti. Am oprit trsura n strada Valois si am nsotit-o pe
Mademoiselle pn la scara n spiral. Dup ce am vzut usa odii ei nchizndu-se dup sine, m-am
ntors, m-am urcat n trsura care m astepta si m-am napoiat acas. Dup ce am ncercat s mnnc
ceva -cci cldura excesiv, oboseala, agitatia mi tiaser nu numai pofta de mncare, ci si pe cea de
somn - m-am urcat ntr-o alt trsur si m-am dus s-o vd pe doamna Recamier care m astepta cu
nerbdare ca s discute cu mine despre Chateaubriand.
Am aflat c era foarte pornit mpotriva lui Carol al X-lea, care nu catadicsise s-i rspund la scrisoarea
pe care i-o trimisese, indignat mpotriva pairilor care refuzaser s deschid el Camera si furios
mpotriva locotenentului general care nu voise s-i ncredinteze puterea cnd evenimentele l mboldeau
s participe la viata politic, n plus, mai era si
743
bolnav, cci ambitia lui nemsurat primise o lovitur crncen. Iar lovitura fusese att de violent nct
o resimtise fizic. Doama Recamier m rug din suflet s trec - mpreun cu ea - pe la el, s-1 vd si s-1
linistesc. Am consimtit s-o nsotesc. Urcndu-ne amndou n trsura care m adusese si care m
astepta, am sosit n fata casei din strada d'Enfer. Doamna Recamier era n acel loc - ca s zic asa - la ea
acas. Slugile ne lsar s intrm n cabinetul stpnului lor, fr nici o dificultate. L-am gsit n halat de
cas si n papuci, cu scufie de mtase pe cap, si scriind pe un colt al mesei. Acea mas lung, cu totul
disproportionat fat de restul camerei n form de galerie, ocupa aproape tot locul si ddea odii
aspectul unui cabaret. Msoiul acela era plin de crti, de hrtii, de resturi de mncare si de obiecte de
toalet ct se poate de modeste.
Domnul de Chateaubriand ne primi bine, desi se vedea clar c se simtea destul de stnjenit att din
pricina dezordinii din odaie, ct mai ales din pricina scufiei de mtase, de pe cap. Avea si de ce, pentru
c scufia aceea n carouri rosii si verzi, care i ascundea ntr-o oarecare msur chipul ntunecat, era din
cale-afar de caraghioas. Mi s-a prut a fi foarte scortos. Doamna Recamier l rug s ne citeasc
discursul pe care-1 pregtea pentru Camer. Discursul era extrem de violent, mi amintesc, ntre altele,
de un paragraf inserat mai apoi ntr-o brosur, n care-1 nftisa pe ducele de Orleans ndreptndu-se
ctre tron si tinnd, n fiecare mn, cte un cap. Apoi urma comentarea pe larg a acelei fraze. Am
ascultat discursul, n cea mai deplin liniste. Dup ce-a isprvit, 1-am ntrebat dac acea cuvntare - a
crei calitate literar eram nevoit s-o recunosc - era - dup prerea lui -opera unui adevrat patriot.
- N-am pretentia c as fi un bun patriot!
L-am ntrebat dac-si nchipuia c n felul acesta l va mai readuce pe rege, ndrt, la Tuileries.
744
- Fereasc Dumnezeu! As fi chiar necjit dac ar trebui s mai dau ochii cu el.

- Pi atunci n-ar fi mai bine si mai prudent s te raliezi celor care ncearc s pun stavil anarhiei pe
care dumneata o zugrvesti, cu atta talent, n culori att de ntunecate?
Doamna Recamier profit de aceast fraz, pentru a-i spune c dimineata fusesem la Palatul Regal. Apoi
cutez s adauge c cei de acolo puneau mare pret pe votul si pe ajutorul su, cnd, dimpotriv, guvernul
provizoriu nu stia cum s scape de el, trgnd ndejde c pn la urm va accepta totusi s se rentoarc
la Roma.
Domnul de Chateaubriand se ridic de pe scaun spunnd:
- Niciodat! Dup care, ncepu s se plimbe de la un capt la cellalt al galeriei. Doamna Recamier si cu
mine am continuat s discutm, linistite, ntre noi, despre avantajele sederii scriitorului la Roma, despre
serviciile pe care le putea aduce Bisericii, despre rolul att de util, pe care autorul crtii Geniul
crestinismului putea s-1 joace n acel loc etc., etc. El se prefcea c nu ne d atentie; dar ncet, ncet,
chipul i se destinse, pasul i se rri. Apoi, oprindu-se brusc n fata unei planse doldora de crti, si
ncrucisa bratele si strig:
- Ce-am s le rspund acestor treizeci de volume pe care le am n fat? Nu... Nu... Ele m oblig s-mi
leg soarta de ticloasele astea de crti! Cine le cunoaste, cine le dispretuieste, cine le urste mai
mult ca mine?
Apoi, desfcndu-si bratele si sprijinindu-se cu amndou minile de captul acelei mese lungi, care ne
desprtea, ne tinu o diatrib mpotriva printilor si a Curtii, i blcri pe toti cum i veni la gur, ntr-un
mod att de violent nct aproape c m-am si speriat.
Ziua era pe sfrsite. Asa cum sttea n picioare, cu scufia aceea verde si rosie pe cap, cu lumina
amurgului care-i cdea pe fat, n odaia aproape ntunecat, domnul de Chateaubriand avea n el ceva
diabolic.
745
Dup acea explozie de mnie, se mai linisti putin, se apropie de noi si ne spuse ct se poate de calm:
- Care francez n-a simtit entuziasmul acelor minunate zile care s-au dus? Cred c nimeni n-a putut
rmne rece n fata lor!
Apoi ncepu a-mi zugrvi un tablou - n cele mai vii culori - al rezistentei nationale. Tot admirndu-se pe
sine n toiul acelei povestiri, la un moment dat, se simti coplesit de propriile sale cuvinte. Cum voiam s
pun capt logoreii sale, 1-am ntrebat dac n-avea nimic de transmis celor de la Palatul Regal, unde
urma s m duc a doua zi. El mi spuse c nu.
Cnd 1-am prsit, era complet linistit si se apucase s lucreze din nou la faimosul su discurs pentru
Camer, n toat acea discutie att de lung si care durase pn ce se ntunecase de-a binelea, n-am auzit
rostindu-se un singur cuvnt despre ducele de Bordeaux. Am auzit totusi vorbindu-se despre el, seara,
dup ce m-am ntors la mine acas. Pn atunci, nici unui muritor de rnd nu-i venise n minte ideea
abdicrii regelui si mai ales a Delfinului. Mie - v mrturisesc cinstit - c aceast idee mi-a trecut prin
cap, numai c m cam ndoiam c s-ar putea realiza chiar att de usor. i totusi, duminic, am avut
certitudinea c avuseser loc unele tentative n acest sens. ncepuser din ajun, continuaser si a doua zi,
dar ntmpinaser o mare rezistent din partea celor aflati la Rambouillet si Trianon.
tiu precis c locotenentul general, nevrnd s-si asume rspunderea acelor abdicri, nu consimti s-1
primeasc la Palatul Regal dect pe ducele de Bordeaux. Dar rspunsul celor de la Rambouillet fusese
att de dur, nct friza insulta.
Cum n-am cunoscut personal aceste tranzactii, nu voi intra n amnuntele unor lucruri pe care nu le-am
vzut si despre care n-am auzit prea multe. Dac as vorbi doar despre cele care mi-au ajuns la ureche, ar
trebui s scriu un volum ct toate zilele.
746
Aici se ncheie activitatea mea de mediatoare. Am mai fcut de cteva ori pe intermediara ntre Tuileries
si Palatul Regal; dar foarte rar si numai n unele situatii speciale. De altfel, dac as continua, ar trebui s
vorbesc despre acea zi de marti, si despre marsul spre Rambouillet. Or, nu vreau s nchei cartea cu o
impresie neplcut, care nu are legtur cu nobila sptmn ce trecuse.

Atunci Franta se ridicase ca un singur om si, devenind urias prin vointa si unitatea sa, s-a scuturat de
pigmeii care pretindeau c-o slujesc.
Multumit de acel rezultat, ar fi reintrat n calmul su normal si n mndra ei tihn, dac o mn de
ambitiosi si cteva sute de neisprviti n-ar fi continuat s tulbure acel minunat popor ce ne oferise, cu
putin nainte, un spectacol demn de toat stima. Dar ndjduiesc c posteritatea si va spune cuvntul.
De altfel, sunt ferm convins c acele zile, numite acum n btaie de joc glorioase", si vor pstra cu
cinste numele, n veacurile ce vor veni1.
1 Revolutia din 1830 s-a terminat cu urcarea pe tron, n ziua de 7 august, a lui Louis-Philippc (1773 1850), duce de Valois si de Chartrcs, fiul lui Philippe-Egalitc, fratele Madcmoiscllei si sotul ducesei de
Orlcans. Cum politica sa extern si Wai ales alianta cu Anglia n-au fost pe placul francezilor, LouisPhilippe a trebuit s abdice n 1848 n favoarea nepotului su, contele de Paris, iar el s-a retras la
Londra, "ndc a si murit.
747
PARTEA A OPTA
CDEREA MONARHIEI DIN IULIE1
1848
Capitolul I
Cderea a trei guverne. - Testamentul printesei Adelai'de. -Disensiuni n familia regal. ~ Ultima discutie
cu regina, la Tuileries. -Regele i cere generalului Jacqueminot s-si dea demisia. - Rspunsul lui Guizot
dat doamnei de Lieven. - Simptome nelinistitoare. - Regele si Horace Vernet. - Proteste mpotriva
ministrilor. - Guvernul Thiers. -Generalul Bedeau. - Guvernul Odilon Barrot. - Armata pactizeaz cu
poporul. - Plecarea cancelarului Pasquier, la Chtenay. - Demersul lui Arago. - Pasquier pleac la Tours.
Pe msur ce anii au trecut, am vzut cznd trei guverne, unul dup altul; toate trei, din pricin c au
clcat n picioare si au abuzat de principiul care le crease: Imperiul, din pricin c a perseverat n
despotism si n rzboaie; Restauratia, din pricina unei recrudescente prostesti si inoportune a pretentiilor
sale legitimiste; si Monarhia din Iulie, din pricina fricii de a nu clca legea si a lipsei de respect fat de
burghezia parizian. Dac persoanele ce vor tri de acum ncolo vor fi sortite s vad si cderea celui de
al doilea Imperiu, sunt convins c si acesta va pieri numai din pricina ambitiei de a guverna universul
prin si pentru rzmerite. Nu poti atta niciodat, nepedepsit, poporul.
Anglia - dup ce ne-a mpins s ne devorm - va cdea la rndu-i prad crudului si perfidului su
egoism.
1 Aceast ultim parte a fost scris de Adele de Boigne n 1862, conform propriilor sale mrturisiri, deci
cu patru ani nainte de a muri.
748
La cteva zile dup moartea doamnei Adelai'de1, consiliul de familie, ministrii si familia regal s-au
reunit pentru a da citire testamentului. Imensa avere a doamnei Adelai'de a revenit nepotilor si
nepoatelor sale. Totusi, cei mai avantajati au fost printul de Joinville si ducele de Montpensier. Cnd s-a
ajuns la clauza prin care se arta c regele beneficia de uzufructul ntregii averi, avnd dreptul de a o
mnui dup cum credea el de cuviint, mostenitorii si manifestar ftis dezaprobarea, artndu-se foarte
suprati. Sigur c regele bg de seam acest lucru. Sub pretextul c e prea emotionat, puse capt
sedintei care nu mai fu reluat, cel putin nu de fat cu martori. Mnia surd, care si asa domnea sub
acoperisul palatului Tuileries, crescu. Ambitiile, care-i fceau pe multi s se agite n jurul ducesei de
Orleans, se dublar. Lor li se altur si printul de Joinville. Regele, n momentele sale de mnie, care
ncepuser a deveni din ce n ce mai dese, luase obiceiul de a spune:
- Dac vor s-mi fac viata amar, las totul balt si plec! M retrag Ia Eu, mpreun cu regina; si am s-i
vd eu atunci cum se vor descurca fr mine!
Intrigile devenind din ce n ce mai ncrncenate, printul de Joinville se art att de ostil, nct guvernul
socoti c e de datoria lui s-i trimit ntr-un fel de semiexil, n Algeria, dup fratele lui, ducele d'Aumale.
Nu degeaba ncerc eu s art disensiunile din familia regal, fiindc, dac stau s m gndesc bine,
revolutia din 1848 a nceput, de fapt, n Palatul Regal.

Ctre mijlocul lui februarie i-am spus, ntr-o zi, reginei, c am ceva de vorbit cu ea. I-am artat
inconvenientul de a mai prelungi izolarea la care i obliga doliul, att pe ea ct si pe rege.
- Doamna Adelai'de, i-am spus, las ntr-adevr n familia regal un mare gol. Ea era persoana prin care
cele mai importante stiri ajungeau la rege. Acum cui s ceri o audient ca s spui ce ai de spus?
1 Adelai'de de Orleans (1777 - 1847), sora lui Ludovic-Filip. 749
N-am mai adugat c, de ctva vreme audientele deveniser de prisos, fiindc regele se agta de fiecare
cuvnt si nu puteai discuta cu el problema pentru care solicitasesi audienta.
- Distinctia si judecata deosebit a printesei Clementine ar ndreptti-o oarecum s-o nlocuiasc pe
mtusa ei. Dar majoritatea oamenilor o consider nc o strin neputnd s se identifice cu interesele
franceze. Doamna duces de Nemours e n afara problemelor politice. Ar mai fi o persoan care ar fi
foarte potrivit dac, evident, ar fi si ea de acord...
- Helene! strig regina, pe un ton ptimas pe care nu-1 mai auzisem de la moartea fiului ei. Fii linistit,
draga mea, nu voi fi niciodat de acord ca ducesa de Orleans s ia locul Adelai'dei! Nu, nu, locul ei l voi
lua eu. mi dau perfect de bine seama de importanta lucrurilor pe care mi le-ai spus si de necesitatea de
a m ocupa de ele. Voi discuta aceast problem cu regele, si tin s te asigur c am o bun tinere de
minte!
Pe urm mi vorbi despre diverse lucruri, mi multumi pentru devotamentul meu, apoi ne desprtirm ct
mai afectuos cu putint. A fost pentru ultima oar cnd am mai vzut-o, la Tuileries. Am aflat, peste
cteva zile, c regina anuntase pe toat lumea si mai ales pe obisnuitii doamnei Adelade, c cine dorea
s-o vad, putea veni n fiecare zi la ea, ncepnd de la ora cinci. Cu asta, mi atinsesem scopul.
Ovatiunile cu care fusese primit domnul de La Fayette1, n sud, si banchetele date n cinstea lui, n
numeroase orase, iscar o mare agitatie n public. Opozitiile, de toate felurile, voiau s rstoarne care
guvernul, care pe Ludovic-Filip, care monarhia, care, n sfrsit, ntregul Stat. Oamenii cu scaun la cap
erau din ce n ce mai alarmati. Eu nu scriu Istorie, asa c nu voi intra n amnuntele intrigilor si
negocierilor duse pn n ultima clip ntre guvern si sefii stngii dinastice. Acestia se credeau nc
stpni pe situatie cnd de mult ei nu maj
1 Oscar-Thomas-Gilbert Moliei; conte, apoi marchiz de La Fayette (181J " 1881), elev al colii
Politehnice, deputat de Sena si Marna, senator inamovibil. Era nepotul generalului de La Fayette.
750
Ieprezentau nimic. Repet, eu nu scriu Istorie. n Dlu na mndresc cu faptul c zugrvind evenimentele la
' ^Ot S^ asistat, fie ca actor, fie ca simplu spectator, am dat ctev ^ am de culoare care vor face s fie mai
bine apreciate si w n,e si persoanele. De asemenea, tin s subliniez c n-am vo h't niciodat dect despre
ceea ce am auzit, am vzut personal sau am aflat dintr-o surs sigur, demn de cea mai deplin
ncredere. Nelinistea crestea. Discutiile din cele dou Camere deveneau, din zi n zi, mai acerbe.
Articolele virulente din jurnale, manifestrile studentilor, ale muncitorilor, se nmulteau. Generalul
Jacqueminot nu mai avea nici o putere asupra grzii nationale, al crei comandant era. Regele stia bine
acest lucru, si ncercase s-1 determine pe Duchtel, foarte nemultumit de numirea lui Guizot, s preia
functia de prim-ministru. i spusese regelui c-i va aduce demisia generalului Jacqueminot oricnd va
dori, cu conditia s-i ngduie s-o adauge si pe a sa, ntruct relatiile de familie nu-i ngduiau s-i refuze
aceast satisfactie socrului su. Regele, cunoscnd nemultumirea lui Duchtel, dndu-si seama c nu-1
putea pstra pe Guizot fr el, si nevrnd s dizolve guvernul, amn schimbarea lui Jacqueminot, desi
toat lumea stia ct de prost se ntelegea si cu generalul Sebastiani1, comandantul armatei din Paris.
Aceast circumstant sporea si mai mult nelinistea oamenilor cu judecat.
Duminic, 20 februarie, n fata ctorva persoane invitate la mine acas, colonelul de La Rue spuse c
dezordinea era tot att de mare printre militari, ct si n oras. Nu mai stiai de cine s asculti, cci
ordinele se bteau cap n cap. Apoi adug:
- Numirea maresalului Bugeaud n functia de comandant al Parisului ar calma toate spiritele!
Domnul de Salvandy, ministrul instructiunii publice, se scul - cu acel aer plin de important pe care-1
afisa ntotdeauna - si rosti cu glas puternic:

1 Jean-Andre-Tibiirce, viconte Sebastiani (1786 - 1871), fratele maresalului cu acelasi nume.


Sublocotenent n 1806, colonel n 1813, ajunge comandantul legiunii corsicanc, n timpul Restauratiei.
Deputat, locotcnent-general, iar n 1837, pair al Frantei.
751
- Domnule, cnd Parisul are fericirea de a avea un comandant al grzii nationale ca generalul
Jacqueminot si un comandant al garnizoanei Parisului ca generalul Tiburce Sebastiani, orasul nu are nici
de ce se teme, nici ce-si dori mai mult!
Dup aceste cuvinte, iesi demn lsndu-ne pe toti cu gura cscat. Cci la aceeasi or, dar ntr-un cerc
mult mai larg, la printesa de Lieven domnul de Rambuteau1, prefectul Parisului si domnul Delessert,
prefectul politiei, ntrebati n treact despre ce se mai ntmplase peste zi, cei doi descriser
evenimentele n niste culori destul de sumbre attnd curiozitatea celor de fat. Guizot, asezat pe o sofa
n cellalt capt al salonului, discuta cu ambasadorul Angliei. Printesa de Lieven l strig:
- Vino, domnule, i zise ea, s auzi ce spun acesti domni!
Guizot ascult, apoi spuse:
- Cum printes, pentru un fleac ca sta m-ati ntrerupt din discutia pe care o aveam cu lordul
Normanby2? Ar fi cazul ca cei doi domni s se potoleasc si s v lase astfel s dormiti linistit!
Apoi le ntoarse tuturor spatele aruncndu-le celor trei, drept rmas bun, unul dintre acele sursuri
superioare si pline de satisfactie pe care le arbora uneori si se duse s-si reia locul pe sofa.
Ziua de luni nu mi-a lsat nici o amintire deosebit. Agitatia crescuse. Grupurile se nmulteau fr a
deveni nc ameninttoare. Muncitorii si prsiser locurile de munc; lucrurile se agravau vznd cu
ochii.
edinta Camerei Pairilor, marele banchet de luni de la prnz si receptia care a urmat seara, retinndu-1 pe
domnul Pasquier, nu 1-am putut vedea. Dar venind marti la mine la
1 Claude-Philibert Barthelot, conte de Rambuteau (1781 - 1868), sambelan al lui Napoleon, prefect de
Simplon si de Loirc, deputat n timpul celor O sut de zile", prefect de Sena si, n sfrsit, n 1835, pair
al Frantei,
2 Constantin Henry Phipps, conte de Mulgrave, marchiz de Normanby (1797 - 1863), guvernator n
Jamaica, lordul sigiliului privat, lord-locotencnt al Irlandei, ministru de rzboi, apoi de interne, ntre
1846 si 1852, a fost ambasador la Paris.
752
0ias, am aflat c fuseser aduse, n capital, trupe din toat tara; c banchetul, fixat pentru a doua zi, se
amnase. C guvernul va arta ce poate, interzicnd grupurilor s se mai adune, n ciuda tuturor vestilor
primite n cursul diminetii, cuvintele cancelarului m mai mbrbtar un pic, cci nu preau att de
nelinistitoare ca celelalte. E adevrat ns c sttea n firea domnului Pasquier s fie mai calm tocmai
cnd pericolul era mai mare. Plec devreme de la mine pentru a se duce la Tuileries. Persoanele care
sosiser ntre timp la mine mi se pruser foarte alarmate. La ora unsprezece noaptea, am primit un bilet
de la domnul de Salvandy, care cuprindea doar aceste cuvinte: Vreau s v calmez eu nsumi, doamn.
Desi e trziu, eu sunt nc n Consiliu. Fiti linistit, totul a fost prevzut si prevenit; asa c nu aveti de ce
fi ngrijorat".
Iat ce-mi scrise Salvandy, pe masa Consiliului, marti 22 februarie, la ora unsprezece noaptea. A doua zi,
miercuri, am aflat de la slugile mele, nc din zori, c pe strzi nu se afla nici picior de soldat, c - sprea
marea mea mirare -bulevardele si pietele fuseser lipsite de orice aprare militar si c multimea din
Paris se ndrepta n valuri ctre Champs-Elysees, unde urma s aib loc acel banchet ce fusese amnat.
Mai trziu, am aflat c Horace Vernet1, chemat de rege de la Versailles, unde locuia, sosise cu noaptea n
cap la Tuileries. Vernet l ntreb pe rege dac stia ce era n oras.
- Pi, rspunse regele, cred c e liniste.
Vernet si exprim teama pe care i-o inspiraser cele vzute n drumul pe care-1 fcuse de la Versailles la
Tuileries. Regele nu-i rspunse dect printr-un surs, apoi i spuse de ce-1 chemase. Horace Vernet

trebuia s se duc la Blois ca s fac portretul lui Abd-el-Kader2 si regele dorea s plece ct mai repede
cu putint; totodat l ruga s transmit emirului
1 Horace Vernet (1789 - 1863), pictor, fiul lui Charles Vernet; membru si director al Academiei franceze
de pictur din Roma.
2 Emir arab (1808 - 1883), care a luptat cu Franta din 1832 si pn n 1847. jn 1837, izbutind s ncheie
un tratat avantajos, la Tfna, cu generalul Bugcaud, a nceput organizarea Statului arab. nvins n 1843
de ducele d'Aumale, a fost luat Prizonier si dus, mai nti, la Toulon, apoi la Pau si, n sfrsit, la
Amboisc. i-a ^cptat libertatea n 1852.
753
regretul su de a nu-si fi putut realiza fgduielile fcute prin intermediul ducelui d'Aumale, asigurndu1 ns c ele vor fi ndeplinite cel mai trziu dup sesiune. Regele insist mult asupra importantei acelui
mesaj pe care-1 ncredinta prudentului si discretului Horace Vernet. Acesta voi din nou s-i atrag
regelui atentia asupra situatiei din Paris, dar regele i rspunse:
- Fii linistit, drag Horace; e un simplu foc de paie care se va stinge de la sine si nu va pricinui necazuri.
Ndjduiesc c nici mcar nu va fi nevoie s suflm deasupra ca s-1 nbusim!
Dar chiar atunci se auzir strigtele de : Jos Guizot! Jos ministrii!" rcnite de mii de guri, la grilajul ce
nconjura Palatul Tuileries, speriindu-i pe toti cei dinuntru, cu att mai mult cu ct printre manifestanti
se puteau vedea si uniforme ale grzilor nationale.
Imediat dup asta, domnul Duchtel, chemat din Camera deputatilor, unde se afla n sedint, fu introdus
la rege, pe care'-l gsi foarte speriat.
- Regina, i spuse suveranul, ar vrea s-ti vorbeasc, asa c du-te la ea!
Duchtel se duse imediat. Regina, plngnd n hohote, l rug s dea o ultim dovad de devotament fat
de rege, obtinnd demisia lui Guizot a crui nepopularitate devenise o pacoste. Duchtel si asum
sarcina de a dizolva guvernul Guizot, dup care se rentoarse la Palatul Bourbon. Sftuit de Duchtel,
Guizot si anunt retragerea declarnd c majestatea sa ncredintase domnului Mole formarea noului
guvern. Foarte multi oameni crezuser c, n sfrsit, criza trecuse. Dar nu asta era si prerea maselor.
Domnul Mole nu era ceea ce-si doreau ei. Totusi, puteam ndjdui ntr-un scurt rgaz.
n ziua aceea am lut masa la doamna de Chtenay, care locuia n Piata Ludovic al XV-lea, unde am vzut
c fuseser aduse cteva trupe. Mai aduseser cteva si n fata ministerului de externe unde se
ngrmdiser unele grupuri de rzvrtiti, nu prea multe, dar foarte pornite, n ciuda ndeprtrii lui
Guizot. Domnul de Salvandy trebuia s ia
754
masa cu noi, dar veni personal s se scuze c nu putea, fiind obligat s-si fac bagajele. Siguranta din
ajun l prsise. Noi, n schimb, ne simteam mai putin speriate. Seara, veni n vizit cancelarul. Iesise de
la domnul Mole unde regele l trimisese s se nteleag cu el n privinta constituirii guvernului. Mole
nc mai trgea ndejde s poat alctui un guvern; de altfel, astepta niste rspunsuri. Nu mai trgea
ndejde la domnul Thiers, dar ndjduia s pun mna mcar pe domnul t Remusat. Cancelarul mi
istorisi aceste lucruri, pe la zece H seara, n timp ce m conducea acas. Pe drum, ni s-a prut c |P
vedem plcuri de oameni fugind ctre Piata Madeleine. Ajungnd acas, mi-am gsit slugile foarte
speriate, adunate pe scar si ntrebndu-m ce se ntmplase: auziser mpuscturi si tipete de spaim.
Dar cum totul prea s se fi linistit, n-a mai dat nimeni nici o important acelor mpuscturi, n vremea
asta, ducele de Fezensac, care mai rmsese la doamna | de Chtenay, veni la mine si-mi spuse c un cal,
scpat dintr-un bivuac, o luase la goan pe bulevard si se npustise peste soldatii aflati n bivuacul din
Piata Ludovic al XV-lea, fcnd un tapaj nemaipomenit. Instalat n sezlong, asteptam s mai irimesc si
alte vesti. Eram totusi att de abtut, nct ancelarul, lundu-si rmas bun pentru a se rentoarce la alatul
Mole, mi strig din us:
- Noapte bun, Mater Dolorosa! nainte de a pleca, domnul de Fezensac m ironiza si el putin. Am
asteptat pn la miezul noptii, dar n-a mai aprut nimeni. Cum n cartierul nostru domneau calmul si
tcerea, m-am dus s m culc. A doua zi dimineat, cameristele care au intrat n odaia mea mi-au spus c
lumea vorbea de o rzmerit general si de numeroase victime fcute de soldati. I-am scris cteva

rnduri doamnei de Remusat, vecina cea mai apropiat de strada Anjou, ntrebnd-o ce stia. Ea mi
rspunse c mi-1 trimitea pe fiul ei ca s m pun la curent cu evenimentele petrecute peste noapte.
Pierre de Remusat sosi aproape imediat. Tatl su l nsotise pe Thiers la Tuileries, ctre miezul noptii,
cci acesta primise sarcina s formeze el guvernul, n locul lui Mole. Obtinuse consimtmntul regelui
755
s-i ia n guvern pe Odilon Barot, Duvergier de Hauranne1 Remusat, si mi se pare c si pe Dufaure2.
Totusi maresalul Bugeaud rmsese comandantul armatei, al grzii nationale si ministru de rzboi in
petto. ncepnd din zori, toti acesti ministri, afar de maresal, se urcar pe cai si plecaser s viziteze
baricadele care, ntre timp, si fuseser ridicate. Fiind ditamai ministrii, se asteptau s le vad prvlinduse, una cte una n fata lor. Dar n loc de aclamatii, fur primiti cu vociferri si cu gesturi ostile. Armata,
aflat sub ordinele generalului Bedeau3, nu reactiona n nici un fel. Generalul, n loc s-i pun la locul
lor pe rebeli, se apuc s parlamenteze cu ei. Thiers era mult prea perspicace pentru a nu-si da seama c
lucrurile ajunseser foarte departe si c pierduse partida, n schimb Odilon Barat, primind cteva
strngeri de mn si cteva strigte de Triasc printele poporului", socoti c n sfrsit, venise si
vremea lui.
Rentorcndu-se la Tuileries, Thiers si ddu demisia. Odilon Barat accept, fr s sovie, functia de
prim-ministru si sarcina de a alctui un nou guvern, cu conditia ca maresalul Bugeaud s-si dea demisia
si toate trupele s fie trimise n cazrmile lor. Remusat tocmai se rentorsese acas, unde istorisise toate
aceste lucruri, care ns nu ntrziar s fie urmate de vesti din ce n ce mai alarmante. Astfel am aflat,
rnd pe rnd, de invazia Palatului Tuileries, de plecarea regelui, de izgonirea ducesei de Orleans din
Camera Deputatilor. Cum n-am vzut nimic cu ochii mei si n-am auzit nimic cu urechile mele n acea zi
att de frmntat, nu voi povesti dect ceea ce m priveste personal precum si unele
1 Pmsper-Duvergier de Hauranne (1798 - 1881), colaborator la jurnalul Globe; deputat n Adunrile
constituante si legislative, membru al Academici franceze.
- Armand-Jules-Stanislav Dufaure (1798 - 1881). Avocat la Bordeaux, deputat, consilier de Stat,
ministrul lucrrilor publice, ministru de interne, apoi de justitie, senator inamovibil, presedinte al
Consiliului de ministri.
3 Marie-Alphonse Bedeau (1804 - 1863), si-a fcut cariera n Algeria; rentors n Franta n 1848, i s-a
ncredintat comanda unei coloane trimis mpotriva insurgentilor. A ajuns ministru de rzboi n timpul
Guvernului Provizoriu. Comandant militar al Parisului si deputat; exilat n urma unei lovituri de Stat, a
fost amnistiat n 1859.
756
amnunte mai putin cunoscute, dar pe care le-am aflat din surse a cror autenticitate o pot garanta.
Tnra familie Pasquier locuia la Luxembourg, dar lund masa miercuri la tatl si socrul lor, domnul de
Fontenillat, n strada Chaussee d'An tin, nu mai putuser s se rentoarc acas la ei. Marchizul
Pasquier1 ncerc s plece cu noaptea n cap, dar nu izbuti, cci toate podurile erau pzite. Asa c am
rmas fr vesti de la cancelar, mi nchipuiam c-1 voi vedea sosind dintr-un moment ntr-altul, si m
tot frmntam s-i gsesc un loc unde s-1 ascund, ca s fie mai n sigurant dect la mine; cci
rzmerita se ntinsese si n cartierul nostru, de obicei att de linistit. Prvlia unui armurier, situat chiar
n fata ferestrelor mele, fusese prdat. Nu peste mult, ne asurzi o hrmlaie nemaipomenit. O droaie de
amrti, pe jumtate despuiati, scpati de la Saint-Lazar2 - ale crei porti fuseser fortate de norodul
Parisului - luaser prizonieri un plc destul de mare de ostasi, fr arme, majoritatea cu capul gol; un
crd de pusti zdrentrosi le duceau cstile si carabinele. Asta se numea pe atunci ,,a pactiza cu poporul".
Era unul dintre cele mai jalnice spectacole la care un om cu judecat era obligat s asiste.
n ciuda nesigurantei de pe strzi, am vzut destul lume circulnd ncolo si ncoace, dar toti aveau
chipurile nucite si speriate, iar femeile avuseser grij s-si ascund bijuteriile n posete. Apoi am aflat
c Palatul Tuileries, Palatul Regal, ministerele fuseser luate cu asalt de multime, iar mobilele pretioase
si hrtiile, aruncate pe ferestre. Aceeasi soart i se pregtea desigur si Palatului Luxembourg, iar palatele
particulare n-aveau nici ele prea mult de asteptat. De ndat ce s-a fcut noapte, am trimis un servitor cu
un biletel, la cancelar. Nu dup mult am si primit rspunsul: palatul

1 Edme-Armand-Gaston, ducecl'Audiffret-Pasquier(\&21 - 1905), fiul contelui d'Audiffrct, nepotul si


fiul adoptiv al cancelarului Pasquier. Auditor n Consiliul de Stat, deputat de Ornc, presedintele Adunrii
Nationale, senator inamovibil, presedintele Senatului si membru al Academici franceze.
- Leprozerie fondat n secolul al XH-lca, la Paris, si dat n grija clugrilor lazaristi. n 1789 a fost
transformat n nchisoare.
757
Luxembourg, desi amenintat, nu fusese nc atacat, ntre timp, cancelarul, furisndu-se prin cteva
grdini, izbutise s treac bariera si s ajung la trsura lui cu care plecase imediat la Chtenay, de undemi scrisese, ca s-mi spun c m astepta si pe mine. Am rsuflat oarecum usurat. Dar dup aceea am
stat si m-am gndit c a te duce la Chtenay nsemna s te arunci, de fapt, n gura lupului. Prezenta
noastr acolo ar fi fost remarcat mai repede dect oriunde n alt parte; asa c dac bietul cancelar se
ducea acolo ca s se ascund, o nimerea cum nu se putea mai prost. Am aflat dup aceea si crui fapt se
datorase acea plecare. Cancelarul se dusese marti dimineat la domnul Mole, de la care regele astepta
nerbdtor un rspuns. Dar domnul Mole i trimise vorb c, n situatia n care se gsea, i era cu
neputint s formeze un guvern, asa c renunta definitiv la o astfel de idee. Cancelarul, nemaiavnd ce
afla n legtur cu regele, nu se mai duse la Tuileries. Se ndrept spre foburgul Saint-Germain, calm si
linistit, si intr n apartamentul su, fr s bnuiasc ce rezultate catastrofale avusese ncierarea ale
crei mpuscturi le auzise. N-a fost informat dect a doua zi cnd a aflat, una dup alta, peripetiile
acelei dimineti furtunoase; dup asta, n-a mai cutezat s se ndeprteze de slujba unde era obligat s stea.
Ctre ora unsprezece a primit vestea s se pregteasc pentru o sedint cu regele. El si domnul Decazes fostul favorit al lui Ludovic al XVIII-lea - au convocat ct mai multi pairi cu putint. Dar n-au venit
dect ctiva; apoi au asteptat-o pe ducesa de Orleans mpreun cu fiul ei, pn cnd, n sfrsit, au aflat ce
s-a ntmplat n Camera deputatilor. Cancelarul a reintrat n apartamentul su pentru a-si pune unele
hrtii n ordine. Din cnd n cnd, multimea adunat n fata Palatului Regal i ameninta si-i njura pe cei
dinuntru. Dar nc nu-i venise ideea s ia cu asalt grilajul. De altfel, o parte dintre ministrii guvernului
provizoriu se instalase n Palatul Luxembourg, Palat care a scpat nedevastat, datorit faptului c nu stiu
care si-a manifestat dorinta de a prda castelul Neuilly. Sub pretextul c plimb caii, am trimis un om de
ncredere, dup vesti. Cancelarul petrecuse noaptea la
758
Chtenay, dar vestile pe care le-a primit ntre timp 1-au obligat s prseasc acel loc. Omul meu de
ncredere 1-a vzut urcndu-se n trsur si ndreptndu-se ctre Pontchartrain, trecnd prin Jouy,
evitnd Versailles-ul despre care se spunea c ar fi fost n plin revolt. Locuinta de la Pontchartrain era
foarte izolat, asa c m-am simtit oarecum usurat stiindu-1 pe cancelar acolo. Ziua trecu plin de
emotii. Vestile, desi se bteau cap n cap, erau groaznice. Cum numele celor care alctuiau guvernul
provizoriu erau cunoscute de toat lumea, i-am scris domnului Arago - care era ministrul marinei
-rugndu-1 s-mi procure un pasaport pentru cancelar. I-am trimis biletul prin acelasi om de ncredere pe
care Arago l cunostea foarte bine. Domnul Arago l ls s astepte vreme ndelungat, n antecamera
plin de lume. Iesind din cabinet trecu - ca din ntmplare - pe lng el. i, fr s se opreasc, fr s-1
priveasc, i sopti:
- Louis, spune-i doamnei c va avea ce mi-a cerut.
ntr-adevr, dup cteva ore, am primit un fel de bilet de liber trecere, semnat de membrii guvernului
provizoriu si care putea, la rigoare, servi drept pasaport. M-am grbit s-1 expediez imediat la
Pontchartrain. Dar mesagerul meu n-a mai gsit acolo pe nimeni. Marchizul de Pasquier ajuns n acel
loc, noaptea, l luase pe tatl su si plecase. Am crezut c se ndreptaser spre Orleans, prin Rambouillet.
Mesagerul meu mi aduse napoi hrtiile si cele cteva fisicuri cu galbeni pe care le trimisesem, pentru
cazul n care, plecnd n grab, n-ar fi avut nici un ban la el. Administratorul i-a spus omului meu de
ncredere c tnrul Gaston Pasquier prea foarte nelinistit si grbit. Cancelarul, foarte abtut, nu scotea
o vorb. Aceste vesti nu m consolar deloc, asa c am nceput s astept altele. Ceea ce se petrecea n
jurul meu nu fcea dect s-mi sporeasc nelinistea. Duminic dimineat am primit vizita doamnei
Girardin, foarte frumoas, foarte vioaie, o adevrat Bellon. Venea s-mi recomande s-mi deschid

casa, s dau mese, serate, n sfrsit, s art poporului ct de mult ncredere aveam n el. I-am rspuns c
m retrsesem de mult vreme, din societate, si c-mi era din ce n ce mai
759
greu s suport rzmeritele, mpuscturile si toate nenorocirile pe care le vedeam n jurul meu. Ea n-a fost
de acord cu mine. De altfel, se stia c urmrea s guverneze Franta, mpreun cu domnul de Lamartine.
Ne-am desprtit destul de nemultumite una de cealalt si, dup cte mi amintesc, n-am mai vzut-o
niciodat.
A doua zi seara, n salonul unde m aflam nconjurat de cteva persoane, o slug veni s m anunte c
cineva voia s discute cu mine ntre patru ochi. Preocupat tot timpul de soarta cancelarului, am crezut
c era cineva din partea lui. M-am grbit deci s trec ntr-o alt camer luminat de o singur lumnare.
Am zrit, n coltul cel mai ntunecos, un om rotofei, mbrcat ntr-o redingot groas, murdar de noroi,
cu o umbrel n mn. Am fost foarte mirat recunoscndu-1 pe domnul Arago.
- stt! fcu el pentru a-mi opri pe buze strigtul de mirare gata s-mi scape, am venit aici primejduindumi viata. Dac cineva bnuieste ceva, sunt pierdut. Avnd ns n vedere importanta acestei ntrevederi,
trebuia s risc. Ai pe cineva de ascuns sau de salvat? Ti-am adus niste pasapoarte n perfect regul.
- Nu, i-am rspuns. Ai avut buntatea s-mi dai unul pentru cancelar. Dar nc n-am izbutit s i-1
nmnez. Nu stiu unde 1-as putea gsi!
- Cancelarul nu e n primejdie! Dar dumneata n-ai pe nimeni pe care vrei s-1 salvezi?
- Nu! Nici mcar nu stiu cine a plecat!
- Te rog s nu m jignesti bnuindu-m c te-as putea trda!
- N-as fi n stare n viata mea de asa ceva, dar n-am pe nimeni cruia s-i ncredintez un pasaport.
- Vd c esti foarte sigur...
- Da, sunt foarte sigur.
- Am n buzunar trei pasapoarte si trei sute de mii de franci. Nu vrei s ti le las mpreun cu banii?
- Nu, nu-mi trebuie.
>
- Am autorizatia guvernului provizoriu.
760
- Dar, ti repet, n-am nevoie de ele.
- Ei bine, atunci m retrag. Ascult-m, drag doamn de Boigne, si ia pasapoartele. Dac ai sti ce se va
ntmpla n caz c vor izbuti s ne rstoarne, cred c nu ti-ar mai rmne un fir de pr care s nu ti se
ridice n vrful capului. Eu, care-i vd si care-i aud, sunt groaznic de speriat, dar sunt totusi hotrt s
fac fat furtunii. Rmi cu bine si roag-te pentru noi!
nainta spre us, apoi se ntoarse si adug:
- Dac n cteva ceasuri, din cine stie ce motive ai de gnd s-ti schimbi prerea, trimite-mi un bilet n
care s nu scrii dect att: Accept". Atunci m voi strdui s fac s-ti parvin ceea ce refuzi acum.
Gndeste-te ns c timpul zboar si c evenimentele tin pasul cu el.
Am fost foarte mirat de acest demers al lui Arago. Mi 1-am explicat ns mai trziu cnd am aflat c
regele Ludovic-Filip petrecuse treizeci si sase de ore la Trouville; probabil, Arago presupusese c se
refugiase la mine.
Am primit, n sfrsit, vestea sosirii cancelarului Pasquier, la Tours. Gaston voia s-1 ascund n Pirinei.
Dar cancelarul si regsi ntreaga sa energie si nu voi s se ndeprteze prea mult ca s poat afla ce se
petrecea la Paris.
Capitolul U
Abdicarea regelui. - Ducele de Montpensier. - Cuvntul reginei. -Plecarea familiei regale. - Generalul
Bedeau. - Ducesa de Montpensier e uitat. - Doamna de Dolomieu. - Doamna de Montjoie. - Familia
regal la Dreux. - Desprtirea. - Fuga regelui si a reginei. - Pregtiri de plecare. -Demersul lui Lapointe.
- Plecarea la Tours. - Sufragiul universal. -Rentoarcerea la Paris. - Vesti din Anglia. - Moartea regelui. Moartea reginei Belgiei.

Am cules din toate prtile amnunte n legtur cu plecarea regelui, n toiul acelor spaime, numai regina
si pstrase sngele rece si demnitatea. Regele, la rugmintea ei, se urcase pe cal. Dar vznd coloanele
populatiei conduse de ctre grzile nationale, reintrase n cas strignd c totul era
761
pierdut. Ducele de Montpensier se agtase de bratul lui, spunndu-i:
- Abdicati, sire, abdicati! Nu aveti alt mijloc de a v salva familia! Altfel vom fi cu totii masacrati!
Atunci regina naintase, afirmnd c acesta nu era un motiv s-1 determine pe rege s abdice. Ducele de
Montpensier si continu rugmintile, apoi puse pe mas o foaie de hrtie si-1 asez aproape cu forta pe
rege, pe scaun. Dup ce-si scoase mnusile, i le smulse si pe ale regelui, strigndu-i:
- Scrieti, scrieti, sire, nu mai avem nici o clip de pierdut!
Demisia odat scris si semnat, ducele o lu n grab si i-o ntinse, peste capul regelui, lui Emile de
Girardin1 care o duse unde trebuia.
Cabinetul regal era plin de lume; intrai n el ca ntr-o piat public, n timp ce regele scria, regina i
spuse calm ducesei de Orleans:
- Bucur-te, Helene, ne-ai venit, n sfrsit, de hac...
- Vai, mam, ce vorbe crude! strig ducesa apucndu-i minile.
Regina nu si le retrase, dup cum nu-si retrase nici vorbele pe care le rostise. Mai trziu, a negat c ar fi
rostit asemenea fraz. Dar dou persoane, demne de ncredere, m-au asigurat c au auzit-o cu urechile
lor. Ducesa de Orleans, pierdut, striga ntruna:
- i Joinville care nu e aici!
Regele intr n odaia lui pentru a-si scoate uniforma. Regina intr si ea n odaia ei pentru a-i da unele
porunci lui Lapointe, valetul si slujitorul ei de ncredere. Nu mai stiu cum a decurs desprtirea familiei
regale. Regele, regina, ducesa de Nemours si copiii ei, printesa Clementine si ai si, ducele de
1 Emile de Girardin (1806 - 1881), agent de schimb, apoi inspector al Artelor Frumoase, ntre 1829 si
1835, a creat cteva jurnale, n 1836 a fondat La Presse, jurnal politic care a revolutionat ziaristica de
pn atunci. Deputat, s-a raliat, n 1848, Republicii, apoi Imperiului. A combtut guvernul generalului
Mac-Mahon n Le Petit Journal.
1
l
762
l
Montpensier iesir prin grdin si se nghesuir cu totii n dou trsuri mici ce fuseser aduse n Piata
Ludovic al XV-lea. Doamna de Dolomieu i nsotea. Pornir spre Saint-Cloud, unde nu rmaser dect
att ct nhmar slujitorii caii la o berlin mare, fr nici un fel de blazoane sau de nsemne pe ea, apoi
pornir spre Mantes. Doamna de Dolomieu rmase la Saint-Cloud. Ducele de Montpensier era att de
grbit s plece, nct nu le ls alor si nici o clip de rgaz.
Venind de la Saint-Cloud la Paris, doamna de Dolomieu mi-a istorisit n amnunt aceast plecare.
Ducesa de Orleans se rentoarse n apartamentele sale, lng copiii ei. Nu stiu nimic n legtur cu felul
cum a izbutit s ias din Palat si s plece. tiu numai c generalul Bedeau - cruia i se ncredintase
sarcina de a pzi podul Ludovic al XVI-lea -dup ce o ls pe duces s treac, avu grij s nu se opun
nici marsului norodului rsculat care, nvlind n sala deputatilor, i sili pe acestia s se retrag, ntradevr, cu cteva minute mai nainte, acelasi general ngduise ctorva rzvrtiti s sugrume grzile
municipale, fr s schiteze nici cel mai mic gest pentru a le salva. N-am nteles niciodat de ce partidul
orleanist a fcut un corifeu din acest general.
Plin de tristete, maresalul Bugeaud prsi Palatul Tuileries, n mare tinut, clare pe un cal superb,
strbtnd la pas multimea rsculat care se ddea linistit, la o parte, din fata lui. Apoi multimea invada
Palatul, n afar de apartamentul ducesei de Orleans n care nimeni nu cutez s intre, n nvlmseala
aceea, ducesa de Montpensier fu uitat. Domnul de Lasteyrie, care o ntlni rtcind prin Palat, i ddu
bratul si o conduse acas la sotia lui, n strada Ville-l'Eveque.

Conform obiceiului meu de a m opri asupra unor amnunte de care sunt sigur, as vrea s amintesc aici
ceva ce mi-a povestit doamna de Dolomieu. Iesind de la slujb joi dimineat, ea i-a spus surorii sale,
doamna de Montjoie:
- Mi se pare c lucrurile iau o ntorstur urt. Am, n secreterul meu, trei hrtii a cte o mie de franci.
Am s le cos n cptuseala rochiei.
763
Doamna de Montjoie nlt din umeri. La mas, doamna de Dolomieu i fcu un semn surorii sale, prin
care i ddea de nteles c ascunsese banii n cptuseal. Aceasta i spuse despre ce era vorba vecinei
sale, doamna de Nemours. Secretul fcu imediat nconjurul mesei. Cnd se ridicar de pe scaune, toti
ncepur a comenta: Vai, sraca Zoe... Zu c e de comptimit... Ct poate fi de meschin..." etc., etc. i
totusi, cnd am revzut-o, mi-am dat seama ct fusese de prevztoare; cei trei mii de franci rmseser
singura ei avere fiindc apartamentul i fusese prdat de tot ce avea n el.
Nu stiu cu ce ocazie si n ce momnet a izbucnit la castel panica ce a dus la fuga regelui.
Tot ce stiu e c berlina care prsise palatul Saint-Cloud, n loc s-o apuce pe drumul spre Normandia, se
ndrept spre Dreux. Regele si ai si voiau s mai ngenuncheze o dat lng mormntul unde-si
dormeau somnul de veci cei dragi lor, si s ngduie slugilor s-i ajung din urm cu bagajele. Dar
rapoartele, care soseau unul dup altul, si ordinele adresate subprefec-tilor, nu le ngduir s mai
ntrzie la Dreux. Sosind la prefectura din Evreux nainte de a se lumina de ziu, familia regal si ddu
seama c trebuia s se despart. Regele si regina strbtur orasul n trsura prefectului, renuntnd s se
mai duc la Eu. Prefectul i gzdui n casa unui burghez nstrit care stia s-si tin gura. Acesta i duse,
ncet dar sigur, cu niste cai de povar, pn pe coast. Domnul de Perthuis, ofiter de ordonant al
regelui, si ajunsese din urm stpnul, la Dreux. Fiul su, ofiter de marin, se afla la le Havre.
Convenir ca un pachebot englez care urma s plece din le Havre s se opreasc n plin mare si regele
s-1 ajung din urm cu o barc adus dintr-unul din porturile cele mai apropiate. Dar rafalele mult prea
puternice ale vntului ddur peste cap acest proiect. Regele petrecu trei zile pe coast, ntre Honfleur si
Trouville, neputnd gsi nici un pescar care s aib curajul s plece pe mare. Regina se ascunsese la
Honfleur, n casa domnului de Perthuis. Pn la urm, doi burghezi din Trouville izbutir -cu mult
devotament si inteligent - s duc perechea regal, cu un vapor cu aburi, din Honfleur la Le Havre.
Tnrul de
764
ime(^iat
cunosC
Perthuis1 mpreun cu ctiva marinari ' Vaporul englez era gata de plecare. Se r persoanele care i
nsotiser rsuflar usurT^" ndeprteaz fr a fi fost recunoscuti de amnunte despre odiseea celorlalti
membri ai' nici despre ministri. tiu ns c au scpat
n-au avut de a face cu functionari din cale nfL '"^ lll"uv/. o-, xi
-' r> ^aicaiara de zelosi.
Situatia persoanelor ramase m Paris nu era deloc de invidiat Dar curajul si elocinta lui Lamartine2
ndeprtaser - pentru o zi - pericolul unei rzbunri sngeroase. A doua zi, Lamartine se rzgndi, si att
el ct si Ledru-Rollin,3 Loui's Blanc4 si Plocon5 aprur la Primrie cu niste pene mari, rosii la plrie.
Domnii Arago, Gamier-Pages6, Mrie7 si Marrast8 i determinar s si le scoat. Aceste disensiuni
dintre ei nu erau de natur s ne fac s ne simtim n sigurant. Printre persoanele pe care le vedeam
zilnic, ba uneori chiar de mai multe ori pe zi, domnul de Mole era cel mai curajos, iar domnul de
Barrante, cel mai abtut. Continuam s fiu ngrijorat din pricina cancelarului, care dac ar fi fost prins
ar fi fost judecat si condamnat. Sigur c Justitia era impartial,
1 Edmond de Perthuis, cel de al doilea fiu al colonelului de ordonant al regelui; era aspirant si
comanda cuierul de stat Le Rodeur" din le Havre.
2 Alphonse-Marie, Lotiis Prat de Lamartine (1780 - 1869), membru al Academici franceze, deputat,
membru n guvernul provizoriu si ministru de externe.

3 Alexandrc'-Auguste Ledni-Roilin (1807 - 1874), avocat, deputat, membru n guvernul provizoriu,


ministru de interne. Compromis n 1857 ntr-un complot, a fost condamnat la deportare. Amnistiat n
1870, a ajuns deputat.
4 Jean-Joseph-Cliarles-Louis Blanc (1811-1882), jurnalist; A publicat Istoria celor zece ani, 1830- 1840.
Membru al guvernului provizoriu. Dup evenimentele din 15 mai 1848, s-a retras la Londra, n timpul
acestui exil a publicat lucrarea Istoria revolutiei franceze. Rentors n Franta, n 1870, a ajuns deputat.
5Ferdinandplocon (1800- 1866); jurnalist republican. Secretar, apoi membru al guvernului provizoriu
din 1848. Ministru al agriculturi si comertului.
6 Louis-Antoine Pages zis Garnier-Pages (1803 - 1878), deputat, membru al guvernului provizoriu din
1848, primarul Parisului, apoi ministru de finante.
7 Pierre-Thomas-Alexandre-Amable Mrie de Saint-Georges zis Mane (1795 - 1870), avocat,
deputat, membru al guvernului provizoriu, apoi ministru al lucrrilor publice si al justitiei.
8 Armnd Marrast (1801 - 1852), profesor, preceptor particular, jurnalist apoi directorul Nationalului.
Membru n guvernul provizoriu din 1848, primar al Parisului, ministru de finante si, n sfrsit,
presedintele Adunrii Constituante.
765
dar parc puteai s stii ce resentimente nutreau unii fat de cei vinovati sau nevinovati, sau puteai ghici
cum aveau de gnd s si le manifeste? Desi nu cutezam s ne scriem, totusi comunicam unii cu altii.
tiam c domnul Pasquier, care se oprise la Tours, nu fusese pn atunci molestat; dar rmsese singur,
ntr-un han, cci fiul su fusese obligat s se napoieze lng sotia sa. Am izbutit s obtin, prin marchizul
Brignole, ambasador n Sardinia, un pasaport n calitate de vduv a unui general piemontez si s plec la
Torino cu toate slugile mele1. Am cumprat, cu bani grei, pasaportul unui btrn spaniol ale crui
semnalmente puteau, la o adic, s semene cu cele ale cancelarului. Am nchiriat o trsur de cltorie,
comod, fr blazoane si nsemne. Am ncercat s pun oarecare ordine n afacerile mele. Toate aceste
treburi mi-au rpit cteva zile.
ntr-o dimineat, 1-am vzut intrnd n odaia mea pe Lapointe, valetul reginei. Voia cu orice pret s-o
ajung din urm si venise s-mi ncredinteze dou sipete pline cu bijuterii pe care izbutise s le salveze
din Palatul Tuileries, si pe care el n-avea curajul s le care cu sine. Nu 1-am putut refuza, asa c le-am
primit. Am avut norocul s le pot ncredinta amba-sadoarei Austriei, contesa Appony; ea urma s plece
peste cteva zile n Anglia, asa c si-a asumat sarcina s le duc reginei. Lapointe mi povesti c, n
scurta discutie pe care o avusese cu stpna sa, ea i recomandase s ard unele hrtii, s se nchid n
odaia ei si s astepte ordinele ducesei de Orleans, nainte de a veni dup ea, la Eu. Dar cum Palatul
fusese invadat de multime, el nu-i mai putuse urma instructiunile. Izbutise totusi s ard hrtiile
compromittoare si s salveze cele dou sipete cu bijuterii pe care mi le adusese.
Afacerile mele odat puse la punct, am plecat n 14 martie la Tours. Nimic nu m mai retinea n Franta.
M-am dus
1 E vorba de pasaportul eliberat contesei de Boignc, vduva unui supus sard, nsotit de doi servitori si
de o camerist, ndrcptndu-sc spre Statele sarde; pasaportul a fost eliberat prin intermediul lui Antoinc
Brignole Sale, marchiz de Groppoli, ambasador la Paris, n ziua de 6 martie 1848, si a fost vizat de
Ministerul Afacerilor Externe n 7 martie 1848, iar de prefectura politiei, n 8 martie 1848 (n. ed.fr.).
766
s-1 ntlnesc pe cancelar si s-i consacru restul vietii mele, iar dac ar fi fost nevoie, s-1 nsotesc si n
exil. L-am gsit pe domnul Pasquier mai nfloritor ca niciodat, sntos si la trup si la minte, privindu-si
cu mult seriozitate situatia n care se afla, dar fr a o exagera nici pe a lui, nici pe a altora. Nu se
ascundea, dar nici nu se arta prea des. Comisarul guvernului provizoriu, un oarecare Marchais, care
fusese el nsusi compromis n procesul Quenisset si judecat la Luxembourg, venise s-i fac o vizit la
han, mpreun cu autorittile revolutionare ale trgului, si s-si ofere serviciile.
Adevrul e c la Tours populatia era putin si pasnic, asa c prefectul nu trebuia s depun nici o
strdanie ca s mentin ordinea. Asadar, am hotrt s rmnem o vreme acolo. Mai trziu, am ezitat
ntre Pau - care avea un climat foarte plcut si se nvecina cu Spania - si Jersey, care prezenta mai mult

sigurant. Nu m gndeam la Anglia desi aveam acolo o multime de rude si prieteni, fiindc eram
convins c domnul Pasquier n-ar putea tri ntr-o tar unde nu se vorbea franceza. Deocamdat, zilele si
sptmnile treceau fr ca linistea s ne fie tulburat; am nchiriat o cas mare, situat ntr-o grdin si
mai mare, care ddea direct n cmp, cas unde ne-am stabilit amndoi, foarte comod. Am petrecut astfel
opt luni n Tours, evitnd tentativa din 15 mai1, si zilele si mai cumplite din iunie2 cnd locuitorii din
Paris au fost nouzeci si sase de ceasuri si actori si spectatori n cea mai sngeroas
1 Adunarea Constituant s-a adunat n 4 mai si a proclamat din nou republica, n 6 august, guvernul
provizoriu a renuntat la atributiile sale. n 10, Adunarea a numit o comisie alctuit din cinci membri:
Arago, Garnicr-Pagcs. Mrie, Lamartinc, Lcdru-Rollin. n 15, Adunarea a fost invadat de populatia
venit s aduc o petitie n favoarea Poloniei. Garda national a restabilit ordinea. Barbcs, Blanqui ctc.
au fost arestati. Generalul Cavaignac a fost numit ministru de rzboi (n. ecl.fr.).
2 Atelierele nationale, create n 26 februarie, fiind desfiintate n 23 iunie, o insurectie formidabil a
urmat acestei msuri, si luptele de pe strzile Parisului au durat pn n 26 iunie. Adunarea a declarat
starea de asediu, a chemat n ajutor grzile nationale si a ncredintat generalului Cavaignac potolirea
rzmeritei. Monseniorul Affrc, arhiepiscop al Parisului, a fost rnit mortal n foburgul Saint-Antoinc,
vrnd s intervin ntre cei care se bteau. Generalul Brea a fost asasinat. Insurectia odat nvins, a
urmat o scrie de represalii dintre cele mai crude mpotriva insurgentilor, a cluburilor si a societtilor
secrete, mpotriva jurnalelor, ordonate de ctre generalul Cavaignac, numit, n 28 iunie, seful puterii
executive (n. ed. fr.).
767
lupt dat ntr-un oras. Sigur c am trit si noi spaima acelor zile, dar n nici un caz cu intensitatea celor
din Paris. Am vzut, practicndu-se pentru prima oar, sufragiul universal1; toat lumea se astepta la
dificultti materiale aproape insurmontabile; n-a existat nici una. Locuitorii din parohiile Parisului si din
satele nvecinate s-au prezentat ntr-un anumit procent, n frunte cu primarul si cu preotul. Pe msur ce
se apropiau de prefectur, agenti tocmiti special n acest scop, le mprteau o multime de buletine cu
numele candidatilor, pe care le vrau apoi n urne. Dup votare, fiecare se ntorcea acas, fr s mai
caste gura pe strad sau s umple crsmele, ct se poate de multumit de ceea ce fcuse. Deocamdat,
cuvntul Republic" speria lumea. Am observat acest lucru n timpul celor cteva zile petrecute la
Paris. Alegerile si victoria repurtat n capital ngduiau tuturora mult mai mult sigurant. Am petrecut
iarna la Tours, nconjurati de grija si de atentia tuturor celor care ne cunosteau. Cancelarul ofta ntruna
dup Parisul lui unde abia astepta s se ntoarc. A ndrznit chiar s m roage s-1 las s petreac o lun
n capital, dup care si-a dat cuvntul c se va napoia la Tours. Dar eu n-am fost de acord. La nceputul
lui noiembrie ne-am dus totusi la Paris; el s-a instalat n casa pe care o avea pe strada Regal. Porunci
slujitorilor s-i aranjeze biblioteca scpat de hoti. Eu m-am rentors n casa mea din strada Anjou. Cnd
m-am aflat n cminul meu confortabil, pe care nu mai trgeam ndejde s-1 revd cnd l prsisem n
ziua aceea de 14 martie, am simtit o satisfactie fr margini.
Din pcate ns, am primit unele vesti dureroase din Anglia. Castelul de Claremont ajunsese de nelocuit
dup moartea printesei Charlotte de Galles. Rezervoarele, cptusite cu plumb si prost ntretinute,
fcuser ca apa de but s devin primejdioas. Rezultatele nu s-au vzut imediat. Regina, doamna de
Montjoie si doamna de Dolomieu, obisnuite s nu bea dect ap, au fost primele care au nceput a se
simti ru. Le-a urmat printul de Joinville. Li s-a recomandat s schimbe
1 Alegerile pentru Adunarea Constituant au avut loc n aprilie 1848. 768
aerul. Bolnavele au fost imediat transportate la Richmond. Doamnele de Montjoie si de Dolomieu, care
nu aveau odi confortabile, preferar s se rentoarc la Claremont, unde murir una dup alta, la fel ca
si domnul Vatout', precum si un mare numr de slugi. Toat lumea de la Claremont era mai mult sau mai
putin bolnav. Pn la urm, descoperir sursa rului. Printesele tinere si copiii lor scpaser, datorit
faptului c aveau obiceiul s bea mult lapte care devenise un fel de contra-otrav. Regele si ducele de
Nemours, bnd mai mult bere dect apa, se prea c scpaser si ei. La Claremont, ncepur imediat
lucrrile de repurificare a apei; dar familia regal a continuat s considere resedinta de la Claremont
nesntoas si trist. Starea reginei si a printului de Joinville nu se mai agrava, dar rmase foarte

precar. Cum si unul si cellalt fuseser crutati la vreme de otrava din ap, cu timpul se nsntosir. La
acele calamitti domestice, s-au mai adugat si altele, care au fcut ca soarta familiei regale s fie demn
de plns.
Cci domnul Thiers ncepu a-i da ndejdi desarte ducesei de Orleans, sucindu-i capul cu tot felul de
fgduieli. Ducesa, care avea o ambitie nemsurat, o fire ptimas si autoritar, ncepu a se mbta cu
ap rece. Sigur c va vedea, n sfrsit, coroana Frantei pe capul fiului ei, voia s aib certitudinea c va
ajunge - devenind regenta fiului ei - prima doamn a trii, si nu a patra, cum era pe atunci. Lucrul acesta
o preocupa din cale-afar de mult. Ea stia c aceast clauz nu exista n actul de abdicare al lui LudovicFilip, asa c ncepu a negocia cu cei de la Claremont pentru a-i recunoaste acest titlu. Dar regele o refuz
categoric, afirmnd c nu avea dreptul s abroge o lege2.
La rndul ei, ducesa, izbutind, dup o vreme, s plece n Anglia si s-si ntlneasc familia, refuz cu
ncptnare, ba
1 Jean Vatout (1792 1848), subprefect n timpul celor O sut de zile" si sub Restauratie. Deputat n
1831, apoi membru al Academici Franceze.
2 Legea organic din 30 august 1842 fixa majoratul regelui la optsprezece ani si chema la regent
mostenitorul cel mai apropiat care trebuia s urmeze la tron (n. ed.fr.).
769
chiar cu mnie, s se mpace cu contele de Chambord. n aceast conjunctur, regele spuse cu tristete
celor din jur, care doreau s rennoade niste legturi pe care el nsusi dorea s le rennoade:
- Doamna Helene nu e, n fiece zi, o femeie comod! Boala nu-i mai ngdui s pun piciorul n prag; iar
moartea lui ls curs liber tendintelor dominatoare ale celor ce-i supravietuiser.
Dup cteva luni, Metternich spuse:
- Noi n-avem, n Germania, dect trei printese destepte, care sunt ntr-adevr destepte; dar toate trei sunt
nebune de legat.
Cele pe care le caracteriza astfel erau: ducesa de Orleans, regina Olandei1 si printesa regal a Prusiei2.
Abia a nchis ochii regelui, si regina a trebuit s plece urgent la Ostende pentru a primi ultimul suspin al
fiicei sale iubite, regina Belgiei3.
1 Sophie, fiica lui Wilhclm I, rege al Wurtembcrgului (1813 - 1877). Mritat n 1839 cu Wilhclm al Illlea, rege al Olandei.
2 Augusta, fiica lui Carol-Frcdcric, mare duce de Saxa-Wcimar-Eisenach (1811 -1890), mprat al
Germaniei.
3 Regele Ludovic-Filip a murit la Clarcmont, n 26 august 1850, iar regina Belgiei, n 11 octombrie
1850.
770
EPILOG
Dorinta de a-i revedea pe nepoti si pe regele Leopold o adusese pe regina Marie-Amelie la Bruxelles, la
nceputul verii lui 1851. Am profitat de sederea mea la Lacken si m-am dus si eu dup ea. M-a primit cu
o efuziune care m-a nduiosat. Primele momente odat trecute, am nceput s vorbim la fel de cald si de
apropiat ca si odinioar. Discutia a debutat printr-un elogiu" adus dragului ei Montpensier" privind
felul cum se comportase fat de rege, la plecarea din Tuileries si iubitei sale nurori", pe care din
curajoas" n-o mai scotea. Mi-am dat seama c nu se mai putuse abtine; cum reprosurile erau
ntemeiate, n-avea nici un rost s-o contrazic, asa c mi-am tinut gura. M-am strduit s-i vorbesc despre
situatia din Franta, despre capetele nfierbntate ale unora, despre Republica ce se pregtea si despre
zvonul ce ncepuse a circula c printul de Joinville nu respinsese ideea de a fi numit presedinte al
Republicii. Regina ns dezminti acest lucru:
- Asta ar nsemna c Joinville ar fi cel mai perfid dintre nepotii mei, ceea ce nu-mi vine a crede!
Cu prilejul mortii iubitei sale fiice Louise, regina mi-a povestit ct era de miscat de compasiunea pe
care i-o artaser rudele sale, si mai ales doamna Delfin. Am plecat din Lacken fr s-1 fi zrit pe
ginerele reginei, regele Leopold, cu care totusi fusesem pe vremuri n relatii destul de apropiate.

Rentorcndu-m la Bruxelles, m-am dus s vizitez capela n care fuseser depuse rmsitele reginei
Louise. ntreaga Belgie era n doliu; toti o plngeau pe buna si blnda noastr
771
regin". Cci Louise fusese consolatoarea si binefctoarea tuturor. Niciodat o suveran n-a fost att de
simpatizat, ba as putea spune chiar adorat de poporul ei, cum fusese ea. Disperarea regelui si dovezile
de dragoste profund ale sotiei sale, n ultimele ei momente, 1-au fcut si pe suveran ceva mai
simpatizat de supusii si, desi n acea epoc nu era ctusi de putin iubit de belgieni.
M-am rentors la Paris mhnit si trist.
La putin vreme dup asta, tara a ncput pe niste mini puternice si sigure, care preau capabile s-i
asigure si linistea, si siguranta, ba chiar si o oarecare prosperitate.
Anul 1862 a fost, n ce m priveste, groaznic. El mi 1-a rpit pe cel mai bun prieten al meu, cancelarul
Pasquier1; iar peste trei luni, 1-am pierdut si pe unicul meu frate, marchizul de Osmond.
Aceast dubl pierdere m-a lsat fr nici un sprijin, att pe plan spiritual, ct si moral. Sntatea mea,
desi subred, nu-mi ngduise s m gndesc c voi supravietui celor care-mi fuseser att de dragi. i
totusi vrsta mea naintat2 m fcuse s las n urm cteva generatii. Acum, viata nu mi se mai pare
dect trist si monoton. M strdui s nu m plng altora si s m resemnez fr murmur, n fata vointei
Cerului. Dar, ca s v spun adevrul, sunt stul de viat.
Ruperea unor legturi att de plcute, a corespondentei ce m fcea s manifest un oarecare interes fat
de evenimentele de peste zi, m-au fcut s m cufund n amintirile vremurilor de odinioar. i, ca s
nfrng inertia ce pusese stpnire pe mine, mi-am reluat pana si am asternut pe hrtie aceast ultim
parte privind sfrsitul Monarhiei din Iulie. Acum o pun deoparte si pentru totdeauna.
Existenta mi-a devenit tern si nu m mai intereseaz nimic din ce se petrece n jurul meu, ca s mai am
ceva de povestit de-acum ncolo.
1 Ducele Pasquier a murit n vrst de nouzeci si sase de ani, n 5 iulie 1862.
2 Autoarea crtii de fat avea atunci optzeci si unu de ani, cci s-a nscut n 1871 si a murit n 1866.
772
l
CUPRINS
Tabel cronologic.................................................................................
5
Cititorului, dac va exista vreunul...................................................... 15
Partea nti VERSAILLES
Capitolul I
Originea familiei mele. - Bunicul: aventura lui din tinerete. -nsurtoarea bunicului. - Trimiterea fiilor si
n Europa. - Fratii bunicului. - Eticheta de la Curte. - Tineretea tatei. - Familia mamei. -nsurtoarea
tatei. - Mama capt un loc la Curte. - Printii mei se stabilesc la Versailles. Nasterea mea. - Vechile
obiceiuri de la Curte. -Regele Ludovic al XVI-lea. - Regina. - Doamna de Polignac. -Monsieur, conte de
Provence. - Monseniorul, conte de Artois. -Madame, contes de Provence. - Madame, contes de Artois.
- Doamna Elisabeth. - Printii de Chio........................................................................ 21
Capitolul II
Viata la Versailles. - ederea la tar. - Hautefontaine. - Prseati. -Esclimont. - Printesa de RohanGuemene. - Curtea fiicelor lui Ludovic al XV-lea. - Doamna Adelai'de. - Doamna Louise. - Doamna
Victoire. -Bellevue. - Viata printeselor la Versailles. - Supeu la Madame. -Culcatul regelui. - Ducesa de
Narbonne. - O istorioar despre Masca-de-Fier. - O istorioar despre domnul de Maurepas. - Vicontele
de Segur. -Marchizul de Crequi. - Contele de Maugiron. - Ducesa de Civrac........... 48
773
Capitolul III
Copilria mea. - Ppusa. - Buntatea regelui. - nceputul Revolutiei. - Convocarea Statelor Generale. Plecarea contelui de Artois. - 6 octombrie 1789. - Cltoria n Anglia. - Doamna Fitzherbert.
-Cataramele printului de Galles. - ederea la tar. - Printesele Angliei..... 70
Capitolul IV

Rentoarcerea n Franta. - Pozitia tatei, n 1790. - O aventur n timpul unei cltorii n Corsica. - ederea
la Tuileries. - ntlnirea cu regina. - Plecarea celor dou Mesdames. - Fuga la Varennes. - Ludovic al
XVI-lea nu e de acord cu emigrarea. - Acceptarea Constitutiei. - Tata si d demisia. - Comportarea
regelui fat de el. - Plecarea din Franta si sosirea la Roma. - Abatele de Osmond mcelrit la SanDomingo. -Vicontele de Osmond intr n ostirea printilor........................................... 79
Partea a doua EMIGRATIA
Capitolul I
ederea la Roma. - Cearta printeselor. - Societatea mamei. -Abatele Maury. - Cardinalul de York. Crucea Sfntului Petru. -Doamna Lebrun. - ederea la Albano. - Sosirea la Neapole. - Regina Neapolelui
si fiicele sale. - Idei preconcepute n privinta prsirii Italiei.
- Lady Hamilton. - Atitudinea sa. - Bermont. - Trecerea prin Saint-Gothard. - Mademoiselle, la
Constance. - Sosirea n Anglia.................... 93
Capitolul II
j
ederea la Yorkshire. - ir John Legard. - nsurtoarea sa. - Lady
Legard. - Firea lui John Legard. - Influenta sa asupra celor tineri. '
Opiniile sale politice. - Domnul Brandling. - ederea la Westmoreland.
-f
-Educatia mea. - Plecarea printilor mei la Londra. - Vreau s m duc
\
dup ei. Plimbarea dinainte de plecare . - Din nou Bermont. - Ciudtenia
:
comportrii sale......................................................................................... 103
Capitolul III
ederea la Londra. - Portretul meu la cincisprezece ani. - Felul meu de a tri. - Domnul de Calonne. Asprimea unui legiuitor. - Societatea
' emigrantilor. - Preotii francezi. - Misiunea domnului de Frotte.
-Baronul de Roii. - Episcopul de Arras. - Contele de Vaudreuil. '' Marchiza de Vaudreuil. - Doamna
de La Tour. - Cpitanul d'Auvergne.
- Abatele de La Tour. - Doamna de Serant. - Domnul duce de Bourbon. -Societatea
creol..................................................................................... 112
774
Capitolul IV
Concert de dimineat. - Generalul de Boigne. - Cstoria mea. -Firea domnului de Boigne. - Printii de
Orleans. - Contele de Beaujoiais. - Domnul duce de Montpensier. - Ducele de Orleans. - Neplceri
domestice. - Cltoria n Germania. - Hamburg. - Miinchen. -Rentoarcerea la Londra. - Povestea lady-ei
Mary Kingston..................... 123
Capitolul V
Cltorie n Scotia. - Alnwick. - Burleigh. - Marchiza d'Exeter. -Plecarea domnului de Boigne. - Domnul
duce de Berry. - Contesa de Polastron. - Abatele Latii. - Moartea ducesei de Guiche. - Moartea doamnei
de Polastron. - Superioritatea contelui de Artois asupra printului de Galles. - Societatea lady-ei
Harington. - Lady Hester Stanhope. -Doamna Grassini. - Dragonetti. -Tarantela. - Viotti............. 137
Capitolul VI
Certuri ntre episcopi. - Cei treisprezece. - Moartea contesei de Rothe. - Regretele arhiepiscopului de
Narbonne. - Rspunsul contelui de Damas. - Pozzo di Borgo. -- Rivalitatea sa cu Bonaparte. - Edouard
Dillon. - Calomnii despre Maria-Antoaneta. - Duelul. - Un cuvnt al contelui de Vaudreuil. - Pichegru. Familia Polignac. - Moartea ducelui deEnghien. -Prsesc
Anglia................................................................... 150
Partea a treia IMPERIUL
Capitolul I
Plecarea din Anglia. - Sosirea la Rotterdam. - Domnul de Semonville. - ederea la Haga. - Tabra din
Zeist. - Vamesii francezi. -Anvers. - Domnul d'Argout. - Domnul de Herbouville. - Domnul Maluet. Sosirea la Beauregard................................................................ 160
Capitolul II

Prerile mele. - Ducesa de Chtillon. - Ducesa de Laval. - Ducele de Laval. Familia de Rohan. - Printesa
Berthe de Rohan. - Printesa Charles de Rochefort. - Printesa Herminie de Rphan. - O scen penibil. Primul meu bal la Paris. - Amiralul de Bruix; moartea sa. - Cuvintele mpratului. - Printesa Gaiitin. Ducesa de Sagan. - Domnul de Coulaincourt. - Scen ntre printesa de Tremouille si domnul de
Aubusson. - Ducesa de Chevreuse............................................................ 169
775
Capitolul III
M obisnuiesc cu societatea din Paris. - Sosirea printilor mei n Franta. - Doamna si domnisoara Dillon.
- i dau penele mele mprtesei Josephine. - Societatea din Saint-Germain. - Doamna Recamier.
-Primele bi n mare.................................................................................... 180
Capitolul IV
Generalul de Boigne se stabileste n Savoia. - Cardinalul Maury. -Doamna de Stael. - edere la Aix. Benjamin Constant. - Dineu la Chambery. - Coppet. - Domnul Rocca......................................................
187
Capitolul V
Distractii la Coppet. - Exilul lui Mathieu de Montmorency si al doamnei Recamier. - Doamna de
Chevreuse. - Purtarea ei la Curtea imperial. - Exilul si moartea ei. - Bal cu prilejul cstoriei marelui
duce de Bade. - Costumul mpratului. - Discutie ciudat. - Eticheta de la Curtea imperial. - Bal cu
ocazia nasterii regelui Romei. - mprteasa Maria-Luiza. - mpratul vrea s fie
gratios.............................................. 200
Capitolul VI
'
Ducesa de Courlande. - Contesa Edmond de Perigord. - Domnul de ' Talleyrand. - Cardinalul Consalvi. Serbrile date cu prilejul nsurtorii mpratului. - Unchiul meu, episcopul de Nancy, numit al
arhiepiscop Florentei. - Trista urmare a acestei numiri. - Rezistenta lui Alexis de Noailles. - Brevetele de
sublocotenent. - Doamna de Cayla. - Jules de
Polignac..................................................................................................... 211
Capitolul VII
Spiritul emigrantilor rentorsi. - mpratul si regele Romei. -Idealisti. - Domnul de Chateaubriand. Ducesa de Levis. - Ducesa de Duras. - Ducesa de Chtillon. - Contele si contesa de Segur....................
220
Capitolul VIII
Ultimele momente ale Imperiului. - Garda de onoare. - Starea de spirit. - Iluziile partidului. Dezorganizarea armatei. -Aliatii se apropie. - Autorittile prsesc Parisul. -Lupta Parisului. Capitularea. -Retragerea trupelor franceze...................................................................... 235
Partea a patra RESTAURATIA DIN 1814
Capitolul I
Prerile mele n 1814. - Dispozitiile partidului regalist. - Sosirea primului ofiter rus. Mesajul contelui de
Nesselrode. Se arboreaz cocarda alb. - Aspectul bulevardului. - Intrarea aliatilor. - Osptul dat
776
la mine acas. - Declaratia aliatilor. - Consiliu la printul de Talleyrand.
- Reuniune la domnul de Morfontaine. - Atitudinea ofiterilor rusi. -Bivuacul cazacilor din ChampsElysees.................................................... 244
Capitolul H
Biletul printului de Talleyrand. - Temerile aliatilor. - Spectacol la Oper. - Greselile partidului regalist. Vizita generalului Pozzo de Borgo. - Tarul Alexandra. - Puterea sa. - Brosura domnului de
Chateaubriand. - Efectul ei. -Povestirea domnului de Lescour................ 251
Capitolul III
Maresalul Marmont. Btlia din Paris. - ederea la Essoonnes. -Maresalul Marmont ncepe discutiile
cu aliatii. - Sosirea maresalilor la Essonnes. - Conferint la tarul Alexandru. - Maresalul Marmont afl c
corpul su de armant prseste localitatea Essonnes, n pofida ordinului su. - Mhnirea sa. -

Comportarea lui curajoas la Versailles. -Scrisoarea generalului Bourdesoulle. - Rspunsul dat


maresalilor. -Comportarea maresalului Ney. - Primejdiile care ne pndesc fr s stim.
- Oameni trimisi s m salveze. - Bonomia cazacilor. - Formarea unei grzi de
onoare........................................................................................... 259
Capitolul IV
Te-Deiim-ul. - Misiune la Hartwell. - napoierea lui Monsieur. - Toti si pun cocarda alb. - Locotenentul
general al regatului. - Reprezentatia de la Oper. - Atitudinea partidului
emigrant............................................ 27!
Capitolul V
Regele pleac din Anglia. - Vizita tarului Alexandra la Compiegne.
- Nemultumirea sa. - Domnul de Talleyrand este prost primit. -Costumul ciudat al doamnei ducese de
Angouleme. - Declaratia de la Saint-Ouen. - Succesul ei. - napoierea regelui n Franta. - Atitudinea
vechii grzi. - Mentinerea printilor. - Din nou, Opera.............................. 276
Capitolul VI
Prima receptie dat de rege si de Madame. - Costumul si eticheta de la Curte n timpul Restauratiei. Sosirea ducelui de Angouleme si a ducelui de Berry. - Bal la sir Charles Stewart. Ducele de Wellington. Marele Duce Constantin. - Dispozitia ducelui de Berry. - Preventiile mpotriva lui Talleyrand. - Gelozia
contelui de Blacas. - Tata refuz functia de ambasador la Viena. - ntelepciunea cardinalului
Consalvi.......................... 283
777
Capitolul VII
edinta regal. - Numirea pairilor. - Tata accept ambasada din Torino. - Motivele care-1 determin s-o
accepte. - Doamna si domnisoara de Stae'l. - Domnul de La Bedoyere. - Boala lui Monsieur. -Cavalerul
de Puysegur. - Mentinerea doamnelor engleze. - Contesa de Nesselrode. - Printesa Wolkonski. - Fratele
meu obtine un grad. -Contesa de Chtenay.................................................................................. 292
Capitolul VIII
Ducesa-vduv de Orleans. - Domnul de Follemont. - Ducele de Orleans - Mademoiselle. - Ducesa de
Orleans. - Domnul de Talleyrand pleac la Congresul de la Viena. - Doamna de Talleyrand. - Printesa de
Carignan. -Cei doi printi de Carignan...................................................... 301
Parteaa cincea
'
1815
Capitolul I
ederea n Piemont. - Trecerea prin Lyon. - Marion. - Sosirea la Torino. - Dispozitiile regelui. Crmuirea sa. - Cabinetul de ornitologie.
- Contele de Roburent. - Biglietto regio. - Societatea. - Lojile. - Opera.
- Moravurile. - Marchizul del Borgo........................................................ 312
Capitolul II
Vizitele Ia Torino. - Contele si contesa de Balbe. - Domnul Dauzere.
- Printul de Carignan. - Corpul diplomatic. - Generalul Bubna. -Plictiseal la Torino. - Aspectul
orasului. - Apartamentele ce se gseau
n el. - Masa oferit de contele de Valese. - Jules de Polignac.................. 324
Capitolul III
^
Revelatia proiectelor bonapartisre. - Cltorie la Genova. - Printesa
't de Krassalkowitz. - Napoleon
prseste insula Elba. - Debarc n Franta. - Ofiterul trimis de generalul Marchand. - Declaratia din 13
martie. - Fratele meu, la usa ducelui de Angouleme. - Papa. - Ducesa de
Lacques............................................................................................... 333
Capitolul IV
j
Principesa de Galles. - Serbare n cinstea lui Murat.
Situatia
i;
noastr e penibil. - Mesajul ducelui de Angouleme. - Sunt nelinistit n
;;
privinta fratelui meu. - Marsul lui Murat. - E nvins la Occhiobello. - T

Abatele de Janson. - Henri de Chastellux.................................................. 341


778
Capitolul V
Rentoarcerea la Torino. - Domnul de La Bedoyere. - Marsul spre Cannes. - mpratul Napoleon. Giulgiul sfnt. - Jules de Polignac e luat prizonier la Montmelian. - Luarea unui regiment, la Aiguebelle.
-Purtarea generalul Bubna. - Ura piemontezilor mpotriva austriecilor. -Sperantele regelui
Sardiniei....................................................................... 350
Capitolul VI
Rspunsul tatei dat primului sambelan, duce de Modena. - Purtarea maresalului Suchet, la Lyon. Purtarea maresalului Brune, la Toulen. -Catastrofa din Avignon. - Expulzarea francezilor rezidenti n
Piemont. -Prsesc Torino. - Situatia din Savoia. - Trecerea lui Monsieur spre Chambery. - Ziua
Sfntului Ludovic, la Lyon. - Mrturisire penibil. -Jandarmii, rspltiti de ctre Napoleon. - Soldatii din
armata Loarei. -Atitudinea lor demn de cinste.................................................................. 359
Capitolul VII
Doamnana de La Bedoyere. - Curajul ei. - Disperarea ei. - Resemnarea ei. - Contesa de Kriidener. - mi
face o primire ciudat. - Povestea sosirii ei la Heidelberg. - Influenta ei asupra tarului Alexandra. Pactul Sfintei Aliante. - Supunerea lui Benjamin Constant fat de doamna de Krudener. - Dragostea lui
pentru doamna Recamier. - Purtarea sa, n 20 martie. -Scrisoarea pe care i-o trimite lui Ludovic al
XVIII-lea.............................. 368
Capitolul VIII
Exigentele strinilor, n 1815. - Dispozitiile tarului Alexandru la nceputul campaniei. - Rspunsul
frumos pe care-1 d generalul Pozzo lui Bernadotte. - Purtarea ducelui de Wellington si a generalui
Pozzo. -Mirarea tarului Alexandra. - ederea regelui si a printilor n Belgia. -Abnegatia unui soldat. Politetea printului de Talleyrand. - Ducele de Wellington devalizeaz muzeul. - Salonul ducesei de
Duras. - Moartea lui Hombert de La Tour du Pin. - Camera zis de negsit". - Demisia domnului de
Talleyrand. - Tatl meu este numit ambasador la Londra. -Ducele de Richelieu. - Revelatia doctorului
Marshall. - Vizita la ducele de Richelieu. - Primirea nepoliticoas pe care ne-o face. - Scuzele sale...........
378
Capitolul IX
Tarul Alexandra si ia rmas bun de la ducele de Richelieu. -Sentimentele patriotice ale ducelui. Caraghioslcurile domnului de Vaublanc. - Sosirea tatlui meu, la Paris. - Procesul maresalului Ney.
-Executia sa. - Exaltarea partidului regalist. - Procesul domnului de La Valette. - Se apeleaz la doamna
duces de Angouleme. - Demersurile ducelui de Raguse. - Acesta o vr pe doamna de La Valette, n
Palatul Regal. - Dizgratierea sa. - Furia partidului regalist dup evadarea domnului de La
Valette.............................................................................. 394
779
Capitolul X
Serbarea dat de ducele de Wellington. - Ducele de Angouleme. -Refuzul unei mari ducese dat ducelui
de Berry. - Curtea se hotrste pentru o printes din Neapole. - Felul cum e primit o ambasadoare a
Angliei. - Favoarea domnului Decazes. - Domnul de Polignac refuz s depun jurmntul, ca pair. Cuvntul domnului de Fontanes. - ederea familiei de Orleans n Anglia. - Rugmintea pe care i-o
adreseaz ducesa de Orleans-vduva, marchizului de Riviere............................................... 403
Partea a sasea
ANGLIA I FRANTA 1816-1820
Capitolul I
Rentoarcerea n Anglia. - Londra. - Concert la Curte. - Prezentarea mea. - Regina Charlotte. - Purtarea
printului regent fat de ea. - Ducesa de York. - Printesa Charlotte de Galles. - Miss Mercer. - Intriga
dejucat de printul Leopold de Saxa-Coburg. - Marchiza de Hertford. -Obiceiurile printului regent.
-Dineuri la Carlton House........................... 414
Capitolul II

Corpul diplomatic. - Contesa de Lieven. - Printesa Paul Esterhazy. -Viata englezoaicelor. - Copilria lor.
- Tineretea lor. - Maturitatea lor. -Btrnetea si moartea lor. - Soarta
vduvelor............................................ 424
Capitolul III
Firea independent a englezilor. - Mas la contesa Dunmore. -Aprecieri asupra lady-ei George
Beresford. - Salonul marilor doamne. Ce se ntelege prin societate" n Anglia si n Franta. - Balul dat de
marchizul de Anglesey. Lady Caroline Lamb. - nsurtoarea ducelui de Berry. - Rspunsul ducelui de
Poix........................................................... 432
Capitolul IV
Familia de Orleans, la Twickenham. - Spionajul exercitat asupra ei.
- Dezbinarea dintre Ludovic al XVIII-lea si ducele de Orleans, n 1815, la Lille. - Interiorul palatului
Twickenham. - Cuvintele printesei Mria.
- Contesa de Verac. - Nasterea unei printese de Orleans. - Contesa Melanie de Montjoie. - Baronul de
Montmorency. - Contele Camille de Sainte-Aldegonde. - Baronul Athalin. - Ducele de Bourbon. Printesa Louise de Bourbon..................................................................................... 440
Capitolul V
Lordul Castlereagh. - Lady Castlereagh. - Cray Farm. - Devotamentul lady-ei Castlereagh fat de sotul
ei. - Accident si prudent. - Supeu la
780
lady Castlereagh. - Invitatie la tar, la lady Liverpool. - Toaleta mea, la Curtea reginei. - Botezul micii
printese de Orleans. - Printesa de Talleyrand. - Ea consimte s se despart de printul de Talleyrand.
-Contesa de Perigord. - Ducesa de Courlande. - Printesa Tyszkiewicz. -Cstoria lui Juies de
Polignac.................................................................. 446
Capitolul VI
Ordonanta care caseaz Camera. - Reflectiile vicontesei de Vaudreuil n legtur cu acest lucru. Negocierile cu ministrii englezi. -Opozitia ducelui de Wellington. - Rentoarcerea mea la Paris. - Brosura
lui Guizot. - Regretele unei femei din partidul ultraregalist. - Ghearele regalistilor. - Licentierea
corpurilor de gard din casa regal. - Colonelul Pothier si domnul Girardin. - Cvasi-regalistii. - Serat la
doamna Duras.
- Coteria denumit Castelul". - Chateaubriand vrea s prseasc Parisul. - Vinde Val-du-Loup
vicontelui de Montmorency. - Vorbele spuse de printul de Poix, lui
Decazes......................................................... 457
Capitolul VII
Negocieri n vederea unui mprumut. - Ouvrard pleac n Anglia. -1-1 aduce tatei pe domnul Baring. Discutia cu lordul Castlereagh. -Sosirea doamnelor Baring si Labouchere la Paris. - Ndejdi desarte.
-Dineul de la maresala Mcreau. - Brosura lui Salvandy. - Influenta generalului Pozzo asupra ducelui de
Wellington. - Serat la ducesa de Escars. - Domnul Rublichon. - mprumutul fiind, n sfrsit, contractat,
opozitia se plnge de acest lucru................................................................ 467
Capitolul VIII
Ducesa de Berry. - Ducesa de Reggio. - Cstoria fratelui meu cu domnisoara Destillieres. - Scen la
Tuileries. - Regele e bolnav. -Manuscrisul din insula Sfnta Elena.- Lectur la doamnele de Duras si de
Escars. - Succesul acestei publicatii apocrife....................................... 475
Capitolul IX
Domnul de Villele. - Intriga Curtii pentru a-1 readuce pe domnul de Blacas. - Ducesa de Narbonne.
Martin si sora Recolette. - Sosirea ducelui de Blacas. - Mas la Tuileries. - Ctelusa Madamei.
-ntelepciunea ducelui de Angouleme. - Agitatia curtenilor. - Tulburarea domnului de Mole. - Blacas e
concediat de rege....................................... 483
Capitolul X
Favoarea de care se bucura domnul Decazes. - Genul su de linguseal. - Afacerile din Lyon. Ducele de
Raguse potoleste spiritele.

- Ducele de Orleans revine la Paris. - Istoria inventat pe seama mamei.


- Mnia mea. - Sosirea ntregii familii de Orleans. - Dejun la Palatul regal. - Calomnii
absurde.......................................................................... 491
781
Capitolul XI
;
Tom Pelham. - Inaugurarea podului Waterloo. - Dineu la Claremont.
- Firea posac a printesei Charlotte. - Politetea sa. - Un nou capriciu. -Discutia cu ea. - Moartea acestei
printese. - Mhnirea tuturor celor din jur. - Adevrata fire a printesei Charlotte. - Gusturile si obiceiurile
sale.
- Sinucidere la nastere............................................................................... 497
Capitolul XII
Regele Prusiei vrea s se nsoare cu Georgine Dillon. - Esuarea acestui proiect. - Lipsa de bunvoint a
lui Ludovic al XVIII-lea fat de familia de Orleans, pe care de altfel o manifest cu orice prilej. - Iritatia
ducelui. - Contele de la Ferronnays. - Atasamentul su fat de ducele de Berry. - Doamna de Montsoreau
si garnitura de scutece. Scen ntre ducele de Berry si domnul de La Ferronnays. - Iritarea familiei
regale. -Doamna de Gontaut e numit guvernant. - Sfaturile printului de Castelcicala. - Doamna de
Noailles........................................................... 506
Capitolul XIII
Refuzul de a merge la o ghicitoare. - Aventura cavalerului de Mastyns. - Alegerile din 1817. - Partidul
regalist sub influenta domnului de Villele. - Ducele de Broglie si Benjamin Constant. -Chateaubriand i
numeste pe opozantii de stnga, liberali". - Cstoria ;' fratelui meu. - Vizita la Brighton. - Ospitalitatea
plin de grij, a printului regent. - Uzantele din pavilionul regal. Istorisirea unei vizite a regentului la
regele George al III-lea. - Dejun pe o scar. - Marele duce Nicolae, la
Brighton................................................................................. 514
Capitolul XIV
Naufragiez pe coast, ntre Boulogne si Calais. - Urmarea acestui accident. - Vorbele lui Monsieur. Discutia ciudat a lui Monsieur cu Edouard Dillon. - Pairii, avnd slujbe la rege, voteaz mpotriva
primului ministru. - Rspunsul domnului Canning n legtur cu acest lucru. - Papa si domnul de
Marcellus........................................................ 524
Capitolul XV
Un glonte tras n ducele de Wellington. - Se caut asasinul. -Nelinistea lui Monsieur n legtur cu
retragerea strinilor. - Agitatia spiritelor. - Ducele de Rohan la Saint-Sulpice. - Ridicolul su. - Ducele de
Rohan devine preot. - O aventur la Neapole. - Favoarea printului de Talleyrand. - Bal la ducele de
Wellington. - Moartea micii printese de Orleans, nscut la Twickenham. - Moartea printului de
Conde............... 531
Capitolul XVI
Moartea doamnei de Stae'l. - Efectul operei sale asupra revolutiei. -M rentorc la Londra. - Agentii
partidului ultra. - Prezentarea Notei
782
secrete. - Regele i ia lui Monsieur comanda grzilor nationale. - Furia lui Jules de Polignac. - Congresul
de la Aix-la-Chapelle. - Ducele de Richelieu obtine eliberarea teritoriului
Frantei.......................................... 540
Capitolul XVII
Contele Decazes vrea s schimbe ministerul. - Intrigi mpotriva ducelui de Richelieu. - Ducele si d
demisia. - Generalul Dessolle i succede. - nsurtoarea lui Decazes. - Contele de Sainte-Aulaire. - Tata
cere s se retrag. - Este nlocuit de marchizul de La Tour-Maubourg. -Regele este nemultumit de tatl
meu. - Ideile mele n legtur cu cariera diplomatic. - O promotie de pairi. - Domnul de
Barthelemy................... 546
Partea a saptea 1820- 1830

Capitolul I
Obiceiurile si obisnuitii mei. - Recompensa national oferit ducelui de Richelieu. - Regina Suediei l
urmeaz pretutindeni. - Salonul ducesei de Duras. - nclinarea doamnei de La Rochejaquelein ctre
rzboiul civil. - Doamna de Duras devine scriitoare. - Cstoria Clarei du Duras.
- Ducesa de Rauzan................................................................................... 553
Capitolul II
Printesa de Potx. - Salonul su. - O anecdot despre printesa de Henin. - Contesa Charles de Damas. Abatele de Montesquiou. -Contele de Lally-Tollendal. - Salonul marchizei de Montcalm. -Legturile de
familie ale ducelui de Richelieu. - Ducesa de Richelieu. -Doamnele de Montcalm si de
Jumilhac..................................................... 560
Capitolul III
Carnavalul din 1820. - Palatul Regal. - Firea ducelui de Berry. - Bal mascat la domnul Greffiilhe. Asasinarea ducelui de Berry. - Curajul lui.
- Amnunte n legtur cu aceast ntmplare. - Preventiunile mpotriva contelui Decazes. - E silit s se
retarg. - E nlocuit cu ducele de Richelieu. - Fgduielile lui Monsieur......................................................
568
Capitolul IV
Cel de al doilea ministeriat al ducelui de Richelieu. - Cadourile efemere ale ducelui de Castries. Procesul Louvel. - Intrigile partidului ultra. - Executia lui Louvel. - Stabilimentele ridicate la Chambery
de ctre domnul de Boigne. - Domnul Laine. - Regina Carolina a Angliei.
- Comportarea ei n Aix. - Nasterea ducelui de Bordeaux......................... 580
783
Capitolul V
Insurectii militare. - Congresul de la Troppau. Abilitatea lui Metternich. - Acesta se mpac cu tarul
Alexandru. - Purtarea btrnului rege din Neapole. - Insurectia din Piemont. - Printul de Carignan.
-Purtarea generalului Bubna, la Milano. - Moartea lui Napoleon............... 588
Capitolul VI
Intriga mpotriva lui Richelieu. - Doamna de Caylus. - Revocarea guvernului. - Formarea unui guvern cu
domnul de Villele n frunte. -Firea acestuia. - Congregatia.....................................................................
593
Capitolul VII
Moartea ducelui de Richelieu. - Perseverenta atasamentului reginei Suediei. - Disperarea ei. - Moartea
lordului Londonderry. - Domnul de Chateaubriand, ambasador la Londra. - Vicontele de Montmorency.
-Congresul de la Viena. - Ducele Mathieu de Montmorency. - Viata si moartea
sa.................................................................................................. 599
Capitolul VIII
Ducele de Rovigo si printul de Talleyrand. - Pavilionul din Saint-Ouen. - Amnunte privitoare la
inaugurarea lui. - Ducele de Doudeauville nlocuit cu marchizul de Lauriston n functia de ministru al
Casei regale. - Lauristen este numit maresal al Frantei............................. 610
Capitolul IX
Ducele de La Rochefoucauld-Liancourt este destituit. - Executia a patru tineri subofiteri. - Alegeri
guvernamentale. - Revocarea lui Chateaubriand. - Mnia sa. - Indemnizatiile emigrantilor si reducerea
rentelor. -Arhiepiscopul Parisului, domnul de Quelen. - Situatia politic a lui Villele. - Printele Elisee. ncptnarea regelui de a prsi Palatul Tuileries. - Motivul acestei ncptnri.......................................
615
Capitolul X
Ultimele zile ale lui Ludovic al XVIII-lea. - Istetimea doamnei de Caylus. - Moartea regelui. nmormntarea. - Titlul de Madame", refuzat ducesei de Berry. - Printului de Orleans i se acord titlul
de altet regal". - Intrarea n Paris, a regelui Carol al X-lea....................... 620
Capitolul XI

Domnul Delfin intr n Consiliu. - Legea privind sacrilegiul. - Cum priveau printii armata. - Seratele
Delfinei. - Ducesa de Berry, la Rosny. - Obiceiurile sale. - Gusturile sale. - Popularitatea sa. ncoronarea regelui, la Reims. - Serbri la Paris........................................................... 627
784
Capitolul XII
Ambasadorul Austriei refuz s recunoasc titlurile maresalilor Imperiului. - Cerc la rege. - Nasterea
Jeannei de Osmond..............
635
Capitolul XIII
Moartea tarului Alexandru. - Nelinistea din ultimii si ani. -Misiunea ducelui de Raguse pe lng tarul
Nicolae. - Iluziile ducelui de Raguse. - Moartea lui Talma. - Domnul de Talleyrand este insultat si
plmuit de ctre Maubreuil........................................................................ 539
Capitolul XIV
Legea dreptului de primogenitur. - nmormntarea ducelui de Liancourt. -. Garda national, desfiintat.
- Sosthene de La Rochefoucauld si domnul de Villele. - Moderatia Delfinului.................... 644
Capitolul XV
Btlia de la Navarin. - Alegerile din 1827. - Intrigile partidului ultra. - Cderea lui Villele. - ederea lui
don Miguel la Paris. - Noul guvern. - Dezamgirea domnului de Chateaubriand, care accept ambasada
din Roma. -Noua intrig a lui Polignac.................................... 649
Capitolul XVI
Schimbarea survenit n dispozitia Delfinului. - Numirea baronului de Damas ca preceptor al ducelui de
Bordeaux. - Ordonantele din iunie 1828 ale iezuitilor. - Cltoria regelui n Alsacia. - Cadril la ducesa de
Berry. - Mica Mademoiselle. - Educatia ei............................................... 659
Capitolul XVII
Dificulttile suscitate de guvernul Martignac. - Rspunsul regelui dat ducelui de Mortemart. - Intrigile
din Camera Deputatilor. - Moartea episcopului de Beauvais. - Felul diferit n care a vorbit regele cu
domnii de La Ferronnays si Martignac. - Previziuni gresite.................................. 666
Capitolul XVIII
Cderea guvernului Martignac. - Reprobarea general mpotriva guvernului Polignac. -- Demisia lui
Chateaubriand. - Boala ducesei de Orleans. - Ovationarea lui La Fayette. - Regele l reabiliteaz pe
Bourmont. - Expeditia n Alger................................................................. 673
Capitolul XIX
Prima zi a anului 1830. - edinta regal de la Luvru. - Regelui i cade plria. - Ducele de Orleans i-o
ridic. - Testamentul ducelui de Bourbon. - Expeditia din Africa. - O vorb a domnului de Bourmont.
-Regele si amiralul Duperre. - Cltoria Delfinului la Toulon: - Domnii de Chantelauze si Capelle intr
n guvern.................................................. 683
785
Capitolul XX
Abolirea legii salice n Spania. - Impresiile Delfnei. - ederea Curtii din Neapole la Paris. - Balul dat de
ducesa de Berry. - Balul de la Palatul Regal. - Boala generalului de Boigne. - Incendiile din Normandia.
- Plecarea suveranilor napolitani. - Moderatia Delfnei. -Cucerirea Algerului. - Ordonantele din Iulie. Nencrederea, disperarea si furia poporului....................................................................................... 690
Capitolul XXI
Martie 1814 si iulie 1830. - Ducesa de Berry. - Ducele de Raguse afl de lovitura de Stat. - Aspectul
strzilor. - Reactia poporului. -Atitudinea ciudat a lui Polignac. - Agitatia orasului. - Muncitorii..........
700
Capitolul XXII
Vizita de la Neuilly. - Discutia cu doamna de Monjoie. - Vesti alarmante. - Primele baricade. - Mesajul
ducelui de Raguse. - Prima lovitur de tun. - Insurgentii caut arme. - Ziarul Le Temps...................... 704
Capitolul XXIII
Renceperea luptelor. - Tactica insurgentilor. - Poarta Saint-Martin.

- Drapelul negru - Imposibilitatea de a prsi Parisul. - Iluziile ducelui de Raguse. - Baricadele din
strada Anjou. - Arago si ducele de Raguse.
- Cucerirea Luvrului. - Evacuarea trupelor regale din Paris..................... 711
Capitolul XXIV
Elevii de la coala Politehnic. - Plimbare prin Paris. - Baricadele de pe bulevard. - Doamna de La
Bedoyere. - Triasc Constitutia! -Povestirea lui Glandeves. - Jules de Polignac are
vedenii......................... 717
Capitolul XXV
Noapte de veghe. - Muncitorii si rencep lucrul. - Benjamin Constant. - Cinstea si toleranta poporului. Glandeves, la Saint-Cloud.
- Guvernul provizoriu. - Micul meu rol politic, i scriu doamnei de
Monjoie..................................................................................................... 724
Capitolul XXVI
Refiiz s plec la Pontchartrain. - Rspunsul contesei de Monjoie. -M duc la Neuilly, mpreun cu
Arago. - Discutia cu Mademoiselle. -Disperarea ducesei de Orleans. - Cele dou printese au preri
diferite..... 729
Capitolul XXVII
Relatiile mele cu ducesa de Orleans. - Firea si calittile sale. -Calittile si cursurile
Mademoisellei......................................................... 733
786
Capitolul XXVIII
Mademoiselle doreste s discute cu Pozzo. - Aspectul strzilor n ziua de duminic, l august. - Vizita de
la Palatul Regal. - Aspectul Palatului. - Vizita mea la doamna Recamier. - Ea m duce la Chateaubriand.
- Furia acestuia................................................................. 737
Partea a opta
CDEREA MONARHIEI DIN IULIE 1848
Capitolul I
Cderea a trei guverne. - Testamentul printesei Adelai'de. -Disensiuni n familia regal. - Ultima discucie
cu regina, la Tuileries. -Regele i cere generalului Jacqueminot s-si dea demisia. - Rspunsul lui Guizot
dat doamnei de Lieven. - Simptome nelinistitoare. - Regele si Horace Vernet. - Proteste mpotriva
ministrilor. - Guvernul Thiers. -Generalul Bedeau. - Guvernul Odilon Barrot. - Armata pactizeaz cu
poporul. - Plecarea cancelarului Pasquier, la Chtenay. - Demersul lui Arago. - Pasquier pleac la
Tours.............................................................. 748
Capitolul II
Abdicarea regelui. - Ducele de Montpensier. - Cuvntul reginei. -Plecarea familiei regale. - Generalul
Bedeau. - Ducesa de Montpensier e uitat. - Doamna de Dolomieu. - Doamna de Montjoie. - Familia
regal la Dreux. - Desprtirea. - Fuga regelui si a reginei. - Pregtiri de plecare. - Demersul lui Lapointe.
- Plecarea la Tours. - Sufragiul universal. - Rentoarcerea la Paris. - Vesti din Anglia. - Moartea regelui. Moartea reginei Belgiei.......................................................................... 761
Epilog
771

S-ar putea să vă placă și