Mnioasa George Cobuc

Am s merg mai nspre sear

Prin dumbrvi, ca mai demult,
n privighetori s-mi par
Glasul Linei c-l ascult.
Mai tiu eu ce-a vrea s-ascult!
C-n zori Lina sta-n porti,
Slta-n vnt a ei alti,
Vntul i slta-n cosi
i-i fcea floare-n obraz:
Eu mergeam la plug n laz,
i, cnd trec, Lina s-ascunde,
Parc nici nu m-a vzut.
i vorbesc, i nu-mi rspunde,
Nu-mi rspunde!
i-o ntreb, i nu-mi rspunde!
i m mir - ce i-am fcut!
Vreau de-aici s rump o floare!
Ochii unui nger scump
Au albastrul de cicoare,
i cicoare vreu s rump Mai tiu eu ce-a vrea s rump!
C-n amiazi venind pe vale,
ntlnii pe Lina-n cale:
Fragi i-am dat, ea mi-a zis: - "Na-le!
i-am cerut eu ie fragi?"
Ochii ei frumoi i dragi
Priveau tot spre poala rochii,
S-a pus Lina pe tcut,
i vedeam c-i umbl ochii,
Umbl ochii
Ca la erpi, i umbl ochii,
i m mir ce i-am fcut!
S-mi pun capul pentr-o Lin,
S m fac un om pribag!

Iei din neguri, lun plin,

S m vezi la Lina-n prag Mai tiu eu ce-atept n prag!
Alte di suna zvorul;
Lina pe furi, ca dorul,
Pea-n degete pridvorul
i la mine-n prag venea
Mam-sa ct ce-adormea.
Azi ard hainele pe mine,
Mi-e greu capul ca de lut,
Stau n prag - i ea nu vine,
Nu mai vine!
E trziu i nu mai vine...
i m mir - ce i-am fcut!?

Mnioas, de George Cobuc (structur literar, comentariu literar, rezumat literar)

Literatur
Opera
Publicat, iniial, n revista Tribuna din Sibiu n 1889 i inclus, apoi, n volumul Balade i
idile (1893), poezia Mnioas, deGeorge Cobuc, se ncadreaz n categoria operelor inspirate de
erosul rnesc; din aceeai clas fac parte creaii cum ar fi: Rea de plat, Spinul, Scara, La
oglind, Dumancele, Cntecul fusului i altele.
Lirismul obiectiv
Titlul poate fi neles mai uor, dac apelm la strofa rmas neinclus n volum: Lina, numai
ea frumoas / Numai eu s-i fi plcut, / i azi Lina-i mnioas! / Mnioas, / Ea chiar azi e
mnioas / i m mir ce i-am fcut!. n toate, vocea auctorial nu se aude, fiind nlocuit de
vocea/vocile personajelor imaginate de poet. Aceasta ar fi prima particularitate a lirismului
obiectiv cobucian.
Tema poeziei o constituie iubirea ca eveniment etern repetabil, integrat n rotaia lumii. Autorul
nu-i destinuie ns propriile sentimente (lirismul nu este direct, subiectiv), ci prezint gndurile
i frmntrile unui tnr ran nedumerit de atitudinea fetei pe care o iubea. Aceasta ar fi a doua
particularitate a lirismului obiectiv cobucian.
Poezia Mnioas este alctuit din trei strofe ample, de cte 14 versuri, cu o rim ingenios
combinat (ncruciat, mperecheat i monorim): Am s merg mai nspre sear - a / Prin
dumbrvi, ca mai demult, - b / n privighetori s-mi par - a / Glasul Linei c-l ascult! - b / Mai
tiu eu ce-a vrea s-ascult! - b / C-n zori Lina sta-n porti, - c / Slta-n vnt a ei alti, - c /
Vntul i slta-n cosi - c / i-i fcea floare-n obraz: - d / Eu mergeam la plug n laz - d / i, cnd
trec, Lina s-ascunde - e / Nu-mi rspunde! - e / i-o ntreb i nu-mi rspunde - e / i m mir - ce
i-am fcut! - b.
Fiecare strof se ncheie cu versul i m mir - ce i-am fcut! care constituie unul dintre
laitmotivele textului. Sensul exclamativ al acestui vers (cruia i se adaug, n final, o nuan
interogativ) sugereaz mirarea, dezorientarea i mhnirea celui care se considera nevinovat. Al
doilea laitmotiv se constituie, de fiecare dat, n jurul versului al cincilea al strofei: Mai tiu eu
ce-a vrea s-ascult!, Mai tiu eu ce-a vrea s rump!, Mai tiu eu ce-atept n prag!.
Dezorientat de atitudinea neateptat a Linei, flcul triete o rsturnare de valori (Mi-e greu
capul ca de lut) intuit cu finee de autor i sugerat prin repetiii i exclamaii: Nu mai vine! /
E trziu i nu mai vine.... Timpul tririi se mparte ntre un ieri (cnd Lina l atepta n prag) i
un azi (cnd zvorul nu mai sun), iar ritualul iubirii nu mai poate fi reluat.
Transpunndu-se n sufletul celui care vorbete, autorul reconstituie, cu ajutorul elementelor de
peisaj, portretul fetei: glas de privighetoare, obraz ca floarea, ochi de cicoare; o comparaie de
mare sugestie (Lin pe furi, ca dorul / Pea-n degete pridvorul / i la mine-n prag venea)
completeaz acest portret. Alctuit ca un monolog (care ar putea fi recitat pe o scen)

poezia Mnioas are un caracter reprezentabil. ncadrndu-se n ceea ce George

Clinescu numea poezie teatral. Aceasta ar fi cea de a treia particularitate a lirismului obiectiv
cobucian.
Avnd un motiv, sau din cochetrie, tnra i-a schimbat atitudinea, situaie, de altfel, des
ntlnit ntre ndrgostii, adic tipic: Toate aceste personaje sunt tipuri, nu individualiti.
Subiectivitatea din majoritatea compunerilor lui Cobuc nu numai c este a personajului, n loc
s fie a autorului, dar ea este una tipizant n loc s fie individualizant [...] Nu conteaz insul, ci
specia, clasa sau genul din care el face parte [...] Numele li s-ar putea scrie cu majuscule:
Ingenua, Cocheta, Mnioasa, Dumancele, Glumeul etc.
Dupa cum nota criticul literar Dumitru Micu, cea mai intinsa parte a operei lui Cosbuc e cea
consacrata eroticii rurale". Acestui sentiment, poetul i-a inchinat mai multe poezii in care, dupa
cum se poate lesne observa, l-a prezentat gradat, de la primele sfioase manifestari, cum ar fi
gesturile de cochetarie ale fetitei din La oglinda, si de la momentele de inflorire a iubirii si de
umbrire a ei prin micile incidente" descrise in Scara, Spinul, Rea de plata, Pe langa boi, pana la
marturisirea iubirii tradate din Cantecul fusului.
Poezia Manioasa prezinta efectul unei neasteptate neintelegeri dintre cei doi indragostiti. O
cearta al carei motiv pare sa nu fie clar nici macar fetei, care este foarte suparata.
Versurile sunt grupate in trei strofe, cu structura identica. Prima strofa cuprinde 16 versuri si
contine marturisirea nedumeririi flacaului, care constata ca Lina este suparata pe el, Deci in
aceasta lirica a mastilor", cum o numeste Tudor Vianu, cui liric aflat la momentul confesiunii
este flacaul. Un vers noteaza accentuat framantarea lui interioara: Mai stiu eu ce-as vrea sascult?", iar versul din finalul strofei subliniaza nedumerirea: Si ma mir ce i-am facut!"
Strofele a doua si a treia comunica mult mai accentuat framantarea tanarului, care isi aminteste
de fata iubita, tentat sa rupa o floare albastra ca ochii ei, sau rugand luna sa iasa din neguri, sa-l
vada, asteptand-o fara rost: Mai stiu eu ce-astept in prag?
Tanarul isi aminteste cu tristete de serile cand fata venea pe ascuns sa-l intalneasca, si suferinta
lui creste: "Azi ard hainele pe mine/Mi-e greu capul ca de lut".

Poezia se incheie cu intrebarea ce revine ca un refren: Si ma mir ce i-am facut?" De altfel,

tehnica refrenului, depistabila in toate cele trei strofe ale poeziei, ofera acesteia o cantabilitate
remarcabila, iar rolul versului al patrusprezecelea (Nu-mi raspunde") este de a reverbera
sentimentele baiatului.
Vorbind despre realizarea artistica a versurilor remarcam comunicarea directa, in care se apeleaza
la invocatie: iesi din neguri luna plina!", epitete: inger scump", om pribeag"; comparatii: -i

umbla ochii ca la serpi"'; mi-e greu capul ca de lut*', metafora: ard hainele pe mine".
Apeland la mijloacele enumerate, G. Cosbuc emotioneaza prin capacitatea de a surprinde trairea
cu intensitate a sentimentului erotic in modul caracteristic lumii satului. Asa cum nota criticul
literar Mircea Tomus, Cosbuc a creat o poezie ce a cucerit publicul prin comunicativitatea si
varietatea formelor ei, o poezie care a ajuns la expresie originala prin armonia deplina a formei
clare cu continutul sau de lirism obiectivat".
MANIOASA
Context literar. George Cosbuc apartine neoclasicismului si a creatnumeroase idile in care
reflecta aspecte variate ale erotismului juvenil din viata satului transilvanean.
Semnificatia titlului. Manioasa este un termen apartinand registrului familiar, care
transmite o stare sufleteasca, o atitudine a fetei de la tara fata de flacaul care este total nedumerit
de comportamentul ciudat, inexplicabil al tinerei.
Tema este iubirea si comportamentul in iubire. Cosbuc redaframantarea interioara a unui tanar
care nu intelege care-i sunt greselilefata de Lina, care este manioasa'.
Structura - compozitie. Textul este organizat ca o confesiune, sau ca un monolog prin care
flacaul vrea sa inteleaga de ce Lina este atat de suparata pe el, refuzandu-i fragii' sau intalnirile.
Laitmotivul Si ma mir ce i-am facut?' traduce starea ambigua a tanarului care nu intelege
capriciile fetei. Supararea flacaului se intensifica, el este strabatut de ganduri sumbre: sa
ajunga pribeag' si declara ca ii e greu capul ca de lut.
Atitudinea fetei poate fi interpretata ca un joc pur de-a iubirea sau ca o manifestare fireasca a
feminitatii, insa flacaul, mai rational, nu gaseste explicatii si de aici starea sa de uimire, plina de
intrebari.
Analiza stilistica
Nivelul morfo-sintactic. Enunturile sunt simple, verbele la persoana Ireflecta destainuirea
flacaului suparat si nedumerit: stiu, mergeam,vorbesc. intreb, ma mir, vreau, am dat,
vedeam Registrul verbal se schimba de la prezent, cand se refera la actiunile proprii, la
imperfect, atunci cand reda atitudinile Linei, dand astfel senzatia de narare.
Nivelul lexico-semantic. Pentru a reda cadrul rustic. Cosbuc utilizeaza regionalismele si
expresiile populare: sta-n portita', altita, Si-i facea floare-n obraz', zavorul, furisa, pridvorul.
Nivelul figurilor de stil. Chipul fetei frumoase este reliefat de catevaepitete: Ochii ei
frumosi si dragi', si comparatii: Ca la serpi ii umbla ochii', Lina pe furis, ca dorul/ Pasea-n
degete pridvorul'.
Starea sufleteasca ambigua a flacaului este punctata de interogatii si exclamatii retorice: ,,
Vreau de-aici sa rup o floare!', ,,Sa ma vezi la Lina-n prag! -/ Mai stiu eu ce-astept in prag? '

Receptare critica
In opera lui Cosbuc, iubirea este epicentrul cosmosului rural si ea prilejuieste o complexitate
de modulatii sufletesti care, fara a putea ficalificata chiar drept o analiza psihologica, asa cum au
crezut unii ca pot sustine, este insa o sursa de varietate a lirismului.'

Plumb
Dormeau adnc sicriele de plumb,
i flori de plumb i funerar vetmnt Stam singur n cavou... i era vnt...
i scriau coroanele de plumb.
Dormea ntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strig Stam singur lng mort... i era frig...
i-i atrnau aripele de plumb.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
i nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntlnesc
n calea mea
n flori, n ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrum vraja neptrunsului ascuns
n adncimi de ntuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii tain i-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micoreaz, ci tremurtoare
mrete i mai tare taina nopii,
aa nbogesc i eu ntunecata zare
cu largi fiori de sfnt mister
i tot ce-i neneles
se schimb-n nenelesuri i mai mari
sub ochii meicci eu iubesc
i flori i ochi i buze i morminte.

Testament
Nu-i voi lsa drept bunuri, dup moarte,
Dect un nume adunat pe o carte,
n seara rzvrtit care vine
De la strbunii mei pn la tine,
Prin rpi i gropi adnci
Suite de btrnii mei pe brnci
i care, tnr, s le urci te-ateapt
Cartea mea-i, fiule, o treapt.
Aeaz-o cu credin cpti.
Ea e hrisovul vostru cel dinti.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele vrsate-n mine.
Ca s schimbm, acum, ntia oar
Sapa-n condei i brazda-n calimar
Btrnii au adunat, printre plvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
i leagne urmailor stpni.
i, frmntate mii de sptmni
Le-am prefcut n versuri i-n icoane,
Fcui din zdrene muguri i coroane.
Veninul strns l-am preschimbat n miere,
Lsnd ntreag dulcea lui putere
Am luat ocara, i torcnd uure
Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure.
Am luat cenua morilor din vatr
i am fcut-o Dumnezeu de piatr,
Hotar nalt, cu dou lumi pe poale,
Pzind n piscul datoriei tale.
Durerea noastr surd i amar
O grmdii pe-o singur vioar,
Pe care ascultnd-o a jucat
Stpnul, ca un ap njunghiat.
Din bube, mucegaiuri i noroi

Iscat-am frumusei i preuri noi.

Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte
Si izbvete-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptirea ramurei obscure
Ieit la lumin din padure
i dnd n vrf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii ntregi.
ntins lene pe canapea,
Domnia sufer n cartea mea.
Slova de foc i slova faurit
mprechiate-n carte se mrit,
Ca fierul cald mbriat n clete.
Robul a scris-o, Domnul o citete,
Fr-a cunoate ca-n adncul ei
Zace mania bunilor me.

Din ceas dedus

Din ceas, dedus adancul acestei calme creste,
Intrata prin oglinda in mantuit azur,
Taind pe inecarea cirezilor agreste
In grupurile apei, un joc second, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridica insumarea
De harfe resfirate ce-in sbor invers le pierzi
Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea,
Meduzele cand plimba sub clopotele verzi.

n grdina Ghetsemani
Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul...
Czut pe brnci n iarb, se-mpotrivea truna.
Curgeau sudori de snge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare strnea n slvi furtuna.
O mna nendurat, tinnd grozava cup,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gur...
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa...
Dar nu voia s-ating infama butur.
n apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea c e dulceat...
Dar flcile-nclestndu-si, cu ultima putere
Btndu-se cu moartea, uitase de viat!
Deasupra fr tihn, se frmntau mslinii,
Preau c vor s fug din loc, s nu-l mai vad...
Treceau bti de aripi prin vraistea grdinii
Si uliii de sear dau roate dupa prad.

Poezia "Ora fntnilor" de Ion Vinea (1895-1964), pe numele adevrat loan Eugen lovanachi, a
fost publicat n revista "Viaa romneasc", n anul 1938 i a dat titlul singurului volum de
poezii publicat n timpul vieii. Poezia concentreaz tematic i stilistic emoia liric, pn la
abstractizarea i intelectualizarea expresiei. Adept al constructivismului, curent de avangard
care promova apropierea artei de formele tehnologice, industriale ale inveniei moderne, negnd
decoraiile de limbaj sau sentimentalismele, Vinea pstreaz n poezie concizia i rigoarea. Se
ajunge astfel la o art care cenzureaz emoia liric, sensibilitatea, construind o varietate de
experimente lirice i inovaii prozodice. Poezia lui Ion Vinea exclude sensibilitatea emotiv i se
manifest ntr-un impresionism intelectualizat, a crei form schematizat ajunge cumva la
geometrizarea limbajului artistic.
Titlul poeziei, "Ora fntnilor", simbolizeaz dualitatea existenial, via i moarte, semnificnd
timpul limitat al existenei umane n "fntna" cunoaterii.
(Structur, semnificaii, limbaj poetic) Poezia este structurat n trei strofe, prima i ultima
fiind catrene, iar strofa a doua avnd cinci versuri (cvinarie).
Strofa nti ilustreaz "ora" favorabil pentru puritate i frumusee, n care contemplaia divin
creeaz spiritului uman o linite binefctoare, "liniti stelare", sugestie a tihnei cosmice:
"Or de liniti stelare,
clar semn de lumi fr nume,
largul n ambru i-n jar e,
Thalassa-n ritmuri apune."
Esena existenei umane se transfer ntr-un spaiu abstract, ntre cer i mare, idee susinut de
versul"clar semn de lumi fr nume", iar contururile obiectelor sunt difuze, apusul soarelui
colornd Thalassa (numele antic grecesc al mrii - n.n.) "n ambra i-njar".
Strofa a doua compune acelai spaiu abstract i neprecizat al universului, unde se aud "Vocile
sfnt de curate", care elibereaz omul de spaime, frunile i ochii devin de o puritate sacr,
"frunile pure i ochii,/ cugetul gol i curat e":
"Vocile sfnt de curate,
frunile pure i ochii,
cugetul gol i curat e,
clopote cnd legnate
trec n nuntetile rochii."

Glasurile naturii, simbolizate de "clopotele" sunnd legnat i nvemntate n "nuntetile

rochii", sugereaz imaterialitatea lumii, faptul c fiinele i obiectele i-au pierdut consistena
material, devenind o muzic diafan care sacralizeaz glasul, gndurile, privirea i cugetul liric.
n ultima strofa, astrul selenar, luna, se ivete pe cer'din strfunduri cosmice misterioase, este
"Ora fntnilor lunii", care-i d poetului o sacralizare interioar de nger, ca o rugciune
purificatoare de suflete "netlmcite i sumbre":
"Or de liniti stelare,
clar semn de lumi fr nume,
largul n ambru i-n jar e,
Thalassa-n ritmuri apune."
Strofa compune un ritual divin, ilustrat printr-un limbaj religios, "nger - optete prin umbre/
vorbele rugciunii", pentru o curire total a cugetului artistului.
(Limbajul i expresivitatea textului poetic)
Expresivitatea poeziei este susinut de puinele verbele aflate la timpul prezent, care profileaz
permanentizarea atitudinii de nlare cosmic i de abstractizare a lumii concrete, condiie ce
tinde s se eternizeze: "apune", "e", "trec", "optete" . Registrul stilistic, tipic avangardismului,
este sincopat, tehnicizat i schematizat, unitile lingvistice sunt eliptice de predicate, exprimarea
fiind concis i restrns la maxim, ca de pild n prima strofa. Puritatea contemplaiei divine
este revelat prin numeroi termeni religioi -"sfnt", "clopote", "vorbele rugciunii", "nuntetile
rochii", "nger"-, care purific, sacralizeaz "ora fntnilor" i cugetul eului liric
Sugestia textului liric este ilustrat prin figurile semantice reprezentate de bogia
epitetelor,sugernd abstractizarea cosmic a lumii, "liniti stelare", ori starea de sacralizare
poetic: "vocile sfnt de curate", "frunile pure", "cugetul gol i curat", "vorbele [...] netlmcite
i sumbre", sugernd spiritul liric primenit prin ritualul cosmic al apariiei lunii. Remarcabil este
ambiguitatea stilistic, bazat pe echivocul lexical rezultat din interpretarea semantic diferit a
superlativului "sfnt de curate" cu predicatul nominal aezat ca rim "curat e", din strofa a doua.
S-ar putea concluziona c, prin lirica sa, Ion Vinea contest atitudinile conservatoare n art,
clieele i stereotipiile, sentimentalismul caduc i promoveaz expresia concis i rapid "a
limbajului Morse", adecvat constructivismului avangardist.
Poezia se poate defini ca act de eliberare total a artistului, realizat printr-o exprimare concis,
care "nu este menit s ascund [...], ci s imite tehnologia comunicrii moderne, limbajele
artificiale." (Nicolae Manolescu)

MODERNISMUL INTERBELIC

- etimol. derivat de la "modern"; lat. modernus = recent, nou.

A aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezv. literaturii. Modernismul se
refera la principalele elemente innoitoare in poezie, proza si critica lit., pe care doctrina
lovinesciana le propune in primele decenii ale sec. XX.
Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice, care apar in lit. romana in
aceasta perioada, conturandu-se ca o manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul
literaturii, ci in arta, in genere.
1. In sens restrans, termenul desemneaza miscarea literara constituita in spatiul hispanoamerican la sfarsitul sec. al XIX-lea, in jurul poetilor Ruben Dario si Antonio Machado, miscare
orientand poezia spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului. 2. In sens
larg, modernismiul reprezinta o manifestare radicala, indrazneata, a celor mai recente forme de
expresie in planul creatiei. Este opus traditionalismului.
Tendinta modernista sustine:
- sincronizarea lit. nationale cu lit. Europei - promovarea tinerilor scriitori - teoria imitatiei eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial) - necesitatea innoirii - spiritul
veacului - trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o lit. de inspiratie urbana - evolutia
poeziei de la epic la liric - intelectualizarea prozei si poeziei - dezv. romanului psihologic,
analitic, prin prelucrarea unor forme moderne
Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii modernismului la specificul
culturii si civilizatiei romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie elaborarea
conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a evolutiei lit. romane. Gruparea
de la "Sburatorul" cuprinde revista si canaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la
Bucuresti, intre 1919- 1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui Lovinescu.
Obiectivele gruparii:
1. Promovarea tinerilor scriitori:
- lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu,
Vladimr Streinu, Camil Baltazar. E. Lovinescu obtine si colaborarea unor scriitori mai vechi (Ion
Minulecu) sau ii incurajeaza pe cei care au debutat in alte reviste: Rebreanu, H. PapadatBengescu.
2. Imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia lit. romane:

- in esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului, explicat

prin factori materiali si morali, care imprima un proces de omogenizare a civilizatiei, de integrare
intr-un ritm de dezvoltare sincronica. Teoria imitatiei era preluata dupa francezul G. Tarde,
psiholog si sociolog, care critica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti. - societ.
romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand formele occidentale, a creat premisele
dezv. unui fond modern. Fenomenul "formelor fara fund", de care vorbea T. Maiorescu, este
acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste inevitabil si creator: "formele isi pot crea uneori
fondul", sustine Lovinescu, spre deosebire de Maiorescu. - Romania moderna ar fi fructul acestui
proces si s-a realizat in ciuda opozitiei fortelor conservatoare. Lovinescu propune eliminarea
rapida a decalajelor culturale si modernizarea lit. romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului.
Princiipiile sincronismului in lit. inseamna, in mod practic, acceptarea schimbului de valori, a
elem. ce confera noutate si moderniatate fenomenului litarar. Nu e vorba de o imitatie servila, de
un imprumut fara discernamant, ci de o integrare a lit. intr-o forma viabila, in pas cu evolutia
artei europene. Prin modernism, Lovinescu intelege depasirea unui "spirit provincial", deci nu
opozitie fata de traditie, de specificul national. Polemica modernismului cu traditionalismul duce
la combaterea factorului etnic in cultura, pe care nu-l cintesta, ci subliniaza necesiatea de innoire.
In activitatea de critic literar ( vol. de " Critice"), Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor
teze, apreciind cu generozitate teze care nu raspundeau pe de-a-ntregul idelor sale. exemplul cel
mai cunoscut este pretuirea acordata romanului "Ion", de L. Rebreanu. In schimb, a privit cu
ingaduinta si uneori cu reticenta productiile avangardismului, pe care il considera un "modernism
dirijat". Modernsimul lovinescian, bazat pe teoria imitatiei si princ.sincronismului, aplicand
criteriul estetic in judecata operei de arta, poate fi considerat un moment pozitiv evolutia culturii
si lit. romane.
Un modernism categoric de fronda (lupta), alcatuind asa -zisa miscare de avangarda, a fost
promovat la noi de revistele: "Contimporanul" (1922- 1932), "Punct" (1924-1925), "Urmuz"
(1928).

Junimea nu este numai un curent cultural i literar, ci i o asociaie; desigur ea nu a luat natere
printr-un act formal i nu a avut forma instrucional a societii academice romne ntemeiat n
aceeai perioad n Bucureti. Ea este n acelai timp i o comunitate. Apariia ei se datoreaz
afinitii viu resimite a ntemeietorilor. n octombrie 1863 se ntlnesc la lai cinci tineri
napoiai de curnd de la studii din strintate.
Maiorescu s-a aflat de un an n Iai i remarcase interesul ieenilor pentru cultur. Patru dintre
ntemeietori aparineau aristocraiei locale ce intrase n contact cu civilizaia Apusului. Pogor i
Rosseti se formaser la colile Franei, Carp i Negruzzi studiaser la universitile din
Germania. Titu Maiorescu nvase att n Frana ct i n Germania. Cei cinci tovari sunt
hotri s se manifeste dup priceperile lor. ncep o serie de conferine publice menite s
revigoreze viaa cultural ieean, diminuat prin mutarea capitalei la Bucureti. Aceste
preleciuni se desfoar nencetat timp de 17 ani. Vechea deviz franuzeasc, potrivit creia
entre qui veut, reste qui peut este adoptat de societate.
Prin darul moldoveanului Cassu, nepotul lui Pogor i prin cotizaiile membrilor Junimea intr n
posesia unei tipografii, trecut mai trziu n alte mini. Asociaia ntemeiaz i o librrie pus sub
supravegherea lui Pogor, dar disparut i ea dup o scurt funcionare. Existen a tipografiei
faciliteaz apariia revistei Convorbiri literare i a unor lucrri: Despre scrierea limbii romane de
Titu Maiorescu, Aritmetica lui Melic, traducerile doamnei Emilia Maiorescu dup Shiller i
traducerile lui Carp dup Shakespeare.nc de la nceput Junimea pune problema ortografiei
romneti, problem foarte acut datorit disputelor cu latinitii ardeleni. Este perioada trecerii
de la alfabetul chrilic la cel latinesc.n edintele inute la Pogor i la Maiorescu se discut
problemele de limb, se recitesc poeii romni n vederea publicrii unei antologii i se fixeaz
sumarele revistei. Convorbiri literare pstreaz urmele activitii Junimea, lectura revistei reface
viaa spiritual ieean i nu numai, i etapele pe care le-a strbatut.

Etapele revistei Convorbiri literare

I.
Prima etapa e de la nfiinare pn n 1874, anul n care Titu
Maiorescu se mut la Bucureti i este ministru al instruciunii publice. Este epoca n care se pun
bazele estetice i se stabilesc principiile sociale. n aceast perioad provoac cele mai multe
adeversiti, mai ales cu latinitii care voiau ortografia etimologic. E i perioada succeselor prin
aderarea lui Alecsandri i descoperirea lui Eminescu, de asemenea se poart polemicile cu
Constantin Dobrojeanu Gherea.
II.
A doua etap ine din 1874 pn n l885. edintele de la lai sunt
dublate de cele inute la Bucureti n diversele locuine ale lui Maiorescu, de exemplu n casa de
pe strada Mercur numarul 9, Alecsandri citete Fntana Blanduziei, Ovidiu i Despot Vod, iar
Ion Luca Cazgiate O noapte furtunoas. Operele lui Creang i ale lui Vasile Conta apar n
Convorbiri literare. n l885 Iacob Negruzzi se strmut la Bucureti lund cu sine i revista. Se
intensific polemicile cu socialitii, n special cu Sofia Ndejde i Constantin Dobrojeanu
Gherea.
III.
A treia etap este din 1885 pn n 1900. Aceast etap constituie
apogeul societii i al revistei. Drumul prin Convorbiri literare inseamna drumul spre
universalitate. Pe lng vechii membri ai gruprii apar alii noi: Grigore Antipa, Simion
Mehedini, Ion Bogdan, Petre Missir. Aadar se lrgesc sferile de activitate.
Structura moral a Junimii prezint o serie de caracteristici distincte:

1.

2.

3.

4.

5.

1.
Spiritul filosofic este cea dinti caracteristic. Junimitii sunt oameni de
idei generale mai mult dect specialiti. Iacob Negruzzi amintete de plcerea spiritual
a Junimii pentru filosofie ca i repulsie pentru studiiie istorice. Nu argurnente istorice ci
speculaia filosofic st la baza criticii junimitilor. ncurajeaz formarea unui tnr
filosof, iar pentru aceasta Eminescu este trimis la studii la Berlon urmnd s se ntoarc
profesor de filosofie la Universitatea din lai. Cultul gndirii abstracte este la mare
cutare, iar n cercul societii se formeaz conceptul unei poezii filosofice.
2.
Spiritul oratoric este a doua tresatur a societii. Numeroase dccumente
din epoc dovedesc succesul lui Titu Maiorescu i efectele speciale pe care le abinea din
jocul brbiei i a minilor. Dizertaia filosofic este una din cele mai importante idei,
pe care Junirnea le aduce n literatura romn.
3.
Gustul clasic i academic rcprezint a treia trstur a societii. Oamenii
de formaii umaniste, forrnai n universitile strine i buni cunosctori ai literaturii
clasice i moderne sunt nclinai n a judeca operele dup canoane. Fiecare epoc are cte
un poet clasicizant, ntruct clasicismul avea mare cutare ntre junimiti. Nu sunt nchise
nici porile romantismului, astfel apar traduceri din poeii romantici francezi, Victor
Huga, Alfred Vigny, Lamartine. Naturalismul i simbolismul nu au trecere, dei s-au fcut
eforturi, Pogor, traduce din Baudelaire. De la naturaliti era preferat Ibsen cu piesa Casa
cu ppui sau Nora.
4.
Ironia. Cunoscuta zeflemea junimist cualizeaz (se unete) mpotriva
junimitilor. n felul acesta Junimea este pe departe o societate de admira ie moral. n
momentele puin fericite, prozatorii i poeii grupului i primesc verdictul de la cei
apropiai. Din pricina fanteziei foarte mari, pe care o dovedeau n povestiri, Negruzzi
cpta porecla Carul cu minciuni. Lambrior, Paul, Tasul erau numii cei trei romni.
Grupul celor care nu participau la discuii, ci numai ascultau era numit Caracuda,
avndu-l n frunte pe matematicianul Culianu. Nimic nu afla iertare n ochii lor. Discuiile
cele mai interesante erau ntrerupte cu cte o glum, mai muli sau mai pu in srat.
Alturi de Carp, Pogor era ironistul cel mai acerb. Cnd Teodor Rosseti gsete numele
societii, Pogor oficiaz taina botezului, ntrebnd de trei ori dac S-a lepdat copilul
de Satana pedanterismului?. Toi ceilali rspundeau n cor S-am lepdat!. S-a mai zis
c Maiorescu nu avea spirit.
5.
Spiritul critic: O cercetare a poeziei din 1867; Comediile domnului
Caragiale.

Aparinnd volumului Totul (1985), poezia Ciocnirea, de Mircea Crtrescu, poate fi considerat un rspuns
postmodernist la clasicul mit erotic, deoarece propune, ntr-o manier ce contopete expresionismul cu
suprarealismul, o regresiune pe axa evoluiei. Prin tehnicile de creaie folosite, prin stil i viziune, opera este
reprezentativ pentru maniera n care poetul i construiete discursul liric n ntregul volum. Tema iubirii i a cuplului
capt consistena unei poveti n care evoluia este sintetizat prin cele dou principii fundamentale - masculin i
feminin - ce se caut pentru a reface androginie unitatea primordial pierdut, pe fondul degradrii tehnice a
universului, printr-o inversare a progresului.

Pretextul i devenirea narativ ale poeziei sunt evidente - telefonul nu mai funcioneaz, deoarece murise de-a
dreptul, iar cei doi ndrgostii nu mai pot comunica. Poetul nu se mulumete s consemneze acest lucru, ci-l
detaliaz i-l analizeaz ca pe un fenomen inedit: ...telefonul murise. / Pe nurul mpletit, acum putred, cu cauciucul
mncat i srma zdrelit, / i lsau mirosul furnicile. Organicul se rzbun pe anorganic, biologicul i cere
drepturile, ntr-o lume hipertehnicizat, care este totui condamnat la descompunere. Civilizaia este astfel abolit,
ngropat, iar soluia rmne apropierea direct, ntlnirea n spaiul familiar i banal al Bucuretiului, ntr-o
distorsiune evident a universului real.

Textul are o puternic tent epic, iar procedeul pe care se bazeaz este cel al enumerrii, al aglomerrii de obiecte,
ntr-o grab a cuprinderii totale a realitii n poezie. Nu mai putem vorbi, ca la Arghezi, de o estetic a urtului, ci de
o adevrat estetic a imediatului, a prezentului, a cotidianului, a lui aici i acum. Ciocnirea este un alt fel de
metafor a iubirii, a mbririi ndrgostiilor care, de aceast dat, nu se mai apropie cu team i emoie unul de
cellalt, ci se pulverizeaz n mbriare, devenind un tot care le anuleaz personalitile.

Micarea de apropiere ntre cei doi este fantastic, angrennd elemente de reper familiare: statuia lui C.A. Rosetti,
Consiliul popular al sectorului doi, foiorul de foc, strada latin. Tragerea firului de telefon apropie nu numai
protagonitii, ci i cartierele n care locuiesc, ntr-o micare colosal, halucinant, sugernd, probabil, fora pe care o
d iubirea ndrgostitului, puterea acestui sentiment de a schimba lumea, de a produce rsturnri de neimaginat:
turtind farmaciile, cofetriile, plesnind evile de canalizare, nclecnd asfalturile.

Poetul nu vrea s se abstrag din spaiul i timpul lui, ci se scufund n ele, explorndu-le i inventariindu-le. Poezia
nu tinde n niciun fel spre metafizic, spre un plan mai nalt, ci se nfieaz n toat materialitatea lumii pe care o
vizeaz. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu, denotativ, procedeele artistice clasice lipsind cu desvrire.
Abstraciunile, imaginile artistice sugestive, muzicalitatea, emoia cu care ne-a obinuit poezia de dragoste
dintotdeauna lipsesc. Ceea ce frapeaz este dimensiunea fantastic ce-i face loc n poezie.

n planul realului se produce o fisur, o ruptur de nivel, care deschide calea tuturor libertilor poetului. Este o
dezlnuire romantic a imaginaiei care strivete totul, ntr-un pact tacit i implicit cu cititorul, care accept jocul. Tot
de romantism ine i starea de ardere, de purificare pe care o genereaz iubirea, lund, uor de aceast dat,
aspectul unei adevrate explozii, al unui incendiu care nimicete totul: arznd cu trsnete, ca dai cu benzin. Un
singur piept acoper inimile amestecate ale celor doi, brbatul i femeia unii n imaginea perfect a cuplului
primordial.

Dei este scris ntr-un registru voit parodic, ironic, realist i biografic, poezia lui Crtrescu ascunde n structura de
adncime un nucleu simbolic care vizeaz eterna cutare a celuilalt n aventura dintotdeauna a dragostei.