Sunteți pe pagina 1din 55

Capitolul 1

Sistemul nervos
Sistemul nervos receptioneaza si transmite sub forme diferite excitatii din
exteriorul si din interiorul corpului in influxuri nervoase ,le prelucreaza si le
conduce in diferite parti ale organismului ,realizeaza unitatea organismului si
legatura lui cu mediul inconjurator
Din punct de vedere functional ,sistemul nervos este alcatuit din :
Sistemul nervos central
Sistemul nervos autonom sau vegetaiv
1.1 Sistemul nervos central (SNC)
SNC ,este impartit in doua componente majore reprezentate de encefal si
maduva spinarii .
Creierul sau encefalul , reprezint partea sistemului nervos central aflat n
interiorul craniului. El controleaz numeroase funcii ale organismului ca
btile inimii, mersul i alergarea, generarea de gnduri i emoii.
Encefalul este localizat n interiorul cutiei craniene i este alctuit din
patru componente principale reprezentate de:emisferele cerebrale; cerebelul;
trunchiul cerebral;diencefalul.
n structura encefalului intr neuronii, dar i celulele de susinere ce
alctuiesc glia. La nivelul encefalului se pot identifica dou tipuri de
substane: substana cenuie ce recepioneaz i reine informaii i substana
alb ce transport impulsurile nervoase ctre/i de la nivelul substanei
cenuii.
Emisferele cerebrale sunt n numr de dou, fiecare emisfer controlnd
activitatea de la nivelul prii laterale a corpului. Ele sunt mprite la rndul
lor n ase lobi i anume: lobul frontal; lobul parietal; lobul temporal; lobul
occipital; insula Reil; sistemul limbic.

53

Cerebelul este localizat posterior i inferior fa de emisferele cerebrale i


este alctuit din dou emisfere cerebeloase i vermis.
Trunchiul cerebral prezint trei poriuni: bulb, punte i mezencefal (acesta
este alctuit din pedunculii cerebrali i coliculii cvadrigemeni).
Diencefalul este alctuit din mai multe componente i anume:talamus (este
localizat la nivelul ventriculului III, pe peretele lateral al acestuia i are forma
unui ovoid); hipotalamus; epitalamus (este alctuit din comisura alb
posterioar, glanda epifiz i trigonul habenular); subtalamus; metatalamus.
Maduva spinarii (medulla spinalis) este un cordon nervos asezat in canalul
neural sau rahidian al coloanei vertebrale. Are o lungime de cca. 45 cm si se
intinde de la nivelul vertebrei atlas pana la a doua vertebra lombara (l 2), unde
se termina in forma de con, iar de aici se continua cu un fir terminal pana la
coccis. Maduva spinarii nu este un cordon perfect cilindric, ci putin turtit
dorso-ventral, avand diametrul transversal intre 10 si 13 mm, iar diametrul
dorso-ventral de 8-9 mm.
Mduva spinrii are doua funcii principale:
n primul rnd,ea acioneaz ca un sistem de conducere in ambele sensuri
ntre creier i sistemul nervos periferic.Aceasta funcie este ndeplinit prin
intermediul neuronilor senzitivi i motori;fibrele acestora din urm formeaz
fascicule lungi,ce pleac din diferite pari ale creierului.Ele coboar pe
distane variate prin mduva spinrii i la captul lor la mare distant de
creier,vin n contact dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi
sau motorii aparinnd sistemului nervos periferic.Mesajele pot fi transmise
prin intermediul sinapselor,ntre neuronii periferici i cei spinali.
A doua funcie a mduvei spinrii este de a controla activitile reflexe
simple.Aceasta se obine prin neuroni,ale cror prelungiri se extind pe
distane mici n sus i n jos prin mduva spinrii i prin interneuroni care
transmit mesajele direct ntre neuronii senzitivi i cei motori.Dac punei
mna pe o sob fierbinte,receptorii pentru durere din piele transmit mesaje la
mduva spinrii.Unele dintre acestea sunt transmise imediat prin interneuroni
la neuronii motorii ce controleaz micrile muchilor braului i a minii i
mna este retras rapid i automat.Mesajele urc prin mduva spinrii i sunt
conectate prin interneuroni cu nervii motori care controleaz micrile
gtului.

53

1.2 Sistemul nervos vegetativ sau autonom


Cuprinde structurile nervoase prin care se coordoneaza activitatea
organelor interne in mod inconstient .Sistemul nervos vegetativ sau al vietii
interne controleaza activitatea organelor interne (nutritie , respiratie ,circulatie
,excretie etc.).La randul sau este format din doua componente :simpatic
(consumator) si parasimpatic (reparator).
Acest sistem are totusi o autonomie relativa pentru ca este controlat de
sistemul nervos central .
Sistemul nervos simpatic este compus dintr-un lant ganglionar
(nodule),situat in partile coloanei vertebrale ,iar ganglionii sunt imprastiati in
gat ,cap, torace, si abdomen .Sistemul simpatic se gaseste sub forma de
ganglioni simpatici :cervicali (2-3),toracici (12),lombari (5),sacral (4),de o
parte si de alta a maduvei spinarii .Isi au originea in centrii medulari ,dar de la
ei pleaca spre organele vegetative nervii amielnici ,care la capat elibereaza
adrenalina ca mediator chimic .Regleaza functiile vegetative.
Sistemul nervos parasimpatic este format dintr-o portiune craniana ,una
medulara si una sacrala .Este format din fibre colinergice si antagoniste
sistemului simpatic.

53

Capitolul II
Plante ce contin substante excitante si euforizante
Plantele medicinale constituie un rezervor inepuizabil de surse pentru
practica empiric, tradiional, dar i pentru cea modern, tiinific. Ar fi fost
de-a dreptul bizar s nu se gseasc i remedii naturale pentru situaiile critice
n care se poate afla starea psihic a individului.
Din timpuri ndeprtate, omul a cutat mijloace terapeutice prin care s
combat senzaia de oboseal fizic i psihic, s prelungeasc starea de
veghe n detrimentul strii de somn, s creeze organismului senzaia de
euforie, de binegeneral, dar i s amelioreze direct i selectiv funcii vitale ale
organismului, precum circulaia i respiraia. Dar, cu precdere, au fost
cutate i chiar s-au gsit plante medicinale care s acioneze la nivelul
scoarei cerebrale i astfel s mbunteasc randamentul intelectual al celor
ce desfoar o astfel de activitate.
2.1 Arborele de cafea (Coffeaarabica, liberica, canephora)
Arborele (sau arbustul) de cafea este un membru al familiei Rubiaceae. n
general, acesta crete doar n regiunile tropicale i subtropicale, cu ploi
abundente, zona principal de cultur fiind situat la 22-24 latitudine nordic
i sudic (de o parte i de alta a ecuatorului).
Arbustul crete la altitudini care se situeaz ntre 200 i 1200 m. Arborele
de cafea se cultiv totui i n zonele mai nalte (2000 m), cafeaua recoltat
aici fiind denumit High Grown (cafea de altitudine), a crei calitate este
foarte bun, cu arom puternic i extrem de apreciat de cultivatori.
Arborele de cafea din specia Arabica poate atinge la vrsta de 6 ani o
nlime de circa 5-6 m, iar cel din specia Robusta ajunge pn la 10-15 m
53

nlime. Totui, culturile se menin la o nlime de 2,5-3 m, prin tieri


repetate, pentru creterea randamentului n fructe i uurarea culesului. n
ceea ce privete climatul, creterea arborelui de cafea cere o temperatur
medie de circa 18-22C.
Specia Robusta nflorete din al doilea an, iar Arabica din al treilea an de
la plantare. De regul, primele recolte se obin dup patru ani de la plantare
sau chiar mai trziu, cnd plantaiile pot fi considerate perod.
Arborele de cafea, tot timpul verde, are de obicei forma unui con, cu
ramuri flexibile i rdcini superficiale. Frunzele sunt verzi, lucioase i ating
o lungime de maximum 20 cm, asemntoare cu cele de laur, dispuse opus
dou cte dou, de-a lungul ramurilor. n funcie de altitudine i climat,
arborele de cafea nflorete (la fel ca i portocalul) tot timpul anului. Perioada
principal de nflorire dureaz mai multe luni, dei florile sale se ofilesc dup
cteva ore.
Florile sunt albe, cresc sub form de ciorchine i eman un miros puternic,
asemntor celui de iasomie sau de portocal. Perioada de nflorire variaz de
la o zon la alta. Ceea ce este caracteristic ns la arborele de cafea este faptul
c n toate sezoanele se gsesc n acelai arbore ramuri cu flori, cu fructe
verzi, n prg sau coapte, culoarea acestora trecnd de la verde, la galben, apoi
la rou-deschis i n sfrit la rou-purpuriu.
Solul recomandat arborelui de cafea este un amestec de pmnt de elin,
pmnt de frunze, mrani i nisip cu pH acid de 5,5-6,5. n perioada rece a
anului, cnd planta necesit temperaturi de 13-18C, se reduce udatul i nu se
fertilizeaz.
nmulirea se face prin semine care trebuie semnate imediat dup ce au
fost recoltate, deoarece i pierd repede capacitatea de germinare.
Dac fructul nu este bine i cu grij sortat, exist riscul contaminrii cu o
toxin care d apoi cafelei un gust acru. Oricum, cafeaua de calitate este
culeas manual, iar fructele se culeg de cteva ori pe sezon pentru a le alege
53

astfel numai pe cele mature. Fructele sunt apoi ntinse pe pturi la soare
pentru a se usca, timp de 7-10 zile. Dup ce se usuc sunt btute pentru a se
scoate pulpa. Rmiele nveliului se vor simi mai trziu n cafeaua
mcinat. Boabele se vor numi naturale, iar aromele lor vor fi din ce n ce
mai diverse. Apoi boabele sunt etichetate dup sursa din care provin, sortate
dup cum sunt procesate i mpachetate n saci diferii. Piaa cafelei de
calitate Arabica este n New York, iar cea a cafelei Robusta n Londra. Numai
existena acestor dou piee poate afecta marii cultivatori deoarece fixeaz
uneori preul n mod artificial.
Arborele de cafea ,conine cantiti apreciabile de cofein i de tein.
Astfel, n doze uzuale (2-3 ceti mici pe zi), cafeaua este un excitant al
funciei cerebrale. Ca urmare, stimuleaz excitabilitatea centrilor de percepie
i disociere, favorizeaz efortul intelectual i diminueaz starea de
somnolen i chiar de oboseal. Ea produce vasoconstricie la nivelul vaselor
cerebrale, fiind indicat n cefalee i n crizele de migren. Faciliteaz efortul
muscular, att al musculaturii miocardice, ct i al muchilor striai efectori de
la membre. Ridic uor excitabilitatea reflex a centrilor medulari i excit
centrii bulbari (vagali), vasomotori i respiratori, crescnd frecvena cardiac
i amplitudinea respiratorie. Ca antidot al morfinei, al altor opiacee i al
alcoolului, combate strile de depresie aprute consecutiv consumrii
acestora. n doze ridicate, ns, are efecte excitante cerebrale, care se
manifest prin confuzie de idei, tulburri senzoriale, anxietate, urmat de
agitaie i tremurturi. n doze i mai mari, prin creterea exagerat a
excitabilitii medulare, se instaleaz micri dezordonate ale diverselor
segmente de membre sau adevrate convulsii: uneori se poate ajunge la
paralizie neuromotorie i moarte prin asfixie.
Cafeaua consumat n exces (4-5 ceti pe zi) poate deveni un drog agresiv
(inclus n categoria aa-ziselor toxicedeplcere sau droguridetranziie, alturi
de alcool i tutun); consumul ndelungat al acestui tip particular de droguri
53

poate

crea

dependen,

deschiznd

drumul

sau

favoriznd

chiar

experimentarea altor droguri, mai periculoase.


n stare proaspt (verzi), seminele conin albumin vegetal, ulei gras,
uleiuri eterice n compoziia crora se afl acid cafetanic, alcaloidul cafein,
numeroase enzime (alfa-galac-toyidaz, beta-fructo-furano-ridaz, fenolaze,
tirozinaz, lactaz, malatdehidro-genaz), acizi cloro-genici, oxalic, citric,
malic, scopoletin, poliglucide, cear aflat pe suprafaa seminelor, vitamina
PP, sruri minerale de K, Mg, Na, Fe, Cu, Mn, Zn, Rb, Sr, V, Co, Ni, Ba, B, T.
Conine cofein. Prin prjirea seminelor, uleiul devine pirogenat ceea ce i
confer culoarea i aroma caracteristice i este reprezentat, n special, prin
cafeina care rezult din acidul cafetanic.
n doze de una, dou ceti pe zi, cafeaua este un excitant al funciei
cerebrale. Stimuleaz efortul intelectual, diminueaz starea de somnolen,
nltur starea de oboseal psiho-fizic acumulat. La nivelul creierului,
cafeaua produce vasoconstricia vaselor de snge, fiind indicat n cefalee i
n crizele de migren. Faciliteaz efortul muscular, stimulnd activitatea
miocardului i a muchilor striai de la membrele superioare i inferioare,
determin creterea frecvenei cardiace i amplitudinea respiratorie, combate
strile de depresie, mrete diureza.
Consumat ns n doze mari, cafeaua duce la apariia unei stri de
confuzie, la tulburri senzoriale, anxietate, urmat de agitaie exteriorizat
prin tremurturi. Uneori se poate ajunge la paralizia neuromotorie i la moarte
prin asfixie.
Extracia glicero-hidro-alcoolic din seminele proaspete, n doze de 1-15
picturi, luate o dat pe zi n puin ap, provoac mrirea capacitii de
munc, combate somnolena i lentoarea, crete atenia i capacitatea de
concentrare.
Importana produsului se datoreaz coninutului su n alcaloizi purinici.
Cel mai important alcaloid este cafeina care poate s ajung n seminele de
53

Coffea arabica pn la 2%, iar n cele de Coffea robusta pn la 3%. Ultima


specie furnizeaz produsul comercial cu coninut mai mare n cafein, dar
calitativ mai puin apreciat.
Alturi de cafein, seminele de cafea mai conin, n cantiti mai mici i
alte baze purinice ca teobromin, teofilin, xantin, hipoxantin, adenin i
guanin.
n seminele proaspete, cafeina este fixat ntr-un complex cu clorogenatul
de potasiu.Componenta fenolic a seminelor verzi de cafea este format, n
primul rnd, din acizi clorogenici (acizi cafeoilchinici) ca i din acizi
feruloilchinici i cumaroil-chinici, alturi de acizii cafeic i ferulic liberi.
Altdat, amestecul de acizi polifenolici era denumit acid cafeotanic, fiind
socotit un tanin.Mai conin substane proteice i aminoacizi care n timpul
torefierii seminelor sufer transformri profunde, conferind culoarea nchis
caracteristic seminelor prjite.Seminele de cafea posed proprieti
stimulante excitante, tonic cardiace, diuretice, toate acestea fiind efectele
cafeinei.

Se folosesc i pentru a masca gustul dezagreabil al unor

medicamente sau produse ca Asa foetida, iodoform, untur de pete sau


pentru a masca amreala, n unele poriuni, al sulfatului de chinin,
preparatelor de sena i al sulfatului de magneziu.
Cafeaua este contraindicat la nevropatici, ca i la subieci afectai de
leziuni miocardice, la artritici, uricemici.
Abuzul de cafea conduce la dependen i o lent intoxicaie cronic ce se
manifest prin insomnie, hiperexcitabilitate, tahicardie, tulburri respiratorii,
tremurul minilor, simptome care dispar o dat cu ntreruperea utilizrii
cafelei.
Aciunile cu efect terapeutic ale cofeinei sunt:
o capacitatea de a stimula sistemul nervos central;
o producerea diurezei la nivelul rinichilor;
o efectul stimulator asupra miocardului;
53

o relaxarea anumitor formaiuni musculare netede, n special arterele


coronare i bronhiile.
Este bine s nu se depeasc cantitatea de trei cecue de cafea zilnic i la
sfrit de sptmn s facem cel puin o zi de pauz. Efectul cofeinei
depinde de o serie ntreag de factori: vrsta, obiceiul de a consuma cafea,
tutunul, viteza de eliminare a cofeinei din organism. Procesul de eliminare
este mai rapid la persoanele care beau mai mult cafea fa de cele care
consum ocazional.
Exist i alte ci de a te bucura de cafea prin nlturarea cofeinei. De
exemplu, Arabica conine mai puin cofein dect Robusta i cu ct arborii
de cafea cresc la nlimi mai mari cu att boabele conin mai puin cofein.
Boabele de cafea prjite mai intens, cu ct au gust mai tare cu att conin mai
puin cafein deoarece s-a pierdut n procesul de prjire, aa c preferinele
s-au orientat spre tipul French sau ContinentalRoasts. Putei experimenta i
singuri. Luai o cafea cu puin cofein (FrenchColumbian sau Indonezian) i
amestecai-o cu cafea de bun calitate.
Aflarea secretelor cafelei poate fi comparat cu o cltorie fr sfrit. n
ultim instan s guti nseamn s compari i s gseti contrastele.
Cafeaua contine antioxidanti (fenol arome volatile)care impiedica
distrugerea celulelor si, implicit declansarea unor boli ,iar acidul colorgenic
reduce concentratia de glucoza .
Asadar cofeina ,principalul element din compozitia bobului de cafea
,stimuleaza sistemul nervos ,creste activitatea intelectuala ,reduce temporar
starea de oboseala si favorizeaza digestia ,stimuland activitatea aparatului
excretor, actioneaza asupra tubului respirator si este un bun remediu impotriva
durerilor de cap si a migrenelor pentru ca dilateaza vasele de sange .Studiile
au aratat ca nivelul mic de cofeina continut intr-o ceasca imbunatateste
puterea de decizie si viteza de reactie ,in timp ce in cantitati mai mari (2-3 mg
din greutatea corporala determina o mai buna rezistenta la efort fizic .Prin
53

imbunatatirea performantelor ,vigilentei si promptitudinii ,cofeina din cafea


scade nivelul de depresie si anxietate ,precum si riscul de suicid .Aceasta se
absoarbe rapid si se elimina la fel de repede din organism; intr-un interval de
3-6 ore se reduce la jumatate cantitatea aflata in sange .
Adesea se face o confuzie intre obisnuinta si dependenta de cafea
.Simptomele dependentei fizice includ pofta si nevoia de a creste cantitatile
de substanta .In cantitati moderate ,cofeina nu actioneaza asupra zonelor din
creier legate de dependenta. Consumul exagerat insa poate avea efecte
negative .
2.2

Aborele de cacao (Theobroma cacao)


Arborele de cacao (Theobroma cacao) este o plant care i are originea

n Mexic. Dac specia slbatic atinge 10-12 m nlime, varietile de cultur


au fost reduse la un arbust de 5-6 m nlime, tocmai pentru o mai uoar
exploatare. Curiozitatea acestei specii este aceea c att florile, ct i fructele
se dezvolt direct pe tulpin sau numai pe ramurile groase.
Fructele de cacao conin 20-40 semine mici de 10-20 mm lungime, cu
diametrul de 7-8 mm. Forma i mrimea fructelor i seminelor de cacao,
precum i culoarea lor difer foarte mult, n funcie de varietile de cultur
selecionate.
Dup recomandrile empirice ale urmailor aztecilor i toltecilor din
America de Sud, se utilizeaz, ca energizante, cotiledoanele i seminele, dup
ce fructul a fost supus unui proces de fermentare. Apoi se prjesc la fel ca
boabele de cafea i se macin fin. Din pulberea rezultat se prepar cocauate,
aa-numitul alimentalzeilor. Respectnd semnificaia strveche, botanitii au
botezat acest aliment al zeilor Teobroma. Una dintre vechile reete de
preparare a acestui energizant i afrodiziac este urmtoarea: la pulberea de
cacao rezultat din 100 semine se adaug pulbere de la 1-3 ardei iui, piper,

53

anason stelat, vanilie, petale de flori de trandafir, migdale dulci, zahr sau
miere vegetal (obinut din Agaveamericana).
Sub aspect fitochimic, cotiledoanele i seminele arborelui de cacao conin
0,8-2,98% teobromin, n funcie de soiul de cultur i de modul de
prelucrare. Teobromina face parte din grupa xantinelor metilate, la fel ca i
teofilina, cofeina, teina - substane cu aciuni farmacodinamice asemntoare.
Sunt stimulante ale sistemului nervos central, al miocardului i diurezei. Sunt
relaxante ale musculaturii netede, ale vaselor coronariene i bronhiilor. Dintre
aceste substane, cea mai activ asupra sistemului cardiovascular se dovedete
a fi teofilina.
Seminele, i n special cotiledoanele, conin i mici cantiti de cofein
(0,2-0,3%) i cantiti mari de ulei gras (pn la 50%), cunoscut n practica
farmaceutic sub denumirea de ulei sau unt de cacao, folosit n trecutul
apropiat la prepararea supozitoarelor. Untul de cacao se mai folosete i la
prepararea ciocolatei, i n cosmetic.Acest produs, care astzi nu se mai
utilizeaz, ca atare, n farmacii, este format din seminele plantei
Theobromacacao, din familia Sterculiaceae. Este un arbore originar din
pdurile tropicale ale Americii de Sud, cu dou mari centre de comercializare
a fructelor sale, Brazilia i Indonezia, unde se cultiv pe suprafee ntinse.
Exist trei tipuri principale de arbori de cacao:
o tipul Forastero (Este cel mai cunoscut. Reprezint aproximativ 90%
din producia mondial de boabe de cacao);
o tipul Criollo (Ale crui boabe sunt rare i foarte apreciate. Aroma i
delicateea specifice acestor boabe, le fac s fie foarte cutate de ctre
cei mai buni productori de ciocolat);
o tipul Trinitario (Este o ncruciare ntre tipurile Forastero i Criollo).
Se prezint sub form de semine oval turtite, aspre la pipit, acoperite cu un
tegument subire, dar dur. n interior conin un endosperm subire, ca o foi,
care ptrunde n cutele cotiledoanelor voluminoase, de culoare galben53

roiatic. Prin prjire, ele devin brun-rocate. La baza seminelor se observ o


mic depresiune care este hilul. Sunt lungi de 2,5 cm i late de 1-1,5 cm. Au
gust plcut, uleios, dulceag, caracteristic, iar mirosul este cel de ciocolat.
Cotiledoanele conin 1-2% teobromin i 0,2-0,3% cafein. Unul dintre
principalele componente ale cotiledoanelor seminelor de cacao este i uleiul
gras, care poate ajunge pn la 45-55% din compoziia acestora. Mai conin
glucide, acizi polifenol-carboxilici, aminoacizi liberi, trigonelin, enzime,
urme de ulei volatil.
La seminele torefiate, aroma specific i gustul amar este dat de un
complex de substane formate prin degradarea i recombinarea alcaloizilor,
taninurilor, aminoacizilor i este constituit din aldehide, derivai de furfurol,
derivai piridinici, piperazinici, chinoxalinici.
Seminele pulverizate, ca atare, cu ntregul lor coninut de ulei gras,
constituie materia prim pentru fabricarea ciocolatei, prin adaos de lapte,
zahr i vanilie. Dup degradarea seminelor, pentru obinerea untului de
cacao, pulberea rezultat din mcinarea lor constituie cacaoa, propriu-zis.
La azteci, seminele de cacao erau considerate divine i numai conductorii
statului i ai bisericii aveau dreptul s o consume sub forma unei buturi,
dup amestecarea cu mirodenii, suc de agave, fin de porumb, vanilie i
purta, astfel preparat, denumirea de ciocolati.
Ca butur, este mai puin folosit dect cafeaua. Conine mai puin
cafein, deci efectul su stimulant este mai puin prompt, n schimb se pare c
provoac mai repede dect cafeaua farmacodependen. Este contraindicat
copiilor, din cauza proprietilor sale alergizante.
n prezent, pulberea de cacao se folosete n industria de medicamente
pentru condiionarea unor specialiti farmaceutice al cror gust trebuie
marcat.

53

2.3 Ceaiul chinezesc (thea sinensis)


Denumirea plantei, precum i cuvntul ceai, provin de la cuvntul chinez
tsa, respectiv tsai, dat ceaiului chinezesc. n China, consumarea ceaiului este
foarte veche.
n Europa acest obicei a ptruns abia n cursul secolului al XVII-lea.
Produsul este format din frunzele recoltate de la arbustul sau arborele
Theasinensis, sinonim cu Camelliasinensis, din familia Theaceae, originar de
pe versanii indieni i chinezi ai Himalaiei.
Datorit importanei sale alimentare este mult cultivat n China, Japonia,
Insulele Indoneziei, Brazilia, Argentina, Republica Sri Lanka, URSS i unele
ri africane.
Dup modul de prelucrare a frunzelor, n urma recoltrii, se cunosc dou
sorturi principale: ceaiul negru i ceaiul verde.
Ceaiul negru sau ceaiul chinezesc, se caracterizeaz prin faptul c n urma
unei fermentri naturale, n timpul prelucrrii i uscrii, taninurile catehice
sunt oxidate la flobafene, care dau produsului culoarea nchis i o arom
specific, plcut. Nu conine vitamina C.
Ceaiul verde este supus unei stabilizri prin prjire, pe plci metalice
nclzite, cnd enzimele sunt distruse, coloraia verde a frunzelor se pstreaz
i datorit acestui fapt, conin o cantitate mare de vitamina C, alturi de
taninurile netransformate, legate de alcaloizii purinici.
n ceai au fost identificate multe substane chimice ca: glucide, ulei volatil,
vitamine,

enzime,

flavonozide,

catehine

i alcaloizi. Sub aciunea

polifenoloxidazelor catehinele se oxideaz condensndu-se n compui


macromoleculari, colorai: teaflavina i tearubigina, pn la flobafene, de
culoare brun-nchis.
n frunzele proaspete, se gsesc pn la 90% catehine simple, ceea ce
confer calitate superioar ceaiului.

53

Prezena derivailor polifenolici fac ca aciunea stimulant a ceaiului s fie


mai puin brutal i mai prelungit dect cea a cafelei. n plus, flavonele i
catehinele, cu caliti de vitamina P, confer ceaiului proprieti deosebite,
fiind mai bine suportat dect cafeaua cu toate c este mai bogat n cafein.
Este ns adevrat, c ceaiul se folosete n doze mai mici dect cafeaua. O
ceac de ceai conine de regul numai 0,05 g cafein, pe cnd o ceac de
cafea corespunde unui coninut de 0,10-0,20 g cafein. La ceai se mai adaug,
pe lng cafein, aciunea neutralizant a polifenolilor.
Prezena polifenolilor n frunzele de ceai mai poate fi privit i din alt
punct de vedere: datorit aciunii vasculare proprii polifenolilor de tip
catehin, se explic faptul c marii butori de ceai nu fac accidente vasculare.
Extractul uscat din frunzele de ceai negru se folosete ca atare sau sub forma
tabletelor ca antidiareic, antidispeptic la copii mici i sugari, sau n
tratamentul gastroenteritelor.
La unele persoane, utilizarea prelungit a unor mari cantiti de ceai poate
conduce la apariia unei intoxicaii cronice, aa-numitul teism, caracterizat
prin insomnii, caexie, pierderea apetitului, tulburri nervoase.
Dintre cele dou sorturi, ceaiul negru este mai toxic dect ceaiul verde.
Plantaiile de ceai, cel puin cele tradiionale, nemecanizate, sunt locuri
calme i linitite. Se muleaz de-a lungul pantelor i dealurilor. Arbutii sunt
tuni ca nite soldei, crend un platou verde, iar singurele zgomote ce pot fi
auzite sunt ale femeilor care culeg ceaiul, n hainele lor colorate.
Tufele de ceai, ca i cele de cafea, se dezvolt n cinci ani, dar pot fi
recoltate apoi timp de cincizeci de ani. Aroma ceaiului difer de la zi la zi,
depinznd de vreme, de climatul general i de sol. De aceea, a amesteca
ceaiurile este cteodat esenial.
n total exist mai mult de 2000 de varieti de ceai. Ca i vinurile, ceaiurile
variaz substanial peste tot n lume i chiar de la o vale la alta. Se simte chiar
o oarecare diferen dac tufa crete la soare sau la umbr.
53

Din Antichitate i pn n zilele noastre, omenirea recunoate aciunea


benefic a ceaiului. Chinezii antici numeau ceaiul focul vieii. La nceputul
secolului al XVIII-lea medicul de la Curtea Imperial a Japoniei remarca:
Butul ceaiului contribuie la purificarea sngelui, cur mucoasa ochiului,
normalizeaz funcia ficatului i a splinei, ndeprteaz somnolena i
moleeala, nvioreaz muchii corpului.
Lev Tolstoi spunea despre ceai: Eram nevoit s beau mult ceai, altfel nu
eram n stare s lucrez. Ceaiul d fru liber capacitilor ce dorm n adncul
sufletului meu.
Ceaiul negru
Dup ce sunt culese, frunzele se transport n couri sau lzi, de pe
plantaii n fabricile de prelucrare, unde sunt sortate, iar frunzele prea mature
i corpurile strine sunt ndeprtate. Frunzele sunt supuse apoi unei operaiuni
de ofilire, care face ca apa s se evapore i frunzele s-i piard elasticitatea,
devenind moi. n timpul acestei operaiuni, o anumit cantitate de clorofil se
distruge, proteinele se descompun, trecnd n stare solubil, amidonul se
hidrolizeaz, substanele tanante ncep s se oxideze i n paralel cu aceste
transformri se formeaz i aroma. Operaiunea de ofilire se practic pe cale
natural sau artificial.
La ofilirea natural, frunzele de ceai se mprtie ntr-un strat subire pe
pnze susinute de stelaje din lemn, fiind lsate n camera de ofilire la
temperatura de 20-24C, umiditatea relativ a aerului de 70% i viteza de
circulaie a lui de 0,5 m/min. Ofilirea artificial are loc n camere speciale,
construite din lemn, cu stelaje pe care frunzele se ntind n straturi de 1 kg/m
i sunt ofilite ntr-un curent de aer condiionat la o temperatur de 38-45C,
dup un procedeu tehnologic bine stabilit.
Dup ofilire, frunzele sunt rsucite n maini speciale, operaiune prin
care se elimin sucul celular i se produce ruperea frunzelor. Sunt apoi
53

resortate i fermentate timp de 3-6 ore, n ncperi speciale cu aer mprosptat,


la o temperatur de 18-20C i o umiditate relativ a aerului de 96-98%. n
timpul fermentrii i schimb culoarea din verde n brun-rocat i capt
aroma caracteristic ceaiului. Urmeaz apoi uscarea frunzelor n condiii
speciale, pentru a nu-i pierde aroma.
Ceaiul verde
Ceaiul verde are gustul amrui i astringent. Acest tip de ceai provine
din frunze care i pstreaz clorofila i substanele tanante, rmnnd de
culoare verde, ntruct nu este supus tratamentului de ofilire i fermentare. El
produce o infuzie plcut, aromat, colorat n galben-deschis. Dup
recoltare, frunzele sunt tratate cteva minute n vapori de ap, la temperatura
de 85-90C, pentru distrugerea enzimelor, dup care sunt rcite i uscate pn
la o umiditate de 1,8%.
Urmeaz apoi rsucirea frunzelor, sortarea i lustruirea ceaiului n tobe
rotative. Ceaiul verde se clasific astfel:
o Hyson: Ceaiul provenit din prima recolt, cu frunze mici, rsucite, de
culoare verde-albstruie, cu infuzia galben i miros aromatic;
o Gunpowder: Ceaiul obinut din recolta a doua, cu frunzele rsucite n
form de globule, de culoare verde spre negru i infuzia de culoare
galben;
o Tonkay: Ceaiul provenit din a treia recolt, cu frunzele rsucite i
neregulate, de culoare verde-glbuie i infuzie colorat n galben intens.
Pe piaa mondial se comercializeaz, de asemenea, sfrmturi
formate din amestec de diferite varieti de ceai astfel prelucrat.
Ceaiul verde este o butur oriental care are dublu efect: pe de o parte
nvioreaz i stimuleaz activitile cerebrale, pe de alt parte topete
grsimile. Bogat n mangan, el ntrete esuturile, activeaz metabolismul i
elimin celulele adipoase. Alte substane active, care se gsesc att n flori, ct
i n frunzele sale, reglementeaz perfect componentele tractului digestiv.
53

ase cni de ceai pe zi (ceti de cafea) asigur tot necesarul de vitamine.


Pentru slbit, ceaiul verde se bea dup mesele principale, pregtit ca infuzie.
n rile asiatice, ceaiul verde este consumat precum cafeaua la noi i
aceasta pentru c este bogat n polifenoli, o clas de substane fitochimice cu
o putere antioxidant de 100 de ori mai mare dect a vitaminei C.
Pirocatechina, un tip de tanin, este o component astringent, coninut n
ceaiul verde. Nu de mult, s-a descoperit c numrul mbolnvirilor de cancer a
fost mai sczut n provincia Shizuoka, cunoscut n Japonia ca un centru de
producere a ceaiului verde. n prezent, sunt confirmate o serie de proprieti
ale pirocatechinei:
o aciune antiacid, antibacterian i de nmulire a florei bacteriene din
intestin;
o aciune cariostatic, deodorizant, de regularizare a colesterolului, a
zahrului din snge i a presiunii sngelui;
o aciune antitumoral, antialergic i de anticoagulare.
Teina din ceai este un stimulant pentru sistemul nervos central i
circulaia sanguin. Arhicunoscut pentru proprietile sale tonice, ea este
prezent n toate tipurile de frunze de ceai, nu doar n cel negru, aa cum neam obinuit s credem. De fapt, ceaiul negru conine o cantitate de tein de
trei ori mai mare dect cel verde. De aceea, primul este recomandat deseori pe
post de cafea.
Uleiurile eseniale (sau volatile, ntruct se evapor la temperatur
mare) sunt responsabile pentru aroma relaxant a ceaiului.
Nu n ultimul rnd (dat fiind coninutul de 100% ap), consumul
periodic de ceai ajut la hidratarea organismului i la buna funcionare a
rinichilor. But n cantiti normale, componentele alcaline din ceai ajut la
limitarea aciditii n organism.
Potrivit unui studiu recent, persoanele care au supravieuit unei crize
cardiace i care consum mult ceai prezint o rat de mortalitate cu 44% mai
53

mic dect a celor aflate n aceeai situaie, dar care nu beau ceai. n cazul
celor al cror consum de ceai este moderat, rata mortalitii este cu 28% mai
mic dect n rndul celor care nu beau deloc ceai.
2.4 Nuca de cola (Cola acuminate)
Cola este un arbore exotic ce poate ajunge pna la 15 metri naltime.
Creste n zonele tropicale si apartine familiei sterculiaceelor. Fructele acestui
arbore sunt niste nuci de culoare alba sau rosie, cunoscute sub numele de nuci
de cola. Aceste nuci, consumate dintotdeauna de catre bastinasi pentru efectul
lor stimulant, sunt astazi baza unei mari industrii industria racoritoarelor.
Importante sunt nsa si efectele pur medicinale ale preparatelor de cola.
Astfel, din semintele din nucile de cola se prepara, n mod curent, pulbere,
tinctura, extract fluid. Semintele mai pot fi sfarmate si apoi consumate, iar
nucile sau frunzele se pot mesteca, asa cum fac indigenii. Din nucile de cola
se prepara chiar si un vin.Specialistii folosesc nucile de cola pentru a fabrica
anumite produse medicamentoase.
Contine cafeina, substanta care stimuleaza sistemul nervos central (SNC),
inima si sistemul muscular.
Administrata in cantitati folosite in scopuri culinare, nuca de cola nu
prezinta riscuri majore asupra organsimului. In plus, specialistii sustin ca
administrarea acestei plante in scopuri medicinale, in cantitati mari sau pentru
perioade lungi de timp nu este sigura pentru organism. Cafeina regasita in
compozitia nucilor de cola cauzeaza insomnii, stare de nervozitate si agitatie,
iritatii stomacale, stare de voma si varsaturi, cresterea ritmului cardiac si a
ritmului respirator. De asemenea, dozele mari de nuca de cola duc la aparitia
durerilor de cap, a starilor de anxietate, agitatie, tiuit in urechi si ritm cardiac
neregulat. Mai mult decat atat, sistarea brusca a tratamentului cauzeaza dureri
de cap, irascibilitate, nervozitate, anxietate si stare de ameteala.

53

Stabilirea dozei de nuca de cola, optima pentru fiecare persoana depinde


de anumiti factori precum varsta, stare generala de sanatate si existenta unor
conditii medicale. Pana la momentul actual, studiile de specialitate nu au
putut releva o doza zilnica sigura pentru organism.
Iata deci ,ca orice abuz de cacao,cafea sau ceai chinezesc poate avea efecte
nocive asupra organismului ;tocmai de aceea ,nu se recomanda a fi urilizate
,in scopuri stimulative sau chiar afrodisiace ,decat in cantitati cat mai mici si
cat mai rar .

53

Capitolul III
Plante ce contin substante cu efect sedativ
Somnul odihnitor este esenial pentru sntatea noastr. n timpul
somnului nocturn recuperm oboseala acumulat ziua, ne relaxm
musculatura i organele vitale, ne refacem aprarea imunitar a organismului,
favorizm regenerarea celular... Iat de ce este important s dormim bine 7-8
ore pe noapte. De multe ori, ns, stresul i grijile de peste zi ne fur somnul.
Cauzele insomniei, care face anual mii de victime, sunt de mai multe tipuri:
surmenajul fizic sau intelectual, existena unor boli acute n curs de evoluie,
stresul i anxietatea, toxiinfeciile cu medicamente, unele profesii care
deregleaz ritmul somn-veghe. Netratat, insomnia se poate transforma ntr-o
grav problem de sntate. n astfel de situaii, Fitoterapia ne ofer remedii
tradiionale care ne ajut s scpm de chinuitoarele nopi albe.
Unele plante medicinale contin substante active cu actiune sedativa
datorata unor alcaloizi ,unor uleiuri esentiale si flavonoide. Infuziile si
decocturile preparate din diverse plante medicinale se beau caldute
,indulcite ,preferabil cu miere ; cele care favorizeaza instalarea somnului se
vor bea cu o jumatate de ora inainte de culcare .
Un important rol sedative
il au si baile cu plante medicinal.
Cu actiune sedativa generala si in combaterea insomniilor se recomanda :
3.1

Hamei (Humulus lupulus)

Este o planta vivace cataratoare pe arbori .Tulpina lui este aspra ,urcatoare
si agatatoare ,iar frunzele sunt petiolate cate doua la nod (opuse )si cu 3-5 lobi
ca si frunzele vitei de vie ,crestate si coordonate la baza .Are doua feluri de
lobi (mascule si female).Florile female sunt formate din numeroase frunzulite
galbeme-verzui ,asezate in jurul axei .Florile mascule sunt verzi ,dioice
,dispuse in ciorchine pe planta .Fructele sunt globuloase ,putin turtite ,de
culoare brun-deschis si cu o grosime de cca 2 mm.La baza bracteelor
(frunzulitelor)sip e suprafata frunzelor se gasesc numeroase glande de culoare
galben-portocalie ,care contin un ulei rasinos ,cu miros characteristic.Creste
prin lunci ,cranguri,paduri,zavoaie,pe langa ziduri ,garduri etc.
53

Se admit numai conurile ( strobuli) ,care dupa uscare ,au culoarea galbenvarzuie.Conurile trebuie sa fie intregi iar bracteele sa nu fie desfacute de
conuri ,caci in acest caz se pierde o parte din principiul activ lupulina.
Infuzie: 1 lingura si jumatate de conuri la 200 ml apa clocotita ,se bea
fractionat in trei reprize in decursul unei zile .Infuzarea se face 2 minute;se
bea seara la culcare
3.2

Teiul (Tilia)

Teiul este un gen care cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori,


nativi zonelor temperate ale emisferei nordice, n Asia(unde majoritatea
diversitii speciilor este gsit), Europa i Estul Americii de Nord. Teii
sunt copaci foioi, ajungnd pn la 40metri nlime, cu frunze cu o
anvergur de 6-20 cm, strbtute de nervuri.
nc din cele mai vechi timpuri, teiul este recunoscut pentru calitile sale
terapeutice extraordinare iar mirosul emanat de florile de tei este ncnttor,
acesta resimindu-se din plin spre sfrit de primvar. Florile de tei i ceaiul
obinut din acestea au numeroase virtui terapeutice care pot ajuta la
ameliorarea a numeroase probleme de sntate. Florile de tei au n compoziie
un anumit tip de zahr (care deosebete acest ceai de restul prin dulceaa sa
natural), acid galic i catecol, precum i ulei esenial numit farnesol, care
confer plantelor proprieti neurosedative i antispastice, reducnd
inflamaiile de la nivelul aparatului respirator i fiind astfel de mare ajutor
celor care sufer de viroze sau rceli.
Datorit substanelor active din plant, ceaiul de tei este folosit ca sedativ
uor i este recomandat s fie but cu 30 de minute nainte de culcare, n
special n cazul persoanelor care se confrunt cu tulburri de somn i stri de
nervozitate i anxietate.
Teiul este cea mai cunoscuta planta medicinala cu efect sedativ. Se
foloseste in tratarea insomniilor, atat in cazul adultilor, cat si in cazul copiilor.
O infuzie cu efect sedativ se prepara din 20 g de flori la un litru de apa
fierbinte. Infuziile pentru copii se prepara dintr-o cantitate injumatatita de
flori de tei. Ceaiul se bea inainte de culcare. Deasemenea uleui de tei in
floarea soarelui poate fi utilizat la masaje relaxante si sedative inainte de
culcare.
Dei teiul prezint att de multe beneficii, aceast plant destinat relaxrii
nu este recomandat tuturor persoanelor. Printre persoanele care nu trebuie s
consume ceai se numr gravidele (n special n ultimul trimestru de sarcin,

53

pentru c substanele din tei subiaz sngele i crete riscul de hemoragie


postpartum), pacienii cu anemie (mpiedic absorbia de fier), cardiacii
(poate accelera ritmul cardiac) i oferii (teiul poate produce ameeal i stare
de somnolen).
3.3Lavanda ( Lavandula officinalis)
Lavanda sau levnica, este o plant peren, considerat arbust de talie
mic, deoarece crengile se lemnific. Are frunze venice, chiar i iarna, de
obicei frunzele sunt verde-argintiu, dar sunt i soiuri cu frunze verzi sau
argintii. Ating maturitatea n 2-5 ani, i pot tri fr probleme 40-50 de ani,
dar n Vestul Europei, exist plantaii vechi de 80-100 de ani, cu plante de
aceeai vrst. Este originar din zona Mediteranean. Exist o controvers cu
denumirea lavandei, cea care rezist la noi n ar fr probleme peste iarn,
plantat n grdin, este soiul Lavandula angustifolia, adic cea cu frunza
ngust. Unii o numesc lavanda englezeasca , alii franuzeasc sau lavand
adevrat, de aceea este bine s o numim lavanda cu frunza ngust, astfel nu
se va face confuzie cu soiurile: Lavandula stoechas sau Lavandula
intermedia.Lavanda infloreste din mai si pana in august si are flori bleu, mov,
violet si albe.
Este un sedativ natural, fiind recomandata in tratamentul depresiei,
anxietatii, epilepsiei, spasmofiliei si atacurilor de panica, dar si in caz de
iritabilitate nervoasa etc .
Pentru tratarea insomniei cronice se recomanda inainte de culcare, bai in
care sa se adauge esenta de lavanda care are efect relaxant. Tot pentru un
somn linistit si odihnitor se recomanda persoanelor care sufera de insomnie sa
umple un saculet de tifon cu lavanda si sa-l tina langa perna pe care dorm.
Tinctura de lavanda se prepara din flori proaspete sau pulbere de flori uscate.
Se umple un borcan cu flori proaspete, fara sa se indese, peste care se
toarna alcool alimentar, tuica de casa sau vodca. Vasul, bine astupat, se lasa
doua saptamani la macerat, dupa care lichidul se filtreaza si se pastreaza la
rece.
Uleiul de lavanda se poate prepara si acasa folosind ulei de masline, sofran
sau susan si flori de levantica. Intr-un borcan de 800 de grame se pun opt
linguri de flori uscate si maruntite peste care se toarna 300 ml de ulei. Daca se
vrea mai mult ulei, cantitatile se dubleaza ori tripleaza. Se amesteca bine cu o
lingura de lemn, se acopera borcanul, se agita bine si se lasa la macerat 48 de
ore, langa o sursa de caldura, timp in care, la fiecare 12 ore se agita.
Lavanda este una din cele mai cunoscute plante relaxante nervos,
antidepresive si ajutatore in cazul insomniei. Efectul sau relaxant este dat de

53

uleiul aromatic existent in aceasta planta. Ea poate fi folosita ca atare, planta


aromata existenta in casa noastra sau ca si supliment alimentar, ceai o cana
pe zi, tinctura 20 picaturi in ceai sau apa dimineata si seara sau ulei esential
5 picaruri in ceai sau 20 picaturi in cada de baie. Bunica mea rupea crengute
cu flori de lavanda si le punea in perna pentru ca somnul sa fie mai linistit si
mai odihnitor.
3.4 Sulfina(Melilotus officinalis)
Sulfina este o planta ierboasa din familia leguminoaselor, cu flori galbene,
placut mirositoare, nirate la vrful tulpinilor nalte de pna la un metru.
Crete n toate regiunile arii, din cmpie pna n zonele de munte. n scop
medicinal de la sulfina se recolteaza partea aeriana inflorita.
Numita si sulcina, surcina, iarba de piatra sau molotru galben, este una
dintre plantele medicinale cele mai cunoscute in medicina populara
romaneasca. In Insomnii - studii facute in China pe persoane care sufereau de
tulburari de somn, aparute pe fondul unor dezechilibre emotionale de tip
anxios, au aratat ca administrarea acestei plante favorizeaza intrarea in starea
de somn, rareste trezirile nocturne si imbunatateste pe ansamblu calitatea
somnului. Se administreaza pulberea, cate 1-2 lingurite, pe stomacul gol, cu
30 de minute inainte de culcare. De asemenea, se recomanda baile generale cu
Sulfina, facute chiar inainte de culcare, care au un efect profund relaxant.
Infuzie preparata dintr-o lingurita de planta la o cana de apa ;se bea o cana
inainte de culcare .
3.5 Maghiran (Herba Majoranae)
Maghiranul (sau mghiranul) este originar din partea estic a Mediteranei dar
este cultivat i n Spania, Frana i Germania. Numele su provine din
arabul marjamie incomparabilul. Din familia mentei (Laminaceae),
asemntor cu oregano cu care deseori este confundat i nlocuit, maghiranul
este o plant peren, ns, deoarece este foarte sensibil la frig, este
cunoscut mai degrab ca una anual.Planta crete ntre 20-60 de centimetri,
cu tulpini ierboase i frunze proase, ovoidale. Florile maghiranului sunt gri
catifelate sau alb-trandafirii. Uleiurile eseniale ale maghiranului, terpenul,
substanele amare i taninul i influeneaz mirosul i gustul. Maghiranul are
un miros foarte intens i gust condimentat, uor iute i foarte aromat. Aroma
maghiranului combin note de pin cu accente citrice, rezultnd un gust
proaspt. Cunoscut n Evul Mediu mai mult ca o plant medicinal (n multe
regiuni nc este apreciat exclusiv pentru calitile sale terapeutice), de unde i
renumele de incomparabilul, maghiranul era folosit pentru tratarea majoritii

53

afeciunilor interne, de la probleme digestive la tuberculoz.Uleiurile sale


eseniale stimuleaz digestia iar aroma sa special l face potrivit pentru
mncruri grase, cu carne de gsc sau ra i pentru aromele puternice de
vnat. Maghiranul se folosete att proaspt ct i uscat.
La facerea lumii, Dumnezeu ar fi lasat maghiranul pe Pamant cu scopul de
a fi totdeauna pretuit pentru calitatile sale. Planta ierboasa perena sensibila la
frig, maghiranul constituie o sursa importanta de vitamina A, vitamina C si
uleiuri volatile. Cea mai specifica trasatura a plantei este aroma care imbina
mirosul de pin cu cel de citrice. Maghiranul este o planta medicinala
considerata remediu natural in tratamentul balonarilor, durerilor reumatice,
gastritei, insomniilor, durerilor de cap, starilor de nervozitate si altora.
Maghiranul susine funcionarea normala a sistemului nervos , contribuie la
o relaxare optim i la favorizarea somnului.
Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta la o cana de apa ;se beau 2,3
cani pe zi .
3.6 Paducel (Crataegus oxyacantha)
Pducelul este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate i
flori albe-crem, uneori roze, frumos mirositoare, grupate n buchete. n
clasificarea botanic face parte din familia Rosaceae (ca i mceul) i
cuprinde circa 250 de specii rspndite n toat lumea, majoritatea cu
proprieti medicinale, dintre care n Romnia se gsesc cinci specii, cu
denumiri populare de pducel, gherghin, gherghinar, mrcine alb, mle i
mlaiul cucului. Organele vegetale utilizate n scopuri terapeutice sunt florile,
frunzele i fructele.
Paducelul este un sedativ de exceptie, actioneaza asupra sistemului nervos
central, atenuand nervozitatea, palpitatiile, legate poate de o afectiune
cardiaca
.
Tinctura de paducel,se poate prepara acasa si este sigur ca ceea ce este
suta la suta produs natural, poate ajuta sa unui somn odihnitor, sanatos si
reconfortant.Se pun 20 de grame de frunze si flori proaspete intr-un borcan si
toarna peste ele o suta de grame dealcool alimentar de 60-70 de grade. Se lasa
amestecul la macerat zece zile, apoi se filtreaza si se pastreaza tinctura la
rece, in sticle mici, de culoare inchisa. De trei ori pe zi, se iau cate 10-15
picaturi de tinctura in putina apa. Tinctura poate fi folosita doi ani de la data
la care a fost culeasa planta.

53

Infuzia se prepara dintr-o lingurita de flori sau 2 lingurite de fructe la o


cana cu apa ;se bea o cana seara inainte de culcare sau tinctura ,preparata din
20 g de flori ,prin macerare timp de 10 zile in 100ml alcool de 70 grade ;se
iau 10-15 picaturi,de 3 ori pe zi ,ultima doza seara inainte de culcare.

3.7

Valeriana (Valeriana Oficinalis)

Se mai numeste popular si odolean sau gusa porumbelului. Este o planta


ierboasa, inalta de un metru - un metru si jumatate, care creste spontan, in
locurile umede, cu pamant afanat, din zonele de deal si de munte. Are florile
de un roz palid, cu un miros slab-dulceag, la fel ca si frunzele. Radacina este
puternica si bine dezvoltata (in ea sunt depozitate peste iarna substantele de
rezerva), avand si ea un miros specific: dulceag-intepator si destul de
neplacut, usor emetic (vomitiv). Radacina se recolteaza acum, la sfarsitul lui
septembrie, inceputul lui octombrie. Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala
in curent de apa rece, se despica pe lungime in patru si se intinde la uscat, in
locuri bine ventilate si lipsite de umiditate. Cand radacinile devin casante si se
rup cu un pocnet sec, procesul de uscare s-a incheiat si planta se depoziteaza
in
saculeti
de
hartie,
in
locuri
uscate,
intunecoase.
Pentru terapie nu sunt nici pe departe suficiente cantitatile din flora spontana,
unde creste izolat, fiind destul de rara, motiv pentru care se cultiva pe
suprafete mari, inclusiv la noi in tara.
In insomnie ,intr-un studiu german efectuat in anul 2001 despre valeriana
se afirmau, in mod categoric, urmatoarele: "Multe plante si remedii naturale
pot fi recomandate contra insomniei, insa doar in cazul valerianei eficienta
poate fi garantata". Intr-adevar, nenumarate teste clinice, facute pe pacienti de
toate varstele si care sufereau de diferite tipuri de tulburari de somn, au
dovedit eficienta valerianei ca sedativ si somnifer. Administrarea tincturii de
valeriana inlatura dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ procentul
de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa
cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea
perioadei de somn si - foarte important - imbunatateste calitatea acestuia. Se
fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se administreaza seara, la ora 7, si
apoi inainte de culcare, cate o lingurita de tinctura, diluata cu putina apa.
Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de
administrare, in cazul valerianei efectul fiind cumulativ.
Preparate pe baza de valeriana :

53

Tinctura
Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat are
o actiune rapida si intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de
preparare: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de
radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool
alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de
doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza
si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe
zi cate 50 de picaturi diluate in putina apa.
Pulberea
Se obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea.
Depozitarea pulberii de radacina de valeriana se face in borcane de sticla
inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2
saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora rapid). De regula, se
administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, de pulbere de
valeriana, pe stomacul gol.
Infuzia
Se pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in
jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul
rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca
jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se
raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).
Baia terapeutica
Medicina populara recomanda baile complete cu un extract de valeriana
obtinut astfel: o mana de planta (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat
in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata
pana dupa amiaza), apoi preparatul se strecoara, maceratul rezultat punanduse deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si
se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se
combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in
apa de baie, potrivita la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia
dureaza 10-15 minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu
prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de
jumatate de ora.

53

3.8 Macesul, adormitor pe loc ( Rosa Canina)


Aceasta planta este foarte raspandita in tara in rarituri de paduri de foioase
sau pe marginea acestora, prin poieni, pe coastele cu soare, in pasuni si
fanete. Fructele se recolteaza in lunile august septembrie, inainte de caderea
primei brume, cand macesele capata o culoare rosu inchis.
Se recomanda in avitaminoze,enterocolite, litiaza (calculoza) renala,
tulburari de circulatie periferica, ca antihelmintic, in litiaza biliara,dischinezie
biliara si ajuta si ca sedativ, permitand depasirea unor probleme legate de
insomnie.
Au efecte sedative si florile de coada soricelului, florile de porumbar, ,
frunzele de salvie sub forma de infuzie de 1 -2 lingurite de planta la o cana
cu apa. Se beau 2 3 cani pe zi. Ca formule cu actiune sedativa generala se
recomanda decoct scurt (cinci minute) preparat dintr-o lingura de amestec de
planta la o cana cu apa. Se beau doua cani pe zi, in special dupa masa de
seara: flori de levantica 10 g, flori si frunze de paducel 25 g, talpa gastii 30 g,
fructe de anason 15 g, radacina de valeriana 20 g.

53

Capitolul IV
Plante indicate in tratamentul tulburarilor neurovegetative
In afara functiilor senzitiva si motorie ale sistemului nervos central
,exista si numeroase functii neurovegetative ,cele care creaza capacitatea de
corelare a diferitelor organe si aparate ale organismului uman .Sistemul
neurovegetativ este compus din doua subsisteme (simpatico si
parasimpatic ),este cel care contribuie la mentinerea unui echilibru permanent
in fiziologia majoritatii functiilor vitale .Asadar, acest sistem nervos vegetativ
autonom (al vieii de realie) controleaz toate funciile importante ale
organismului (circulaie, digestie, respiraie) prin intermediul mediatorilor
chimici. Hipotalamusul este responsabil de controlul acestui sistem nervos
vegetativ prin care se regleaz activitatea principalelor organe.
Perturbarea functiilor neurovegetative duce la aparitia unor stari denumite
genericnevroze,manifestate
sub
forma
de:angoase
(neliniste,anxietate)neurastenie ,distonii neurovegetative (palpitaiile
perceperea suprtoare a btilor inimii, fie prin intensitate neobinuit, fie
printr-un ritm neregulat: bti puternice ale inimii ori, din contr, bti prea
slabe, nsoite de senzaia c inima s-a oprit, uneori frecven cardiac
crescut, alteori bti cardiace care apar mai devreme sau mai trziu dect ar
trebui, nepturile precordiale; acestea sunt bine localizate, ct un vrf de
deget, ascuite, ca o mpunstur de ac sau ca un junghi, i se mut din loc
n loc; dureaz una sau cteva secunde i de obicei nu sunt semnul unei
suferine cardiace ) si chiar epuizare generala .
In toate aceste situatii alaturi de tratamentul medicamentos se recomanda si
preparate din plante medicinale care si in aceste domenii se dovedesc de
multe ori, foarte utile bolnavului .
4.1 Talpa gtii (Leonurus cardiaca)
Talpa-gtii este o plant erbacee, ale crei frunze imit conturul labelor de
gsc.Cunoscut din cele mai vechi timpuri pentru efectele ei benefice asupra
inimii explic denumirea latineasc a plantei. Se gsete rspndit pe poieni
i fnee, la marginea drumurilor, a pdurilor, pe lng garduri, terenuri
necultivate din zona de cmpie i de dealuri. n scop terapeutic se recolteaz
partea aerian a plantei.
53

Talpa-gtii este bogat n uleiuri volatile, acizi flavonici, acizi organici,


flavonoide, acizi polifenolcarboxilici, alcaloizi (leunucardina, stachidrina),
principii amare (lactone), iridoite, heterozide cardiotonice bufadienolidice,
glicozide (heterozizi) cardiotonici (strofantidina, leonurina), fitosteroli,
rezine, saponozide, taninuri, vitamine A, C, E, betacaroten, minerale i acizi
organici.
Talpa-gtii este indicat n distonii neurovegetative, afeciuni
cardiovasculare de cauz nervoas, tulburri nervoase aprute la menopauz
(stri de nelinite, nervozitate, insomnii, palpitaii, lipsa ncrederii n sine,
labilitate psiho-afectiv).
In scopuri terapeutice se poate folosi ceaiul ,preparat dintr-o lingurita de
planta uscata la 200 ml apa fierbinte .Mult mai eficiente decat ceaiurile sunt
insa produsele concentrate din talpa gastei ;se gasesc capsule cu extract de
talpa gastei .Acestea se administreaza de trei ori pe zi ,inainte de masa ,pe o
perioada de minim doua saptamani ,in hipertensiune arteriala si afectiuni
cardiovasculare (tulburari de ritm cardiac ,accese de tahicardie paroxistica
,fenomene degenerative cardiace ,boli coronariene ,cardiopatii ischemice
etc).Este deasemenea ,recomandata administrarea preparatelor in tulburari de
menopauza ,insomnii ,astm bronsic .Cercetari relativ recente au stabilit si o
actiune de imbunatatire a circulatiei la nivel cerebral ,cu o mai buna oxigenare
a celulelor nervoase ,precum si actiune netacoronaro-dilatatoare .In afectiunile
care raspund la administrarea de valeriana , Leonoros cardiaca are o actiune
de trei ori mai puternica.
Deosebit de eficicienta in tratament este si tinctura ,obtinuta din partile
aeriene ,inflorite,ale plantei .Din acest preparat se ia cate o lingurita diluata la
jumatate pahar cu apa ,in cure de 30 de zile ,de 3-4 ori pe zi .Administrata
astfel ,planta are efecte foarte puternice de reglare a ritmului cardiac ,a
presiunii arteriale ,de reglare a activitatii nervoase ,ajutand totodata si la
reducerea starii de anxietate .
Este o planta excelent tolerata in tratamentele de lunga durata care
protejeaza inima si vasele de sange.
4.2 Obligeana (Acorus calamus)
Obligeana sau trestia mirositoare este o plant originar din India, fiind
cunoscut nc din ndeprtata Antichitate. tiina modern nu a reuit s
explice dect n mic msur excepionalele efecte de vindecare, dei practica
medical a demonstrat c obligeana poate fi considerat un adevrat tezaur de
sntate. Pe toate meridianele Globului, planta este folosit la tratarea celor

53

mai diverse afeciuni maladive, fizice i psihice. n Romnia, obligeana este


rspndit n flora spontan din locuri mltinoase i stufriuri cu mare
umiditate i crete bine pe marginea rurilor, a blilor, a lacurilor i a apelor
lin curgtoare, mai ales n zonele montane i submontane, pn la altitudinea
de 1.000 de metri din Banat i mai puin din nordul Moldovei, Transilvania i
Delta Dunrii.
n medicina naturist se folosesc rizomii crnoi, lungi de 50-80 cm i
groi de 1-3 cm. Recoltarea rizomilor se face primvara devreme (martieaprilie) sau toamna trziu (octombrie-noiembrie). Dup recoltare din sol se
spal cu ap rece, se cur de coaj, se taie n buci de 5-8 cm i se usuc n
ncperi calde sau artificial la 500C. Materialul uscat are un miros aromat de
mandarine i gust amar-neptor. Pstrarea rizomilor uscai se face n saci de
pnz.
n dereglrile sistemului nervos, coninutul de asaron din rizomi exercit
efecte binefctoare n tratamentul unor boli nervoase i mentale, cum ar fi
strile de nervozitate, epilepsie, ocuri psihice, comaruri, melancolie,
depresie psihic, anxietate i alte tulburri vegetative (amnezie, isterie, delir).
Se trateaz zilnic cu 2-3 lingurie rase de pulbere din rizomi uscai. Aceste
multiple aciuni sunt datorate proprietilor calmante, psihice, sedative,
anticonvulsive, antispastice, halucinogene i tonic-nervoase.
Preparate pe baza de Obligeana
Pulberea de Obligeana
In medicina chineza este forma clasica de administrare a Obligenei ,cu care
erau vindecate o serie intreaga de boli digestive si nervoase .Radacinile de
obligeana se macina fin cu rajnita de cafea sau se piseaza in piua ,dupa care se
cern prin sita pentru faina alba .Pulberea fina se pastreaza intr-un borcan de
sticla ermetic inchis ,nu mai mult de 8 zile ,deoarece fiind o planta
aromatica ,tinde sa-si piarda rapid proprietatile terapeutice .Se administreaza
un varf (0,5 g )-o jumatate (1,5g )de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi ,
pe nemancate .Pulberea se tine sub limba vreme de cateva minute ,dupa care
se inghite cu apa .
Maceratul la rece de Obligeana
Este un leac extrem de eficient in bolile de stomac si intestine ,dar si in
afectiunile cu substrat psihic .Se obtine prin punerea intr-o cana de apa a unei
lingurite de pulbere de obligeana ,care apoi se lasa la temperatura
camerei,timp de 10-12 ore ,pentru ca extractia sa se faca complet ,dupa care
se filtreaza.Se beau 1-2 pahare pe zi ,de obicei inainte de masa .

53

Tinctura de Obligeana
Un borcan cu filet se umple cu jumatate de pulbere de planta .Se acopera apoi
totul cu alcool alimentar de 96 de grade, amestecat in proportii egale cu apa
.Se pune capacul la borcan si se lasa la macerat 10-12 zile ,dupa care lichidul
se filtreaza si se trage in sticlute mici ,care se pastreaza in locuri intunecoase
si reci.Se iau de regula 30 de picaturi de tinctura ,diluata in jumatate de pahar
de apa ,de 3-4 ori pe zi ,pe stomacul gol .

53

4.3 Paducel (Crataegus monogyna)


Paducelul face parte din familia Rosaceae, fiind un arbust spinos, de
cativa metrii inaltime, care la sfarsitul lui aprilie si inceputul lui mai
incanta privirea cu ploaia sa de petale albe si imbie la relaxare cu aroma
sa linistitoare. In septembrie - octombrie explozia sa de fructe rosii viu
colorate da un aspect sarbatoresc dealurilor si marginilor de padure
unde, de obicei creste. Atat florile cat si fructele sunt un adevarat elixir
in bolile cardiovasculare, motiv pentru care este una din cele mai
folosite plante din Europa, unde aceste afectiuni constituie cauza
numarul
unu
de
mortalitate.
Utilizat ca remediu terapeutic din cele mai vechi timpuri, paducelul
isi datoreaza eficienta complexului de principii active, capacitatea sa
curativa fiind insa mult diminuata prin prelucrarea termica a plantei
(ceaiurile fiind obtinute de obicei prin fierberea produsului), motiv
pentru care, se recomanda administrarea paducelului sub forma de
pulbere, macerat la rece sau tinctura, forme de extractie care pastreaza
nealterate
proprietatile
plantei.
Paducelul actioneaza ca :cardiotonic, vasodilatator coronarian,
imbunatateste irigarea cordului, antiaritmic, antihipertensiv, are
capacitatea de restabilire a circulatiei in zonele necrozate dupa infarctul
miocardic,
-blocant,
sedativ.
Se utilizeaza ca adjuvant in: tulburari de ritm cardiac (tahicardie,
palpitatii, extrasistole), insuficienta cardiaca, cardiopatie ischemica,
angina pectorala, infarct miocardic, hipertensiune arteriala,
ateroscleroza incipienta, distonii neurovegetative,anxietate,nevroze.
Preparate :

53

- pulberea - planta se macina fin cu o rasnita electrica. Se ia o lingurita


rasa
de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp
de
10-15
minute.
- maceratul la rece - se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la
250ml de apa, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi
se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani
cu
macerat
pe
zi.
- infuzia - se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa
clocotita, se mentine timp de 15 minute la temperatura camerei, apoi se
strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu
infuzie pe zi, cu 30 minute inainte de mese.
Tratamentele fitoterapeutice recomandate in neurastenie sunt
:
- infuzie cu amestec format din fructe de pducel (o parte), flori de tei cu
bractee (o parte), conuri de hamei (o parte), herba de talpa-gtei (1,5 pri) i
rdcini de valerian (1,5 pri). Din acest amestec se ia o lingur la 250 ml
ap clocotit, se infuzeaz 10-15 minute, se strecoar, se ndulcete dup gust
i se beau 1-2 cni pe zi, avnd proprieti sedative i antispasmodice, cu
utilizri n stri de excitaii nervoase, n linitirea nervilor i reglarea ritmului
cardiac. Aceste efecte sunt datorate prezenei unor principii active de baz:
ester valerianic i ulei volatil din hamei, cu aciune sedativ; valerianat de
bornil i ulei de valerian, care micoreaz excitabilitatea nervoas, uleiul
volatil din florile de tei, cu aciune neurosedativ i antiseptic, i principii
bioactive din pducel i talpa-gtei, cu efect sedativ-nervos i cardiovascular,
n reglarea btilor inimii. La acest amestec de plante se pot aduga, dup caz,
capsule de mac i herba de sovrv, din care se beau cte dou ceaiuri pe zi,
avnd aciune sedativ i uor hipnotic, cu rol n combaterea tulburrilor
nervoase nsoite de insomnii rebele.
- Tinctur n alcool 400 cu herba de talpa-gtei, flori i frunze de
pducel,flori de lavand, rdcini de valerian i conuri de hamei (n pri
egale), din care se iau 50 g amestec la 500 ml alcool; dup macerare timp de 7
53

zile se consum cte 1-2 lingurie, de 2-3 ori pe zi, cu 20 de minute nainte de
mese, pe o perioad de o lun pe trimestru.
CAPITOLUL V
Plante ce contin substante cu actiune trofica asupra celulei nervoase
Disfunctiile celulei nervoase au ca rezultat aparitia de tulburari la nivelul
SNC si anume depresia. La modul general depresiile se impart in doua grupe
mari :depresii reactive si depresii clinice. Prin depresiile reactive trecem cu
totii din cand in cand :tragedii inexplicabile ,accidente prin care pierdem finite
dragi ,moartea prematura a copiilor nostrii ,pierderea slijbei care ne asigura
existent fizica etc.Din fericire ,aceste depresii se estompeaza cu timpul ,de
multe ori ,chiar,se uita .
Depresiile clinice , pe de alta parte ,persista
,fiind conditionate de structura psihica a individului ,iar in unele cazuri survin
fara nicio explicatie rezonabila . Plantele medicinale vin in ajutorul celor
care se afla in perioade delicate din viata si ne ajuta sa ne redobandim
echilibrul psiho-emotional.
Sunatoarea(Hypericum Perforatum), Floarea Pasiunii(Passiflora
Incarnata), Valeriana(Valeriana officinalis) reprezinta solutii care sa aline
starile de tristete, anxietate, depresive si care pot reda optimismul si ritmul
normal de viata.
5.1

Sunatoarea (Hypericum perforatum)

Este o planta care infloreste la margine de drumuri si paduri,pe dealuri si


campii,din iulie pana in septembrie .Se mai numeste in limbaj popular si
buruiana-de-naduf

,crucea-voinicului,sunaica,floarea-lui-Ioan,lemnie

etc.Sunatoarea este o planta erbacee,perena,are tulpina dreapta,lemnoasa in


partea inferioara,cu patru muchii longitudinal,creste pana la 20-100cm
inaltime si prezinta numeroase ramuri sterile(fara flori si care pornesc pe baza
frunzelor).Frunzele dispuse opus,sunt sessile,oval-eliptice,glabre si contin
numeroase pungi secretoare,dand impresia ca prezinta puncte translucide,de
unde si denumirea de perforatum data acestei specii. Planta inflorita este
53

culeasa pentru a se pregati din ea ceai si bai,in timp ce pentru uleiul de


sunatoare se folosesc numai florile.Produsul vegetal folosit:partile terminale
(de 20-30 cm )inflorite.
* Cel mai puternic antidot natural pentru tristetea si melancolia care
apar odata cu micsorarea luminii, racirea vremii si apropiata venire a
iernii .
Extractul de sunatoare
Este genul de remediu pe care persoanele care sunt supuse la un stres
psihic intens, care au tulburari de somn sau care au o meteosensibilitate
accentuata este bine sa il aiba mereu la indemana. Se obtine din tinctura de
parti aeriene de sunatoare, din care se evapora complet alcoolul, ramanand o
pulbere brun-rosiatica, extrem de concentrata in principii active, cu un miros
specific: extractul de sunatoare. El contine de cateva ori sau zeci de ori mai
multe principii active decat simpla pulbere sau decat tinctura. Mai mult,
aceste principii active sunt asimilate integral de organism, si nu doar in
proportie de 15-25%, ca in cazul simplei pulberi. Ca atare, extractul este
"medicamentul" cel mai concentrat care se poate obtine din sunatoare.
Pulberea de sunatoare
Se macina foarte fin, cu rasnita electrica de cafea, tulpinile uscate de
sunatoare, dupa care se cern printr-o sita fina (cum ar fi cea pentru faina alba).
Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise
ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 15 zile
(deoarece substantele active se oxideaza relativ repede). De regula, se
administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol, la orele 7,
13, 19 si 22.
Infuzia combinata de sunatoare

53

In jumatate de litru de apa se pun la macerat vreme de 8-10 ore 3-4


linguri de sunatoare maruntita, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se
pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe in inca jumatate de litru de apa,
vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final
se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie
combinata de sunatoare, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).
Ceaiul de suntoare
Se prepar prin adugarea a dou liguri de flori la o ceasc de ap
fierbinte. Acest ceai se bea de trei ori pe zi, timp de 6 sptmni, apoi se face
o pauz de dou sptmni. Putei s bei ceaiul ndulcit cu miere, pentru a
diminua gustul amar.
5.2 Floarea pasiunii (Passiflora)
Este o planta cataratoare, care creste mai ales in zonele tropicale umede
din America de Sud si Centrala, unde tulpina sa atinge dimensiuni
impresionante, de pana la 9 metri lungime. Frumusetea florilor sale i-a
fascinat pe europeni, care s-au grabit sa o aclimatizeze, cele mai frumoase
varietati fiind aduse la curtea regelui Spaniei inca de acum 400 de ani.
Treptat, Passiflora s-a raspandit in toata Europa. De mai bine de un veac,
anumite varietati de Passiflora sunt aclimatizate si la noi in tara, mai ales in
Banat si in sudul Transilvaniei, unde este cultivata ca planta decorativa, in
gradina sau in ghivece, pe pervazul ferestrelor.
Proprietatile terapeutice ale partilor aeriene inflorite de Passiflora au fost
descoperite in secolul al XVII-lea de catre europeni, care au folosit-o mai
intai ca somnifer. Apoi, pe masura ce a inceput sa fie studiata si cunoscuta,
Passiflora s-a impus drept unul din cele mai importante remedii intr-o
categorie de afectiuni pe cat de delicate, pe atat de raspandite in zilele noastre:
tulburarile emotionale.
Aceasta planta medicinala se administreaza, de regula, pe termene lungi,
pentru a obtine rezultate bune, durata minima a unei cure fiind de macar patru
saptamani. Aceasta, deoarece principiile active din Passiflora actioneaza prin
cumul, efectele lor terapeutice aparand ceva mai lent, dar apoi mentinandu-se
pe termen lung, chiar si dupa incetarea tratamentului.
Pulberea de Passiflora se obtine prin macinarea fina a florilor uscate ale
plantei, pulberea obtinuta fiind apoi ambalata sub forma de capsule. O capsula
de Passiflora contine 250-300 mg de pulbere fina, care se administreaza pe
stomacul gol, pentru o mai buna asimilare. Doza de la care devine eficienta
53

aceasta planta este de 2500 mg pe zi. Ca atare, se vor administra 8 capsule pe


zi, in 2-4 reprize, pentru o perioada de 30-60 de zile, dupa care se face o
pauza de alte 15 zile, iar apoi tratamentul se poate relua. Problema este ca, in
cazul insomniei severe, al anxietatii pronuntate, al atacurilor de panica, al
hipertensiunii, doza zilnica recomandata este de 4000-8000 de mg (!), ceea ce
ar conduce la administrarea de cantitati uriase de pastile, practic de zeci de
capsule - lucru imposibil din punct de vedere practic. Cum poate fi rezolvata
aceasta problema? Solutia este extractul de Passiflora, despre care vom vorbi
in continuare.
Extractul de Passiflora se obtine prin concentrarea tincturii de Passiflora,
prin evaporarea completa a alcoolului, ce conduce la obtinerea unei pulberi
fine, extrem de bogata in principii active si perfect asimilabila de catre
organismul uman: Extractul de Passiflora.
Pentru tratamentul insomniei este recomandat infuzia din floareapasiunii (se pune o linguri de plant uscat la o can cu ap clocotit, se las
la infuzat 5-10 minute, se strecoar i se bea cte o can seara, niante de
culcare).
Pentru ameliorarea simptomelor de anxietate agitaie nervoas, sunt
indicate infuziile (o can de 3 ori pe zi) i tincturile de floarea-pasiunii ( 25
de picturi ntr-un pahar cu ap, de 3 ori pe zi).
Ceaiul din floarea pasiunii este folosit in tratarea depresiei. Floarea
pasiunii are efectele unui sedativ uor, adic te calmeaz, te relaxeaz i te
ajut s adormi mai uor.
5.3 Valeriana(Valeriana Officinalis)
Este cea mai folosit plant medicinal din lume iar printe multele
afectiuni la care ajuta in tratament regasim si depresia Efectele sale
terapeutice foarte puternice sunt recunoscute chiar si de catre cei mai
inversunati adversari ai terapiilor naturale . Se mai numeste popular si
odolean sau gusa porumbelului. Este o planta ierboasa, inalta de un metru - un

53

metru si jumatate, care creste spontan, in locurile umede, cu pamant afanat,


din zonele de deal si de munte. Are florile de un roz palid, cu un miros slabdulceag, la fel ca si frunzele. Radacina este puternica si bine dezvoltata (in ea
sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva), avand si ea un miros
specific:

dulceag-intepator

si

destul

de

neplacut,

usor

emetic

(vomitiv). Radacina se recolteaza la sfarsitul lui septembrie inceputul lui


octombrie .Se dezgroapa cu cazmaua ,apoi se spala in current de apa rece ,se
despica pe lungime in patru si se intinde la loc uscat ,in locuri bine ventilate si
lipsite de umiditate.Cand radacinile devin casante si se rup cu un pocnet sec
,procesul de uscare s-a incheiat si planta se depoziteaza in saculeti de hartie
,in locuri uscate ,intunecoase si reci .Pentru terapie nu sunt nici pe departe
suficiente cantitatile din flora spontana ,unde creste izolat ,fiind destul de
rara ,motiv pentru care se cultiva pe suprafete mari.
Utilizarea valerianei are o traditie de peste patru mii de ani, fiind
considerata o planta de referinta, atat in Europa, cat si in Asia. Investita si cu
insusiri magice de traditia populara, in ultimele patru decenii i-au fost
dedicate sute si sute de studii medicale, care toate atesta acelasi lucru:
valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii in tratarea tulburarilor
emotionale, precum si a bolilor fizice asociate lor. O problema de extrema
actualitate in vremurile noastre, care stau sub semnul tensiunii si-al stresului.
Preparate pe baza de valeriana
Tinctura
Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat
are o actiune rapida si intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de
preparare: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de
radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool
alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de
doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza
si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe
zi cate 50 de picaturi diluate in putina apa.
Pulberea

53

Se obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea.
Depozitarea pulberii de radacina de valeriana se face in borcane de sticla
inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2
saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora rapid). De regula, se
administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, de pulbere de
valeriana, pe stomacul gol.
Infuzia combinata
Se pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in
jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul
rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca
jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se
raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).
In depresie se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru
pacientii ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care
nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat
cu depresie si astenie. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere
dimineata la ora 8, seara la ora 19 si cu putin timp inainte de culcare.

53

Capitolul VI
PLANTE CU ACTIUNE AFRODISIACA SI ANAFRODISIACA

6.1 Plante afrodisiace


Termenul de aphrodisiac ne sugereaza o legatura cu Afrodita , zeita
dragostei si a frumusetii ,intalnita in mitologia greaca , in cea romana si mai
ales in cea din Orientul indepartat (unde cultului dragostei si fecunditatii I sau ridicat temple care dainuie si in prezent ).
In sexualitate ,fitoterapia isi are rolul ei benefic .Regnul vegetal cuprinde
numeroase specii de plante care stimuleaza (excita )sau inhiba apetitul
sexual ,plante care contribuie la ameliorarea fenomenului de impotenta sau
frigiditate si plante care actioneaza favorabil in cazurile de sterilitate
masculina sau feminina.
Fitoterapia poate interveni prin plante cu efecte excitante,care
revigoreaza functiile vitale si chiar pe cele sexual.
Plantele afrodisiace sunt cunoscute ca avnd cele mai puternice efecte
asupra trezirii pasiunii i dorinei sexuale, avnd un efect de dinamizare a
energiei sexuale, dar i de armonizare a acesteia. Dei unele dintre ele sunt
cultivate doar n anumite regiuni, exist totui i multe plante afrodisiace
accesibile i extrem de eficiente pe care le putei utiliza chiar zilnic.
Busuiocul (Ocimum basilicum)
Este o plant ierboas originar din Asia tropical. Atinge ntre 2060 cm
nlime, avnd frunzele de culoare verde deschis, mtsoase, cu lungimi
cuprinse ntre 1,55 cm i late de circa 13 cm. Florile sunt de culoare alb,

53

aranjate ntr-o terminaie numit racem. n mod neobinuit pentru


familia Lamiaceae, cele patru stamine i pistilul nu emerg de sub marginea
superioar a corolei, ci se sprijin pe cea inferioar. Dup polenizarea
entomofilic (adic polenizare cu ajutorul insectelor) [1], corola cade i ulterior
se dezvolt patru achene[2] n interiorul calixuluibilabial. Planta are un gust
asemntor cu al anasonului (numit i anis)[3], avnd un miros puternic
dulceag-neptor. Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescnd bine n
condiii de cldur i umezeal. n timp ce varietile comune de busuioc sunt
plante anuale, alte varieti, cum ar fi busuiocul albastru african i busuiocul
sacru thailandez, sunt perene.
Termenul de busuioc provine din limba greac, (basileus) nsemnnd
rege, despre aceast plant spunndu-se c a crescut pe locul unde mpraii
Constantin i Elena au descoperit Sfnta Cruce. Dicionarul Englez Oxford
menioneaz unele speculaii conform crora busuiocul ar fi fost folosit la
cteva unguente sau medicamente regale. Busuiocul este n continuare
considerat regele mirodeniilor de muli buctari i autori de cri
gastronomice.
Diferitele varieti de busuioc au arome diferite datorit faptului c planta
conine un numr variabil de uleiuri esentiale (numite i uleiuri volatile sau
uleiuri eterice), care sunt combinate n diferite propor ii pentru diferite soiuri.
Aroma puternic de cuioare a busuiocului dulce este dat de eugenol, care e
aceeai substan chimic prezent i n cuioare. Aroma de lmie a
busuiocului lmios i a celui lim [4] este dat de faptul ca aceste dou
soiuri au un coninut mai mare de citral, care produce aceste efecte la mai
multe plante, incluznd menta-lmie i limonen, dnd i cojii de lmie
aroma-i specific. Busuiocul albastru african are o puternic arom camforat,
datorit proporiei mari decamfor i de camfen.
Ceea ce l difereniaz de alte afrodisiace este c busuiocul confer o mare
capacitate de control al energiilor sexuale, iar cel care l consum devine n
timp un adevrat magician al erosului. Perceperea intens a senzaiilor erotice,
puterea asupra plcerii i chiar controlul ejaculrii, toate acestea pot fi
apanajul impresionant al leacului de ap roie.
Preparat din frunze i flori de busuioc lsate la macerat ntr-un litru de ap
timp de 12 ore, Apa roie de leac - aa cum o numesc btrnii din popor - se
pare c are puteri magice. Consumat de trei ori pe zi la intervale egale de
timp (cte o can de macerat o dat) intensific apetitul sexual att la brbat
ct i la femeie.

53

Ginseng - rdcina vieii(Panax ginseng)


Ginsengul este o planta originara din China i este cultivat pe scar larg
n Asia, nu doar n ara de origine, ci i n Coreea, Japonia i Rusia.
Radacinile de ginseng se bucur, de mai bine de 2000 de ani, de o reputaie
ieit din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat
pna i n denumirea latin a plantei (panax nseamn medicament
universal).Pornind probabil de la forma rdcinilor de ginseng, care sugereaz
forma corpului uman cu minile i picioarele de o parte i de alta a
trunchiului, s-a rspndit credina popular c aceste rdcini ar fi bune la
tratarea bolilor oricrui organ al corpului omenesc.
Faima ginseng-ului s-a extins n ultimele decenii aproape peste tot n lumea
occidental. Pe lng specia asiatic sunt cunoscute o serie ntreag de specii
nrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax
quinquefolius) i ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian
(Eleutherococcus senticosus) nu aparine genului Panax i nu conine
substanele active specifice acestuia.Pentru a ajunge la maturitate, radacinile
de ginseng au nevoie n medie de cca 5 ani, acesta fiind i unul dintre
motivele pentru care preparatele fitoterapeutice din ginseng sunt destul de
costisitoare.Radacinile se altereaz repede necesitnd aplicarea unor proceduri
de stabilizare, cum ar fi tratarea cu un curent de vapori de ap.Aa-numitul
ginseng alb se obine prin uscare simpl, pe cnd ginseng-ul rou se obine
prin uscare dup o prealabil tratare cu aburi.
Cele mai importante substane active din radacinile de ginseng sunt
ginsenozidele, mai mult de 25 la numr, din grupa saponozidelor triterpenice.
Coninutul n ginsenozide variaz foarte mult de la un preparat la altul. n
general, produsele comerciale sunt standardizate i au o concentraie de
ginsenozide ntre 4-7%. n afar de ginsenozide s-au mai pus n eviden
glicozide (ginsenina), beta-sitosterol, vitamine din grupul B, mucilagii, rezine
etc.
Avnd forma mult preuitului membru masculin, Ginsengul este o plant
vitalizant de excepie. Are peste 5000 de ani de ntrebuinare fericit, urmat
de nenumrate orgasme puternice, cu rsunete peste veacuri... n AtharvaVeda (un tratat oriental clasic al medicinei indiene Ayurveda) se spune despre
Ginseng c le d brbailor tineri i btrni vitalitatea i vigoarea unui taur.
De curnd el a fost atestat de ctre tiina occidental ca avnd un efect
afrodisiac real i foarte puternic.Este foarte virilizant i amplific plcerea.
Face s se dezvolte n mod deosebit n fiin anumite caliti masculine: for,
capacitate de control a energiei sexuale, expansivitate. Mrete acuitatea

53

senzorial i de aceea cei care l consum pot tri plcerea ntr-un mod mult
mai rafinat i cu nenumrate nuane delicioase.
Rdcina plantei se folosete mai ales sub form de pulbere. Nu trebuie s
fie folosit n mod continuu, cel mai bine fiind o cur de 40 de zile alternate
cu trei luni de pauz. Se ia 0,5-1 gr. pulbere sub limb, de trei ori pe zi, de
obicei cu 1/2 or nainte de actul amoros. Efectul afrodisiac este n
majoritatea cazurilor rapid i plcut, fiind resimit att de brbai, ct i de
femei.
Usturoiul (Allium sativum)
Usturoiul (Allium sativum) este o plant comestibil, utilizat ca aliment
i condiment. n medicina popular este considerat, alturi de ceap, un
adevrat medicament, datorit coninutului bogat de vitamine i substane
minerale. n Egiptul antic i n timpul romanilor, usturoiul era cunoscut ca un
mijloc preventiv al bolilor contagioase. Ulterior s-a stabilit c efectul
usturoiului, n combinaie cu mierea de albine, sau alte produse naturale, este
benefic n prevenirea sau ameliorarea bolilor cardiovasculare, a tulburrilor
digestive, sau a pneumopatiilor. n afar de efectul antimicrobian, are i un
efect antihelmintic (contra viermilor intestinali).
Stimuleaz circulaia sngelui, crescnd performanele sexuale i
sensibilitatea zonelor erogene. Consumat n stare crud, ca i condiment, el
are un efect tonic asupra organismului, afrodisiac i reglator al sistemului
endocrin. Pentru tratamentul impotenei sexuale survenite n urma unei boli
infecioase, dar i n tratarea infeciilor renale i rcelilor, este recomandat
sucul de usturoi cu miere i propolis: 1 linguri suc de usturoi, 1-3 lingurie
de miere i 1 linguri tinctur de propolis.
Obligeana (Acorus Calamus)
De peste 2500 ani, obligean este folosit ca afrodisiac n Egipt i India.
Ayurveda acord obligenei deosebit importan i o consider un preios
tonic i stimulent al sistemului nervos. n Europa i SUA ea este folosit n
special pentru efectele pozitive n caz de indigestie, balonri i colici.
Tinctura de obligen cu efecte afrodiziace se prepar uor din 60 de grame
de rdcin i doi litri de must de mere. Rdcina se pune n mustul de mere
i se las la macerat timp de ase sptmni. Apoi se strecoar cu grij i se
beau zilnic dou pahare pn ce se golete sticla.

53

Se poate prepara, de asemenea, un decoct din 1/2 linguri la o can cu ap.


Se beau treptat 1-2 cni cu ceai pe zi, nainte de mesele principale.
Stirul ( Amaranthus retroflexus)
O planta calomniata, subestimata, o buruiana atat de raspandita incat este
invizibila. Genul Amaranthus, din care stirul comun (Amaranthus retroflexus)
face parte, buruiana noastra cea de toate zilele, cuprinde numeroase specii de
stir, toate (sau covarsitoarea lor majoritate) fiind comestibile, consituindu-se
intr-o sursa avantajoasa de proteine, vitamine, squalen si acizi grasi
polinesaturati dar si de pigmenti naturali, iar in gradinile organice ajuta la
"aerisirea" solului (avand un rol similar cu cel al ramelor).
Pigweed, in engleza, in greaca amarantos - cel care nu se vestejeste,
spanacul chinezesc, stirul este o planta valoroasa, extrem de rezistenta si
productiva, supusa unor prejudecati alimentare si nu numai.
Aztecii priveau aceasta planta ca pe hrana imortalitatii, in cronici sanscrite
este consemnata ca fiind regele nemuririi, iar grecii chiar asa au numit-o
"amarantos" planta care nu moare. Bogata nutritiv, nu contine gluten, stirul
este o planta a viitorului din multe puncte de vedere. Anumite specii de
Amaranthus au fost consumate inca de acum cca. 7000 ani. Anticii au
descoperit ca este mai hranitoare decat porumbul, graul, sau alte cereale, se
pot consuma atat frunzele proaspete, cat si semintele uscate, sub diferite
forme. In plus, cultivarea ei este foarte usoara deoarece este foarte rezistenta
in orice clima si aproape pe orice tip de sol. Amaranthus este unul dintre
putinele genuri ale carui specii au fost "domesticite" atat in Lumea Veche cat
si in Lumea Noua si in Asia.
Amarantul a fost si este inca considerat ca fiind hrana porcilor si a
saracilor, dar se pare ca este una dintre sursele de hrana ale viitorului. Teste au
aratat ce productia este de 10 tone planta verde comestibila/ ha, la fiecare
recoltare dupa o perioada de 30-40 de zile. In prezent peste 50 de tari
tropicale cultiva amarantul ca resursa alimentara, in cantitati de loc
neglijabile. In multe tari africane, amarantul ofera peste 25% din necesarul
proteic.
De la stir se consuma partea verde, tanara, si foarte tanara, dar si
semintele. Din frunzele foarte tinere se poate face salata, din frunzele tinere se
pot face tocanite, se pot adauga la ciorbe, pot fi preparate dupa aceleasi retete
ca spanacul. Atentie totusi la continutul ridicat de oxalati! Semintele pot fi
consumate ca atare, prajite (au un gust delicat), din ele se poate obtine ulei,
sau faina. Faina de amarant poate fi consumata simpla, pregatindu-se prajituri
sau paine (nu contine gluten), sau in amestec cu alte tipuri de faina.
Amaranthus blitum (A. Lividum) este consumat in Grecia sub numele de
vleeta. Consumul de amarant este raspandit in America Centrala si de Sud,
sub diferite forme: in Mexic se prepara o bautura foarte raspandita - "alegria",

53

iar din seminte se prepara o alta bautura traditionala mexicana denumita


"atole". In Ecuador florile sunt fierte, iar fiertura astfel obtinuta este
amestecata cu rom "aquardeinte" si se obtine o bautura care "purifica sangele"
si care regleaza ciclul menstrual. De asemenea, in toate aceste zone planta se
consuma ca atare in tocanite si fierturi.
In Asia, consumul de amarant este foarte raspandirt, in China, HongKong, Taiwan, in India.
Amarantul a demonstat o vitalitate deosebita, crescand in numeroase tipuri
de mediu, genul avand specii pioniere care si-au gasit in natura nise
neocupate, cum ar fi colonizarea terenurilor afectate. Produc un numar mare
de seminte care germineaza repede, iar productivitataea este deosebita,
putandu-se obtine mai multe recolte pe an.Valoarea nutritiva a amarantului
este foarte ridicata, frunzele de Amaranthus cruentus de exemplu contin cu
25% mai multe proteine si mult mai multa lisina decat orice produs obtinut
din porumb sau alte cereale si mai multa metionina decat soia. Amarantul
contine cantitati importante de provitamina A (beta-caroten), un compus vital
pentru milioane de malnutriti, care risca orbirea. De asemenea este bogat in
acizi grasi polinesaturati (PUFA), in special acid linoleic. In mod fericit,
incercarile de a obtine concentrate proteice din frunzele de amarant au aratat
ca pe langa proteine, s-au extras vitamine (printre care si provitamina A) .
Stirul ( Amaranthus retroflexus)-dar si specia Amaranthus polygamus
denumita,in mod semnificativ ,de botanisti polygamus pentru calitateasa
de a induce poligamia se bucura de mare faima pentru proprietatile sale
afrodisiace .
Decoctul obtinut din radacini (o lingura la o cana de apa ) sau infuzie din
frunze (2 linguri la o cana de apa ),administrate de doua ori pe zi ,sunt
recomandate in menoragii si in candidoze genitale ,dar si ca afrodisiace ,in
tratamentul impotentei sexuale ,in special in tari ca India si Pakistan.
Efecte mult mai puternice se obtin daca infuzia se prepara din semintele
plantei (2 linguri la o cana de apa ).Se beau 2-3 cani de infuzie pe zi .
elina (Apium Graveolens)
elina este o plant medicinal i legumicol care poate atinge o nlime
maxim de un metru i care i are originile n sudul Europei.
Planta are un rizom gros, aproape rotund, uneori denivelat.,frunzele sunt
mari, penate, cu coad foarte lung, fiind colorate ntr-un verde-nchis,
consistent, sntos iar florile de elin sunt albe.

53

Din punct de vedere medicinal, utile sunttoate prile elinei (frunzele,


rdcina, seminele).
Pentru uz medicinal, din elin se prepar infuzie, sirop, suc de frunze,
decoct i cataplasme. De asemenea, elina intr n combinaie cu alte plante
medicinale, n procesul de preparare a unor ceaiuri cu efect medicinal sporit.
Principalele substane active importante din elin sunt: vitaminele A, B i
C, sruri minerale, colin, tirazin, acid glutamic, anhidrid sedanomic i
sedanolid (compui specifici elinei)..
Sucul de radacina este un afrodisiac si revigorant traditional. In combinatie
cu mierea si anumite plante aromatice picante cum ar fi scortisoara si
cardamon, efectele sale sunt si mai puternice, putand fi folosit ca afrodisiac cu
efecte imediate. Mai eficient decat sucul de radacina este cel obtinut din
frunzele crude, avand proprietati stimulatoare hormonale deosebite.
Tinctura de radacina se obtine prin macerarea acesteia in alcool timp de 810 zile. Se foloseste radacina cruda maruntita foarte fin. Concentratia
alcoolului este de 40%. Tinctura din frunze uscate are timpul de macerare 5-7
zile. Tinctura din frunze crude are timpul de macerare 8-10 zile.Tinctura din
seminte are timpul de macerare 5-7 zile. Din toate tipurile de tinctura se iau 34 ml de 4 ori pe zi impreuna cu apa.
Telina contine multe minerale ( calciu, fosfor, potasiu, magneziu),
vitaminele B1, B2, B6, C, A. Combate starile de astenie psihica, fizica si
sexuala.
Feniculul (Foeniculum vulgare)
Este o plant erbacee cu tulpina dreapt, cilindric, fin striat
longitudinal,nalt pn la doi metri i ramificat ncepnd de la baz.
Frunzele, prevzute la baz cu o teac dezvoltat, sunt alungit-triunghiulare i
multipenat-partite. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse n umbele mari,
terminale. Fructele mature sunt de culoare cenuie sau brun-verzuie, au miros
plcut i gust dulceag. Se aseamn cu mrarul, cu care poate poleniza
ncruciat, rezultnd semine lipsite de arom. Uleiul volatil determin
aciunea farmacologic : antispastic, sedativ, carminativ, expectorant.
Fructele de fenicul, numite i fructe de anason dulce, conin 2-7% ulei volatil
format din anetol, transanetol i cisanetol, limonen, alfa-pinen, fencon,
metilcarvicol, extragol; lipide, aleuron, derivai cumarinici, flavonoide
(cvercitin, camferoglicozid, flavonol-3-glucuronid), zaharuri, substane
53

minerale, ceruri, mucilagii, stigmasterin. Feniculul (Foeniculum vulgare)


este folosit n tratarea a numeroase afeciuni datorit proprietilor acestuia:
antispastic, tonic nervos, dezinfectant. n medicina popular, feniculul era
utilizat pentru vindecarea constipaiei, balonrilor, calmarea colicilor.
Exist cteva preparate pe baz de fenicul apreciate ca excelente remedii
naturale: ceaiul de fenicul, necesar n vindecarea bronitei, laringitei,
amigdalitei, faringitei, oboselii fizice i psihice. Pulberea preparat din
semine de fenicul ajut la tratarea celulitei, depresiilor, amenoreei, digestiei
etc.
Vinul preparat din fructele de fenicul reprezint un remediu natural
excelent. Fructele de fenicul au proprietatea de a calma i alina durerile de
orice natur i se pot utiliza sub forma de diverse preparate.
Semintele de fenicul au efect afrodisiac si stimulator general.Feniculul este
indicat mai ales celor care au o stare continua de insatisfactie in relatia de
cuplu, care se simt in inferioritate fata de partenerul (a) lor. Este o planta care
ii ajuta mult pe cei care manifesta un deficit de potenta pe fondul unui psihic
tensionat, macinat de complexe de inferioritate sau orgoliu. O straveche reteta
orientala recomanda combinatia: lapte , fenicul- pulbere fina, miere si lemn
dulce pulbere fina, pentru marirea potentei. Popoarele mediteraneene
folosesc supa de fenicul pentru stimularea dorintei sexuale.
Sparanghelul (Asparagus officinalis)
Sparanghelul este plant de cultur, originar din America de Nord, dar
aclimatizat cu succes i n Europa. n Romnia este cultivat n sere, dar se
poate achiziiona din magazinele de legume.El are o rdcin embrionar
care, la scurt timp dup nmugurirea plantei, este substituit de un rizom
puternic, pe care se formeaz numeroase rdcini i tulpini aeriene.Rdcinile
sunt crnoase, lungi pn la 40-50 cm, terminate cu un vrf numit "ghear de
sparanghel".Florile sunt mici, albe- verzui i dispuse la subsuara ramurilor iar
fructele sunt bace de culoare roie.
n fitoterapie este utilizat partea aerian a plantei, care se poate consuma
ca atare, n diferite preparate culinare, sau sub form de sirop, tinctur sau
infuzie din lstari tineri.
Sparanghelul este bogat in acid folic, o vitamina din grupul B care ajuta la
cresterea productiei de histamina din organism. Nivelul adecvat de histamina
joaca un rol esential in activitatea sexuala, atat pentru barbati, cat si pentru
femei. Sparanghelul contine cantitati mari de vitamina E, un nutrient vital
pentru sanatatea sexuala, denumita adesea si vitamina sexului.Sparanghelul se

53

recomanda a fi consumat sub forma de salata cruda ,cu putin ulei de floarea
soarelui (helianthus annus),cu suc de lamaie sau otet ,cu putina sare si piper
pisat .
Coriandrul (Coriandrum sativum)
Coriandrul (Coriandrum sativum) este o specie de plant erbacee anual
din familia umbeliferelor, exclusiv de cultur, nalt de 30100 cm, exalnd
un miros neplcut de ploni , cu flori albe sau roz i fructe n form de
globulee, bogate n uleiuri eterice, fapt pentru care seminele uscate se
ntrebuineaz n industria farmaceutic, a parfumurilor sau drept condiment.
Poart i denumirile de puciogn, buruian-pucioas sau piper-alb.
Coriandrul in Orientul indepartat este indicat si pentru proprietatile
sale afrodisiace.In acest scop se prepara o infuzie din 2 lingurite de fructe
(Fructus Coriandri)zdrobite ,la o cana cu apa ;se beau 2-3 cani pe zi
,indulcite cu zahar sau cu miere. Coriandrul este stimulator al circulatiei
sangvine in organele din sfera genital .
Afrodisiacele naturale, din plante, pot avea efecte mai bune si sunt mai
sanatoase decat medicamentele. Exista plante care sporesc functia sexuala, in
mod deosebit, fara efecte secundare. Afrodisiacele sunt folosite de mii de ani,
in intreaga lume, dar explicatia stiintifica din spatele zvonurilor nu a fost
niciodata bine inteleasa sau interpretata. Avem nevoie de produse naturale
care sa imbunatateasca viata sexuala, fara a avea efecte secundare negative.
Medicamentele pot produce dureri de cap, dureri musculare si slabirea vederii
si pot avea interactiuni periculoase cu alte substante.

6.2

Plante anafrodisiace

Substantele utilizate pentru diminuarea apetitului sexual exagerat sau


scaderea libidoului se numesc anafrodisiace. Anafrodisiacele sunt substante
cu efect opus afrodisiacelor. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele
plante:

Hamei (Humulus lupulus)

53

Pentru calmarea libidoului, eliminarea polutiilor nocturne la tineri,


starea anormala de erectie prelungita, dureroasa si neurmata de ejaculare,
oprirea eliminarii de sperma pe uretra in afara actului sexual, combaterea
onaniei, fitoterapia recomanda o infuzie din 3 g conuri uscate de hamei,
maruntite, la o cana cu apa in clocot. Aceasta se lasa acoperita timp de 15 - 20
de minute, se strecoara si se beau 2-3 cani pe zi. Tratamentul anafrodisiac se
mai practica si prin folosirea unui saculet din tifon in care se pun 50 g conuri
verzi de hamei, care se aseaza seara pe perna, in dreptul nasului. Conurile se
schimba dupa 10 - 15 zile. Foarte eficienta este si tinctura din 10 g conuri in
100 ml alcool alimentar de 90 de grade, care se lasa la macerat 7 zile, se
strecoara si se consuma in catitate de cate o lingura pe zi.
Supradozarea interna poate produce intoxicatii avand ca simptome stari
depresive, tulburari cardiovasculare si nervoase.

Talpa gastii (Leonurus cardiaca)

Aceasta planta se poate utiliza sub forma de infuzie preparata din trei lingurite
de planta la o cana de apa din care se beau 1 - 2 cani pe zi, sau sub forma de
tinctura preparata din 20 de grame de planta macerata timp de opt zile in 100
ml alcool din care se administreaza cate 20 - 40 de picaturi de doua sau trei
ori pe zi.

Fructul castitatii

Vitex Agnus Castus ( piperul calugarului sau mielarea ) - Se utilizeaza fructele


de culoare inchisa atunci cand sunt coapte, adica intre lunile octombrie si
noiembrie. Este atat un afrodiziac, cat si un antiafrodiziac. Infuzia se obtine
dintr-o lingurita de planta uscata la o cana de apa fierbinte care se lasa la
infuzat timp de 10 - 15 minute si se consuma de trei ori pe zi. Daca se
foloseste tinctura se administreaza 1 mililitru de trei ori pe zi.

Valeriana

Radacina de valeriana ( radix valerianae ) se administreaza sub forma de


infuzie preparata dintr-o lingura de amestec de planta adaugat intr-o cana cu
apa. Din aceasta infuzie se pot cosuma una sau doua cani zilnic.

53

Alte plante considerate cu efecte anafrodisiace sunt: cucuta, zambila de


apa, radacina de silur, laptuca, strugurele de oregon, anumite tipuri de menta,
rizomul si semintele de nufar galben si alb, sovarful, macul de gradina, florile
de tei, varnantul sau ruta de gradina.
Anafrodisiacele se regasesc si in compozitia unor alimente in urma
consumarii carora nivelul de testosteron poate scadea cu pana la 40 %, fapt
care diminueaza si libidoul.
Alte anafrodisiace naturale:

Tutunul - tutunul din tigari este preparat in asociere cu lemnul dulce


care are efecte anafrodisiace. Lemnul dulce confera tigarilor aroma,
insa acesta este folosit si pentru indulcirea unor bauturi sau bomboane.
Lemnul dulce se serveste si sub forma de ceaiuri datorita efectelor
calmante conferite. Desi lemnul dulce are capacitatea de a reduce
starile de stres, acesta contine si ingrediente active care scad nivelurile
de testosteron si de cortizol si implicit apetitul sexual.
Ceaiurile - Ceaiurile de tei, coriandru, menta sau lavanda sunt
anafrodisiace naturale. Teiul este cunoscut pentru efectul sa linistitor
care determina si scaderea libidoului. Mentolul are efecte racoritoare
asupra organismului si determina scaderea apetitului sexual. Mirosul
lavandei este considerat ca fiind cea mai afrodisiaca aroma pentru
barbati, insa odata consumata, aceasta are efect anafrodisiac.

Dovleacul - Alaturi de lavanda, mirosul placintei de dovleac este


considerat un afrodisiac pentru barbati, insa in ciuda aromei, in urma
consumarii acestora, efectul este de scadere a libidoului.

Soia - Soia reprezinta un foarte bun substituent pentru carne, insa


aceasta afecteaza in mod negativ libidoul barbatilor. Produsele pe baza
de soia contin si fitoestrogeni care au capacitatea de a determina
instalarea disfunctiilor erectile sau a tulburarilor de fertilitate, astfel ca
nu se recomanda consumul in exces.

53

Capitolul VII
DROGURI
Daca in trecut ,prin notiunea de drog se intelegea orice substanta
farmaceutica de origine vegetala ,animal ,minerala sau de sinteza ,care se
vindea in asa-numitele drogherii sau spiterii ,in prezent , cand ne referim
la droguri sau la drogare ,avem imediat in imagine , vizual si mental ,
substantele nocive , periculoase , care distrug zeci sau sute de mii de vieti , in
special tinere . De asemenea , lupta anti-drog, care se desfasoara in special
in tarile avansate din punct de vedere ethnic si economic ,cunoaste in prezent
o mare anvergura .Din cele mai vechi timpuri oamenii au selectat plante,
produse care sa aiba o actiune placuta , euforizanta , fie sa inlature durerea ,fie
sa-l sustraga pe individ de la realitate ,fie erau utilizate in cadrul unor
ceremonii sau ritualuri , fie, in sfarsit , utilizate in scopuri
terapeutice .Drogurile practic sunt simple substane care i-au gsit receptori
n organismul nostru, care acioneaz prin grbirea, ncetinirea, sau
modificarea proceselor unui anumit organ.
Dependenta de droguri este o boala cronica a creierului, care afecteaza
consumatorul atat psihic cat si fizic. Exista o multitudine de cauze pentru care
oamenii incep sa consume droguri, cum ar fi presiunea anturajului sau stresul.
Multe din persoanele care incep sa consume devin dependente. Dependenta e
starea psihica si uneori fizica ce se caracterizeaza prin convulsii ce inceteaza
doar dupa administrarea drogului. Dependenta are trei forme: toleranta,
obisnuinta si dependenta. Toleranta e o forma fizica de depedenta care se
declanseaza atunci cand organismul se obisnuieste cu drogul/medicamentul si
necesita o cantitate mai mare pentru a indeplini acelasi efect farmaceutic.

53

Aceasta situatie se inrautateste atunci cand anumite droguri si substante


farmaceutice sunt folosite in cantitati mari pe o perioada mai indelungata.
Primele semne sunt: dureri de cap, neliniste, transpiratie, insomnii, dar ele pot
varia de la o substanta la alta si de la un individ la altul.
Obisnuinta este o depedenta psihica si ea continua dupa ce depedenta fizica a
disparut. Persoanele cu astfel de probleme ajung sa creada ca drogul le este
necesar oriunde ar fi si isi pierd treptat capacitatea de a reactiona normal.
Exista specii de plante ,extreme de nocive ,al caror consum duce la instalarea
fenomenului de dependent.
In acest capitol vor fi prezentate pe larg doar cateva exemple : Morfina
(Papaver somniferum) ,Cocaina (Erytroxilon coca ) si Hasisul (Canabis
sativa var indica).
In secolul trecut si in primele decenii din actualul secol ,cele mai renumite
si frecvent utilizate droguri erau reprezentate de opiu si derivatii sai
.Substanta activa opiu , este un latex (lapte) continut de capsula unei specii
de mac (Papaver Somniferum ).Utilizat ca medicament ca anestezic si
antialergic a ajuns sa fie utilizat si ca stupefiant .Drogurile obtinute din
Papaver Somniferum dau usor obisnuinta si dependenta , privarea de drog
declansand consumatorului o stare de anxietate ,neliniste,agitatie ,tulburari
digestive , cardiovasculare , care pot duce chiar la moarte .
7.1. Morfina
Un important medicament extras din opiu este morfina ,medicament capabil
sa
calmeze durerile intense,
actionand
asupra sistemului
nervos
central(analgezic central) si provocand adormirea. Morfina face parte
dintre stupefiante. Codeina si heroina sunt derivati ai morfinei. Morfina
actioneaza fixandu-se pe receptorii opioizi sau receptorii morfinici situati in
membrana anumitor celule ale creierului (talamus, sistem limbic, tesut
reticulat). De aici, ea blocheaza transmisia semnalelor dureroase si anuleaza
orice senzatie de durere. Efectele nedorite cele mai frecvente sunt constipatia,
greturi, mai rar varsaturi, ingustare a calibrului bronhiilor, depresie
respiratorie (diminuarea amplitudinii si eficacitati respiratorii) - moderata la
doze terapeutice, severa in caz de supradozare, confuzie mintala, vertij,
hipotensiune ortostatica (vertij legat de scaderea tensiunii arteriale atunci
cand subiectul trece de la pozitia orizontala la cea verticala), crestere a
tonusului
sfincterelormuschilor netezi
etc.
Morfina si derivatii ei genereaza dependenta (nevoia de o noua
53

doza) fizica si psihica si o obisnuire (necesita cresterea dozelor pentru a


obtine un efect identic) in cazul utilizarii indelungate.Oprirea brusca a
unui tratament de lunga durata antreneaza aparitia sindromului
de abstinentaManifestarile supradozarii sunt depresia respiratorie, mioza
(ingustarea pupilei, hipotensiune, hipotermie cu evolutie posibila spre o coma
profunda.Denumita in jargon M, morf, Emsel, domnul Melancolie este
utilizata in medicina cel mai adesea in fazele terminale ale cancerului, pentru
capacitatea ei de a suprima durerea.
Daca mult timp opiaceele au constituit drogul elective pentru o mare
parte din drogatii lumii , mai recent locul lor a fost luat de unele
substante de sinteza , care produc asupra individului aceleasi efecte. Este
cazul derivatilor de phetidina ,a methadonei sau a thiambutenului , care se
obtin usor ,printr-o tehnologie relative simpla , in cantitati mari si preturi
reduse.
7.2 Cocaina
Frunzele arbustului Erythroxilon coca , contin unul dintre cei mai nocivi
alcaloizi :cocaina .In frunzele de coca mai exista inca doi alcaloizi
( cinamil -cocaina , tropacocaina ) , substante aromatice si uleiuri
esentiale si altele care dau o aroma placuta drogului , favorizand prin
aceasta instalarea fenomenului de obisnuinta si de dependenta fata de
drog . Chiar in doze reduse ( 10-15 g/zi de frunze masticate ) se instaleaza
o stare de euforie , iar daca administrarea se repeat , se ajunge la
dependent fata de acest drog , stare cunoscuta sub denumirea de
cocainomanie.
Spre deosebire de opiacee , frunzele de Coca si cocaina extrasa din ele
sunt puternic excitante .Utilizarea lor produce iluzia unei vigori fizice si
psihice , a unei rezistente deosebite la starile de oboseala ; consumatorul
de drog are pe moment senzatia de dezvoltare a capacitatilor sale
intelectuale .In scurt timp insa ,apar adevaratele efecte ale drogului :
tulburari psihice diverse, slabirea vointei si a capacitatii intelectuale,
tulburari neurologice, cardiovasculare , digestive etc.Caracteristicile
acestui tip de toxicomanie sunt leziunile fosei nazale , manifestate prin
rinita cronica si mai ales prin perforarea membranei si chiar a septului
nazal cartilaginos .Starea de nutritie a organismului este si ea profund
afectata ;se produce o scadere in greutate mare , mergand pana la
casexie.
53

In trecutul nu prea indepartat , alcaloizii din Erytroxilon coca erau


apreciati pentru efectele lor anestezice asupra sistemului nervos central ,
dar doza terapeutica necesara pentru anestezie s-a dovedit a fi foarte
apropiata de doza toxica , impunandu-se din acest motiv eliminarea din
terapeutica a acstui medicament anestezic si incadrarea lui in randul
substantelor stupefiante .

7.3

Hasisul

O alta specie mult raspandita , in special in zonele tropicale si


subtropicale , este Canepa Indiana ( Cannabis indica ) din care se extrage
Hasisul sau Marijuana .
In terapeutica indiana veche , ayurvedica ,aceasta era considerata
planta medicinala insa ulterior s-a constatat ca efectele ei de drog se
datoreaza rezinei pe care o secreta si care contine compusi triterpenici ,
acizi canabiolonici ,tetrahidroconabinol si canabinon.Toate aceste
substante active, produc in doze moderate , o betie intelectuala
manifestata prin :
- fie prin ilaritate , fie prin depresie insotita de plans ,in functie de
structura psihica a subiectlui.
-in doze mai mari , simptome de intoxicatie , manifestate prin
anestezia tegumentelor , lipsa de coordonare a miscarilor , uscarea
mucoaselor gurii si ale cailor respiratorii , transpiratie si diureza
crescute , dilatarea pupilelor,halucinatii puternice , delir , stari
furioase sau de stupoare.
- ritmul respiratiei se incetineste (bradipnee) ,iar pulsul se accelereaza
(trahicardie)

53

- la doze exagerat de mari , apare fenomenul numit delirum


tremens,caracterizat printr-o agitatie psihomotorie intensa ,cu
tremuraturi in intreg sistemul muscular , apoi furnicaturi in tot corpul
, hipertermie , casexie si moarte prin asfixie.
Prima tigara fumata cu hasis sau marijuana este chiar neplacuta , da
o stare de ameteala cu un disconfort general .Perseverenta de a gasi
beatitudinea promise ii pierde pe tineri .Repetarea, chiar in doze
mici ,a primei experiente creaza dependent si , o data cu ea ,
intoxicarea grava a organismului.Daca administrarea acestui tip de
substante se face chiar in doze mici , dar regulat ,se instaleaza
fenomenul de dependenta ,caracterizat prin pierderea vointei si
depersonalizare .Dependentii acestui tip de drog au o capacitate foarte
redusa de aparare in fata infectiilor virotice (in particular contra
SIDA ) si a leucemiilor.
Hasisul ,era cunoscut si utilizat , dar ca medicament , cu mult timp
inaintea lui Hristos .In Egipt ,Israel si in peninsula arabica era utilizat
ca anestezic , pentru a face mai usoare nasterile.

53