ECONOMIA sI SOCIETATEA ROMNEASC DE LA MIJLOCUL SECOLULUI AL

XVIII-LEA PN LA REVOLUIA DIN 1848

ncepnd cu mijlocul secolului al XVIII-lea, societatea romneasca, divizata n
continuare n cele trei mari provincii, intra ntr-o noua etapa de dezvoltare caracterizata prin
destramarea vechilor structuri, feudale, si prin afirmarea altora noi ce vor duce, n a doua
jumatate a secolului urmator, la modernizarea tuturor sectoarelor de activitate si, n esenta, a
modului de viata nsusi.
n istoria romnilor epoca moderna debuteaza cu revolutia condusa de Tudor Vladimirescu
din 1821 si se ncheie odata cu faurirea statului national unitar romn n decembrie 1918.
Societatea romneasca a cunoscut importante prefaceri n plan politic, economic, social, juridic
si cultural. Procesul de modernizare a fost nsa lent deoarece marii boieri - factori de decizie
politica si economica - promovau ideea ca Principatele nu se pot axa dect pe agricultura. Marii
proprietari, lipsiti de spirit economic modern, neposednd capital lichid, exploatau proprietatea
agrara prin intermediul taranilor clacasi, obtinnd profit prin comercializarea cerealelor. Ca
urmare a acestui fenomen, agricultura a continuat sa fie ramura economica de baza n
Principatele Romne.
Agricultura
Cultivarea pamntului, si ndeosebi productia cerealiera a fost domeniul cel mai
afectat de regimul social-politic si a constituit problema centrala a politicii agrare promovate de
domnie. Aparitia n agricultura arilor Romne a agronomului, a geometrului, a
administratorului si a veterinarului reliefeaza directii noi de evolutie.
Aceasta politica ilustreaza cresterea rolului statului n economie. Statul sprijinea
ideea de modernizare a agriculturii prin nfiintarea Societatii de Agricultura, a nvatamntului
agronomic si economic. Au luat fiinta fabrici de masini agricole la Iasi, Bucuresti si Cluj.
Trimiterea de bursieri n strainatate, organizarea fermelor model, cautarile teoretice si redirijarile
practice.
Cu toate acestea, cultura cerealiera, desi se extinde, ocupa arii extrem de restrnse.
Astfel, n Modova, se lucra doar a sasea parte din cmpie si noua zecimi din pamntul arabil era
nedestelenit.

Eliberarea economiei de sub monopolul otoman si deschiderea pietelor europene

pentru cerealele romnesti dupa 1829 au marcat un adevarat salt,determinnd n anii imediat
urmatori dublarea si triplarea suprafetelor cultivate ndeosebi cu gru. De asemenea porumbul
era cultivat n special n gospodariile taranesti. Secara se cultiva n amestec cu grul, iar orzul si
ovazul ocupa suprafete mari.
Legumicultura nregistreza un puternic avnt ncepnd cu ultimul sfert al secolului
al XVIII-lea.

De asemenea, pomicultura s-a dezvoltat ntr-un ritm alert, cultivndu-se n

special pruni folositi pentru producerea bauturilor alcoolice. Se mai planteaza pe scara larga
meri, nuci, caisi, ciresi, etc.

Podgoriile ocupa un loc important n economia romneasca,

vinurile produse avnd mare cautare.

Plantele tehnice - cnepa si inul - ocupa un loc mai modest.
Cresterea animalelor continua sa ocupe un loc important n economie, dar, n acelasi
timp continua sa fie frnata de fiscalitate, impozitul pe vite constituind una dintre cele mai sigure
surse de venit pentru stat si domn.
Industria
Industria cunoaste o dezvoltare mai putin spectaculoasa. Industria avea nevoie de initiativa,
capital, materie prima, forta de munca libera, sprijin economic, stabilitate. nsa nici unul dintre
aceste atribute nu exista.
Mineritul
Principalele ramuri ale industriei extractive au fost extractia de aur si argint
ndeosebi n Muntii Apuseni, cea de minereuri feroase n Banat si Hunedoara, cea de sare n
Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania si Maramures, si de asemenea un nceput foarte
modest de extractie a petrolului n sud si est.
Pe masura extinderii mineritului s-a extins si munca salariata, aceasta oferind o mai
mare productivitate muncii.
Mestesugurile
Orasele, mai cu seama, cuprind un mare numar de mesteri cu un profil tot mai diversificat.
Adncirea diviziunii muncii, utilizarea muncii salariate reprezinta indicii cu privire la dezvoltarea
germenilor relatiilor capitaliste. Situatia este asemanatoare si n Transilvania. n Banat si
Transilvania se nfiinteaza ateliere de fabricat unelte si masini agricole, manufacturi n productia
zaharului si a textilelor. n Moldova si ara Romneasca manufacturile apartin boierilor si

negustorilor. Existau manufacturi de postav sau tesaturi, de paste fainoase, de sticla, de lumnari,
de unelte agricole.
Industria casnica era raspndita la sate n toate regiunile tarii. Se practica pe scara
larga tesutul pnzei de in, de cnepa, de bumbac, producerea de postav, de covoare si scoarte,
confectionarea mbracamintei taranesti, prelucrarea produselor animale, lucratul lemnului.
O mare parte a mestesugurilor orasenesti a continuat si n aceasta perioada sa
se dezvolte n cadrul corporatiilor sau al breslelor. Breasla (corporatia) constituia o asociatie
obligatorie a mestesugarilor de aceeasi meserie sau de meserii apropiate. Breasla detinea
monopolul producerii si desfacerii pe o anumita piata, reglementa cantitatea, calitatea, pretul
produselor breslasilor, stabilea locul de desfacere a produselor etc. Organul de conducere suprem
era adunarea breslei, care avea drepturi legislative si judecatoresti si putea folosi mijloace de
sanctiune precum amenzi, interzicerea lucrului, bataia etc.
Dar, pna la jumatatea secolului al XIX-lea manufacturile evolueaza slab avnd ca
obiect de activitate productia de postav, lumnari, sticlarie, ceramica, alcool si nedepasind 200 250 de ntreprinderi localizate prioritar la sate. Mult timp, manufacturile din tarile romne s-au
nfiintat cu aprobarea domnitorului care acorda monopol de productie pe 5 - 10 ani unei singure
ntreprinderi, ceea ce mpiedica crearea altora, excludea concurenta si frna industria.
Practic, la mijlocul secolului XIX, n domeniul industriei toate cele trei tari romne
se aflau mult n urma tarilor occidentale si central-europene, iar printre cauzele principale ale
acestei situatii se numara : lipsa de capital, lipsa de protectie, lipsa de lucratori, neputinta
guvernului.
Cu toate acestea, industria manufacturiera s-a dezvoltat pe scara redusa si nu a acoperit
toate ramurile pentru a alcatui o baza si a crea o traditie de unde sa se poata trece la industria
masinista, de fabrica. nceputurile industriei de fabrica au fost timide si au aparut la mijlocul
secolului al XIX-lea.
Transporturile
n toate regiunile romnesti ca si ntre regiuni transporturile si comunicatiile s-au
extins continuu. n 1845 n ara Romneasca se voteaza Legea drumurilor, iar n 1847 se
constituie o directie a lucrarilor publice, n cadrul careia functioneaza sectia podurilor si
drumurilor. n ambele Principate n intervalul cuprins ntre anii 1835 si 1853 au fost construite
drumuri n lungime de 775 km.

La mijlocul secolului XIX, pe drumurile dintre Bucuresti si Braila, Giurgiu, Focsani au fost
introduse trasuri mari pentru sase persoane cu bagaje, pentru care se folosea personal platit.
n ceea ce priveste transportul pe apa, pe rurile mari se practica transportul cu pluta
care implica munca salariata, navigatia pe Dunare era efectuata de vase austriece si se facea si ea
cu munca salariata. Transportul pe apa cu vase romnesti cunoaste o anumita dezvoltare dupa
1834 cnd ara Romneasca obtine libertatea de navigatie pe Dunare, iar n 1837, mpreuna cu
Moldova obtine acelasi drept si pe mare.
. Construirea unei flote fluviale prin activitatea santierelor navale de la Galati si Giurgiu se
nscrie pe linia acelorasi preocupari de valorificare a productiei autohtone, de realizare a unor
legaturi strnse si permanente cu piata internationala.
Comertul
Schimbarile petrecute n statutul politico-juridic al Principatelor Romne la nceputul epocii
moderne a creat conditii favorabile n dezvoltarea pe scara larga a comertului intern si extern.
Prin nivelul la care se desfasoara, prin implicatiile multilaterale pe care le genereaza si prin
consecintele adnci pe care le determina, comertul se nscrie pe directia capitalista, accelernd
procesul de dezvoltare moderna a societatii romnesti.
La nceputul secolului XIX a aparut o conjunctura favorabila si lnei, iar exportul acesteia
a atins cote nsemnate. Un articol profitabil la export, din zonele care beneficiau de cai de
transport pe apa a fost lemnul. De asemenea, negustorii de vite din Transilvania erau vestiti peste
hotare.
n ara Romneasca si Moldova relatiile comerciale externe se loveau de monopolul
instituit de Poarta Otomana n domeniul exportului a numeroase produse de prim ordin (gru, oi,
miere etc.)
Comertul interior se desfasura prin pravalii, iarmaroace si comercianti ambulanti. n
Principate, negustorii si mesterii au continuat sa fie organizati n bresle.
Pe acest fundal general, legaturile comerciale dintre Transilvania, ara Romneasca
si Moldova s-au largit continuu, aparnd astfel elementele unui nceput de piata
nationala. Desfiintarea vamii dintre Moldova si ara Romneasca n 1848 este rezultatul acestui
proces ndelung pregatit.
n procesul de dezvoltare a pietii interne un rol important a revenit trgurilor saptamnale,
blciurilor si iarmaroacelor, care devin mai numeroase si reprezinta puternice prghii de
dezvoltare a relatiilor noi capitaliste.

Circulatia monetara, creditul si finantele

Finantele si circulatia monetara reprezinta un sector important, care nregistreaza direct si
repede nevoile de organizare moderna a societatii si care se cer adaptate pentru a crea un cadru
corespunzator dezvoltarii istorice.
ara Romneasca si Moldova nu dispuneau de monede proprii si aplicau sistemul
monetar turcesc, iar Turcia nsasi, slabita din punct de vedere economic era invadata de o serie
de monede straine. Pentru a face, totusi un calcul unitar, populatia era nevoita sa transforme
aceste monede n leu. Pretul marfii se stabilea n lei, dar se achita n alte monede aflate n
circulatie.
Printre principalele monede de aur n circulatie la nceputul secolului al XIX-lea, se
aflau galbenul olandez, galbenul austriac, galbenul turcesc si de asemenea, circulau numeroase
monede de argint.
Ca si n ara Romneasca si Moldova, si n Transilvania circulau numeroase specii
monede de argint sau arama.
Regulamentele Organice au schimbat radical sistemul financiar, modernizndu-l. n primul
rnd a fost constituit bugetul, care ngaduia o stricta evidenta a veniturilor si a cheltuielilor. Pe
baza recensamintelor organizate la 7 ani, au fost fixate impozitele - capitatia, n suma de 30 de
lei pe an si dajdia, impusa unor categorii cu ndatoriri speciale. Categoriile privilegiate snt
desfiintate si incluse n rndul birnicelor. Negustorii si mesterii snt impusi la plata unei dari fixe
(patenta). Impozitele indirecte snt desfiintate. Bugetele includeau cu rigoare sumele datorate
Portii, lista civila a domnitorilor, sumele necesare functionarii aparatului administrativ,
ntretinerii spitalelor, a scolilor, operelor de binefacere. Dependenta fata de Poarta, inexistenta
unei monede proprii, circulatia unei apreciabile cantitati de moneda straina constituiau tot attea
obstacole n procesul de modernizare a societatii romnesti.
n ceea ce priveste creditul, desi acum apar si unele forme mai evoluate, principala
forma de credit pna la 1848 ramne camataria. Prin dobnzile si avantajele materiale pe care le
obtineau camatarii a avut loc pe de o parte, acumularea n minile acestora a unor importante
averi banesti, iar pe de alta parte a avut loc ruinarea unei mari parti a boierimii si nobilimii si a
numerosi tarani liberi si dependenti.
Rata dobnzii era determinata de cerere si oferta, n conditiile n care crestea cererea
de mprumuturi, din partea taranilor, a numerosi mosieri ca si a statului, dar oferta de credit era
relativ limitata. Drept urmare, dobnzile erau foarte ridicate.

Nevoia tot mai mare de credit si lupta mpotriva camatariei au determinat crearea
primelor institutii destinate acordarii de credite n Transilvania. Astfel, la nceputul secolului
XIX a fost nfiintata Casa generala de economii din Brasov si Casa generala de economii
din Sibiu .
De asemenea, la nceputul secolului XIX ncepe sa se foloseasca si conceptul de
inflatie.