Sunteți pe pagina 1din 4

Prescura in cultul crestin

Prescura in cultul crestin


Mareste imaginea.
Prescura o vedem in fiecare duminica, o vedem la fiecare Sfanta Liturghie, o vedem in mana
celor ce dau pomelnice, o vedem la Proscomidiar, in mana preotului ce pregateste Cinstitele
Daruri. Alaturi de vin si apa, aceasta paine liturgica numita "prescura" este materia principala din
care se pregateste Sfanta Impartasanie si Sfanta Anafura.
Denumirea a ceea ce numim astazi "prescura" se cunoaste inca din secolul al VIII-lea, dupa ce,
cu mult timp inainte, la Sfanta Liturghie se foloseau paini dospite, daruite la Sfantul Altar de
catre credinciosi. Primul act prin care se implineste participarea fiecarui crestin la Sfanta
Liturghie este aducerea darurilor de paine si vin la altar. Acest act tine de esenta Liturghiei si a
fost prezent intotdeauna, insa forma darurilor a variat in decursul secolelor.
Ce este prescura ? Compozitia prescurii si formele in care o intalnim !
In slujirea cultului ortodox, painea se foloseste sub doua forme: prescura si artos. Cuvantul
prescura vine de la grecescul "prosfora" si inseamna jertfa, ofranda, aducere sau punere inainte.
Prescura - proskura, prosfora - este o paine micuta, de forma rotunda, facuta din aluat dospit,
folosita in mod special pentru savarsirea Sfintei Liturghii. Din aceasta painica se taie, pe langa
Sfantul Agnet, si toate celelalte miride, cat si Anafura.
Prescura
Prescura este facuta din paine dospita, amestecata cu sare si apa. Liturghierul prevede anumite
cerinte de calitate in ceea ce priveste prescurile: sa fie facute din faina alba de grau curat, nu prea
veche ori alterata, sa fie preparate cu apa naturala, curata, potrivit de sarate, dospite, bine coapte
si nearse, cu gust firesc.
Prescura are mai multe forme. Cea mai intalnita este cea de painisoara rotunda, pe care se aplica
o pecete cu un instrument special, numit "pistornic", si care imprima initialele IIS.HR.NI.KA
dispuse sub forma de patrat. Initialele inseamna "Iisus Hristos Invinge". Aceasta forma rotunda
simbolizeaza pamantul sau lumea pentru care s-a jertfit Hristos si care i se aduce inapoi, ca
ofranda.
Alta forma a prescurii este cea de cruce cu patru cornuri sau capete, care sugereaza cele patru
laturi ale lumii pentru care s-a rastignit Hristos sau cele patru brate ale Crucii. Exista si prescuri
cu cinci cornuri care ne duc cu gandul la cele cinci paini inmultite in chip minunat de
Mantuitorul in pustie. De aici s-a luat obiceiul ca pentru pregatirea Sfintei Impartasanii sa se
foloseasca cinci prescuri. Exista si prescuri cu trei cornuri, care preinchipuiesc Sfanta Treime.
Prescura
De-a lungul tarilor ortodoxe, prescurile pot adesea diferi ca forma ori marime, insa toate
comporta aceleasi trasaturi esentiale: paine curata, pecete, etc. In lumea slava, in mod special
rusii, le fac mai mici si mai dense. Romanii le fac mijlocii si adesea mai bine dospite, uneori ei
facand cinci prescuri unite sub forma de cruce. La greci adeseori se face o prescura mai mare, pe
care este cuprinsa, prin pecete, intreaga imagine a discului.

Pecetea este un element care distinge prescura de painea obisnuita. Prima mentiune a pecetii o
intalnim intr-o randuiala a Proscomidiei alcatuita in secolele X-XI pentru episcopul Paul din
Galipoli, dar probabil ca se folosea inca dinainte de aceasta data. Pecetea este alcatuita dintr-o
cruce cu insemnarea "Iisus (IS) Hristos (HR) Invinge (NIKA - in limba greaca)". Dupa cum
spuneam si mai sus, pecetea se aplica cu ajutorul unui obiect numit "pistornic - pristolnic", facut
din lemn, mai rar din piatra, bronz, lut sau alte materiale. Exista pristolnice care, pe langa pecete,
cuprind si formele miridelor. Pecetea devine astfel semnul biruintei lui Hristos.
Cine poate face prescuri ?
Prescurile se pregatesc de catre o persoana cu viata curata, adica avand rugaciune multa si
nevointa de post si fapte bune. Este foarte gresita ideea cum ca prescurile pot fi facute doar de
femei necasatorite ori care nu mai traiesc viata trupeasca cu barbatii lor. Aceasta conceptie nu are
insa nici o baza in traditia Bisericii. Aceasta parere se arata falsa inca de acolo cum ca la inceput,
pentru Sfanta Liturghie, nici nu existau actualele prescuri, ci paine obisnuita, adusa de
credinciosi de prin casele lor.
Prescura
Nu exista nici un canon care sa prevada acest lucru, cum ca cine le pregateste sa nu aiba relatii
trupesti. Probabil la originea acestei conceptii sta interdictia pentru cei ce au savarsit pacate
grave si sunt opriti de la impartasanie de a-si aduce darul la altar. Dar a considera legaturile
trupesti ale sotilor cununati canonic drept pacat este in contradictie cu Sfanta Scriptura si cu
intreaga invatatura a Bisericii.
Sfantul Pavel arata clar ca "patul nuntii este neintinat" (Evrei 13, 4) iar Canonul 4 Gangra ii
osandeste pe cei care ezita sa primeasca Sfanta Impartasanie de la clericii casatoriti. Ori, daca un
preot casatorit, avand o viata conjugala normala, poate sluji Sfanta Liturghie cu vrednicie, de ce
sotia acestuia nu ar putea face prescurile pentru slujba? Sau de ce o femeie casatorita canonic,
care se poate impartasi, nu ar putea face prescuri? Ca urmare pot face prescuri cei care,
straduindu-se sa duca o viata curata, potrivit poruncilor lui Hristos, pot si sa-si aduca darul la
altar.
Parintele Ciprian de la Manastirea Antim, spune: "Omul care face prescurile, fie el barbat sau
femeie, trebuie sa fie gospodar. Apoi, trebuie sa stie cum sa plamadeasca compozitia. Pe vremea
bunicilor mei, imi aduc aminte ca nici nu se punea drojdie. Candva, painea era paine. Cei care
plamadesc prescurile trebuie sa fie crestini ortodocsi. Si trebuie sa aiba dragoste. Daca nu pun
dragoste, atunci munca lor e in zadar."
Reteta pentru prescura
Ingrediente: 1kg faina, 500ml apa calduta, 25g drojdie de bere, 1 lingurita sare, pistolnicul sau
pecetea speciala pentru prescura. Preparare: Se dizolva drojdia in apa calda si se pune deoparte.
Se amesteca faina cu sarea si se formeaza o groapa in mijlocul gramajoarei. Se adauga acolo
drojdia dizolvata. Se framanta bine si se poate adauga faina putina pana la o cana, daca aluatul
este lipicios. Presarati putina faina pe un dog sau o masa - paralel framantati aluatul (coca) pana
devine neteda si compacta. Puneti aluatul intr-un lighenus, acoperiti-l si lasati-l sa creasca o
jumatate de ora, intr-un mediu caldut. Formati o minge din aluat, apoi turtiti-o cu palmele si
neteziti-o cu un rulou de lemn. Proportionati-l in 9 parti in forma rotunda.
Prescura

Introduceti pecetea pristolicului in faina, iar apoi bateti-o usor pentru a indeparta excesul de
faina. Presati pecetea pe fiecare forma in parte atat timp cat rostiti rugaciunea Tatal nostru".
Acoperiti formele cu o panza si lasati-le la crescut o ora, pana isi vor dubla dimensiunea.
Preincalziti cuptorul la 350 de grade. Coaceti formele 30 de minute. Scoateti prescurile din
forme si asezati-le pe un suport pentru a se raci.
Ce simbolizeaza prescura ?
Prescura este simbol al jertfei pentru ca painea reprezinta viata si pe noi insine care ne jertfim.
Daca marimea prescurii este determinata de motive de ordin practic, forma ii este data de
simbolismul ei: "rotunda" pentru dumnezeirea fara inceput si sfarsit si pentru rotunjimea
pamantului, "cu trei cornuri" pentru Sfanta Treime, "cu patru cornuri" in forma de cruce, "cu
cinci cornuri" amintind cele cinci paini inmultite de Mantuitorul in pustie. De obicei, indiferent
de forma, prescurile se fac din doua straturi suprapuse simbolizand cele doua firi ale
Mantuitorului.
Prescura
Prescura "cu patru cornuri", in forma de cruce, obisnuita la noi in tara, este recomandata de catre
Sfantul Simeon al Tesalonicului, zicand: "Pentru ca si Dumnezeu s-a facut om cu totul desavarsit
alcatuit din suflet si din cele patru stihii, pentru ca si lumea este din patru parti, si Cuvantul
acesta al lui Dumnezeu este Trupul care L-a luat Hristos." De asemenea fiecare corn al prescurii,
prin forma sa rotunda, simbolizeaza dumnezeirea fara inceput si fara sfarsit. In ultimul timp, in
special la orase, s-au raspandit prescurile rotunde mici, cu o singura pecete.
Cand a intrat prescura in cultul crestin ?
Prescura, in forma ei actuala, are radacini foarte vechi, cu toate ca la inceputul cultului crestin se
folosea simpla paine. Intrebuintarea painii ca materie de jertfa este veche. Inca din Vechiul
Testament, paine isi gaseste locul ei esential in slujirea cultica. Se aminteste de aceasta folosire a
ei in momentul in care Melchisedec, regele Salemului, l-a intampinat pe Avraam cu paine si vin,
sub forma de ofranda. Din randuielile de la Cortul Marturiei lui Moise reiese ca din lacasul de
cult, nu lipseau painile punerii inainte, tot ca un fel de jertfa.
Painea a ramas centrala in cult si in Noul Testament, Insusi Mantuitorul Iisus Hristos folosind-o.
Astfel, la Cina cea de Taina, cand Hristos savarseste Sfanta Euharistie, El foloseste painea si
vinul, ca elemente de baza ale Sfintei impartasanii. Aceasta o fac episcopii si preotii pana in
zilele noastre, si o vor face pana la Sfarsitul Lumii.
Prescura
In Biserica primara la Sfanta Liturghie se utilizau paini dospite dintre cele folosite in mod curent
in alimentatie. Painile care nu se foloseau la Sfanta Jertfa erau destinate ajutorarii saracilor. Din
secolul al VIII-lea intalnim prescura. Cu timpul, numarul celor ce se impartaseau a scazut. Pe de
alta parte, datorita abuzurilor si profanarilor la care se putea ajunge prin primirea in mana a
Sfantului Trup al Domnului, s-a introdus, in secolul VII, impartasirea laicilor cu lingurita, de
catre preot, cu Sfintele Taine in cantitati mai mici. Toate acestea au facut ca si cantitatea de paine
necesara la Proscomidie sa scada.
S-a ajuns astfel ca pentru Sfanta Jertfa sa fie suficienta o singura paine, iar mai apoi numai o
parte din paine. Aceasta paine a inceput sa aiba o forma si o marime speciala, dupa secolul VIII

fiind desemnata cu denumirea de "prescura". Totusi, pana astazi, in caz de lipsa a prescurilor, se
poate folosi paine obisnuita pe care preotul va insemna cu copia semnul crucii in locul pecetii.
Credinciosii insisi folosesc painea drept jertfa curata, adusa lui Dumnezeu. In rugaciunea
domneasca "Tatal nostru", Mantuitorul Iisus Hristos ne indeamna sa cerem "painea noastra cea
spre fiinta". Tot acestia aduc paine la Sfantul Altar, la fiecare Sfanta Liturghie, odata cu
pomelnicele si lumanarea aprinsa. Prescurile se fac si la parastase. Una se aduce la biserica
impreuna cu coliva si cealalta la altar impreuna cu pomelnicul.
Prescura
Credinciosii dau preotului prescuri si pomelnice, adica liste cu cei vii si cu cei morti ai lor, pentru
ca la Sfanta Liturghie totdeauna ne rugam si pomenim atat credinciosii vii, cat si pe cei morti,
scotand din prescuri mici particele pentru fiecare dintre ei. Din prescurile ramase de la pregatirea
Sfintei Impartasanii se face Sfanta Anafura, care se imparte la sfarsitul Sfintei Liturghii.
Cum se folosesc prescurile in cadrul Sfintei Liturghii ?
La Sfanta Liturghie se folosesc cinci prescuri cu care preotul savarseste randuiala Proscomidiei pomenirea credinciosilor si pregatirea cinstitelor daruri - inainte de inceperea Sfintei Liturghii.
Din prima prescura se scoate Sfantul Agnet, adica bucata de prescura, in forma cubica, taiata de
catre preot din prescura principala, si care se va preface, in cadrul Sfintei Liturghii, la epicleza, in
Trupul lui Hristos. Din cea de a doua se scoate particica pentru Maica Domnului, care se pune la
dreapa Agnetului, iar din a treia se scot noua particele pentru cele noua cete ale sfintilor, care se
pun la stanga Agnetului, pe cate trei coloane de trei particele. Ultimele doua sunt pentru
pomenirea credinciosilor. Astfel, din a patra se scot particele, pomenindu-se crestinii vii, iar din a
cincea se pomenesc cei adormiti.
Prescura
Canoanele lui Nicolae al Constantinopolului (1086-1011) marturisesc urmatoarele: "Intrebare.
Cuvine-se preotului sa manance fara deosebire si cum voieste cele aduse in biserica, precum
prescurile si vinul? si de se cuvine a le manca ca painea obisnuita? si ce trebuie sa faca daca s-ar
aduna multe de acestea? Raspuns: Partile din prescura care s-a inaltat (Euharistia) sa nu se
manance decat numai in biserica, pana ce se vor consuma toate; iar partile din celelalte prescuri
se pot manca si afara de biserica, insa separat si singure, iar nu cu lapte si cu branza si cu oua si
cu pesti."
Teodor Danalache