Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Hasdeu Cine Sunt Albanesii

    Încărcat de

    ciovica
    10 vizualizări14 pagini
    Teoria emisa de Hasdeu privitoare la originile albanezilor

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Teoria emisa de Hasdeu privitoare la originile albanezilor

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    10 vizualizări14 pagini

    Hasdeu Cine Sunt Albanesii

    Încărcat de

    ciovica
    Teoria emisa de Hasdeu privitoare la originile albanezilor

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 14
    ANALELE ACADEMIE] ROMANE Analele Societitii Academice Romaue. — Seria I: Tom. I—XI, — Sesiunile anilor 1867—1878 ; procesele verbale ale sedinfelor, “ comunicari, notife i remoril. Analele Academiei Romane. — Seria. I: : Tom. I. — Sesiunea’ extraordiuara din anu) 187. 0. oe cree T~Desbaterile Academie! in 187980. Bay “Notifa onomasticd topicé macedo-romand, comunicatd.de G. Mar- . garit. Tom. I. Sect. IL—Discursuri, memorit gi notite. 6. 0. ve ns _ (Stirsit,) Discurs de Tecepfiune de Zon Ghiea, despre Ioan Campinénu,—ca Réspuns de #. P. Has Semintiile, soiurile gi eet de Ton Ghica. Serisor! c&tre Vasilie Alecsandri, de Zon Géitea Tom. III. Sect. [.-~Desbaterile Academiei in 1880-81. 0 60. 2 Tom, UI. Sect. IL. -— Memorii si notite.. . . Tom. IV. Sect. I- Desbaterile Academiei in 1881 — Memorit despre Tetravanghelul Jui Stefan-col-Mare de la Homor 2 si Tetravanghelul -Mitropolitulul Grigorie de la Voronet, ambele manuscript, de. Zpiscopul Melehisedee. : Rete - Sfirgit) Tom. IV. See}. H.— Memorit 3% notite Puin, legenda de Carmen. Sy Biografia Prea. Sfinjitulul Diowisic Romano, Episcop do Buz’i, de Episcopul Melehisedec. Inseripfiunile bisericélor armenesci. din Moldova, de Episcopul Melehisedee 0a ae EE a ee ee Chromatica poporului roman. ~Discurs de’ recépfiune de 8, Fi. Marian,—-ta Respuns de B. P. Hasdew se eS Memoritt despre migcarea literaturii istorice’ in Romania si in straindtate, urmata in decursul anilor 1880 si 1881, de V. Maniu, Notiie biografice asupra vietel si activitatil decedatuluit membru J Academiet Romaue Andreiii Mocioni (Mocsonyi), de V. Babes. 2--83 Tom. ¥. Seep LeiDesbaterie. Acadeuniel in 8S Tom. V. Sect. 1. a Memorii gi notife. © oe. ee ee + (Stirgit,) M. Marteneseu,— eu Raspuns de V. 4. Urechia..—. 3 Descantece adunate de G. Saulescu. Raport de S. Fi. Marian: -- Din manutchinl manuseriptelor jui G. Sdulescu. Raport de NV. Joneseu. — Raport relativ Ja scrierile lui G. Sdulescu,. de Jacob Negra toreseu Despre icénele. miraculése de la Athon de proveninga romana, de Episcopul Melehisedee. . . ee e partes Tom. VI. See. I.—Desbaterile Academiei in 1883-84... . 0.0... Tom. Vi. Bs F.--Memorit $i notife:. . » Birt irgit.) ta si scrierile lui Grigorie ‘Tamblac. de Hp. Melchisedec. . » Tom. VIL. Neon L.—Desbaterile ‘Academict in 1884-85... : Programa pentru adunarea datelor privitore la liniba roman, de : B. P. Hasdeit. Dare de séma asupra Marelui Etimologie at Rowhaniei, de B. P. Hasdeit Tom, VIL Sef, 1.—Memorit gi no Tnscriptiunea dela mndnistirea Rasboenil, judetul Némiului, co- mentatd de Lpiscopul Meichisedee oe ee © visita 1a cdte-va manistiri si biserfel antice din Bueovina, de Episcopul Melehisedec. f. HL. Viéta si-operele lui Petru Maior. — Discurs de recepjiune.de Az. ——Raport relativ a scrierile lui G. Saulescu, de T. Ma- ; ~.50 —40 CINE SUNT ALBANESII? DE B. P. HASDEU Membra al Academiel Romine. Sedinfa din 25 Mati 1901. Bibliogvafia: Hasdeit, Cuvente den batrani, I--IT; Etymologicum magnum Roma- niae, T--IIT; Columna lui Traian, 1883, p. 193-212. — Ascoli, Studii critici I, Gorizia 1861, p. 85 sqq.; Una lettera glottologica, Torino 1881, p. 18 sqq.— Benloew, La Gréce avant les Grees, Paris 1877; Analyse de la langue albanaise, Paris 1879. Biondelli Studii linguistici, Milano 1856, p. 77 sqq. — Blau, Das Albanesische, in Zeitschrift a. deutsch. morgenlind. Gesellschaft, t. XVIT (1863), p. 649 sqq.— Camarda, Grammatolo- gia comparata sulla lingua albanese, Livorno 1864: Appendice, Prato 1866, — Diefen- bach, Die alten Vilker Europas, Frankfurt, 1861, p.69; Die Volkstiimme der Euro- pilischen Tiirkej, Frankf. 4877; Vilkerkunde Osteuropas, Darmstadt, 1880, T, p. 25—-90.— Dozon, Manuel de la langue chkipe ou albanaise, Paris 1879.— Hah, Albanesische Studien, Jena 1854. — Jarnii, Zur albanisehen Sprachenkunde, Leipzig 1881. — Ka- tanesich, Istri adcolarum geographia vetus, Budae 1827, t. II, p. 287.—Kaduriotis, Pak aa vigma, Athen 1882,—G. Meyer, Etymologisches Wérterbuch der albanesischen Sprache, Strassburg 1891. — Miklosich, Albanische Forschungen, Wien, I—ITI, 1870— 1871; Die slavischen Elemente im Rumunischen, Wien 1861, p. 6-10. — Moradti, Studii sulle antiche lingue italiche, Firenze 1887, p. 52 sqq.— Nikokles, De Albanensium sive Sehkipitar origine, Gottingae 1955. -- Gir, de Rada, Rapsodie d’un poema albanese, Firenze 1866. — Gius. de Rada, Grammatica della lingua albanese, Firenze 1871. — Reinhold, Noctes pelasgicae, Athen 1855.— Réihy, Daco-Roumains ou Italo-Roumains ? Budapest 1897. — H. Schuchardt, Albanisches und Romanisehes, in Kuln’s Zeitschr. vergl. Sprachforschung, t. XX (1872), p. 241 sqq. — Spata, Studi etnologici di Nicola Chetta, Palermo 1870. — Stier, Die albanesischen Thiernamen, ibid, t. 11 (1862), p. 132 sqq., 208 sqq. — Strangford, Original letters and papers, London 41878, p. 137 sqq. — Tomaschek, Zur Kunde der Hiimus-Halbinsel, Wien, 1882, p. 44 sqyq.; Ueber Brumalia und Rosalia, in Sitzungsberichte der Wiener Akad. d. Wissenschaften, XCIX; Die alten Thraker, ibid. CXXVIII si CXXX.— Vretos, Anchoyis, Constantinopole 1878, — Aylander, Die Sprache der Albanesen, Frankfurt 1835,—- Zeuss, Die Deutschen und die Nachbarstiimme, Miinchen 1837, p. 696 sqq. Analele A, R,— Ton. XXII. — Memoriite See. Litevare. 1 104 Sunt dece anf de cAnd ett incepusem a studii gi nu incetez de a tot urmari marea problema a gencalogiei popérelor balcanice. in studiul met «Strat gi substrat», ett am obfinut doud solutiuni ca- pitale: 1°. In secolul VIT maf existaii inci la Sud de Dunare douéd elemente latine compacte: Meso-romani in Bulgaria actuala, si Iliro- romani in Serbia, mai ales in Dalmatia, pe cari insé iat slavisat apoi eu tncetul Bulgarii de o parte si Serbift de cea-lalt&; 2°. Aga numifit Macedo-romani si Istriano-romanii de astadi sunt Daco-romani, gonifi in secolul IX din Pannonia de citrd Maghiari, de unde tot atunci alti Daco-romani s’att adapostit in Moravia gi-s’ati slavisat acolo. Aceste doué solutiuny, peremptorie dupa mine, vor mai fi completate si demon- strate definitiv in conferinte ulteriore succesive de ’naintea Academiei Romane; dintaii: «Cine sunt Bulgarii si Serbii?>, al doilea: «Cine sunt, Daco-romanil gi Pannono-romanii?» Acuma ins& mé preocupa o alta solufiune, pe care n’am desba- tut-o de loc pana aci in trecut, si care e tocmal cea mal importanta, cacti este punctul de plecare pentru téte cele-lalte. Cine sunt Albanesii? Unil istorici si filology, intre cari gi Tomaschek if crede posteritatea vechilor Illiri, rémagi nestramutafi din epoce imme- moriale. Alfii, intre cari Benléw, ii ured pani la ante-istoricii Pelasgi; si Reinhold nu se sfiesce de a intitula «Noctes pelasgicse» 0 carticic&é despre limba albanes&. Blau se incérc& a descifra prin Albanesi in- seripfiunile lykice din Asia-mici, pe cand Moratti recurge tot la din- sil pentru inscriptiunile cele mesapice din Italia. Girolamo de Rada, Albanes el-insusi, nu se las4 catusi de putin mai jos, asigurandu-ne ca: «Gli Albanesi, popolo semitico disperso pel 1900 a. C. all’epoca degli «Hyckshos, che andd in Grecia, in Italia, ed in altri luoghi del Medi- ‘terraneo.» Despre pireri de felul acesta, ilustrul met amie Ascoli vov- besce serios, dar nu le iea la serios, si bine face. S4 ne intreb’m dara inc& odati: Cine sunt Albanesii? Care sa fie adevérata lor provenint& si raporturile lor ma cu séma catra’ Romani? Cand si de unde venit-ait ef si se ageze in Epir? Iaté singura cesti- une, care imY maj lipsia mie pentru a putédemonstra pana la ultima certitudine persistenta elementului romanesc in Dacia luY Traian. Daca Albanesii ar fi in adevér autoctoni acolo, unde locuese ei astadi, atuncl vrénd-nevrénd am fi silifi a recunésce cd nationalitatea romana s’a format anume in Illiria, iar nici de cum la Nord de Dundre. Numai printr’o comunitate de origine, si printr’o intima voche conlocuire tot- odata, se péte explick natura cea organied primordial a legaturilor intre limbile romana gi albanesd. Si dicénd acésta, ei am in vedere 105 CINE SUNT ALBANESti ? 3 nu vre-o aseménare formal ori-cat de surprindétore, ci fondu) gi nu- mai fondul graiului romanesc. Incep printr’o listé de cuvinte curat albanese la nol, ca: brad, | bared, buza, siadpan, codru, | viezure, ghimpe, | gata, mal, | sat, bucur, vatra, ghiuj in Moldova, vij in Ardél; | inos, grumaz, . | mire, naparca, | parit, bunget, vdpae, ete. ete. Numérul unor asemene vorbe, esenfial albanese in graiul nostru cel mai de bastina, adeci din gura {®ranilor, este {érte mare, cele mai multe fiind pina aci necunoseute, o sémad pastrandu-se abia ca nisce resturi preistorice in cdte un colfisor, in cate un district, in cate-o lo- calitate. Voiit da un specimen din cele multe. In graiul obicinuit sino- nimil mele si culbee insemnézi «. Pentru eudbec forma cea veche este cubelc la mitropolitul Dosofteiti. In jocurile copilaresci, ala- turea cu mele si eubele mai figurézi o forma lung’: la Muntent co- domele, in Transilvania codobele, cu varianturi pe aiurea, constatate de d. profesor Crefu. Mele e un cuvint separat, care este cu acelagi sens gi la Celff: in dialecte celtice mede’h ; Ja Rugi gi la Poloni zazytok, jezyezek dimbuta», ete. ete.; absolut ni- cairl ideia de omugor decat numaf si numai la Romani gi la Albanesi. In fine, identitatea structurii morfologice gi sintactice la Romani gi la Albanesi, cu totul in opositiune cu cea latina si cu cele-lalte limbi romanice, pune virf. Unele fenomene aii fost de de-mult observate in 107 CINE SUNT ALBANEST! ? 5 trécét de Kopitar, de Miklosich, de Ascoli. Férte pe larg eit am ur- marit o mic& parte din acésté vast sfera in studiul met sub titlul: «O pagina din sintaxa romano-albanesd» in Cuvente den batrani. Mé marginese dara de a atrage atentiunea asupra-i. Acolo veti vedé cele doué articole definite: unul post-positiv substantival gi cel-lalt prepositiv adjectival; reduplicarea, triplicarea si chiar quadruplicarea ambelor articole; aceeagi norma in constructiunoa substantivului cu adjectivul; aceeagi forma adjectivo-adverbiala gi genitivo-dativala; aceeasi intre- buin{are genitivald a articolului definit prepositiv, otc. Sub raportul sin- taxel se péte dice ci Romanul la formarea cea ab-ovo a graijului nati- onal s’a marginit a ageza materia latina peste fondul albanes. Prin fond dara, prin fondul cel nealterabil si neinlaturabil, Romanu! e Albanes, dupd cum Francesul e Celt. Ceea-ce e celtic la Francesi, nu se vede pentru ochi superficiali, si totusi pretutindenea prin analisd se des- copere celtismul. Elemente. germanice la Francesi sunt f6rte multe gi palpabile, intoemaf ca elementele cele slavice la Romani. Ei bine, slavismele la Romani, ca gi germanismele la Francesi, fiind acciden- tale, aproépe téte s’ar puté goni, fara ca prin acésta sd se sgudue edificiul limbii nationale, pe cand celtismul la Francesi si albanismul la Romani nu se pote atinge fara o catastrofa totala. Dup& premisele de mai sus, mintea se sperie de consecinte, conse- cinfe In editiunea din Lazius fiind introdus& o punctuatiune corecta, $i mai ales desfiin- {andu-se absurdul et intre , pasére rapitére, era férte potrivit pentru un trib muntos, cel mai crud gi cel mai neinfri- nat dintre Daci. Este de observat cd si la Albanesif actuali, la Ghe- ghii in specie, numele lor cel obicinuit Skvipetar vine din skiipd « Numele dara cel vechiit al Gheghilor este numai , fondul rémanénd identic. Dintaiti Costobocii, apol Carpil, doué dialecte deosebite deja in epoca dacica, s’ati stabilit in Miria, infiinjand acolo noua naf{iune a Albanesilor in ambele lor ramuri: Tosci si Gheghi, deja inainte de anul 300. Un al treilea trib dacie plecase din Dacia cam tot pe timpul impératului Aurelian, dar a z4bovit mai mult’ vreme pe férmul sudic al Dunarii, si in urmd a mai poposit in Rodop. Acestia ati fost aga numifil Bessi, cari erati Daci curati; nu trebue confundati prin urmare cu Bessil ce¥ anteriori, descrigi la Erodot: Traci si aceia, dar nu Daci. in epoca lui Cesar, Dacif constituiatt un puternic imperitt in regiunea Jarpatilor, deci erati si Dacii Bessi intre dinsif, pe cand tot atuncia —la contimporanul Strabone (VI, 12)— Tracii Bessi locuiati departe de Du- nire in Baleani, unde geograful Jamuresce férte precis hotarele lor. 11 CINE SUNT ALBANESII ? 9 D-1 Tomaschek comite o erdére capitala de a nu-i deosebi pe Dacii Bessi de Tracii Bessi; mai bine dicénd, eminentul profesor de la Viena co- mite aci una din erorile cele capitale, cari sunt cam multe in studiile sale succesive despre Bessi. Constat dar din capul locului, ci noi in casul de fai avem a face numai cu Dacii Bessi, pe cari Ptolemeii ii pune nu aiurea decat in Carpati: «Bizcco: naps thy Kapndcyy Bgoc, pe cari deci Traian ii gasise printre Daci, gi pe cari tot printre Daci noi ii vedem figurand in epoca rasboiului marcomannic la Capitolinus, dupa cum o marturisesce in trécét insusi d-l Tomaschek Numele acestor Bessi din Dacia amintesce immediat vorba albanesa bessd, care insemnéza Prin urmare, abes insemnéza: pre lege, pe cinste, pe credinja, «ma foi, en vérité», adeca intocmai adverbul afirmativ albanes: bessa-bess! bessd pdr bessa! Printr’o scipare din vedere, ei am spus in Etymologicum magnum ca bessd se conserva la Albanes{ numai in dialectul toskic. Nu e aga. Cuvintul e de o potriva réspandit in dialectul gheghic, fiind comun tuturor Albanesilor. Romanil adaugénd prepositiunea « (lat. ad), ba- nafénul abes va s& dica literal: «ad fidem>, po cand albanesul par bess = «per fidem». Dupa trecerea peste Dundre, Bessii nu se grabira de a se departa. Un interval 6re-care ei rémaser& aprépe de marele fluviit. Iornande, in secolul VI, scia dintr’o fantana& anteridéraé ci numele Dunarii se pdte explica prin limba Bessilor: «Danuvius qui lingua Bessorum Hister vocaturs (XXX VII, 12), Acést& glossd este de o importanté extrema. Nu Bessii att numit Jster, care exista din timpuri ante-istorice de prin epoca Argonautilor; dar Iornande ne spune ca in graiul Bessilor se afla cuvintul Ister cu un sens aplicabil la acest rit. In adevér, alba- * 10 B. P. HASDEC 112 | nesce é-sterhd este un adjectiv articulat, care insemnéza ctiefschwarz», «adane» in privinta apei, dupa cum si la Eleni o apa adanea se dicea «négra»: «pédev bower. In J-ster la Bessi vedem dar nu numai adjectivul albanes ster, dar pana gi articolul prepositiv ad- jectival 7 al Albanesilor de astadi: J-ster=cel adane. Pasagiul din lornande aruncad o vie lumina asupra identitafii linguistice intre acei Bessi si Albanesi. In loc de albanesul ister, d-! Tomaschek alerga cu glossa bessicé la Ossetinii cel din Caucas! Tot lornande vorbesce despre impératul Leon Tracul din jumatatea secolului V: «Leo, Bessica ortus progenie», adecd «era Bess de ném D. Tomaschek mai adauga ca si bizantinul Malala il numesce pe im- pératul Leon tot Bess: 6 Byscoe>. A uitat ins in acésté privinti fan- tana cea mai insemnatd, anume pe Candidus Isauricus, istoric con- timporan cu insusi impératul Leon, despre care ne spune cd era Dac din [liria: «& jv é% Aexias tHe év TAdupioe>, nu din Baleani, nici din Rodop. Acest Bess din Tlliria era deci Albanes, ca si Costobocii si Carpodacii. Bessii nu mai eratt atunci lang’ Dunare, ci in directiunea Marii Adri- atice. Tot ce ne péte interes& din cercetarile d-lui Tomaschek despre Bessi este numai d6ré culegerea datelor relative la erestinarea acestui po- por, de unde le-a reprodus apoi iesuitul belgian Van den Gheyn. Ambii insd se ferese mereti de a pune punctul pe i, c& acesti Bessi erat’ Daci venifi anume din Dacia lui, Traian. Pe timpul lui Herodot, Dacii si Daco-Bessii nu puteat locui in Car- pati, de 6re-ce. locuia acolo un ném eterogen al Agatirsilor. Ei se aflati incé la Sud de Dunare; dar sub ce fel de nume ére printre cele-lalte popére tracice? Dacé vom admite ca in acel period din istoria lor ei erait «Ate, Opgzec tod Avaxod jévouc» la Thucydide (VII, 27), care ii dis- tinge printre Traci ca «Ata payeapooéon» (II, 96), adecd «purtatori de sibii», o arm& atat de caracteristicd a Dacilor pe Columna Traiana, in acéstA ipotesd vom admite de asemenea pe Daco-Bessi sub numele de Diobessi (=Dio-Bessi) la Pliniti, unde nici acolo’ei nu se confunda cu Bessii cei propriti digi. Ori-cum ar fi, teoria cea pan-bessicé a d-lui Tomaschek se distruge printr’o linie de demarcatiune férte rigurésa intre Traco-Bessi si intre Daco-Bessi, acesti din urma strins legati cu Costobocil gi cu Carpii ca strabuni al Arndutilor. Acesti Arnauti, forte viteji ca tot-deauna, se mai mentionézi sub numele de Bessi nu odata, fie ca ostasi isolati, fie ca cete numerdse, in seriitorii bizantini pana la jumatatea secolului VI, ca o nationalitate cu totul deosebita de cele-lalte nationalitati de pe Peninsula balcanica, 113 CINE SUNT ALBANESII ? YW gsi chiar ca o nafionalitate separata de cef-lal{i Traci, anume la Theo- phanes: «otparia Téthwy te xa Becoty nal érépuv Opgxav édvav.» La anul 539, numele de Bessi dispare, si peste cinci secole, la 1079, apare in istoria bizantind numele de Arnduti: "ApBaviza. Tata dar intréga genesé a Albanesilor: trei popére dacice — Costo- boei, Carpi si Bessi, pribegiti din Carpatf in epoca impératului A’ relian, dup& ce mai intaiti, in curs de 150 de ani, ei conlucrasera deja aici in Dacia Traiané la formarea nationalité{ii romane. De la anul 300 pana la marele Scanderbeg, eroul national al Arna- utilor, trecuseré aprépe 1200 de ani. Intr’o asemenea duzina de secole, stand nestrémutati pe acelasi loc in Illiria, nu e de mirare c& poste- ritatea Dacilor ati ajuns a se crede autoctoni pe jérmii Adriatice’, ast fel ci Scanderbeg scria c&tra un principe italian: «Tu nu cunosci «pe Albanesii mei! noi ne tragem din acel Macedoni, cari cu Alexandru cal nostru biruisera India.» Astadi istoria desminte macedonismul Ar- naufilor, dar le recunésce totugi o vifé nu mai putin ilustré. Un not Scanderbeg le-ar puté dice: «noi suntem némul lui Decebal, care fa- cuse tributar imperiul roman gi speriase pe insugi Traian !> Mé opresc aci. Voiti reveni in studiul met ulterior: «Cine sunt Serbii si Bulgarii?» mai cu sama ins& in conferinta: «RomAanii din Pannonia», unde vom analisi noul text confirmativ al BizantinuluY Kekaumenos. Albanesii daré nu sunt rude cu noi, Romani, ci ne sunt chiar frati buni, frati din acelasi singe dacic. Albanesii sunt pentru noi ceea-ce sunt Celfii pentru Francesi. Terminand, voiii trage doué conclusiuni de actualitate: 1°. Orl-care filolog roman, fie cat de serios, fie cat de metodic, va rétéci cu desavirsire, mai ales in privinta gramaticei, dacd nu va stu- dia mal intaiti limba albanesa in tte dialectele sale, precum gi folklorul albanes; 2°, Natiunea romana e datére a sustiné friijesce pe Albanesi, dupa cum sustine pe Macedo-romani, cari si ei, Macedo-romanii si Albanesii, s’att iubit tot-deauna unil pe altil si ar puté la olalta forte bine, «Daci redivivi», sd formeze intr’o di un frumos regat neo-dacic de 3—4 mi- lidne, aldturea cu actualul regat neo-ellenic. Proverb albanes: ghiaku tid s’banetaé=romanesce din punct in punct: sdngele apa nu se face. tome van ‘Seog. Sect. "IL—Memorit i 'notifes Ei ntntit despre. Gr. Alexandreveu Sevisére tire =de Ton Chi +s Apulum, ‘Alba-Lilia, Belgtad in ‘rransilvantia, studi esbaterile Academiet in Dis t's pronuntat in 26 Aptilis. 1886 in nunelo Akademie: Ron fa: 7 lintarea profesorily ii st membrulut Academie? G: | fiouate’ Dare’ de séind despre Riypeotoyienun Magnan, Tanaka de B. P."Hasdeit. = ae Am, EZ ubetaattyl Ar din” Htymologicum Magni Bo 1 opéret 2 IX: ‘MemortileeSectiuntt Astorice.. 6 ce bes se 3 4om. 1X.—Memoritle, ‘Sectiunit sciintifice.... . 1,50 om 2s: Bachata Agademiei in 1887 -= ¥ ; logitumMagnum Romaniae. rafia: publicatiunilor periodice romanesei gia celor. publi- in imbe strdine in Romania sai de RomAni in straindtate, 87}. de Alecandr Pope ee ov ee bea ee : Memortite Secfiunti istorice Oo. ve es Ani ee a ats al-euprinsului voluinelor

    S-ar putea să vă placă și