Formarea i evoluia Sistemului Solar este estimat c ar fi nceput acum 4,55 - 4,56 miliarde de

ani, prin colapsul gravitaional al unei mici pri dintr-un uria nor molecular. Cea mai mare parte
din materia aprut n urma colapsului s-a adunat n centru, formnd Soarele, n timp ce restul materiei s-a
aplatizat sub forma unui disc protoplanetar din care s-au format planetele, sateliii, asteroizii i alte corpuri
cereti mai mici din Sistemul Solar.

1 ipoteza
Ipoteza nebular susine c sistemul solar s-a format din colapsul gravitaional al unui fragment
dintr-un nor molecular gigant. Norul avea o mrime de 20 pc,[1] n timp ce fragmentele aveau aproximativ
1 pc (civa ani lumin) .[2] Colapsul n continuare al fragmentelor a dus la formarea unui miez dens cu
mrimea de 0,01 - 0,1 pc (2.000 - 20.000 UA).[note 1][1][3] Unul dintre aceste fragmente n colaps (cunoscut
sub numele de nebuloasa presolar) ar fi format ceea ce a devenit Sistemul Solar.[4] Compoziia din aceast
regiune, cu o mas puin peste cea a Soarelui a fost aproximativ aceeai cu cea a Soarelui de astzi,
cu hidrogen, mpreun cu heliu si urme de litiu produse de nucleosinteza Big Bang-ului, formnd
aproximativ 98% din masa acestuia.[5] Restul de 2% din mas a constat n elemente mai grele care au fost
create de nucleosinteza din generaiile anterioare de stele. [6] n via trzie a acestor stele, au ejectat
elemente mai grele n mediul interstelar

2 ipoteza
O echipa de astronomi de la Universitatea din Geneva a descoperit un nou sistem solar in
apropierea relativa a sistemului nostru solar, din care fac parte trei planete telurice gigantice si una
gazoasa.
Situat in constelatia Cassiopeia, acest sistem solar este format din trei planete telurice, de tipul Pamantului,
insa mult mai masive, si o planeta gigantica gazoasa. Toate descriu orbite in jurul unei stele putin mai reci
decat Soarele. Acest sistem solar este relativ aproape de noi, aflandu-se la o distanta de 21 de ani lumina.
NASA face un anunt istoric: A fost descoperit un Pamant 2.0, care poate sustine forme de viata
"Dupa primele masuratori prin care am determinat ca una dintre planetele telurice (foto) isi incheie
miscarea de revolutie in doar 3 zile, am decis sa solicitam imediat de la NASA timp de observatie cu
telescopul spatial Spitzer", a explicat astronomul Ati Motalebi. Cu noroc, observatiile au permis
surprinderea momentului in care exoplaneta se interpunea intre steaua sa si Pamant, producand asa-

numitulfenomen de tranzit - de fapt o mini-eclipsa. Surprinderea fenomenului de tranzit permite estimarea

razei planetei gratie umbrei minuscule pe care aceasta o proiecteaza asupra stelei mama. Odata aflata raza
planetei, oamenii de stiinta pot calcula densitatea plantei si pot evalua compozitia atmosferei sale.
In urma masuratorilor s-a constat ca aceasta planeta este de 4,5 ori mai masiva decat Pamantul si are
un diametru de 1,6 ori mai mare. Densitatea sa este apropiata de cea terestra iar compozitia este similara.
Aceasta planeta este insa foarte apropiata de steaua mama, temperaturile fiind prea ridicate la suprafata sa
pentru a permite existenta apei in stare lichida si implicit a vietii
Planeta isi incheie miscarea de revolutie in doar 3 zile. "Este foarte apropiata de stea (...)
Temperatura este de aproximativ 700 de grade Kelvin (427 grade Celsius). Este probabil vorba despre o
lume de lava topita, incompatibila pentru viata", a precizat pentru AFP Stephane Udry, astronom la
Observatorul din Geneva. Astronomii spera ca vor putea surprinde in curand si fenomenul de tranzit al
celorlalte doua planete telurice, pentru a afla mai multe date despre acestea.

3 ipoteza
Marele bombardament trziu (n englez Late Heavy Bombardment, precurtat: LHB , iar
n francez Grand bombardement tardif) este o perioad teoretic a istoriei Sistemului Solar, ntinzndu-se
aproximativ de la 4,1 pn la 3,9 miliarde de ani, n timpul creia s-ar fi produs o notabil cre tere a
ciocnirilor meteorilor sau

ale cometelor cu planetele

telurice.

Este

cunoscut

sub

denumirea Bombardamentul masiv trziu, traducere a denumirii n limba englez.

Existena acestei perioade de mari bombardamente meteorice nu este confirmat, ci este dedus din
datrile rocilor lunare aduse de misiunile Programului Apollo, care au atins Luna, i care indic faptul c
solurile sale au o vrst de vreo 4 miliarde de ani, adic cu cteva sute de milioane de ani mai pu in
dectSistemul Solar nsui. Acest rezultat a surprins comunitatea tiinific internaional, care credea
atunci c perioada de bombardament intens a planetelor de ctre corpuri de mai mic mrime avusese loc
ndeosebi imediat dup formarea Sistemului Solar. Existena unui bombardament mai trziu a condus la
elaborarea unui scenariu n care un eveniment astronomic notabil a putut provoca o reluare a acestui
bombardament pe Lun, i mai larg, pe ansamblul Sistemului Solar intern, mai multe milioane de ani dup
formarea sa.Modelul de la Nisa, care prezint un scenariu convingtor al formrii Sistemului
Solar, [1] explic

acest

mare

gigante Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun,

bombardament
care

ar

fi

trziu
produs

destabilizarea centurilor de asteroizi existente n acea perioad.

prin

migrarea

diferite rezonane,

planetelor

conducnd

la