Sunteți pe pagina 1din 5

Fiziopatologia echilibrului hidric

Apa= elementul cel mai bine reprezentat in orgs pt ca exista o atmosfera hidrica intra si extracelulara care
realizeaza un mediu propice pt desfasurarea tuturor proceselor metab din orgs.
Procentul total al unui adult de 70 kg de apa este de 60%. Cartile spun : un subiect care nu e gras, care nu
are un tesut adipos bine reprezentat, la 70 kg ,apa ar reprez 42 de kg, ea e distribuita in 2 sectoare
-

Extracelular = apa interstitiala si intravasculara , 20% din greutatea corpului: interstiala 15%+5% intravasc
Intracelular alcatuit din tot apei din celulele orgs si reprez 40% din greut corpului

Pe langa aceste 2 mare sectoare, mai exista sectoare care nu au importanta patologica ca
-

Lichidul pleural
Apa din peritoneu, din pericard, din intestin , din lichidul ocular (umoarea apoasa), lichid sinovial

Diferte org au conc dif de apa. Organul cu o conc cea m saracat in apa e dintele , mai precis dentina care
are apa 2-3%, osul , iar in randul organelor cu multa apa e plamanul si mai ales celula nervoasa.
Exista o variatie a procentajului de apa in fctie de greutate. Stiind ca t adipos este hidrofob si ca aparitia
sa de obicei se face in contrabalanta cu t muscular, un tesut foarte hidrofil, pe masura ce individul creste
in greutate sau are un t adipos mai bine reprez , cantitatea totala de apa este aceeasi
Un individ daca are 130-140 kg cu t adipos mult in exces, nu inseamna ca are m putina apa in orgs decat
unul cu 70 kg. Procentul e mai mic si dezechilibrele care se produc la acesti indivizi sunt mai severe cu
capacitati adaptative m reduse la ei. Ei pierd lichide multe si reusesc sa regleze repartitia intersectoriala
mult mai greu
Variatia procentului de apa cu varsta
Inafara variatiei cu greutatea care e dependenta de bogatia cu t adipos exista o variantie a procent de apa
din orgs cu varsta:
-

NN are procent de apa de aproape 68-70%


Dupa 1 an 65%
Pubertate atinge val procenttuala a adultului cu diferentierea pe sexe pt ca de obicei F au t adipos
mai bine reprez fata de B.
Barbatii tineri 60%, pe masura ce inainteazain varsta procentul de apa datorita pe de o parte
mecanismelor neuro umorale care nu mai funct atat de promp in reglarea cant de apa din orgs, pe de alta
parte dat reducerii vol maselor musc si nu in ultimul rand datorita cresterii in contrabalanta a t adipos

Exista un echilibru aproape perfect intre intrarile si iesirile de apa. Aportul si eliminarea pe 24 ore: 24003200 ml

Dpdv al aportului ,apa ingerata e 1400-1800 ml


Apa din alimente aproape 1000ml
Apa rezultata din metab oxidativ al celulei 300-400 ml

Eliminarile sunt reprez de elim


-

Urinare 1400- 1800 ml


Elim pe cale respiratorie de apa 600-800 ml
Prin piele 300-500 ml

Acest echilibru e mentinut permanent prin interventia pe de o parte a osmoreceptorilor si a mecanismelor


neuro umorale dominate de ADH si aldosteron. Miscarile apei intercompartimentale sunt in stransa
relatie cu schimburie electrolitice si elementul principal care guverneaza trecerea ape de o parte si alta a
mb semiperm a capilarului este ionul de Na.
Aceste modificari sunt datorate faptului ca tonicitatea lichidelor din orgs indiferent de spatiu pe care il
ocupa ele (intracelular , extracelular :interstitial sau intravascular) se cifreaza intre 280-290 ml osmoli la
litru masurata prin pctul crioscopic- de inghetare, valorile sunt intre minus 0,56 si minus 0,58 grade C

[ stiind ca o solutie apoasa are un pct de inghetare mai cu cat cant de particule dizolvate (electroliti) in
acea solutie e mai mare.]
Apa marii nu ingheta la temp mai joasa decat apa lacurilor. Saramura nu ingheata
Conc NaCl = 9 g la mie
Intr-un compartiment in care avem nr mare de electroliti, deci cu P osmotica m mare , P osmotica din
compart cu mai putini electroliti se opune trecerii apei din cel cu electroliti favorizand curgerea inversa
a apei cand intre cele 2 compart exista separare de mb semipermeab. Ea nu e permeab pt particule mai
mari.
La niv capilarului sanguin acioneaz presiunea hidrostatic i presiunea coloidosmotic
Alaturi de P osmotica alte forte in mod secundar guverneaza trecerile intercompart ale apei
-

P hidrostatica data de P care o excercita coloana de sange


P coloid osmotica data de nr de particule macromoleculare dizolvate in solutie si mai putin de
dimensiunea acestor particule. Daca ne gandim ca din totalul proteinelor, fractiunea care asigura mare
parte din aceasta P sunt albuminele care au greut molec m mica decat globulinele. Albuminele sunt m
bine reprez in sange , cam 5 g % fata de globuline ( prot totale sunt in jur de 7 g%).

La capatul arterial al capilarului avem Ph mare 25-30 si mai mica interstitial ce va favorizeaza trecerea
apei din capilar interstitiu
P coloid osmotica e mai mare ..... fav trecerea apei ... odata cu apa ,trec si subs nutritive si gazele. Se
ajunge la un mom dat ca in apropierea jumatatii capilarului sa se atinga un pct izosfigmic adica punctul in
care P din capilar cu cele interstitiu sunt egale pe masura ce apa trece din capilar in interstitiu . Aceste
pcte izosfigmice sunt dif pe Ph si Pc ceea ce faciliteaza reabs apei la capatul venular unde Ph si Pcsunt
mai mici dar . Si atunci fortele de apa capata un sens invers dintre intest spre capilar
Alaturi de aceste 2 P un alt fact care fav la acest niv schimburile e drenajul limfatic- canalul limfactic
dreneaza excesul de apa din inters care va ajunge prin sistemul vascular la vena cava inferioara.
Interventia fact umorali in special al ADH care la tubul renal, fav reabs facultativa de apa in segm distal si
aldosteronul- mineralocorticoid act la tubul distal al nefronului si retine Na in contrapartida cu K si H
Modificarile compart hidrice sunt f imp pt continuarea in conditii optime a proceselor metab si in fctie de
lichidele pierdute aceste deshidratari, (pierderile) se impart in deshidratari
-

Hiperosmolare
Hipoosmolare
Izooosmolare

Principalul electrolit este Na. raportat la cant de Na pierduta odata cu apa din orgs , deshidratarile sunt
hipertone, hipotone si izotone ,dupa tonicitatea lichidului extracelular ce apare in urma deshidratarii
Deshidratarile hipertone (hiperosmolare)
Cand vbm de hiperton sau hiperosmolar inseamn ca in urma pierderilor lichidiene , lichidul extracelular este hipoton
Proportional se pierde m multa apa decat Na => pierderi hipotone
Ramane in interstitiu o cant mai mare de NaCl
Schema
Am hiperhidratare extracel:
-

imediat osmoreceptorii imi induc secretia de ADH si aldosteron. Ei vor creste reabs de Na si de apa
in special si vor scadea piederea de lichide prin sudoratie. Cresterea reabs vol de apa mai mari decat
acelor de Na , fac in timp ca tonicitatea spatiului extracelular sa revina la normal,

pe de alta parte lichidele aceste din spatiul extracel care sunt hipertone vor produce o deshidratare
celulara pt ca spatiul intracelular , hipoton in comparatie cu spatiu celular hiperton va face ca apa sa
sufere trecerea (un shift) din celula in interstitiu ,in spatiu extracelular pe de o parte pt corectarea
tonicitatii ca de-o parte i de alta a mb cel tonicitatea s fie = -

Deshidratarea ceularal declaneaz setea care prin apa pe care o aduce este n folosul corectrii
tonicitii.
Celula e prima care va suferi tulb de contienta, sete chinuitoare, tulburari de gandire, delir, coma si
moarte.
Cauzele pierderi de lichide hipotone
-

Aport hidric insuficient fie pt ca e alterata senzatia de sete ca la unii bolnavi pshici sau coma,
traumatizati, raniti neasistati, .bolanvii cu tetanos care au un trismus indelungat si nu pot sa se
hidrateze. Bolnavii cu stenoze esofagiene f stranse
Pierderi de apa si electroliti prin hipersudoratie: frecv prin activ fizica intensa, sudoarea= lichid usor
hipoton, stari febrile prelungite
Pierderi de apa si electroliti prin sucurile digestive , cu exceptia bilei si suc pancreatic, toate sucurile
digest sunt hipotone,

Se pierd ptin varsaturi incoercibile, fistule digestive, stenoze pilorice. Pilor= sfincter cu musc circulara in
2 straturi care tine inchis orif dintre stomac si duoden ca alim din stomac sa poata prezenta digestia
gastrica. In unele situatii pilorul are tonicitate mare alim stau multi timp in stomacse secreta mult
suc gastric si enzime si se apeleaza la spalatura gastrica. Repetatele spalaturi gastrice fac sa se ajunga la
deshidratare hipotona
-

Pierderi hidroelectrolitice hipotone de origine renala- pe de o parte la secretie insuf de ADH, in D


insipid si la pacientii cu diureza osmotica crescuta datorita in special glicozuriei la diabeti
Manifestari clinice ale D hipertone
sunt putin evidente pt ca pierderile lichidiene prin shuftul intercompartimental al apei este repartizat
oarecum inegal.
Exemplu daca se pierd 5 L lichid hipoton, 3 litri provin din sectorul celular si restul din extracelular
aceasta explica scaderea moderata a volemiei si deci simtopmatologia saraca si tardiva legata de
scaderea volemica pe primul plan se situeeaza dehidratarea celulara cu senzatia de sete ,facies
deshidratat cu globi oculari infundati in orbite, mucoase uscate, limba prajita

Pe masura ce se accent deshidrat, devin evidente modif de volum circulatiei sangvine, si atunci apare
initia o tahicardie cu oligurie, urmata de bradicardie si Hta
-

In ca f severe cand pierderile hidroelectr depasesc 1/15 1/25 din greut corporala apar manifestari
cerebrale cu somnolenta, agitatie, confuzie, halucinatii, coma si in ultima instanta moartea
Deshidratarile hipotone/hipoosmolare

Pierderi de lichide hipetone: pierderi de Na ,


sechestrarea de Na in tesuturi si lichide transcelulare

Spatiul interstitial va avea tonicitate scazuta ceea ce duce la inhibarea secretiei ADH incearca sa retina
m mult Na si sa piarda apa, consecinta apare poliurie apoasa, ceea ce duce la hipovolemie
Desen
Lichidul extracel hipoton,
-

pe de o parte se inhiba secretia de ADH poliurie apoasa hipovolemie colaps hipovolemic


pe de alta parte apare hiperhidratarea intracelulara (alta cale prin care se pierde apa din spatiul
extracelular) care are repercursiuni la niv celulei nv cu afectare neurologica in care semnul dominant
este repulsia fata de apa (accese nervoase cu durere , cefalee, astentie, fatigabilitate cu semne de

hipovolemie clara, refuza ingestia de apa datorita hiperhidratarii celulei nv- principalul semn de dg
dif in hiperhidratarea hipertona unde ii e sete de moare si hiperhidratarea hipotona)
Semnele de hipovolemie sunt prezente mai precoce si mai intens in D hipotone
Cauzele
-

Piederea de Na m mare decat de apa : in insuf renala cr stadiul poliruric, in isuf corticosuprarenaliana
prin lipsa de mineralocorticoiz care det peidere mare de Na
Secrestrarile de Na in lichide si T transcelulare:
Sd de zdrobire = realizeaza forma de soc traumatic hipovolemic desi nu se insoteste de efractii ale
vreunui traseu vascular dar dat comprimarii maselor musc mari prin mecanism necunoscut ionul de
Na se conc in aceste zone. La fel se intampla in inflam exudative purulenta, in asurir in primele 3 zile
de la accident, ionul de Na e sechestrat in zonele arse

De obicei D hipotone se datoreaza unor dezechilibre rapide hidrice si de aceea tabloul hipovolemiei este
cel care domina.
Deshidratarile izotone
-

Lichidele pierdute au aceasi tonicitate cu plasma, pierderile de apa proportionale cu cele de Na=
pierderi izotone

Cauze
-

hemoragii masive
Piederi plasmatice care pot fi localiz in cazul pancreatitelor si peritonitelor generalizare sau difuze in
arsuri intinse , soc caloric
Diuretice
Transpiratii abundente cu mucoviscidoza = boala cu deteminism genetic in care apare pierdere
excesiva electrolitica prin sudoratie care are conc m mare a ionului de Na decat in mod normal ceea
ce face ca sudoratia sa nu mai fie hipoton ci hiperton

Simptomatologia e dependenta de ritmul si cant de lichide pierdute


-

Cant mare in timp scurt e insotita de simptomat colapsului vasc dat hipovolemiei induse si de sete in
mica sau mare masura
Sunt cel mai usor de reechilibrat fata de cele hiperosmolare unde problema se pune de reechilibrare
cu lichide hipotone (invers la hipoosmolare care se reechilibr cu hipertone)
Hiperhidratarile

Celulare
Interstitiale
globale

Cele celulare sunt


-

primare- rare , se dat interventiei unor fact toxici infectiosi in urma carora apare o suprasolicitare a
metab celular cu producere in exces de apa celulara
secundare- apar in majoritatea cazurilor dat modificarii tonicitatii spatiului extracelular. De cate ori
am tonicitate in spatiul extracel voi avea o.....

Intestitiale sunt clasif dupa tonicitatea lichidului care aduce surplusul la valorile normale in HH hipo,
hiper si izoosmolare
-

cele hipo si hiper sunt rare , apar de obicei datorita unor interventii gresite prin perfuzia unor cant mari
fie de lichide hiper/ hipoosmolare fie prin admin medic care interfera cu secretia de ADH/ aldosteron
Hiperhidratarile interstitiale izoosmolare fiziopatologia lor e in esenta fiziopat edemului si depind
pe de o parte de factori generali care tin de secretia de aldosteron, filtrare renala, retentie de Na si de
factori locali care tin de modificari ale P coloidosmotice, P h, tulb ale drenajului limfatic sau modif
ale permeab capilare.