Sunteți pe pagina 1din 13

Cursul 7 : Stâlpi compoziţi

Sumar:

Stâlpii compoziţi pot lua forma unor secţiuni deschise parţial sau total înglobate în beton sau a unor secţiuni tubulare umplute cu beton.

Înglobarea totală a secţiunii de oţel asigură de obicei suficientă protecţie la foc pentru a satisface cele mai stringente cerinţe practice.

Eurocode 4 prevede două metode pentru calculul capacităţii stâlpilor compoziţi,

metoda

metoda

generală

şi

metoda

simplificată.

În

acest

curs

este

prezentată

simplificată.

Pentru a putea folosi metoda simplificată secţiunea stâlpului trebuie să fie constantă şi dublu simetrică pe toată înălţimea elementului.

Este permis să se construiască o versiune linearizată a diagramei de interacţiune M-N pentru o secţiune compozită.

Capacitatea portantă a unui stâlp solicitat la compresiune şi încovoiere uniaxială poate fi determinată folosind diagrama de interacţiune afectată cu un factor de reducere, cu condiţia ca momentul de calcul să includă efectul imperfecţiunilor şi al amplificării produse de efectul de ordinul 2.

Capacitatea portantă a unui stâlp solicitat la compresiune şi încovoiere biaxială se calculează utilizând capacitatea sa portantă faţă de ambele axe, plus o verificare a interacţiunii între momente la forţa axială de calcul.

Cunoştinţe preliminare:

Distribuţia tensiunilor în secţiuni transversale compuse din materiale diferite sub acţiunea combinată a forţei axiale şi momentelor încovoietoare acţionând după axele principale.

Obiective:

Să facă cunoscute tipurile de stâlpi care pot fi utilizaţi la clădiri.

Să evalueze principalele caracteristici ale secţiunlor tubulare umplute cu beton şi ale secţiunilor deschise înglobate în beton când sunt folosite ca stâlpi.

Să facă înţelese principiile metodei simplificate pentru proiectarea stâlpilor compoziţi din Eurocode 4.

Cunoaşterea procedurii de constrire a diagramei linearizate de interacţiune M-N a unei secţiuni compozite.

Cunoaşterea procedurii din Eurocode 4 pentru proictarea unui stâlp compozit solicitat la compresiune şi încovoiere.

1

Referinţe:

[1] EC4: EN 1994-1-1: Eurocode 4: Design of Composite Steel and Concrete Structures Part 1.1: General rules and rules for buildings.

[2] SSEDTA: Structural Steelwork Eurocodes - Development of a Trans-National Approach,

2001

[3] R.P. Johnson: Composite Structures of Steel and Concrete, 3rd Edition, Blackwell, Londra, 2004, 230 p.

[4] Faber, O. (1956) More rational design of cased stanchions. The Structural Engineer, 34, March, 88–109.

[5] Jones, R. & Rizk, A.A. An investigation on the behaviour of encased steel columns under load. The Structural Engineer, 41, Jan., 21–33.

[6] Basu, A.K. & Sommerville, W. (1969) Derivation of formulae for the design of rectangular composite columns. Proc. Instn Civ. Engrs, Supp. vol., 233280.

[7] Roik, K., Bergmann, R., Bode, H., Wagenknecht, G., 1975. “Tragfähigkeit von ausbetonierten Hohlprofilstützen aus Baustahl”. Techn.-wissenschaftl. Mitteilungen, Institut für konstruktiven Ingenieurbau, Ruhr-Universität Bochum, Heft 75-4.

[8] Roik, K., Bergmann, R., Bode, H., Wagenknecht, G., 1976. “Tragfähigkeit von einbetonierten Stahlstützen”. Techn.-wissenschaftl. Mitteilungen, Institut für konstruktiven Ingenieurbau, Ruhr-Universität Bochum, Heft 76-4.

[9] Aribert, J.-M., 2007, „Calcul des poteaux mixtes”, în Techniques de l’ingénieur, Ed. Le Moniteur, Paris.

Conţinut:

1. Istoric

2 Metoda simplificată de proiectare pentru stâlpi din EN 1994-1-1

2.1 Domeniu de aplicare

2.2 Rezistenţa la foc şi unele reguli de alcătuire

2.3 Capacitatea secţiunii la compresiune cu încovoiere uniaxială

3. Verificarea la compresiune cu încovoiere uniaxială (EC4, §6.7.3.6)

4. Verificarea la compresiune cu încovoiere biaxială (EC4, §6.7.3.7)

5. Rezumat cu concluzii

2

1. Istoric [3]

Stâlpii metalici din clădirile etajate au nevoie de protecţie la foc. Aceasta este frecvent asigurată prin înglobată în beton. Până în anii 1950, era o practică obişnuită să se utilizeze un amestec de rezistenţă redusă şi să se neglijeze contribuţia betonului la rezistenţa şi stabilitatea

stâlpului. Încercările lui Faber

de calitate mai bună şi proiectând stâlpul ca un element compozit.

Acestea au dus la metoda de proiectare numită a „barei înglobate” (cased strut), aplicabilă pentru secţiuni I sau H înglobate în beton. În această metodă prezenţa betonului este luată în considerare în 2 moduri: se consideră că el preia o mică forţă axială şi că reduce zvelteţea efectivă a elementului metalic, ceea ce-i măreşte acestuia rezistenţa la sarcină axială. Nu se ţine seama de loc de rezistenţa barelor de armătură din beton. Încercările făcute pe bare înglobate la încărcări excentrice au arăta că metoda „barei înglobate” dă o rezervă de

siguranţă excesivă şi neuniformă. De exemplu, Jones & Rizk

[5] factori de încărcare între 4.7

[44] şi alţii au arătat că se pot face economii folosind un beton

ii au ar ă tat c ă se pot face economii folosind un beton ş i
ii au ar ă tat c ă se pot face economii folosind un beton ş i
ii au ar ă tat c ă se pot face economii folosind un beton ş i

şi 6.7, şi studiile lui Faber [4] sprijină această concluzie. Metoda a fost îmbunătăţită în BS

5950, dar este în general foarte acoperitoare. Principalul ei avantaj este că este mai simplă decât metodele mai raţionale şi mai economice disponibile acum.

Una din primele metode care a ţinut seama în mod adecvat de interacţiunea dintre oţel şi beton într-un stâlp compus dintr-un profil metalic H înglobat în beton a fost cea datorată lui

meta lic H înglobat în beton a fost cea datorat ă lui Basu & Sommerville [6].Ea

Basu & Sommerville [6].Ea a fost extinsă pentru a include şi încovoierea biaxială şi este într-

a include ş i încovoierea biaxial ă ş i este într- o bun ă concordan ţă

o bună concordanţă cu rezultatele încercărilor experimentale şi simulărilor numerice [47, 48].

Metoda lui Basu şi Sommerville este bazată pe folosirea unor aproximaţii matematice la curbele obţinute prin analize numerice.

Pentru Eurocode 4:Part 1.1, a fost preferată metoda dezvoltată de Roik, Bergmann şi alţii la

ă metoda dezvoltat ă de Roik, Bergmann ş i al ţ ii la Universitatea din Bochum

Universitatea din Bochum [7,8]. Are un domeniu mai larg, este bazată pe un model

conceptual mai clar şi este puţin mai simplă.

Eurocodul dă două metode de proiectare pentru stâlpi:

o metodă generală care include elementele cu secţiune nesimetrică şi neuniformă pe lungimea stâlpului;

lungimea

o

metodă

simplificată

cu

secţiune

dublu

simetrică

şi uniformă

pe

elementului.

2 Metoda simplificată de proiectare pentru stâlpi din EN 1994-1-1

2.1 Domeniu de aplicare

Pentru aplicarea metodei simplificate trebuie, pe lângă faptul că secţiunea trebuie să fie dublu simetrică şi uniformă pe înălţimea etajului, îndeplinite următoarele condiţii:

Zvelteţea relativă (

N pl Rk , N Ed
N
pl Rk
,
N
Ed

) trebuie să îndeplinească condiţia 2 ;

Raportul între contribuţia oţelului şi rezistenţa totală a secţiunii trebuie să fie cuprins între 0,2 0,9;

3

Pentru o secţiune complet înglobată, grosimea maximă a acoperirii de beton de considerat în calcul nu trebuie să depăşească valorile c y = 0,4b et c z = 0,3h chiar dacă valorile reale sunt mai mari;

Coeficientul de armare longitudinală nu trebuie să depăşească 6%;

Raportul între înălţimea h a secţiunii şi lăţimea sa b să se situeze intre 0,2 şi 5.

2.2 Voalarea locală a pereţilor de oţel

Riscul de voalare locală al pereţilor de oţel ai unui stâlp compozit trebuie să fie controlat perfect inainte ade aface verificarea stabilităţii de formă a stâlpului. În cazul unui stâlp toatal înglobat acest risc nu există dacă grosimea acoperirii cu beton este suficientă:

c y sau c z min{40 mm, b/6}

Pentru celelalte tipuri de stâlpi compoziţi (stâlpi parţial înglobaţi în beton şi profile tubulare umplute cu beton), zveltetţea pereţilor secţiunilorde oţel nu trebuie să depăşească valorile de mai jos:

Pentru tuburi circulare (Figura 1e sau f) :

d/t 90 2

Pentru tuburi rectangulare (Figura 1d ) :

b/t 52

Pentru profile I parţial înglobate (Figura 1b sau c) :

b/t f 44

Unde

235 f y
235
f
y
235 f y ş i f y este valoarea nominal ă a limitei de elasticitate a

şi f y este valoarea nominală a limitei de elasticitate a oţelului.

nominal ă a limitei de elasticitate a o ţ elului. Figura 1 Sec ţ iuni dublu

Figura 1 Secţiuni dublu simetrice tipice pentru stâlpi compoziţi şi notaţii

4

2.3

Rezistenţa la foc şi unele reguli de alcătuire

Înainte de a face calcule bazate pe o secţiune aleasă pentru un stâlp compozit este prudent să se verifice dacă secţiunea respectă anumite limite privind dimensiunile ei.

Rezistenţa la foc a unui stâlp dintr-un profil I înglobat în beton este determinată de grosimea stratului de beton de acoperire al profilului metalic şi al armăturilor. De exemplu, pentru un element rezistent 90 de minute şi o secţiune transversală cu dimensiunile h c şi b c de cel puţin 250 mm, limitele acoperirii cerute de EN 1994-1-2 sunt 40 mm pentru profilul metalic şi 20 mm pentru armătură.

Trebuie respectate de asemene prevederile din EN 1992-1-1 privind acoperirea minimă cu beton şi distanţele minime şi maxime dintre bare. Acestea asigură rezistenţa la coroziune, transmiterea sigură a forţelor de aderenţă, evitarea expulzării betonului şi a flambajului barelor de armătură. Coeficientul de armare trebuie să fie între următoarele limite pentru a putea face un calcul de rezistenţă ca beton armat :

0,003 A s /A c 0,06

Limita superioară este pusă ca să asigure că barele nu se aglomerează excesiv la suprapuneri.

Grosimea acoperirii de beton a secţiunii de oţel care poate fi folosită în calcul are ca limite superioare c y = 0,4b, c z = 0,3h. Aceastea sunt legate de proporţiile stâlpilor pentru care a fost validată metoda de calcul.

Coeficientul de contribuţie al oţelului şi zvelteţea sunt limitate pentru acelaşi motiv.

Coeficientul de contribuţie al oţelului este defint de:

A f

a

yd

/

N

pl Rd

,

unde f yd este rezistenţa de calcul a oţelului structural, cu condiţia:

0,2 0,9

Dacă δ < 0.2, stâlpul trebuie tratat ca beton armat; iar dacă δ > 0.9, ca oţel structural. Termenul A a f yd este contribuţia secţiunii de oţel la rezistenţa plastică N pl,Rd , dată de:

N

pl Rd

,

A f

a

yd

A f

s

sd

0,85A f

c

cd

2.4 Rezistenţa plastică la compresiune axială

Rezistenţa plastică la compresiune axială a unei secţiuni de stâlp compozit, N pl,Rd , se obţine prin simpla adunare a rezistenţelor plastice ale componetelor sale, adică:

N

pl Rd

,

A f

a

yd

A f

s

sd

0,85A f

c

cd

(1)

unde A a , A c şi A s sunt ariile secţiunilor profilului metalic, a betonului şi a armăturii, iar f yd , f cd et f sd sunt rezistenţele de calcul ale materialelor.

Expresia de mai sus se aplică profileor parţial sau total înglobate în beton. Pentru profilele tubulare umplute cu beton coeficientul 0,85 poate fi înlocuit cu 1,0 datorită efectului favorabil al confinării betonului (cf. §6.7.3.2(1) din [1]).

5

2.5 Capacitatea secţiunii la compresiune cu încovoiere uniaxială

Proiectarea pentru o combinaţie între o forţă în lungul axei x şi încovoiere în jurul axelor y sau z este bazată pe o curbă de interacţiune între rezistenţa la compresiune, N Rd , şi rezistenţa la încovoiere în jurul axei relevante, M Rd . Metoda este prezentată făcand referire la Figura 3.

Complexitatea calculelor pentru M pl,Rd şi a altor puncte de pe curbă a fost descurajatoare pntru folosirea stâlpilor compoziţi. Ipotezele sunt acelea folosite pentru a calcul M pl,Rd la grinzi:

blocuri de tensiuni dreptunghiulare pentru oţelul structural la ± f yd , armături la ± f sd , şi beton 0.85f cd în compresiune sau fisurat la întindere. Se presupune conexiune totală de lunecare.

Compexitatea apare în calculele matematice. Pentru încovoierea în jurul axei majore a secţiunii din Fig. 1(a), sunt 5 poziţii posibile ale axei neutre plastice, ducând fiecare la expresii diferite pentru N Rd şi M Rd . O metodă paractică este să se propună o poziţie pentru axa neutră şi să se calculeze N Rd prin sumarea forţelor din blocurile de tensiuni, şi M Rd calculând momente ale acestor forţe în jurul centrului secţiunii nefisurate. Aceasta dă un punct pe curba din Figura 2. Alte puncte, şi în final curba, se pot obţine repetând procedura.

ş i în final curba, se pot ob ţ ine repetând procedura. Figura 2 Curba de

Figura 2 Curba de interacţiune M-N pentru încovoiere uniaxială

Simplificarea făcută în EN 1994-1-1 este să înlocuiască curba cu o diagramă poligonală, AECDB în Fig. 2.

Pentru încovoiere în jurul axei majore a secţiunilor I înglobate în beton, AC poate fi luată ca o linie dreaptă, dar pentru alte situaţii trebuie găsit un punct intermediar, E, pentru că dreapta AC poate fi prea acoperitoare.

Figura 3 ilustrază procedura de calcul pentru o secţiune de metal înglobată în beton, pentru patru poziţii particulare ale axei neutre plastice corespunzând punctelor A, B, C, D marcate pe Figura 2.

Punctul A : Capacitatea portantă la compresiune axială pură:

N A N pl,Rd

M A  0

(2)

Punctul B : Capacitatea portantă la încovoiere pură:

N B 0

M B M pl,Rd

6

(3)

Figura 3 Tensiunile pe sec ţ iune în diferite puncte ale curbei de interac ţ

Figura 3 Tensiunile pe secţiune în diferite puncte ale curbei de interacţiune (secţiune metalică înglobată în beton)

Punctul C : Moment capabil identic cu cel din punctul B, dar cu forţa axială de compresiune rezultantă diferită de zero:

N C = N pm,Rd

= A C ·0,85f ck /C = A C ·f ck /C

M C = M pl,Rd

(secţiune metalică înglobată în beton) (secţiune metalică tubulară umplută cu beton)

7

(4)

Notă: f ck poate fi majorat pentru a ţine cont de confinarea betonului la secţiunile circulare metalice umplute cu beton.

Punctul D : Momentul capabil maxim

N D = 0,5N pm,Rd

= 0,5A C ·0,85f ck /C = 0,5A C ·f ck /C

(secţiune metalică înglobată în beton) (secţiune metalică tubulară umplută)

Notă: f ck poate fi majorat pentru a ţine cont de confinarea betonului la secţiunile circulare metalice umplute cu beton.

M

D

W

pa

f

y

a

W

ps

f

s

1

s

2

W

pc

f

ck

c

(5)

în care W pa , W ps , şi W pc moduli plastici de rezistenţă ai secţiunii de oţel, ai armăturii şi ai betonului.

Punctul E : Situat la jumătatea distanţei între A şi C (poate fi neglijat, vezi mai sus).

2.6 Zvelteţea redusă la flambaj

Zvelteţea redusă a unui stâlp compozit pentru planul de încovoiere considerat este:

N pl Rk , N Ed
N
pl Rk
,
N
Ed

(6)

unde N pl,Rk este valoarea caracteristică a rezistenţei plastice la compresiune, adică:

N pl,Rk = A a f y + A c f ck + A s f sk

(7)

şi N cr este sarcina critică elastică de flambaj (în sens Eulerian) a stâlpului:

N

cr

2 (

EI

)

eff

l

2

(8)

În relaţia de mai sus l este lungimea de flambaj a stâlpului. Această lungime de flambaj este evaluată considerând extremităţile stâlpului fixe la deplasare. Pentru a simplifica, poate fi egală cu lungimea L a stâlpului, aproximaţie întotdeauna acoperitoare.

În ce priveşte termenul (EI) eff , el reprezintă rigiditatea efectivă la încovoiere a secţiunii compozite a stâlpului şi se calculează cu relaţia următoare:

(EI) eff = E a I a + E s I s + 0,6 E cm I c

(9)

unde E a , E s şi E cm sunt les modulii de elasticitate respectivi ai profilului de oţel, armăturii şi betonului şi I a , I s şi I c sunt momentele de inerţie ale acestor componente, pentru planul de încovoiere considerat şi calculaţi în raport cu axa mediană a secţiunii (betonul este considerat nefisurat).

Dacă efectele de durată ale curgerii lente sunt importante, mopdulul de elasticitate secant E cm din expresia de mai sus trebuie înlocuit cu modulul efectiv, E c,eff . Acesta din urmă are expresia:

E c,eff = E cm /[1 + ϕ t (N G,Ed /N Ed )]

8

(10)

unde ϕ t este coeficientul de fluaj claculat conform Eurocode 2, N Ed forţa axială de calcul aplicată stâlpului, N G,Ed partea din această forţă care este datorată acţiunilor permanente.

În general, se consideră că efectele curgerii lente nu pot fi neglijate dacă creşterea momentelor încovoietoare pe stâlp (calculate cu o analiză geometrică de ordinul I), datorită curgerii lente (coefficient ϕ t ) şi forţei axiale N G,Ed , devine mai mare de 10 % (§6.7.2(7) din [1]).

Tabelul 1 Curbe de flambaj şi imperfecţiunile barelor pentru stâlpi compoziţi

de 10 % (§6.7.2(7) din [1]). Tabelul 1 Curbe de flambaj ş i imperfec ţ iunile

9

2.5

Imperfecţiuni geométrice echivalente ale stâlpilor compoziţi

Pentru verificarea stabilitatea la flambaj a unui stâlp considerat izolat, trebuie considerate imperfecţiunile acestuia, defectele de planeitate ale pereţilor, micile excentricităţi ale încărcărilor datorită îmbinărilor, eforturile reziduale din oţel, etc. În cazul particular al unui element supus numai la compresiune axială, aceste imperfecţiuni pot fi traduse în alegerea unei curbe de flambaj adecvate (vezi curbele a, b, c din Eurocode 3). Verificarea la flambaj în acest caz se limitează la satisfacerea inegalităţii:

N

Ed

()

N

pl Rd

,

(11)

cu () factor de reducere ataşat curbei de flambaj alese, funcţie de zvelteţea redusă.

Calculul se poate face şi în mod mai direct, prin introducerea imperfecţiunilor echivalente în arc, care trebuie considerate înainte de aplicarea solicitărilor de compresiune şi încovoiere pe stâlpul mixt. Valorile acestor imperfecţiuni (ca săgeată maximă e 0 a arcului) sunt date în tabelul 1 sub formă de fracţiuni din lungimea L a stâlpului, şi corespunzător cu curbele de flambaj menţionate mai sus. Este important de subliniat că aceste imperfecţiuni echivalente nu pot fi utilizate decât cu o analiză elastică liniară (şi nu cu o analiză elasto-plastică) atât la nivel de element cât şi la nivel de structură. De altminteri, pentru ca aceste imperfecţiuni să conducă la aceeaşi precizie de calcul pentru stâlpi în compresiune pură ca pentru cei comprimaţi şi încovoiaţi studiile de calcibrare au arătat că, pentru analiza elastică a unui element şi a structurii, trebuia modificată expresia rigidităţii şi a fost adoptată expresia:

(EI) eff, II = 0,9 (E a I a + E s I s + 0,5 E cm I c )

(12)

Unde indicele II vrea să semnifice folosirea paralelă a unui calcul de ordinul II geometric (local dacă structura este rigidă, local şi global dacă este flexibilă) şi unde coeficienţii 0,5 şi 0,9 rezultă aparent din efectele fisurării betonului şi de ordinul II. Şi aici, modulul de elasticitate al betonului E cm poate fi redus prin înlocuire cu modulul efectiv, atunci când efectele curgerii lente şi ale contracţiei nu sunt neglijabile.

2.6 Calculul momentului încovoietor de-a lungul stâlpului

Introducerea unei imperfecţiuni geometrice echivalente în arc pe stâlp implică obligatoriu un calcul local de ordinul II geometric care permite să se pună în evidenţă amplificarea săgeţii sub acţiunea forţei axiale N Ed şi să se calculeze momente încovoietoare secundare care rezultă în lungul stâlpului.

Uneori poate fi avantajos să se înlocuiască e 0 /L în arc cu o distrubuţie uniformă a unei încărcări transversale, de intensitate q = 8 N Ed e 0 /L 2 pe unitate de lungime, ca în Figura 4a.

De altminteri, dacă stâlpul nu este articulat la extremităţi, el este supus pe lungimea sa lao distribuţie de momente încovoietoare, în general liniară, care rezultă din momentele aplicate la extremităţi M Ed şi (– rM Ed ), ca în Figura 4b. Trebuie precizat, pentru un stâlp făcând parte dintr-o structură, că aceste momente de la capate sunt calculate printr-o analiză globală de ordinul I dacă structura este rigidă; în schimb, dacă structura este flexibilă şi imperfecţiunile locale ale stâlpilor nu au fost introduse în analiza globală, (cf. §5.3.2.1(2) din [1] autorizând această posibilitate), M Ed şi (– rM Ed ) cuprind efectele globale de ordinul II geometric din analiză. În cele două situaţii şi local pentru stâlpul considerat, distribuţia liniară a momentului încovoietor între M Ed şi rM Ed trebuie considerată ca o distribuţie de momente primare care trebuie amplificate sub acţiunea forţei axiale N Ed (la fel ca imperfecţiunea iniţială în arc e 0 ).

10

Figura 4 Exemplu tipic de ac ţ iuni primare aplicate stâlpului Ar fi posibil un

Figura 4 Exemplu tipic de acţiuni primare aplicate stâlpului

Ar fi posibil un calcul riguros, utilizând rigiditatea la încovoiere dată de (EI)eff, II = 0,9 (E a I a + E s I s + 0,5 E cm I c ) (12) pentru a găsi valoarea maximă

a momentului încovoietor de-a lungul stâlpului care rezultă din acţiunea concomitentă a

imerfecţiunii în arc e 0 , a distribuţiei liniare de momente menţionate mai sus şi eventual dintr-

o altă distribuţie ca cea datorată unei încărcări transversale.

În mod simplificat (permis de Eurocode cf. §6.7.3.4(5)), se poate calcula doar momentul maxim amplificat de fiecare din acţiunile precedente multiplicând momentul maxim primar al acţiunii (de exemplu M Ed pentru Figura 4b) cu factorul de amplificare:

k

1

N

Ed

N cr

(13)

unde depinde de tipul acţiunii, a,sa cum este indicat în Tabelul 2, şi sarcina critică N cr este

2 (

EI

)

eff

N

cr

l

2

calculată cu relaţiile (8) şi (9) sau (10).

Tabel 2. Factorul pentru amplificarea momentelor

11

Cumulant valorile momentelor amplifcate astfel pentru diferitele ac ţ iuni, rezultatul este în mod necesar

Cumulant valorile momentelor amplifcate astfel pentru diferitele acţiuni, rezultatul este în mod necesar acoperitor (pentru că aceste momente amplificate nu se situează în mod necesar în aceleaşi secţiuni). În final, se proiectează pe baza momentului încovoietor astfel calculat, care va fi comparat cu curba de ineteracţiune de rezistenţă plastică din Figura 2.

3. Verificarea la compresiune cu încovoiere uniaxială (EC4, §6.7.3.6)

Folosind momentel capabile determinate din curba de interacţiune de la punctul 2.5 se va verifica relaţia:

M

Ed

M

Ed

M

pl N Rd

,

,

 

d

M

,

pl Rd

M

(14)

În care M Ed este valoarea maximă a momentelor de la extremităţi şi de pe lungimea stâlpului, calculate incluzând dacă este necesar imperfecţiunile şi efectele de ordinul doi; M pl,N,Rd este momentul capabil plastic la încovoiere cu forţa axială N Ed ; M pl,Rd este momentul capabil plastic la încovoiere pură (punctul B din Fig. 2)

d

= M pl,N,Rd / M pl,Rd .

Pentru oţel de grade între S235 şi S355 inclusiv, coeficientul M se va considera 0,9 iar pentru gradele S420 şi S460 va avea valoarea de 0,8.

4. Verificarea la compresiune cu încovoiere biaxială (EC4, §6.7.3.7)

Pentru stâlpi compoziţi cu încovoiere biaxială valorile dy şi dz se vor calcula ca la punctul precedent, separat pentru fiecare axă. Imperfecţiunile se vor considera numai în planul în care se aşteaptă să se producă cedarea. Dacă nu este evident care plan este critic, verificarea se va face în ambele planuri (EC4, §6.7.3.7(1)).

Trebuie satisfăcute următoarele 3 condiţii (EC4, §6.7.3.7(2)):

M Ed

d

,

y

M

,

pl Rd

M y

,

12

(15)

M Ed

d

, z

M

,

pl Rd

M Ed

d

, y

M

,

pl Rd

M z

,

M

Ed

d

,

z

M

pl Rd

,

 

(16)

1

(17)

În relaţiile de mai sus M,y = M.z = M

5. Rezumat cu concluzii

(vezi şi punctul anterior)

Stâlpii compoziţi pot lua forma unor secţiuni deschise parţial sau total înglobate în beton sau a unor secţiuni tubulare umplute cu beton.

Înglobarea totală a secţiunii de oţel asigură de obicei suficientă protecţie la foc pentru a satisface cele mai stringente cerinţe practice.

Eurocode 4 prevede două metode pentru calculul capacităţii stâlpilor compoziţi,

metoda

metoda

generală

şi

metoda

simplificată.

În

acest

curs

este

prezentată

simplificată.

Pentru a putea folosi metoda simplificată secţiunea stâlpului trebuie să fie constantă şi dublu simetrică pe toată înălţimea elementului.

Este permis să se construiască o versiune linearizată a diagramei de interacţiune M-N pentru o secţiune compozită.

Capacitatea portantă a unui stâlp solicitat la compresiune şi încovoiere uniaxială poate fi determinată folosind diagrama de interacţiune afectată cu un factor de reducere, cu condiţia ca momentul de calcul să includă efectul imperfecţiunilor şi al amplificării produse de efectul de ordinul 2.

Capacitatea portantă a unui stâlp solicitat la compresiune şi încovoiere biaxială se calculează utilizând capacitatea sa portantă faţă de ambele axe, plus o verificare a interacţiunii între momente la forţa axială de calcul.

13