Sunteți pe pagina 1din 1

Nicolae Labi

MORARUL
Melodiile, cupele pline,
Orele zilei, ritmate-n poeme
M-au gonit i pe mine
Pentru o vreme.
Am gsit moara deschis n sat,
Adic la marginea satului, scund,
Moara cu glas rguit i cntat
n scrnet de piatr i plnset de und.
Plutea nuntru o spuz amar
i-afar, la geam, luceau dulce caisele.
Muli oameni i mai macin-n moar
Grul i visele!
Morarul era un btrn filosof,
tia ce-i n ar i ce-i mai departe,
n Lun sau Marte,
i nu cugeta la moarte.
Dar moara deschis n sat,
Adic la marginea satului, scund,
Are un glas rguit i cntat
n scrnet de piatr i plnset de und.
Morarul i el cnt, plnge aproape
Un rai pitoresc ori aproape-un prpd.
Privirile-i duse prin geam ori prin ape
Nu tiu ce vd ori nu vd.
Cnt, morarule, plngi!
Eu mi plng pn i-un vis ce se leag,
Pn i-un dor! Tu s plngi, s te frngi
Pentru viaa-i ntreag.
Cci a cere prea muli s mai fie
Ori nu!
Roi de iubire, asemenea mie.