Platon

Viata si opera
Platon (427-347 i.e.n.). Numele adevarat a lui Platon este Aristokeles. A fost numit Platon
datotita chipului sau viguros.Descendent dintr-o familie nobila - dupa mama inrudit cu Solon si dupa
tata din neamul regesc al codrizilor - Platon primeste o educatie aleasa. In tinerete s-a ocupat de poezie
si pictura. La virsta de 20 de ani, venind sa participe la un concurs de poezie l-a intilnit si l-a ascultat
pe Socrate.
Puternic impresionat de intelepciunea acestuia, el se dezice pentru totdeuna de poezie si devine
elevul lui Socrate si nu l-a mai parasit pina la moartea acestuia in anul 399. Zguduit adinc de moartea
iubitului sau invitator, Platon pleaca intr-un sir de calatorii.
Platon se refugiaza o vreme la Megara, unde se bucura de prezenta lui Euclid, un alt elev al
mentorului sau. A intreprins, apoi, mai multe calatorii la Siracuza, in Sicilia, in vederea aplicarii acolo
a reformelor politice propuse de catre el, prin asa numite constitutii.
Convingerea l-a insotit toata viata, a fost aceea ca actiunea politica, respectiv deciziile politice
drepte, pot fi bazate numai pe o cunoastere profunda, adica pe filosofia autentica. Din aceasta
perspectiva trebuie interpretata maxima sa politica: ori filosofii ar trebui sa fie regi, ori regii sa devina
filosofi. Prima mare calatorie in agara Greciei Mici, intreprinsa in mod cert, este realizata de catre
Platon la virsta de 40 de ani in Italia de Sud (Sicilia), numita in acea vreme Grecia Mare. Cu acest
prilej i-a cunoscut direct pe unii pitagoreici, precum Archytas din Taren, care preda aici. La curtea din
Seracuza a tiranului Dionysos cel Batrin l-a cunoscut si pe Dio, cumnatul acestuia, pe care a incercat
sa-l cistige pentru ideile sale de forma politica. De acest episod al vietii lui Platon se leaga una dintre
putinile traditii indoielnicie referitoare la biografia sa: se spune ca Dionysos cel Batrin l-a vindut pe
Platon ca sclav in Egina, deoarece ii considera suparatoare prezenta in Siracuza.Prietinii ar fi fost
aceea care l-ar fi cumparat si eliberat din sclavie, dar acest lucru nu a putut sa impedice ca
dezamagirea lui Platon sa fie foarte mare.
Multi comentatori ai biografiei sale considera ca, desi exista multe indoieli legate de veridicitatea
acestei intimplari, ea ar pute axplica, totusi hotarirea lui Platon de a se retrage din politica si de a
deschide o scoala filosofica in Atena, celebra Academiei.Numele scolii sale a provenit de la piata
dedicata lui Heros Akademus, aflata in apropiere.
Organizarea scolii se aseamana oarecum cu cea a societatilor pitagoreice, fiind bazata pe
principiul irarhiei. Activitatea sa in cadrul academiei nu a insemnat, insa, pentru Platon, o retragere
definitiva din politica. Se pare ca unul dintre obiectivele cele mai importante ale scolii sale, care va
functiona aproape 1000 de ani, a fost acela de a contribui la pregatirea politica a celor care urmau sa
poarte raspunderea treburilor publice.
Se spune ca pe frontonul Academiei erau trecute cuvintele: "Cine nu e geometru nu poate intra
aici". Nici acest lucru nu poate fi certificat in mod absolut; este sigur, insa, ca matematica (geometria)
a jucat un rol deosebit atit in structurarea planurilor de studii in Academie, cit si-n fundamentarea
teoriei metafizice a lui Platon.
Academia lui Platon va functiona pina in anul 529 e.n., cind Imparatul Iustinian a emis ordinul
de inchidere, nu atit din motive ideologice - crestinismul devenise de mult timp greligie oficiala in
imperiu -, cit, se pare, din dorinta de a-si insusi averea considerabila a acestui asezamint cultural.
Momentul inchiderii scolii este considerat a reprezenta linia de separare clara intre platonismul pagin
si cel crestin (vezi capitolul Augustin).
Platon intreprinde o a doua mare calatorie in Sicilia la virsta de peste 60 de ani, in timpul
domniei lui Dionysos cel Tinar, urmasul celui Batrin. Acualul tiran parea sa fie extrem de interesat de
1

filosofie si de introducerea unor reforme politice in statul sau. Probabil ca Platon a fost deosebit atras
de perspectiva de a putea pune in practica teoria sa despre constitutia unui stat ideal.
Dar si de aceasta data,deci s-a dedicat cu toata fiinta acestui proiect,actiunea sa este sortita
esecului,intrucit Platon este suspectat ca pregateste o rasturnare a puterii.Platon intreprinde ultima
calatorie in Italia de sud peste 4 ani.Esecul definitiv al proiectului sau de a pune in practica teoria sa
despre stat il determina sa se dedice pina la moarte doar treburilor din cadrul Academiei. Platon s-a
stins din viata in anul 347, la virsta de 80 de ani
A considera opera lui Platon doar o speculatie, doar o pura creatie ideatica, fara valoare practica
sau doar o forma a gandirii umane fara suport material, fara aplicatii practice, o simpla incercare de
teoretizare si atat, reprezinta o falsa cunoastere a acestei opere. In cadrul istoriei psihologiei, momentul
Platon este deosebit de important prin faptul ca acest autor antic , redand conceptia mentorului sau
spiritual, Socrate, pregatea de fapt opera urmasului sau, elevului sau, Aristotel, cel care poate fi socotit
pe drept cuvant ,,parintele psihologiei, in contextul in care predecesorii sai erau inca tributarii unei
gandiri mitice, el ridicandu-se la un grad superior de intelegere si interpretare a vietii psihice, a lumii
in general.Fiind pasionata de foarte mult timp de conceptia despre dragoste a lui Platon, ilustrata in
celebrul dialog ,,Banchetul si gasind preocupari la psihologi contemporani in aceasta directie, am
elaborat acest referat pentru a-mi lamuri mie si altora daca exista sau nu dragostea perfecta, ilustrarea
androginului antic. Am gasit deasemenea numeroase intuitii de geniu ale marelui filosof, referitoare la
psihanaliza, ceea ce reconfirma, daca mai era cazul, faptul ca vechii greci aveau o gandire foarte
elevata pentru epoca in care traiau. Opera lui Platon se cuvine a fi incadrata in istoria psihologiei si
pentru modul in care vechii ganditori ai Eladei explicau natura sufletului omenesc, intr-un mod
original si poetic.

Consideratii privind corelatia dintre evenimentele vietii lui Platon si gandirea sa

psihologica
In cadrul filosofiei clasice grecesti, personalitatea lui Platon reprezinta un moment de referinta,
fiind considerat cel mai mare ganditor idealist al acestei perioade.Epoca in care a trait, respectiv anii
427-347 i.Hr.,corespunde unei etape din istoria Greciei antice foarte framantate cand,dupa regimul cel
mai democrat al vremii, cel al strategului Pericle [443-429 i.Hr.], in cetatea-polis Atena,in timpul
razboiului peloponesiac, toate valorile recunoscute anterior se modifica,tot asa cum si viata lui Platon
insusi. Provenind dintr-o familie de aristocrati, dupa mama coborator din legendarul rege legiuitor
Solon,conform traditiei ateniene Platon a studiat la varsta tineretii filosofia, acea conceptie
integratoare a tuturor cunostintelor epocii in care traia. Deoarece Socrate era cel mai respectat filosof
al vremii, pe care Platon se pare ca l-a cunoscut de copil, sau dupa altii la 20 de ani, el si-a insusit
intocmai ideile novatoare ale acestuia, idei care coborau filosofia din cerurile zeilor pe pamant, printre
oameni, propunandu-le sa se autocunoasca, sa caute adevarul in ei insisi. Descoperirea lui se putea
face prin metoda maieuticii, a ,,mositului, din aproape in aproape. Aceasta metoda se spune ca i-a
fost inspirata lui Socrate de mama sa ,care era moasa, ceea ce ne face sa presupunem ca gandirea
grecilor vechi era profund intuitiva, gandire de poeti ce se mirau naivi in fata naturii, neavand
suficiente cunostinte date de cercetarea rationala, precum avem noi, cei de azi. In educatia ateniana
scopul final al acestei pregatiri era , pentru fiii celor bogati, mod de a deveni buni oameni politici, buni
oratori,capabili sa convinga auditoriul,de aceea retorica era la mare cinste; aflata la inceputurile ei ,
filosofia era de multe ori doar o indeletnicire orala, astfel ca maestrul lui Platon, Socrate, nu a lasat
nimic scris; tot ce se stie despre opera lui se datoreaza discipolilor, cel mai de seama fiind Platon.
Socrate a trait intre anii 469-399 i.Hr., deci moartea i-a survenit la varsta senectutii, el fiind o
personalitate emblematica si datorita acestui aspect al longevitatii sale; si azi avem tendinta fireasca sa
ne respectam batranii intelepti, comparandu-i cu prea multii batrani deprimati, bolnavi , rapusi de

viata, debusolati, mult mai numerosi decat cei senini si cu adevarat intelepti. Si in plus , Socrate venea
sa repuna in drepturi legea pe care multi din contemporanii sai o socoteau inutila; respectat, ascultat,
Socrate sfarsea prin a fi condamnat tocmai de cei pe care filosoful ii aparase, de conducatorii cetatii
nemultumiti de popularitatea ganditorului care parea ca indeamna la revolta impotriva lor, cei ce
incalcau legile naturii umane, inchinandu-se unor zei care uitau adevarata menire a omului: cea de a
cauta binele si adevarul. Socotit instigator social, Socrate era condamnat , iar discipolul sau cel mai
devotat, aflat la varsta de 28 de ani, urma sa fie marcat pentru toata viata de acest sacrilegiu, de aceasta
incalcare flagranta a legilor tocmai de cei care erau cei mai indreptatiti sa le respecte.. Studiind viata
marelui filosof antic Platon ii putem intelege si mecanismele gandirii sale care au dus la elaborarea
unui sistem filosofic aparent rupt de realitate, un sistem in care lumea are la baza Ideea. Aparea pentru
prima data desprinderea de materie, de intelegere a unitatii lumii printr-un element care sa ii dea
unitate, lumea putand sa se nasca din ea insasi, din Ideea pura.Era oare o incercare de delimitare a
lumii reale de cea a ideilor ,o rupere a filosofului de viata reala , o lume plina de minciuna, imposibil
de schimbat , sau era o detasare superioara, usor aroganta, a inteleptului care atinsese esenta lumii , dar
care devansa cu mult epoca in care traia? Se pare ca de-a lungul existentei sale, Platon nu a fost un
invins, el nu s-a izolat de problemele cetatii. In toate peregrinarile sale in Egipt, in Megara , in Cirene,
in Siracuza, el a cautat sa influenteze benefic conducatorii, de multe ori tirani, de aceea si ideea
din,,Republica, opera sa cea mai cunoscuta , de a infaptui un stat in care filosoful sa ii fie regelui
sfatuitor, sfetnic, mentor spiritual. Si visul i- a fost implinit tocmai de elevul sau pe care l-a format in
celebra scoala de la Atena, Academia, acesta nefiind altul decat Aristotel, cel mai mare filosof antic,
profesorul celui mai mare rege al antichitatii, atat sub aspect politico-militar, cat mai ales ca
deschizator de noi orizonturi culturale, Alexandru Macedon. In sudul Italiei, la Siracuza, Platon a intrat
in contact cu filosofii pitagoreici,si ei tributari unei conceptii abstracte, aproape idealiste asupra lumii,
cea in care numarul este elementul fundamental, ,,temelia pe care se sprijina intreg edificiul
existentei, ,,El a imbinat doctrinele lui. Heraclit, ale pitagoreicilor si ale lui Socrate. Cu privire la
lucrurile sensibile, el este de acord cu Heraclit, in doctrina realitatilor inteligibile cu Pitagora, iar in
filosofia politica cu Socrate.
Drama vietii lui Platon, data de moartea nemeritata a mentorului sau, dar si propria sa formatie
intelectuala in mod sigur, gandirea sa mitica, i-au permis realizarea unei opere cu pronuntate valente
literare, ceea ce ii confera originalitate si maretie. Cele mai cunoscute mituri se refera la dreptate si
nedreptate- mitul lui Gyges, la adevar- mitul pesterii, la dragoste- mitul androginului.Aceasta
modalitate de scriere a filosofiei sub forma miturilor, a pildelor am zice, cat si forma pe care o
imbraca, cea a dialogurilor, face ca opera lui Platon sa fie foarte apreciata in epoca si poate de aceea si
bine pastrata peste timp. Dialogul ca forma de exprimare a discursului filosofic se pare ca este creat
pentru prima data de Platon, cel care se numea in realitate Aristocles, ca si bunicul sau, Platon fiind un
soi de porecla ce simboliza,, inaltimea fruntii sale sau abundenta stilului sau.
Dialogul filosofic nu este un schimb de informatii, ci constructia unei idei din alta idee,dialogul
filosofic nu rezolva probleme ci problematizeaza,maestrul dintr-un dialog filosofic nu stie raspunsurile
ci conduce gandirea spre intrebari din ce in ce mai adanci. In disputele filosofice partenerul de dialog
nu este un inamic ,ci acela care are o alta parere, crescuta din dialogul insusi, intr-un dialog filosofic
toti invata ,nimeni nu este atoatestiutor, toti se asculta si se respecta. ,,Dialogurile , capodopere ale
prozei clasice grecesti, cuprind numeroase lucrari: ,,Apologia lui Socrate, ,,Criton, ,,Gorgias,
,,Fedon, ,,Banchetul, ,,Republica, ,,Sofistul, ,,Timaios. Din ele rezida ,in ciuda prezentei
aproape continue a lui Socrate, ideea de baza a filosofiei lui Platon , aceea ca adevarata realitate o
constituie Ideile, cea de frumos, de bine, de adevar, esente suprasensibile, imuabile, aflate intr-o lume
in afara timpului si spatiului, dominate de un principiu suprem, cel al unitatii in diversitate. Viata lui
Platon, ca si a mentorului sau, nu a fost una scurta, ceea ce semnifica in mod sigur faptul ca activitatea
aceasta de ganditori, de mentori pentru cei tineri le asigura tuturor o longevitate si o vivacitate peste
medie. Poate ca intr-un alt spirit mai putin elevat, drama de tinerete a lui Platon ar fi facut adevarate
ravagii, ajungand la patologic. La Platon s-a transformat intr-o conceptie atat de armonioasa, de

adanca impacare cu un destin aproape implacabil, destinul celui care crede in principii, insa asa cum
ne explica marele filosof, dezordinea intr-un stat are trei cauze: legile rele, nerespectarea legilor si
lipsa lor.Tot ce exista este rau, bun sau neutru. Pentru Platon virtutea reprezinta cumintenie, dreptate,
curaj, cumpatare. De aceea conform acestor principii el si-a organizat continuu propria viata, o viata in
slujba Ideii.

Opera lui Platon conceptia sa psihologica

Celebrele,, Dialogurireprezinta aplicarea metodei dialectice de gandire, inteleasa in sensul ei
originar de ,,discutiedin grecescul,,dialectiktike , de aceea pare ca Platon se contrazice pe sine sau
pe interlocutorii sai, ori nu are clara o conceptie asupra lumii; este posibil ca aceasta conceptie sa se fi
schimbat in cursul vietii sale sub influenta nenumaratelor evenimente in care a fost implicat, sub
influenta celor pe care i-a cunoscut, dar este posibil de asemenea ca aceste aparente contraziceri sa fie
chiar gandirea sa in continua interogare, cautare, negare si revalorizare. Personajele ,,Dialogurilor
sunt de cele mai multe ori reale, fie alti filosofi ai epocii, fie aproape omniprezentul sau
mentor,Socrate, fie unele imaginare. S-a spus ca ceea ce Platon pune pe seama lui Socrate nu ar fi fost
niciodata rostit de acesta, dar spiritul lui se simte continuu ,fostul elev omagiindu-l prin opera sa.
Conceptia despre suflet a lui Platon era ca si la pitagoreici aceea ca sufletul e nemuritor, el
transmigrand in mai multe corpuri. Oare aceasta credinta mistico- religioasa in fapt nu o
imprumutasera grecii de la indieni, de la budisti? De ce sa fi fost imposibil ca aceste civilizatii sa se fi
aflat la un moment dat in contact? Principiul sufletului este ,la Platon, numeric, pe cand cel al corpului
este geometric. ,,Sufletul este suflul vital, raspandit in toate directiile ,el se misca de la sine si e
tripartit: partea lui rationala isi are sediul in cap, cea a pasiunilor in inima, iar cea care produce poftele
in zona buricului si a ficatului.
Partea rationala a sufletului este cauza reflectiei, a deliberarii,a intelegerii; partea senzuala a
sufletului este cauza poftei de a manca, a satisfactiei sexuale,iar partea pasionala este cauza
curajului ,a placerii a durerii ,a supararii. ,,Pornind de la centru, sufletul cuprinde corpul din toate
partile ,in cerc, el e compus din elemente si e impartit in intervale armonioase ,formeaza doua cercuri
legate intre ele , dintre care cel interior formeaza cele sapte cercuri, cercul interior este cel al
identitatii, iar cel de-al doilea este al alteritatii.
Din miscarea cercului alteritatii se naste opinia, iar din miscarea regulata a cercului identitatii
apare stiinta,ceea ce inseamna ca la baza tuturor lucrurilor sunt doua principii: divinitatea si materia.
Prima e ratiune si cauza, cea de-a doua nu are nici forma, nici limita, ea are initial o miscare
dezordonata, insa divinitatea , preferand ordinea dezordinii, a strans-o intr-un singur loc.Astfel
substanta, materia, a fost transformata in cele patru elemente prezente si la primii filosofi ionieni, dar
si in cultura chineza veche: apa, aerul, pamantul si focul. Din aceste elemente s-a nascut lumea si tot
ce exista in ea. Aceste elemente sunt in continua schimbare, cu exceptia pamantului care,fiind
constituit din figuri geometrice,subinscrise unui cub, nu se poate schimba;celelalte au ca elemente
definitorii astfel : focul o piramida, aerul un octagon, iar apa un icosaedru. Divinitatea este cauza
intregii creatii , considera Platon, deoarece binele este facator de bine, prin insasi natura sa ,universul
este cel mai frumos lucru pentru ca seamana cu divinitatea. Universul e o fiinta insufletita,creat dupa
asemanarea fiintei inteligibile, dar ca sa fie perfect,a fost creata si faptura celorlalte animale.
Divinitatile sunt de natura focului ca si sufletul, ele nu au corporalitate, iar vietuitoarele sunt , dupa
mediul in care traiesc, zburatoare [aer], acvatice [apa], terestre [pamant], inzestrate cu corporalitate si
suflet in acelasi timp. Ceea ce trebuie sa faca orice fiinta este sa se identifice cu divinitatea, pentru
aceasta fiind necesare virtutea, forta, sanatatea ,simturi bune, bogatia, neamul ales si buna reputatie. A
fi bun implica si a fi frumos, acel kalokagatos specific gandirii grecilor. Universul este unic, creat
perfect si perceptibil simturilor, nelimitat, sferic, ca si cel care l-a creat, nepieritor ca si
divinitatea.Universul contine totalitatea corpurilor care exista, puse intr-o ordine perfecta, care ne da
4

posibilitatea de a le cunoaste. Unicitatea,acel element fundamental al pitagoreicilor ,se multiplica ;

totodata el considera ca si Heraclit ca totul curge continuu,fiind deci in schimbare. Nu poate sa admita
insa ,trecerea unei idei in contrariul ei, tot asa cum nu poate concepe ca doua propozitii contrarii pot fi
adevarate in acelasi timp. Separarea lucrurilor sensibile, vizibile de cea a ideilor, lumea inteligibila nu
inseamna ca exista doua lumi, ci una numita,,kosmos. Lumea ideala este modelul [paradeigma]
acestei lumi unice, care e imaginea, copia ei. Ideile nu sunt perceptibile sensorial, sunt incolore,
intangibile, fara contur, dar au fiinta autentica doar lucrurile sensibile nu sunt, exista fara sa fie.Ideile
la Platon nu par a fi in suflet, in ganduri cum le va aseza firesc Aristotel, ele exista formalist-idealist.
Maretia filosofiei lui Platon este data de faptul ca a reusit sa distinga fiinta de existenta,limitele
filosofiei sale constand in faptul ca le-a separat. Daca nu ar fi folosit miturile, dialogul, spun unii
ganditori, ar fi elaborat o logica mai complexa ,ca disciplina a cunoasterii, decat cea aristotelica.Abia
in zilele noastre stiintele au devenit capabile sa transforme efectiv existenta naturala sa sociala, s-o
faca pe masura intentiilor, ideilor umane. Dar inca nu s-a renuntat la realitatea ideala morala, politica,
estetica, perfectiunea fiind si azi, in sens mai mult sau mai putin figurat un atribut al divinitatii. IV
Iubire,, platonica sau iubire perfecta ? Cel mai tulburator mit ramane cel al,, androginului , insotind
gandirea multor umanisti preocupati in mod firesc sa defineasca iubirea.Mitul acesta apare in
dialogul ,,Banchetul, relatand o petrecere unde se discuta despre Eros, acea fiinta-idee creata de zei
pentru a face lumea mai buna, pentru a asigura legatura intre oameni si zei.Astfel Platon relateaza
mitul fiintei perfecte, barbat si femeie in acelasi timp, cu patru brate, patru picioare,cu doua capete; pe
acea fiinta si zeii o invidiau, de aceea au separate-o, facandu-i pe cei doi care au rezultat sa se caute
continuu pana se gasesc; aceasta fiinta se numea androgin. Insa in urma discutiilor dintre personajele
lui Platon se ajunge la idei contradictorii: pe de o parte se glorifica aceasta iubire pura, in care se
obtine cea mai inalta perfectiune, pe de alta parte se neaga implicarea trupeasca, de unde expresia
,,iubire platonica in sens de iubire ideala, neimplinita fizic. Apare si o alta idee, chiar scandaloasa
dupa unii, prezenta in ,,Republica, aceea a stapanirii in comun a femeilor de catre cei bogati, alaturi
de pamanturi, de sclavi; dar oare uitam ca Platon ramanea tributar totusi timpului in care traia,
mentalitatilor epocii? Pornind de la acest mit, al androginului ,am incercat sa identific posibilitatile
practice de a gasi marea iubire, iubirea perfecta. Daca totusi consideram ca perfectiunea ramane
atributul divinitatii, ca oamenii nu sunt perfecti ci perfectibili, este totusi demn de retinut ce considera
azi hotarator in realizarea acestui,,mitdoi mari psihologi romani: Corneliu Mircea, in lucrarea,
,Intercomunicarea, si Mielu Zlate, intr-un manual destinat elevilor de clasa a Xa, preocupati in mod
sigur de cunoasterea acestei probleme un manual de psihologie. Mai intai voi prezenta conceptia lui
Corneliu Mircea, psihoterapeut roman, care isi subintitula amintita lucrare ,,Eseu de antropologie
psihologica.Sintetizand conceptii ale unor mari psihologi ,conchide urmatoarele:,,Erosul este puterea
informanta cea mai pura si mai adanca a umanitatii ,redescoperita mereu si mereu reactualizata de
miscarea ,,devenirii nivelice[ care dezvaluie taramuri limpezi si nestiute odata cu si prin fiecare noua
dimensiune nivelica].
Aceasta devenire nivelica este explicata de autor prin insusi modul de organizare a psihicului
uman, inteles dupa modelul lui Freud, acel aparat psihic compartimentat, format din constient,
inconstient si subconstient, ca si dupa modelul trebuintelor lui Abraham Maslow, cel al piramidei care
include pe treapta superioara realizarea treptei inferioare cu necesitate. Acest mod de abordare a
devenirii finite umane implica transformarea prin intermediul comunicarii, a cuvantului rostit sau
scris, dar si prin acele forme primare de comunicare, prima treapta fiind a corporalitatii,comunicarea
gestuala,cea mai primitive modalitate informationala, specifica si lumii animale; de la acest prim
nivel , al instinctualitatii, se trece apoi spre cel de-al doilea, al afectivitatii,incluzandu-l armonios pe
primul, apoi spre al treilea,al imaginarului ,spre cel de-al patrulea ,al ratiunii si in final, incorporandule pe toate, la ultimul nivel, cel ,,al cunoasterii paroxistice de sine.
Eul ia fiinta prin ,,sferele psihice descrise, spune autorul amintit si fiinteaza devenind de la un
nivel psihologic la celalalt. Recunoastem aici,, sferele sufletului lui Platon si trebuie sa conchidem ca
intuitia grecilor era foarte buna.,,Fiecare nivel se deschide spre celalalt,spre adevarul mereu mai clar si
5

mai expresiv sinelui.Instinctualitatea se deschide spre afectivitate si se preschimba in afecctivitatea

care ,,amplifica 'dimensiunea eului,inscaunand-o in inima alteralitatii,la randul ei afectivitatea
deschide imaginarul care o cuprinde si in care se preschimba,luand acum infatisarea celuilalt,[..]
imaginarul se deschide spre ratiune,care il absoarbe si il transforma[]iar gandirea adanceste in sine
si se inalta[..]pana la momentul cunoasterii extatice de sine'.
Comunicarea inter-nivelica este satisfacuta prin realizarea unor motive de diferite ranguri,sinele
se oglindeste si se defineste astfel prin altul.Sinele se deschide spre altul ,,nivelic, cautandu-si
oglinda si definitia nivelica, iar fiinta celuilalt reflecta sau nu chipul sinelui cautator. Cand oglinda
celuilalt deformeaza sinele,,nivelicapare respingerea, cand reflectarea este identica sinelui oglindit,
apare atractia. In toate relatiile de intercomunicare ne cautam propriul sine, oglindit in celalalt,
retusati, remodelati prin tatonare continua; cand insa diferentele nivelice sunt foarte mari, intervine
repulsia, respingerea, indepartarea nivelica. Cuplul interpersonal se naste si se sudeaza in timp, prin
acomodare reciproca, prin ,,compensatia nivelica a celuilalt cand deosebirile nu sunt fundamentale, in
opozitie, sau cand structurile caracteriale permit flexibilitatea, acomodarea. Firile ,,chei universale,
acomodabile la orice tip de personalitate, isi gasesc mai rapid partenerul, in timp ce firile mai
rigide,,,chei singulare, mai anevoios. ,,Forma pura si absoluta a comunicarii , Erosul, nu admite decat
celula arhaica a cuplului dual . Eul isi oglindeste si isi implineste fiinta prin Altul care trebuie sa fie ,
in cele din urma , un alt eu insumi.
Totusi se ajunge destul de greu si de rar la ,,formula perfecta a cuplului dual, in care fiecare
partener se recunoaste ,,integral pe sine in si prin altul, cel mai adesea cuplurile sunt imperfecte, eul
pasind cu o parte a sa spre alte individualitati, spre alte persoane, in speranta definirii si regasirii
depline.Totusi Barbatul va cauta totdeauna Femeia, adica fiinta unica pentru o alta fiinta unica.
Aceasta cautare pote sa fie sortita succesului ,dar tot atat de bine si esecului,cautand fara incetare,eul
se regaseste,,faramitat , fragmentat in altii. O viata cauta si chiar daca gaseste, de multe ori e posibil
sa nu poata mentine constanta aceasta ,,formula perfecta. In lucrarea mai sus amintita a lui Mielu
Zlate, manualul de,,Psihologiepentru clasa aXa, editat in 2005, referitor la acest subiect, se face
referire la modelul triunghiular al dragostei, propus de psihologul englez R. Sternberg; acesta apare
reprezentat astfel : Astfel se considera ca intimitatea reprezinta apropierea dintre parteneri, sudura
sufleteasca, intelegerea reciproca, masura in care unul il valorizeaza pe celalalt, conteaza pe el;
angajarea reprezinta decizia de a ramane implicat in relatie; pasiunea reprezinta atractia fizica/ sexuala
si psihica dintre parteneri. Dragostea simpatetica se manifesta sub forma apropierii, caldurii, dorintei
de a ajuta, preocuparii fata de bunastarea si fericirea partenerului si angajarea pe termen lung
.Dragostea ,,oarba , pasionala este un amestec de dorinte si atractie sexuala,exaltare si durere,
anxietate si destindere, altruism si gelozie,ea aparand repede si disparand la fel de repede, un foc de
paie.Cel de-al treilea tip de dragoste, cea rationala presupune angajare, decizie rationala,este un fel
de ,,contract intre parteneri, stand la baza casatoriilor din interes. Celelalte tipuri de dragoste, cea
parteneriat, cea romantica sau cea prosteasca sunt combinatii intre doua dimensiuni: intimidate=
angajare duce la parteneriat, angajare + pasiune duce la dragoste prosteasca , intimidate + pasiune duce
la romantism.
Ca sa reziste si sa fie perfecta, e nevoie de imbinarea celor trei colturi ale triunghiului
echilateral: intimitate, angajare si pasiune. Relatiile interpersonale care duc la dragoste perfecta sunt
deci o imbinare a acestor tipuri de dragoste, putand sa se mentina mai mult sau mai putin in timp ,in
functie de inteligenta celor doi parteneri de cuplu, in functie de cei din jurul lor si de rolul pe care cei
doi il atribuie acestora, in fond ei trebuind sa reconstituie continuu androginul platonician, cuplul
primordial biblic, tinand seama mereu de ideea de devenire in si prin propria fiinta , oglindita in fiinta
celuilalt. Daca in relatiile generale interumane intervin cooperarea, competitia si/ sau conflictul, in
relatiile care presupun actiunea mutuala apar etapele: cea a acomodarii, cand partenerii se obisnuiesc,
se ajusteaza unul cu altul ,cea a asimilarii ,cand se realizeaza un transfer reciproc de gusturi si
mentalitati , partenerii gandind si comportandu-se aproximativ identic, cea a stratificarii, cand

partenerii se ierarhizeaza in functie de statutele detinute de ei, cea a alienarii, echivalenta cu fuga ,
indepartarea de celalalt, ruperea relatiilor.
Pentru ca sa nu se ajunga la aceasta alternativa, pentru ca sa se mentina prietenia sau chiar
dragostea este nevoie de o continua mentinere a acestor prime tipuri de relatii : cooperare, competitie
constructiva, acomodare si asimilare. V Concluzii Filosofia idealist obiectiva a lui Platon, in care
Ideea Forma reprezinta forta gandirii sale a constituit si mai constituie si astazi subiectul unor
indelungi si aprige discutii.Faptul ca mai este si azi de actualitate dupa atatea secole o atare conceptie
se datoreaza modului pur speculativ al formularii teoriilor platoniciene. Gandirea sa psihologica este o
incercare de revalorizare a ideilor inaintasilor sai, conforma epocii in care a trait, in spiritul gandirii
mitice a grecilor, este o conceptie conservatoare, utopica si psihologizanta.
La Platon sufletul are functia de a fi apetit, motivatie organica, ratiunea are functia intelegerii
inteligente si a stabilirii adevarului, iar energia sau vointa sunt sinteza primelor doua functii. In ceea ce
priveste raporturile interumane, asa cum am aratat, multe din ideile sale se regasesc inca in conceptia
unor psihologi contemporani, avand clar delimitate ,,nivelele psihicului, desi ca numar nu coincid cu
cele pe care le semnala Platon; acest fapt este explicat tot prin misticismul anticilor, prin ideea ca cifra
sapte are o semnificatie deosebita. Pentru epoca in care a trait se poate spune ca din punctual de vedere
al dezvoltarii conceptiei despre suflet, momentul Platon a fost o stagnare dupa cel al lui Socrate pe
care il putem compara cu introspectionismul modern, in timp ce urmasul sau, Aristotel, ramane
neindoielnic
precursorul
multor
stiinte,
printre
care,
desigur
si
psihologia.

Note de subsol:
1-Diogene Laertios, ,,Despre vietile si doctrinele filosoflor Polirom,Iasi , [1997],p. 129
2- idem , p.131
3- ibidem,p.134
4- ibidem, p.135
5- ibidem , p.140
6- Platon, ,,Opere,vol .VI, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989, p.31
7- idem , p. 32
8- Corneliu Mircea, ,, Inter-comunicarea, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979,
p.101
9- idem , p.109
7

10- ,, Psihologie,manual pentru clasa a X-a , coordinator Mielu Zlate,Editura Aramis,Bucuresti,

2005 , p.143 VII

Bibliografie

1 Diogene Laertios,[1997],, Dspre vietile si doctrinele filosofilor, Editura

Polirom, Iasi

2 Platon, ,,Opere,vol .VI,[1999] Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

3 Corneliu Mircea, [1979] ,, Inter-comunicarea, Editura Stiintifica si

Enciclopedica,Bucuresti

4 ,, Psihologie [2005] ,manual pentru clasa a X-a , coordonator Mielu Zlate,

Editura Aramis, Bucuresti

5 Vladimir Soloviov , [1997],,Drama vietii lui Platon, Editura Amarcord,

Timisoara

6 Dictionar de filosofie,[1978], Editura Politica, Bucuresti