Viata mondena

din perioada interbelica

 Nu stie taranul ce-i sofranul….
Dar nici boierul ce-i mesnita !

Bucurestii anilor ’25 isi merita pluralul.Nu prea stia nimeni

bine care-s targurile,care-s satele si care-i baraganul.
Bucuresti erau toate si stradelele cu alean
fanariot,picand,spre a se simti tefere un fel de a spune-
Curtea Veche,si “micul Paris” exuberant al noptilor albe si
al bulevardelor cu scart energic,european si palatele
stralucitoare si bisericile din veacuri postbizantine.
 Bucuresti era si urbea meglesa,adunatura
joasa, nesfarsita de « casute cu zorele » si
ulite cu cismea,mahalale taratoare
ocupand,cu clefait gros,lacom fiecare
palma de loc.
 Incat,aparuse ca din pamant,si un
astfel de oras,industrial,cu
fabricute,hale si cartiere
muncitoresti, ce crestea si se-
ntindea mai ales, ca aluatul,si care
tot Bucuresti se cheama ca era !
 In rest,alti Bucuresti,tarcati
rau :stabilimente
spitalicesti,mori,tabere
militare,manastiri,ateliere, vii pe
rod,salase de tigani abia dezrobiti,
mlastini..In jur, Bucurestii de
maine,deocamdata doar o mare
nesfarsita de conace boieresti ,mosii
si sate.Acaret de campie cat vezi cu
ochii !!
 Lipovenii,daca apucau la ceai,
cadeau in vizita armeneasca :nu-i
mai urneai !!Fusesera mujiti,venisera
cu miile din maica Rusia ,prigoniti de
o popime ce asmutise sotniile de
cazaci peste pravoslavnici
 Erau oameni cuminti, »liosca », dar
habotnici. Nu-i clinteai-nu putuse
face el tarul Petru !- din obiceiurile si
datinile vechi. Li se zicea
« staroveri »,nu-si schimbasera
calendarul, nu-si taiasera
barbiile..Nimic nu schimbasera de la
crestinarea dintai..
 Erau cuminti,sfiosi si retrasi ca niste
fete mari. »Neprihanitii » le ziceau
unii, ori si mai in
ciuda »scopitii ».Nici macar nu
beau,inca nu apucasera la darul
ravasitor al betiei.Mai tarziu au dat ei
de basamace ,mai tarziu au invatat
ei vorbe urate.
 In razboi au prins ei gustul si numele
otravii ,poreclind samagonul cum le
venea la gura.
 Deocamdata, oplositi pe langa
Piata Dudesti, isi beau in tihna
ceaiul, dupa obiceiul cel vechi :
dogorind de fierbinte , din farfurioara,
cu ochii pe bucatica de zahar candel.
 In anii `36, `37, pe Lipscani erau numai magazine
de moda. Fiecare magazin, care la parter avea
mătăsuri sau stofe, sus avea o casă de mode unde
erau amenajate un atelier şi un salon de primire.
Aici erau mese elegante, cu fotolii şi cu reviste
austriece şi, în special, franţuzeşti", spunându-ne
că aceste case de mode îşi dădeau denumiri cât
mai sofisticate, în special franţuzeşti: Casa Vogue,
Elise etc.
 Se purtau pălării elegante cu bor mare,
după moda franceză. În momentul când
venea revista de modă, era Vogue pe
atunci, în ea se prezenta de sus până jos
tot ce se purta: pălărie, tailleur sau rochiţă,
pantof şi mănuşi elegante
 Doamnele intrau pe Lipscani cu trăsura cu
cai. Trăsura se oprea în faţa magazinului
până termina doamna de probat, de luat
măsură, de gândit asupra modelului. Între
timp era servită ori cu o cafea, ori cu o
dulceaţă cu apă rece
BIBLIOGRAFIE

 http://www.adevarul.ro/articole/2
006/se-lucreaza-dupa-reviste-fra
ntuzesti.html