Sunteți pe pagina 1din 90
I DIALECTUL AROMAN PARTEA I , 1. PRIMELE SCRIERI {N DIALECTUL AROMAN Graiul Romanilor din sudul Peninsulei Balcanice a ramas multé vreme necunoscut. Cel dintdiu care ne vorbeste, in treacit, despre identitatea lui cu limba RomAnilor din nordul Dunirii este istoriograful bizantin din sec. XV Chalcocondilas?). Despre aceeas iden- titate pomeneste in sec. XVII si Miron Costin, cand spune ca «si limba lor romaneasc& ca acestora [este], numai mai stricaté cu de aceasta greceasc4 si turceasci» 2). In cursul sec. XVIII informatiunile incep si se inmulteasca, insa, la inceput, ele se marginesc si accentueze tot numai asupra identitatii de origine a celor doua graiuri. Astfel, dupa ce Constantin Cantacuzen Stolnicul reproduce spu- sele lui Miron Costin privitoare la originea si limba Rom§nilor mace- doneni*), Dimitrie Cantemir, independent de acestia, reia chestiunea gi, insistand ceva mai mult asupra comunitatii de ob4rsie, conchide ci «Cotovlahii din tara greceascd... dintr’aceiasi Romani a lui Traian s& fie, nu numai limba si graiul, ce si a tuturor vremilor istorie marturisesc » 4). In sprijinul acestei idei, el, cel dintaiu, se refera la spusele istoriografului bizantin mai sus citat: « Acelas Laonic Hal- cocondila pentru Roménii care sunt in Grecia gi le zicem Cotovlahi seriind, zice: Téde [Iivdov bog Bldyou svemodtory abtay viv Aaxdy 6udyhwrro. in muntele Pindul licuese Vlahii, care sunt cu cestelalti Dachi tot de o limba »5). Oricaét de insemnate ar fi relatarile acestor istorici, ele par insufi- ciente, intrucat niciunul din ei, vorbind despre limba Romanilor mace- doneni, n’a avut putinta si reproduca si cAteva cuvinte din graiul lor. 4) Ed. Bonn, 319. 2) Letopisefele Moldovei si Valahiei, vol. I, 107. ")N, Torga, Operile lui Constantin Cantacuzino. Bucuresti, 125. 2 Hronicul vechimit a Romano-Molde-Viahilor. Bucuresti, 153. 8) Ib., 157. DIALECTUL AROMAN 47 Faptul acesta ne surprinde mai mult la Miron Costin care, dupa cum insus marturiseste, a avut prilejul s4 vorbeasca si cu unii dintre Macedo- romani: «si inci cu dintr’insii am vorbit », El s’a multumit s& arate c&, desi Aromanii vorbesc putin deosebit de Dacoromani, «si unii si altii cu putin’ vreme intr’un loc aflandu-se prea lesne se pot intelege »*). Probe de limba arom4neasc erau si ne vind tot in cursul sec. XVIII, insA ceva mai tarziu si, direct, din gura invatatilor aromani. Asezati in Peninsula din timpuri stravechi, prin aptitudinile lor iniscute pentru comert si industrie, Macedorom4nii au evoluat repede dela starea lor de pastori cu viata nomadi la aceea de negustori cu viati sedentara. In aceasta calitate, ei au fondat mai multe centre, intre care Moscopole, oras asezat in Albania, strilucia prin bunastarea AromAnilor ca si prin multimea institutiunilor culturale. Dac& in gcoali se faced stiinta in limba greac&, afara in popor, negustorii isi insemnau socotelile in graiul lor. Multi dintre acesti negustori, ademeniti de cAstiguri mai mari, ajungeau gi in tari straine. Acei dintre ei cari apucasera si invete in scolile grecesti, trimeteau acas& scrisori scrise in greceste. Dar cei mai multi din ei nu cunosteau aceasti limba. Toti acestia scriau aro- maneste cu slove grecesti. Pe vremea aceea, scrisul in graiul de acasi era un obiceiu izvorit din nevoile imprejurarilor, nu numai Ja Aromani dar si la Slavii si Albanezii din Peninsula Balcanica *). Avem dovezi ca, ') Dup’ Thunmann, pe la sfarsitul sec. VI, in Tracia, se vorbid aroméneste: « Gegen das Ende des sechsten Jahrhunderts sprach man schon in Thracien Wla- chisch», Autorul reproduce cuvintele lui Teofanes: TORNA, TORNA, FRATRE, spun dnd ca ingelesul de «a se intoarce, a se rasturni» a lui TORNA exist gi azi in dialectul aroman. Acest infeles Thunmann I-a descoperit la elevui stu macedoroman Ceagani, originar din Moscopole, care i-a i reprodus fraza in aromAneste: « toarnd frate ». Dau aci acest pasagiu, fiindca n’a fost relevat pana acum: « Herr) Tzechani hat mir berichtet, dass die Wlachen noch heutiges Tages Téagva Dedre zu sagen pflegen, wenn sie jemanden bitten, cin umgefallenes Tier, oder dessen Last, wieder aufzuhelfen + Gohann Thunmann, Untersuchungen, p. 341, nota). Gheorghe C. Roja merge si mai departe in arom4nizarea cuvintelor cronicarului bizantin. El le redi in aromanest: TOARNA, TOARNA, FRATE. Cf. p. 69 din aceasta lucrare. *) Primele poezii bulgaresti culese in Macedonia de frafii Miladinov, originari din Struga, [angi Ohrida, au fost scrise mai intdiu cu litere grecesti, dupa aceea tiparite de citre episcopul $trosmaier Ja Zagreb (1861) cu litere slavonesti (vezi Periodecesko Spisanie, XVI, 1885, p. 83). Invastorul bulgar din Ohrida Janaki Strezov, unchiul lui Sapkarev, a cules poezii bulgaresti, pe la 1855, pe care le-a transcris tot cu litere grecesti. (Vezi Sap karev, Sbornik ot bdlgarski narodni pésni, kniga I, Sofia, 1891, p. IV), Bulgari din Rumelia, care in 1830 au trecut in Rusia, scriau in bulgireste cu litere grecesti. (Vezi P. D. Draganovy, Jugoslavjanskija knigi, statij napecatannija greéeskimi bukvami in Izvéstija Otdél. rus. jaz. i slov. (1905) t. X, kniga I, 327). Despre culegerile de poezii populare ale lui Verkovié vezi St. Ro- manski, Narodopisni materiali. Balgarski pésni sd gracko pismo ot Makedonjia iz arkivata na Verkoviéa, (Materiale populare scrise. CAntece populare cu litere grecesti din Macedonia, din arhiva lui Verkoviti), publicat in Makedonski Pregled, anul IV, fascicola 3, pp, 110—153 gi fascicola 4, pp. 107—120. Despre influienta greacé la Bulgari vezi gi P. Cilev, Edno pismo na Konstantin Miladinov do arhimandrit Hrisant (0 scrisoare a lui Constantin Miladinov citre arhimandritul Hrisant), anul J, fascicola 2, p. 71. 8 TH. CAPIDAN pe atunci, chiar dascilii de scoli elementare invatau pe copiii Aro- manilor s& scrie arom4neste cu slove grecesti 1). Scrierea cu slove chirilice n’a fost cunoscuta la Aromani. Ea apare o singura data, in Ardeal, in insemndrile aromdnesti ale lui Simeon Barnutiu, despre care se vorbeste la p. 129. O alta imprejurare care facea pe Arom4ni sa se serveasca in scris, numei de nevoie, de graiul aromAnesc era si biserica. Serviciul divin in vremea aceea facAndu-se in limba greacé, Arom4nii necunoscand aceasta limba, traduceau cirti bisericesti in aromaneste, transcriindu-le cu slove grecesti. Acest obiceiu exista si la Slavii din Macedonia, caci si la ei, pe la sfargitul acestui veac, apar carti slavonesti scrise cu litere grecesti *). Din pricina acestor nevoi, se pare ci silingele cirturarilor Aromani din 2 doua jumitate a sec. XVIII erau indreptate in doua directii: unii, admiratori ai culturii grecesti si incredintati cA numai fn aceasta unicd limba cineva sc poate cultiva, tineau cu orice pret si-i invete pe Aromani greceste. Alti, din contri, dandu-si bine seama de aceasta imposibili- tate, din punctul de vedere practic, tineau sd invete pe Aromani in graiul lor de acasi. Din prima directie, scoala din Moscopole ne-a dat pe scriitorii aromani ‘Theodor Cavallioti si Daniil Moscopoleanul, din a doua directie pe Constantin Ucuta si pe toti traducatorii de carti bisericesti in graiu aromancsc ajunse pani la noi in voluminoasa lucrare «Codex Dimonie». 1) Vezi despre aceasta interesantul articol al octogenarului poet. aroman Con - stantin Belimace, reproducind un model de felul cum scriau AromGnii cu litere grecesti, in Calendarul aroménese « Grai Bun» pe anul 1908, p. 29. Vezi de asemenea $i inscriptia aroméneasci cu slove grecesti de pe vasul’ «Simota » pu- blicatt de Per. Papahagi, Din trecutul cultural al Aroménilor tn « Anal. Acad, Rom. », Seria LH, Tomul XXXV (1912—1913). Memoriile secjiunii literare Bucuresti, 1913, pp. 1-36. Profesorul Neculai Tacit a descoperit ia Ohrida manus- crise aromAnésti cu litere grecesti, ca Viata Sf, Antoniu, diferite socotcli si creante datate din 1830-1356. (Vezi O naratiune hulgdreasca despre Aroménii din regiunea Ohrida-Monastir, in prima jumatate a sec. XIX dc Victor Papacostea in «Revista Arom@neascd 9, II, (1929), pp. 146—147.) 2) Dr. L. Miletié, Dea balgarchi rakopisa sa graéko pismo (dowd manuserise bulgiresti cu slove grecesti) publicate in Glasniz Starini, kniga VI, Sofie, 1920. Autorul studiazi: 1. «Nedélni poutenija ot XVII vék » (invitituri’ de duminect din sec. XVIII). 2. « Tarlisko evangelie ot 1861 god. ». (Evangelia din satul Trlis, tinatul Nevrocop, din anul 1861). Prima lucrare reprezint’ un manuscris bulgiresc in posesiunea Academiei Roraane, intitulat: « Manuscris slavon scris cu litere grecesti, din biblioteca Episcopului Dionisie dela Buzeu, Diruiti de Ministerul Cultelor si Instr. Publice. Seria B, Nr. 56.872, 17 Sept. 1897. Giisit intre manuscrisele grecesti. 38, III, 1906» (p. 7). A doua lucrare (p. 71) cuprinde fragmente de evanghelie scrise in graiul din Nevrocop. Kiril Miréev publict Edin xevrokopski balgarski sbornik s gracko pismo ot hraja na minalijat vik, 0 calegere bulgareascd din Nevrocop, scris& cu litere gre- cesti pe ln sfargitul veacului trecut, (Makedonski Pregled, VII fasc. 2 si 3 p. 149-188). Aceast4 culegere. se datoreste pirintelui Ioan Nikolov din satul Téchovo lang& Nevrocop. aproape de Tarlis, de unde vine cvanghelia publicaté de Miletié, despre care am vorbit mai sus. DIALECTUL AROMAN 49 z. SCRIITORII AROMANI DIN PRIMA DIRECTIE Lucrarea lui Theodor Cavallioti este cunoscuta « Proto pirie » 1), un fel de c&rticicd de cetire pentru clasele elementare, scrisi in greaca moderna. Intreaga lucrare are 104 pagini si contine tot felul de rugiciuni, bucti din biblie cu un vocabular din 1170 de cuvinte grecesti, traduse in arom4neste gi albanezeste. Cuvintele sunt ingirate in trei coloane: in coloana intaia vin cuvintele grecesti, in a doua se da traducerea romAneasc4, iar in a treia traducerea albaneza. Insemnatatea acestui vocabular, pentru cunoasterea dialectului aro- man, a fost relevati pentru intaia data de invatatul german Johann Thunmann, profesor la Universitatea din Halle, care 1-a si publicat in lucrarea sa Untersuchungen iiber die Geschichte der Ostlichen europii- schen Volker. Erster Theil, Leipzig 1774. Cu prilejul publicarii acestui vocabular, Thunmann vorbeste despre Aromani pe care fi numeste «Tracische Wlachen», in spre deosebire de Dacoromani « Dacische Wlachen » 2). El accentueazi asupra rasp4ndirii AromAnilor in numar mare in Macedonia, Tracia si Tesalia *). Limba lor este aceeag cu a Romanilor din Dacia‘), insd ei n’au venit din Dacia in locurile in care se gasesc °), Graiul lor a lasat urme incd din sec. VI®), dar el a rémas necunoscut p4na la publicarea vocabularului lui Cavallioti 7). Dupa aceste amanunte de ordin etno-linguistic, Thunmann ne da infor- matiuni despre activitatea extraordinara a lui Cavallioti, protopopul din Moscopole, pe care il numeste cel mai invatat dintre Arom4ni, care nu cu 2) Mowroxergta nagd 106 soyohoytdtov xal didcomeordro diSasnciov *Tego- wiguxos nai mpwronand Kuglov Osoddgov * Avacraoiov KaBalduérov rob Moozo- roiltov, Ewteleioa. xai viv nedrov timot; éxdo0sioa dandyp tod évtpordrov. xal nowardcov Kuoiov Deagylov Telxouna, tod xat Koowsoxn émdeyouévou éx Aatgidos Moazondiews. "Evetiow ayd 1770. [aga *Avtwrlm tH Bégtoks, Su- periorum permissu ac privilegio. (Prima invifituri, intocmitl de prea invafatul si prea cuviosul dascal, predicator si protopop d-l ‘Theodor Anastas Cavallioti din Moscopole, si acum pentru intaia oara dati la lumind cu cheltuiala prea_cinstitului gi prea folositorului d-1 Gheorghe Tricupa, supranumit si Cosmischi din Moscopole. Venetia, 1770. Tipografia Antonie Bortoli. DupiG. Meyer, Albanesische Studien, IV, (1895), p. 3). *) «Es sei mir um der Kiirze willen erlaubt, die Wlachen jenseits der Donau Thracische-Wlachen und diejenigen, welche diesseits dieses Flusses sitzen Dacische Wlachen m1 nennen. Der Name Koutzo-Wlachen, ist, wie schon gemeldet worden, ein Schimpfwort » (p. 776, nota). 8) Vezi cele spuse de Thunmann in capitolul « Numirul Aroménilor » p. 31. 4) «Sie reden eben dieselbe Sprache, als ihre Briider diesseits der Donau; nur ist sie mit griechischen Wortern stirker vermischt » (ib.). 8) Vezi capitolul « Originea Aroménilor * p. 22. 8) « Seit 750 Jahren heissen sie schon Wlachen, und von ihrer Sprache finden sich schon Spuren aus dem sechsten Jahrhundert » (ib.). 7) «Von der Thracischen-Wlachischen Sprache aber, ist, meines Wissens, vor dem Wérterbuche, welches ich mitteile, noch nichts bekannt gemacht, Beide Wér- terbicher sind zwar nicht sehr vollstindig, aber sie werden destoweniger allen Sprach- und Geschichtforschern angenehme Geschenke sein » (ib. 177). 4 Th. Capidan. Aroménii. Dialectul Aroman. 50 ‘TH. CAPIDAN putin folos a invatat limbile, filosofia si matematica !), Toate aceste infor- matiuni Thunmann le-a avut dela un student aromén originar din Moscopole, anume Constantin Hagi-Ceagani, un om, dupa Thunmann, cu multe cunostinte in filozofie si cu o putere de cugetare stralucit’a. Acest Hagi-Ceagani, dupa ce se oprise mai multi ani la Universitatea din Halle, a vizitat in interes de studii si alte centre din Apus, ca Leiden, Cambridge, dupa aceea Franta si Italia. Ela fost acela care a daruit lui Thunmann crticica lui Cavallioti si tot el i-a Povestit amanunte cu privire la numérul, intinderea si limba Aroma- nilor 2). Thunmann, publicand vocabularul lui Cavallioti, a adaugat la fiecare cuvant si traducerea latina, pe care o trece in prima coloana in locul cuvintelor grecesti, iar pe acestea le-a trecut in josul paginei in patru coloane mici, asa cum se vede in aldturata reproducere. In afara de exemplarul Ini Thunmann, a mai fost descoperit incd unul de c&tre invatatul albanolog Gustav Meyer, pe care l-a publicat in ale sale Albanesische Studien, IV *). Exemplarul din urma are numai 96 de pagini in loc de 104. Ultimele opt pagini lipsesc. Améndoua au fost supuse unor studii amAnuntite. Primul a fost cercetat de catre vestitul slavist Franz Miklo- sich 4), al doilea de insus G. Meyer. Acesti invatati, la transcrierea cuvintelor aromanesti, au incercat s{ se apropie cat mai mult de pro- nuntarea aromaneasci. Insi amandoi arata greseli. Astfel, G. Meyer, 1) « Er ist ein gelehrter Mann, der gelehrteste unter seinem Volke, der Sprachen, Philosophie und Mathematik mit Nutzen studiert hat... Er ist aus Moschopolis gebilrtig: jetzt ohngefibr 46 Jahr alt. Die Humaniora hat er in seiner Vaterstadt bei Chalkeus, eineim gelehrten Moschopolitaner, und bei Sevastos von Kastoria, dem Oekonom der Kastorianischen Kirche studiert; die Philosophie und Mathematik in Jannina, bei dem gelehrten Eugenius, der jetzt in Petersburg ist, un damals Vor- steher der Schule des Karagianni, und Marutzi in der vorgedachten Stadt war, Er hat ber fast alle philosophische Wissenschaften geschrieben, wovon aber nichts gedruckt worden » (p. 178, nota). Acum in urmi, Victor Papacostea, descoperind Ia Academia Romana trei lucriri inedite ale invitatului aromén, scrise in limba greaci, a publicat un studiu, din care, abia la a treia corecturé din aceast& lucrare, am putut citi int@ia parte: Teodor Anastasie Cavallioti in Rev. Ist. Rom. I, 383—402. 2) «Herr Konstantin Hadgi Tzechani von Moscopolis hat mir dieses seltene Buch verehrt: ein Mann von vielen Kenntnissen, besonders in der Philosophie und ‘Mathematik; von einer aufgeklirten Denkungsart, und eines gliicklichern Schicksals wiirdig. Nachdem er tber drei Jahre zu zwei wiederholten malen sich bei dieser Universitat aufgehalten, Leiden und Cambrige besucht und Frankreich und Italien besehen hat, geht er nun nach seinem Vaterland zuriick, um durch seine erworbene wissenschaft seinen handsleuten zu nutzen. H. Tzechani hat mir iiberdies viele Nachrichten mitgetheilt, als von ihrer Benennung, Ausdehnung, Volksmenge, Sprache u. s. Ww.» (179—180, nota). 3) Das griechisch-siidrumdnisch-albanische Wortuerzeichniss des Kavalliotis, heraus- gegeben und erklart. Wien, 1895. *) Dr. Franz Miklosich, Rumunische Untersuchungen. B, Macedo-rumu- nische Sprachdenkmihler. Wien, 1882. DIALECTUL AROMAN 5t care a ciutat si evite greselile lui Miklosich 1) transcrie, fart nici un 67 Fureella 68 Cubims gx Megice, 5 Mersive 1) «Aus diesem Thunman’schen Abdrucke der von Fehlern und Missverstind- nissen nicht frei ist, stammt alle Kenntniss der Ruménologen und Albanologen tber e 52 TH. CAPIDAN motiv aritsu (391, 877), cdtsuld (gor), ncatsu (574), tseriaid (404), tsicoard (830), tsoard (474), zmeltsu (852) cu ts in loc de é: arid, cééuld, ncaéu, terja’a, Cicgard, Goard, zmeléu, din cauza c4 in original pentru sunetele ts gi ¢ se intrebuinteazi unicul semn grecesc xf (tz). Acum in urmi, Per. Papahagi a reeditat textul aromanesc, cdutand sa redea cuvintelor 0 transcriere care si ne infatiseze ade- varata pronuntare aromaneasca 1), Cu toate ci cuprinsul lucrarii lui Cavallioti contine numai un singur text aromanesc din doua randuri: « Hristos de mortsi nistisi cu morte mortea cilcindu, §’a marmintitorlor aharzi bana harizma», iar restul sunt numai cuvinte, totug ne putem face o idee despre aspectul local al dialectului arominesc. E] reproduce graiul din Albania. Rostirea lui ga ca o relevati mai de mult de mine *) se arata in formele din text: morte, mortea pentru moarte, moartea. In vocabular ea apare numai in cuvantul vomerd (1038) « Pflugsterz » pentru vgamera. Proteza lui a- lipseste la cele mai multe cuvinte. Avem: fetu (165), yihe (55), ki’cdsescu (189), Fdvie (1167), rdddtsind (836), radu (806), Fand (787), regare (497), 7ou (431), capu (177) etc., pentru formele obignuite la ceilalti Arom4ni: afetii « fat», ayife «vie», ak’icdsescu «pricep » etc. Sunetul 7 nu exist’. Pretutindeni avem d@ ca in graiul Romanilor din nord. Diftongul ea urmat in silaba urmitoare de e, este redat de cele mai multe ori prin e: urecl’ie (99), impetigd (53.4), burete (577), fumel'e (1049), etc. pentru ureacl’e, mpeatici, bureate, fumeal’e etc. In cuvintele in care apare diftongul ea, acesta este redat prin ja ca in limba din Cod. Dim.: Ojaminu (320), priagu (395), guniapine (399), fiata (451), criastitu (458), cucuojao (464), agdnu (470), tsjapd (495), etc. La sfarsitul cuvintelor, « apare plenison, fie ci urmeazi dupa un grup de consoane sau dupa una singura: bagu (109), acu (119), nepotu (60), omu (61), numeru (72), vielu (78), mascuru (81), lasu (101), scaperu (89), aboru (96), etc. Pronuntarea lui r este cu puternice vibratiuni apicale. Ea se aratd Ja inceputul si mijlocul cuvintelor si este redata prin rr (g@): a?adu (680), afgamigu (592), cufao (584), tuFaste (582), etc. Nu se gtie daca prin transcrierea lui r cu rr Cavallioti nu intelegea si redea si rostirea velard a lui r, aga cum se aude la Farseroti. dieses Buch. Auch Miklosich konnte sich in seiner Bearbeitung des_stidrum#nischen Wortmateriales a.a. O. ro ff. lediglich darauf stiitzen und hat die Irrthtimer Thun- mann’s mit hindber nehmen miissen (p. 1 §i 2). 1) Per. Papahagi, Scriitorii Aroméni in sec. XVIII. Bucuresti, 1909. Ins nici Papahagi n’a putut scipa de unele transcrieri_gregite. Astfel cuvantul aliBhe, transcris agi atat de Thunmann cat si de Miklosich si G. Meyer, la Papahagi il gisim sub forma alif’a. Si forma cu Oh este atestati si la Dal. Q Th. Capidan, Reporturte albano-romine, publicat in Dacoromania, I, Pp. 496. DIALECTUL AROMAN 53 Trecerea grupelor 7/, rm in 7 apare pe alocuri si la Cavallioti: asteru (950), peturicl’e (740), a7icl'u (654), etc. ntre cuvintele noua intrebuintate de autor, avem pericul (415) si monedd (626). Intre cuvintele rari avem curte (477) azi « ubor ». * Lucrarea lui Daniil Moscopoleanul este «Lexicon Tetra- gloson», publicat in Elcaywyxy didacxaiia « Invatatura introducitoare », un fel de carte de lectura, cuprinzand_cunostinte de religie:, Acdacxa- hia Korocwavere (p. 39), din stiinte: Zegi orouyetodcry doyav TIS Pe- owns (p. 54), din sala Lepistolar: "Aggy t&» émorokxiv yagascrigav (p. 60), din matematici: Megl téav tecodgwy eddy rig dou untixfs (p. 72), etc. Lexiconul in patru limbi, in care se cuprind frazele arom4nesti, este dat dela inceput, dupa cateva stihuri, la p. ro. Aceasté lucrare a ajuns pana la noi in doua editii: una mai veche fara dat si alta mai noua din 1802: é» éu owtygin, amp’. Prima editie a fost reprodusi de cercetatorul englez William Martin-Leake in ale sale Researches in Grecce, London, 1814, Pp. 383-403. oe ; Lucrarea lui Daniile nu este propriu zis un lexicon, dupa cum arati titlul, ci o carte de conversatiuni cu fraze mai scurte si mai lungi, intre- buintate in vorbirea zilnicd. Titlul primei editii este: « Zicaywyuy Aisacxalia negiéyovoa hekindy tergdyhwoooy rév revodgwy xorvésy dea déxto, ‘afro THC dxific bopatnag vic év Mowia Bhaywxnc, tiie Bovlya- Quis nal TAC *AiBavexie ». Leake, dupa ce face un scurt istoric asupra Romanilor din sudul Dunirii, sprijinit pe date din istoriografii bizantini, reproduce in cinci coloane Lexiconul, dand in prima coloani fraza in traducere englezA, iar in celelalte patru reproducand dupa Daniil frazele in cele patru limbi: greceste, albanezeste, aromaneste si bulgireste. Insemnatatea lucrarii lui Daniil pentru cunoasterea nu numai a dia- lectului arom4n dar si a celorlalte Embi balcanice, albaneza si bulgara, este foarte mare. Nicdiri in literatura dialectalé aromana nu intalnim © constructie a frazei atat de liberi ca in cartea lui Daniil. In calitate de Aroman, ca unul care stapania bine dialectul, el scrid neinfluentat de celelalte limbi. Se pare c& el cunostea bine numai greceste si alba- nezeste. Limba bulgara nu o cunostea, caci dup’ cum vom vedea, textul bulgar i-a fost tradus de o alta persoana. Nefiind o simpla insirare de cuvinte fari intrebuintare in frazd, cum era lucrarea lui Cavallioti, lexiconul lui Danii] er& folosit de catre toti aceia care vroiau s& invete limbile balcanice pentru nevoile lor comerciale. Asa se explicd de ce, numai dup& cativa ani, acest lexicon a trebuit si apari in a doua editie, iar dupa cateva decenii a apirut o a treia editie, bulgureasci, alcdtuita numai pentru folosul Bulgarilor. Incepand cu sec, XIX, Bulgarii din Macedonia, luand parte tot mai activa la comertul intern al Peninsulei Balcanice, aveau nevoie de 54. ‘TH. CAPIDAN cunoasterea celor doua limbi intrebuintate in comert: greaca si turca. Pe vremea aceea, singura carte care le puted inlesni acest studiu era lexiconul lui Daniil. Acela care a raspuns acestei nevoi a fost Arhi- mandritul Hagi Teodosie, bulgar de origine, care, in anul 1841, a tipdrit la Salonic, in tipografia sa proprie, lexiconul lui Daniil. De oarece retiparirea cirtii lui Daniile se faced in folosul Bulgarilor, de astidata ea a aparut in slove chirilice, iar textul aromanesc si albane- zesc a fost inlocuit cu un text turcesc, numit de autor « karamanliski ». Lucrarea lui Daniil, in editie bulgareasc’, poarté urmiatorul titlu: nHnara 34 naSudnis THUY R ASHKORK, caasAno-RéarapeKin, rpeuscKana H Kapamaatiucon “ 4), Dupa obiceiul timpului, editorul acestei nou’ editii a lexiconului nu indica pe autor. Ea a fost cunoscuti pentru intaia dati de citre M. Drinov care a si publicat o dare de seama: « Nekelko bele%ki za trieziénata So- funska kniga» (Cateva insemnari pentru cartea in trei limbi din Salonic) *). Mai tarziu, profesorul bulgar I. Ivanov, intr’un articol: « Graéko-bilgarski otnoSenija predi carkovnata borba» (Raporturile greco-bulgare inainte de chestiunea bisericeasca) *), se ocupa cu cartea lui Daniil, traducénd apelul din fruntea lexiconului, adresat catre Aro- mani, Albanezi si Bulgari. In timpul marelui rizboiu, profesorul rus M. Seli8éev, ocupan- du-se cu dialectele bulgSresti din Macedonia, a studiat si graiul Bul- garilor de pe la sfarsitul sec. XVIII, supunand unei cercetari mai amanuntite gsi lexiconul lui Daniil, in editia a doua si a treia (din Salonic), in partea bulgireasci 4). Astizi avem o noua editie critic’ a acestei lucrari, datorité profesorului bulgar N. A. Pogorélov, publicat in Analele Academiei Bulgare, sectia istorico-filologica. Dup’ o introducere de 19 pagini, la p. 20 incepe textul lexiconului si tine pana la p. 43. In prima coloana vine textul grecesc, reprodus in original dupa editia din 1802; in a doua coloana textul bulgar tot in original dupa aceeas editie; in a treia coloand se insird frazele bulgaresti in slove chirilice, dup’ editia din 1841 (Salonic), iar in coloana a patra urmeazi transcrierea de catre autor a textului bulgiresc. La sfarsit de tot (p. 43-~48) se da si un indice. Dintre cele doua editii mai vechi ale lexiconului in patru limbi tipa- rite de Daniil, se cunosted, dup’ cum am spus mai sus, numai data editiei a doua (1802). Data primei editii a ramas necunoscutd. Tot asa de necunoscut a ramas gi locul in care s’a tiparit aceasté primi editie. Dupi Leake, tiparirea editiei a doua ar fi urmat aproape dupa cinci- zeci de ani dela intaia: «about fifty years ago» in Moscopole. Prin +) «Carte pentru studiul celor trei limbi: slavono-bulgara, greaca gi turceasca » *) Cf. Knidict za procit, XII1—X, p. 195. Salonic, 1891. 8) Cf. Shornik v dest na prof. L. Mileti . Sofia, 1912, pp. 16, 4‘) A.M. SeliSéev, Oderki po makedonsko: dialektolo; 165. T. I. Kazan, rox8. DIALECTUL AROMAN 55 urmare, prima editie s’ar fi tiparit intre anii 1760 si 1770, cam in acelas timp sau ceva mai inainte, cu «Protopiria» lui Cavallioti. Admitand aceast presupunere, trebuie si credem ci a doua editie n’a putut fi tiparitd sub ingrijirea fui Daniil. Deoarece distanta dintre prima si a doua editie este prea mare pentru o viati de om. Daca la prima editie protopopul din Moscopole ar fi fost numai de treizeci de ani, ceeace este putin pentru rangul ce-1 ocupa, el ar fi trebuit si atingi varsta de optzeci de ani, cAnd a dat la tipar a doua editie revazuta si amplificata. $i nici locul nu pare a fi Moscopole, desi, dupa cum vom vedea, Roja ne asigura ci in acest oras s’au tiparit mai multe cirti rom4nesti +). Miklosich, care a studiat chestiunea mai bine decAt toti, spune: « Wer sich erinnert, dass die [gcwzomeigéa von Kavalliotis 1770 in Venedig gedruckt wurde und dass noch niemand ein nachweisbar in Moscko- polis gedrucktes Buch gesehen hat, wird nicht umhin kénnen an- zunehmen, dass auch die Schrift von Daniel aus einer Buchdruckerei Venedigs hervorgegangen ist. Fiir diese Annahme spricht auch die Form der Lettern » 2). Miklosich a avut dreptate. Intr’adevar, astazi se stie sigur, dup% descoperirea unui nou exem- plar din prima editie de citre ly. Sn&garov, c& prima editie din lucrarea lui Daniil a fost tiparitd la Venetia in anul 1794. In timpul marelui rizboiu, Snégarov s’a dus la Ohrida ca si se infor- meze daci existi ceva documente vechi privitoare la trecutul Bulgarilor din Macedonia. Printre multe cArti si hartii, despre care autorul vorbeste in articolul sau « Novi danii za balgarStinata v Makedonia» (Dovezi noua pentru bulgarismul in Macedonia) *), a gasit si exemplarul in chestiune, avand prima pagina rupta. Din prefata acestei lucrari, Sné- garov reproduce randurile urmitoare: «eis todo» dnov of Mvowddxes, of Bodiyagot xal ” Alfarlra, 614 tods drotove pddwota wai ovveréyn 16 nagdv, siunogoty xar* dgyag vd yuuracbody ta “Pwyatxd eig 10 Bi- Blidguov aibrd xai énerta Stay Exovv tdv tedxov va xaraytvovr xal eis Gila pabijwara dewdtega wai spdotéga Oewoelag». Autorul bulgar, fiind preocupat numai de ideia ca si gaseascA documente mai vechi, in care Slavii din Macedonia sunt numiti « Bulgari» nu « Sarbi», cerceteazi in cAteva randuri cartea lui Daniil numai din acest punct de vedere, reproducand pasajul de mai sus in care apare cuvantul « Boddpagot». In afar de acest nou exemplar Iv. Snégarov a mai dat si de un rivag al lui Daniil, scris in 13 Aprilie 1793, si trimes de acesta protopopului de origine bulgar’ din Ohrida, p&rintele Stefan, a cdrui familie se 2) «In der Stadt Moschopolis, welche blos von den Romanen bewohnt wird, eine Buchdruckerei gestiftet wurde, in welchen viele romanische Biicher gedruckt sind » (Untersuchungen tiber die Romanier oder sogenannten Wlachen, welche jentzeits der Donau wohnen. Pesth, (1808), pp. 140—141. 2) Fr. Miklosich, Rumunische Untersuchungen, p. 230. 3) ¢ Makedonski Pregled », anul I, fascicola 4, pp. 55—56. 36 ‘TH. CAPIDAN continua siazi in Ohrida (Pop Stefanievi). In aceasta scrisoare, pe care Daniil i-o trimete impreund cu manuscrisul lexiconului, printr’un elev al stu, Dimitrie, il roagi pe parintele Stefan s4-i traduci partea bulgi- reasc&, insistand si ispraveascd traducerea intr’o sdptim4na, pentruci, imediat dup& sarbatorile de Paste, vrea s4 trimeat’ lexiconul in Venetia, ca sa se tipireascd: «etd 16 Idoxa Bélw va 16 orédhw sic Bevéway 6ut vd tuawb7j ». Deasemenea ii mai spune, la traducerea din greceste in bulgireste, acolo unde nu este sigur, si intrebe pe rudele lui, ca sa nu se strecoare vreo greseali. [ata si continutul scrisorii: « «’ [600 orélw Hé tov xagdvta Anuryrovoy Ev adytopor dskmdr bid va tO petayheortons Bovipyapina xai o& nagaxald vd Bélyg ta dvvareia dud va tele pe play épdoudéa: Sc pete td Hdoza Bélw va 16 orélaw elg Bevérway did nd twxadh, mhhy modcezxe xald did vy pari) tev yordow cov bxov va uh yévn naréva Adfoc. Tabrny. chy xdow tiv byte and ric loys- tyros xal éyc> pévo bxdzoe0s»*), (lat aici iti trimet, prin numitul Di- mitrie, un lexicon scurt ca sa-] traduci in bulgireste si te rog s& faci tot posibilul ca si se ispraveasci intr’o saptimana, deoarece dup4 Paste vreau sa-] trimet in Venetia ca sa se tipareascd. Dar cauti de te in- treaba bine cu ai tai, ca s{ nu se streacoare vreo greseali. Acest serviciu il cer dela stiinta ta si riman indatorat). Cine este acest Dimitrie, prin care Daniil si-a trimes lexiconul siu in Ohrida, ca sa fie tradus in bulgireste? Raspuns la aceasta intrebare ne da o alta scrisoare a lui Daniil adresati tot protopopului Stefan din Ohrida, cu data de 30 Aprilie 1792. In aceasti scrisoare expediatd numai cu un an inainte decat cea dintaiu, Daniil roagi pe protopopul $tefan s4 aiba sub ocrotirea sa pe noul dascal al copiilor din Ohrida, Dimitrie Papa-Ioan. lata continutul acestei scrisori: "Adehpé caxehdgie, dv dyandc éué, thea énov pacer 6 pabyriic Hov doyudratos xd9 Anyrreros 106 nand *Iwdvvov va yévn diddoxahos rar nadtor vis “Azpldos, va eyng, vd tov orygiéys eis 1a mdvra nat va tov &yng dud chy oxérny tov mreghywr cov, dt 6 veaviag selva a- vos wai cepvds val einito va eddextynoy éxerdn avvéCnoev thuiv xal éuyunfy va HON pas. Aceasti scisoare impreun’ cu incd una, fari insemnitate pentru chestiunea care ne preocupa, au fost publicate tot de Snégarov in stu- diul stu Grad Ohrid *). Din ea rezulti ci Dimitrie, unul din cei mai buni elevi ai lui Daniil, reusise si fie numit, probabil, in anul in care scria Daniil, ca dascil in Ohrida. Nationalitatea lui ne este necunoscuta. Probabil c& va fi fost un Arom4n, mai ales ci la inceputul sec. XIX si alti dascali aromAni au functionat in scolile din Ohrida: Hagt-Puliu 1) In scrisoarea publicatd in « Makedonski Pregled #, I, fasc. 4, p. 36 st eburyy in loc de yoni. 2) « Makedonski Pregied », IV, fase. 3, pp. 8485. ®) Ib. pp. 57—88. DIALECTUL AROMAN 57 si Milon, originari din Samarina 1). Snégarov, vorbind despre nationali- tatea lui, crede ca este albanez, identificandu-l cu Dimitrie Mokran, din comuna Potcojani, aproape de Pogradet, in Albania. Parerea lui Sn&garov se sprijineste pe datele lui K. Sapkarev, care spune ci si Dimitrie Mokran a invatat in Moscopole, acolo unde a studiat si Dimitri Papa-Ioan. Chestiunea nu este pe deplin limurit’. In orice caz, faptul c4 si unul si altul si-au facut studiile in Moscopole, nu insem- neazi ci amAndoi reprezinta aceeas persoana. Dimitrie Mokran era unul si Dimitrie Papa-Ioan altul. Intr’o a treia scrisoare a lui Daniil, care nu este important’ pentru continutul ei, se araté numele curent al lui Daniil. In aceasta scrisoare, care poartd data din 1 Mai 1790, el semneazi Aawi Mooyonodirys, ceeace vrea s& zich ci numele lui era Daniil Moscopoleanul *). In alte parti el iscaleste: AavijA Muydin’ Addun yarli 6 Mooyonolttns, adicd Daniil Mihali Adami Hagi Moscopoliteanul %). Daca din descoperirea lui Snégarov se stie ast4zi precis locul in care s’a tiparit lucrarea lui Daniil, urmeaza de aci oare ca si data anului 1794 era necunoscutd p4na la descoperirea noului exemplar din editia intaia? Judecind dupa discutiunile avute de c&tre editorii lui Daniil, incepand cu William Martin-Leake (1814) pana la Per. Papahagi (1909), rezulta ci nu. De fapt, insd,ea era data chiar in corpul primei editii, dar n’a fost observata de nimeni dintre filologi. Toti editorii Lexiconului in patru limbi, despre care a fost vorba mai sus, au cercetat lucrarea lui Daniil numai din punctul de vedere al limbii. Nimeni dintre filologi n’a avut curiozitatea s4 rasfoeascd si restul continutului. Daca s’ar fi facut si acest lucru, atunci la p. 60 s’ar fi descoperit insemnarea tiparita cu litere grecesti: «1794 Magtiov 20». Am spus mai sus ci Eicaywyi dedaoxaala nu contine numai Lexi- conul ci si capitole intregi cuprinz4nd notiuni de fizici, de aritmetica, din stilul epistolar etc. La prima pagina din acest ultim capitol se di un model de scrisoare, cum ar trebui s4 se adreseze cineva Patriarhului Ecumenic: «de va yodpy sig Oixounerxdv Hatouoyny». La sfarsitul acestui model, dupa ce se da si formula de incheiere, urmeaza anul gi luna indicate mai sus. Aceasta scrisoare din a doua editie este 0 re- producere din prima editie, din care William Martin-Leake a avut un exemplar. Prin urmare, data de 20 Martie 1794 reprezinté data zilei in care a fost scrisd spre a fi dati la tipar pentru prima editie. Aceasta dati se mai repeta si in modelul de scrisoare adresata unui mitropolit: 4) K. Sapkarev, Balg. pregled, I, kniga IX—X, p. 274. Snégarov, din care Ju&m citatul, spune despre Puliu: ¢ Sled smartta na Ghiorse Popov..., ohrid ani povikali za utitel v'glavnoto uciliste... Hagi Puliu, viah ot Samarina » (dup moartea lui G. P., ohridenii au chemat ca dascil in scoala principal pe Hagi Puliu, roman din Samarina) « Maked. Pregled », IV, fasc. 3, p. 60. *) « Makedonski Pregled », IV, fasc. 3, p. 84. ) Per. Papahagi, Scriitordi Aromani in sec. XVII, p. 110. 58 TH. CAPIDAN «Hig Mytoonoktrny» cu singura deosebire cd data lunei, in loc de 20, este 5 Martie: «1794 Magtiov 5». De sigur ca aci este si o parte de neglijenti ce s’ar putea imputa filo- logilor care n’au vizut din toati opera lui Daniil decat numai Lexiconul. Daca ar fi rasfoit ceva mai mult decat paginile Lexiconului 1), de sigur c& ar fi dat de data scrisorilor despre care am vorbit mai sus, din care ar fi putut deduce anul in care s’a tiparit intreaga lucrare a lui Daniil. Ceeace au neglijat filologii n’a scapat din vedere N. Iorga. In Istoria literaturii roméne sec. XVIII (1g0x), N. lorga, ocupan- du-se cu lucrarile filologice ale invatatilor aromani din Ardeal de pe la inceputul sec. XIX, intr’o nota din subsol pomeneste gi despre lucrarea lui Daniil. In aceasti nota N. Iorga insira continutul editiei din 1802 si, ajungand la capitolul despre stilul epistolar, di data de 1794, asa cum a giasit-o la sfarsitul primei scrisori *). Este drept ci d-l N. Iorga, facand aceasti simpla reproducere, nu discuta chestiunea datei cand anume a apdrut prima editie a lucrarii lui Daniil. Dealtfel, ea nici nu-1 putea preocupa intr’o not’, in care se pomenea numai in treacat despre activitatea lui Daniil. Principalul este ci data cu care ne ocupim a fost relevata de d-sa si, desi aceasté nota a fost citatd si de alti autori cari s’au ocupat cu scrierile invatatilor arom4ni din sec. XVIII, nimeni n’a avut enaaiets ca s& se opreascd asupra anului 1794, reprodus dupa Daniil. Pentru studiul dialectului arom4n editia din 1802, din care posedi si Academia Rom4na un exemplar, este cea mai importanti, iar conti- nutul ei aproape dublat. Deoarece Per. Papahagi in lucrareasa Scriitorit romdni din sec. XVIII in care studiazi si pe Daniil, nu ne vorbeste despre deosebirea cu privire la continut ce exist intre cele doua editii, in not&, voiu insira cuvintele gi frazele din editia 1802, care lipsesc in editia 1794 %). 1) Dintre editorii Lexiconului, Per. Papahagi este singurul care face o dare de seama aminungit& asupra intregului cuprins din lucrarea lui Daniil (vezi pp. 105 106), citand toate capitolele. Cu toate acestea, gi lui i-a scipat data dela pp. 60 3i 61, despre care am vorbit mai sus, Aceasta scApare din vedere pare cu atat mai surprinzatoare, cu cat la pp. 4o—44 din lucrarea lui se ocup’ pe larg cu chestiunea locului si anului cand s’a tipirit Lexiconul lui Daniil. 2) « Autorul se numeste: dascil, econom gi ierochirix; el spune lAmurit ci a avut numai scopuri scolastice si nu 2d xdyp idaoxaliay tay maxtéov; se di un cate- chism, nofiuni de fizici, un epistolar, cu scrisori si cu data de 1794, citre Domnii nostri, ceva limuriri despre aritmetic’ gi cronologie (N. Ior ga, Istoria Literaturit Roméne in secolul al XVIII-lea. Bucuresti, 1901, p. 297, nota). 2) Lipsesc in lexiconul reprodus de Leake urmitoarele fraze: uh’el‘ile 116/1 (paginatia este dati dup’ Per. Papahagi, Scr. Ar.); lamma 118/2; pre omu 119/3. Ma cama g’ine se adari prosfayu de vac side buvuligi, ci este musat’. Cal'i, eapile, yumarli, mulirle felisescu... (toatd p. 120/4 $i 121/4 pana la p. 122, unde incepe fraza: Afel'i $i au minte, etc.). La p. 123 lipsese frazele: Pérung’il’i suntu spistrifi si feat multe ori tru anu. Peturicl’a cindu sade tru cifagi cinta g’ine si va se o avde duriaea 123/5. La p. 124/6 lipsesc: Patile, rosile suntu greale (toati p. 125 si o parte din 126/7 pana la inceputul frazei: Duminica pripseaste, etc.). La p. 129 lipsesc: Anu gi estanu... (toati p. 130/9 pani la inceputul frazei: Avemu dao yilii, etc.).