Ideea de unitate european. De la antichitate la modernitate.

1. Ideea de unitate european. De la antichitate la modernitate.

2. Declaratia Schuman 9 mai 1950.
Unitatea european este un concept obsesiv utilizat n prezent n circuit general european.
Ideea unificrii europene are preistorie i istorie i nu este ceva nou, o creaie a noii gndiri
europene. Ideea de unitate european are rdcini la nivelul istoriei continentului. La nceputuri
ea a fost abordat din perspectiva gsirii unei soluii pentru evitarea conflictelor dintre statele
btrnului continent i prin consecin pentru o via mai bun a populaiei. De altfel securitatea
i bunstarea social s-au pstrat de-a lungul timpului pn n prezent ca principalele fore
motrice ale integrrii europene.
Ideea unitii europene a aprut n condiiile preocuprilor n evul mediu a europenilor
fa de pericolele ce veneau dinspre Rsrit. Ea a rmas mult vreme aspiraia unor literai,
filosofi, sftuitori de cabinete. Aciunile de cucerire a unor mari pri ale continentului european
nu sunt, totui, unificare european. Abia dup primul rzboi mondial ideea s-a convertit ntr-o
micare politic ce viza unificarea rilor europene. Dar istoria propriu-zis a acestei idei,
momentul n care nu mai este doar un refugiu consolator, ci un reper de aciune precis a
guvernelor, ncepe dup al doilea rzboi mondial.
Platon a fost primul gnditor care a susinut ideea pcii prin organizarea de
confederaii. n acea vreme, confederaia cetenilor greceti dispunea de instituii religioase i
politice comune, forumul de soluionare a diferendelor dintre ceteni constituindu-l Consiliul
amficioniilor.
n epoca roman, datoria prevalentei pornirilor rzboinice de cucerire a fost prsit
ideea de arbitraj, romanii neconcepnd ideea soluionrii n alt mod

dect prin rzboi a

diferendelor dintre ei i popoarele considerate barbare. Pax romana aspiraia Romei avea n
vedere unificarea ntregii Europe, dar sub dominaie roman.
Apariia unor fisuri din ce n ce mai accentuate duce la nlocuirea acestei unificri la nivel
politic cu cea la nivel spiritual unitatea lumii cretine bazat pe ideea universalismului
cretin. Numeroi apologei ai cretinismului au subliniat unitatea cretin divin i pmntean.
Totui marea schism din 1054 va determina i ruperea acestei uniti, va accentua rivalitile
politice, biserica cretin neputnd cu unele excepii, s devin o adevrat putere temporar,
dei prin fora sa spiritual i revendica aspiraii teocratice.
Realizat pentru o scurt perioad sub Imperiul Carolingian, unitatea politic a unei mari
pri a Europei se va destrma odat cu Pacea de la Verdun din 843 care a avut ca rezultat
mprirea Imperiului Franc astfel: partea oriental lui Ludovic, partea central lui Lothar, iar
partea de vest lui Francisc cel Pleuv.
n plan teoretic apar numeroase proiecte de organizare a pcii. Pierre Dubois n lucrarea
De recuperatione Terrae Sanctae cere o reform a bisericii, un nvmnt laic i a propus

unificarea european n forma unei federaii, spre a recuceri pmnturile sfinte czute sub
musulmani. n 1303 marile poet italian Dante n De monarhia, preconiza o soluie de tip
federalist a Europei, o pace universal prin subordonarea monarhilor europeni unui conductor
suprem, unei unice i legitime autoriti. n 1464, George Podebray, regele Boemiei, inspirat de
diplomatul Antonio Marini, elaboreaz un proiect de uniune a statelor europene n scopul
stvilirii pericolului otoman i l propune contemporanului su Ludovic al XI-lea. n 1589
Albericus Gentilis propune i el un proiect de organizare a statelor pe baze juridice, iar n 1652
Hugo Grotius preconizeaz o asociaie internaional a principilor cretini. Sully, fostul ministru
al lui Henric al IV-lea, l atribuie monarhului pe care l-a slujit idei care i aparin sub titlul
Marele Proiect al lui Henric al IV-lea, el i dezvolta concepia sa despre o Europ remodelat n
cincisprezece stat, sub umbrela unui consiliu comun. n 1623 Emetic Cruce, contemporan cu
Ludovic al XIII-lea n lucrarea Nouveau Cyneacute preconiza organizare a unei pci
internaionale prin arbitraj, o adunare permanent ar avea n acest scop sediul la Veneia i ar
permite deopotriv meninerea pcii i dezvoltarea schimburilor economice. William Penn n
1693 scria lucrarea Essay towards a Present and Future Peace of Europe unde pentru prima
oar ideea unificrii europene este pus pe o baz non-religioas, unde reprezentanii europeni ar
fi reunii ntr-o Diet, deciziile ar fi luate cu o majoritate de trei ptrimi unde ele ar putea fi
efectiv sancionate, Dieta fiind dotat cu o form armat.
La nceputul secolului al XVIII-lea Abatele de Saint- Pierre i leag numele de faimosul
Proiectul pentru a face pacea permanent n Europa (1713) n care schieaz imaginea unui
Senat european care ar avea competene legislative i judiciare n al su Plan al unei pci
universale i eterne, redactat n 1789, dar publicat abia n 1839. Jeremy Bentham expune o nou
idee, care va fi confirmat adesea n epoca contemporan, cea a presiunii publice internaionale.
Bentham sugereaz de fapt, crearea unei Diete care s-ar limita s ofere i s emit opinii n
probleme de interes comun presupunndu-se ca opinia public internaional ar fi suficient
pentru a nscrie aceste avize n realitate.
Cardinalul Alberoni (1735) a publicat un plan de unificare european n scopul pacificrii
Europei. Aa stau lucrurile i n refleciile lui Rousseau i Kant. Kant schieaz o veritabil teorie
pacifist i internaionalist. El ncearc pentru prima dat studierea tiinific a cauzelor
rzboiului, propunnd cerina conformitii constituionale a statelor membre, el leag pentru
prima oar democraia i internaionalismul. J.J. Rousseau vedea o republic european ca
urmare la emanciparea popoarelor.
n secolul al XIX-lea, o veritabil exaltare, a ideii europene este anunat de Doannia de
Staaume scriind pe atunci astfel: De acum e necesar s avem spiritul european [35, p 20].
Contele de Saint-Simon a expus n Despre reorganizarea societii europene sau despre

necesitatea i mijloacele de a reuni popoarelor Europei ntr-un singur corp politic, pstrnd
fiecruia independena sa naional, utilitatea pe care ar avea-o instituirea unui parlament
european.
Perioada de convulsii care a urmat Revoluiei franceze a dus la apariia mai multor
proiecte de integrare european, unele rmase la stadiu ideatic, altele ajungnd la nite realizri
efemere. n aceast ordine de idei se poate cita situaia Imperiului napoleonean. Astfel n
momentul su maxim, Napoleon I era mprat al Franei n graniele fostei Galii romane avnd
alipite i Olanda, Belgia, Piemont, Provinciile Ilirice, pri din Regatul Prusiei,rege al Italiei
protector al Confederaiei Elveiene i al Confederaiei Rhinului al Marelui Ducat al Varoviei,
pe tronul Regatului Spaniol se afla unul din fraii si, aceeai situaie fiind i n cazul Westfaliei,
iar n Regatul Neapolului se afla pe tron unul din marealii si, caz similar i cu Regatul Suediei.
Astfel vedea Napoleon situaia Europei dac nu ar fi intervenit dezastrul din campania din Rusia
(pacea de la Moscova a ncheiat expediiile rzboinice). Pentru marea cauz era sfritul
hazardului i nceputul securitii. Un orizont nou, lucrri noi, urmau s se desfoare pentru
bunstarea i prosperitatea tuturor. Sistemul european era ntemeiat, trebuia doar s fie organizat.
n 1821 Joseph de Maestre n lucrarea sa Soireacute es de Sanct Petersburg emite ideea
unei Societi a Naiunilor. Respectiv, tot n aceast perioad revoluionarul italian Mazzini,
ntrezrete o federaie european printr-o prbuire a tronurilor, care ar putea determina apariia
tinerei Europe. De altfel acest curent de opinie era promovat i de mari personalii ale epocii
respective din spaiul romnesc cum ar fi: C.A. Rosseti; N. Blcescu; D. Brtianu; I. Ghica, etc.
n 1827 Pierre Leroux a publicat n ziarul parizian Le Globe un articol studiul Despre Uniunea
European. Idei asemntoare au fost profesate i de o al personalitate a timpului. Alexandre
Augute Ledru Rollin, care scria de un pmnt liber, singura republic a Europei.
Secolul al XIX-lea este secolul unor propuneri federaliste. La Congresul pacifist de la
Paris din 1849, Victor Hugo rostete celebrele cuvinte: Va veni ziua cnd armele vor cdea din
mini i bombele, tunurile vor fi nlocuite cu cuvntul i dreptul de vot universal al popoarelor
va veni o zi cnd tunurile nu se vor mai vedea dect prin muzee, i lumea se va mira c au fost
vreodat cu putin. i va veni ziua cnd vom vedea dac grupri uriae: Statele unite ale
Europei i Statele Unite ale Americii dndu-i mna prieteneasc peste ocean
n 1878, juristul elveian Johann Bluntshchli avanseaz ideea unei confederaii a statelor
europene condus de un consiliu federal cuprinznd delegai ai tuturor statelor europene i un
Senat,nsumnd delegaii parlamentare din partea tuturor statelor membre ale confederaiei.
Din aceeai perioad se pot meniona proiectul scriitorului Godin (1883), proiectul lui
Frederich Passz i Rondal Cremer pentru crearea unei uniuni Interparlamentare (1888).

Alt proiect pentru pace etern este cel al lui Kant din 1875, a crui influen asupra
preedintelui Woodrow Wilson va fi considerabil. Preconiznd stabilirea unei Societi a
Naiunilor pe baza unui stat de drept internaional, Kant schieaz o veritabil teorie pacifist i
internaionalist. El ncearc pentru prima dat studierea tiinific a cauzelor rzboiului
propunnd cerina conformitii constituionale a statelor membre, el leag pentru prima dat
democraia i internaionalismul.
Primul rzboi mondial schimb fundamental configuraia politic a lumii. Problema
organizrii Europei n calitate de continent de regiune a lumii, ncepe s fie limpede perceput.
n acest context apar dou concepii privind construcia Europei:
-

o simpl cooperare care s menajeze suveranitile statale existente:

o depire a suveranitilor printr-un proces de unificare, de integrare a Europei.

Pierderea de ctre Europa a poziiei dominante n lume, n general experiena dramatic a

primului rzboi mondial, indiciile perceptibile ale unui potenial de criz european au
determinat reflecia multor intelectuali i oameni politici la a cuta o alt soluie pentru
Europa. Ca urmare, dup primul rzboi mondial apare prima oar o micare politic
paneuropean. Cel care a iniiat-o a fost contele Richard Graf Coudenhove-Kalergi, nscut la
Tokzo, n 1894 dintr-un tat ambasador al Austro-Ungariei i o mam japonez, devenit
cetean al tinerei Republici Cehoslovace dup Tratatul de la Saint-Germain publicat la Viena
n 1922 manifestul Paneuropa, n care arta: Problema Europei se reduce la dou cuvinte:
unificare sau prbuire. n 1926 el reunete la Viena Congresul constitutiv al Uniunii
Paneuropene, la care iau parte 2000 persoane, unde s-a discutat reconcilierea franco-german.
n 1928, Gaston Riou preconiza o confederaie continental n lucrarea sa Europa patria
mea ca singura condiie de a-i pstra rolul de hegemon n lume fa de prezena n competena
planetar a SUA, Marii Britanii i Uniunii Sovietice. n 1929 contele Sforza a publicat lucrarea
Statele Unite ale Europei. n 1930 Bertrand de Jouvenel a publicat Spre Statele Unite ale
Europei, tot n 1930 Eduard Herriot a publicat lucrarea Europa n care proiecta o uniune
european n cadrul Societii Naiunilor.
n 1926 diferii economiti i oameni de afaceri au creat Uniunea economic i vamal
european pe care au declarat-o ca fiind nceputul aciunii de unificare european.
Dar iniiativa cea mai spectacular a epocii a fost cea luat de Aristide Briand n cadrul
Societii Naiunilor, cnd la 7 septembrie 1929, a propus Adunrii generale a Societii
Naiunilor s creeze ntre statele europene o legtur federal, dar fr s se aduc atingerea
suveranitii acestor state, propunere n urma creia Arisitde Briand a primit sarcina s prezinte
un memorandum asupra organizrii unui regim de uniune federal european. Rspunsurile
guvernelor statelor la acest document prezentat la 1 mai 1930 au fost prudente, iar n unele cazuri
chiar negative.
n ultimii ani ai celui de-al doilea rzboi mondial, numeroase micri de rezisten au pus
problema ordinii postbelice i s-au pronunat n favoarea unei viitoare uniti europene. Dup

ncheierea rzboiului, ideea unificrii europene avea s capete un nou suflu, dar va trebui s ia n
considerare noua configuraie a lumii, avnd ca poli dou supraputeri: SUA i URSS, a cror
relaie va determina cursul desfurrilor n Europa
2.Declaratia Schuman 9 mai 1950
Acesta este textul integral al propunerii prezentate de ministrul francez al Afacerilor Externe
Robert Schuman, care a condus la crearea a ceea ce este acum Uniunea Europeana.
"Pacea mondiala nu poate fi asigurata fara a face eforturi creatoare proportionale cu pericolele
care o ameninta. Contributia pe care o poate aduce civilizatiei o Europa organizata si activa este
indispensabila mentinerii unor relatii pasnice. Asumandu-si, timp de mai bine de 20 de ani, rolul
de campioana a unei Europe unite, Franta si-a pus dintotdeauna eforturile in slujba pacii. Nu am
reusit sa realizam o Europa unita si ne-am confruntat cu razboaie.
Europa nu se va construi dintr-o data sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizari concrete
care vor genera in primul rand o solidaritate reala. Alaturarea natiunilor europene implica
eliminarea vechii opozitii dintre Franta si Germania. Orice actiune intreprinsa trebuie sa aiba in
vedere in primul rand aceste doua tari.
Avand in vedere acest obiectiv, guvernul francez propune actiuni imediate intreprinse intr-o
directie decisiva.
Guvernul francez propune ca productia franco-germana de carbune si otel sa fie plasata sub
incidenta unei inalte Autoritati, in cadrul unei organizatii deschise si altor state europene.
Controlul productiei de carbune si otel ar trebui sa conduca imediat la construirea unei baze
comune pentru dezvoltarea economica, ca un prim pas in realizarea unei federatii europene,
schimband in acelasi timp destinele acelor regiuni care s-au dedicat in trecut fabicarii de munitie
de razboi, ale carui victime nu au intarziat sa devina.
Solidaritatea in productie astfel stabilita va demonstra ca orice conflict intre Franta si Germania
devine nu doar inimaginabil, ci chiar imposibil. Infiintarea acestei unitati de productie puternice,
deschisa tuturor tarilor care doresc sa colaboreze si care se angajeaza sa le ofere tarilor membre
elementele principale de productie industriala in conditii egale, va pune bazele reale pentru
unificarea economica. Aceasta productie va fi oferita lumii intregi, fara diferentieri sau exceptii,
pt. a contribui la cresterea nivelului de trai si pentru a promova realizarile pasnice.
In acest mod se va realiza intr-un mod simplu si rapid acea fuziune a intereselor care este
indispensabila pentru crearea unui sistem economic comun; aceasta ar putea fi piatra de temelie a
unei comunitati mai largi si mai complexe intre tari care s-au aflat multa vreme in conflict.
Prin controlul productiei de baza si prin instituirea unei Inalte Autoritati, ale carei decizii vor uni
Franta, Germania si alte state membre, aceasta propunere va conduce la crearea unei prime baze
concrete a federatiei europene, indispensabila pentru mentinerea pacii.
Pentru a promova realizarea obiectivelor definite, guvernul francez este pregatit sa initieze
negocieri pornind de la urmatoarele baze:
Sarcina pe care o va avea de indeplinit Inalta Autoritate comuna va fi aceea de a asigura, in cel
mai scurt timp posibil, modernizarea productiei si imbunatatirea calitatii acesteia; furnizarea in
conditii egale a carbunelui si otelului pentru pietele din Franta si Germania, precum si pentru
pietele din alte membre; dezvoltarea in comun a exporturilor catre alte state; egalizarea si
inbunatatirea nivelului de trai al muncitorilor din aceste ramuri industriale.

Pentru a indeplini aceste obiective pornind de la conditile de productie diferite din statele
membre, propunem sa se instituie o seriere de masuri cu caracter tranzitoriu, cum ar fi aplicarea
unui plan de productie si investitie, stabilirea unui mecanism compensatoriu pentru egalizarea
preturilor si creare unui fond de restructurare care sa faciliteze rationalizarea productiei,
circulatia carbunelui si a otelului intre statele membre va fi imediat scutita de toate taxelee
vamale si nu va mai fi afectata de ratele de transport diferentiat. Se vor creea treptat conditi care
vor permite o distributie nationala a productiei, la cel mai inalt nivel de productivitate.
Spre deosebire de cartelurile internationale, care au tendinta de a impune practici restrictive
asupra distributiei si exploratorii pietelor nationale si de a mentine profituri mari, aceasta
organizatie va asigura fuziunea pietelor si extinderea productiei.
Principiile si actiunile esentiale definite mai sus vor fi subiectul unui tratat semnat intre State si
depus spre ratificarea institutiilor parlamentare din fiecare tara. Negocierile necesare pentru
stabilirea detalilor legate de aplicarea acestor prevederi se vor desfasura cu ajutorul unui arbitru
numit de comun acord. Acesta va avea sarcina de a asigura ca acordurile convenite corespund cu
princiile enuntate si, in cazul in care se ajunge la un impas, va decide ce solutie urmeaza sa fie
adoptata.
Inalta Autoritate comuna care se ocupa de administrarea acestei scheme va fi alcatuita din
persoane independente numite de guverne acordandu-se o reprezentare egala. Guvernele vor
alege de comun acord un presedinte. Deciziile Autoritati se vor aplica in Franta, Germania si in
alte tari membre. In cazul in care deciziile autoritatii vor fi contestate, se vor lua masuri de la caz
la caz.
Un reprezentant ONU va fi acreditat pe langa autoritate si va intocmi un raport pentru ONU de
doua ori pe an, pentru a face un bilant al activitatii noii organizatii in special cea ce privaste
respectarea obiectivelor acesteia.
Inalta Autoritate nu va judeca inainte de a analiza temeinic metodele de propietate ale
interprinderilor. In exercitatea functiilor sale Inalta Autoritate comuna va lua in considerare
puterea conferita de Autoritatea Internationala de la Ruhr si obligatiile de toate tipurile impuse
asupra Germaniei.
Anexa nr. 1
Cronologia celor mai importante realizari ale Uniunii si institutiilor sale:
- 1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune
planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO ("Declaratia
Schuman");
- 1951, 18 aprilie: Este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de catre Belgia,
Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda;
- 1953, 10 februarie: Piata Comuna a carbunelui si otelului devine functionala. Cele sase state
fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative cu privire la materiile prime
mentionate;
- 1954, 30 august: Proiectul de tratat pentru crearea unei Comunitati politice europene esueaza,
odata cu respingerea de catre Parlamentul francez, in august 1954, a tratatului asupra Comunitatii
Europene a Apararii;
- 1957, 25 martie: Sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeana a Energiei
Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) de catre cele sase tari Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda; tratatele de infiintare sunt cunoscute sub

numele de Tratatele de la Roma si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958;

- 1967, 1 iulie: Intra in vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure
Comisii a Comunitatilor Europene;
- 1987, 1 iulie: Intra in vigoare Actul Unic European (AUE), care adauga cooperarea politica
celei economice;
- 1993, 1 noiembrie: Intra in vigoare Tratatul asupra Uniunii Europene. Comunitatile Europene
(CECO, EURATOM si CEE), impreuna cu Politica externa si de securitate comuna si Justitia si
afacerile interne reprezinta cei trei piloni ai UE;
- 1997, 16 iulie: Este adoptata "Agenda 2000 - pentru o Europa mai puternica si mai extinsa",
care trateaza reforma institutionala a UE, prezinta viziunea asupra extinderii Uniunii si opiniile
Comisiei cu privire la cererile de aderare la UE ale celor zece tari central europene;
- 1998, 4 noiembrie: Primele Rapoarte anuale referitoare la stadiul de indeplinire a conditiilor de
aderare la UE;
- 1999, 1 ianuarie: Lansarea monedei unice europene in 11 state europene care au indeplinit
criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania,
Portugalia, Finlanda, Irlanda);
- 1999, 1 mai: intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam;
- 2000, 15 ianuarie: Sesiunea inaugurala a Conferintei ministeriale interguvernamentale pentru
negocieri de aderare cu Malta, Romania, Slovacia, Letonia, Lituania si Bulgaria are loc la
Bruxelles, Belgia
- 2000, 14 februarie: Incepe Conferinta interguvernamentala cu privire la reforma institutionala a
Uniunii Europene, la Bruxelles, Belgia.
Tarile candidate sunt atentionate cu privire la importanta urmatoarelor aspecte: adoptarea oficiala
si aplicarea acquis-ului comunitar; asigurarea unei bune functionari a pietei interne, in
concordanta cu politicile Uniunii Europene, cu o atentie speciala acordata domeniilor
agriculturii, justitiei si afacerilor interne si protectiei mediului; alinierea la practicile Uniunii
Europene in ceea ce priveste relatiile cu terte state si organizatii internationale.
De asemenea, statele candidate au primit asigurari ca fiecare solicitare de aderare va fi evaluata
functie de meritele proprii. Tarile candidate si-au prezentat obiectivele strategice determinate de
aspiratiile politice, culturale si socio-economice in perspectiva aderarii.
- 2000, 9 mai: Institutiile europene celebreaza a 50-a aniversare a "Declaratiei Schuman";
- 2000, 8 noiembrie: Comisia Europeana adopta rapoartele anuale asupra progreselor inregistrate
de statele candidate si revizuieste parteneriatele pentru aderare;
- 2000, 7-11 decembrie: Consiliul European de la Nisa este in favoarea accelerarii negocierilor
de aderare cu statele candidate si apreciaza pozitiv efortul acestora de a indeplini conditiile
pentru adoptarea si aplicarea acquis-ului. Consiliul a luat, de asemenea, in discutie politica de
securitate si aparare europeana, a aprobat agenda sociala europeana, a trecut in revista procesul
de cercetare european, coordonarea politicilor economice, siguranta si sanatatea consumatorului,
siguranta maritima, protectia mediului, servicii de interes general, liberatate, securitate si justitie,
cultura, regiuni indepartate si relatii externe. Conferinta Interguvernamentala s-a incheiat cu un
acord politic privind Tratatul de la Nisa;
- 2001, 2 ianuarie: Grecia devine cel de al 12-lea membru al zonei euro;
- 2001, 26 februarie: Tratatul de la Nisa a fost adoptat de catre guvernele Statelor Membre.
Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale;
- 2001, 15-16 iunie: Consiliul European de la Goteborg a decis, in ce priveste extinderea UE si
procesul de aderare, printre altele, ca "eforturi speciale sa fie dedicate asistentei acordate
Bulgariei si Romaniei";
- 2001, 21 septembrie: Consiliul European extraordinar de la Bruxelles, Belgia evalueaza situatia
internationala dupa atacurilor teroriste care au avut loc la 11 septembrie in New York si
Washington, SUA si stabileste liniile directoare pentru riposta UE;
- 2001, 13 noiembrie: Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale asupra progreselor
inregistrate de statele candidate si revizuieste Parteneriatele de Aderare. Zece tari candidate isi

propun sa incheie negocierile in 2002;

- 2001, 14-15 decembrie; Consiliul European de la Laeken, Belgia decide sa convoace o
Convenie privind viitorul UE, prezidata de Valry Giscard d'Estaing;
- 2002, 1 ianuarie: monedele si bancnotele euro intra in circulatie in cele 12 state participante la
zona euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg,
Olanda, Portugalia si Spania;
- 2002, 28 februarie: perioada circulatiei monetare duale ia sfarsit si euro devine singura moneda
a celor 12 state participante la zona euro. Are loc, la Bruxelles, sesiunea inaugurala a Conventiei
privind Viitorul Europei.
- 2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria)
- 2005, 25 aprilie: Semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeana intre Bulgaria,
Romania si cele 25 de State Membre
- 2005, 29 mai: Franta respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constitutional
- 2005, 1 iunie: Olanda respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constitutional
- 2005, 3 octombrie: Uniunea Europeana decide deschiderea negocierilor de aderare cu Turcia si
Croatia
- 2005, 21 octombrie: Comisia Europeana recomanda deschiderea negocierilor asupra unui
Acord de Stabilizare si Asociere cu Bosnia- Hertegovina
- 2005, 25 octombrie: este semnat la Atena primul tratat mutilateral din sud - estul Europei
Tratatul privind Comunitatea Energiei
- 2005, 9 noiembrie: Comisia Europeana da publicitatii strategia globala de extindere pentru
tarile candidate, Croatia si Turcia, si pentru Balcanii Occidentali;
- 2005, 9 noiembrie: aniversarea caderii zidului Berlinului;
- 2005, 15-16 decembrie: reuniunea Consiliului European, la Bruxelles;
- 2006, 1 ianuarie, Austria preia presedintia Uniunii Europene;
- 2006, 1 februarie, Comisia Europeana lanseaza Cartea alba Dezbatere despre Europa;
- 2007, ianuarie aderarea Bulgariei i Romniei la UE;
- 2007, 13 decembrie este semnat la Lisabona Tratatul de reformare a Uniunii Europene.