Sunteți pe pagina 1din 28

S 42 Generalitai

( Elemente de dg si trat. in psihiatrie , Liana Fodoreanu , Cluj)

Psihoterapia este o modalitate de interventie stabilita in cadrul unei relatii terapeutice care
utilizeaza mijloace psihologice pentru tratarea unor tulburari psihice sau a unei probleme
psihologice , folosind tehnici specifice adaptate clientului / pacientului.
Aceste tehnici si metode psihologice vizeaza fie vindecarea tulburarii, fie restructurarea
anumitor trasaturi de personalitate, uneori fiind necesara interventia pe ambele directii.
Psihoterapia necesita cel putin 2 protagonisti : clientul / pacientul si terapeutul. Exista si
abateri de la regula : terapia de grup ( dela 6 la 30 de participanti) sau terapia cu 2 terapeuti
( lider/ co-lider ).
O interventie trebuie sa indeplineasca niste criterii pentru a putea fi acceptata ca fiind
terapeutica :
1. criteriul tehnic trebuie sa existe un cadru teoretic si un numar de tehnici, care sa fie
concordante cu teoria;
2. criteriul etic- trebuie sa respecte regulile etice ale profesiei medicale;
3. criteriul stiinific teoria trebuie sa aiba la baza ipoteze verificabile, iar eficienta
trebuie sa se poata testa practic .
Clasificare :
Karasu (1980) le-a clasificat dupa criterii referitoare la conceptia asupra naturii omului,
conceptii psihopatologice asupra starii de sanatate / boala , conceptii terapeutice ( strategii
,demersuri terapeutice ) si conceptualizarea relatiei client / terapeut :

psihoterapii psihanalitice;

psihoterapii cognitiv comportamentale ;

psihoterapii experieniale.

Asa sunt trecute in lista de subiecte :)

Clasificarea Kaplan :
1

1. psihanaliza
psihanalitice;

si

terapiile

2. psihoterapia comportamentala;
3. psihoterapia cognitiva;
4. psihoterapia de familie;
5. psihoterapia de cuplu si marital;

6. psihoterapia de grup ;
7. hipnoterapia;
8. interventia in criza ;
9. psihoterapii scurte interpersonala
si dinamica scurta ;
10. psihoterapia nondirectiva a lui
Rogers centrata pe client.

Indicatii :
1. tulburari nevrotice legate de stres si somatoforme : anxioase, fobice, TOC, disociative,
somatoforme;
2. tulburari ale dispozitiei: distimia, ep.depresive usoare si medii;
3. adictiile ;
4. tulburari de dinamica sexuala; ale instinctului alimentar; ale somnului;
5. tulburari de personalitate indicatie limitata.
6. tulburari psihosomatice;
7. tulburari psihotice, compensate si doar TCC.
Contraindicatii sunt relative( sunt mentionate mai sus ) si absolute :
1) tulburari psihotice acute ;
2) tulburarea afectiva bipolara , episod maniacal mediu/sever +/- simptome psihotice;
3) episodul depresiv sever +/- simptome psihotice.

TERAPIA COGNITIV -COMPORTAMENTAL


(Ce psihoterapie sa alegem ,Mony Elkaim + Kaplan )
Terapiile cognitiv comportamentale numite si terapii comportamentale sau terapii
cognitive sunt bazate pe psihopatologia experimental si pe o abordare pragmatic si
empiric a psihoterapiei . TCC-utile sunt practicate sub forma terapiilor individuale, de
cuplu, familiale si chiar a terapiilor de grup .
La mijlocul sec.20 figuri importante precum psihiatrul A. Beck si psihologul A. Ellis au
contribuit la dezvoltarea TCC-urilor si aplicarea lor in tratamentul depresiei si a altor
2

tulburari ale comportamentului in care factorii cognitivi joac un rol central . Spre sfarsitul
anilor 70 D. Meichenbaum si A. Bandura se impun ca pionieri ai autoregularizarii cognitive
a
comportamentelor,
primul
integrnd
autoverbalizarile
in
autocontrolul
comportamentului,cel de-al doilea insistnd asupra eficientei personale percepute si asupra
ateptrilor de reuit in comportamentul uman.
Principii generale :
Pentru terapeutul cognitiv-comportamentalist problemele psihologice sunt , in mare parte,
comportamente invatate inadaptate ( neadaptate, gresite ) care reprezinta surse de suferinta
pentru pacient/ client si /sau pentru anturajul acestuia . Este vorba despre reactii invatate ,
care sunt emise si consolidate in anumite contexte de mediu.
Comportamentele problematice sunt urmatoarele :

1. actiunile, respectiv comportamente observabile ca necorespunzatoare ( inadecvate )


crize de bulimie sau ritualurile de splare ;
2. emoiile , reactii emotionale negative ca tristetea sau disperarea in depresie sau in
anxietatea patologica ;
3. cogniiile , respectiv moduri de gandire precum anticiparile anxioase , amintirile
recurente cu privire la un eveniment traumatizant , atentia selectiv asupra
simptomelor jenante .
Modele teoretice :

modelul comportamental are la baz teorii ale invatarii ( condiionarea clasic ,


condiionarea instrumentala , teoria invatarii sociale ) ;

modelul cognitiv intelegerea comportamentului uman trece prin studierea


reprezentarilor cognitive si a proceselor cognitive. Comportamentul este secundar
modului in care persoanele gandesc despre ele si despre rolul lor in lume. De
exemplu modelul cognitiv al depresiei include triada cognitiva : o imagine de sine
negativa+ interpretarea negativa a experientelor prezente si trecute + expectatie
negativa fata de viitor.

Derularea obinuit a unei terapii :


1. Inca de la primele ntrevederi doleanele persoanei consultate sunt concretizate si
operaionalizate , ele sunt si obiectul unui diagnostic dar si a unei analize functionale (
adica o intelegere a factoriilor care declanseaza si care intretin problema ) .
2. Obiectivele terapeutice sunt fixate intre pacient/client si terapeut inainte de angajarea
acestora in tratament . Are loc un contrac terapeutic intre cele doua pari. Este propus
3

un plan de tratament , terapeutul ofer informatii despre tulburarile pacientului si


felul in care pot fi tratate , sunt utilizate instrumente pentru msurarea
comportamentelor problem ( de ex. chestionare) pentru a evalua natura si importanta
dificultilor de depit.
3. Pe parcursul fazei active a tratamentului, terapeutul il invata pe pacient strategiile de
automonitorizare si de autogestionare a comportamentelor problem . In aceasta
perioada pacientul isi observa metodic comportamentul problematic si dezvolta alte
comportamente mai eficiente pentru a-si controla dificultile .
4. La finalul tratamentului este fcut o evaluare cantitativa si calitativa a eficientei
terapeutice , atunci sunt invatate strategii care vizeaza prevenirea recaderilor . Sunt
fixate sedinte posttratament pentru a trage concluzii asupra evolutiei persoanei dupa
incheierea tratamentului .
Tipuri de tehnici comportamentale :

economia cu jetoane o form de rentrire pozitiva folosita la pacientii


spitalizati ; pacientul este rasplatit cu diferite jetoane ( care reprezinta hrana,
invoiri, etc) atunci cand au comportamentul dorit imbracarea in haine de
strada , participarea la terapia de grup , etc. S-a folosit in tratamentul
schizofreniei.

terapia aversiv forma de conditionare in care un stimul aversiv( de ex.


miros neplacut) este asociat unui comportament nedorit. S-a folosit in adicii.

desensibilizarea sistematica pentru pacienti cu comportament de evitare


legat de un stimul specific ( de ex. frica de inaltimi , de zbor ) I se cere
pacientului sa-si construiasc in imaginatie o ierarhie de imagini anxiogene ,
de la cea mai putin intensa la cea mai infricotoare, si sa ramana la fiecare
nivel al ierarhiei pana ce anxietatea scade in intensitate. Cand este practicata
prin expunerea la stimuli reali si nu imaginari se numeste expunere gradata .
Eficacitatea se bazeaza pe rentrirea pozitiv, pe stingerea comportamentului
anxios prin intelegerea absentei consecinelor negative.

inundarea pacientul este expus direct stimului cel mai anxiogen ( de ex. pt
frica de inaltime cladirea cea mai inalta ) in loc sa fie expus treptat. Eficienta
in fobii .

Durata :
TCC-urile sunt terapii scurte , in medie dureaza intre 10 si 20 de sendinte pe parcursul a
12 saptamani maxim 6 luni de tratament intensiv. Terapia ia sfarsit cand obiectivele
terapeutice sunt atinse sau cand programul terapeutic standardizat s-a terminat.
Indicatii principale
4

Tulburarile anxioase;

Depresiile nepsihotice;

Tulburari ale conduitei alimentare, anumite tulburari sexuale, insomniile;

Adictiile;

Tulburarile psihotice- in reabilitarea sociala a persoanele cu psihoze cronice;

Retardul mintal-ameliorarea calitatii vietii, gestionarea comportamentelor


problematice;

In tratamentul afectiunilor care se afla sub impact psihologic ( HTA, astm dureri )
tehnicile comportamentale se pot folosi pentru diminuarea stresului si inducerea
relaxarii.

Indicatia pentru TCC este fcut in functie de diagnosticul pus , de teoria holistica a
comportamentelor problem , de tratamentele anterior incercate si de rezultatele acestora, de
resursele clientului , de motivatia lui , de experienta terapeutului in raport cu tratarea acestui
tip de comportament etc.

TERAPIILE DE INSPIRAIE PSIHANALITIC


( Kaplan )
Psihanaliza si terapiile de inspiratie psihanalitica se bazeaz pe teoriile lui Sigmund Freud
asupra inconstientului dinamic si conflictului psihologic.
Scopul major al acestor forme de tratament este acela de a ajuta bolnavul sa dezvolte
inelegere ( insight) in legatura cu conflictele incon tiente ( care se bazeaz pe dorine din
copilrie nerezolvate si care se manifest ca simptome ) i s dezvolte patternuri adulte de
interaciune si comportament.
Psihanaliza este cel mai intensiv si mai riguros dintre aceste tipuri de terapie .
Derularea terapiei
Pacientul este vazut de 3-5 ori pe saptamana ,durata sesiunii 30-50 de minute, in general pe
termen lung , de obicei 3-5 ani si peste .
El st culcat pe o canapea , iar terapeutul se pozitioneaza in afara campului lui vizual.
Pacientul incearca sa spuna liber si fara sa se cenzureze tot ceea ce-i trece prin minte, sa
asocieze liber, pentru a-si urmarii sirurile gandurilor cat mai in profunzime posibil . Modus
operandi : analiza sitematica a totalitatii rezistentei si transferului ,facilitarea nevrozei de
transfer, incurajarea regresiuni. Ca tehnica predomin metoda asociatiilor
5

libere ,interpretarea dinamica completa ( confruntare, clarificare, travaliu ) cu accent pe


modul de aparitie ( genetica ).
Psihanaliza necesita ca pacientul sa fie stabil , cu o motivatie puternica , inclinat catre
psihologic, capabil sa tolereze stresul generat de analiz. Indicatii : nevroze, psihopatologie
caracteriala usoara.
Rolul terapeutului - neutralitate absolut,frustrarea pacientului , rol minor de reflector.
Scopul de baza este reorganizarea structural a personalitaii , rezolutia conflictelor
inconstiente , constientizarea evenimentelor intrapsihice si disparitia simptomelor ca rezultat
direct.

Psihoterapiile psihanalitice :
Se bazeaza pe aceleasi principii si tehnici ca si psihanaliza clasica dar sunt mai putin intense .
Este de doua tipuri :

expresiva sau sau orientata spre constientizare ;

suportiva sau relaional .

Psihoterapia psihanalitica de tip expresiv


Urmareste rezolutia conflictului psihologic intrapsihic , similar cu al psihanalizei dar cu mai
mult accent pe chestiunile realitatii de zi cu zi si mai putin accent asupra rezolvarii
problemelor de transfer.
Derularea terapiei
Pacientul este vazut de 1-3 ori pe saptamana , durata sesiunii fiind de 30-60 de minute, durata
totala a terapiei putnd varia de la cateva sesiuni la luni sau ani.
Pacientul si terapeutul sunt asezati fat n fat, uneori pacientul pe canapea. Modus
operandi : analiza partiala a dinamicilor si defenselor, focus asupra evenimentelor
intrapersonale curente si asupra transferului fata de altii , incurajarea limitata a regresiei.
Tehnicile folosite includ asociatii libere limitate , predomina confruntarea, clarificarea si
interpretarea partiala cu accent pe interpretarea aici si acum si pe interpretarea genetica
limitata .
Pacientul trebuie sa fie motivat si cu inclinatie spre psihologic la un nivel de la mediu la
ridicat- cu capacitatea de a forma alianta terapeutica si cu o anumita toleranta la frustrare .
Indicatii : nevroze, tulburari de personalitate narcisiste si borderline.
Rolul terapeutului - neutralitate modificata, gratificare implicita a pacientului .
6

Scopul de baza : reorganizarea partiala a personalitatii si a defenselor; constientizarea


evenimentelor interpersonale curente ; relatii obiectuale imbuntite. In ce priveste
disparitia simptomelor, acesta poate poate fi scopul final sau doar intermediar , terapia
putand continua ulterior in scop explorator.

Psihoterapia psihanalitic de tip suportiv :


Elementul esential aici este sprijinul, suportul si nu dezvoltarea contientizrii. Suportul poate
sa ia forma fixarii de limite , cresterii testarii realitatii, reasigurarii , sfaturilor si ajutorului
pentru dezvoltarea abilitatilor sociale.
Derularea terapiei
Pacientul este vazut o data pe saptamana sau mai rar , in functie de necesitati , durata sesiunii
fiind de 30-60 de minute. Ca durata totala poate fi pe termen scurt sau intemitenta pe
termen lung , de la o singura sesiune la toata viata .
Pacientul si terapeutul stau fata in fata, canapeaua este contraindicata. Modus operandi :
formarea de alianta terapeutica si relatie obiectuala reala; cu rare exceptii analiza tranferului
este contraindicata , focalizarea se face pe evenimentele externe constiente, regresia nu este
incurajata. Ca tehnici folosite predomina sugestiile ( sfaturile ); confruntarea , clarificarea si
interpretarea in contextul aici si acum sunt secundare ; metoda asociatiilor libere si
interpretarea genetica sunt contraindicate.
Pacientul trebuie sa fie motivat , chiar daca nu la fel de mult ca in cazurile anterioare, si sa
aiba o anumita capacitate de a forma alianta terapeutica. Indicatii : bolnavi cu
vulnerabilitati serioase ale ego-ului in special pacientii psihotici ( banuiesc ca sub tratament
, stabilizati :) ) ; pacienti alati intr-o situatie de criza doliu de ex. ; boli fizice.
Rolul terapeutului- neutralitate suspendata, gratificare explicita, directivitate si dezvaluire
toate in grad limitat .
Scopul de baza : reintegrarea self-ului si a capacitatii de a face fata ; stabilizarea sau
refacerea echilibrului preexistent; intarirea defenselor; cresterea gradului de acceptare a
patologiei ; disparitia simptomelor si restructurarea mediului sunt scopuri primare.

PSIHOTERAPIA EXPERIENIAL scribtube.com - din lipsa de resurse si energie :D


Psihoterapia experientialista considera omul ca pe o entitate activa, auto-afirmativa, cu un
potential latent care trebuie valorificat. Se opteaza astfel mai curnd pentru autoperfectionare
dect pentru vindecarea unor simptome sau boli.

Scopul psihoterapiei l reprezinta constientizarea maximala a propriului eu sau atingerea unui


nivel superior de constiinta prin care omul sa devina constient de semnificatia lumii sale
interne si externe si n acelasi timp sa fie capabil s-o construiasca.
Experientialistii pun accent pe autodeterminare, creativitate si autenticitatea fiintei
umane, pe integrarea corpului cu mintea si spiritului omului.
Tulburarile psihopatologice sunt privite:

ca expresii ale scaderii potentialului uman;


ca un blocaj sau ca o pierdere a legturii cu propria sa experienta interna.

Personalitatea nevrotica este o personalitate fragmentata si reprimata, reprimarea fiind


privita nu ca n psihoterapia dinamica ca avnd o natura eminamente instinctuala, ci ca un
fenomen ontologic: pierderea sensului existentei si blocarea posibilitatilor de manifestare ale
eului. Astfel, nevroza devine o expresie a disperarii existentiale rezultate din nstrainarea
eului de sine nsusi si de lumea sa, iar anxietatea reprezinta teama omului de a se confrunta
cu propriile sale limite si cu consecintele acestora - moartea si sentimentul nimicniciei.
Originile sentimentului de culpabilitate sunt n ignorarea propriilor posibilitati pentru
valorificarea crora omul este unicul responsabil.
Idealul psihoterapiei este crearea omului spontan, activ, creativ, autentic.
Scoala psihoterapeutica experientiala pune accent pe trairea emotiilor si experientei
prezente. Trairea experientei este mai degraba un proces afectiv dect cognitiv, personal si
inobservabil de catre o alta persoana. Acest proces subiectiv conduce ulterior la
conceptualizare el fiind initial implicit si capatnd semnificatii profunde pentru subiect o data
cu atingerea obiectivelor psihoterapiei.
Schimbarile terapeutice rezulta n urma procesului trairii experientei prin care semnificatiile
implicite ale evenimentelor ajung n constiinta, sunt puternic si direct simtite si sunt
modificate chiar fara a fi n mod expres verbalizate. La aceste schimbari terapeutice
contribuie n mod substantial si relatia dintre pacient si psiho-terapeut.
Una dintre ideile de baz ale acestei orientari este teza lui Rogers conform careia orice
organism are tendinta nnascuta de a-si dezvolta capacitatile la nivel optim atunci cnd
este plasat n conditii optime.
Daca ntelegem acest adevar, pacientul capata o imagine optimista despre propria sa
persoana care este privita ca fiind valoroasa si cu multe disponibilitati ce trebuie realizate.
Terapeutul nu trebuie sa ncerce sa-l modifice pe pacient, ci doar sa-i ofere un mediu
plin de caldura si ntelegere n care acesta sa-si poata actualiza posibilitatile. Deci,
conform acestei orientari, terapeutul nu este altceva dect un fel de catalizator care-l ajuta pe
pacient sa-si valorifice disponibilitatile latente si sa-i restructureze propria sa personalitate.
8

Terapeutii experientialisti nu sunt partizanii unei relatii de tip parinte - copil ca n


psihoterapia dinamica, nici profesor - elev ca n psihoterapia comportamentalista, ei optnd
pentru o relatie mai echilibrat n cadrul careia fiecare dintre cei doi parteneri ncearca n
mod sincer si deschis sa comunice unul cu altul att prin mijloace verbale ct si non-verbale
Trebuie subliniat faptul ca n cadrul orientarii experientialiste exista o serie de scoli
psihoterapeutice diferite. Aceste scoli, n marea lor majoritate, de orientare existentialista
nu pun accent pe o anumita tehnica n abordarea si ntelegerea fiintei umane, ei considernd
chiar c n cultura occidentala s-a facut abuz de tehnici si metode la care a fost supus omul.
Pentru acesti terapeuti conteaza n mai mica masura ceea ce face terapeutul, ci mai mult
contextul psihoterapiei si ceea ce este terapeutul. Acesta din urma nu analizeaza trecutul
pacientului sau mecanismele transferului si contratransferului ca n terapiile dinamice, nu
stabileste pentru pacient scopuri si obiective impunndu-si personalitatea asupra acestuia ca
n terapiile comportamentale, ci ofera pacientului posibilitatea de a-si controla din
interior propriul proces de vindecare.
Daca unele scoli pun accent pe comunicarea verbala dintre terapeut si pacient, altele n
schimb subliniaza mai mult abordarile non-verbale, considernd ca mai importanta este activitatea dect reflectia, a face dect a spune, scopul final fiind combinarea actiunii cu
introspectia.
Scopul trairii experientei personale include constientizarea senzatiilor corporale, a pozitiilor,
a tensiunilor musculare, a miscarilor, a proceselor fiziologice din organism. Constientizarea
corporala are un efect energizant si activator asupra subiectului.
Printre tehnicile care faciliteaza exprimarea eului pacientului sunt incluse :

tehnicile dramatice, de jucare de rol ;


imaginatie dirijata;

fantezia, reveria sunt considerate preferabile exprimarilor verbale seci, interpretarilor


si abordarii strict cognitive;

pentru constientizarea senzatiilor corporale se utilizeasa tehnici de relaxare


musculara, tehnici psihosomatice orientale si chiar manevre executate asupra
corpului (masaj, presopunctura).

Pentru atingerea obiectivului celui mai nalt al acestei terapii - unirea trupului cu mintea si cu
spiritul - unele scoli utilizeaza tehnici meditative, inspirate din culturile orientale. Starea de
relaxare profunda serveste, conform acestor orientari, transcenderii ego-ului individual si
contopirea cu ceea ce ei numesc constiinta universala.
Orientarea experientialista cuprinde, dupa cum am mai aratat, mai multe directii, dintre care
cele mai importante sunt (Karasu, 1980):

Directia filozofica, care pune la baza demersului psihoterapeutic filozofia


existentialista, tehnica utilizata fiind cea a dialogului mutual pe baza de tehnica
verbala (cum se ntmpla n terapia centrata asupra clientului a lui Rogers sau
logoterapia lui Frankl ).
9

Directia psihosomatica, care pune un accent mai mare pe tehnici non-verbale,


considernd ca autoactualizarea eului se poate realiza mai bine prin concentrarea
atentiei asupra corpului propriu, a senzatiilor acestuia si a raspunsurilor senzoriale
(Gestalt - terapia lui Perls) sau printr-o abreactie puternica a unor stari emotionale analiza bioenergetica a lui Lowen.

Abordarea spirituala, asemanatoare cu cea religioasa, care pune accentul pe


experienta transcendenta sau transpersonala, ce implica depasirea nivelului
constiintei individuale si ridicarea omului la nivele superioare de constiinta,
urmarind scopul ultim de contopire al acestuia cu constiinta universala sau cosmica.
Acest obiectiv se atinge prin renuntarea la regulile de conduita dictate de ego-ul
individual, prin relaxare, concentrare, autodisciplina, antrenament al vointei si
meditatie (Meditatia Transcendentala).

PSIHOTERAPIILE DE GRUP
( Elemente de dg si trat. in psihiatrie , Liana Fodoreanu , Cluj + Kaplan)
Psihoterapia de grup nu este o entitate unica ci doar o modalitate de aplicare a diferitelor
tehnici psihoterapeutice la mai multi clienti/pacienti in acelasi timp, dupa un program
structurat si elaborat.
Se pot aborda in grup tehnici : psihanalitice , psihodramatice , psihodinamice, experientiale,
hipnotice, cognitiv-comportamentale, gestalt-iste, etc. Toate aceste tipuri se pot realiza si
individual .
Grupurile pot fi :

de suport si de crestere a abilitatilor sociale ;


pentru ajutor simptomatic specific;

sau care ajuta la depasirea unor conflicte intrapsihice nerezolvate.

Atentia se poate focaliza asupra unei persoane in contextul grupului , asupra interactiunilor
care apar intre persoanele din grup sau asupra grupului ca intreg. Se poate obtine rezolutia
atat a unor chestiuni individuale cat si a unora interpersonale .
Selectia participantilor este foarte importanta si este de dorit sa se evite situatia singularminoritar ( un singur barbat printre femei de ex. cel putin doi membri minoritari ) .
Numarul membrilor grupului este de obicei intre 6 si 10 dar in anumite situatii pot exista si
grupuri de 20-30 de persoane. Repartitia pe sexe ar fi ideal sa fie uniforma .
In functie de diagnostic grupul poate fi :

omogen : pacienti cu probleme similare tulburari anxioase de ex.


intermediar : pacienti cu afectiuni psihiatrice diferite, dar de acelasi sex;
10

omogen selectat : special organizat , pentru aceeasi afectiune , de ex. agorafobie cu


sau fara atacuri de panica;

heterogen : pacienti cu afectiuni diferite, in care se poate urmrii de fapt cel mai bine
dinamica de grup .

In functie de dinamica participarii pacientilor :


o inchis, cu aceiasi membri cu care a inceput , se desfasoara in ambulator;
o deschis , se poate desfasura in spital, functioneaza continuu , pacientii parasind grupul
odata cu externarea si fiind inlocuiti de altii , noi ;
Functionarea eficienta presupune o anumita ritmicitate de obicei 1-2 ori pe saptamana , dar
poate fi si mai mare ( grupuri de psihanaliza ) , durata sedintelor de obicei este cuprinsa intre
60 si 120 de minute ( de obicei 90 de minute). Exista un ritual al grupului ce tine de asezarea
membrilor - de obicei grupul se aseaza in cerc, inclusiv liderul si daca exista co-liderul .
De asemenea exista indicatii si contraindicatii ale terapiei de grup care nu sunt absolute ci
au o mare flexibilitate; dar in general pacienti psihotici acuti sau suicidari nu au indicatii
pentru terapia de grup.
Unele tipuri de pacienti nu evolueaza bine in anumite tipuri de grupuri . Pacientii psihotici
care necesita structura si directie clara nu merg bine in gruprurile orientate spre
constientizare. Bolnavii paranoizi , personalitatile antisociale si cei care abuzeaza de
substante pot beneficia de terapia de grup , dar nu in grupuri heterogene.
Factori terapeutici in psihoterapia de grup :
1. abreactie proces prin care o experienta sau un conflict dureros reprimat- este adus
inapoi in constienta; persoana retraieste momentul printr-un raspuns emotional
corespunzator ceea ce duce la constientizare;
2. acceptarea sentimentul de a fi acceptat de alti membri ai grupului, diferentele de
opinie fiind tolerate, cenzura este absenta;
3. altruismul punerea nevoilor altei persoane inaintea propriilor nevoi factor major
in crearea coeziunii si a atmosferei de comunitate a grupului ;
4. catarsis- expunerea ideilor, gandurilor reprimate , insotita de un raspuns emotional
care ii produce pacientului o stare de usurare/ eliberare;
5. contagiunea exprimarea unei emotii de catre un membru al grupului stimuleaza
constientizarea unei emotii asemanatoare de catre un alt membru;
6. empatie capacitatea unui membru al grupului de a se pune pe sine in cadrul
psihologic de referinta al unui alt membru al grupului ,si prin asta capacitatea de a
intelege gandirea , sentimentele sau comportamentul acestui membru;
7. experienta familial corectiv grupul recreaza familia de origine pentru anumiti
membri care pot sa depaseasca astfel conflictele originale prin intermediul
interactiunii cu gupul;
11

8. identificare mecanism de defensa inconstient in care persoana incorporeaza in


sistemul propriului ego caracteristicile , calitatile unei alte persoane;
9. imitatie modelarea constienta a comportamentului propriu in functie de
comportamentul altcuiva , un pacient invata de la alt pacient;
10. inspiratie procesul de inspirare a unui sentiment de optimism in randul grupului;
abilitatea de a recunoaste ca omul are abilitatea de a-si depasi problemele;
11. interactiune- schimbul liber si deschis de idei si sentimente intre de membri
grupului;interactiunea eficienta este incarcata emotional;
12. invatare pacientii invata informatii noi , abilitati sociale ; primesc sfaturi, incearc
sa influenteze si sunt influentati de catre alti membri ai grupului;
13. universalizare acceptarea de catre pacient a faptului ca nu este singurul care are
probleme; si altii sunt in situatii similare , pacientul nu este unic ;
14. validare consensuala confirmarea realitatii prin compararea conceptualizarilor
personale cu acelea ale membrilor grupului ; astfel se corecteaza distorsiunile
interpersonale . Termenul a fost introdus de H.A.Sullivan , psihiatru american care a
aratat ca relatiile interpersonale si asimilarea valorilor sociale determina in mare
masura personalitatea.
Exemple de grupuri terapeutice
Alcoolicii anonimi (AA) este un grup mare, inalt structurat, organizat in jurul unor persoane
cu probleme similare. AA pune accentul pe comunicarea si trairea impreuna cu ceilalti a
experientelor, a modelelor de rol , pe sentimentul de comunitate si sprijin reciproc. Grupuri
asemanatoare sunt Narcomanii anonimi , Dependentii de sex anonimi nu la noi :)
Grupuri de familii multiple ( MFG) sunt formate din familiile unor pacienti cu
schizofrenie, care discuta problemele lor si felul in care le pot face fata. MGF urile sunt un
factor important de descrestere a ratei recaderilor printre pacientii cu schizofrenie ale caror
familii se implica in acest tip de terapie. Aceste grupuri pot sa puna accentul si pe
psihoeducatie si pe reducerea emotiilor exprimate ale unor membri ai familiilor emotii
exprimate reprezinta orice comportament excesiv de implicat , indiferent daca este ostil si
critic sau controlator si infantilizant; ele favorizeaza recaderile pacientilor.

Psihoterapia
Psihoterapia s-a dezvoltat ca ramura aplicativa a psihologiei. Initial era o metoda de
interventie terapeutica adresata bolnavilor psihici, ulterior s-a extins in afara sectiilor de
psihiatrie.Psihoterapia este un proces complex centrat pe reducerea unor simptome ,
reechilibrarea si reconstructia personalitatii.Principii etice:
1.pregatirea si experienta profesionala a psihoterapeutului
2.consimtamantul informat
12

3.confidentialitatea
4.abstinenta sexual si securitatea fizica
5.respectarea cadrului terapeutic
6.respectul fata de client
Obiective
1.reducerea simptomelor
2.modificarea opiniilor eronate despre lume si propria persoana
3.scoaterea din criza existentiala
4.reducerea conditiilor de mediu ce mentin comportamentul dezadaptativ
5.reducerea sau restructurarea conflictelor intrapsihice
6.identitatea personala
7.modificarea structurii personalitatii- adaptare mai eficienta
8.eu-l si capacitatea adaptativa
Categorii de probleme
1.Modificari psihopatologice acute, consecinta unor situatii stresante (reactii de stress,
tulburari de adaptare) este indicate terapia de suport.
2.Criza de dezvoltare sau impas existential(adolescent, criza de 30 de ani) ---> terapia
umanist experiential (adaptarea si utilizarea resurselor proprii).
3.Dificultati de integrare si relationare este indicata terapia analitica, comportamentala,
experientiala, grup terapeutic
4.Imagine de sine fragila, instabila este indicata t.analitica,cognitivcomportamentala,experientiala,individuala +/- grup
5.Tulburari nevrotice (recomandarea psihoterapiei prin excelenta) +/- medicatie este indicata
terapia analitica (analizeaza cauzele), comportamentala (reducerea simptomelor deranjante)
6.Tulburari psihosomatice (simptomul e doar o metafora a unor suferinte psihice) medicatia
are un rol scazut --> psihoterapia
7.Boli organice cronice se indica terapia suportiva +/- tehnici de sugestie si relaxare
8.Tulb. de personalitate nu se produc schimbari majore se indica reuniuni de grup pentru
constientizarea efectelor propriilor actiuni, control si integrare sociala
9.Psihotici in remisiune - psihoterapie pentru pastrarea sau recuperarea unor functii
deteriorate + reinsertie sociala (nu pentru vindecare)
10.Dependenta de substante psihoactive- terapie individuala +grupuri terapeutice de suport
11. Tulb. Sexuale - terapie de cuplu
12.Retard mintal -tehnici comportamentale pentru abilitati de deservire, terapie ocupationala
13.Tulb.mentale organice - efect redus are terapia de suport pt pacient/apartinatori
14.Probleme de cuplu/familie -terapia de familie (desi alti membri ai familiei nu prezinta
acuze)
15.Copii cu probleme(comunicare redusa,ticuri,tulb de eliminare)
13

-copil simptom - terapie de familie


-terapeut specializat in psihoterapia copilului (logoped)
16.Persoane normale, sanatoase psihic - psihoterapia normalilor
Clasificare
1.Psihoterapii individuale
1.1.Psihoterapii cognitiv-comportamentale
- comportamentale
- cognitive
1.2.Terapii dialectice
-psihanaliza
-psihoterapii orientate psihanalitic
-analiza existentiala
-logoterapia Frankl
-psihoterapia nondirectiva Rogers
-psihoterapii scurte
1.3. Terapii sugestive si hipnotice
-hipnoza
-sugestia armata(protreptica)
-reveria dirijata
-psihoterapii de relaxare
-biofeedback
-subnarcoza barbiturica
1.4.Terapii ale creativitatii
-ergoterapia
-artterapia
-meloterapia
1.5.Terapia experientiala
-terapia centrata pe client
-psihodrama clasica
-analiza tranzactionala
2.Psihoterapii colective
2.1 Terapii de grup
2.2.Psihodrama
2.3.Terapia familiei
2.4.Socioterapia
1.1.Psihoterapia cognitiv-comportamentala
1) Psihoterapia comportamentala
Presupunerea de baza a acestei terapii este ca un comportament maladaptativ se poate
schimba fara intelegerea cauzelor sale subiacente. Simptomele comportamentale sunt luate
ca atare, si nu ca simptome ale unei probleme mai profunde.Terapia comportamentala se
bazeaza pe principiile teoriei invatarii, incluzand conditionarea operanta si conditionarea
clasica. Conditionarea operanta se bazeaza pe premiza -comportamentul este modelat de
consecintele sale.Daca comportamentul este reintarit +
frecventa lui creste, daca
comportamentul este pedepsit( intarit - ) frecventa lui scade, daca comportamentul nu va
evoca nici un raspuns atunci comportamentul se va stinge(extinctie). Conditionarea clasica
se bazeaza pe premiza ca comportamentul este modelat de faptul ca este cuplat sau decuplat
cu stimuli provocatori de anxietate.
14

Terapia comportamentala are cea mai mare eficienta in comportamentele maladaptative clar
conturate, bine circumscrise( fobii, compulsiuni, bulimie, fumat, balbism, disfunctii
sexuale).In tratamentul conditiilor care pot fi afectate intens de factori psihologici
(HTA,astm,dureri, insomnie), tehnicile comportamentale se pot folosi pentru inducerea
relaxarii si pentru descresterea stresurilor agravante.
Realizarea insight-ului are rol important dar nu garanteaza schimbarile de
comportament(uneori intelegem de ce ne comportam asa dar nu putem reactiona altfel).
Reactiile , emotiile, deprinderile dezadaptative au fost invatate in timpul vietii si s-au fixat
deoarece au permis individului sa faca fata stimulului la un moment dat ulterior reactiile
se generalizeaza si tind sa se repete si in alte situatii(nu doar in prezenta stimulilor initiali).
Principii
1.Modificarea comportamentelor tinta care sunt comportamente specifice, bine delimitate.
Pasi :definirea problemei in termeni de comportament, descompunerea in scopuri specifice si
tratarea secventiala a problemelor cu fatete multiple.
2.Tratament cu mentinerea conditiilor factorii care cauzeaza/ mentin comportamentul tinta
trebuie pastrati in timpul terapiei.
3.Utilizarea de tehnici centrate pe actiune( tema pentru acasa).
Tehnici specifice
1.Desensibilizarea sistematica progresiva. Pacientului cu comportament de evitare legat de un
stimul specific (inaltime sau calatoria cu avionul) i se cere sa-si construiasca in imaginatie o
ierarhie de imagini provocatoare de anxietate urmata de expunerea graduala la stimuli
imaginari ( de la cea mai putin anxioasa la cea mai anxiogena si sa ramana la fiecare nivel
pana cand anxietatea dispare).Atunci cand procedura este practicata in realitate se numeste
expunere gradata.Eficacitatea tehnicii se bazeaza pe reintarirea pozitiva constituita de
confruntarea stimulilor anxiogeni. In plus comportamentul maladaptativ se stinge prin
intelegerea absentei consecintelor negative. Constructia ierarhica se asociaza adesea cu
tehnici de relaxare , pentru ca se considera ca relaxarea si anxietatea sunt incompatibile,
astfel ca imaginile imaginate se decupleaza de anxietate(inhibitie reciproca).
Expunerea in vivo este mai eficienta decat cea imaginara.
Expunerea trebuie sa fie repetata in conditii de securitate afectiva, in prezenta terapeutului.
Indicatii: Toc, agorafobii.
2. Inundarea. Tehnica in care pacientul este expus direct stimulului cel mai provacator de
anxietate in loc sa fie expus treptat sau sistematic unei ierarhii de situatii anxiogene.Daca
tehnica se practica in imaginatie se numeste implozie. Este eficienta in tratamentul fobiilor,
daca pacientul poate sa tolereze anxietatea asociata acestei metode.
3.Economia de jetoane este o forma de reintarire pozitiva folosita cu pacientii
spitalizati.Consta in recompensarea comportamentului dezirabil si ignorarea celui
indezirabil.Indicatii: tulb alimentare, enurezis, adulti cu schizofrenie.
4. Modelarea se realizeaza prin insusirea unor modele de comportament prin observare si
imitare. Este folosita in fobii si retard mental.
5.Terapia aversiva .Este o forma de conditionare in care un stimul aversiv (soc, miros
neplacut,imaginarea unui lucru neplacut de catre pacient) se asociaza cu un comportament
nedorit.Este utilizata in tratamentul dependentei de substante.
6.Antrenamentul asertiv are indicatii in dificultatile interpersonale si incapacitatea de a
refuza. Initial se efectueaza sub forma unui joc de rol apoi in realitate.
7.Autoreglarea dupa observarea si monitorizarea propriilor componente se invata tehnici de
modificare a comportamentului inadecvat.
15

8.Inhibitie reciproca este utilizat in atac de panica, tulb fobice, depresie, bulimie nervoasa,
ticuri, balbism, alcoolism, enurezis.
2)Terapia cognitiva
Se bazeaza pe teoria potrivit careia comportamentul este secundar modului in care o
persoanele gandesc despre ele si despre rolurile lor in lume. Comportamentul maladaptativ
este secundar unor ganduri stereotipe care pot sa duca la distorsiuni cognitive sau erori de
gandire .
Premiza terapiei conitive este ca sentimentele , emotiile si comportamentele sunt influentate
de modul de a gandi in momentul prezent (terapia cognitiva nu e interesata de trecutul
pacientului).
Terapia cognitiva se centreaza pe ganduri automate care apar imediat ce apare un stimul(ex
suna telefonul si primul gand este ca s-a intamplat ceva rau), sunt specifice persoanei si
concrete; si scheme cognitive care sunt complexe de ganduri pe baza carora o persoana isi
planifica si isi conduce viata. Terapia este pe termen scurt, de 15-20 sedinte pe parcursul a 12
saptamani.pacientilor li se aduc la cunostinta propriile lor cognitii distorsionate si premisele
pe care se bazeaza acestea. Se folosesc jurnale pentru identificarea gandurilor automate si a
erorilor cognitive.
a) Distorsiunile cognitive sunt:
-abstractizarea selectiva concentrarea pe detaliu
- diminuarea-nu accepta laudele celorlalti
-interferenta arbitrara sare direct la concluzii, nu ia in calcul toate datele
-catastrofizarea- se gandeste la ce este mai rau , exagerand impactul negativ
b) Erori cognitive
-polarizarea toate lucrurile sunt bune sau rele(gandirea totul sau nimic)
-personalizarea- totul in jur are legatura cu persoana sa
- suprageneralizarea =concluzii exagerate (un eveniment negativ se va repeta)
-descalificarea pozitivului
-judecata afectiva = propriile emotii reflecta realitatea
-cerinte absolutiste de tipul trebuie sa...
-etichetarea
Tehnici specifice (scurte de 15-20 sedinte)
1.identificarea patternurilor de gandire negativa , irationale
2.modificarea
3.rationalizarea = explicarea faptului ca starile afective disfunctionale sunt produse mai mult
de gandurile negative decat de imprejurarile exterioare
4.furnizarea de informatii despre anxietate-aparitie, intretinerea, lipsa de periculozitate a
simptomelor
5.verificarea veridicitatii gandurilor negative automate
6.distragerea- concentrarea pe alte activitati si nu pe starea proprie
7.programarea activitatilor- evitarea supraincarcarii(intocmirea de liste de activitati,
prioritati)
8.experimentarea in sfera comportamentala
Modelul cognitiv al depresiei include o triada cognitiva: imagine de sine negativa,
interpretare negativa a experientelor prezente si trecute, si expectatie negativa asupra
viitorului.
Exemple de idei disfunctionale:
-in tulb de panica:-gandurile care-mi fug prin minte, sentimentele ciudate de detasare, de
pierdere a controlului sunt o
dovada ca innebunesc; simt ca nu am aer, o sa lesin, trebuie sa ies de aici, o sa fac infarct.
16

-in fobia sociala nu stiu despre ce sa vorbesc cu oamenii, nu stiu ce sa le spun,vor observa
ce stanjenit sunt, ca m-am inrosit, ca-mi tremura mainile, vor crede ca sunt ciudat si nu vor
vrea sa aiba de a face cu mine si nu voi suporta asta.
- in anxietate generalizata daca i s-a intamplat un accident, daca durerile astea sunt un semn
de cancer, daca o sa fiu concediat
- in TOC sunt contaminat..iarasi tb sa ma spal pe maini..nu pot risca; daca nu ma intorc sa
verific din vina mea va avea loc un incendiu.
Modelul ABCDE al lui Ellis
A (activation) declansarea starii emotionale
B (belifs) sistem de credinte(iBs irationale, rBs- rationale)
C (consequences)- consecintele starii, credintelor
D (dispute)- contraargumente , inlocuirea iBs cu rBs
E (effects)- efectele restructurarii cognitive
Indicatii generale-la adulti:depresii nepsihotice usoare pana la moderate, anxietate, fobii,
TOC, tulb alimentare, tulb sexuale ,abuz de subst, schizofrenie, tulb de somn, tulb bipolara;
la copii:tulb de impuls, furie, agresivitate.
1.2.Terapii dialectice
A fost folosita cu succes la pacientii cu tulburare de personalitate borderline si comportament
parasuicidar. Aceasta terapie se inspira din metodele terapiilor suportive, cognitive si
comportamentale. Pacientii sunt vazuti saptamanal cu scopul de a imbunatati abilitatile
interpersonale si de a descreste comportamentul auto-distructiv , cu ajutorul unor tehnici
care implica sfaturi, utilizarea metaforei, istorisirea unor intamplari/ situatii si
confruntarea.Pacientii borderline sunt ajutati sa-si rezolve simtamintele ambivalente
caracteristice.
1.2.1.Psihanaliza
Se poate practica in cazul pacientilor cu inteligenta peste medie. -tratament durata mai mare
de 1 an.
Pacientul trebuie sa fie acceptat pentru psihanaliza, e avertizat in legatura cu posibilele
modificari serioase care apar in structura personalitatii, iar pacientul trebuie sa reflecteze 23 sapt.
Se bazeza pe teoriile lui Sigmund Freud asupra inconstientului dinamic si conflictului
psihologic.
Conceptul de psihanaliza cuprinde 3 acceptiuni interconectate
1.teorii ale personalitatii
2.modalitati de studiere a personalitatii
3.procedeu terapeutic de schimbare a personalitatii
Accentueaza - rolul proceselor intrapsihice de la nivel mental
-rolul tendintelor inconstiente
- rolul dezvoltarii din copilaria timpurie.
17

De la nastere exista 2 forte instinctuale innascute sexuala si agresiva-care imping individul


spre cautarea si obtinerea placerii.
Personalitatea are o dezvoltare stadiala -5 stadii : oral, anal, falic, latent si genital
-complex Oedip si Electra
Scop: ajutarea bolnavului sa dezvolte intelegere in legatura cu conflictele inconstiente, care
se bazeaza pe dorinte nerezolvate din copilarie si care se manifesta ca simptome.
Consta in investigarea istorica a evenimentelor existentiale ale pacientului in scopul
constientizarii si transformarii unor trairi refulate , a redimensionarii unor evenimente
traumatogene in perspectiva unei personalitati maturizate.
In psihologia psihanalitica se descriu trei niveluri de structurare a psihicului : Ego, Superego
si Id.
Pacientul este vazut de 3-5 ori pe saptamana, pe parcursul mai multor ani.Pacientul sta culcat
pe o canapea, iar terapeutul in afara campului vizual al pacientului. Pacientul incearca sa
spuna liber, fara sa se cenzureze tot ceea ce-I trece prin minte, sa asocieze liber idei, pentru
a-si urmari sirurile de ganduri cat mai in profunzime. Pacientul face asocieri in legatura cu
continutul viselor si cu sentimentele de transfer evocate in cursul procesului. Analistul
foloseste interpretarea si clarificarea pentru a ajuta pacientul sa-si rezolve conflictele care ii
afectau viata, adesea in mod inconstient.Psihanaliza necesita ca pacientul sa fie stabil, bine
motivat, sa fie capabil sa tolereze stresul generat de analiza fara sa regreseze sau sa se
tulbure prea mult sau sa devina prea impulsiv. Prin psihanaliza se urmareste cresterea
tolerantei la frustrare, indepartarea si renuntareala atitudini autopunitive sau reactii
regresive si integrarea relationala a pacientului .
Tehnici :
=Metoda asociatiilor libere pentru descoperirea conflictelor intrapsihice.Pot interveni blocaje
, rezistente(din controlul inconstient al individului asupra zonei sensibile).
=Analiza viselor visul este calea regala spre inconstient,are un continut manifest si unul
latent, nu exista un simbolism general al viselor.
=Analiza actiunilor pacientului comportament verbal si nonverbal,erori de pronuntare,
lapsusuri, flirt cu terapeutul
=Analiza rezistentelor care interfera cu desfasurarea fireasca a cursului terapiei.Pot fi
:rezistente constiente (pacientul vrea sa pastreze ceva) si rezistente inconstiente (pause,
blocaje in asociatii, asociatii superficiale).Rezistentele reprezinta o sursa de informatii
esentiala pentru analiza.
=Analiza transferului atitudinea pacientului este parte importanta a tratamentului.Pacientul
dezvolta reactii emotionale puternice fata de terapeut (dragoste, respect, ura).Transferul
=tendinta pacientului de a face din terapeut obiectul rasunsurilor sale emotionale astfel
pacientul are atitudini si sentimente pe care le-a avut fata de persoane semnificative din viata
sa.Contratransferul= raspunsul emotional al terapeutului la povestea pacientului.
=Interpretarea :cuprinde ipoteze cu privire la motivatia comportamentelor,ajuta la obtinerea
naturii conflictelor,pacientul trebuie sa se simta pregatit
=Prelucrarea =explorarea progresiva, repetitiva a interpretarilor si rezistentelor
Indicatii: nevroza isterica, obsesiva sau anxioasa, indicatii limitate in toxicomanii,
perversiuni sexual, tulb de dinamica sexuala.
18

1.2.2.Psihoterapia orientata psihanalitic


-este mai putin intensa. Exista 2 tipuri:1)psihoterapia orientate spre constientizare sau
expresiva si 2)psihoterapia suportiva sau relationala.
In psihoterapia orientate spre constientizare pacientii sunt vazuti de 1-2 ori pe saptamana,
sezand pe scaun cu fata spre terapeut. Scopul rezolutia conflictului psihlologic inconstient,
este similar cu acela al psihanalizei , dar se pune mai mult accent pe chestiunile realitatii de
zi cu zi si mai putin accent asupra dezvoltarii problemelor de transfer.Indicatii-pacientii cu
tulburari de personalitate
In psihoterapia suportiva, elemental essential este sprijinul, suportul, si nu dezvoltarea
intelegerii(constientizarii). Indicatii- pacientii cu vulnerabilitati serioase ale egoului, in
special al pacientilor psihotici; bolnavii aflati in situatie de criza cum ar fi doliul acut.
Terapia poate fi continuata pe termen lung, poate sa dureze mai multi ani in cazul bolnavilor
cu probleme cronice.Suportul poate sa ia forma fixarii de limite, cresterii testarii realitatii,
reasigurarii, sfaturilor si ajutorului pentru dezvoltarea abilitatilor sociale.
2.3.Psihoterapia dinamica scurta -10-40 sedinte pe parcursul unei perioade mai scurte de 1 an.
Scopul este de a dezvolta intelegerea conflictelor subiacente care duc la modificari
psihologice si comportamentale. Terapeutul este foarte active in sensul directionarii repetate a
asociatiilor si gandurilor bolnavului catre ariile conflictuale. Numarul de ore de terapie este
stabilit explicit de catre terapeut si pacient la inceputul terapiei, iar ca focus al terapiei se
alege o arie de conflict specifica, circumscrisa.Pacientii trebuie sa fie capabili sa defineasca o
problema specifica careia sa se adreseze terapia si trebuie sa fie bine motivati, cu inclinatie
psihologica si capabili sa tolereze cresterea temporara a anxietatii sau tristetii pe care o poate
evoca acest tip de terapie. Pacientii care nu sunt potriviti ii include pe cei cu structure fragile
ale egoului (suicidari, psihotici) si pe cei cu control deficitar al impulsurilor(pacienti
borderline, cei care abuzeaza de substante si personalitatile antisociale).
1)Analiza junjiana
Exista un inconstient colectiv existent in psihicul uman din care se formeaza inconstientul
personal si constiinta. Omul se naste cu arhetipuri si dispozitii innascute de a experimenta
situatii si conduite specifice umane (arhetip matern, patern, centrului persoanei psihice
=sinele).
Exista un inconstientul personal apartine individului, este format din impulsuri si dorinte
infantile refulate, perceptii
subliminale si numeroase trairi uitate. Imagini mentale ce pot fi constientizate (formate la
intalnirea dintre vise, arhetipuri si experienta concreta a individului)=amintirile.
Constiinta personala este formata din perceptii, ganduri, sentimente, amintiri.
Constiinta colectiva= mentalitatea societatii, norme si valori sociale.
Dupa Freud inconstientul nu e monstuos,nu are functie anticipativa (ex.vise), inconstientul
personal are rol compensator(ex.constient extrovertit + inconstient introvertit)
Umbra parte respinsa, neacceptata a personalitatii (suma tuturor defectelor, slabiciunilor,
tendintelor nefaste, care sunt response de Ego-ul pacientului)

19

Obiectiv constientizarea modelelor familiale, modalitatile prin care acestea au fost


preluate.
Cadrul therapeutic e destinat declansarii functiilor simbolice a psihicului(functia religioasa,
functia transcedentala).
Analiza simbolurilor vise, imagini din reverie, simptome.
Tehnici:
1.interpretarea viselor(tehnica esentiala) consta in descifrarea simbolisticii viselor.Visul este
agent de legatura intre constient , este o poarta spre lumea gandurilor ascunse.
2.tehnici de imaginare extinderea visului prin imaginative (imaginare activa)
3.asociatiile- tip specific de integrare
Indicatii: tulburari de integrare ale adolescentului si adultului, stari depresive psihogene.
2)Psihologia individului a lui Adler
Cel mai puternic factor ce determina motivatiile, comportamentul, conflictele persoanei este
contextual social.
Complexul de inferioritate = ansamblu de sentimente, idei, atitudini ce decurg din impresia
penibila de a fi inferior fata de ceilalti sau fata de un ideal la care poate fiecare sa aspire.
Inferioritatea fizica sau psihica declanseaza mecanisme supracompensatorii pentru atenuarea
imperfectiunilor.
Nevoia de putere este principal forta motivationala.
Visele au rol compensator-satisfacerea fictiva a instinctului de putere.
Rolul terapiei este ca fiecare sa invete sa-si cunoasca planul de viata si sa-si cultive
trasaturile cele mai utile pentru scopul propus.
Are scopul de a gasi noi posibilitati de adaptare a individului, prin intelegerea de catre
terapeut a dificultatilor psihologice ale acestuia si explicarea mecanismului esecului suferit
datorita complexelor de inferioritate.
Indicatii: nevroze, tulb de adaptare, tulb de dinamica sexual.
3)Teoria relatiilor obiectuale (Klein)
A mentinut accentul pe instinctualitate , dar a sustinut ca fiecare tendinta este orientata
expres pre un anumit obiectiv.
Copilul dezvolta mecanisme de aparare ca raspuns la gratificare si frustrare care determina
formarea de relatii obiectuale.
Interaciunile timpurii dintre copilul mic i parinte (sau persoana care il ingrijete n
copilarie) sunt fundamentul atitudinilor sale fata de sine si fata de ceilalti. Copiii isi
formeaza tipare de interaciune caracteristice i un repertoriu de defense i puncte forte.
Problemele n relatiile obiectuale timpurii produc probleme n relaiile adultului i o serie de
caracteristici maladaptive ale personalitatii. Aceste probleme timpurii includ n mod tipic
pierderea timpurie a obiectului i experiene cu parintii (ingrijitorii) care sunt neglijenti,
intruzivi, lipsii de empatie i/sau abuzivi.
20

Schimbarea terapeutica a clientilor cu tulburare a relatiilor obiectuale rezulta din experientele


reparatorii n cadrul psihoterapiei i din interpretarile clarificatoare. Emotiile nu sunt
considerate manifestari nevrotice ale impulsurilor (aa cum sustinea Freud), ci sunt trasaturi
inerente ale impulsurilor insele: libidoul este dragoste, iar agresivitatea este ura.
1.2.3.Analiza existentiala
Metoda psihoterapeutica de analiza a trairilor si problematicii existentei prin descifrarea
mesajului simbolic din biografia subiectului.
Logoterapia Frankl :Logoterapia este o forma de analiza existentiala care se concentreaza
asupra vointei de a obtine un sens.
Principiile de baza ale logoterapiei sunt dupa cum urmeaza:
- vointa are un sens in toate situatiile, chiar si cele mai mizere
- principala noastra motivatie pentru a trai este vointa noastra de a gasi un sens in viata
- avem libertatea de a gasi un sens in ceea ce facem si ceea ce traim, sau cel putin in pozitia
pe care o adoptam cand ne confruntam cu o situatie de suferinta.
Scop- largirea campului axiologic, cresterea capacitatii optional-decizionale a subiectului.
Indicatii: tulb nevrotice, obsesii, fobii.
1.2.4.Psihoterapia nondirective Rogers
Metoda prin care psihoterapeutul pune in prim plan atitudinile sale in relatia cu pacientul si
nu considerente teoretice sau tehnice deosebite.Relatia interpersonala atinge un profund
continut si un inalt nivel etic, fiind bazata pe increderea reciproca
neconditionata.Originalitatea metodei consta in increderea apriorica cu care terapeutul isi
investeste pacientul.Psihoterapeutul accepta bolnavul numai in virtutea ipotezei ca acesta
este o persoana capabila de autodirijare. Acest respect total al pacientului edifica si
consolideaza relatia interpersonala. O alta sarcina a terapeutului consta in asumarea
punctului de vedere si a viziunii subiectului. Terapeutul trebuie sa faca efortul de a privi
bolnavul asa cum se priveste bolnavul insusi. In expunerea existentei sale, pacientul se
concentreaza de la trecutul sau spre prezent, de la considerarea mediului sau, spre
considerarea sa, de la prezentarea simtomelor si problemelor sale la analiza personalitatii
sale. Pacientul ajunge treptat la idea caracterului relativ si variabil al valorilor, terminand cu
convingerea ca el este acela care confera valoare fenomenelor si ierarhizeaza valorile,
sfarsind printr-o noua si pozitiva evaluare, scop al psihoterapiei nondirective.
Indicatii: tulb nevrotice, tulb de integrare si adaptare.
1.2.5. Psihoterapii scurte
Sunt reprezentate de un grup de metode de inspiratie psihanalitica avand drept scop tratarea
intr-un timp scurt a subiectului aflat in criza, sustinerea sa la un moment dat si nu
reorganizarea personalitatii.
Sunt indicate in stari reactive sau situatii de criza, punand accentual pe vindecarea
simptomatica si nu pe cea etiologica.
1.3.Psihoterapii sugestive si hipnotice
1)Hipnoza
Sunt la granita dintre terapiile comportamentale si experientiale.
21

Hipnoza este o stare mintala complexa in cursul careia constiinta este modificata incat
pacientul devine responsiv la sugestie si receptiv la directionarea de catre terapeut. In starea
de transa pacientul evoca memorii , retraieste evenimente iar terapeutul identifica
conformatia personalitatii pacientului.
Concepte:
-situatia- sugestiv = situatie provocativa ce solicita realizarea de catre pacient a unui
comportament sugerat fara a putea apela la instantele critice ale rationamentului.
-comportament sugerat = actiunile pacientului in sensul celor sugerate.
-sugestibilitatea = capacitatea de a raspunde la sugestii.
Tehnici
1)sugestia hipnotica prin care se sugereaza idei, sentimente si conduit.
2)hipnoze fractionate in care pe fundalul unei stari hipnoide realizata prin autohipnoza se
folosesc comenzi axate pe acuzele subiectului in scopul detasarii acestuia de simptom.
3)hipnoanaliza, care incearca analizarea relatiei hipnotice si lichidarea transferului prin
trecerea la o psihoterapie obisnuita.
Hipnoza este o stare de constienta modificata, indusa artificial, caracterizata prin relaxare si
somnolent.
Modificari caracteristice:
-disparitia initiativei
-cresterea selectivitatii atentiei
-scaderea capacitatii de testare a realitatii si acceptarea ei distorsionata
-creste sugestibilitatea
-amnezie posthipnotica.
Hipnoza este centrata pe simptom.
Hipnoza se poate efectua asociata cu analiza (hipnoanaliza) si cu pihoterapia scurta.
Indicatii: fumat, tulb sexuale, stari disociative, abuz de substante, tulb functionale de organ,
stari de angoasa, nevroza isterica, neurastenie, ticuri, balbism, crampe profesionale, dureri
cornice, insomnia rebele, tulb de apetit alimentar.
2)Sugestia armata (protreptica)
Cuprinde ansamblul mijloacelor , verbale si fizice, care pot exercita o puternica influenta
asupra bolnavului aflat intr-o stare de aparare nevrotica. Mijloacele fizice pot fi curentii
faradici, injectii subcutanate, iar medical va folosi sugestia verbal tintita pe simptomatologia
pacientului care este asigurat de eficienta spectaculoasa a tratamentului in ciuda caractrului
dureros sau dezagreabil.
Indicatii: tulb de natura isterica( mutism, afonie, orbire, pareze) si tulb functionale acuzate
dupa unele leziuni organice.
3) Reveria dirijata
Este o metoda psihoterapeutica derivate din hipnoza care, prin antrenament therapeutic de
stimulare a fortei imaginative-mnestice, ofera pacientului o imagine a atitudinilor si
22

sentimentelor sale pana atunci necunoscute.faza de vis treaz este urmata de analiza in care
se constientizeaza simbolistica materialului inconstient prezentat.
Indicatii: stari nevrotice, stari psihosomatice, tulb de comportament in adolescent.
4)Psihoterapii de relaxare
Reprezinta tehnici bazate pe efectul produs asupra tonusului muscular, care vizeaza relaxarea
acestuia, provocand reactii la nivelul intregii personalitati prin modificarile la nivel afectiv.
Metoda Schultze( relaxarea autohipnotica constienta sau training autogen) se bazeaza pe o
serie de exercitii fizice succesive fiziologice si rationale prin care se induce o deconcentrare
generala a organismului, influentand sistemul muscular, vascular, respirator.Indicatii: tulb
psihosomatice, tulb motorii, nevroze, stari anxioase.
Metoda Jacobson (relaxarea progresiva musculara) exercitii efectuate sub indrumarea
medicului, care favorizeaza alternarea starilor de tensiune si relaxare. Succesiunea lor
porneste de la brate catre respiratie, apoi relaxarea fruntii si ochilor.
5)Biofeedback
Este o metoda de autocontrol si/sau relaxare bazata pe inregistrarea unor fenomene
fiziologice involuntare si transformarea lor in semnale perceptibile in scopul de a fi folosite
ca indicatori ai starii de relaxare si de evidentiere a autocontrolului. Se bazeaza pe idea ca
sistemul nervos autonom poate fi adus sub control voluntar, prin conditionare operanta.Astfel
se poate realiza controlul unor functii ca vasodilatatia, ritmul cardiac, ritmurile electrice
cerebrale, tensiunea arteriala, contractile stomacului.Scop-perceperea constienta de catre
subiect a activitatii sale fiziologice, trecerea acesteia sub controlul vointei si transferul
acestui control asupra unor simptome.
Se foloseste in managementul starilor tensionate care se asociaza cu o boala medicala
(pentru cresterea temperaturii mainilor la pacientii cu sdr Raynaud, pentru a trata cefaleea si
HTA)
6)Subnarcoza barbiturica
Se realizeaza cu ajutorul substatelor barbiturice cu actiune de scurta durata.Consta in
determinarea unui process de catharsis realizat prin modificarea starii de
constiinta.Administrarea substantei barbiturice aduce subiectul la limita dintre vis si vigilitate
favorabila procesului de abreactie. Starea de relaxare si euforie faciliteaza sugestia
terapeutica si persuasiunea. Se pot diferentia 2 metode:
Narcoanaliza se realizeaza prin injectarea i.v.de amital sodic sau penthotal obtinandu-se o
stare hipnagogica si de permeabilitate afectiva intre medic si pacient.
Subnarcoza amfetaminica se realizeaza prin injectarea simultana i.v. a unei subst barbiturice
si a unei amfetamine al caror efect consta in stimularea psihica, trairea intensa emotionala
cu accelerarea ritmului ideativ si cresterea capacitatii de evocare.
Indicatii: stari anxioase, tulb obsesivo-fobice, stari reactive, inhibitii sexuale.
1.4.Terapii ale creativitatii
1.4.1.Ergoterapia
Urmareste realizarea de noi relatii umane, readaptarea si reintegrarea sociala. Potentialul
sanogenic in procesul readaptarii, neutralizarea tendintelor morbide si stimularea celor
normale, ritmicizarea activitatii, revalorizarea si recastigarea unor aptitudini, reprezinta
fundamental theoretic si principiile ergoterapiei, care largeste sfera preocuparilor utile,
23

realizand progresul necesar in procesul reintegrarii sociale.Activitatile ergoterapice necesita


adecvarea si raportarea la afectiunea psihica, potentialul aptitudinal restant, inclinatiile si
pregatirea pacientului. Activitatea de echipa ofera posibilitatea unor contacte interumane
complexe care stabilizeaza evolutia bolii si reorientarea bolavului catre o activitate normal si
utila.
Indicatii:boli psihice cu evolutie prelungita care necesita spitalizari indelungate(schizofrenie,
parafrenie, epilepsie cu tulb psihice, oligofrenii, psihoze de involutie, demente)
1.4.2.Artterapia
Reprezinta un grup de metode psihoterapeutice in care rolul central in recuperare este
detinut de creativitatea artistica. Se bazeaza pe tendinta fireasca de exprimare a
individului prin creatie, la care se adauga efectul revalorizant si dinamica grupului. Orice
mijloc de creatie artistic poate detine un rol psihoterapeutic.
Indicatii: afectiuni psihotice(schizofrenii, tulb delirante), nevroze isterice, tulb obsesivofobice, tulb psihosomatice.
1.4.3.Meloterapia
Foloseste actiunea muzicii, prin melodie, ritm, armonie pentru generarea unor stari
emotionale intense, deconectare si reconstructie armonioasa a realitatii.Se va avea in vedere
preferintele subiectului, alegandu-se muzica cea mai indicata, crearea unei ambiante
favorabile, observarea reactiilor si analiza acestora.Indicatii: afectiuni psihosomatic, nevroze,
tul de personalitate, schizofrenii, intarzieri mintale.

1.5.Terapia experientiala
Postulate:
1.Omul e mai mult decat suma partilor sale component
2.Omul exista in contextual umanitatii si nu poate fi inteles daca se ignora experientele sale
interpersonal.
3.Omul este constient
4.Omul alege , el nu suporta existent , ci inoculeaza propria experienta
5.Omul este orientat spre scopuri, viitor, are obiective, valori
promoveaza comunicarea libera
experimentarea interactiunii
acceptarea neconditionata a experientei si valorilor clientului
Rolul terapeutului este de a oferi situatii de experimentat, nu de a-l modifica pe pacient astfel
are loc dezvaluirea disponibilitatilor si utilizarea lor in dezvoltarea personala si obtinerea
autonomiei ca finalitate.
Obiective interpersonale descoperirea propriului Ego.
Obiective transpersonale descoperirea unitatii omului cu universul.
Abordare clasica cuprinde terapia centrata pe client si psihodrama clasica
-moderna cuprinde logoterapia, analiza tranzactionala
24

-postmoderna- NPL
1)Terapia centrata pe client
Prezumtia majora=tendinta unica catre autoactualizare.
Incongruentele sunt discrepante intrapsihice intre sine si realitate
Daca exista incongruente mari, reintegrarea e posibila numai in relatie cu o alta persoana care
o accepta neconditionat pe cea aflata in deficit.
Terapeutul nu are rol de vindecator , ci de calauzitor, ajuta pacientul sa-si descopere si sasi valorifice disponibilitatile. Acceptarea pozitiva neconditionata se realizeaza prin observatie
si inregistrare. Focalizarea se face pe cadrul de suferinta intern (probleme, sentimente,
perceptii).
Terapeutul nu se raporteza la un sistem extern de suferinta, nu se fac interpretari, nu se emit
raspunsuri, sfaturi, judecati.
Terapeutul are 2 categorii de raspunsuri clarificarea sentimentelor si reformularea
continutului.
Tehnici de sustinere a dialogului:
1)tehnici de reflectare : repetitii-ecou;repetitii pe alt ton;amplificarea efect paradoxal de
readucere a situatiei la dimensiuni reale.
2)tehnici de reformulare prin care se realizeaza pozitivarea imaginii clientului si evidentierea
esentialului
3)tehnici de deschidere cand apar blocaje (deci, asadar)
4)tehnici de ascultare active- utilizarea mimicii, posturii, privirii, micromiscarilor pentru
sustinere.
2)Analiza tranzactionala
Se bazeaza pe conceptele comportamentelor observabile si pe cele ale interactiunii dintre
oameni.
Putem analiza natura si semnificatia acestor "tranzactii" impreuna cu ceilati, ori avem chiar
"conversatii" interne cu diverse parti ale propriului eu. Si acestea pot fi analizate.
Prin AT ajungem la concluzia ca in timpul copilariei concepem un fel de plan de viata (numit
script) care este creat sub influenta parentala. Ca adulti urmam scriptul fara sa ne dam
seama de acest fapt si fara sa putem lua decizii autonome.
In acest context scriptul poate fi imaginat ca un program de calculator ce ruleaza discret pe
fundal, dirijand zilnic procesul de luare a decizilor. Sarcina analistului tranzactional este atat
de a contribui la constientizarea scriptului si a modului in care el blocheaza clientul in
realizarea obiectivelor sale, cat si de a facilita apoi schimbarea.
AT este de fapt o terapie psihodinamica, comportamentala, cognitiva si emotionala.
2.Psihoterapii colective
2.1 Terapii de grup
1) Terapii de sustinere
2)Terapii de orientare analitica
25

3)Psihanaliza de grup
Terapiile de grup sunt fundamentate pe principiile psihologiei dinamice si ale sociologiei,
fiind metode prin care se stimuleaza si se folosesc interactiunile ce apar la nivelul grupului
in scopul depasirii dificultatilor emotionale si relationale.
Atentia se poate focaliza asupra unei persoane in contextual grupului, asupra interactiunilor
care apar intre persoanele din grup sau asupra grupului ca un tot. Se poate obtine rezolutia
atat a unor problem individuale , cat si a unora interpersonale.Factorii terapeutici includ
identificarea, universalizarea, acceptarea, altruismul, transferul, testarea realitatii si
ventilarea. Grupurile se intalnesc de 1-2 ori pe saptamana, timp de o ora si jumatate.
Grupurile sunt formate din 6-8 persoane.
Poate fi omogene (cu problematica asemanatoare) sau heterogene (cu probleme diferite , au
rolul de a compensa excesele comportamentale). Ex de grupuri omogene: grupurile pentru
pacientii care incearca sa-si reduca greutatea, sa se lase de fumat, grupuri ai caror membri au
aceeasi problema medicala.
Pacientul nu este inclus in grup daca-se afla in situatie de criza, incalcarea confidentialitatii ar
pune clientul in pericol, exista probleme majore interpersonale, pacientul se apara masiv de
trairile si comportamentele sale (psihotici, suicidari), pacientul e foarte dependent.
Obiective (pentru client)1) atitudine deschisa si onesta; 2) scaderea comportamentului
manipulativ; 3) sa invete sa acorde si sa-si acorde atentie; 4) autenticitate; 5) cresterea
capacitatii de acceptare; 6) sa se conduca dupa expectatiile proprii; 7) confruntare directa,
onesta, adecvata; 8) intrebari directe; 9) clarificarea valorilor; 10)sensibilitate crescuta la
nevoile si sentimentele altora.
Avantajele grupurilor: 1.eficienta; 2.context social-analiza problemelor interpersonal;
3.impartirea unor problematici; 4.sustinere interactive; 5.noi comportamente / modalitati de
comunicare.
Alcolicii anonimi- grup mare, inalt structurat, intre egali, organizat in jurul unor persoane cu
o problema central similara. Factori terapeutici: impartasirea experientelor, modelele de rol,
ventilarea sentimentelor , simtamantul intens de comunitate si sprijin reciproc. Grupuri
asemanatoare: narcomanii anonimi, dependentii de sex anonimi.
Terapia prin mediu= abordare terapeutica multidisciplinara, folosita in sectiile psihiatrice
spitalicesti. Poate sa includa artterapia, terapia ocupationala, activitati ale traiului zilnic,
adunari comunitare, invoiri in grup si evenimente sociale.
Grupurile de familii multiple sunt formate din familii ale unor pacienti , de ex cu
schizofrenie. Se discuta probleme legate de prezenta in familie a unei persoane cu
schizofrenie si pun in comun sugestii si mijloace de a face fata acestei situatii. Aceste grupuri
sunt un factor important de descrestere a ratei recaderilor printre pacientii cu schizofrenie
ale caror familii participa la grupuri.
2.2.Psihodrama clasica Moreno (teatrul terapeutic)
-este o modalitate de lucru in grup care se bazeaza pe idea importantei centrale a relatiilor
interumane in dezvoltarea si functionarea lumii intrapsihice. Personalitatea, relatiile
interpersonale, conflictele si emotiile sunt investigate indeosebi prin metode special
dramatice.
Concepte:
-spontaneitatea raspunsuri adaptative la situatii inedite, raspunsuri noi la situatii familial
26

-creativitatea potentialitate legata de genotip careia spontaneitatea crescuta ii da viata si


continut; creativitatea difera intre indivizi
-intalnirea situatiile interpersonale sunt considerate agenti primari in dezvoltarea personala
Instumente: scena, directorul(terapeutul), protagonistul, eu-rile auxiliare care sunt membri ai
grupului alesi de protagonist pentru a intruchipa personajele din perspectiva sa.
Tehnici:
a)inversiunea de rol
b)dublul- o alta persoana se identifica cu protagonistul si exprima prin cuvinte gandurile si
sentimentele acestuia
c)oglinda in scena=alter ego, protagonistul sta la balcon, ofera alta perspective
d)solilocvare =verbalizarea gandurilor care de obicei nu se exprima prin cuvinte
e)amplificarea =amplificarea unei emotii specific(cand trairile sunt confuse si contextual
neclar)
f)concretizarea
g)proiectia in viitor
h) jocul de rol
Utilitatea si scopul psihodramei consta in scaderea tensiunilor conflictuale, depasirea
barierelor emotionale si a problemelor generate de acestea.Este indicate in patologia
copilului si adolescentului, stari de anxietate, tendinta de izolare, permitand exprimarea
unor dorinte inconstiente si degajarea de acestea. La adult se indica in tulb nevrotice si
structure labile de personalitate.
2.3. Psihoterapia familiei
Se bazeaza pe teoria conform careia familia e un sistem care incearca sa-si mentina
homeostazia.
Tehnicile terapiei familiei includ focalizarea asupra familiei, si nu asupra pacientului care a
fost identificat ca bolnav. Unul din rolurile majore ale terapeutului este acela de a determina
care este rolul homeostatic pe care-l indeplineste bolnavul identificat in sistemul familial
respectiv. Un exemplu il constituie copilul triangulat -copilul identificat drept bolnav de
catre familie serveste , in realitate la mentinerea sistemului familial, prin faptul ca va fi
implicat in conflictul marital ca tap ispasitor, arbitru sau ca surogat de partener
marital.Sarcina terapeutului va fi de a ajuta familia sa inteleaga procesul de triangulare si de a
se adresa conflictului mai profund care sta in spatele comportamentului disruptiv manifest al
copilului.
Tehnici folosite: 1.reincadrarea-reformularea in alt context a problemei; 2.conotarea pozitiva
(reetichetarea drept pozitive a tuturor simtamintelor sau comportamentelor exprimate in mod
negative ; ex afirmatia copilul acesta este imposibil devine copilul acesta incearca cu
disperare sa va distraga si sa va protejeze de ceea ce el percepe drept o casnicie nefericita) 3.
incercarea de modificare a regulilor maladaptative care guverneaza familia,4.cresterea
intelegerii dinamicilor inter-generatii, 5.atingerea unui echilibru intre individualizare si
coezivitate, 6.cresterea comunicarii directe si 7.descresterea blamarii si a gasirii de tapi
ispasitori.
Indicatii: alcoolism, tulb de personalitate, problemele familial ale adolescentilor, familiile cu
bolnavi psihotici.
27

2.4.Terapia cuplului si terapia maritala este un instrument care il ajuta pe fiecare membru al
cuplului sa realizeze cunoasterea de sine in timp ce lucreaza asupra problemelor pe care le
are.Terapia inglobeaza o gama larga de tehnici terapeutice care urmaresc cresterea
satisfactiei maritale sau se adreseaza deteriorarilor maritale. Relatia este aceea care este
privita drept bolnava si nu unul dintre parteneri. Pacientul invata sa comunice adecvat
sentimentele, sa inteleaga nevoile celuilalt, modalitati non-agresive de comunicare, sa-si
modeleze reciproc asteptarile de rol.
2.5.Socioterapia
Reprezinta un ansamblu de procedure diferite intra si extraspitalicesti care au ca obiectiv
ameliorarea bolii psihice si reorganizarea vietii bolnavului cu ajutorul mediului firesc sau
organizat artificial. Se realizeaza prin intermediul unei echipe complexe formata din
psihiatru, psiholog si asistente sociale, care actioneaza in scopul readaptarii pacientului la
mediul social. Socioterapia se adreseaza in moduri diferite tuturor categoriilor de boli psihice.
Alte psihoterapii
1.Imageria ghidata se foloseste singura sau in asociere cu hipnoza.Pacientul este instruit sasi imagineze diferite scene, cu culorile, sunetele, mirosurile si sentimentele asociate.Scena
poate sa fie placuta(folosita pentru descresterea anxietatii) sau neplacuta(folosita pentru
stapanirea anxietatii). Indicatii: anxietate generalizata, fobii, stres posttraumatic, ca terapie
adjuvanta in boli medicale si chirurgicale.
2.Terapia paradoxala.Terapeutul sugereaza ca pacientul sa se angajeze voluntar intr-un
comportament nedorit sau indezirabil() denumit injunctive paradoxala-indemn paradoxal.
Exemplu: evitarea unui obiect fobic sau executarea unui ritual compulsive. Aceasta abordare
poate sa creeze constientizari noi la unii pacienti.
3.Terapia interpersonaladurata scurta 12-16 sapt, dezvoltata pentru tratamentul depresiei
unipolare, nepsihotice. Medicatia antidepresiva se foloseste adeseori ca adjuvant al terapiei
interpersonal.
Scop-ameliorarea abilitatilor interpersonale curente. Terapeutul este foarte activ in ajutarea
bolnavului sa formuleze ariile predominante ale problemelor interpersonale. Tehnici folosite:
reasigurarea, clarificarea sentimentelor, ameliorarea comunicarii interpersonale, testarea
perceptiilor, dezvoltarea abilitatilor interpersonale.
4. Sex-terapia.Terapeutul discuta foarte amanuntit aspectele psihologice si fiziologice ale
functionarii sexual. Terapeutii adopta o atitudine educationala si se pot folosi material
auxiliarede tipul benzilor video.Tratamentul este de tipul celor pe termen scurt si este de
orientare comportamentala. Se prescriu exercitii specific in functie de tulburarea care trebuie
tratata. De obicei se trateaza cuplul, dar este eficienta si sex-terapia individuala.

28

S-ar putea să vă placă și