Sunteți pe pagina 1din 9

1.

Definitia complexa a logisticii


Logistica este un proces triplu de planificare, aprovizionare si onorare a unei comenzi care
permite:
- anticiparea solicitarilor clientului;
- obtinerea capitalului, resurselor umane si tehnologice si a bunurilor necesare satisfacerii
clientului;
- optimizarea si utilizarea retelelor de distributie a produselor, informatiilor si serviciilor
necesare onorarii complete si rapide a comenzilor la cele mai mici costuri.
2.
Aspectele fundamentale evidentiate de definitia complexa a logisticii
- activitatea logistica urmareste managementul circulatiei bunurilor si resurselor in cadrul
unei firme sub forma unui sistem integrat;
- tinta tuturor activitatilor logistice este onorarea comenzilor, in conditiile anticiparii
intentiilor si solicitarilor clientilor;
- lanificarea activitatilor logistice face parte din planificarea activitatilor economice din
cadrul firmei, ceea ce perite considerarea logisticii ca o activitate de management,
componenta a managementului general al unei firme;
- serviciile (fie ele asociate comercializarii bunurilor sau nu) sunt o componenta integrata a
activitatilor logistice;
- faptul ca logistica trebuie considerata ca o metoda de crestere a eficientei activitatii unei
firme prin cresterea calitatii produselor (implementarea sistemelor Asigurare Calitate sau
a managementul calitatii), prin reducerea costurilor rezultate din accelerarea fluxului de
bunuri in sistemul logistic al fiecarei firme participante la comercializare si prin satisfacerea
clientului in conditiile de timp, loc, calitate, cantitate si cost solicitate de acesta.
3.
Continutul conceptual si obiectivele fundamentale ale logisticii
Practic, conceptual cuprinde toate activitatile necesare managementului fluxului de bunuri
intre furnizarea de materii prime si utilizarea finala. Aceste activitati sunt legate de miscarea
si stocarea bunurilor, materialelor si informatiilor si trebuie sa indeplineasca 2 obiective
fundamentale: atingerea unui nivel ridicat de servire a clientilor la cele mai scazute costuri
posibile respective crearea unui sistem logistic care sa permita un raspuns adecvat la
solicitarile clientului.
4.
Misiunea logisticii
Consta in furnizarea bunurilor si serviciilor la locul, timpul si in conditiile solicitate de client cu
obtinerea unui maxim de profit. Indeplinirea acestei misiuni, determina o contributie
semnificativa a logisticii la cresterea profitului firmei si mai ales la crearea unui potential
substantial de sporire a competitivitatii acesteia pe piata.
5.
Definitia complexa a sistemului logistic
Sistemului logistic este ansamblul resurselor fizice, al infrastructurii informatice, al persoanelor si
procedurilor care fac posibil fluxul de bunuri si transmiterea de informatii de la punctul de origine
aprovizionarea cu materii prime pana la punctul de de utilizare/consum receptia produselor finite
de catre clientii finali. Def nu numai ca stipuleaza o relatie conditionala clara intre existenta sistemului
logistic si cea a fluxului de bunuri ci si faptul ca sistemul logistic este extins de la sursa de materii
prime pana la destinatia finala a produselor rezultate de acestea.
6.
Nr. firmelor care alcatuiesc sistemul logistic

Un sistem logistic poate include o firma sau mai multe fara ca acest lucru sa fie o conditie a
functionarii lui. Numarul firmelor care alcatuiesc un sistem logistic este dependent de
capacitatea acestora de a indeplinii cele patru functii fundamentale de preluare, procesare,
transport si distributie a materiilor prime, materialelor si produselor finite rezultate din
acestea, catre utilizator/consumator.
Chiar daca teoretic o firma poate indeplinii cele patru functii fundamentale care descriu
sistemul logistic (integrare verticala), in economia reala fluxul de bunuri include un numar de

cel putin trei tipuri de facilitati economice, trei componente de baza ale unui lant de
aprovizionare livrare.
7.
Definitia lantului de aprovizionare livrare
Pate fi def ca un sistem logistic complex in care materiile prime sunt transformate in produse
finite si distribuite utilizatorilor/consumatorilor finali. In cadrul fiecareia dintre cele trei
componente se poate afla un numar variabil de subfacilitati avand functii specifice. Astfel, la
furnizarea materiilor prime pot participa extractorii sau producatorii lor si respective
procesatorii primary care au functia de a pregati materiile prime fie pentru utilizare/consum
direct fie pentru prelucrarea lor in continuare fara insa ca prezenta lor sa fie una obligatorie ci
numai dependenta de situatiile specifice.
8.
Fluxurile in lantul de aprovizionare livrare
In structura fizica a unui lant de aprovizionare livrare se desfasoara doua tipuri de fluxuri:
cel de bunuri si materiale respectiv cel de informatii. Fluxul de bunuri se desfasoara dinspre
sursele de materii prime catre clientii finali dar se poate desfasura si in sens invers. Produsele
depasite fizic si moral, produsele defecte sau nefunctionale care sunt returnate pentru
reparatie sau casare circula in sens invers si alcatuiesc distributia inversa.
Fluxul de informatii se desfasoara in ambele sensuri, desi in general se accentueaza
componenta sa inversa fluxului de bunuri, adica dinspre client spre sursa de materii prime.
Fluxul de informatii cuprinde date privind vanzarile, comenzile clietilor, garantia, modul de
utilizare a produselor, infomatii de marketing necesare logisticii, etc.
9.
Definitia valorilor ofertei
In esenta, valoarea totala a unui produs sau serviciu reprezinta pentru cient ansamblul
benificiilor pe care acesta le asteapta de la respectivul produs sau serviciu. Valoarea care este
oferita clientului este diferenta dintre valoarea totala pentru client si costurile generate de
evaluarea, obtinerea si utilizarea bunului. Ambele sunt componente ale valorii adaugate a
bunurilor care reprezinta obiectivul fluxului prin lantul de aprovizionare livrare. De aici se
poate deduce ca prin actiunea sa logistica are o contributie importanta la cresterea valorii
adaugate a acestor bunuri.
10. Definitia canalului logistic
Reprezinta un lant de aprovizionare livrare avand ca scop livrarea bunurilor si administrarea
corespunzatoare a circulatiei acestora in sensul indeplinirii misiunii logisticii. El asigura
disponibilitatea spatiala si temporala a bunurilor si serviciilor asociate, constituind sistemul
principal de asigurare si crestere a nivelului de servire a clientilor si totodata de diferentiere si
crestere a competitivitatii agentilor economici. Rolul canalului logistic este totusi indeplinit
numai atunci cand sortimentul de bunuri este pozitionat fizic si temporal si are configuratia
corespnzatoare transferului de proprietate. Numai in cazul in care tranzactiile desfasurate in
cadrul canalului intrunesc aprecierea,, acceptarea si satisfactia clientului, este adaugata o
valoare substantiala produsului prin procesul logistic iar competitivitatea agentului economic
creste.
11. Sistemul logistic al firmei <componentele>
Daca notiunea de sistem logistic poate fi extinsa la cea de canal logistic ea poate fi de
asemenea si restransa la nivelul fiecarei firme care face parte din alcatuirea canalului logistic.
Aceasta cu toate ca o astfel de abordare nu este agreata de toti specialistii din domeniu si
mai ales de catre practicienii care au tendinta de a restrange aria de cuprindere a logisticii
strict la partea de distributie si transport a bunurilor.
La nivelul unei firme comerciale, sistemul logistic este format din trei componente majore:
aprovizionarea, activitatile de sustinere si distributia fizica.
Aprovizionarea include activitati de achizitie (procurare, cumparare) a bunurilor si serviciilor
necesare indeplinirii obiectivelor firmei si se refera la relatiile ce se stabilesc intre firma si
furnizorii ei. De asemenea, in afara de activitatea de achizitie, aprovizionarea presupune si
activitati de transport, gestiune a stocuilor, depozitare, manipulare, gestiune a informatiei.

Activitatile de sustinere a vanzarilor se refera numai la fluxurile de materiale din interiorul


firmei, intre diferitele stadii ale proceselor economice specifice. Pentru procesatori, in cadrul
acestei componente, logistica are rolul de asigurare a meteriilor prime, materialelor, pieselor,
produselor in curs de prelucrare, in cantitatile necesare desfasurarii activitatilor de fabricatie,
in concordanta cu programul de productie stabilit. Pentru firmele comerciale si de distributie,
logistica urmareste asigurarea disponibilitatii bunurilor la momentul stocarii acestora de catre
clienti conform cu misiunea sa, in special prin gesiunea si coordonarea aprovizionarii si
stocarii respectiv a informatiilor privind vanzarile. In esenta, pentru ambele categorii de
materii prime, materiale, componente, bunuri semifinite si finite respectiv informatii.
Distributia fizica se afla la interfata dintre sistemu logistic al firmei si clientii acesteia,
operatiunile sale specifice urmarind sa puna bunurile la dispozitia acestora. Astfel obiectivele
de marketing ale comerciantilor si disribuitorilor sau asteparile consumatorului/utilizatorului
final sunt indeplinite prin oferirea de utilitati de forma, cantitate, timp si loc in sensul misiunii
logisticii. Concret, distributia fizica include activitati de transport, depozitare, gestiunea
stocurilor, prelucrare a comenzilor clientilor, ambalare, management al informatiei.
La fel ca si in structura canalului logistic, eficienta functionarii sistemului logistic al unei firme
presupune accelerarea fluxurilor interne de materii prime, bunuri si materiale echivalenta cu
o scadere a costurilor interne ale functionarii firmei. Corelarea celor trei componente ale
sistemului logistic, necesara cresterii eficietei, se realizeaza prin intermediul fluxului de
informatii. Schimbul de informatii in interiorul firmei si cu partenerii comerciali externi
faciliteaza planificarea si controlul operatiunilor logistice proprii unei firme.
12. Operatiunile primare in sistemul logistic al firmei
Sunt implicate in miscarea fizica a bunurilor si serviciilor asociate si include logistica interna,
productia, logistca externa, marketingul si vanzarile, serviciile postvanzare.
Logistica interna are in vedere receptia, manipularea materialelor, depozitarea, controlul
stocurilor, programarea transportului, returnarile de marfuri la furnizor. Productia urmareste
transformarea materiilor prime in bunuri semifinite sau finite, ceea ce presupune activitati de
asamblare, ambalare, intretinere a echipamentelor, testare, administrarea unitatilor de
productie. In cazult comerciantilor sidistribuitorilor ea presupune activitati de conditonare si
pregatire a produselor pentru comercializare.
Logistica externa consta in distributia produselor finite si cuprinde activitatile de depozitare si
manipulare, utilizare a mijloacelor de transport, prelucrarea comenzilor. In contextual
dezvoltarii actuale a distributiei bazate pe firme specializate, logistica externa a firmelor
producatoare tinde sa fie preluata de aceasta categorie de terti care ofera numeroase
avantaje in ceea ce priveste posibilitatea reducerii costurilor aferente.
Marketingul si vanzarile au in vedere activitati de publicitate, management al fortei de
vanzare, stabilirea preturilor, alegerea canalelor de distributie, dezvoltarea relatiilor cu
membrii din avalul canalelor de marketing. Si aici apelarea la distribuitorii specializati permite
transmiterea catre acestia a managementului fortelor de vanzare.
Serviciile postvanzare urmaresc mantinerea sau sporirea valorii produsului dupa vanzare, prin
activitati de instalare, reparatii, training, furnizare de piese de schimb, ajustarea produsului.
13. Operatiunile de sustinere
Sprijina operatiunile logistice primare si se sprijina reciproc. Ele sunt achizitia (cumpararea
produselor de la furnizori sau producatori), dezvoltarea tehnologica (obtinerea de cunostinte,
proceduri si tehnologie necesare activitatilor primare), managementul resurselor umane
(selectia, promovarea, evaluarea si motivarea personalului, dezvoltarea managementului,
relatiile de munca) si infrastructura firmei care consta in managementul general, planficare,
finantele, contabilitatea.
14. Logistica integrala
Are ca scopuri principale reducerea dimensiunii stocurilor, accelerarea suplimentara a fluxului
de bunuri prin optimizarea utilizarii mijloacelor de transport si a depozitelor si cresterea

eficientei functionarii sistemului logistic prin reducerea numarului si duratei proceselor pe


care le implica fiecare componenta a acestuia. Aceste scopuri pot fi atinse printr-o coordonare
unitara a proceselor in cadrul componentelor sistemului logistic al firmei. O coordonare
unitara obliga intreprinderea sa gaseasca un echilibru intre nivelul de servire a clientilor,
transport, stocare, depozitare, prelucrarea comenzilor, planificarea productiei si
aprovizionarea astfel incat sa se obtina o crestere globala a eficientei activitatii firmei.
15. Costul logistic total
Reprezinta suma costurilor activitatilor logistice specifice, ambele urmand a fi dezvoltate in
sectiunea urmatoare. Mai exact este format sun costurile de transport, de depozitare, de
prelucrare a comenzilor, de stocare si de productie definite la nivelul de lot. Din punct de
vedere conceptual el reprezinta cheia implementarii unei lgistici integrate. In acest sens,
scopul unei organizatii ar trebui sa fie reducerea costului logistic total mai degraba decat
reducerea separate a costurilor fiecarei activitati logistice in parte. De asemenea, reducerea
costului logistioc total trebuie sa crespunda cu nivelul de servire stabilit ca obiectiv.
Reducerea costurilor logistice de o maniera disociata poate duce la conflicte intre diversele
categorii de costuri logistice. De exemplu, reducerea costurilor de transport poate duce la
cresterea costurilor de stocare respectiv depozitare deoarece este necesara formarea unor
stocuri mai mari pentru a compensa cresterea duratei si incertitudinii transportului. Alte astfel
de conflicte pot aparea si intre ambalarea de protectie, transport si depozitare, transport si
marketing, gestiunea stocurilor si marketing, gestiunea stocurilor si productie.
Fiecare organizatie poate decide care este cea mai convenabila si relevanta abordare a
modalitatilor de reducere a costului total iar factorii care influenteaza aceasta decizie sunt
numerosi. Cei mai relevanti sunt particularitatile cererii de pe piata tinta, obiectivele
organizatiei, prioritatile sale in domeniul logistic, tipul relatiilor cu furnizorii si clentii, puterea
proprie de negociere in comparatie cu cea din partea altor retele de firme (create in baza
unor relatii de parteneriat) care actioneaza pe aceeasi piata, gradul de integrare verticala a
activitatilor firmei proprii.
Conceptul de cost total poate fi aplicat la nivelul sistemului logistic al firmei sau la nivelul
canalului logistic in relatiile dintre diversele firme care alcatuiesc diversele facilitati si
subfacilitati.
16. Canalul logistic total
Include sistemele logistice ale firmelor care actioneaza in interiorul acestuia. Totodata,
implementarea unei logistici integrate pe baza costului logistic total este o conditie
fundamentala pentru indeplinirea misiunii logistice atat in cadrul sistemului logistic al unei
intreprinderi cat si in interiorul canalului logistic. Functionarea unui sistem logistic al unei
firme independent de relatiile acesteia cu partenerii sai din avalul si respectiv din amontele
canalului logistic este dificila daca nu chiar imposibila. Ca urmare, eficienta actiunii logisticii
in interiorul canalului este dependenta in cel mai inalnt grad de integrarea sistemelor
logistice ale firmelor care participa la fluxurile de bunuri si informatii, in corelatie cu o
logistica integrata bazata pe cost total la nivelul sistemului logistic al fiecarei firme din
componenta canalului. Mai exact de existenta unui canal logistic total.
Conceptul de canal logistic total presupune abordarea logisticii (managementul strategic al
lantului de aprovizionare livrare) dintr-o perspectiva interfunctionala. Acesta defineste felul
in care logistica influenteaza activitatea economicca a firmelor. In lipsa sa, logistica reprezinta
numai un ansamblu disperat si fragmentat de activitati impartit intre diversele facilitati si
subfacilitati ale canalului logistic. Se poate ajunge astfel la o incetinire a fluxului de informatii
ca urmare a lipsei de comunicare dintre acestea si implicit si a celui de bunuri prin
acumularea de stocuri si cresterea timpilor de deplasare.
17. Prelucrarea comenzilor
Prelucrarea comenzilor. Include sistemele de preluare a comenzilor clientilor, de verificare a stadiului de prelucrare a
acestora, de comunicare cu clientul si de onorare concreta a acestora prin livrarea bunurilor. Astfel, prelucrarea

comenzilor contribuie direct la performanta logistica prin reducerea marimii intervalului de livrare a produselor ca
urmare a unei decizii judicioase si corect fundamentate de declansare a livrarii produselor catre client.
Principalele decizii manageriale specifice prelucrarii comenzilor urmaresc
- stabilirea procedurilor de primire a comenzilor de la clienti;
- stabilirea metodelor de transmitere a informatiilor privind comenzile din cadrul firmei;
- definirea ordinii de prioritate in prelucrarea comenzilor;
- alegerea variantei de onorare a comenzii.
Concret, prelucrarea comenzilor include activitati de verificare a stocurilor si a platilor, de prelucrare a facturilor si
de stabilire a cantitatilor. Astfel, prelucrarea comenzilor este in cea mai mare parte un proces amplu si foarte
automatizat.
Deoarece prelucrarea comenzilor este o componenta a interfetei cu clientul ea poate avea un rol fundamental in
formarea perceptiei asupra nivelul de servire si deci asupra satisfactiei clientului. Totodata, prelucrarea
comenzilor are o pondere foarte mare (pang la 70%) in timpul de desfasurare a ciclului unei comenzi. Ca urmare,
in scopul cresterii eficientei si a preciziei prelucrarii comenzilor, din ce in ce mai multe firme implementeaza metode
complexe de prelucrare a comenzilor cum ar fi schimbul de date computerizat (EDI - electronic data
interchange) care permite eliminarea documentatiei prin introducerea datelor direct in sistemul informantic al
vanzatorului, transferul electronic de fonduri (EFT - electronic funds transfer), utilizarea codurilor de bare pentru
identificarea produselor solicitate si actualizarea automata a nivelului stocului, utilizarea calculatoarelor portabile
si a conexiunilor rapide care permit urmarirea in timp real a disponibilitstii bunurilor si stadiului prelucrarii
comenzilor.
18. Managemetul transporturilor
Managementul transporturilor. Este una dintre activitatile fundamentale ale logisticii pornind de la faptul ca
desfasurarea fluxului intr-un canal logistic presupune circulatia materiilor prime, materialelor si bunurilor de la
punctul de origine la clientul final. Totodata, contributia sa la costurile activitatii organizatiilor si la cele logistice
este unul dintre cele mai importante. Transportul este adesea considerat ca fiind cea mai importanta componenta
unica in costul logistic total. Managementul transporturilor presupune in esenta derularea unor activitati cum ar fi
alegerea celor mai adecvate modalitati de transport (rutier, feroviar, maritim, aerian, prin conducte), deplasarea
marfurilor, evaluarea si selectia transportatorilor, consolidarea transporturilor, stabilirea rutelor de transport,
programarea transporturilor, asigurarea respectarii regulilor de transport din zona unde se efectueaza.
19. Managementul bunurilor si materialelor
Managementul bunurilor si materialelor. Are in vedere gestiunea activitatilor legate de manipularea bunurilor si
materlalelor. Aceasta cuprinde o arie larga de activitati care au in vedere practic toate aspectele legate de
miscarea materiilor prime, componentelor, bunurilor semifinite si finite in interiorul intreprinderilor si al depozitelor.
O intreprindere suporta costuri fara sa adauge valoare de fiecare data cand un anumit material este miscat sau
manipulat. Astfel, manipularea are o pondere considerabila in costurile logistice si este influentata direct de
deciziile privind depozitarea si influenteaza durata intervalului de livrare si implicit nivelul de servire a clientului . Ca
urmare, unul dintre obiectivele principale al managementului bunurilor si materialelor este reducerea sau chiar
eliminarea necesitatii manevrarii ori de cate ori acest lucru este posibil. Acesta poate fi atins prin scurtarea
distantelor, eliminarea blocajelor, inventar regulat al stocurilor, reducerea risipei si a pierderilor rezultate din
manipularea necorespunzatoare, furturi si deteriorari. Acestor actiuni li se adauga si o serie de decizii care urmaresc
alegerea echipamentului de manipulare (manuale, mecanizate), alcatuirea unitatilor de produse (consolidare,
paletizare, containerizare) si introducerea/preluarea materialelor in/din spatiul de depozitare .
Acest ansamblu de decizii si actiuni urmareste atat cresterea eficacitatii si efcientei manipularii si deplasarii
bunurilor si materialelor in interiorul intreprinderii cat si a eficientei activitatii de ansamblu a acesteia si au o
contributie importanta la indeplinirea misiunii logistice.
20. Managementul ambalarii
Managementul ambalarii. Din punct de vedere al logisticii, utilizarea ambalajelor este importanta atat din
punct de vedere al marketingului si promovarii bunurilor cat si al protectiei si pastrarii acestora. Desi un ambalaj
bine conceput poate constitui un element de atractie pentru consumator, din punctul de vedere al logisticii este
mai importanta functia acestuia de protectie in timpul stocarii si transportului . In esenta, functia logistica a
ambalajului este de a permite produselor sa ajunga la clienti, in conditiile solicitate de acestia. Din acest motiv, un

ambalaj bine conceput in relatie cu configuratia depozitului si cu echipamentul de manipulare utilizat


permite o depozitare corespunzatoare si o accelerare a circulatiei bunurilor.
Principalele decizii specifice managementului ambalarii urmaresc proiectarea de ambalaje care sa raspunda
cerintelor proceselor de manipulare, realizarea de ambalaje care sa asigure integritatea produselor pe durata
transportului si pastrarii si asigurarea de ambalaje care sa protejeze produsele contra pierderilor si deteriorarilor.
21. Managementul servirii clientilor
Managementul servirii clientilor. Servirea clientilor este rezultatul functionarii unui sistem logistic. In directa
conformitate cu misiunea logistica, servirea clientilor are in vedere livrarea produsului corect
consumatorului care 1-a solicitat la locul si momentul la care 1-a solicitat in starea in care 1-a solicitat si la cel
mai mic cost posibil. Un nivel de servire ridicat contribuie la satisfactia clientului ceea e face ca acesta sa fie
elementul de referinta in proiectarea si functionarea intregului sistemului logistic. El determina nivelul isirilor
sistemului logistic, in functie de solicitarile si asteptarile clientilor si totodata determina nivelul de performanta pe
care firma il ofera clientilor sai.
Deciziile specifice managementului servirii clientilor se bazeaza pe activitati cum ar fi:
cercetarea nevoilor si cerintelor clientilor actuali si potentiali;
diferentierea nivelului de servire in funct:ie de cerintele segmentelor de piata vizate;
evaluarea perceptiei clientilor fata de nivelul de servire oferit;
evaluarea decalajului dintre nivelul asteptat de clienti si cel efectiv oferit.
Principalele decizii manageriale care privesc nivelul de servire a clientilor sunt stabilirea nivelului de servirea
clientilor si ajustarea sa in functie de evolutia cerintelor clientilor. Totodata, managementului servirii utilizeaza
informatii necesare planificirii nivelului de servire a clientilor. De asemenea, una dintre componentele sale
importante este si managementul distributiei inverse si a retururilor de marfuri si materiale.
In ceea ce priveste previziunea cererii, din punctul de vedere al logisticii aceasta implica culegerea si prelucrarea
datelor pentru stabilirea necesarului de aprovizionare, de stocare, de productie, de transport astfel incat sa poate fi
realizat un anumit nivel de servire a clientului. Din acest motiv, in anumite organizatii, planificarea tuturor activitatilor
economice se realizeaza la nivelul logisticii prin intermediul managementului servirii clientilor.
22. Gestiunea retururilor si distributia inverse
Cestiunea retururilor de marfuri este complexa deoarece are ca obiect cantitati reduse de bunuri care intra in
sistem in mod neregulat dinspre client, in sens opus fluxului normal de bunuri finite. Retururile pot crea numeroase
dificultati in functionarea sistemului logistic al unei firme mai ales in ceea ce priveste costurile. Acestea pot ajunge
uneori sa fie mai mari de pana la 10 ori fata de costul deplasarii respectivului bun spre client.
Distributia inversa implica ridicarea si eliminarea deseurilor si a resturilor rezultate in urma procesului de
productie, vanzare si ambalare. Ea poate presupune o depozitare temporara urmata de transport, refolosire,
reprocesare si /sau reciclare. Cum preocuparea pentru utilizarea de ambalaje reutilizabile sau reciclabile este in
continua crestere, importanta acestor procese a inceput si sa capete o importanta din ce in ce mai mare . Fenomenul a
capatat o amploare foarte mare in Uniunea Europeana unde au fost impuse reguli foarte stricte privind eliminarea si
reciclarea materialelor utilizate in procesul de ambalare.
23. Managementul informatiilor
Managementul informatiilor. Comunicarea este un element vital pentru functionarea unui sistem logistic al unei firme
asa cum fluxul de informatii este un element vital functionarii canalului logistic. Obtinerea unui avantaj competitiv
are la baza o foarte buna comunicare intre compartimentele unei firme. Din acest motiv comunicarea in interiorul
intreprinderilor, mai ales al celor specializate in distributie, devine un proces din ce in ce mai automatizat si mai
complex.
Din punct de vedere logistic, fluxul de informatii faciliteaza derularea tuturor activitatilor celorlalte activitati
manageriale, contribuie la cresterea eficientei deciziilor strategice si operationale si faciliteaza planificarea si
controlul. El asigura comunicarea intre:
- firma, furnizorii si clientii sai;
- functiile principale ale intreprinderii cum ar fi logistica, cercetarea, dezvoltarea, contabilitatea, marketing si
productie;
- activitatile manageriale specifice logisticii;
- aspecte specifice ale fiecareia dintre activitatile manageriale specifice logisticii in scopul facilitarii desfasurarii
acestora;

- diferitele componente canalului logistic care nu se afla in mod normal in legatura directa.
Principalele activitati specifice managementului informatiilor sunt culegerea si prelucrarea datelor, analiza
informatiilor, elaborarea rapoartelor, stabilirea unor proceduri de stocare a datelor, controlul fluxului de informatii.
24. Definirea si scopul mixului logistic
Mixul logistic este considerat a fi un ansamblu de actiuni intercorelate necesar optimizarii rentabilitatii in raport cu costul
logistic total. El reprezinta principalul instrument utilizat pentru coordonarea practica a operatiunilor primare si de
sustinere ale sistemului logistic, in cadrul sistemului logistic firmei. Coordonarea urmareste gasirea unui echilibru
intre desfasurarea activitatilor logistice si necesitatea reducerii costului total. Prin optimizarea activitairilor logistice
se urmareste reducerea costurilor aferente acestor activitati prin stabilirea unui echilibru intre respectivele costuri in
cadrul costului logistic total. Astfel, scopul mixului logistic este in esenta atingerea unui nivel de servire maxim cu un cost
logistic total minim. Altfel spus, indeplinirea misiunea logisticii la cel mai redus cost total posibil.
25. Structura mixului logistic
Astfel, pornind de la cele doua aspecte mentionate, in structura mixului logistic sunt incluse sase categorii
fundamentale de costuri:
- costurile servirii clientilor (vanzarilor);
- costurile de transport;
- costurile de depozitare;
- costurile prelucrarii comenzilor;
- costurile bunurilor si materialelor;
- costurile stocarii.
Cele sase categorii de costuri reprezinta componentele costului logistic total si fiecare dintre ele acopera unele
dintre procesele specifice activitatilor logistice. Din punctul de vedere al primului aspect care determina structura
mixului, costurile cu cea mai mare pondere in activitatea logistica si in cea a firmei sunt cele de transport, de stocare
si depozitare si cele ale comenzii. Pe un plan secund vin costurile servirii clientilor si cele ale informarii si
prelucrarii comenzilor. Desi aceasta ordonare corespunde situatiei multor organizatii, ea nu este nici una
general valabila si nici una inflexibila. In functie de factorii care determina pozitionarea pe categorii a activitatilor
logistice, marimea si implicit ponderea costurilor logistice poate fi diferita de la o firma la alta. In plus, la actiunea
factorilor se adauga si tendintele de reducere a costurilor aferente unora dintre activitatile logistice prin
externalizarea acestora (ex. transportul, stocarea depozitarea, prelucrarea comenzilor, ambalarea).
Din punctul de vedere al posibilitatii de echilibrare reciproca, cele sase categorii de costuri se grupeaza in perechi
care reflecta o relatie directa intre acestea, astfel:
- costurile servirii clientilor cu costurile informarii si prelucrarii comenzilor;
- costurile stocarii cu costurile de transport;
- costurile bunurilor si materialelor cu cele de depozitare.
Incercarea de reducere a acestor costuri fara a tinea seama de aceste relatii directe determina aparitia
conflictelor printr-un raspuns invers proportional de crestere a unora la incercarea de reducere a celor
corespunzatoare. De aceea este necesara abordarea acestor 6 categorii de costuri pe baza conceptului de cost
logistic total. Ea permite stabilirea unor relaxii multiple si complexe intre categoriile de costuri, reducerea
eficienta a acestora si indeplinirea scopului mixului logistic
26. Costurile servirii clientilor
Costurile servirii clientilor (vanzarilor). Pe ansamblu, variatia nivelului de servire determina aparitia costurilor
vanzarilor pierdute. Acestea reprezinta valoarea actuala si viitoare a tuturor intrarilor financiare pierdute
datorita nemultumirii unui client ca urmare a indisponibilitatii, termenelor de livrare prea lungi si a nerespectarii altor
condijii de servire. Ele includ deci costurile onorarii comenzii, costurile de asigurare a pieselor de schimb si a
service-ului si costurile gestiunii retururilor. Acestea din urma, in mod special, au un impact semnificativ asupra
felului in care consumatorul percepe nivelul de servire ca si asupra valorii oferite clientului
Motivul pentru care, in evaluarea costurilor vanzarilor pierdute, trebuie avute in vedere nu numai pierderile
rezultate din vanzarile actuale ci si cele din vanzarile catre aceiasi si alti clienti in viitor, este publicitatea negativa
transmisa cel mai adesea prin viu grai de clientii deja nemultumiti . Dupa unele estimari un client nemultumit
indeparteaza alti 9 clienti potentiali iar dupa alte estimari chiar 11 clienti potentiali. Aceasta in timp ce un consumator

multumit aduce cu sine numai alti trei clienti noi. De aici se poate deduce faptul ca estimarea acestor costuri este
deosebit de difcila, motiv pentru care numeroase organizatii nu reusesc sa o faca decat partial fie nu o fac deloc.
De aceea, cea mai buna abordare este aceea de a determina marimea nivelului de servire pornind de la evaluarea
nevoilor clientilor si de la felul in care acestea sunt influentate de cheltuielile proprii. Practic, prin compararea
costului logistic total corespunzator mai multor nivele de servire a clientului se poate masura cresterea vanzarilor
si rentabilitatea aferenta fiecaruia dintre acestea. Scopul final al organizatiei trebuie sa fie reducerea costului
logistic total pe baza nivelului de servire asteptat de client. Deoarece celelalte categorii de costuri logistice determina
nivelul de servire a clientului, pentru minimizarea acestora sunt necesare informatii foarte precise privind
cheltuielile din cadrul fiecareia.
27. Costul de transport
Sunt determinate de operatiunile care reprezinta obiectul managementului transporturilor. Abordarea lor se
poate face din mai multe puncte de vedere, in functie de unitatea de analiza. Astfel, ele pot fi clasificate in functie de
client, de furnizor, de procesele de productie, de planificarea acesteia pe comanda sau pe stoc. Costurile de
transport variaza in functie de volumul sau de greutatea marfurilor, de distanta care trebuie parcursa, de
punctul de origine si respectiv cel de destinatie, in functie de mijloacele de transport utilizate (in mod
considerabil), de canalul de distributie utilizat si de prestator
Analiza costurile de transport trebuie sa urmareasca determinarea exacta a valorilor cresterii sau scaderii lor
asociate fiecarei modificari a factorilor mentionati. Daca organizatia nu are la dispozitie o valoare precisa a
costurilor de transport, o estimare a acestora se poate obtine prin evaluarea pe fluxuri a contabilitatii aferente
diverselor incarcaturi.
28. Costurile stocari
Includ costurile generate de activitatile care reprezinta obiectul managementului stocurilor, managementului
ambalarii si distributiei inverse. Aceste activitati sunt numeroase de aceea, pentru a facilita deciziile
manageriale, sunt considerate relevante numai acelea care variaza direct proportional cu marimea stocurilor.
Costurile stocarii pot fi grupate in trei categorii: costurile de capital, costurile de mentinere a stocurilor, costurile
generate de pierderi.
Costurile de capital reprezinta costurile capitalului investit in stocuri si profiturile care ar putea fi obtinute din
valorificarea bunurilor care alcatuiesc stocul sau din investirea mai buna a banilor echivalenti cu valoarea
stocurilor.
Costurile de mentinere a stocurilor sunt determinate de perioada de timp necesara pentru pastrarea produselor si
au in vedere taxele si asigurarile.
Costurile generate de pierderi sunt cauzate de pierderea de valoare, de uzura fizica si morala a bunurilor, de
furturi si sustrageri, de deplasarea excesiva in sistem si de avarii si alterari, de operatiunile de remediere,
procurarii unui produs similar.
29. Conceptul de achizitie
Ca o operatiune logistica de sustinere achizitia urmareste cumpararea la un cost optim si din surse competente
si sigure a bunurilor si serviciilor necesare activitatii acesteia, in conditiile indeplinirii misiunii logisticii
marfurilor .
Obiectul operatiunilor de achizitie este reprezentat de doua categorii de intrari. Pe de o parte, cele care se regasesc
in bunul finit acestea fiind materiile prime, materialele, componentele, bunurile semifinite, serviciile, utilitatile. Pe
de alta parte, intrarile care nu se regasesc in produsul final oferit clientilor. Acestea sunt reprezentate de articolele
de intretinere, reparatii si exploatare (vopsele, piese de schimb pentru utilaje, lubrifianti), de echipamente si utilaje de
productie, de birotica si alte echipamente si de servicii de intretinere (curatare-igienizare, constructie, paza etc.). Nu
reprezinta obiectul achizitiei de procurarea de resurse umane, fonduri, bunuri imobiliare, companii, respectiv
realizarea de investitii speculative.
30. Managementul stocarii
Principalele activitati pe care le presupune managementul stocurilor sunt (1) elaborarea politicilor privind
stocurile de materii prime, materiale si produse finite, (2) stabilirea ponderii diferitelor bunuri
in numarul
/cantitatea totala de bunuri din stoc si (3) determinarea stocului de siguranta si a punctului de aprovizionare
(marimea stocului la care se lanseaza o noua comanda catre furnizor).
In esenta, scopul managementului stocarii este de a determina nivelul stocurilor in vederea reducerii la minim a
costului logistic total in conditiile satisfacerii solicitarilor clientilor. In practica, un bun management al

stocurilor trebuie sa aiba in vedere (1) importanta relativa a clientilor, (2) semnificatia economica a diferitelor
bunuri, (3) politicile referitoare la transport, (4) flexibilitatea proceselor de fabricatie si (5) politicile
concurentilor.
Cei mai importanti factori specifici managementului stocurilor, care influenteaza profitabilitatea logisticii, sunt
costurile care decurg din desfasurarea activitatilor care au ca obiect stationarea si deplasarea bunurilor.
Aceste costuri sunt in general destul de ridicate din doua motive fundamentale. In primul rand, ele
reprezinta pentru organizatie costuri de capital. In al doilea rand, costurile depozitarii stocurilor sunt
influentate de varianta de depozitare aleasa de organizatie.