CURSUL NR.

12
Autor: Marian Covlea
 O criză economică este o stare de tensiune în economie, manifestată
prin stress, confuzie, panică, scăderea nivelului unor activităţi,
creşterea şomajului şi reducerea unor indicatori micro- şi macro-
economici (producţie, indici bursieri, salarii, vânzări, consumul
populaţiei, investiţii, import-export, încasări la bugetul de stat, PIB,
etc.)
 Crizele sunt inerente activităţii economice.
 Ca sferă de cuprindere, ele pot fi generale sau parţiale (sectoriale).
 Ca durată în timp, ele pot fi:
 Seculare – durează aproximativ 30 de ani şi sunt crize de fond,
înregistrate în timpul fazei negative a ciclului secular care durează 60 –
70 de ani şi are două faze (una pozitivă şi una negativă).
 Decenale – durează 6 – 8 ani.
 Anuale – durează 6 – 9 luni.
 Cauzele crizelor economice pot fi:
 Producţie agricolă slabă
 Războaie, conflicte, revoluţii
 Calamităţi şi catastrofe naturale
 Greşeli de strategie şi planificare macro-economică
 Supraofertă, supraproducţie
 Scăderea cererii
 Inflaţia.
 Scăderea prea accentuată a indicatorilor (de exemplu, cu
30 – 50%) şi continuarea unei crize pe o perioadă de cel
puţin 6 luni poate conduce la recesiune economică.
1. Rolul prea mare acordat pieţei, despre care s-a crezut
că reacţionează raţional şi că are capacitatea internă de
autoreglare (concepţia neo-liberală)
2. Hipertrofierea pieţei imobiliare în SUA după 1998
(“Balonul imobiliar”) şi a creditării acesteia, urmate de
căderea ei în primăvara lui 2008
3. Dezvoltarea necontrolată în SUA a practicii garantării
creditelor imobiliare cu produse “toxice” ale pieţei de
capital – derivative (“sub-prime mortgages”)
4. Manipularea pieţei de capital a valorilor mobiliare prin
tranzacţii speculative masive
5. Panica şi psihoza iraţionale şi nejustificate,
mediatizarea excesivă, care au anticipat, amplificat,
agravat şi prelungit fenomele de criză, întârziind
ieşirea din criză
6. Schimbarea politică din SUA (alegerile prezidenţiale şi
parlamentare)
7. Falimentul în lanţ al băncilor, fondurilor de investiţii,
pieţei de capital (burselor de valori şi de mărfuri), al
organizaţiilor de afaceri în general.
Reducerea activităţilor productive
Creşterea şomajului
Degradarea performanţelor sociale şi
economice, generale şi colective,
exprimate prin indicatori
Falimente
Scăderea nivelului de trai.
1. Reducerea fiscalităţii
2. Reducerea cheltuielilor bugetare
3. Dezvoltarea achiziţiilor de stat, datorită scăderii
preţurilor dotărilor şi obiectelor de investiţii
4. Stimularea înfiinţării de noi firme
5. Stimularea investiţiilor, producţiei, exportului şi
angajării forţei de muncă
6. Stimularea formării, specializării, perfecţionării
şi recalificării forţei de muncă.
 Când taie din costuri cu gândul la recesiune, managerii nu
vor concedia pe cei care pot asigura creşterea de mâine, vor
lua decizii rapide şi hotărâte, vor vinde activele non-core şi
redundante, vor închide liniile de business din pieţele care
cad, vor acorda atenţie la administrarea clienţilor-cheie şi a
lichidităţilor.
 Nu se va da curs tentaţiei de a urma tendinţele turmei şi nu
se vor asuma riscuri inutile: cuvântul de ordine este
prudenţa.
 Există două feluri de criză: cea generalizată,
cauzată de un mediu economic instabil, în care
suferă toate companiile, şi microcriza, ce
afecteaza doar firma, în timp ce economia s-a
relansat şi a început să crească normal.
 Angajarea unor manageri specializaţi în administrarea afacerilor în
condiţii de criză
 Schimbarea metodelor contabile (la situaţii de urgenţă, metode de
urgenţă)
 Selectarea celor mai solvabili clienţi
 Schimbarea accentului de pe expansiune pe eficienţă, concentrarea
pe produsele cele mai eficiente, de pe cantitativ pe calitativ
 Păstrarea unor relaţii foarte bune cu băncile
 Vânzarea activelor imobilizate şi circulante inutile, excesive,
supranormative, neproductive, defecte, nevandabile, etc.
 Se va ieşi de pe pieţele în cădere
 Se vor administra cu multă diligenţă (grijă, atenţie, pricepere,
prudenţă) riscurile
 Se vor elimina tentaţiile speculative
 Reducerea costurilor fără a afecta dezvoltarea pe termen lung
 Se va păstra un nivel mulţumitor de lichiditate
 Păstrarea oamenilor-cheie în cadrul firmei
 Evitarea demoralizării angajaţilor rămaşi
 Efectuarea de investiţii strict necesare
 Elaborarea de strategii şi planuri pentru vremuri mai bune, încetarea
crizei să nu surprindă firma nepregătită.
 Când firma se află într-o perioadă de creştere agresivă:
managerul de dezvoltare şi managerul comercial sunt
oamenii-cheie ai companiei.

 Când firma intră într-o perioadă dificilă din punct de

vedere financiar: managerul financiar cu viziune generală
asupra business-ului (analistul de business) devine un
partener strategic.