Metabolismul

I. Metabolismul intermediar glucidic

1) Digestia glucidelor

Digestia amidonului ncepe n gur sub aciunea amilazei salivare,

care catalizeaz hidroliza legturilor 1,4 glicozidice.
Aciunea amilazei salivare continu n stomac pn ce pH-ul scade la 4
prin amestecul bolului alimentar cu sucul gastric acid.
n duoden digestia glucidelor este reluat prin aciunea amilazei
pancreatice. Ambele tipuri de amilaz i ncep aciunea de la periferia
moleculei spre centru, desfcnd exclusiv legturi 1,4 glicozidice. Cum
legturile 1,6 i cele 1,4 din vecintatea ramificaiilor nu pot fi desfcute
de ctre amilaz, produii de digestie ai amidonului vor fi maltoza i
fragmente oligozaharidice de dimensiuni variabile dextrine. Dextrinele
sunt hidrolizate ulterior, sub aciunea unei hidrolaze, amilo-1,6glucozidaza, la maltoz.
Amilaza pancreatic este foarte activ. Aproximativ la 10 minute dup ce
ajunge n duoden, amidonul e transformat n maltoz, maltrioz i dextrine ce conin de la 5 la 9 monomeri de glucoz.
n continuare digestia oligozaharidelor este realizat de
oligozaharidaze care se gsesc la nivelul microvililor enterocitelor..
Oligozaharidazele (dizaharidaze):
- Lactaza scindeaz lactoza n glucoz i galactoz;
- Zaharaza (sucraza) scindeaz zaharoza (sucroza) n glucoz i
fructoz;
- Maltaza (-dextrinaza) cliveaz legturile 1,6 ale -dextrinelor;

Dan Andreea

- Glucoamilaza scindeaz malto-oligozaharidele n glucoz.

Activitatea acestor patru oligozaharidaze este mai intens n duoden i
jejunul superior i scade gradat n restul intestinluli subire.

2) Absorbtia si transportul glucidelor

Absorbia monozaharidelor, respectiv a glucozei, galactozei i

fructozei implic dou mecanisme: transportul activ contragradient i
transportul facilitat.
Duodenul i jejunul superior au cea mai mare capacite de absorbie.
Aceasta scade progresiv n jejunul inferior i ileon.
Glucoza i galactoza sunt transportate activ prin celula epitelial cu
microvili de o protein transportoare numit SGLT1.
SGLT1 folosete energia gradientului de Na la transportul activ al
glucozei i galactozei. SGLT1 transport 2 Na i o molecul de glucoz
sau galactoz ce sunt competitoare la traversarea marginii n perie.
Diferena de potenial a ionilor de Na este reglat de pompa de
Na/K/ATP-dependent prezent n membrana bazolateral a celulelor
epiteliului intestinal.
Glucoza i galactoza prsesc enterocitele la nivelul membranei
bazolaterale prin transport facilitat. Proteina transportoare responsabil
pentru efluxul glucozei i galactozei este GLUT2. aceasta este prezent
de asemenea n ficat, rinichi i celulele pancreatice.
Transportul fructozei este facilitat de o protein transportoare numit
GLUT5, care este specific pentru fructoz i nu este inhibat de
glucoz, galactoz sau alte zaharuri. Fructoza traverseaz
membrana bazolateral a celulelor epiteliale intestinale cu ajutorul
aceluiai transportor GLUT2 folosit de glucoz i galactoz.
Aceste proteine trasportoare se gsesc n celulele epiteliale intestinale
mature aproape de vrful cililor, dar nu sunt prezente n celulele
intestinale imature, n criptele Lieberkuhn.
Dup traversarea barierei intestinale, monozaharidele sunt preluate de
sngele venei porte i transportate n ficat, unde sunt depozitate sub

Dan Andreea

form de polizaharide (glicogen). Aceast cantitate echivalent cu

aproximativ 150 g glucoz constituie o mas metabolic relativ constant
a ficatului. Att depozitarea ct i eliberarea sunt dependente de hormoni
(insulin, glucagon, adrenalin), spre deosebire de absorbie, digestie
sau reabsorbia renal, care se realizeaz independent de aciunea
hormonilor.
Monozaharidele i dizaharidele din alimente sunt complet absorbite n
intestin. n schimb, aproximativ 10% din amidonul ingerat ajunge n
colon, unde devine o surs de carbonai pentru bacterii.
Malabsorbia glucidelor are drept cauz deficiena unei oligozaharide de
la nivelul microvilozitilor enterocitare. Sindromul de malabsorbie al
lactozei este cea mai comun tulburare de acest tip i se datoreaz
absenei lactazei la nivelul duodenului i jejunului.

3) Reactiile metabolismului intermediar glucidic

Glucoza, fructoza i galactoza, absorbite la nivelul tubului digestiv, ajung
pe calea venei porte la ficat. La acest nivel, galactoza, in totalitate, i
cea mai mare parte a fructozei sunt transformate printr-o serie de reacii
n glucoz, forma de utilizare preferenial a hexozelor de ctre toate
celulele.
La nivelul ficatului, glucoza poate fi stocat sub form de glicogen
(glicogenogeneza), ori poate fi utilizat printr-o serie de reacii metabolice
(glicoliza), ca principal surs de energie.
Glicogenogeneza, procesul de formare a glicogenului - polimer al
glucozei cu molecul foarte mare - are loc la nivelul diferitelor celule
din organism, dar cu precdere in ficat i muchi. Glicogenul este o
form de depozit a glucozei, care poate fi mobilizat cu uurin, la
nevoie, printr-o serie de reacii de depolimerizare, proces ce poart
denumirea de glicogenoliz i este activat de ctre adrenalin i
glucagon.

Dan Andreea

Glicoliza reprezint desfacerea moleculei de glucoz pentru a forma

dou molecule de acid piruvic. Procesul se desfoar n zece trepte
de reacii chimice succesive, fiecare treapt fiind catalizat de ctre o
enzim proteic specific. Cele dou molecule de acid piruvic ce rezult
dintr-o molecul de glucoz pot fi transformate,in prezena oxigenului, in
dou molecule de acetil coenzima A, care vor intra in ciclul acizilor
tricarboxilici (ciclul Krebs), desfurat 1n matricea mitocondrial.
Rezultatul net per molecul de glucoz la sfritul ciclului acizilor
tricarboxilici este obtinerea a dou molecule de ATP, la fel ca i n cazul
glicolizei.
Cu toat complexitatea glicolizei i a ciclului Krebs, in timpul
acestor procese se sintetizeaz cantiti foarte mici de ATP. Cea mai
mare parte a cantitaii de ATP furnizat de o molecul de glucoz
(aproximativ 95%) se va sintetiza in timpul fosforilrii oxidative,
desfurat n mitocondrii i care presupune oxidarea hidrogenului
produs in timpul glicolizei i al ciclului Krebs. Acest proces este extrem de
complex i este posibil datorit prezenei la nivelul mitocondriilor a unor
structuri speciale care, prin reacii controlate enzimatic, furnizeaz
energie ce se va nmagazina sub form de ATP. 1n timpul fosforilrii
oxidative se obin 34 de molecule de ATP.
Astfel, eficiena transferului de energie prin catabolismul unui mol de
glucoz este de 66 %, restul transformandu-se n cldur.
Trebuie subliniat rolul pe care il are ADP-ul in controlul glicolizei i al
oxidrii glucozei, deoarece el este necesar n diferite etape pentru a fi
convertit la ATP. In concluzie, absenta lui duce la stoparea degradarii
moleculei de glucoza. Asadar, odata ce tot ADP-ul din celula a fost
transformat in ATP, intregul proces glicolitic si oxidativ de opreste.
Eliberarea de energie in absena oxigenului glicoliza anaeroba".
Uneori, oxigenul devine fie indisponibil, fie insuficient, si atunci, n
aceste condiii, o cantitate mic de energie poate fi eliberat de ctre
celule prin glicoliz, pentru c reaciile de obinere a acidului piruvic nu
necesit oxigen. Acest proces, desi are un randament extrem de mic
(3%), este salvator pentru viata celulei pentru cele cteva minute in care
oxigenul poate fi indisponibil. In aceste condiii, cantiti mari de acid
piruvic sunt transformate n acid lactic, care difuzeaz n afara
celulelor, permitnd obinerea In continuare de acid piruvic prin glicoliz.
Cnd oxigenul devine din nou disponibil, acidul lactic se transform din nou
in acid piruvic, care, eventual, va fi oxidat, pentru a asigura o cantitate
suplimentar de energie.

Dan Andreea

Trebuie amintit c eliberarea cle energie din glucoz mal peate fi fcut
si pe o cale alternativ proceselor discutate pna acum, si anume pe
calea numit a pentozo-fosfatilor.
Gluconeogeneza. Atunci cnd glicemia scade ca urmare a aportului
insuficient de glucoz ori a utilizrii ei excesive, are loc transformarea
acizilor grasi (provenii din scindarea lipidelor) sau a aminoacizilor (proveniti
din catabolizarea proteinelor) n glucoz (gluconeogeneza).
In situatia in care cantitatea de glucoz este crescuta peste posibilittile
celulei de a o utiliza, are loc transformarea glucozei in trigliceride si
depunerea acestora sub form de lipide de rezerv n esutul adipos. Acest
fapt explic de ce scderea consumului energetic (sedentarismul), ori
aportul excesiv de glucide atrag cresterea cantitii de esut adipos
(ingrasarea).
4) Reglarea metabolismului glucidic
Valorile glucozei n snge, glicernia, variaz relativ puin, mentinndu-se
in limite relativ constante (70-100 mg la 100 ml de sange), datorit unor
complexe mecanisme de reglare care pstreaz echilibrul ntre procesele
de glicogenoliz, glicogenogenez, glicoliz si gluconeogeneza.
Insulina, hormon secretat de pancreasul endocrin, scade glicemia, prin
facilitarea ptrunderii si utilizrii ei celulare.
O serie de hormoni au Ins o aciune opus insulinei. De exemplu,
glucagonul, un alt hormon secretat de pancreasul endocrin, stimuleaz
glicogenoliza si gluconeogeneza, ceea ce explic actiunea lui hiperglicemianta; adrenalina isi exercit actiunea hiperglicemiant prin
stimularea glicogenolizei, iar hormonii glucocorticoizi (cortizolul) stimuleaz
gluconeogeneza.
5) Rolul glucidelor in organism
Rolul energetic este primordial. Ca urmare a degradrii complete a unui
gram de glucoz, in cursul procesului de glicoliz i oxidare ia natere un total
de 4,1 kcal. Avantajul utilizrii glucidelor ca surs energetic const in
faptul c ele sunt rapid degradate,fara obinerea unor produi reziduali,
pn la CO2 i Q. Glicogenul, depozitat In special in ficat i
muschi,constituie o rezerv energetic (aproximativ 3000 kcal) mobilizabil
prioritar in condiii de solicitare de relativ scurt durat (efort fizic moderat,
expunerea organismului la frig).
Rolul plastic. Anumite structuri glucidice intr n alctuirea unor esuturi ori a
membranelor celulare.

Dan Andreea

Rolul functional. Pentozele (riboza si dezoxiriboza) -intr in alctuirea acizilor

nucleici sau a unor enzime.

II. Metabolismul intermediar lipidic

1) Digestia lipidelor

Digestia trigliceridelor este realizat de lipaze.

Cea mai mare parte a digestiei trigliceridelor are loc n duoden, sub
aciunea lipazei pancreatice. Lipidele emulsifiate n prealabil de ctre
srurile biliare sunt hidrolizate de ctre lipaz la acizi grai liberi i
monogliceride. Activitatea lipazei pancreatice se desfoar la un pH
alcalin (asigurat de HCO3).

Colesterolul alimentar este n cea mai mare parte esterificat. El

este hidrolizat de sterol-ester hidrolaza pancreatic la colesterol
liber.

Fosfolipidele alimentare sunt digerate de fosfolipaza A2

pancreatic la acizi grai i lizo-fosfolipide.
n lumenul intestinal, produii de digestie ai lipidelor formeaz mpreun
cu srurile biliare micele. Micelele sunt agregate cilindrice cu un coninut
lipidic diferit:
n zona central hidrofob conin n general acizi grai,
monogliceride i colesterol.
In zona periferica contin srurile biliare.

Dan Andreea

Rolul miceliilor este de a solubiliza lipidele i de a asigura transportul lor

n enterocite.
2) Absorbitia si transportul lipidelor
La nivelul microvililor enterocitelor, lipidele se desfac din structura
micelelor i trec n enterocit cu ajutorul unor carrier-i specifici. Srurile
biliare se desfac din structura micelelor i rmn n lumenul intestinal
pentru a forma noi micele. n prezena lor se absorb 97% din lipide, pe
cnd n absena lor, se atinge un procent de numai 50 60%.
n enterocit:
- acizii grai i monogliceridele refac rapid trigliceridele, meninnd
un gradient de concentraie ntre lumenul intestinal i celul
favorabil absorbiei. O parte din trigliceride sunt formate din
glicerofosfatul rezultat din catabolismul glucozei.
- colesterolul liber absorbit n enterocit este convertit la colesterol
esterificat. Colesterolul se absoarbe lent n limf.
Trigliceridele i cea mai mare parte a colesterolului esterificat formeaz
mpreun cu fosfolipidele i nite proteine hidrosolubile specifice (apoproteine) complexe denumite chilomicroni. Chilomicronii sunt eliberai pe
la polul bazal enterocitelor prin exocitoz i trec n limf. Datorit marii
cantiti de de chilomicroni din limfaticele intestinale, acestea se mai
numesc i vase chilifere, iar limfa - chil. Din limf, chilomicronii trec n
snge, uinde persist aproximativ 6 ore.

Acizii grai cu lan scurt ca cei din lipidele din unt, sunt direct absorbii la
capilarele sanguine din viloziti, de unde trec n sngele portal, spre
deosebire de acizii grai cu lan lung, care sunt convertii n trigliceride n
enterocit.
n lipsa enzimelor pancreatice, ca i n cazul lipsei srurilor biliare,
digestia i absorbia lipidelor este alterat i deficitar; lipidele se elimin
n scaun, determinnd aspectul steatoreic al acestuia. Apariia steatoreei
se mai poate datora inhibiiai lipazei pancreatice n prezena unui exces
de secreie gastric acid, care reduce semnificativ pH-ul intestinal (ca n
cazul tumorilor secretante de gastrin).
3) Reactiile metabolismului intermediar lipidic

Dan Andreea

Chilomicronii formai n enterocite, ajuni apoi prin vasele chilifere n limf i

trecui o dat cu aceasta in sange, sunt scindai sub influena unei enzime
(Iipoproteinlipaza) n acizi grai, glicerol, fosfolipide, colesterol, utilizabili la
nivel tisular. Acizii grai, in marea lor majoritate, ptrund in toate celulele
(cu excepia celulelor nervoase) i in cantitate mic rmn in plasm (acizi
grai liberi). Parte din acizii grai liberi vor ptrunde i ei in celule, aflandu-se
intr-un permanent echilibru dinamic cu acizii grai din celule. La nivel
celular, acizii grai pot trece printr-o secven de reacii chimice de betaoxidare cu eliberare de energie, ori pot fi utilizati pentru resinteza
diferiilor compui lipidici.
Sinteza substanelor lipidice are loc, in special, in ficat i in esutul adipos.
Trigliceridele sunt sintetizate din acizi grai i glicerol, putnd fi apoi
cuplate cu alte lipide n ficat i cu proteine, alctuind lipoproteinele,
reprezentnd forma major de transport a lipidelor in plasm. Aportul
alimentar de lipide sau glucide peste cantitile necesare asigurrii
substratului energetic necesar funcionrii organismului favorizeaz
lipogeneza i depunerea de lipide in esutul adipos.
Lipogeneza este un proces reversibil, lipidele formate putnd fi
mobilizate din depozite, proces denumit lipoliz. Acest proces este realizat
enzimatic, in condiiile unui necesar energetic crescut. O alt categorie de
lipide sunt compuii steroidici, al cror reprezentant, colesterolul, foarte
important in organismul uman, poate fi sintetizat la nivelul ficatului, dar i la
nivelul glandei suprarenale, al testiculelor i ovarelor. Catabolismul
colesterolului se realizeaz prin transformarea acestuia in acizi biliari, din care
vor lua natere srurile biliare.
Aportul lipidic crescut in diet i, in special, aportul de colesterol i acizi
grai saturai (care provin din grsimile animale) pot avea drept consecin
depunerea acestora sub intima peretelui arterelor mari, unde se
organizeaz sub forma plcilor de aterom. Formarea plcilor are drept
consecin producerea unor leziuni distrofice (scleroza) ale peretelui
arterial, ca i depunerea la acest nivel a calciului. Pereii arteriall devin
astfel rigizi i friabili, putndu-se rupe uor. Aceast boal a arterelor poart
denumirea de ateroscleroz.
4) Reglarea metabolismului lipidic
Insulina, ca urmare a stimularii utilizrii glucozei, atrage scderea lipolizei i
stimularea lipogenezei. Adrenalina i noradrenalina determin degradarea
trigliceridelor i mobilizarea acizilor grai. Hormonii glucocorticoizi (cortizol), ca i
hormonul somatotrop au efecte lipolitice, ei contribuind la mobilizarea acizilor
grai din depozite i la degradarea lor. Hormonii tiroidieni determin
mobilizarea rapid a grsimilor, fapt determinat indirect prin creterea ratei
metabolismului energetic in celulele corpului.
5) Rolul lipidelor in organism

Dan Andreea

1.

Rol energetic: lipidele reprezint principalul rezervor energetic din organism. Se

apreciaz c, la o persoan cu o constituie fizic normal, lipidele aflate in
organism reprezint o rezerv energetic de aproximativ 50 000 kcal Degradarea
unui singur gram de lipide elibereaz 9,3 kcal.

2.

Rol plastic: lipidele intr in constituia tuturor sistemelor de citomembrane (de

exemplu, lecitina). Cantiti importante de lipide se gsesc depozitate in jurul
organelor (grsimea din loja perirenal, din orbit etc.), asigurnd protecia
mecanic a acestora, sau subcutanat, cu rol termoizolator.

3.

Rol funcional: unele dintre substanele lipidice reprezint precursori ai unor

hormoni; astfel, colesterolul reprezint precursorul hormonilor giucocorticoizi,
mineralcorticoizi, ct i al hormonilor sexuali. Unele fosfolipide intervin In
prima faz a procesului de coagulare.

III. Metabolismul intermediar proteic

1) Digestia proteinelor

Digestia proteinelor ncepe n stomac sub aciunea pepsinei.

pepsina este secretat ntr-o form inactiv, de proenzim, este activat
de acidul clorhidric i are o aciune optim la un pH cuprins ntre 1,6 i
3,2. Proteinele sunt iniial degradate de acidul clorhidric la acid
proteine, dup care sunt supuse aciunii pepsinei, care cliveaz o parte
din legturile peptidice, ducnd la formarea de polipeptide de diverse
mrimi. Aciunea enzimei este stopat n duoden i jejun datorit
alcalinitii sucului pancreatic i duodenal.
Pentru a-i putea exercita aciunea, enzimele pancreatice secretate
sub form inactiv trebuie activate n duoden. Activarea lor este indus
de enterokinaza intestinal. n plus, tripsina pancreatic odat activat
poate activa toate celelalte enzime proteolitice pancreatice, i are i o

Dan Andreea

aciune autocatalitic de activare a tripsinogenului. Deficitul congenital

de enterokinaz duce la imposibilitatea digestiei proteice i la instalarea
malnutriiei proteice. Enzimele proteolitice pancreatice acioneaz la un
pH alcalin i determin hidroliza proteinelor la polipeptide i
aminoacizi(AA).
Tripsina i chimotripsina sunt endopeptidaze care determin hidroliza
proteinelor la polipeptidaze
Elastaza este o endopeptidaz ca determin hidroliza elastinei
Carbopeptidaza este o exopeptidaz care determin hidroliza AA dela
capetele carboxi i amino ale polipeptidelor, iniiind eliberarea primilor
aminoacizi, ca forme finale ale digestiei proteinelor
Digestia proteinelor este finalizat de peptidazele sucului intestinal,
prezente la nivelul marginii n perie (microvililor) a enetrocitelor. Sub
aciunea lor, peptidele sunt hidrolizate la aminoacizi, forma final i
absorbabil a digestiei proteinelor.
O parte dintre di- i tripeptidaze pot fi transportate activ n enterocite,
unde sunt supuse aciunii hidrolitice a peptidazelor intracelulare.
Se poate considera c formarea produilor finali de digestie a proteinelor
are loc la trei niveluri:

n lumenul intestinal, sub aciunea carboxipeptidazei pancreatice;

La nivelul microvililor, sub aciunea peptidazelor din sucul intestinal;

n enterocite, sub aciunea peptidazelor intracelulare.

O cantitate mic de proteine nedigerate ajung n colon, unde sunt

supuse digestiei enzimatice a florei microbiene. Proteinele din materiile
fecale nu sunt de origine aliimentar, ci rezult din resturile bacteriene i
celulare.
2) Absorbtia si transportul proteinelor

Absorbia aminoacizilor

Dan Andreea

Absorbia aminoacizilor din lumenul intestinal n enterocit se realizeaz

prin cel puin 7 sisteme de transport diferite.
Absorbia di i tripeptidelor
Transportul acestora din lumen n enterocit se face printr-un sistem H
dependent, spe deosebire de mecanismele de transport ale AA, care
sunt Na dependente. n enterocit, prin hidroliz enzimatic, rezult
aminoacizi, care sunt transportai n sngele portal alturi de AA absorbii
din lumenul intestinal.

Absorbia proteinelor
Mici cantiti de proteine nedigerate pot dfi absorbite n enterocit printrun proces de endocitoz i trecute apoi n snge prin exocitoz. Astfel se
explica absorbtia anticorpilor din laptele matern. Dezavantajul acestui
mecanism const n posibilitatea apariiei alergiei alimentare, deoarece
trecerea n circulaia sanguin a proteinelor strine duce la formarea de
anticorpi specifici fa de acestea.

3) Reactiile metabolismului intermediar

Proteinele reprezint aproape un sfert din masa corporal. In procesul

sintezei de proteine sunt folosii aminoacizii de provenien alimentar,
cei formai in organism din precursori glucidici i lipidici si o bun parte
din cei rezultai din procesele de catabolisrn al proteinelor.
Concentraia normal a aminoacizilor in snge este ntre 35 i 65
mg/100 ml de plasm.
Aproape toi aminoacizii au moleculele mult prea mari pentru a putea
difuza prin porii membranei celulare. Ei vor traversa prin membrana
celular, prin transport activ sau difuziune facilitat.
!

In afar de utilizarea in cursul procesului de sintez a proteinelor,

aminoacizii sunt implicai i intr-o serie de reacii metabolice.
Utilizarea aminoacizilor: ca substrat energetic (in special), la nivelul
ficatului prin reacie de dezaminare se obine un cetoacid care va fi
metabolizat in cadrul ciclului acizilor tricarboxilici pn la CO2 i H2O,
producere de energie); pentru obinerea a diveri amino- acizi, cu excep.ia

Dan Andreea

celor zece eseniali care trebuie adusi prin alimentaie (transaminare); ca

precursori glucidici i lipidici; pentru sinteza aminelor biogene.
4) Reglarea metabolismului proteic
Meninerea unui echilibru intre procesele de anabolism i cele de
catabolism se realizeaz in funcie de aportul alimentar i de cheltuiala
energetic a organismului sub controlul sistemului nervos i al glandelor
cu secreie intern. O serie de hormoni stimuleaz procesele de sintez a
proteinelor (hormonul de cretere, testosteronul, hormonii estrogeni), in
timp ce alii favorizeaz predominana proceselor catabolice (tiroxina,
cortizolul). Sistemul nervos poate interveni, de asemenea, in controlul
echilibrului dintre procesele anabolice i cele catabolice. Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic antreneaz predominana proceselor
catabolice, iar a celui vegetativ parasimpatic, predominana celor anabolice.
5) Rolul proteinelor in organism
1. Rol plastic: proteinele reprezint scheletul pe care are loc constituirea
ultrastructurii celulare. Proteinele intr, de asemenea, i in alctuirea
macrostructurilor, a substanei fundamentale din structura tesutului osos
(oseina), cartilaginos (condrina) etc.
2. Rol functional: majoritatea substanelor active" (enzimele, unii hormoni)
din organism sunt de natur proteic. Proteinele joac i rol de
transportor al diferitelor substane prin snge, lichide interstiiale, ori prin
membranele celulare.
3. Rol energetic: degradarea proteinelor in vederea acoperirii consumului
energetic se face in cazuri extrerne, cand depozitele de glicogen si lipide
sunt epuizate. Arderea a 1 g de proteine furnizeaz 4,1 Kcal.
IV. Ratia alimentara si metabolismul energetic
Metabolismul energetic reprezint schimburile energetice dintre
organism si mediu, innd seama de cantitatea total de energie care ia
nastere in cursul metabolismului intermediar si cantitatea de energie
utilizat de organism. Energia este utilizat de organism att pentru
meninerea proceselor vitale, ct i pentru a permite realizarea unor reacii
cu caracter adaptativ ale principalelor sisteme functionale ale
organismului.
1) Piramida alimentelor
Piramida alimentar reprezint o exprimare grafic a recomandrilor
nutriionale, a cantitilor i a tipurilor de alimente ce trebuie s fie
consumate zilnic pentru a menine starea de sntate i pentru a reduce
riscul de dezvoltare a diverselor boli legate de alimentaie.

Dan Andreea

1. Pine, cereale, orez i paste (6-11 porii pe zi);

2. Legume i vegetale (3-5 porii pe zi);
3. Fructe (2-4 porii pe zi);
4. Lapte i derivate (2-3 porii pe zi);
5. Carne, pete, ou (2-3 porii pe zi).
2) Necesarul zilnic de calorii
Rata metabolismului reprezint rata utilizrii energiei in organism. Se
msoar in calorii sau kilocalorii.
Creterea activitii celulare determin i creterea ratei metabolice:
hormonii tiroidieni, stimularea simpatic; efortul fizic, tipul de activitate (de
exemplu, n cazul unor profesiuni predominant statice, consumui de
energie nu depete 3 000 kcal zilnic,In timp ce n profesiunile
dinamice consumul poate ajunge la 5-6 000 kcal/24 ore).

3) Determinarea metabolismului bazal

Rata metabolismului bazal reprezint cheltuielile energetice fixe ale unui
organism pentru intreinerea funciilor vitale. Se msoar n condiii speciale
i se determin prin calorimetrie indirect.
Valoarea metabolismului bazal poate fi exprimat n funcie de greutate
(1 kcal/kg/or), ori mai corect n funcie de suprafaa corporal (40
kcal/m2/or). Acestea sunt valori medii, care variaz in funcie de vrst, de
sex, de tipul activitii.
Msurarea metabolismului energetic se poate face fie prin metode
directe, n care se msoar cantitatea de cldur degajat de organism
(egal cu consumul energetic doar atunci cnd energia nu se consum i
sub forma de lucru mecanic) sau indirecte, prin msurarea cantitaii de
oxigen consurnat in cursul unei activiti.
4) Obezitate
Obezitatea apare printr-un aport excesiv de energie in comparatie
cu consumul; aceasta se intampla numai in faza de instalare a obezitatii.
Odata obezitatea instalata, pentru mentinerea ei aportul si consumul sunt

Dan Andreea

egale. Este insotita de o serie de tulburari majore, care fac din aceasta
problema o boala metabolica cu consecinte dintre cele mai grave.
5) Inanitie
Inanitia duce la golirea depozitelor nutritive din tesuturile organismului.
Primele depozite golite in cateva ore sunt sunt cele glucidice. Eliminarea
excesiva de lipide este constanta iar proteinele au trei faze de depletie
(epuizare): rapida, lenta si din nou rapida, cu putin timp inainte de deces.
In orice etapa a inanitiei exista modificari metabolice insemnate si semnele
directe sau indirecte ale carentelor instalate.

Dan Andreea