dar parerea mea e c uitm de tradiii. n zilele de astzi ne ndeprtm uor de ceea ce ne definete ca neam i prelum tradiii ce nu ne sunt apropiate. Am ncercat s aflu ct mai de la surs cum se colinda pe vremuri. Am luat un carnet i un pix i am rugat-o pe bunica mea s mi povesteasc cum colinda ea pe vremea cnd era copil. Ea este din zona Ialomia, iar prin anii 40, s fi avut vreo 8 ani. Nu puneau pre pe Mo Crciun, i spuneau Geril i colindele erau n general urri de an nou. Plecau n grupuri mixte de baiei, fete, copii, btrni i colindau pn dimineaa. Unii mergeau prin tot satul, alii doar la rude sau vecini i se opreau pe unde vedeau lumin. Cntau Bun dimineaa, mergeau cu Pluguorul ori Steaua, ns aveau i cteva colinde specifice, cum ar fi: ade mari boieri la mas sau D-ale cui snt acestor curi. Baieii trzneau cu biciul pe care i-l mpleteau, iar la varf puneau o bucat de celofan, sfrc, cum i ziceau ei. Primeau biscuii de cas, mere, nuci. Covrigi ddeau numai cei mai nstrii care mergeau i cumparau de la ora. L-am ntrebat i pe tatl meu cum colinda el cand era copil. Nu mai cntau colinde specifice, ci doar pe cele generice cu Steaua, Pluguorul etc., i primeau n general bani, evident pe lang nuci, biscuii, mere etc. Cu biciul se traznea la strada, iar grupul cnta n curtea omului colindat. Foloseau i buhaiul ca efect sonor, dar mai rar. Grupuri mixte de colindtori, iar cel mai mare strngea i avea grij de banii strani din colindat.
Astzi nu se mai colind. Cumva oamenii nu
mai au aceast preocupare, distrai probabil de alte lucruri mai importante.