Sunteți pe pagina 1din 1

Segregarea spatiilor si raportul lor in timp

SPATIUL a fost si este un rezultat al culturii, istoriei si societatii pe care oricat am


incerca sa-l abstractizam in vederea unei cat mai bune administrari , nu poate fi deposedat de
semnificatii.
Spatiul este un termen folosit in general la singular pornind de la ipoteza omogenitatii
acestuia.Cu toate acestea, o situatie nu poate avea in momente diferite de-a lungul evolutiei sale
exact aceleasi caracteristici, fiecare portiune de teritoriu fiind unica intr-un anume moment al
existentei sale.1
Prin planificare urbana se urmareste coordonarea unor elemente astfel incat ele sa
functioneze intr-un tot unitar si coerent.
Evolutia economica si demografica a rezultat in situatia in care ne confruntam cu lipsa
spatiilor; nu mai sunt spatii care sa asigure in acelasi timp- toate utilizarile necesare fara a crea
o situatie conflictuala intre ele (spre ex. locuire-spatii verzi zone de trafic), un aspect important
fiind acela ca limitele acestor spatii, suprapuse si juxtapose nu coincid.
Din idea foarte clara a separarii circulatiilor, a luat nastere si ideea pietonalului (acesta ca
spatiu imbracand mai multe forme, spre ex. : spatiul trotuarelor destinat pietonilor din lungul
circulatiilor, spatiu destinat exclusiv pietonilor).2
Indiferent de ipostaza din multitudinea formelor in care poate sa apara, orasul modern nu
se poate dispensa de pietonal, acesta fiind in momentul de fata un simbol al calitatii locuirii.Desi
a plecat de la o prima, simpla nevoie de trecere,de parcurgere a spatiului, astazi, prin
posibilitatea de stationare, de intalnire, prin diversitatea oferita si relatiile acestuia cu alte spatii
publice, acesta a devenit astazi un mijloc social si o conditie de confort urban.Daca inainte
insemna miscare, sensul pietonalului este legat acum de odihna.
Prin acest exemplu al pietonalului, se observa cum destinatia spatiilor se modifica de-a
lungul timpului, evoluand o data cu scoietatea pentru a raspunde nevoilor acesteia.Astfel,
certitudinea planificarii urbane se limiteaza doar pentru o anumita scurta perioada de timp, ea
raportandu-se in fiecare moment la prezentul respectiv.Pe o perioada mai indelungata insa,
aceasta nu poate decat sa intuiasca viitoarele necesitati.

Elena Maria Minea, Planificarea urbana si coerenta unitatii in gestionarea diferentelor

Alexandru M. Sandu, Samburele care face sa creasca

S-ar putea să vă placă și