SPATIUL a fost si este un rezultat al culturii, istoriei si societatii pe care oricat am
incerca sa-l abstractizam in vederea unei cat mai bune administrari , nu poate fi deposedat de semnificatii. Spatiul este un termen folosit in general la singular pornind de la ipoteza omogenitatii acestuia.Cu toate acestea, o situatie nu poate avea in momente diferite de-a lungul evolutiei sale exact aceleasi caracteristici, fiecare portiune de teritoriu fiind unica intr-un anume moment al existentei sale.1 Prin planificare urbana se urmareste coordonarea unor elemente astfel incat ele sa functioneze intr-un tot unitar si coerent. Evolutia economica si demografica a rezultat in situatia in care ne confruntam cu lipsa spatiilor; nu mai sunt spatii care sa asigure in acelasi timp- toate utilizarile necesare fara a crea o situatie conflictuala intre ele (spre ex. locuire-spatii verzi zone de trafic), un aspect important fiind acela ca limitele acestor spatii, suprapuse si juxtapose nu coincid. Din idea foarte clara a separarii circulatiilor, a luat nastere si ideea pietonalului (acesta ca spatiu imbracand mai multe forme, spre ex. : spatiul trotuarelor destinat pietonilor din lungul circulatiilor, spatiu destinat exclusiv pietonilor).2 Indiferent de ipostaza din multitudinea formelor in care poate sa apara, orasul modern nu se poate dispensa de pietonal, acesta fiind in momentul de fata un simbol al calitatii locuirii.Desi a plecat de la o prima, simpla nevoie de trecere,de parcurgere a spatiului, astazi, prin posibilitatea de stationare, de intalnire, prin diversitatea oferita si relatiile acestuia cu alte spatii publice, acesta a devenit astazi un mijloc social si o conditie de confort urban.Daca inainte insemna miscare, sensul pietonalului este legat acum de odihna. Prin acest exemplu al pietonalului, se observa cum destinatia spatiilor se modifica de-a lungul timpului, evoluand o data cu scoietatea pentru a raspunde nevoilor acesteia.Astfel, certitudinea planificarii urbane se limiteaza doar pentru o anumita scurta perioada de timp, ea raportandu-se in fiecare moment la prezentul respectiv.Pe o perioada mai indelungata insa, aceasta nu poate decat sa intuiasca viitoarele necesitati.
Elena Maria Minea, Planificarea urbana si coerenta unitatii in gestionarea diferentelor
Alexandru M. Sandu, Samburele care face sa creasca