Sunteți pe pagina 1din 103
Leetor: Corina Margineanu GEORGE IRIMIAS Coperta: Lucian Andrei Fl _ Ribloteca Contrata Universitara ne be secta de imprumut coasts pubcatio ve eluent inante de wltima dat marcaté ma jos. Th Pep IN | 25 MAK win Sa ia : STRUCTURI TEXTUALE ALE : DISCURSULUI POLITIC | TOTALITAR UN zott ' STUDIU DIN PERSPECTIVA SEMIOTICH TEXTULUI 49, HOW 2011 in | ~ SIAN, 282 | ~6.Dbe, wit | TO APR OS Eaetals BCU Cluj-Napoca | (Director general: VALENTIN TASCU) | | | TEDITURA ,CLUSIUM, (Director: NICOLAE MOCANU) 71 ROMANIA, 400133 CLUI-NAPOCA, Pista Unis 1/1 AcuNP 2004 O18 teeta +40-264-596840 emai: cusium@codeer0 ‘© Batura CLUSTUM, 2004 ex ISBN 973-555-402-X CLUSIUM 2003 Colectia SAPIENTIA (Seria lingvistica si filologie) CUPRINS 1. ARGUMENT PENTRU O CERCETARE SEMIOTICA A OBIECTULUL ‘TEXTUAL DISCURSIV ... . 9 | 11. Perspective ale abordirittextului polite 9 ! J. 2, Obiectivele cercetirii 10 1.3. Implicatt ale obiectului textual discursiy vce 1 1. 4. Implicapi ale teoriet fextului 2 | 2. 1. Comunicarea — component a procesulul semiotic woenu 13 } 2.2 Specificitatea limbajulti oun 7 ~ 15 | 2. 3. Modele comunicafionate 18 sy 3. Coordonate descriptive 22 Eewina 25 emir rake 4.1. Perspective ale abordairi textul reac receptarea 25 —_ {(Sermnificatie) (intespretare) 1. 4. Implicatii ale teoriei textului Prelucrarea unui text se inscrie cu parametrii s&i specific si funcyi- onali in sfera receptirii textului, fiind evident faptul cd majoritatea teo- rillor actuale ale textului deplaseaza accentul pe caracterul comunicativ al acestuia, referindu-se la un set de corelajii intre modul de organizare intemi a textului, concomitent cu un set de condifii care si permits integrarea in praxisul socio-cultural. Odati depisiti faza formalismului © ‘STAUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULU! POLITIC TOTALITAR 13 excesiv incorporat in diverse gramatici structurale si generativ-transfor- mationale care (unele) au postulat disparitia sensului saw/si excluderea acestuia din spafiul cercetarii, schimbarea de perspectiva a condus in opinia lui Carmen Viad (1982: 42) spre ,modificarile de optic su: venite fn lingvistica deccniului al saselea al secolului nostru. Punctul de conver- ‘genfi al acestor transforméri pare a fi recrudescenfa problematicii sensu- iui in sfera comunicarii lingvistice interindividuale”. Teoriile textualiste $i comunicationale apar intr-o prima instanta ca o reactie antistructuralist®, definibile in accepfia lui Batthes (1971) prin trasitura dominant de practica productiva guvemati de un ,principiu transgresiv” care presupune pluralitatea. Julia Kristeva (1969) discuta despre un text organizat in ,serii plurale infinite” iar Mayenova (1965) atrage atentia asupra sensului global preexistent textului. Tendina domi- nant a tuturor acestor demersuri teoretice const in opinia lui Schmidt (1982: 32) in intentia de ,.a corela gramatica textului eu o funcfie ce ma- terializeazd o intenfie comunicativa” 2. 1. Comunicarea - componenta a procesului semiotic Daca acceptém faptul cA procesul de comunicare are ca fundament sitafiune de a fi un schimb de informatie dinspre un E cétre un R, oricare ar fi natura acestei informatii, afirmim implicit c& a comunica se refera, aga cum dorim si demonstrim, la toate procesele desfasurate in timp si spafiu atét in natura cat si in culturd, Ar fi total contraproductiva orice fncercare de a delimita, fie si din ratiuni metodologice, granitele acestui proces ce are ca fundament actiunea semnelor. Codul oricarui tip de comunicare este, in ultima instanti, un set de semme cunoscute, acceptate si folosite ca atare atit de emititor cat si de receptor, intr-un proces continuu si reversibil. Organizarea intema a codurilor sau a seriilor de eoduri confer semnificatia proprie fiec&rui tip comunicativ. in intentia de a explicita acest fenomen a cirui complexitate nu este reductibilé la o actiune intre perechi, presupunnd intotdeauna existenta unui text numit interpretant in terminologia lui Peirce, Umberto Eco (1982: 95) afirma ci ,Fertilitatea acestei categorii este dati de faptul ci ca ne arat cum semnificarea (si comunicarea) — prin intermediul unor deplasari continue, care referd un semn la alte semnne sau la alte lanturi de 14 GEORGE IRIMIAS somne ~ circumseriu unitétile culturale intr-un mod asimptotic, far a ajunge vreodat sa le surprinda direct, dar faicndu-le de fapt accesibile prin alte unitafi culturale. Astfel o unitate culturald nu cere niciodata si fle inlocuité cu ceva care sii nu fie o entitate semiotica”. Este evident c& problema se pune in termenii specifici antropose- miozei, care, desi este parte esentiala, nu reprezinta totusi semioza in totalitetea ci integratoare, Procesul, asa cum a fost formulat de Peirce, include orice tip de actiune ce implica raporturile pe care semnul le stabi- leste ca sine, cu obiectul si cu interpretantul su. Dacd in toate celelalte tipuri de acfiuni premisa majora o reprezinta corelativitatca termenilor, oticare ar fi extensia lor, ca procese diadice si dinamice prin excclenté, semioza peirciand impune o relatic de terfialitate statuati de interpre tantul siu. John Deely (1997: 20) defineste aotiunea specific’ semiozei in ‘ummatorii termeni: ,,in timp ce actiunea semnelor implica intotdeauna ‘nteractiuni dinamice, nu este nevoie ca actiunile dinamice s4 implice intotdeauna actiunea semnelor. Caracterul distinctiv al semiozei este ine- vitabit atunci ednd lum in considerare cazul celor dou lucruri afectate, in cursul existentei lor, de ceca ce nu existé, dar, daca infelegem ceca ce este distinctiv in semiozi, acest caracter réméne recognoscibil chiar si atunci cénd se intimpla ca cei trei termeni implicafi intr-o semioza s fie cu tofii existenti”. Semioza, abordata prin prisma proceselor de comuni- care include, cu fimitele impuse de extensia fiecdrui domeniu, orice proces care presupune transmiterea informafici. Subliniem ci domeniul nostra se circumserie arici antroposemiozei, mai exact spafiului demumit sistem primar de modclare” cum este considerati limba (in opozitie cu »Sistemele secundare de modelare”), care include toate celelalte manifes- tri numite, generic, culturale. Rolul privilegiat al semnului lingvistic reprez:ntd un loc deja comun, dar considerém utila prezentarea sinteticd pe care acesta il ocupi la nivelul scmiozei asa cum apare la Deely (1997: 26), care structureazii nivelele semiozei in schema: [STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 15 ANTROPOSEMIOZA Dezvoltares modalitaylor semiatice itre alte animale siom, prin dezvottarea limbii in interiarul speciai umane $i prin dezvottarea traditlor istorice si a culturi in general {sn} BIOSEMIOZA {—> ZOOSEMIOZA N FITOSEMIOZA FIZIOSEMIOZA re SEMIOZA Actiunea semnelor 2. 2. Specificitatea limbajutui Evident cd interesul cercetiii lingvistice, indiferent de perspectiva si metodele proprii de abordare, se va centra pe axa antroposemiozei, mai exact pe secventa care se refer la dezvoltarea limbii in interiorul specici. Din punctul de vedere al comunicarii abordati ca proces semiotic, bajul, prin tipicitatea sa, se circumscrie domeniului denumit de Eco (1982: 95) ,,semioz& nelimitata” in urmatorii termeni: ,,Unit? sunt abstractiuni metodologice, dar sunt abstractiuni «materializaten, intrucat cultura traduce continuu semne in alte semne, definitii in alte definifi, cuvinte in iconi, iconi in semne ostensive, semne ostensive in noi definifii, noile definitii in functii propozitionale, functiile propozi- fionale in enunfuri exemplificative; ea ne propune un lant neintrerupt de ‘unitafi culturale care alcatuiese alte unitati culturale”. Unitayile culturale dobandese semnificatie numai in cadrul viefii sociale, cu alte cuvinte fn cadrul unui proces de comunicare pe baza unor N coduri asumate si interpretate in consecinta. De altfel Umberto Eco (1982: 96) avertizeazs 16 GEORGE IRIMIAS si prefigureaza intr-o oarecare masur pasul nostru urmator, asupra rela- tivitaqii sistemului in cazul oricérei limbi naturale, atunei cénd problema se punc in termenii logicii si filosofici limbajului: ,ori de cdte ori functio- area unei limbi naturale este luata in considerarc de logica si filosofia limbajului, ideea interpretantului se prezinti mereu in alti form”. Problemele puse de filosofia limbajului in termenii semnificdrii si conditiilor de adevar reprezinti domenii aparte. InsX din perspectiva antroposemiozei ca unitate a semiozci, limba natural functioneazi ca gi catalizator al intregii experiente umane, atét ca depozitar al acostei expe- rienfe cat si ca principal instrument de producere si transmitere a aces teia, Aceasti perspectiva integratoare va permite abordarea limbgjului din perspectiva comunicirii infeleasé ca un permanent schimb intre semac de natura sintacticd, semantica si pragmatic’. in acest sens, Deely oferé limbii locul central in interiorul antroposemiozei (1997: 23): Antroposemioza include, mai intai de toate, limba, iar fn al doilea rand, acele sisteme de semne care vin dupa limba pentru a facilita perceptia structurii $i a modifica mediul inconjurdtor, chiar pentru specii animale, altele decit umane, desi infclegerea acelor modificari post-lingvistice in ceca ce le este propriu este posibild numai in si prin limba”. Putem afirma in consecin{é c limba ca sistem de seme ordoneazi continwu intregul proces semiotic, aga cum rezulti din reprezentarca abstract a triunghiului semiotic in care orice A determinat astfel de un B ‘ncit, determindnd un C, acel C este determinat mediat de B. In aceste condifii B determina pe A si conform acestei determinari A il va determina pe C. Corolarul relatiei va fi C determinat imediat de A, dar si de B printr-un raport mediat. J. Deely (1997: 69) pune accasti relatie triadicd in urmitorii termeni: [STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR, ” Asti faffi de C intro relajie de determinare Rolagizindiciats Relatie indicial& (secunditate, {(secunditate autentic’ sau autentica) “ Relatie de reprezentare {tertitate} degenerat) C sti fata deB Bsti fata de A relate iconic’ ‘intro relatie de a4 intro rlatie de (primeitate) reprezenta pe B ca determinare rezultat al ui A Ceea ce ne-am propus nu este corelat, in mod necesar, acfiunii semnelor fat de ele insele, fat de obiectul denotat sau fata de interpretantul acelui semn, care exclude, in ultima instant, orice aetiune diadicé, reductibila la perechi de relatii, conform schemei prezentale, in interiorul limbii, ca sistem de semne aparjinand in mod determinat spa- fiului antroposemiozei. Ne propunem si definim comunicarea in mani- festirile sale, realizate sau virtuale, in termenii semiozei nelimitate sau autoreproductibile ca fundament $i resort definitiv al sermnelor, mai exact, discutim folosirea oricdrui semn ,,ca ceva care implic cunoasterea sau constientizarea relatiei de semnificare” (Maritain 1957: 52). Ca orice proces susceptibil de a fi abordat prin prisma semiotici, comunicarea semnific’ orice intenfie de a institui o comunitate cu cineva sau ceva prin stabilizea si acceptarea unui cod, cv scopul de transmitere a unei informatii, atitudini, idei etc. intr-un efort asociativ. Din aceasta perspectiva comunicarea se citeumscrie spatiului se- miozei printr-un schimb permanent, la toate nivelele lanfului comuni- cativ, act descris de Decly (1997: 51) ca efort de a ,.structura obiecti- vitatea inte-o manier’ accesibilé aumai unui co-specific exact in sensul dc alt organism capabil de exact aceeasi intelegere si capabil de a pereepe semnole modelate pe baza ei (deci codificate conform unor modele ce nu sunt nici reductibile lo, nici accesibile prin dimensiunile perceptbile ale structurii semnelor)”. 18 GEORGE IRIMIAS 2. 3. Modele comunicationale Datorita multitudinit factorilor precum si a modalitatilor de inter- relationare acestora, modelele comunicationale din ultimele deceni si-au propus abordarea comunicarii din perspective variate, preludnd metode de cercetarc aparfinand matematicii, informaticii, cibemeticii, psihologiei, sociologiei, lingvisticii, semioticii etc. Fara a avea intentia unei prezentairi exhaustive a acestor modele vom expune unele dintre cele ‘mai influente, cu precizarea cd interesul nostru se va focaliza pe modelul lingvistic in incercarea de analizi a mecanismului de producere si transmitere dinspre un Emititor spre un Receptor a unui mesaj al c&rui cod il reprezinta limba de Jemn. Modelele comunicationale existente pot fi incadrate Iudind in considerate limitele impuse obiectului, in: 1, un model matematic/ informatic/ cibemetic 2. un model de tipul sistemului social 3. un model lingvistic Cel mai argumentat si totodati cel mai influent sistem este ilustrat de Shannon si Weaver (1949) care, pornind de la modelul matematic, a ficut translatia spre cel communicational operand cu termenii de incerti- tudine $i informatie. Norbert Wiener (1948) propune o stiinta general a comunicarii, din aceeasi perspectiva a teoriei informagiei, aplicabili atat comului cat si masinii, cibernetica. Prin intermediul conexiunii inverse, sistemul are acces la modificarile impuse de context, datorita procedeclor de control ale feedback-ului. fn cadrul acestui model, sursa se poate adapta $i poate raspunde informattilor pe care le primeste, in functie de rezultatele mesajclor pe care le transmite. Vom relua idea in spatiul des- tinat hipercodificdrii, ca modalitate de schimbare de cod. Feedback-ul are din aceasti perspectiva un efect de modificare a insesi activitatii de codificare si transmitere a comunicatului, conducdnd spre concepte care si faci sistemul functional: autoreglare, redundant’, homeostazie etc. Schramm (1971: 3-53) scoate in evident importanta feedback-ului in injelegerea oricdrui sistem comunicational, au ca unul linear sau multidirectional ci ca unul prin excelenta circular. Una din incereairile cele mai complete in specificarea gi analizarea tuturor etapelor si componentelor comunic&rii fi aparfine lui Gerbner ‘STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 19 (1956: 171-199): ,Cineva percepe un anumit eveniment si reactioneaz fntr-o anumitd situatie prin anumite mijloace pentru a face disponibile, {ntr-o forma sau alta, materialele si conginuturile care privese contextul gi au anumite consecinte”” Comunicarea de masa si implicit discursul de influenfare presupun cel pufin un element diferentiator fati de cele discutate pani in acest moment, clement care se referd la deschiderea sistemului. $- impus in acest domeniu modelul oferit de Westley si MacLean (1957: 31-38) care preludind modelul ternar al lui Newcomb (1953: 393-404), interpun un al patrulea element ce ,reprezinti activitatile de intermediar fntre A si B ale comunicatorului de masa”. Datoritd extensiei sistemului, noul element C actioneazi simultan ca agent al comunicatorului si al publicului, Rolul lui C este acela de a pune in contact pe A si B aflaji ta distanta si pusi in imposibilitatea de a comunica in absenfa lui C. Totodata elementului C fi revine sarcina extinderii contextului X precum si selectarca comunica- torilor ,in favoarea acelor mesaje care sunt considerate cele mai rele- vante in raport cu nevoile publicului” (McQuail 1999: 38). Procesul comunicirii, din perspectiva unui astfel de model comu- nicational, poate fi discutat prin prisma relatiilor ce se stabilesc intre clementele fundamentale, respectiv comunicatorul, canalul $i audienja, accentul pus pe unul sau altul din acestea puténd fi discutat in termenii intentionalititi, Selectarea si editarea unei stiri, alegerea canalului si presupozitia existenfei unui anumit tip de receptor cdruia fi este adresatii respectiva stire, reprezinté tot atitea elemente ce concur la statuarea unui anumit model. fn termenii lui Westley si MacLean (1957: 176) ‘modelu! unei asemenea comunicdri poate fi descris astfel: 20 GEORGE IRIMIAS ‘Ac ase-zisul comunicator seu ,susfindtor”; B: un membru al publiculuis C: organizatia mass-media si agentii sii care controleaza canalul; X: orice eveniment sau obiect din contextele A, B, C, care este subiect al comunicarii; f: feedback Procesul global al comunicarii de mas, care presupune implicit un proces de influenfare generat sau nu ideologic, trebuie analizat in conse~ cinta din perspectiva celor trei factori care concura la realizarea lui. Din perspectiva mass-media sc inregistreazi un proces de selectare att a mesajelor cat si a comunicatorilor potrivit nevoilor comunicative proprii ‘unei anumite audienfe, Din punetul de vedere al comunicatorului proble- ‘ma este aceea a accesului la mijloacele de transmisie pentru ca mesajul s& poati fi directionat spre un public-tinta. In sfarsit, principala sarcin’ a audientei consti in selectarea mesajelor dintr-o gama mai larga care fi este pus la dispozitie. fn termenii unei functiondri schematizate Elliot (1972: 19) propune urmatoarea formul&: ,modelul cuprinde trei sisteme separate: societatea ca sursé, comunicatorii de masi si societatea ca audien(&”. Evident ci in condifiile unei societii al cirei deziderat este informatea corecti, incluznd aici toate circumstanfele si conjuncturile specifice, va putea functiona o asemenea paradigma. La fel de evident este insa gi situatia opus, in care surplusul ideologic indeplineste functia de selectie, operand modificiri atdt in forma edt si in substanta lantului comunicafional. Unmirim decriptarea acestor mecanisme de influentare, rareori detectabile la nivelurite de suprafata ale comunicirii. analiza in afara unei teorii 2 comunicarii edificati pe o teorie a semnificérii ar putea conduce la concluzii facile (in sensul de fenomen mecenic de substitutic) sau la 0 viziune parfiala a comunicarii verbale. ‘Analog oricdrui alt tip de comunicare, mass-media si discursul de influ- enfare se raporteazd pe de o parte, la comunicarea verbali standard iar pe de alta, la diverse sisteme semiotice secundare care in formulerea lui Lotman (1972: 346) ,eprezint& structuri la baza cfrora sti limba natu- ral”. Pentru demersul nostru, selectarea perspectivei semiotice face posibila atat analiza semnelor si sistemelor de semne cat si functionarea acestora in orice tentativa de cunoastere edificata pe limbaj (sisteme de semne). Beneficiile unei asemenea abordiri sunt explicit formulate de Carmen Vlad (1982: 15); ,,Vom defini actul (semiotic) verbal ca produ- STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR, "1 cere sau infelegere a sensului discursiv de cite un interpret (individ sau grup). Codificarea (= actul producerii) si decodificarea (= actul recep- tarii) sunt dou tipuri fundamentale ale actiunii prin care relafia dintre qutorul codificdrii gi autorul decodificarii se instituie”. Avem aici elementele majore care sustin comunicarea verbalé, abordatd nu ca feno- men fizic ci ca fenomen social, care urmireste atat functia comunicato- rului cat si pe cea a receptorului, conducdnd la dou tipuri de acte, proprii fiecirui participant. ‘Ne vom permite s& exemplificim aceste afirmatii reludnd schema propusa de Carmen Viad (1982: 15), atét datoriti multiplelor perspective de abordare care sustin acest construct (Jakobson, 1964; Wunderlich, 1971; Van Dijk, 1972; Slama-Cazacu, 1959 si 1972; Moles, 1972; Hymes, 1975; Ervin ~ Tripp, 1975), ct si datorité posibilitatilor oferite in analiza comunicarii din perspectiva semiotica: Expresie verbal” Situatie E Situatie R Jn care: directia sgetilor continue indicd raportul de preexistentd (dependent) @ factorilor; ségetile dublu orientate intre $ si C exprima relatia dintre obiectele de refering si predicatie; directia sige! fntrerupte indic& ordinea succesiunii operatiilor in codificare si, respectiv, decodificare, sAgetile dublu orientate intre $ si C dau seama de mecanismele de feed-back si feed-forward; § = repertoriu de semne verbale; C = cod (= repertoriu de reguli, conventif); E = emifator (= codificator, agent); R = receptor (= decodificator, pacient), Expresia verbal = 0 structurd de semne verbale (S), obfinutd prin aplicarca unor reguli; structurd dotati cu sens (of. C. Vlad 1982: 16) 2 GEORGE IRIMIAS Introducerea componentei actionale si discursive in paradigma de mai sus face posibili abordarea comunicirii din perspectiva unei lingvistici a textului, fapt ce va sustine analiza textului suprasaturat ideo- logic prin identificarea contextelur cae privilegiaz’ un tip particular de discurs. In esenta, in comparatie cu sistemul propus de Jakobson, din perspectiva functiilor pe care fiecare element al comunictrii fl define, paradigma in discutie introduce situatia concreta de comunicare, situatie care implica Locul/ Timpul/ Roluri — elemente care genereazi dar gi dclimiteazi comunicarea. in acest punct, doua sunt constantele paradigmei care impun o atentie speciala: C = codul ca repestoriu de conventii si $ = semnele (repertoriu de semne verbale). Conform Tatianei Slama-Cazacu (1972: 20), ,codul este instrumentul cu valori virtuale ale comunicérii”. Prima observatie se va referi la cunoasterea, acceptarea $i folosirea acestuia de ambi membri coparticipanti la actul comunicarii. Problema codului este pusi de Eco (1982: 52) in termenii de regula care asociazi uncle elemente ale sistemului (a) cu elemente ale sistemului (b) sau ale sistemului (c)”. Din perspectiva autorului sistemele se definesc ca fiind: Sistemul a = serie de semnale reglate de legi combinatorii interne Gistemul sintactic) Sistemul b = seri de noiuni (sistemul semantic) Sistemul c = serii de raspunsuri comportamentale ale destinatarului ‘Acest model primar de codificare a informatiei se organizeaza in S — sisteme, iar codul se construieste pe sistemul de pozitii si diferente, care stabileste valorile S ~ sistemului, cu conditia prestabilita de a fi interpretate ‘intr-un sistem unic de referinti. Procesul de codificare consti, conform Dictionarului general de Stiinfe ale limbii (1997: 108), in ,cecerea de Ja o structurare semantico-abstracti a informatiilor spre organizirile sintactico-morfologice gi lexicale proprii unci limbi”. 3. Coordonate descriptive Vom aborda textul saturat ideologic in calitatea sa de semn com- plex, reflex al unui dublu proces: de semnificare si de comunicare. ‘Aceasté dualitate structural a obiectului impune desemnarea abordérii semiotice ca mod fundamental de analizi a proceselor de influenfare ‘STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 23 performate in si prin limbaj. Acceptind faptul ca orice proces comuni- cativ incumba in realitate declangarea unor mecanisme complexe, 2 c&ror naturi semiotic’ poate fi detectata, vom adopta punctul de vedere semiotic fn prelucrarca acestui tip de text. Semiotics textologicd ofer’ perspectiva integratoare a analizei unui text, indiferent de natura sau extensia acestuia, ca obiect textual-discursiv, produs al supractajérii de coduri actualizate de dubla sa natur _- linigiem anal ologie (indiferent de natura “permisiva sau represiva In care se manifesta) cu scopul de a detecta modificdrile pe care perspectiva ideologicd tc produce in spatiul comunicirii, Aceste modificari se refera, in opinia lui Eco (1982), la unul si acelagi procedeu: ,,disimularea optiunilor alternative”. Aceasté marca supraordonatd directioncazd producerea si receptarea textului spre spatiul neoretoricii asimilat unui proces de influenjare. Aria de cuprindere a proceselor astfel structurate capata consistenfi pe spafii nu de putine ori contradictorii incluzand politicul, mass-media, curentele de emancipare i legitimare etc, Un caz limité se manifesta in functionarea timbii de> lemn, substitut al comunicirii sociale din spafiul est-european, pe o-- perioad’ de aproape o jumitate de secol. Mai-exact, vom studia docu- mente precum: cuvantari ale liderilor comunisti la congresele al X-lea, al X-lea si al XUl-lea ale PCR si reflectarea acestora in publicatiile de propaganda ale perioadei 1969-1979, reviste, periodice si ziare ca ,Lupta _de.clasa”, ,,Secolul XX”, ,Scinteia?, Scinteia Tineretului”. Uzul acestei comunicari discriminatorii din perspectiva funcyiilor limbii conduce, aga cum remarc majoritatea cercetitorilor, la un feno- men generalizat de comunicare ,patologica” ce anuleaza raporturile fires- ti dintre limba, géndire si realitate, instaurind la nivelul comunicatorilor © veritabila diglosie manifestati social si existential. Distinotia dintre om” gi ,omul de tip nou”, intre omul rus si omul sovietic igi gliseste agumente in chiar modalitatea de a comunica, Scopul ultim al acestui mod de a comunica este reificarea unui sistem social numit generic logocratie. Studiul isi propune identificarea si analizarea acestui complex de factori care structureaza un tip particular de comunicare pe care il vom numi limba de len. Lucrarea este struc ‘turati in sase capitote care urmaresc conturarea unei viziuni globale atét asupra organizarii obiectului textual discursiy supus analizei, cat si | asupra fumetiondrii acestuia in spafiul comunicari. 24 GEORGE IRIMIAS Avand in vedere dubla determinare a cercetirii, am considerat necesari delimitarea, exclusiv din ratiuni metodologice, a proceselor de semnificare de procesele de comunicare. In consecin(é, primul capitol “urmareste prezentarea global a procesului semiotic pe diferitele palicre de realizare explicité a semiozei. Ca reflex al unui fenomen integrator, semioza reuneste realit2ti dintre cele mai eterogene sub numitorul comun al demersului semiotic. Prin urmare, prelucrarea obiectului textual dis- cursiv este parte integranti a unei semiotici textuale, aja cum ne pro- punem s& demonstrm. Al doilea capitol are in vedere delimitarea si definirea conceptului de limba de lemn ca proces particular de comunicare prin subordonarea matcati fala de elementul ideologic. Remarcind importanta surplusului ideolegic in structurarea discursului de influenjare, vom trata pe parcursul capitolului al doilea cdteva abordiri alternative ale termenului, aga cum acestea se contureaza dintr-o perspectiva diacronic’. ‘Al treilea capitol aprofundeaz relatia semnificare-comunicare, definindu-i din perspectiva unei semiotici a textului instrumentele i modalitifile de operare. Discutiim in mod explicit de o teorie a semului jn paralel cu suma circumstantelor comunicdrii. Finalitatea acestui excurs tcoretic 0 reprezinti sustinerea ipotezci noastre conform eareia, procesele semiotice pot releva distinctia dintre semnificatie si semnificare, in interiorul, dar mai ales pe parcursul procesului comunicativ. Usmatorul capitol al studiului propune abordarea limbii de lemn ca fenomen analizabil, in calitatea sa de obiect textual discursiv, din perspectiva integratoare a semioticii textului. Din acest punct de vedere textul nm mai este considerat sum finiti a aspectelor co-textuale, ci capiti o necesari dimensiune contextuald si intertextualé, ca spatiu de analizi a proceselor de facturi inferentiala. O zona semnificativa a avestor procese este reflectati in fenomene circumscrise conotatiilor att codice cat mai ales generate de intertextualitatc. Avansm, in acest sens, opinia existenfei unei serii tipologice pe care 0 vom numi a manualelor limbii de lemn, autori si universuri discursive care pot aduce informatii {nedite asupra morfologiei saa functionalitfii limbii de lemn. Capitolul al V-lea va confine in totalitate demonstratia practicd a ideilor sau ipotezelor enunfate in spatiul capitolelor precedente. In acord cu nivelurile abordarii semiotice asumate de noi in cadrul metodei cerce- (Gril, materialul ilustrativ va fi ordonat pe cele trei nivele fundamentale ‘STAUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 25 ale semioticii: sintactic, semantic si pragmatic. Vom discuta pe parcursul acestui capitol atat fenomene cu caracter global circumscrise unei subor- donati ideologice difuze, cat si fenomene specifice functionérii limbii de Jemn, Identificarea catacrezelor limbii, a entimemelor disimulate ideoto- gic, a premiselor cu caracter manipulatoriu va constitui substanta acestui capitol. Menfionam c& aparatul teoretic al semioticii textului este folosit pentru decriptarca atat a sensului textual cat si a implicatiilor de naturi comunicativa pe care discursul de influenare le presupune in spatiul prelucrarii si receptirii textului {fn capitolul al Vi-lea ne propunem analizarea cdtorva texte din sfera politicului pe baza constantelor limbii de lemn identificate la nive- Iele sintactic, semantic si pragmatic in cadrul capitolului precedent. ‘Materialul bibliografic folosit include atét discurs politic preluat din plenare, sedinje, cuvantiri, congrese etc., cét si reflectiri ale acestui dis- ‘ours in mass-media. Ultimul capitol este destinat evalurii modelului de analiza propus. 4, Metoda cercetarii 4,1. Perspective ale abordérii textului: prelucrarea si receptarea Metoda preconizata in analizarea limbii de lenm se va axa pe pre- lucrarea textului, Acest concept face parte la majoritatea cercetitorilor din sfera receptarii textului. in functie de contextul in care apare, prelucrarea textului acopera analiza, interpretarea, decodarea, descrierea, strategiile de infelegere, strategiile de lecturé etc. Procesul de prelucrare a textului este folosit ca metoda de cercetare atit in elaborarea unor con- ceptii partiale, cit si in elaborarea unor concepiii globale. Selectia propu- si urmireste prezentarea celor mai pertinente modele pe care din ratiuni de ordin metodologic le gruptim in concepfii partiale si concept globale. 4.1.1, Conceptii partiale 4.1, 1. 1. Dik Kitsch Pentru Dijk ~ Kitsch (1978: 67) preluerarea textului este o functie a structurilor care se atribuie unui text. Facem observatia c& ,macrostruc- 26 GEORGE IRIMIAS turile” reprezinté in acceptia autorilor o nofiune reductionist& care are la baz o analizé a modului in care cititorul isi rezuma lecturile 4.1.1. 2, Beaugrande — Dressler Beaugrande — Dressler (1981: 43-44) afirma ed prelucrarea textului si implicit receptarea acestuia depind de un numér de ,standards” ale receptorului, in care sunt incluse cunostinfele acestuia in paralel cu implicatii de facturd cognitiva si emotional. Opinia apare ca un réspuns la ipoteza Iui Fodor, Katz (1963) care pun semmul identititii tntre algoritmul de generare a unui text si cel de generare a frazei (ve ‘Schaeffer 1996: 386). 4.1.1. 3, Begeman Begeman (1994: 1-35) susfine procesul de prelucrare a textului pe fundamental unui ,constructivism cognitiv". Modalitatea de prelucrare se refers, pentru acest autor, 12 participarea cititorului in mod efectiv la structurarea componentelor sensului care va fi o rezultanti a cunostin- telor despre lume, limbi si tipuri textuale, sustinuté de scopurile infele~ geri i de particularitile receptorului. 4.1.1. 4. Pinzaru Pinzaru (1999: 7-11) pomeste de la premisa c& interpretarea este sinonimd cu o activitate de ereare a sensului textual pe baza unui numar de factori de natura interrelational’. Esenta conceptiei privind preluerarea textului ca productivitate este exprimaté in mod explicit de Pinzaru (1999: 11): ,,Orice seevent& de comunicare contine o dimensiune inter- pretativa, deoarece indivizii trimit mesaje pomind de la © forma de organizare simbolicd individualé.” (s.n.) 4.1.2. Conceptii globale 4.1.2. 1. Paliere Jn majoritatea sistemelor teoretice care au ca obiect prelucrarea textului, globalitatea demersului este asigurata de includerea in procesul de preluerare a textului cclor trei paliere, dimensiuni sau directii: sintactic’, semantica si pragmatic, generate in esenta de cele trei tipuri de relafii ale semnului: cu sistemul, cu lumea si cu interpretantii sii. ‘STRUCTUR! TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 7 4.1.2.2. T. Van Dik T. Van Dijk (1972) elaboreaza o teorie cu caracter global pe baza generativa care este apti sé detecteze si sA sustina trei operatii de analizé Ia nivelul de suprafata al textului, Cele trei operatii sunt identificabile cu: 0 analiza fonologica, o analiza semantica si o analiza sintactica. Functio- harea unui atare demers teoretic este repotentata de o serie de implicatit de facturd social si psihologicd care, fd si fie nominalizate in mod explicit, pot ocupa spatiul destinat dimensiunii pragmatice. Dup’ T. Van Dijk (1980) se impune includerea unei abordiri de tip cognitiv preeum si definirea unei teorii a actiunii, 4.1. 2, 3. Janos S. Petéfi Janos S. Pet6fi (1975: 1-9, 103-104) sustine necesitatea unui sis- tem global de prelucrare si implicit de receptare a textului, presupundnd o sum de operatii cu si pe Texte. Este de asemenea presupusi existenta unui model de prelucrare extrem de formalizat care postuleaza o structura semantic profunda si o component extensional-semantic. Centrul pre- lucritij textului il constituie interpretarea de naturi ,,descriptiv explica- tiva” de gradul I si Il. Subliniem c4 un asemenea tip de interpretare este sustinut de Vass (1990: 10) care deceleaza tipul interpretirii in: struc- tural, procedural, argumentativa, descriptivd, explicativd (s.n.), evalua- tiva, teoreticd, literara etc. 4.1.2.4. G. Wienold G. Wienold (1978: 133-154) consider procesul de prelucrare a textului analog abordarii textologice, in sensul restrans al finalititii care se referi la creativitatea lingvistica. In aeceptia sa, analiza va fi interesat {in mod explicit de modalitatea de atribuire a sensului unui text, in timp ce prelucrarea va viza producerea unui now sens sau chiar modalitatea de transformare a unui text intr-un alt (nou) text. Pentru Wienold (1978) prelucrarea textului implicd un comentariu de natura sociolingvisticd care si se incadreze intr-o practic’ semnificanti de tipul: rescriere, reprelucrare, analiza criticd a textului, interpretare, comentare si evaluare. 4, 1.2. 5, Umberto Eco Umberto Eco (1982) propune ca sinonim al termenului de prelu- crare a textului pe cel al travaliului productiv in text si cu textul, afir- 28 GEORGE IRIMIAS mand mai mult dec&t distinctia intre palierul sintactic, semantic si prag- matic, o distinctie intre univocitatea si plurivocitatea codului, implicate in otive tip de comunicare, Datorité faptului, afirma Eco (1982: 77), o& “wun singur semnificant vehiculeazi confimuturi ditente si inlanyuite”, se impane in receptarea unui text (in special a celui ideologic), un efort interpretatiy care si isi asume rol de mediator, prin hipercodificare, intre retorica de tip clasic si noua retoric& in acceptia lui Perelman (1958). Esenta prelucrarii textului reprezinta pentru Eco (1982: 351) ,0 tehnicd a interactiunii discursive «rationale», supusé dubiului, revizuirii”. 4.1. 2. 6. Daniela Rovenfa-Frumusani Daniela Roventa-Frumusani (1999) construieste un sistem pe de- plin articulat al practicilor semnificante si al celor comunicative in traditia inaugurati de Eco (1982), imbogitind sistemul cu o distinctie extrem de utilé fntr-o semiotic general si o serie de semiotici regionale. Sistemul in ambivalenta sa apare ca un efort susfinut de statuare a triadei semiotice sintaxl — semantica — pragmaticd, ca reflex al ,modelarii ternare a obiectului” (Roventa-Frumusani, 1999: 130). In concordant cu postulatele metodologice, autoarea (1999: 82) stabileste cele trei palicre ale analizei semiotice si implicit ale preluoririi unui text narativ, publici- tar, publicistic, politic etc.: 1. gramatica pura sau speculativa, legati de representamen la Peirce si ‘care va constitui sintaxa in terminologia lui C, Morris , legati de problema adevarului si care va deveni semantica la 3. retorica, infeleasd ca studiu al legilor prin care un semn gencreazd un altul, prin care gandirea produce o alta géndire (Peirce, 1990: 2. 229) Vom opta pentrs abordarea de tip semiotic propusi de Daniela Rovenfa-Frumusani ca mod de tratare a unei semiotici regionale pe linia inaugurata de Umberto Eco, avand in vedere urmatoarele aspecie: * liniile de intersectie pe care semioticile regionale le stabilesc cu obiectul cercetarii noastre « strategiile si modalitajile de prezentare a conceptului de limb de Jemn presupun 0 abordare de tip semiotic « intenfia de analiza si interpretare a materialului pe baza celor trei dimensiuni: sintactic, semantic, pragmatic @ ‘STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR, 29 * introducerea in ecuafie analizei textuale, in traditia Ini Beo (1982 350), a implicatiilor de facturd retoricé «© distinctia dintre retoricd si neoretoricd ca bazi de abordare a ideo- logicului interpretat ca ,utilizare aberanta” din perspectiva regu- lii de bazi a interactiunii comunicationale definite de Eco (1982: 351) ca ,recunoasterea caracterului partial al premniselor si a reactivitStii acestora la circumstantc” I. CONCEPTUL DE LIMBA DE LEMN 1.1. Repere Abordari secventiale ilustrind de cele mai multe ori un demers indeosebi empiric, cantonat in zona observatiei imediate, ori intuifii remareabile a ceca ce poate insemnna institutia limbii de lemn sunt inre- gistrate fn literatura de specialitate incepand cu articolele teoretice gi opera fui George Orwell dedicate conceptului de ,.newspeak” si conti- nuand cu lucririle monografice ale lui Alain Besangon (1977), Patrick Sériot (1985), Frangoise Thom (1993), iar pentru spafiul autohton, studiile Tatianei Slama-Cazacu (2000) ori Cristianei-Nicola Teodorescu (1997). Toate observatiile si concluziile autorilor citafi si ale multor altora interesafi de acest fenomen surprind cu exactitate manifestari ori iposiaze ale limbii de lemn, ins lipseste in cele mai multe cazuri definirea teoretici a conceptului. Perspectiva de abordare este adesea una sociologic’, marcati pro- fund de o apetenta pozitivist’ care ,primegte” objectal de studiu, nefiind interesati si il descopere in mod riguros. Probabil de aici demonetizarea unui concept care, in definitiv, reprezinté emblema unei jumitéti de secol de comunicare in spatiul tdrilor comuniste. intrebarea fundamental care se cavine a fi pusd este: cine comunic&? Odata stabilit profilul enuntiato- rului, incluzdndu-se aici scopul, mijloacele, contextele si circumstantele jn care acesta realizeazd comunicatea, vom putea prevedea efectele pe care orice proces comunicativ le presupune. Cuprinderea si analiza unui domeniu atit de vast precum cel al universului comunic&rii presupune o selectie explicité atat a metodelor utilizate edt si a ariilor supuse analizei. Dac avem in vedere ct demersul nostru teoretic i practic va fi focalizat pe 0 perioada strict delimitati in spajiu si timp, dar ale cArei implicatii sunt prezente atét inainte cat si dup’ acest moment, si ne referim aici, in esenfi, la manipulare prin intermediul mass-media si a discursului de influentare, va trebui si acceptiim c& restrfingerea abordarii numai la una din componentele sale — o |STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 31 emifitor, mesaj sau receptor ~ nu se va dovedi o metoda productiva. Din aceste considerente, discutia corelati unei teorii a comunicdrii este indispensabild fn analiza fenomenului lingvistic considerat fundamental jn infelegerea demersului nostru, anume cet al realizarii, extinderit gi impunerii unui tip special de limbaj, numit cu un termen generic limb delemn. 1. 2. Abordari alternative ale conceptului Dincolo de definifile succesive care au fost formulate de-a lungul timpului si care vor fi analizate pe parcursul discutiei noastre, notiun de limba de lenmn poate si trebuie si fie pusi in discutie din cel putin trei perspective alternative: 1. Incadrarea fenomenului in aria unei teorii generale a comunicdt 2. Analiza fenomenului prin metode proprii demersului/actului semiotic 3, Definirea fenomenului in termenii unei teori a textului in aceast& etapa nu vom stabili o ierathizare a celor trei perspective din convingerea cA, in functie de unghiul gi rigorile analizei, acestea se vor autodefini fie ca principii, fie ca instrument de lucru, Este important {ns si punem in discutie implicatiile lingvistice si partial extralingvistice generate de o jumatate de secol de comunicare prin intermediul limbii de lemn, Ca metoda de Iucru vor propune abordarea fiecdrei perspective ‘menfionate, urmérind punctele de convergenta si de divergent cu tema noastrd. Vor incerca sa sustinem cu argumente valabile ca: = In limba de lemn exist o component comunicativa, ins sensul fundamental al comunicérii apare alterat (omisiune, distorsio- nare, manipulare) * Limba de lemn foloseste un sistem semiotic prin procese de hipercodificare si schimbare (violent) a codului disimulat ideo- logic Scopul comunicérii impune in mod logic o anumiti structuri capa~ bila s& susfin’ intregul proces de comunicare, Ipoteza noastra este aceea cA aceasti structurd existi intr-un riguros sistem semiotic, iar factorul ordonator este, citindu-l pe Eco (1982), ,surplusul ideologic”. Nu afir- ‘mim c& procesul aparfine in exclusivitate limbii de lemn, fiind constienti 32 GEORGE IRIMIAS ci fenomene ascmindtoare sunt reperabile in domenii surprinzator de indepirtate precum migcarea de emancipare, industria publicitard, nafionalismele, mass-media, mei ales in spatiile de comentariu dar si in cele ¢e informatie propriu-zisé, in educatie, in moda etc. Ce face ca toate aceste domenii sé apara contaminate ideologic? Considerdm c& liantul este reprezentat in esenti de 0 relatie de putere. Este de rofinut in acest sens/opinia lui Kaufmann (1989: 17) conform ca- reia ,Jimba de lemn este limba celor care detin o putere”. intre mijloacele fundamentale de impunere a relatiei de putere profund asimetrica se afld limbejul, in sens determinat, relatia stabilita intre enuntiator/conducator, comentator, pedagog, produs publicitar etc. si receptor, de fiecare daté reprezentat de 0 masd neomogend. Relafia, odata stabiliti, va perpetua raporturile profund asimetricc instaurate prin limbaj in limba si ulterior, in gandiref ,.Noi nu vorbim ca s spunem ceva, ci ca si objinem un anu- mit efect”, Enunful apare intt-unul din discursurile lui Joseph Goebbels, fiind considerat definitoriu pentru ideologia fascist si reprezinti esenta acestui tip de limbaj, specific — iat, nu numai sistemelor totalitare comuniste, Pervertirea raportului emifitor/receptor prin intermediul limbii de emn se repercuteazi automat in plan social ca domeniu predilect al acestui artefact gi, de aici, in cel al axiologicului. in acest parcurs, sensul markist al axiologiei conoteaz oportunitatile manipuldrii conceptului de valoare in toate manifestirile concrete ale socialului si psihosocialului, implicit si a valorii informatici prin glisarea acestuia spre un pronuntat determinism capabil si cuantifice ceea ce Dicfionarul de filosofie (1978: 58) identifica prin ,,idealuri si trebuinte umane, istoriceste si socialmente conditionate de practic’, valoarea constituindu-se prin interactiunea dintte trebuinfele subiectului si calititile obiectului creat sau introdus de ‘om fntr-un context socio-cultural determinat”. In acest context trebuie situatl sintagma berthiand a ,ceea-ce-se-infelege-de-la-sine” formulata in Mitologii (1957: 7) si care se refer’ explicit la continua incercare a ideologiei de a transfera calitatea a cea ce este profund ,.natural” spre cultural sau istorie: ,,Am vrut si surprind in expunerea decorativa a coea-ce-se-infelege-de-la-sine abuzul ideologic care, dupi pirerea mea, se giseste ascuns in el”. Demersul nostru are ca finalitate dezvaluirea acestei distorsiuni ideologice, identificarea mecanismelor si a resorturilor care o fac si fan- 6 e a ‘STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULU POLITIC TOTALITAR 33 cfioneze pe perioade determinate, ca si cum ar fi expresia indubitabila a unui natural presupus. Raporturile cu limba naturalé sunt intrerupte in planul social la nivelele controlate de putere, aceasta avand permanenta tendinti de a organiza gi a reface modalitatea esenfialii de comunicare — limbajul. Identificim aici un proces semiotic prin excelen{i care ofer’ sansa de a fi permeabil de-constructiei, din moment ce etapa constructiei a determinat o jumitate de secol de pseudo-comunicare. Folosim terme- nul in sensul séu propriu deoarece limba de lemn poseda capacitatea de a instaura, conform opinici lui Martinez (1981-1982: 506-515), un raport aleatoriu cu faptele” — spatiu in care, conform ipotezei avansate de Groppo (1979: 14), ,realitatea nu este ceea ce este, ci ceea ce este formu- lat verbalizat”. Lucien Sfez (2000: 125) defineste aceasti realitate lingvisticd ca ‘sun limbaj £ir% memorie” afirménd ca simbolismul su consti toomai in Suprimarea oricérei simbolistici. Vom contrazice aceasté afirmatie mult prea trangantd avansind idea ca existé o foarte elaborata simbolistic’ in cémpul limbii de lemn — articulati coerent in procesul comunic&tii, ins& caracterizati de o profunda instabilitate structurald, simbolurile, indife- rent de natura sau extensia lor, supundndu-se altor comandamente deca celor general acceptate de utilizatorii si beneficiarii comunicarii. Spatiul si conexiunile realizate sau virtuale ale stiinfei comunicArii, inclusiv ale mass-media ca nucleu dur al SIC (stiintele integrate ale comunicarii), conform formularii lui Bougnoux (2000: 13), se prezintd ,ca o prelungire a filosofiei, relansind marile intrebari traditionale despre adevar, real, legituri sociale, imaginar, posibilitatea invafarii, a dreptitii, a consen- sului, a frumosului ete., folosind concepte reinnoite (trecute mai ales prin prisma semniologiei si prin pragmatica)’. Coroborand continuturile remar- cilor anterioare, vom coneluziona od abordarea semiotica a acestui tip de limba} suprasaturat ideologic, denumit concomitent logocratie, expresie a wach diglosiinstujonalizate, ewspeak, mba de em, rtvl Fingvistie eic,, este una productiv’ in studierca si descrierea codului, referintei, conotafiei, semnificatici, intr-un sens determinat al producerii si actiunii semnelor in scopul comunicarii. Ne vom concentra asupra influentei pe care surplusul ideologic 0 poate genera att asupra procesului semiotic, cat $i a modalititilor concrete in care ideologicul influenteazi organi- fu-zisa a semnelor. 34 GEORGE ItRIMIAS 2, Vectori ai ideologiet in limba de lemn 2. 1. Proces de influentare Tdeologia, asa cum termenul va fi abordat in continuare, se consti- tuie intr-un anumit grad, intr-un indiciu al procesului semiotic réspunzi- tor de modul de organizare a semnelor in comunicarea de natura verbal dar, dup cum vom incerea si demonstram, implicat deopotriva in pro- ccese aparjinand extraverbalului, ca factor supraordonator al . Jn concordanta cu majoritatea abordarilor de natur’ semioti nicdrii, indiferent de caracterul verbal sau nonverbal care sustine pro- cesul, vom evidenjia tristtura dominant care se referd in principal la transmiterea de sens, cu scopul explicit sau implicit de a determina otegerea numarului de tris&turi comune, a ceea ce implirtsese partici panti” (D. McQuail, 1999: 33). Pentru a determina cresterea mentionata, evident in limite variabile ce fin in principal de natura mesajelor, dows sunt precondifile fundamental = acceptarea unci scmiotici a comunicarii numai in prezenfa unei semiotici a semnificaii = modalitatea de organizare a semnelor este direct rispunzatoare de edificarea unor serii tipologice analizabile din punct de vedere semiotic. 2. 2. Obiect estetic — oblect ideologic Oat’ enunfate aceste conditiondt, se poate imagina o strategic de abordare a surplusului ideologic infeles in esentZ in termenii vehiculati de Umberto Feo (1982: 332) ca ,un proces de schimbare de cod”, proces identificabil pind la un punct cu cel implicat in realizarea a ceea ce Roman Jakobson definea drept functia poeticé a limbajului. Atat obiectul estetic cit si cel ideologic pot fi abordate din perspectiva ambiguitatii si autoreflexivitijii codului de naturd verbala numai ci, in timp ce pentra obiectul estetic efortul este dirijat spre 0 dezambiguizare ulterioara sust uti de cea ce formalistii rusi desemneaza prin efectul de insolitare — ‘mentionat si de Eco (1982: 335), obiectul/produsul ideologic mentine si a ‘STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULU! POLITIC TOTALITAR a5 chiar supraliciteazd ambiguitatea mesajului, operénd selectii nu numai de naturd formala ci si informala. Ceea ce se referd la autoreflexivitatea obicctului estetic ca posibi- Titate de analizi a propriului demers de structurare semanticd, sintacticd si pragmatic’, se radicalizeazi in producerea obiectului ideologic prin absolutizarea unor trsdturi gi circumstante, pana la anularea unor intinse portiuni referentiale, astfel inc&t se produce impresia de autoreflexivitate prin disparitia gradual a trisaturilor contradictorii Obiectul ideologic devine, in cazuri limita precum cel al statuai unui cod autonom (limba de lemn) de care suntem in principal interesati, atat agent cat si pacient, excluzdndu-se astfel posibilitatea oricarei rapor- tirj la un punct de abordare alternativ. Autoreflexivitatea se transforma in autoreferentialitatc, obiectul ideologic fiind singurul in masura sa cuanti- fice veridicitatea sau falsitetea unui enunt altemativ. Deosebirea fundamentala intre cele doud modalititi care promo- veazi schimbarea de cod este generat de directia din care procesul este initiat. In timp ce obiectul estetic se desftisoara dinspre posibilitate spre autoritate, obiectul ideologic va apartine intotdeauna unei autoritii (so- ciale, politice, religioase, culturale etc.) care nu va propune ci va impune propriile schimbari de cod, astfel incdt opinia exprimatd de Eco (1982: 351) se sustine intra totul: ,,existi utilizari aberante (cea ce nu le impiedicd sa fie frecvente) chiar ale tipului de interactiune curent’, care dau nastcre unor discursuri denumite ideologice adic& tuturor acelor forme de propaganda disimulata si de persuasiune in mas, precum $i ascrtiunilor mai mult sau mai putin filozofice, in care exista pretentia ca, de la preinise probabile, ce definese doar o sectiune partial a unui cimp semantic dat, s& se ajungé la concluzii acceptate ca adevarate (...) prezentiind propriul punct de vedere ca fiind unicul adoprabil”. (5.n.) Teoria productiei de semne apartine, conform celor discutate, atat obiectului estetic cat si celui ideologic. intregul demers de comutare a codului si hipercodificarca, infeleas’ ca proces de inovatie la nivelul expresiei, sunt direct implicate in susfinerea unui ansamblu al conjinu- tului, partial sau in totalitate inedit, cunoscut fiind c& figurile (opi, figuri ale gindirii si figuri ale discursului) pot conduce la apariia unui conjinut diferit atunci cand ele sunt manipulate creator”. © posibilé abordare a fenomenelor menjionate ar putea-o constitui in opinia Iui Eco (1982: 350) 0 noua retoricd orientata semiotic: ,discujia cu privire la natura 36 GEORGE TRIMIAS ideologiilor cade sub controlul unei astfel de retorici (cf. Genette, 1966; Toderov, 1967; Barthes, 1970)”. 2. 3. Neoretorica si ideologicul Autoevaluarea retoricii clasice ca arta a persuasiunii, social orien {atd, favorizeaza in mod indiscutabil o astfel de abordare, cu sublinierea indispensabila cd obiectul ideologic nu ve fi permeabil nici statuirii ca- racterului partial al premiselor si cu atét mai putin acceptirii circum- stanfelor ca factor de reglaj al situatiei de comunicare. in termenii impusi de siiinfa gi arta retoricii, surplusul ideologic poate fi circumscris celor treicompartimente intrinseci demersului, aga cum acestea apar la Arisctel: inventie, dispozitie, elocujie. Cel de-al patrulea compartiment dedizat acfiunii poate oferi argumente ale abordarii semiotice, existind fird indoiala clemente specifice unei ,,atitudini” ideologice orientate in special spre kinetic’ si proxemica, dar care nu constituie propri subiectul discufiei de fafé. Fara indoialé & o abordare orientata semiotic poate oferi clemente specifice care si individualizeze atitudini, gesturi, migedri etc. ca aparjinind unei anumite ,tratiri” ideologice, dar, dat fiind faptal c& suntem preocupati in principal de aspectul verbal al codulut (codurilor), vom exclude aceste posibilitiji focatizindu-ne asupra primelor trei compartimente mentionate deja. abordare pertinent a problemei o intalnim la Heo (1982: 350) in umnitorii termeni: Retorica beni 7 pete Elocutio wo an wo Premise Premise Entimeme Entimeme Scheme —_—Expresil probabile probable explicitate simulate generative catacrezisat explicitate disimulate _(retotice) _{ideologice) {retorice} _{ideologice) unde entimema va functiona ca premisi probabil, folosita ins pentru convingere si nu pentru transmitere de cunostinte. w ‘STRUCTUR! TEXTUALE ALE DISCURSULU! POLITIC TOTALITAR, 37 inainte de a discuta continutul coloanelor din dreapta, al cdror ele- ment supraordonator il constituie, pentru fiecare caz, surplusul ideologic, suntem obligati si urmarim originea termenului, adic’ semnificajia lui prima, respectiv performérile pe care Uiferitele epoci i le acoxd’, fait si pierdem din vedere ca interesul nostru se centreaza pe comutarea de cod jn sfera discursului politic. Suntem constienti ci in sfera termenului coexist posibilitéti teoretice nelimitate care permit abordarea unor universuri de discurs alternative ce trateazi deopotriva zone din cele mai diverse si nu de putine ori contradictorii: migcdri de emancipare, de promovare, de unificare, de separare, de globalizare etc. In incercarea de a ordona materialul supus sau presupus de disimularea ideologica, Reboul (1991: 23) propune o sistematizare a datelor in = = Ideologii difuze * Ideologii sectare « [deologii segmentare referindu-se numai la una din componentele procesului ~ cea sociala. Acceasi perspectiva de excludere este promovata si de Labée (1977: 15) care distinge intre ideologia dominanta gi cele specifice, in baza unui raport verbalizat cu condifiile de existent, de productic si reproductie sociala”. O perspectiva mai putin tributari unei abordari socializante gi implicit mai deschis4 interpretarii o intdlnim la Herbert care propune distinctia intre o forma empiricd si una speculativa a ideologiei. Primei ii corespunde o fumctie semantico-metaforicd in sensul unui sistem de semne cu valoare institutional care organizeazi comportamentele, atitudinile si universul discursiv, celei de-a doua revenindu-i o functie sintactich sau metonimict care guverneazi producerea discursului propriu-zis. in termenii pe care dorim sa ii impunem, distinctia se refer la premisele probabile, respectiv la entimemele disimulate ca modalitati devenite ideologice printr-o glisare de cod in paralel cu un proces marcat de hipercodificare. 3. Ideologie. Geneza termenului Necesarul excurs in diacronie ne impune observarea puternicei conotiri a termenului, devenit el insusi parte a limbajului ideologic in uti- 38 GEORGE IRIMIAS lizarile succesive pe care acesta le-a cunoscut. Inifial ideologia desem- hneazi o stiin{a opus’ metafizicii avand ca obiect analiza critica a facult- tii de gandire, accepfie impusi la sfacsitul secolului al XVLL-lea de filozoful Destutt de Tracy. Secolul al XIX-lea produce o mutatie de sens al termenului in dows etape, O prima etapa poate fi recunoscuté ca cea a sensului,cezaric”, cind Napoleon asimileaz’ orice doctrina care peri- cliteez ordinea existent sub termenul generic de ideologie, criticind pe doctrinarii idealisti ca ,ideologi”. Un al doilea moment cu implicafii relevante asupra fntregii accep- fii ultcrioare 2 termenului dar si a domeniilor de manifestare este reprezentat de sensul marxist, Termenul apare definit in termenii negativi ai unei ,false constiin{e”, care este produsul unei_,maniere abstracte gi ideologice de a vedea” (Capitalul, 1867). Dac in Capizalul Marx promo- ‘yeazi sensul depreciativ al termenului in interiorul relatiflor de productie, cu alte cuvinte in economic, criticand pe ,,ideologul capitalului, econo- mistul politic”, Engels (1893, Serisoarea cdtre Mehring) conduce discu- tia pe planul abstractiunii, al dezbaterii filozofice, asimiliind ideologia uunei comutri constiente de cod ca un proces pe care asa-numitul cugetitor il implineste, ce-i drept, in chip constient, dar fals constient. Adevaratele forte motrice care il pun in migcare fi rimén necunoscute, altfel n-ar fi un proces ideologic”. Oa treia acceptie initiat2 sub influenta pozitivismului si continuata pe purcursul secolului al XX-lea este subsumabilé, cel putin din punct de vedere teoretic, unui sens sociologic, oarecum neutru care conform opi- niei iui Reboul (1991: 18) considera ideologie orice reprezentare colec- tiva care poate fi studiat din afar" devenind, gratie procesului, un efort proptiu de interpretare @ unei societii, a unei culturi, a unei minoritai ete, J Alituri de o abordare teoreticd de natura sociologic’, domicd de a aduce o anumita clarificare metodologicd si limpezire terminologica, se- colul al XX-lea impune o nou’ abordare a ideologiei care nu se mai rezu- ma la constatiri de ordin categorial ci fsi propune in mod programatic si determine aceste categorii. Este pasul pe care ideologia fl face spre pro- pagand’, nu cu scopul declarat sau disimulat de a persuada, de a convin- ge sau de a circumserie anumite fenomene, ci cu acela de a exclude orice altemativa de interpretare Este si acesta un proces de filiatie retoric’ dar dupa parcurgerea lui, in majoritatea cazurilor siliti, subiectii inceteazit si ‘STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 39 exercite un minim control asupra discursului, acesta oferindu-le constant si in mod discriminatoriu aceleasi reprezentari, aceleagi premise gi entimeme. Ceea ce era sustinut de catre Marx in Ideologia germand (1846) iu Iegituré cu raportul de subvidonare & idevlogiei in relajie cu ‘modelul cultural, este pus in evidenta de catre Chombart de Lauwe (1982: 79): ,.deologia nu este decdt un aspect codificat al culturii, un ansamblu de sisteme de reprezentari si de valori, de modele, de norme pe care un grup dominant il impune ansemblului societafii (...) Ea corespun- de umui proces de dominanta in interiorul cutturii”. Paradoxul raportului rezida din forta latenta a acestui aspect codificat deoarece pe structura lui se grefeazd noua reprezentare. Glisarea de cod, analizabila din punct de vedere semiotic, este posibila numai datorita prezentei uneori simultane a celuilalt sistem de codificare, situatie descrist de Lauwe (1982: 79) in termenii unei duble orientari: ,Ne gisim in prezenja a doud tipuri extre~ me de ideologii: una inconstienta, traditionala, menfindnd reproductia; cealalta constienta, voluntara, revolujionara, instrument necesar al luptei contra dominantei”. fn acest perimetru poate fi incadrat din punct de vedere teoretic discursul politic ca proces de influenjare. Considerdm c& in aceasta situatie de suprapunere a dou’ coduri complementare aflate intr-o profunda relatie de simbioza, trebuie fixate granijele demersului nostru pentru cA propaganda, faré a inceta si fie ideologie, isi impune codul propriu devenind, in opinia noastr, domeniu cu adevarat inovator, impundndu-si propria simbolistic& si propriile mo- Galitati de elaborare @ simbolurilor, inclusiv in materialul lingvistic reor- ganizat in asa fel incét si se constituie intr-un redutabil instrument de manipulare a relatilor, a istoriei, a realitaqi. Precizarea obiectului cercetirii noastre reprezinta un demers ne- cesar in intelegerea implicatilor, dimensiunilor gi rezultantelor generate de uzul unui anumit tip de limbaj care, desi nu reprezinta apanajul unui ‘Budd in opinie. Roast, tulall profunde fa plan social, psibic. comper- famental, emofional, interuman dar fird dubiu si cu manifestari post-to- age moments ir aie mal vere, Incenied in cele mai_diverse, incepand cu situatii de cri” (revolt, greve, milingurl, campanii electorale, alegeri, reven- dickri), pan& la domeniul divertismentului, publicititii sau ofertei poli- tice. Suportul lingvistic al acestui fenomen il reprezinta, in opinia multor 40 GEORGE IRIMIAS cercetitori in domeniu, limba de lemn, care in esenf& introduce prin {ntermediul limbajului un alt mod de reflectare a realititi ‘Au existat si continu s8 para o muftitudine de incercdri mai mult seu mai putin exhaustive de definire a acestui mod de comunicarc. Este cert faptul ci limba de Iemn se constituie intr-un subsistem al limbii, caracterizat printr-o serie de constante si care isi propune in mod programatic un scop dublu: ™ impunerea unei autorititi (grup social, clas, partid) + anihilarea sau cel putin pervertirea modului de reactie al masei prin prezentarea trunchiati, mincinoasé ori risturnatd a realititii in opinia noastri mecanismele limbii de Jemn se impun, in conditii favorizante, nu atat ca un subsistem al limbii, oi devin, inte-un riguros dar pervertit sistem de comunicare lingvistic vs. socio-praxiologic, dominan- {8 a intregului mecanism social structurat pe minciund (Wierzbicki 1996) deoarece fiecare participant va recepta si va produce acelasi tip de text, structurat coerent Ia nivelul de suprafafi, dar inconsistent in insisi menirea lui, ca act de comunicare, produs pentru a comunica ceva. ‘in termeni concreti, scopul cercetarii noastre il va reprezenta studierca acestui tip ,special” de comunicare, iar perspectiva declaratl va fi aceea de a evidentia até structura interna cit si mecanismele si parametrii de functionare efectiva ai intregului sistem. Suportul faptic va fi selectat din universul mass-media si aria discursului politic, infclese ca sub-sisteme culturale, care pun in evident, posibil si datorité prestigiului Gobindit ca institujie, intregul mecanism de producere si receptare a unui text contaminat ideologic, in sensul tn care termenul apare la Umberto Feo (1982: 366) ,.ca un reziduu extrasemiotic capabil si determine za, agent catalizator in procesele abductive, dar strain codificarii”. 4, Limba de lemn. Aria conceptului. 4.1. Premise Pentru a ne familiariza cu sfera obiectului de studiu si a infelege acceptiunile pe care sintagma limbi de lemn le inglobeaz’, vom relua cfteva dintre cele mai pertinente definitii ale termenului, stabilind ca axioma afirmatia lui Czeslaw Milosz (1999: 86) care precizeazi c& ,n a ‘STRUGTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 41 democratiile populare au fost acceptate un stil special, o anumité termi- nologie si un ritual lingvistic ~ acolo important este mu ceca ce a spus cineva, ci ce anume a dorit s& spuni, invaluindu-si ideca prin mutarea ‘virgule®”. Apare evident faptul c& 0 astfel de concluzie este in fapt ultima ariord fntre actul lingvistic gi cel non-lingvistic, deoarece cuvantul apare deposedat de capacitatea de semnificare, aceasta find transferati unui complex de factori subordonati teoriei comunicérii, care intr-un fel sau altul se distanfeazi de actul lingvistic propriu-zis. Nu altceva afirma Gocbbels din pozitia sa de conducator al propegandei naziste: ,Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obfine un anumit efect”, Mutarea agcentului de pe actul locutioner spre cel perlocutionar delimiteaz’ sfera de wnanifestare a limbii de lemn. 4. 2. Scurt istoric al conceptului Originea termenului de limbii de lemn este de data relativ recenta, putand fi fixaté cu aproximatic la mijlocul secolului al XX-lea, ins& este evident faptul ca manifestari ale accstui tip de limbaj nu constituic ‘apanajul exclusiv al veacului nostru/ Faptul 4 antiutopia lui George Orwell statueazé termenii ~ fapt dovedit prin referirea cvasiunanimé a tuturor cercetatorilor la romanul 1984 atunci cind se incearcd definirca sintagmei, dovedeste ca, intr-o forma sau alta, limba de lemn insojeste formele succesive de organizare ale societatii umane. Raporturile stabi- lite inte limbaj si discursul politic sunt cele care stabilesc in ultima instant gradul de normalitate sau anormalitate al respectivului cod. In acelasi sens, Edelman (1999: 122) afirma c& ,semnele devin anormale din punct de vedere social numai in masura in care un anumit numiir de persoane ce formeaza societatea se opune corectirii semnelor care funetioneazi in comportamentul social al acelui grup, datorit satisfactiei parfiale pe care respectivele semne 0 confer’i unui asemenea comportament social”. Potrivit majoritatii cercetitorilor in domeniu, momentul gi cir~ cumstantele aparitiei termenului de limba de lemn nu sunt pe deplin clatificate. Tatiana Slama-Cazacu porneste de la un studiu din 1989 al lui Pineira si Tournier (2000: 59) reludind afirmatia conform carcia ,originea poate fi in jargonul «secret» fix, al revolutionarilor din secolul al a GEORGE IRIMIAS X1X-lea, dar expresia apare in orice caz in ani "30, in rusi (Usakov, 1935): dubovyi jazyk —limba de stejar, fig. «greoaie, grosoland»”. ‘Aceastd opinie cste sustinuta si de Alain Besangon (1977: 134), care analizeazi un pasaj din 1869, aparfinnd Ini Netchaev si care face trimitere directa fa natura limbajului incifrat al revolutionarilor secolului al XIX-lea: ,,In catehism el (limbajul n.n.) se vrea secret. Nu va fi vorba deci! de sarcini, Asta inseamnd introducerea unui limbaj convenit, cu folosire obligatorie, Folosirea sa desemneaz o comuniune a adeziunii la doctrind, in aceste cercuri se pun bazele viitoarei limbi de lemn. Ea formzazi mediul gi legitura dintre membri, ocupand, daca putem spune a, 0 functie religioas&”. _-—~ Sintagma limba de lemn are in continuare 0 origine obscura, ea ( figurand sub aceasta forma exclusiv in limba romana, chiar daca pe cale \ analogica ea poate fi localizati in majoritatea farilor apartinand spafiului est-european. Sensul de ,incremenit’, ,fix", ,osificat” folosit cu preci- \, dere in domeniul propagandei, avind ca obiectiv ,intoxicarea”, se \\menfine in limba polona ,dretwa mowa” — limb& infepenité, sintagma ‘care confine referiri atft la obiect (dretwa = copac) ct si la acfiune (dretwicz = a (se) incremeni), O expresie echivalenta apare si in limba cehii acoperind in esenté aceeasi sferi conceptual — ,mrtvy jazyk” (. fimba moart, sau in limba maghiara ,,bukkfanyelv” limba de fag. ~~ Variatii care aparfin mai degraba unei teorii a stilului decat unei analize textuale, se impun totusi a fi menfionate doar pentru a sugera, chiar si numai la nivel metaforic, natura de artefact a limbii de lemn. Sustinem prin urmare cé sintagme precum limba tiiaté cu toporul”, ‘slimb& noduroasa”, ,imba de stejar”, ,limbi rindeluita” fac trimitere la ‘eva construit in mod arbitrar opus unei limbi naturale. Chiar nepotri- virea fntre termeni poate constitui un punct de plecare in analiza sintag- mei. in mod oarecum paradoxal sintagma figureaz’ in Dicfionarul Academie: limbii ruse din 1957, unde este definité ca limba saraca, inexpresivé, uscatd, birocratica”. Dupa o perioadi destul de consistent, ea reapare in 1981 in Larousse encyclopédique si este reluati in Petit Larousse din 1982: ,.Frazeologia stereotipa utilizati de anumite partide comuniste si de mijloacele (de comunicare) ale diverselor state unde acesta sunt la putere”. Este notabili prezenta definitiei gi mu gradul de acoperire la nivel faptic pentru cA in opinia noastra limba de lemn are, ‘STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 43 pe de 0 parte mult mai multe implicagii la nivel social, iar pe de alté parte, modalitajile ei de acoperire a realitaii sunt mult mai diversificate. Raméne insd important faptul c& prin intermediul cercetitorilor francezi P. Sériol, M. Toumiez, A. Besangon, F. Thom etc. sinagma patrunde, chiar daca sub form’ de calc lingvistic, in limbile de circulatie. ‘Astfel, vom intalni in italiana ,lingua di legno”, spaniola ,,lengua de palo”, german ,holzeme Sprache” sau ,,Apparatsprache”, iar in engleza: ,,officialese” sau ,.gobbledegook”. Daca in limbile mentionate sintagma are oarecum un perimetrt ,,academic” de circulatic, circumscris unei anumite zone de cercetare lingvistica, sociologica, politologica etc, in spatiul francofon ea se impune si in alte domenii precum mass-media. Tatiana Slama-Cazacu (2000: 60-61) indica, spre exemplu, un articol caustic al lui Denis Jeambar, din Le Poini, nr. 952, 17 dec., 1990, care observa ci la al XXVIl-lea Congres al Partidului Comunist Francez din 18 decembrie 1990 ,,vor fi 0 mulfime de persoane din mijloaccle de comunicare in masf, spre a urmari festivalul de «langue de bois» al unui partid anacronic, dinosauric”. Sau, conform lui Jacques-Pierre Amett, in aceeasi publicatie, vom gasi: les aveuglements d’un pouvoir qui vit protégé par les vitres pare-balles d’un discours hautain et passe-partout, dune langue de bois pour club d’initiés (les fameuses petites phrases qui ne veulent plus rien dire...” explicafie posibilé ar fi prezenta masiva a determinantului wlemn” atat in expresii nominale cat si verbale. O astfel de enumerare intalnim fn teza de doctorat a Cristianei-Nicola Teodorescu (1997: 76), din care selectem ,téte de bois" insensibil, ,trompettes de bois” ~ care nu se aud, ,heures de bois” ~ (ore) neplitite, ,rester de bois” ~ fird reactie, ,ltrouver porte de bois” ~ lips de receptivitate, toate marcénd 0 conotatie peiorativa, o relatie cu semn negativ. Tatiana Slama-Cazacu (2000: 60) avanseazi 0 ipotezi pe care 0 clasificd drept colaterala in legéturd cu apariia sintagmei in limba rusi, ipotezi pe care ne permitem sa o reluim: ,putea fi in rusi o directa influengé a francezei, dack mu uitim c& aceasti limba era incd vie la primele generafii ale revolusiei ruse ori ale criticilor ei”. (CoAm amintit c4 limba romana este singura care pastreazi fra a o modifica, sintagma de limbi de lemn. Unmairind argumentele enumerate deja, vom injelege c& faptul este oarecum firesc, chiar daca dictionarele Jimbii roméne nu au inregistrat pénd in acest moment aceasti realitate, 44 GEORGE IAIMIAS Expresia nu este intélnita ad literam” nici inainte, nici dupé 1989 in nici un dictionar romdnesc, dar sunt inregistrate o serie de expresii care contin determinantul ,lemn” in constructii atat nominale c&t si ver bale si care aduc 0 marca in plus celor enumerate deja in limba francezi. Marca nova in limba roménd trimite la incapacitatea de injelegere si/sau comunicare precum si la deficienfe de géndire reunite sub genericul prostie. Ar putea fi si aceasta o explicatie a incetdtenirii sintagmei limba de lemn in limba roman’, cunoscut fiind faptul ca practica indelungaté a acestei diglosii denumiti limba oficiald/ de lemn/ sovieticd/ newspeak cto. produce la nivelul receptorului o putemica capacitate de disimulare. Printre cele mai sugestive expresii si locutiuni intélnim: ‘Asse face de lemnn =a deveni insensibil A fica butucul A fidin butuci A riméne ca de lemn = aincremeni ‘A se limuri bustean =a nu intelege nimic, jar in expresii nominale, dupa Breban (1969: 142), ca determinant expli- cit sau implicit prin sinonimie al cuvantului cap: cap de fag/ cap de lemn/ cap de bostan/ cap de dovleac/ cap sec. 4. 3, Definitii ale conceptului in lingvistica roméneasca definitia ,,cea mai pertinenta” in opinia qui Sorin Antohi (1993: 21), aparjine Tatianei Slama-Cazacu (1991: 4-5) care afirma cd limba de lemn este ,subsistem al unei limbi, desemnand ‘mai ales elemente Iexicale, dar si unitéti frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de clisee incremenite, cu sens determinat in contextul unci anumite ,autoritati”, in mare misuri utilizate stereotip-dogmatic ca exprimare a unei ideologii (sau simulacru de subsisteme ideologice, eco- nomice, tehnologice, politice, culturale etc., care detin 0 putere sau.o autéritate), imitate dar si impuse de puterea politica sau de grupari ori indivizi cu asemenea veleitati (chiar daci, in genere, promotorii sau epigonii sistemului ideologic nu cunose fntotdeauna exact _confinutul semantic), apoi difuzate prin repetare, prin utilizarea frecventa, in diver- sele mijloace de communicate in mast, orale sau scrise, anihilandu-se ‘STAUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 45 astfel gandirea maselor receptoare care pot deveni supuse unei sugestii Ve; intentia real sau cel putin efectul obtinut sunt in genere de a se impune autoritatea, fie prin secretul ori prestigiul codului dejinut, fie prin cunostintele tehnocrate, impicdicéndu-se alta modalitate de gaudise si, fn genere, ascunzdndu-se, mascndu-se adevarata realitate, dac& aceas- ta nu este favorabila”. Aceastd definitic este reluata si nuanteta in Strara- geme comunicafionale si manipularea (2000: 71), unde problema limbii de lemn este pus in urmatorii termeni: ,,in epoca totalitaristé (mijlocul anilor 40 ~ inceputel lui 1990), impunerea limbié de lemn ca dogma, prin memorare in mare mAsurd forjat8, obligatoric, intarita si prin teamd— de a nu gresi”, de ,,a nu respecta linia”, de a nu corecta” modul de expri- mare al diverselor ,autoritéi” sau ale ,,conducerii”. Discutia este transferata de aceeasi autoare (2000: 17) in domeniul psiholingvisticii, evidenjiindu-se faptul extrem de important cA uzul imbii de lemn este inclus in stratagemele comunicefionale ale Puterii in care ,imbajul maselor a trebuit, mai intai (ca in tehnicile de «spalare a creieruluin), sd fie uitat in ceea ce privea diverse forme vechi, imbracat in forme noi prin invatare fortata si modelat definitiv prin memorare, instalare de automatisme, inoculare de clisee, de stereotipie in exprimare, deci uniformizare a gandirii. Gandirea proprie se anihila ipso facto” Raportul Putere/Limba, potrivit lui Emmanuel Le Roy Ladurie (1974: 48), este obiect de studiu in mediile lingvistice franceze inca din anii 70: Nowa clas impune un limbaj specific care nu are valoare universala, dar ale carui pretentii fa universalitate, oricat de abuzive ar fi ele, sunt sustinute, de voie, de nevoie, de un miliard de oameni. Acest Jimbaj numit «limba de lemn» sau cogocratie> s-a difuzat, nu far’ variafii in diversele state guvernate de partidele comuniste”, F. Thom (1993: 34-35) formuleaz’ in capitolul introductiv al studiului referitor la limba de lemn definifia conform céreia ,.Limba de lemn este o serie de incantalii magice, deghizata intr-un lant de axiome necesare — ea nu are decat o functie: si serveascd drept vehicul ideologiei”. Extrem de importantd apare aici referitea directa la componenta ideologica a limbi de lemn deoarece ca si centru al propagandei apare evident c& mass-me- dia (pentru perioada pe care o avem in vedere), va fi suprasaturata de un anumit tip de text. Esentiale in domeniul nostra vor fi descrierea si analiza modului in care acest text ideologic se multiplicé in procesul de ‘comunicare. Contextul producerii textului va influenta in mod decisiv 46 GEORGE IRIMIAS struczura unei stiri de presi care isi poate propune informarea, stimularea sau amuzamentul, dar, in cazul nostru, si controlul si indoctrinarea poten{ialului consumator. Miza nu va fi numai dezinformarea voiti sau {ntdmpltoare ci chiar reordonarea realului prin intermediul limbajului, in formularea lui S. Antohi (1993: 9}: ,dac& limbajul defineste constiinta, jar Partidul controleaza limbajul, inseamna c& partidul controleaza cor stiinta, deci poate crea orice realitate ceruti de modificarea imprevizibilé 2 liniei sale”. ; an Ca o concluzie preliminara in intelegerea rolului si implicatiilor limbii de lemn vorn delimita ariile de infiuenta ale acesteia, identificate de Cristiana-Nicola Teodorescu (1997: 65): + sintagma se referd in special la realitati politice din spatiul ex-so- vietic aoe + sintagma se referd la toate partidele de sorginte comunista, inclusiv Ja Partidul Comunist Francez prin transformarea in Jangue de plomb” / limba de plumb se refera a regimul politic chinez ane ® sintagma se aplicd oricirei democrajii populare atunci cAnd igi impune propria ideologie ; ; dupa anul 1980, zona de cuprindere a sintagmei depageste trimite- rile directe la spafiul comunist, acoperind orice manifestare de impunere a unui limbaj propriu 7 Discutia pe tema discursului propagandistic si a limbii de lemn se continua intr-o serie de seminarii speciale si in diverse numere ale revistei Mots/ Les langages du politique (numerele 11 din 1985 $i 13; 21 din 1986), preocuparea pentru sensul conceptului materializandu-se in concluzia c& Limba de lemn este intotdeauna limba celorialti (co- munisti, universitari, catolici )” ~ idee formulata in cadrul unui simpo- zion organizat la Paris in 1984 sub egida La Maison des Sciences de 1'Homme. i 'STRUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR a7 5. Implicafii structurale ale conceptului in discursul de influentare si mass-media 5. 1. Limba de len - vehicut al ideologiei in acest punct al demonstratiei noastre semnalim necesitatea de 2 analiza modul in care acest artefact pe care il reprezint& limba de lemn ~ nla a cdrui nastere lingvigtii ar asista, precum astrofizicienii la nasterea unei noi stele”, in exprimarea metaforica a lui P. Sériot (1989: $1), ia in stépanire domeniul mediei denaturandu-i pana 1a anihilare rafiunea de a exista. Dact subsoriem definitiei din Dictionarul Oxford al limbii engle- ze: ,Nowtate (stire s. n.): raport sau descriere a unor evenimente sau in- tampliri recente, prezentate sau asimilate ca informatie nou; intémpléri noi ca subiect de relatare sau de discutie”, vom concluziona ci exist 0 incompatibilitate in termeni. Dac stirea de presi implica noutatea/in- formagia chiar senzafionalul, Timba de lemn dispune de structy ‘cate. de stereotipii i formule incantaiors, Mai mul, folosité ca prin pal_mijloc_al_propagandei_partidulul_unic, media se transforma dintr-un instrument de informare, intr-unul de control si chiar de coerci- Individul 2 fost deposedat, dupa Watt (1998: 490), ,de legaturile obignuite sau pur si simplu logice si naturale dintre cuvinte si lucruri, dintre cuvinte i fapte, fiecare cuvant putind desemna orice. Cu cft faptele erau mai nelegiuite, cu atat numele lor era mai pompos”. Procesul prin care modalitétile mass-media tind s& devind opusul lor, nu este nici pe departe clarificat in totalitate. Dozajul savant din interiorul stirilor intre adevar gi minciund, intre a decide ce trebuie s& stie sau si nu stie poporul, glorificarea propriei ideologii si denunfarea celorlalte ca false reprezintd tot atftea domenii demne de a fi analizate. Piotr Wierzbicki le ierarhizeaza in Structura minciunii (1996) in categorii dik ; * falsuri de perceptie * falsuri de logica * falsuri de limabaj In esenté, discutia noastra se va concentra asupra acestor aspecte de natura intertextualé cét si asupra celor subsumate acestora din pers- Pectiva unei semiotici a textului ca produs al mass-media. Scopul decla- 48 GEORGE IRIMIAS rat este acela de a demonstra din perspectiva textuala existenfa falsului logic si implicit, lingvistic, fals continut in insesi mecanismele limbii de Jemn. 5. 2. Implicatii semiotice si textuale ale limbii de lemn in mass-media In terminologia lui J. S. Petdfi (1991: 91), un asemenea demers ar putea fi articulat in cinci puncte, avand in vedere cA ,orice artefact lingvistic poate fi infeles ca semn unic cu structuri proprie”. Acestee se refer la: 1, definitia artefactului lingvistic 2, definifia posibilelor tipuri de structuri ale artefactului lingvistic 3, definitia descrierii structurale a tipurilor (cu referire la structura) 44, prezentarea modelelor care fac posibila descrierea structural 5. prezentarea unor metode prin care, pe baza modelelor definite deja, pot fi realizate descrierile structurale. Daca urmarim nivelele schemei enuntate, observam existenta unor dimensiuni globale, dar si specifice ale analizei. Apare fir indoiala variafie de natura stilistic& cum ar fi selectia lexical, topica sau struc turile sintactice, in paralel cu modalitatile diferite de manifestare si folo- sire ale discursului ~ discurs scris/tiparivvorbit, structuri monologice/ dialogice etc. Diversele unitati, categorii, dimensiuni si nivele, impreund cu regulile care le definese vor fi considerate trdsaturi textuale. Este evi- dent c& discursul, prin urmare si discursui mass-media, nu poate fi consi- erat doar ,obiect lingvistic” ci realizare concreta a actului comunicativ jntr-o situafie socio-cultural specific. Contextul producerii discursului va influenta in mod decisiv structura stirii de presd, care isi poate propu- ne informarea, amuzamentul, stimularea, interesarea dar si indoctrinarea sau controlul potentialului consumator. Zona de analiza care constituie tema cercetirii trebuie circumscrisi tocmai incercérii de a releva meca- nismele care guverneazi producerea discursului de tip totalitar si in special reflectarea acestuia in interiorul discursului stirilor de presé. Jn interioral mass-media vom incerca si delimitim existenta unei mulfimi de texte structurate dupa reguli proprii, dar subordonate unui text ‘STAUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 49 ideologic ce concurd la aparijia unui supratext care, prin morfologie, funcfionalitate si natura relatilor prestabilite, genereazi limba de lemn. Localizind aceasta definire a limbii de lemn intr-o schemd care si includa structura comunicarii in termenii sai esentiali, asa cum apare ea i B. Jakobson (1963), obtinem o sun de relat incluse fn utr el: EMITATOR -———> RECEPTOR 5 ——> RECEPTOR},1,. TEXT; TEXT; + Tex =| TEXTs......TEXT, TEXT; _ | Reproducere T, T; De = J 7 7 ee eM | Comentariu Te Reactualizare in ideotogie Social contexte comunica- Sherer Politic fionale nespecitice te. Cultural Artistic ete. Ts. Te betel Limbadelemnin | Limba de lemn in rass-media sistemul social Murray Edelman (1999: 125) afirma in mod explicit modalitatea de infelegere a limbajului politic, problema fiind pus, in opinia noastr, in termenii unei teorii a textului: ,....studiul obiectiv al limbajului si al sensutilor Tui insemnd, in mod necesar, nu numai cercetarea dictionarelor sau analiza cuvintelor ci si studierea réspunsurilor la anumite moduri de exprimare specifice auditoriului in diferite decoruri sociale”. Singurul inconvenient al enunfului este lipsa de adecvare in interiorul discursului politic de tip totalitar, cici ,logocratia”, prin definitie, exclude dialogul, ~ cesta este moti care, in interiorul sistemului, mass-media a ¥ dobindit un nou statut operind intre cele dow directive capitale — Jn interiorul extrem de vast al Teoriei comunicarii, comunicarea mass-media are un statut diferit, nu neaparat privilegiat, dar suficient pentru a fi considerata una dintre puterile fundamentale ale unui stat, Felul in care ea reactioneaz ia acest ,privilegiu”, tn termeni de trans- 50 GEORGE IRIMIAS paren{i sau opacitate, decide in ultima instant intreaga structurd/ constcuctie a universului media. Structura comunicirii implica o serie de factori esentiali care guvemneazi actul comunicdrii, dar posbiliitile combinatorii ale acestora conduc la o retea de relatii extrem de prolitice. Dance (1970: 201) stabileste cincisprezece termeni care concura la/ si influenteaz comunicarea: 1, Simboluri, vorbire, limbaj 2. intelegere — receptarea (nu transmiterea mesajelor) 3. Interactiune, relatie - schimbul activ si coorientarea 4, Reducerea incertitudinii — ipotetic’ dorint’ fundamental, care duce ta cutarea de informatie in scopul adaptarii 5. Procesul — intreaga seevent& a transmiterii 6. Transfer, transmitere ~ migcare conotativa in spafiu sau timp 7. Legiturd, unire—comunicarea in ipostaza de conector, de articulator 8, Trasturi comune — amplificarea a ceea ce este impartisit sau acceptat de ambele parti 9. Canal, purtitor, ruté ~ o extensie a ,transferului", avdnd ca referinta principal calea sau ,vehiculul” (sistem de semne sau tehnologic) 10, Memorie, stocare - comunicarea duce la acumularea de informatie si putem ,comunica cu” astfel de depozite informative 11. R&spuns discriminatoriu — accentuarea acordarii selective de atentie si a interpretdirii (s.n.) 12, Stimuli = accentuarea caracterului mesajului de cauza a réspunsului sau reactiei 13. Intenfie — accentueazi faptul cd actele comunicative au un scop 14 Momentul si situatia - acordarea de atentie contextului actului comunicativ 15. Putere — comunicarea véizutd ca mijloc de influen{a (s.n.) Din permutarea acestor termeni, din posibititatea lor combinatorie par o serie de opozifii sau dimensinni care trimit la ,piramida antropo- semiozei” construiti de Dines Johansen (1982: 473). Si lum in consi derare citeva astfel de situafii — relevante in comunicare si mai ales in comunicarea generata de surplusul ideotogic si reflectati in mass-media: 1. Apare in primul rand opfiunea intre comunicarea priviti ca un proces de tanemitere sv ea uy . deoarece mesajele pot fi trans- transmise constient, 1 ‘STAUCTURI TEXTUALE ALE DISCURSULUI POLITIC TOTALITAR 51 2, Apare in al doilea rand problema intentionalitayii comunicérii, existind grade diferite de intentionalitate atat in producere cat si in receptare. 3, Posibilitatea de a articula comunicarea ca efect sau cauzdi a unei mul- imi de relatit sociale s1 structuri interacfionale (convergent si diver- genfil). 4, Posibilitatea abordarii comunicdsii ca un proces linear (intr-un singur sens) sau circular si interactiv. Posibilitatea va servi demersului nostru de a fixa parametrii functiondrii limabii de tema. 5, Apare optiunea intre o perspectiva activa si una reactiva in demersul de a influenta un participant sau o situatie, sau acceptind influenta aces- tora. Din intregul spectru al comunicarii, scopul cercetirii noastre il va reprezenta analizarea unui tip special de comunicare care este propriu universului media guvernat ideologic si apoi, ingustind aria cercetirii, ne ‘yorn ocupa doar de comunicarea care are ca vehicul limba de lermn. Prin natura ei, comunicarea de masi difera fundamental de celelalte tipuri de comunicare umani si aceasta nu doar datorita tehnicilor folosite ci si modului in care aceste tehnici se institutionalizeaza. Deosebirea esentiali priveste participantii la actul comunicarii; acestia nu mai sunt indivizi ci_colectivitati. Comportamentul (cu toate implicatiile sale) nu va putea fi unul individual ci va avea un caracter colectiv. Colectivitatea-sursi diferd in mod esential de colectivitatea-re- ceptoare, fiind orgenizata pe o serie de valori comune si intr-un spatiu ‘comun care permite interactiunea direct. Implicatiile cele mai severe se transfer gradului de control si coeziune care avantajeaza in mod evident colectivitatea transmifatoare. Datorité acestui raport asimetric, audienja va fi una lipsiti de reprezentare unitard precum si de capacitatea de a réspunde. Modalititile teoretice de operare cu aceste date concrete confer’ mass-mediei tipici- tue, Sistemul social in care acess tipictate opereaz vine si defineascd statutul su, Credem c nu intimplator dupa 1989 cel dintre jublicatii se numeau ,,Adevarul” sau tneluiemseet out fat in “Tod Beetitnltortelevizunea va deven- liber s independent” iar De- Tiodicele vor Tr sf ele ,amtependente” sau absolut independente”. Acest boom mediatic” apare ca reflex al unei realitati preexistente in care in 52 GEORGE IRIMIAS mod programatic reflectarea realului in discursul stirilor se organiza seo- vential si discriminatoriu, Obieotul si scopul cercetirii noastre va fi, prin urmare, studierea acesiei realititi cu instrumente specitice domeniului lingyistic. Intenyio- nam in demersul nostru si oferim o perspectiva cat mai ampla asupra obiectului studiat. Am incercat astfel sd fixam sfera de interes, oferind