Sunteți pe pagina 1din 7

Frunza.

Petiol

Grupa:
Galeata Mariana
Iancu Mirela
Marincea Georgiana
Mereuta Ioana
Negoi Andreea

Cuprins:

1. Introducere
2. Morfologia frunzei

Limbul sau lamina


Anatomia frunzei
Abscisia frunzelor.

3. Petiolul. Caracteristici si rol in viata plantei

4. Concluzii

Introducere
Regnul Plantae consta in marea varietate a formelor de plante, avand dimensiuni
si culori diferite, ce o putem observa analizand mantia vegetala a tarii noastre si mai ales pe
cea de pe intreaga suprafata a planetei.
Toate fiintele au nevoie de energie pentru a alimenta procesele vietii. Culoarea
verde, caracteristica plantelor se datoreaza clorofilei. Clorofila din frunze capteaza
componenetele luminii solare si le transforma in energie nutritiva prin fotosinteza. Plantele
sunt singurele organisme care sunt capabile sa absoarba energia soarelui.

Morfologia frunzei
Frunza este organul cel mai activ in nutritia plantei. Functiile complexe ale frunzei
in elaborarea substantelor organice au determinat si particularitatile structurii interne.
Epiderma, tesutul protector de la suprafasa frunzei, are ca formatii caracteristice stomatele
cu ostiolele, mici deschideri prin care aparatul stomatic asigura si regleaza schimbul gazelor
in respiratie, in fotosinteza, ca si in eliminarea apei prin transpiratie. In epiderma limbului
sunt intre 100 si 300, uneori chiar 1000 de stomate pe 1 mm2, servind la schimbul de gaze
dintre plante si mediul exterior. Alte formatii epidermice mai sunt si perii cu rol de protectie:
par unicelular, par in forma de carlig. Plantele au si peri pluricelulari: par ramificat, par stelat
solziform. Privind la microscop o frunza sectionata transversal, longitudinal si tangential la
diferite niveluri, se poate studia structura acestui mare laborator al naturii. In celulele
tesutului lacunar abunda cloroplastii. Cu ajutorul cloroplastilor se petrece fenomenul
fotosintezei, prin care frunza formeaza materiile organice in natura. Interiorul mezofilului
este strabatut de fasciculele libero-lemnoase sub forma nervurilor, calea de transport a
sevei brute si elaborate.
In frunze se petrec reactii chimice complexe in procesul fotosintezei; din ele
rezulta substante organice, care prin seva elaborata se raspandesc si hranesc intreaga
planta.
O frunza completa este formata din trei parti:limb,petiol,teaca.

Limbul sau lamina


Este partea cea mai importanta a frunzei si poate fi simpla sau compusa.Frunzele
simple sunt caracteristice monocotiledonatelor si multor dicotiledonate, iar cele compuse
sunt recvente l a unele dicotiledonate.Cunoasterea morfologica a frunzelor are importanta
deosebita pentru identificarea si clasificarea plantelor.Totalitatea fasciculelor conductoare
care strabat limbul si modul in care acestea se dispun formeaza nervatiunea limbului.La

diferite categorii de plante deosebim frunze cu o singura nervura si frunze cu mai multe
nervuri principale.
Forma limbului deriva din trei forme; eliptica, ovala, circulara. Forma eliptica se
intalneste la fag, cu diametrul transversal mai scurt decat cel longitudinal. Forma ovala
intalnita la cires reprezinta diametre inegale, dar intretaierea lor se face in treimea inferioara
a limbului. Forma circulara, intalnita la plopul tremurator, are diametre egale si intretaierea
lor se face la mijlocul limbului.
Dintre celelalte forme derivate pot fi mentionate: cordiforma, reniforma, lanceolata,
triunghiulara, sagitata, deltoida, aciculara, filiforma, fistuloasa.
Baza limbului poate fi rotunda la par, cordata la liliac, sagitata sageata apei,
asimetric la ulm, dilatata la susai, auriculata la tutun.
Varful limbului poate fi acut, respectiv lent ascutit - ca la salcie; acuminat, adica
brusc ascutit - ca la lalea, rotund - la vasc; emarginat, cu un sinus apical - la brad; obcordat,
asemanator cu o inima avand baza in sus ca la macrisul iepurelui.
Marginea limbului poate fi intrega la liliac, cu incizii mici; dintata, respectiv cu
dintii indreptati spre varful limbului ca la tei, ulm sau crenata, adica cu dintii rotunjiti si
perpendiculari pe marginea limbului - ca la plopul tremurator; cu incizii mari, lobata, adica
inciziile nu ating din jumatatea limbului, bilobata, ca la Ginkgo biloba, penat lobata ca la
stejar, palmat lobata ca la artar, vita de vie, fidata din jumatatea limbului, palmat-fidata
ca la ricin, partita depaseste din jumatatea limbului, penat-sectata ca la odolean,
palmat-sectata ca la canepa.
Anexele frunzei sunt:

stipele
ohrea
lingua
urechiusile

Anatomia frunzei
Frunzele prezinta doua epiderme diferit structurate si mezofilul diferentiat in
parenchim palisadic spre fata superioara si parenchim lacunos spre fata inferioara.
Epiderma prezinta celule cu peretii exteriori cutinizati, certificati sau mineralizati.
In epiderma sunt prezent peri protectori si peri secretori. Perii protectori pot fi
lungi, rigizi, scurti si rigizi, moi si numerosi.
Mezofilul este in totalitate sau in cea mai mare parte asimilator, celule care contin
cloroplaste. Mezofilul poate fi: omogen, bifacial si ecvifacial.
Mezofilul bifacial este caracteristic dicotiledonatelor si este diferentiat in
parenchim palisadic si parenchim lacunos.

Mezofilul ecvifacial este caracteristic frunzelor care au ambele fete egale colorate
deoarece au tesut palisadic sub ambele epiderne. La mijloc, intre cele doua tesuturi
polisadice, se gasete mezofilul asimilator cu celule izodiametrice.
Mezofilul omogen este caracteristic gramineelor si ferigilor dar se intalneste si la
alte familii de plante.
El este alcatuit din celule variate ca forma, alungite, elipsoidale, cu spatii
intercelulare.
Tesutul conductor esste reprezentat prin nervuri care corespund unuia sau mai
multor fascicule conductoare. Acestea sunt formate din fascicule libero lemnoase la care
liberul se afla spre epiderma inferioara si lemnul este epiderma superioara.

Abscisia frunzelor.
Caderea (abscisia) frunzelor se datoreste formarii unui strat de celule separatoare
speciale, Aceasta alcatuieste o lama transversala ingusta, care cuprinde tesuturile de la
baza petiolului. La caderea frunzelor lamela mijlocie a acestor celule se gelifica; frunza nu
se mai gasete in legatura cu tulpina decat prin fasciculele conducatoare si cade la cea mai
mica adiere de vant. La palmieri frunzele nu cad toate odata ci se dezagrega progresiv,
lasand resturi ale petiolului lor pe tulpina; la aceste plante nu are loc formarea uei paturi
separatoare de celule speciale.

Petiolul
Caracteristici si rol in viata plantei
Petiolul reprezinta portiunea bazala a rahisului, lipsita de foliole. Se mai numeste
codita si serveste atat la circulatia sevei brute spre limb si a celei elaborate spre tulpina, cat
si la orientarea limbului in pozitia cea mai favorabila spre sursa de lumina. Miscarile de
orientare a limbului sunt favorizate de prezenta unor articulatii speciale, numite pulvinule. In
functie de zona in care se gasesc acestea pot fi: Terminale, situate in partea apicala a
petiolului si la baza limbului; intermediare, situate in lungul petiolului; bazale, situate la locul
de insertie a petiolului de tulpina.
In conditii meteo nefavorabile, ploaie, gheata, vant puternic, petiolul indeplineste
si rol mecanic de sustinere a limbului frunzei cand acesta este lovit de stropii de ploaie, de
gheata sau cand este batut de vant.
Forma cel mai des intalnita este cea cilindrica. Alteori poate fi comprimat, ca la
Populus tremula, dilatat, ca la Ranuncului acer, umflat, ca la Eichornia crassipes, auriculat,
ca la brassica napus, aripat, ca la citrus aurantium. La diferite specii limbul este redus iar
petiolul devine foliaceu(filodiu), indeplinind functie de fotosinteza.

Din punct de vedere simetric, petiolul este monosimetric, rareori torsionat.


Frunzele fara petiol se numesc sesile si pot fi: amplexicaule, baza inconjoara
partial tulpina(Lamium amplexicaule), decurente, care se intind partial in lungul
tulpinii(Symphytus officinale), perfoliate, cu baza strabatuta de tulpina datorita concresterii
celor 2 jumatati ale limbului
Baza frunzei se fixeaza de tulpina. In unele cazuri este o simpla dilatatie a partii
inferioare a petiolului, ca la Ficaria verna, alteori se dezvolta intr-o teaca sau vagina, care
inconjoara tulpina pe o anumita lungime. Teaca este foarte voluminoasa si umflata la
Umbelliferae; lunga, cilindrica, despicata longitudinal ca la Gramineae, sau intreaga ca la
Cyperaceae.
Frunzele compuse sunt formate din mai multe foliole, petiolate dispuse pe un
rahis comun. Acestea sunt reprezentate de frunze penat compuse sau palmat compuse.
Frunzele penat compuse pot fi imparipenat compuse, cand se termina cu o
foliola, ca la trandafiri, frasin si paripenate cand se termina cu o pereche de foliole, ca la
Cedrela sinensis.
Frunzele palmat compuse pot avea trei foliole, ca la trifoi, salcamul galben sau
mai multe foliole sesile, ca la castan.
Structura petiolului este data de epiderma, tesut mecanic subepidermic,
parenchim asimilator si tesut conductor distribuit in fascicule.

Concluzii
Importanta economica a frunzelor
In functie de specii de plante, frunzele pot fi folosite:

in hrana omului,
in medicina,
in vopsirea fibrelor textile
in scop ornamental
in scop furajer

Frunza este un organ vegetativ monosimetric, cu structura dorsiventrala, cu o crestere


rapida si limitata, cu durata de viata scurta, care indeplineste functia principala de
fotosinteza alaturi de transpiratie si respiratie.
Frunza mai poate indeplini si alte functii, cum ar fi: de protectie, de absorbtie,
inmagazinare de substante organice de rezerva, de nutritie carnivora, inmultire vegetativa
etc

Bibliografie:

Practicum de Morfologia si Anatomia Plantelor-Marin Andrei, Mihaela Iulia Predan

Morfologia si Anatomia Plantelor-Gabriela Serbanescu-Jitariu, Constantin Toma


http://www.scritube.com/biologie/ORGANOGRAFIA63587.php

S-ar putea să vă placă și