Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Petiol
Grupa:
Galeata Mariana
Iancu Mirela
Marincea Georgiana
Mereuta Ioana
Negoi Andreea
Cuprins:
1. Introducere
2. Morfologia frunzei
4. Concluzii
Introducere
Regnul Plantae consta in marea varietate a formelor de plante, avand dimensiuni
si culori diferite, ce o putem observa analizand mantia vegetala a tarii noastre si mai ales pe
cea de pe intreaga suprafata a planetei.
Toate fiintele au nevoie de energie pentru a alimenta procesele vietii. Culoarea
verde, caracteristica plantelor se datoreaza clorofilei. Clorofila din frunze capteaza
componenetele luminii solare si le transforma in energie nutritiva prin fotosinteza. Plantele
sunt singurele organisme care sunt capabile sa absoarba energia soarelui.
Morfologia frunzei
Frunza este organul cel mai activ in nutritia plantei. Functiile complexe ale frunzei
in elaborarea substantelor organice au determinat si particularitatile structurii interne.
Epiderma, tesutul protector de la suprafasa frunzei, are ca formatii caracteristice stomatele
cu ostiolele, mici deschideri prin care aparatul stomatic asigura si regleaza schimbul gazelor
in respiratie, in fotosinteza, ca si in eliminarea apei prin transpiratie. In epiderma limbului
sunt intre 100 si 300, uneori chiar 1000 de stomate pe 1 mm2, servind la schimbul de gaze
dintre plante si mediul exterior. Alte formatii epidermice mai sunt si perii cu rol de protectie:
par unicelular, par in forma de carlig. Plantele au si peri pluricelulari: par ramificat, par stelat
solziform. Privind la microscop o frunza sectionata transversal, longitudinal si tangential la
diferite niveluri, se poate studia structura acestui mare laborator al naturii. In celulele
tesutului lacunar abunda cloroplastii. Cu ajutorul cloroplastilor se petrece fenomenul
fotosintezei, prin care frunza formeaza materiile organice in natura. Interiorul mezofilului
este strabatut de fasciculele libero-lemnoase sub forma nervurilor, calea de transport a
sevei brute si elaborate.
In frunze se petrec reactii chimice complexe in procesul fotosintezei; din ele
rezulta substante organice, care prin seva elaborata se raspandesc si hranesc intreaga
planta.
O frunza completa este formata din trei parti:limb,petiol,teaca.
diferite categorii de plante deosebim frunze cu o singura nervura si frunze cu mai multe
nervuri principale.
Forma limbului deriva din trei forme; eliptica, ovala, circulara. Forma eliptica se
intalneste la fag, cu diametrul transversal mai scurt decat cel longitudinal. Forma ovala
intalnita la cires reprezinta diametre inegale, dar intretaierea lor se face in treimea inferioara
a limbului. Forma circulara, intalnita la plopul tremurator, are diametre egale si intretaierea
lor se face la mijlocul limbului.
Dintre celelalte forme derivate pot fi mentionate: cordiforma, reniforma, lanceolata,
triunghiulara, sagitata, deltoida, aciculara, filiforma, fistuloasa.
Baza limbului poate fi rotunda la par, cordata la liliac, sagitata sageata apei,
asimetric la ulm, dilatata la susai, auriculata la tutun.
Varful limbului poate fi acut, respectiv lent ascutit - ca la salcie; acuminat, adica
brusc ascutit - ca la lalea, rotund - la vasc; emarginat, cu un sinus apical - la brad; obcordat,
asemanator cu o inima avand baza in sus ca la macrisul iepurelui.
Marginea limbului poate fi intrega la liliac, cu incizii mici; dintata, respectiv cu
dintii indreptati spre varful limbului ca la tei, ulm sau crenata, adica cu dintii rotunjiti si
perpendiculari pe marginea limbului - ca la plopul tremurator; cu incizii mari, lobata, adica
inciziile nu ating din jumatatea limbului, bilobata, ca la Ginkgo biloba, penat lobata ca la
stejar, palmat lobata ca la artar, vita de vie, fidata din jumatatea limbului, palmat-fidata
ca la ricin, partita depaseste din jumatatea limbului, penat-sectata ca la odolean,
palmat-sectata ca la canepa.
Anexele frunzei sunt:
stipele
ohrea
lingua
urechiusile
Anatomia frunzei
Frunzele prezinta doua epiderme diferit structurate si mezofilul diferentiat in
parenchim palisadic spre fata superioara si parenchim lacunos spre fata inferioara.
Epiderma prezinta celule cu peretii exteriori cutinizati, certificati sau mineralizati.
In epiderma sunt prezent peri protectori si peri secretori. Perii protectori pot fi
lungi, rigizi, scurti si rigizi, moi si numerosi.
Mezofilul este in totalitate sau in cea mai mare parte asimilator, celule care contin
cloroplaste. Mezofilul poate fi: omogen, bifacial si ecvifacial.
Mezofilul bifacial este caracteristic dicotiledonatelor si este diferentiat in
parenchim palisadic si parenchim lacunos.
Mezofilul ecvifacial este caracteristic frunzelor care au ambele fete egale colorate
deoarece au tesut palisadic sub ambele epiderne. La mijloc, intre cele doua tesuturi
polisadice, se gasete mezofilul asimilator cu celule izodiametrice.
Mezofilul omogen este caracteristic gramineelor si ferigilor dar se intalneste si la
alte familii de plante.
El este alcatuit din celule variate ca forma, alungite, elipsoidale, cu spatii
intercelulare.
Tesutul conductor esste reprezentat prin nervuri care corespund unuia sau mai
multor fascicule conductoare. Acestea sunt formate din fascicule libero lemnoase la care
liberul se afla spre epiderma inferioara si lemnul este epiderma superioara.
Abscisia frunzelor.
Caderea (abscisia) frunzelor se datoreste formarii unui strat de celule separatoare
speciale, Aceasta alcatuieste o lama transversala ingusta, care cuprinde tesuturile de la
baza petiolului. La caderea frunzelor lamela mijlocie a acestor celule se gelifica; frunza nu
se mai gasete in legatura cu tulpina decat prin fasciculele conducatoare si cade la cea mai
mica adiere de vant. La palmieri frunzele nu cad toate odata ci se dezagrega progresiv,
lasand resturi ale petiolului lor pe tulpina; la aceste plante nu are loc formarea uei paturi
separatoare de celule speciale.
Petiolul
Caracteristici si rol in viata plantei
Petiolul reprezinta portiunea bazala a rahisului, lipsita de foliole. Se mai numeste
codita si serveste atat la circulatia sevei brute spre limb si a celei elaborate spre tulpina, cat
si la orientarea limbului in pozitia cea mai favorabila spre sursa de lumina. Miscarile de
orientare a limbului sunt favorizate de prezenta unor articulatii speciale, numite pulvinule. In
functie de zona in care se gasesc acestea pot fi: Terminale, situate in partea apicala a
petiolului si la baza limbului; intermediare, situate in lungul petiolului; bazale, situate la locul
de insertie a petiolului de tulpina.
In conditii meteo nefavorabile, ploaie, gheata, vant puternic, petiolul indeplineste
si rol mecanic de sustinere a limbului frunzei cand acesta este lovit de stropii de ploaie, de
gheata sau cand este batut de vant.
Forma cel mai des intalnita este cea cilindrica. Alteori poate fi comprimat, ca la
Populus tremula, dilatat, ca la Ranuncului acer, umflat, ca la Eichornia crassipes, auriculat,
ca la brassica napus, aripat, ca la citrus aurantium. La diferite specii limbul este redus iar
petiolul devine foliaceu(filodiu), indeplinind functie de fotosinteza.
Concluzii
Importanta economica a frunzelor
In functie de specii de plante, frunzele pot fi folosite:
in hrana omului,
in medicina,
in vopsirea fibrelor textile
in scop ornamental
in scop furajer
Bibliografie: