Universitatea Babe- Bolyai, Facultatea de Teatru i Televiziune

Analiza Procesului Scenic

Coord: Conf. Dr. Habil. Miklos Bacs
Student: Todinca Vasile

Antonin Artaud - Teatrul i dublul su - Teatrul Cruzimii

- eseu Antonin Artaud s-a nscut la 4 septembrie 1896 la Marsilia. Copilria si
adolescenta i sunt marcate de suferint, care va declansa gravele neuropatii ce-l vor
chinui ntreaga viat. Ajuns la Paris, si ncepe ucenicia actoriceasc la Theatre de
lAtelier cu Charles Dullin. Interpreteaz si numeroase roluri n filmele regizorilor
avangardei franceze. Integrat initial suprarealismului, ntemeiaz n 1926 Teatrul Alfred
Jarry, unde joac printre altele piese de Strindberg si Vitrac, anticipate si nsotite de
manifeste teatrale. n 1932 plnuieste s ntemeieze un teatru patronat de Nouvelle Revue
Francaise. n 1931, la o expozitie colonial, el descopera teatrul din Bali, ce ofer
posibilitti noi ale unui teatru apt sa revin la origini. n anii 30 elaboreaz cele mai
importante texte teoretice, incluse n 1938 n Teatrul i dublul su. Atac teatrul
psihologic si naturalist, subordonarea fa de literatur, pretinznd descoperirea unui
limbaj independent al formelor elementare.
Teatrul si dublul su, reflect toate dublurile teatrului, metamorfoza, ciuma,
cruzimea, rezervorul de energie care constutuie miturile, uitate aproape de oameni dar
rencarnate n spectacolul teatral. Prin acest dublu, Artaud ntelege marele agent magic
cruia teatrul nu-i este dect figuratia, declansnd o eliberare de energii reale, n
cadrele unui ritual precis. Spectacolul ritualic nu este un teatru al realului cotidian care
imit viata, ci unul al posibilului n care se naste si se regenereaz viata. El leag moartea
teatrului, ca fiind un fenomen crepuscular, de moartea occidentului. Leag teatrul de un
fenomen de renastere si prin acestea s duc la salvarea omului. Ardaud s-a dedicat, n
conceptia sa artistic, definirii si regsirii purittii dar nu n sensul sacru, ci de oper
perfect.
La nceputul anului 1932, Antonin Artaud se gndise s lanseze o afacere teatral,
care ar fi fost pentru teatru ceea ce este revista N.R.F pentru literatur. Acest proiect ce sa numit pentru o vreme teatru al N.R.F a devenit Teatrul Cruzimii. Teatrul trebuie s
devin egalul vietii, nu al vietii individuale, al acestui aspect individual al vietii n care
triumf caracterele, ci al unui fel de viat eliberat ce mtur individualitatea uman si n
care omul nu mai este dect o rsfrngere. Despre primul spectacol al Teatrului Cruzimii,
intitulat Cucerirea Mexicului, Artaud vorbeste n cel de-al doilea manifest. Pentru
acesta, Artaud se hotrste s ncerce aventura mexican si studiaz serios cosmogonia si
civilizatia acestora.
Cruzimea era cu totul altceva pentru Artaud dect o poveste de snge, de asprime.
nsemna s mergi pn la captul a tot ceea ce poate regizorul asupra sensibilittii
actorului si spectatorului. El credea n necesitatea unor mijloace fizice pentru a-l aduce pe
spectator la o stare de supunere, pentru a-l amesteca cu forta de actiune. Credea c teatrul
nu va putea redeveni el nsusi dect n ziua n care autorii dramatici si vor schimba
radical inspiratia si mijloacele de scriere. Pentru Artaud, problema care se pune este de a
permite teatrului s-si regseasc adevratul limbaj. Limbaj spatial, limbaj de gesturi, de
atitudini, de expresii si de mimic, limbaj de strigte si de onomatopee, limbaj sonor, n
care toate aceste elemente obiective vor duce la semne fie vizuale, fie sonore, dar care
vor avea tot atta important intelectual si semnificatie sensibil ca si n prtile hotrte

www.referat.ro

Universitatea Babe- Bolyai, Facultatea de Teatru i Televiziune

Analiza Procesului Scenic
Coord: Conf. Dr. Habil. Miklos Bacs
Student: Todinca Vasile
si discursive ale vietii, ca o limpezime mai precis si obiectiv aprnd n vrful unei
idei. Teatrul cruzimii a fost creat cu scopul de a reinvesti teatrul cu notiunea unei vieti
parsionate si convulsive; n acest sens de rigoare violent, de extrem condensare a
elementelor scenice, trebuie nteleas cruzimea pe care vrea el s se sprijine. Artaud
consider c nenorocirile teatrului psihologic pornit de la Racine ne-au dezobisnuit de
aceast actiune imediat si violent pe care trebuie s-o aib teatrul. Cinematograful, la
rndul su, ne omoar cu imagini clare, filtrate prin masin, nu mai pot stpni
sensibilitatea noastr. n perioada angoasanta si catastrofic n care tria, se resimtea
nevoia urgent a unui teatru pe care evenimentele nu-l depsesc, a crui rezonant s fie
profund, care domin instabilitatea timpului. Artaud consemneaz c tot ceea ce
actioneaz este cruzime. Prin aceast idee a actiunii extreme duse pn la capt, trebuie
teatrul s se rennoiasc. Teatrul su este unul al dansului, al strigtului, al miscrii.
Teatrul cruzimii si propune s recurg la spectacolul de mase, s caute n
agitatia maselor imense un pic din aceast poezie, care se afl n srbtori si n multimi,
n zilele cnd poporul coboar n strad. Pentru a ajunge la sensibilitatea spectatorului din
toate prtile, Artaud, n loc s fac din scen si din sal dou lumi nchise, fr
comunicatie posibil, rspndeste strlucirile sale vizuale si sonore asupra ntregii mase
de spectatori.
Teatrul, dac vrea s-si regseasc necesitatea, trebuie s ne redea
tot ceea ce se afl n iubire, crim, rzboi sau nebunie. Artaud doreste s fac din teatru o
realitate n care s se poat crede si care s fie pentru inim si pentru simturi acest soi de
muctur concret pe care l produce orice senzatie vie. La fel cum visele actioneaz
asupra noastr si realitatea actioneaz asupra viselor noastre. Publicul va crede n visele
teatrului cu conditia ca, ntr-adevr, s le ia drept vise si nu ca pe o copie a realittii; cu
conditia ca ele s-l lase s-si elibereze aceast libertate magic a visului, pe care n-o
poate recunoaste ca semn al groazei si cruzimii. De aici vine aceast chemare la groaz si
cruzime.
Sfera teatrului pur, al teatrului cruzimii const n pierderea
exteriorului si ntoarcerea spre un paradoxal corp far organe. Gndirea este adept
formei primare, spre o transformare alchemica. Mijloacele de expresie trebuie sa
inlocuiasca discursul prin incantatie, personajele sa se defineasca prin fapte, nu vorbe,
cuvantul trece pe planul 2,3,4. Limbajul teatral trebuie s treac din nou prin corp cu un
limbaj trasat n spatiu. Cuvintele spun putin spiritului, ntinderea si obiectele vorbesc,
imaginile noi vorbesc, chiar dac realizate prin cuvinte. Dar spatiul rsunnd de imagini,
gtuit de sunete, vorbeste, de asemenea, dac se stie a se pstra din cnd n cnd ntinderi
suficiente de spatiu, mobilitate cu tcere si imobilitate. Istoria este redat prin zgomot,
prin furia gestului si a strigtului. Textul, gestul, sunetul, lumina au pentru Artaud o
important egal: spectacolul trieste din acest tot, si consider c oricine neglijeaz unul
din aceste elemente priveaz acest corp de un organ esential. Nu exist ca adevrat limbaj
de teatru dect actiunea. Numai ea conteaz.
Universul pe care reuseste Artaud s-l evoce este unul n care totul capt un sens,
un mister, un suflet. E vorba cu adevrat de reintegrarea unei magii, a unei poezii n
lume, de readucerea la lumin a unor raporturi noi ntre fiinte si lucruri.

Universitatea Babe- Bolyai, Facultatea de Teatru i Televiziune

Analiza Procesului Scenic
Coord: Conf. Dr. Habil. Miklos Bacs
Student: Todinca Vasile