Sunteți pe pagina 1din 12

Viata lui Mihai Eminescu (rezumat)

George Calinescu
STRAMOSII
Constiita romaneasca a voit sa dea celui mai
mare poet al ei o obarsie fabuloasa. Napastuit de legenda si de
stiinta biografica, este intins de zece natii deodata: pe rand, in
ordinea banuielilor, stramosul sau ar fi fost turc (Emin Efendi
negutator turc), albanez, persan (parerea lui Slavici cand il vazu
pentru intaia oara la Viena), suedez, rus, bulgar (avea trasaturile
fizice asemanatoare cu ale lucratorilor bulgari ce lucrau la
canalizarea Dambovitei), sarb , rutean (rudele apropiate vorbeau
ruteneste),polon (o familie din polonia care numara doi poeti
Ludwig Eminowicz si Roman Eminowicz), armean (Murad
Eminowicz negustor armean).
In vreme ce biografii cauta stramosi de-ai
poetului intre Marea Baltica si Marea Caspica, intr-un sat din
Bucovina, jud. Suceava, zis Calinestii lui Caparencu traiau pana
deunazii rude taranesti ale lui Mihai Eminescu. Petrea Eminovici
este primul cu acest nume care se gaseste in scripte. Feciorul
acestuia Vasile Iminovici taran ca si tatal sau, stia putina carte,
eradascal. Vasile are patru fete si trei feciori.
GHEORGHE EMINOVICI
Fecior mai mare al lui Vasile, dascaul din Calinesti,
tatal lui Mihai Eminescu, Gheorghe Eminovici s-a nascut la 10
februarie 1812. Fiind baiat de cantaret la strana, adica de om
mai cu invatatura, il vedem invatand carte, vreo trei ani, la
dascalul Ionita din Suceava. Deloc doritor sa se intoarca la
sapa Gheorghe este scriitoras la boierul Bals ocupandu-se si de
oarecare treburi cancelaresti.
Agonisind oarecare stare, tanarul Eminovici se
insura in primavara anului 1840. Avea 28 de ani. A cerut de sotie

pe fata stolnicului Jurascu din Joldesti Ral.Socrul i-a dat zestre


bunicica: bani, scule si de-ale casei si o mosie.
La asa stare, inboldit poate de sotia sa Ral, care
avea usoare fumuri nobiliare, ii trebuia lui Gh. Eminovici o urcare
pe treapta boiereasca. Capata de la voda Mihail Grigore Sturza,
decretul de caminar. In continuare vietuieste la curtea boierului
Bals. Invatase binisor, din convietuirea cu Bals, frantuzeste si
nemteste si mai stia pe deasupra ruteneste, leseste si evreieste
cu accent. Prinsese gust la citit si cumpara carti.
Gheorghe Eminovici capatase intr-acestea copii,
dupa nasterea celui de-al saselea copil cumpara mosia
razaseasca Ipotesti unde se stabileste impreuna cu familia.
Intarit intr-ale vietii si impacat cu Dumnezeu, Eminovici isi
sporeste cu ravna familia. Intinsa sa familie ar fi numarat
unsprezece copii daca doi n-ar fi murit foarte de mici.
In ceea ce priveste familia proiectele sale
pedagocice nu i-au intrecut mijloacele banesti. Gheorghe
Eminovici era un om de moda veche. Inalt, voinic mai mult decat
gras, <munte de om>, de o putere herculeana, trup sanatos,
minte sanatoasa, el ne priveste din fotografie cu un cap masiv,
acoperit cu par trainic si invaluit in barba castanie, tunsa cu
foarfecele, spre impacarea traditiei cu civilizatia, cu nas pradalnic
si ochi albasriiverzui, care trec, dispretuitori, dincolo de lucruri,
cu falca de jos usor obstinata si plina de sine. Infatisarea tradeaza
pe omul de munca, razbator si cu vointa de avere. Taran,
boiernas liber si proprietar visa pentru copii sai o treapta sociala
mai inalta. El isi puse in aplicare putinele si <sanatoasele>
principii pedagocice: fetelor nici o instructie spirituala, rostul lor
fiind casnic, dar zestre buna; baietilor nici o avere, ei putandu-si-o
agonisi singuri, dar cultura temeinica.
Dupa ce-si vazu aproape toata familia macinata
de moarte si boala (sotia si sase copii morti si trei bolnavi)
urandu-i-se cu viata, moare subit in ziua de 9 ianuarie 1884 si e
inmormantat linga bisericuta din Ipotesti.
RALUCA EMINOVICI SI COPIII

Pe langa un barbat asa de intarit de ideile lui si cu


atata violenta autoritar, femeia nu putea fi decat o fiinta supusa si
blanda, mangaindu-se cu copiii si ingenunchind pe la icoane.
Raluca Eminovici este a patra fiica a stolnicului Vasile Jurascu din
Joldesti si a Paraschivei Dontu.
Un portret in ulei, din chiar anul nuntii 1840 neo infatiseaza pe Raluca ca o femeie tanara, se nascuse in 1816
cu trasaturi nobile, fin conturate, cu ochi intunecosi, patrunzatori
si gura senzuala, neted taiata, totul intr-o fata slaba, oblonga, de
blandete suava, inperceptibil zambitoare.
Existenta Ralucai Eminovici s-a scurs, fara
indoiala, obscura si trudita, intr-o casa plina de copii, in grija
continua de ei, intr-o harnicie casnica necesara pentru a mentine
o familie atat de numeroasa. La desele suparari ce se vor fi ivit
din pricina firii violente a lui Eminovici s-a adaugat si pierderea
unora din copii mai ales a doi dintre cei mai mari aceasta
trebuie sa fie pricina boalei sale si a mortii (13 august 1876).
Este inmormantata impreuna cu Gh. Eminovici langa bisericuta
din Ipotesti.
Cei mai mari dintre copiii numeroasei familii
Eminovici urmeaza scoli inalte in strainatate:Serban(I) studiaza
medicina la Viena si la Erlangen, Nicolae(II) dreptul la
Sibiu, Iorgu(III) stiintele militare in Prusia, Ilie(V) medicina in
scoala doctorului Davila din Bucuresti, iar Matei(X) urmeaza
politehnica din Praga (devine capitan in armata romana). Inainte
ca Ilie sa se fi nascut a fost Ruxandra(IV), dar a murit de copil. Al
saselea copil, Maria(VI), a murit de 7 ani. Mihai(VII) este al
saptelea. Dupa el urmeaza Aglaie(VIII) care, maritata de tanara, a
avut doi baieti. Dupa moartea primului sot ea se recasatoreste. O
alta sora a lui Eminescu esteHenrieta(IX) care, suferinda, are
inclinatii catre filozofie si era patrunsa de <ce insemneaza
Eminescu pentru cultura romaneasca>. Ultimul copil, Vasile(XI), a
incetat din viata la varsta vrageda de un an.
NASTEREA SI COPILARIA LUI MIHAI EMINESCU(1850-1858)

Desi nu este pe deplin sigura datorita disputei


biografilor data nasterii lui Mihai Eminescu se considera a fi 15
ianuarie 1850 (dupa registrul de nasterii si botez).
Nu trebuie sa vedem insa in copilaria celui care
avea sa devina cel mai mare poet al tarii lui ceva miraculos si
prevestitor. Este copilaria fireasca a unui baiat crescut la tara. El
se juca cu ftatii Ilie si Matei si umpleau astfel lumea de chiot si
poveste. Mai tarziu el hoinarea prin sat timp de o saptamana
amintindu-si despre asta in poeziile sale (Calin nebunul, Fiind
baiet, paduri cutreieram, O ramai!, Trecut-au anii) admirand
codrii, teii, lacul, turmele cu ciobanii lor si nu in ultimul rand
povestile batranesti. Toate acestea il vor inspira mai tarziu. Cand
baiatul se facu mai mare il cucereste prima iubire (iubita avea
<ochii mari si parul negru-n coade>).
Ce e sigur este ca in primii ani de viata Eminescu
este o haimana sanatoasa.
SCOLAR LA CERNAUTI(1858-1863)
Unde va fi facut Eminescu clasele intaia si a
doua primara nu stim, dar clasele a treia si a patra le-a urmat
sigur la Cernauti. Gh. Eminovici avea planuri marete pentru
copiii sai si pretuia pe nemti cu deosebire. De aceea si-a dat toti
baietii la carte nemteasca la Cernauti.
Aici isi petrece Eminescu aproape sapte ani din
copilaria sa. Cat fusese in scoala primara, Mihai sezuse, se pare,
la Aron Pumnul.Spirit inegal, incapabil sa se supuna unei
discipline prea aspre, Eminescu nu e in liceu un scolar stralucit. El
are preferinte de studiu, iubeste lectura, nu insa si scoala. Citea
pe infundate carti din biblioteaca scoalei, sau de la Pumnul;
dulapurile cu carti ale lui Gh. Eminovici isi gasisera un nou cititor.
Mai draga, nici vorba, decat scoala ii era lui
Eminescu joaca. El impreuna cu prietenii si colegii lui de camera
faceau foarte multe pozne pe seama gazdei ce-i tinea cu chirie.
De asemenea el incearca sa fuga de cateva ori acasa la Ipotesti,
dar este prins de tatal sau si sfarseste tot la Cernauti.

PRIVATIST LA CERNAUTI. FUGAR CU TRUPA TRADINI


(1864-1866)
Tatal visase sa vada pe Mihai nu un om de nimic,
cu plete, compunand poezii, ci doctor macar. Trebuia sa-si dea
examenele dar nu avea banii necesari, de aceea cere o bursa de
la Ministerul Instructiunii dandu-se elev la gimnaziul din
Botosani. Bursa este respinsa.
In cele din urma pleaca la Cernauti pentru a-si da
examenele. Dar in acea vreme isi face debutul la Cernauti trupa
de teatrala a Stefaniei Tardini. O data cu plecarea actorilor romani
din Cernauti dispare si Eminescu. El trece cu trupa prin Botosani
primit in colectiv pentru a-i folosi istetia si se duce la Brasov.
Sosit cu trupa la Botosani Eminescu se intoarce acasa. Eminovici
nu mai avea bani sa-l tina pe Mihai la scoala si incearca sa-l
statorniceasca la Botosani ii gaseste slujba de practicant la
Tribunalul din Botosani. Trupa Tardini, incepandu-si reprezentatiile
la Cernauti, face pe Eminescu sa-l convinga pe tatal sau ca
trebuie sa-si dea examenele. Urmeaza in continuare trupa si-si da
examenele la Sibiu. Se intoarce la Cermauti si sta ca bibliotecar la
Aron Pumnul care era foarte bolnav. Aici Eminescu citeste toate
cartile cum afirma speriati mai tarziu studentii de la Blaj. In
ziua de 12 ianuarie 1866 moare Aron Pumnul, prilej pentru
Eminescu de a scrie o poezie care urma a fi scrisa intr-o
brosura Laecremioarele invataceilor gimnazisti den Cernaeuti la
mormantul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul.
Urmeaza o colaborate cu revista Familia la cere
trimite cateva din poeziile lui de pana atunci De-asi avea O
calarire in zori si Lantul de aur. Iosif Vulcan, cel care-i publica
poeziile, ii schimba numele din Eminovici in Eminescu.
LA BLAJ(1866)
Eminescu hotaraste sa dea examenele mai
daparte la Blaj. Copilaria sa se sfarserste plecand pe drumuri
necunoscute si parasind Bucovina cea inverzita. O astfel de
calatorie facuta pe jos presupune popasuri multe si indelungi,

opriri prin satele ardelene cu case albastre din drugi de lemn,


cate-o odihna in vreo casa milostiva de taran; presupune tarcoale
in jurul bisericilor puse pe un varf de deal. Astfel carnetelul
poetului se umple de notite si idei. Sosind in targul de destinatie
Blaj Eminescu este recunoscut de studenti drept cel care citise
intreaga biblioteca gimnaziala si publica poezii in Familia. Desi
tinuta poetului era intr-o stare grava de deteriorare, reusi prin
statura si spiritul sau sa inpuna respect. De aceea toti se si
intrece care mai de care sa-l ajute.Eminescu duce la Blaj o viata
foarte dezordonata doarme cand poate, pe unde poate, adeseori
imbracat, mananca rar si putin, si nu tine foarte mult la lutul
omenesc. Evita pe cunoscuti cautand singuratatea si citea toata
ziua. Eminescu era dar, dupa cum se vede, un tanar deprins cu
elementele naturii, un rustic sanatos si primitiv. Desi inclinat
catre solitudine, el nu fugea de prietenie. Un prieten de
singuratate a avut la Blaj in persoana lui Filimon Ilia caruia ii va
dedica poezia Amicul F. I. impreuna discutand juvenil teme
filozofice.
Intre timp mai publica la Familia poezii Din
strainatate, La bucovina, Speranta si o traducere
nuvela Lantul de aur. Scoala terminata,
Eminescu ramane fara bani si pleaca spre Sibiu in cautarea
vreunui ajutor. Intr-adevar cunoaste pe cineva care
ii citise poeziile din Familia si vazandu-l intr-un costum cu
totul singular il imbraca din cap pana in picioare si il ajuta sa
treaca granita

PRIBEAG SI SUFLEUR (1866-1869)


Trecand muntii Eminescu se duce la Bucuresti si se
alatura iar trupei Tardini. Rapit de glasul unei actrite scrie
poeziaLa o artista pe care o publica la Familia. Ceva mai statornic
Eminescu pune pe hartie mai multe poezii La o artista, Mortua
est, Ondina, Amicul F. I., Junii corupti si La Heliade.

Pascali il ia in trupa drept sufleur, dar inainte ca


aceasta sa se fi intimplat Eminescu a fost in trupa lui Iorgu
Caragiale. Impreuna cu aceste trupe, poetul, devenit sufleur sau
actor, calatoreste in toata tara. Mai are cateva aparitii in Familia,
dar de aceasta data nu poet ci membru al unei trupe de treatru.
Intre timp poetul face cunostinta cu I. L. Caragiale si-i insiruie
cunostintele sale literare. O alta dragoste face pe Eminescu sa
mai scrie o poezie Venere si Madona. Recomandat de M. Pascali
Eminescu intra ca sufleur si copist la Teatrul National. Aici printre
atributiunile sale interpreteaza mici roluri si face si o traducere
din germana. Eminescu si-a extirpat de mic simtul interiorului
organizat si cabina sa era intr-o dezordine continua, desigur in
fiecare colt, pe jos, fiind sutele de volume pe care le citea.
Eminescu s-a alaturat societatii Orientul care avea
drept scop promovarea culturii prin discutii, lecturi si studii de
folclor.aici se imprieteneste cu cei ce-i vor fi colegi la Junimea. La
Botosani Eminovici prinde pe fiul fugar terminandu-se astfel
scurta sa cariera de sufleur.
STUDENT LA VIENA(1869-1872)
Pentru ca fiul sau sa nu alunece pe calea actoriei
Gh. Eminovici se hotari sa-l trimita pe Eminescu la Viena sa
studieze filozofia. La Viena studiau foarte multi romani pe care
Eminescu ii cunoaste, in mare parte, din drumetiile sale. Studiaza
aici filozofie, medicina, limbi romanice, istorie. Usurinta cu care
vorbea germana face ca Eminescu sa cunoasca poeti de-ai locului.
Nu pierde contactul cu literatura patriei trimitandu-si versurile
la Convorbiri Literare. Prietenul sau la Viena se arata a fi Slavici.
Indata ce primea bani de la tatal sau isi cumpara carti precum
cafea si tutun. In lipsa de acasa a tovarasilor, Eminescu lucreaza
in aburul de cafea, de tutun si de alcool denaturat, posedat de
fantezie. Doar lipsurile scoteau pe poet din lumea fanteziei. Cand
crezu ca unele compuneri au infatisare onorabila le puse intr-un
plic si le trimise Convorbirilor literere. Poeziile Venere si
Madona si Epigonii a incantat pe Junimisti. Iacob Negruzzi se duce
la Viena si-l cunoaste personal pe Eminescu. Acestia, impreuna cu
Slavici, organizeaza o serbare nationala la mormantul lui Stefan

cel Mare cu ocazia implinirii a patru sute de ani de la intemeierea


Manastirii Putna.
In iarna urmatoare Eminescu nu mai primea bani
de acasa si se imbolnavi de zacu trei saptamani, ingrijit din lipsa
de bani de colegii de la medicina. Se ridica din boala abia in
februarie. Atunci a cunoscut-o pe Veronica Micle. Ea a stat la
Viena sase luni, timp in care Eminescu a plimbat-o prin
metropola danubiana. Eminescu parasi Viena cu gandul de a-si
rezolva situatia scolara si de a se alatura Junimii.
STUDENT LA BERLIN(1872-1874)
Intors in tara, Eminescu se duse la Junimea,
incurajat de Iacob Negruzzi si Slavici. In Junimeacunoaste pe
Negruzzi, pe Maiorescu, pe Pogor si-si face multi prieteni. La Iasi
o reintalneste pe Veronica Micle. Capodopera cum o numeste
Maiorescu Sarmanul Dionis este publicata in Convorbiri literare.
Eminescu, fiind apreciat, primeste din partea societatii o bursa la
Berlin pentru continuarea studiilor de filozofie. La Berlin urmeaza
cursuri de: Conceptia istoriei la istorici renumiti, Istoria generala a
filozofiei, Istoria Egiptului, Istoria moderna,Obiceiurile si
moravurile Egiptrenilor, Dezvoltarea si critica filozofiei
hegeliene Eminescu pregatind un doctorat cu caracter istoric.
Nevoia de bani in face sa-si gaseasca o slujba aceea de secretar
particular pe langa Th. Rosetti. Activitatea literara la Berlin este
inceata si redusa la simple proiecte. In Convorbiri
literare aparusera poezii, Inger si demon, Floare albastra, Demon
si inger, Imparat si proletar, Glossa, Egipetul si Cezara,
dramaDecebal, dar si nuvela Sarmanul Dionis. Maiorescu il
socoteste pe Eminescu drept cel mai de seama poet dupa Vasile
Alecsandri.
Eminescu vrea sa intrerupa studiile si sa plece
acasa, chemat fiind de tatal sau, dar Rosetti ii creste salariul
pentru a-i indelunga sederea la Berlin fara ajutor de acasa. Titu
Maiorescu ii promite lui Eminescu un loc laMinisterul de Instructie,
cu conditia sa ia doctoratul. Voind sa scape de viata de la Berlin si
atras de dorinta revederii cu Veronica Micle poetului ii piere
gandul la doctorat si se intoarce la Iasi si cere o ocupatiune la

Iasi desigur in acest timp Maoirescu il crede intre tomuri


pregatindu-si doctoratul.
BIBLIOTECAR SI REVIZOR SCOLAR(1874-1876)
Cu ajutorul lui Vasile Pogor Eminescu este numit
director al Bibliotecii centrale din Iasi. Bucuros ca scapase de
pribegie, poetul uita sa ia in primire biblioteca cu inventar, spre
supararea li de mai tarziu. El spera sa studieze in continuare si sa
plece inapoi in Germania, pentru doctorat. In acest timp Eminescu
isi face debutul in invatamant fiind suplinitor la cursuri de logica si
limba germana. Dupa cateva demonstratii ostile din partea
elevilor Eminescu este nevoit sa renunte la pedagogie si primeste
de la Maiorescu functia de revizor scolar pe doua judete: Iasi si
Vaslui. Ca revizor, Eminescu cunoaste oarecare greutati datorita
firii sale libertine si lipsita de raspunderi, dar se acomodeaza. In
curand Maiorescu demisioneaza, guvernul Catargi cade si
Eminescu este destituit. Imediat dupa asta mai primeste o
lovitura, Vizanti un om ce se va expatria din pricina necinstei
in intelegere cu Petrino poetul rival au pus la cale un proces
impotriva lui Eminescu pentru sustrageri de carti si mobilier de la
biblioteca din Iasi. Pentru ca totul era la locul lor dosarul a fost
inchis. Tot Andrei Vizanti da in judecata si pe Maiorescu pentru
risipa din visteria statului.
EMINESCU SI JUNIMEA
Ceea ce l-a atras pe Eminescu la Junimea a fost
cultura serioasa a celor mai multi dintre junimisti, dar ligamentul
central intre poet si crec il formeaza Titu Maoirescu. Foarte
asemanati pe plan ideologic Maiorescu si Eminescu au purtari si
instincte fundamental opuse dand nastere la discordii acute.
Astfel Eminescu intelectualiceste era maiorescian convins, n-a
fost omeneste prietenul lui Maiorescu. Maiorescu impiedica
casatoria lui cu Veronica Micle pentru ca cele doua talente
literare nu ar mai fi plans asa de frumos in versuri!. Eminescu a
suportat, ca junimist, si vicisitudinile cercului, a incercat cate un
proiect de raspuns, dar nu a ripostat niciodata. El era stimat
la Junimea. Colaboreaza cu Xenopol, Burla, Bondarescu, Panu si

intra cu usurinta in intimitatea lui Ion Creanga fiind prieteni buni,


aproape nedespartiti.
Epoca sederii la Iasi, in apropierea Junimii, a fost
cea mai rodnica din viata poetului din punct de vedere al cretiilor
artistice. In toti acesti ani Eminescu nu ocolea reprezentatiile
teatrale si chiar le urmarea cu placere.
EMINESCU SI DRAGOSTEA
Inca din adolescenta, din epoca Ipotestilor,
intretinea legaturi de dragoste cu fata cu ochi mai si parul negrun coade. Sosit in Bucuresti de la Blaj urmarea in Cismigiu o fata,
iar din cusca sufleurului sorbea cu ochii o frumusete din loja. In
vremea studentiei a avut legaturi cu tinere femei facile, cum este
Milly la Berlin. S-ar parea ca de la aparitia Veronicai Micle in viata
lui Eminescu toate versurile canta dragostea pentru ea. Veronica
Micle a fost plina de viata, plina de farmec, frumoasa si avea o
voce superba facea umbra in jurul celorlalte femei. Zvonul
dragosteilui Eminescu pentru Mite Kreimnitz este desi dezmintit
foarte credibil. Veronica Micle este prezentata, pe unde ieseau in
escapadele lor, drept logodnica fapt care denota dragostea lui
Eminescu pentru aceasta fiinta. Casatoria acestora a fost
impiedicata de Maiorescu, care la randul lui era indragostit de
tanara Veronica Micle.
EMINESCU ZAGETAR(1876-1883)
Ramas pe drumuri, hartuit de rautatea oamenilor,
poetul alearga sa se adaposteasca pe la prieteni Creanga,
Slavici. Junimistii ii gasira o indeletnicire, aceea de redactor
administrator si corector la gazeta Curierul de Iasi. Aici lucreaza si
cativa dintre colegii junimisti: Nicolae Gane, Iacob Negruzzi, Anton
Naum. La aceasta gazeta tipareste articole despre istorie,
comentarii nationale, insemnari economice, cronica teatrala si
cateva observatiuni critice. In urma unui conflict Eminescu se
retrage din redactia gazetei. Junimistii ii propusesera un loc
la Timpul, dar Eminescu asi continua astivitatea jurnalistica
ajutandu-l pe Slavici la Convorbiri literere. Eminescu citea si
compunea mult noaptea si asta deranja gazdele sale. Scrie O,

mama, Luceafarul si Mai am un singur dordar si Scrisorile si nu


mai tipareste mai nimic. Impreuna cu junimistii Eminescu
frecventa concertele si reprezentatiile de teatru. Boala il coplesi,
memoria il parasi deodata, isi pierdea distinctia intre subiect si
pealitate si dorinta de moarte se face tot mai puternica. In acest
timp redactia il asepta implacabila la Bucuresti, dar raul launtric
nu se potolise. Munca si boala il indepartase pe Eminescu de
rude si prieteni, precum il instrainase de iubire.
AGONIA MORALA SI MOARTEA(1883-1889)
Boala lui poetului ii face pe colegi sa afirme ca
Eminescu a innebunit. Gh. Eminovici vine la Bucuresti si lasa
toata ingrijirea materiala si morala lui Maiorescu.
Delirul isi pune amprenta asupra gandirii
expoetului. Eminescu era indurerat ca nu putea vorbi toate limbile
pe care creadea a le stii adica saptesprezece la numar. O visa cu
ochii deschisi pe Veronica Micle, se credea la Viena il locuri
nemaivazute, cerea bani, boteaza pe cei din jurul lui cu nume
regale si ilustre, canta din senin romante nemtesti.
Maiorescu decide, dupa sfatul medicului, sa-l
trimita in India. Timpul sta sa-si inceteze aparitia, batranul
Eminovici muri, la fel si doi frati ai lui Eminescu, doar Henrieta se
mai interesa de soarta lui Mihai. Ea umbla cu Eminescu la mai
multi doctori. Poetul, dorind sa scrie, cere cartile si hartiile de la
Maiorescu, dar acesta din spirit de arhivar nu raspunde si publica
o editie a poeziilor lui Eminescu cu gand sa-i aduca ceva bani.
Trupa de pribegie a lui Eminescu Tardini organizeaza o
reprezentatie in sprijinul lui. Revenindu-si, oarecum, el
colaboreaza, ca gazetar, cu Romania libera.
Eminescu este internat la ospiciu si moare in zorii
zilei de joi 15 iunie 1889. La autopsie s-a observat creierul care
era in stare de ramolitie, 1.400 de grame cam cat al lui Schiller.
Pe actul de moarte al lui Eminescu pun pecetlea degetelor doi
analfabeti crunta ironie. In dupaamiaza zilei de 17 iunie colegii,
familia si toti cunoscutii il conduc pe ilustrul poet pe ultimul drum.

MASCA LUI EMINESCU


Eminescu era un roman carpatin, care in
apropierea muntilor a crescut mai vanjos si mai aprig. El avea ca
atare un suflet eretic, simtitor, urmarind interesul social.
Inteligenta lui era limpede facand din Eminescu un lunatec
sublim. Hoinar din fire, Eminescu a trait numai inuniversul sau.
Azi, cand poporul roman aluat cunostinta de sine,
chipul poetului isi regaseste puterea asupra sufletelor noastre.