Nuvela psihologic Moara cu noroc de I.

Slavici

Sondarea vietii interioare a personajelor, preocupare ce a avut ca rezultat conferirea unei

dimensiuni psihologice fenomenului literar a devenit o constanta a creatorilor epici incepand
cu perioada marilor clasici. Proza realista a acestei perioade din secolul al XIX-lea se afla sub
imperiul directiilor impuse de Balzac in literatura franceza prin Comedia umana si de G.
Flaubert prin Madame Bovary , opere care apeleaza si la o analiza psihologica a
personajului. Proza romaneasca va raspunde ecourilor franceze prin Epoca Marilor Clasici,
perioada fiind marcata de interferenta clasicismului, romantismului si realismului caracterizat de verosimilitatea aspectelor prezentate, bine localizate in timp si spatiu,
reflectand o stare de fapt a epocii, evidentiindu-se in aceasta perioada nuvela psihologica.
Unul dintre marii creatori ai nuvelei psihologice, alaturi de I.L.Caragiale, este Ioan Slavici.
Acesta va conferi o viata noua personajelor sale, o adancime care nu l-a ispitit pe
contemporanul sau, Ion Creanga, operele sale urmarind si dimensiunea psihica a acestora.
Maiestria autorului se evidentiaza in creatia sa, in volumul Novele din popor in care sunt
incluse Popa Tanda , Budulea Taichii , Padureanca , Scormon si Moara cu
noroc . Fiind o specie literara a genului epic in proza, avand o constructie riguroasa, cu o
actiune mai dezvoltata ca a schitei si a povestirii, pusa pe seama mai multor personaje, ale
caror caractere se desprind din conflicte puternice si printr-o intriga complexa, opera "Moara
cu noroc" , publicata in anul 1881, este o nuvela.
O prima particularitate a nuvelei psihologice consta in titlul operei ce capata valoare
anticipativ-morala si in acelasi timp puncteaza numele unui topos, Moara cu noroc fiind
numele unui han construit pe locul unei mori conotand un spatiu aflat sub influenta unor forte
nefaste, norocul nefiind un apanaj al binelui, mai ales ca o moara abandonata si iesita
din uz atrage duhurile necurate si reprezinta un taram in care timpul nu mai actioneaza,
materia se afla in stagnare si isi pierde sensul devenirii -T. Panfile Dragostea in datina
tineretului romanesc , inducandu-se astfel ideea locului diabolizat de moara parasita. De
asemenea sintagma aceasta contine o antifraza, ea fiind folosita in sens contrar adevarului,
lucru afirmat pe parcursul tramei-hanul neaducand noroc nimanui - in raport cu cititorul, titlul
acesta fiind o asteptare frustrata.
O a doua particularitate a nuvelei psihologice este tema care vizeaza o problematica
morala, in acest caz infatisand procesul de dezumanizare ca rezultat al dorintei de imbogatire
si repercusiunile pe care setea de inavutire le are asupra omului, determinandu-i destinul,
validandu-se ca motiv anticipativ vorbele batranei din incipit Omul sa fie multumit cu
saracia sa . O alta particularitate a acesteia consta in timpul si spatiul variabile, dar bine
delimitate, actiunea derulandu-se in contextul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al
XIX-lea, momentul patrunderii relatiilor capitaliste, pe parcursul unui an, intre doua repere
temporale cu semnificatie religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste. Rema nuvelei nu
constituie o particularitate definitorie in caracterul psihologic al acesteia. Nuvela este alcatuita
din 17 capitole, capitolul incipit preluand functiile prologului prefigurand tema si conflictul
dominant, validate prin motivele anticipative continute. Urmatoarele 15 capitole sunt
structurate intr-o compozitie de tip clasic, unitar, cu actiune gradata, momentul culminant in
capitolul XVI, cu deznodamant dramatic, succesiunea momentelor dramatice dezvaluind
1

psihologii complexe si conturand trasaturile caracteristice unei anumite realitatii: o lume

cladita pe puterea banului, lipsita de onestitate, o lume in care administratia si justitia sunt
corupte, un mediu social nociv. Banul este vazut ca un simbol al existentei materiale care are
un ascendent fata de cea spirituala, astfel trecandu-se in anormalitate. Ultimul capitol are
valoare de epilog subliniind ideea principala a operei.
O particularitate definitorie o reprezinta insa prevalarea conflictului interior pledand la
nivelul constructiei personajului in prezentarea gradata a acestuia, conflict care de cele mai
multe ori este climax la nivelul diegezei. Acest conflict interior este evidentiat pe baza
diegezei. Astfel, in expozitiune, Ghita, cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor hotaraste sa
ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Carciuma este asezata
la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. O vreme,
la Moara cu noroc, afacerile ii merg bine lui Ghita. Insa aparitia lui Lica Samadaul, seful
porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, la carciuma, constituie intriga si
declanseaza in sufletul lui Ghita conflictul interior. Desfasurarea actiunii ilustreaza procesul
instrainarii carciumarului fata de familie, care, dornic sa faca avere, se indeparteaza treptat de
Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri: jefuirea arendasului, uciderea unei
femei si a unui copil. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot de codru si tovaras
al lui Lica, pentru a-l da in vileag pe Samadau. Punctul culminant al nuvelei ilustreaza
dezumanizarea lui Ghita. La sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica,
lasand-o singura la carciuma, in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui
banii furati. Dezgustat de lasitatea sotului, Ana i se daruieste lui Lica. Cand se intoarce si isi
da seama de acest lucru, Ghita o ucide pe Ana, fiind la randul lui ucis din ordinul lui Lica de
Raut. Deznodamantul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma
de la Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide in mod
truculent. Singurele personaje care supravietuiesc sunt Batrana si copiii, nuvela avand astfel
un final moralizator. Incipitul si finalul nuvelei, specific prozei psihologice, se afla in raport
de simetrie, deoarece infatiseaza drumul care ajunge la Moara cu noroc, locul desfasurarii
actiunii. Cuvintele rostite de batrana incadreaza desfasurarea propriu-zisa a actiunii, avand rol
de comentariu moral: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci
linistea colibei tale te face fericit. Batrana este adepta pastrarii traditiei. In finalul nuvelei,
pune intamplarile tragice pe seama destinului: "Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a
fost dat".
O alta particularitate ce individualizeaza nuvela psihologica este faptul ca accentul nu
cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea vietii interioare a personajelor. In aceasta opera
conflictul central este cel moral-psihologic, conflict interior al personajului principal, in
caracterizarea personajelor fiind folosite tehnici de investigatie psihologica: autoanaliza,
monologul interior de factura traditionala. Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica
lui Slavici. Destinul sau ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si
capacitatea de a surprinde fac din Ghita un personaj rotund sau tridimensional , acesta
dezvaluind si anumite trasaturi pe parcursul diegezei. La inceput, el este un om energic, cu
gustul riscului. Cizmar sarac, el hotaraste luarea in arenda a carciumii de la Moara cu noroc,
pentru ca doreste bunastarea familiei sale si are capacitatea de a-si suma responsabilitatea
destinului celorlalti. Carciuma aduce profit, iar familia traieste in bunastare si armonie.
2

Aparitia lui Lica Samadaul la carciuma tulbura echilibrul interior al lui Ghita. Cu toate ca isi
da seama ca Lica reprezinta un real pericol pentru el si familia lui, Ghita nu se poate sustrage
de la tentatia imbogatirii. La inceput, crede ca ii poate tine piept acestuia si isi ia masuri de
precautie: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi face rost de doi caini pe care sa ii
asmuta impotriva turmelor de porci si isi angajeaza inca o sluga, pe Marti. Cand Lica vine pe
neasteptate la Moara cu noroc, Ghita isi pune in aplicare planul de aparare. Dar dupa cum
cainii se imblanzesc inaintea Samadaului, tot astfel carciumarul isi deschide lada cu bani. Lica
il caracterizeaza in mod direct: Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om
cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul, si de muma-sa. Ma simt chiar
eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu un om ca tine. Totusi, samadaului nu-i convine un
om care sa nu-i stie de frica si de aceea, treptat, distruge imaginea celorlalti despre carciumar
ca om onest si cinstit. Prin monologul interior sunt redate gandurile si framantarile
personajului: Ei! Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu! , acesta avand si momente de
remuscare, cand ii cere iertare sotiei: Iarta-ma, Ano! ii zise el. Iarta-ma cel putin tu, caci eu
n-am sa-mi iert cat voi trai pe fata pamantului. dar se instraineaza de ea, iar apoi o foloseste
in incercarea de a-i oferi probe jandarmului Pintea in ceea ce priveste vinovatia samadaului.
O particularitate definitorie a nuvelei psihologice este prezenta unui personaj central,
Batrana, mama Anei si soacra lui Ghita, in acelasi timp un personaj simbolic.La nivel
naratologic este o voce din off , personaj raissoneur , un alter-ego al autorului
indeplinind rolul pe care il avea corul in tragedia antica, mesager, purtator al mesajului, prin
el naratorul traducandu-si in mod indirect conceptiile sanatoase despre viata. Aceasta voce va
aparea sporadic pe parcursul discursului, dar intotdeauna pentru a enunta o sentinta, o
invatatura de viata.
O particularitate definitorie a nuvelei psihologice este naratorul preponderent
extradiegetic, impersonal, omniscient, neimplicat, obiectiv, care prin verosimilitatea
aspectelor prezentate, bine localizate in timp si spatiu si reflectand o stare de fapt a epocii. O
trasatura specifica nuvelei psihologice se evidentiaza prin stil, analiza psihologica avand mare
forta de obiectivizare de o rara profunzime, procesul de dezumanizare al personajului fiind
urmarit gradat de narator prin mai multe modalitati. Este uzitat stilul indirect liber pentru
redarea gandurilor lui Ghita, fie pentru autoobservare fiind prezenta analiza unui sentiment:
frica omului care se crede dominat de hazard (afirmandu-se astfel subtema fricii si a
norocului), fie pentru a incredinta cititorul ca Ghita, chiar constient de faptul ca banii obtinuti
au o provenienta din cele mai discutabile (jaf, crima): Caci adunase multi bani Ghita, atat de
multi, incat in fiecare zi isi zicea: ,Mult a strans arendasul' dar precum aduna banii, el scapata
mereu in gandul sau ; nu are puterea sa se desprinda de acel loc si sa aleaga drumul cel
corect, persistand in tovarasia lui Lica. De asemenea este folosit si stilul indirect pentru
redarea gandurilor personajului. Nu trecuse nici jumate de an de cand se afla la Moara cu
noroc, si trebile mergeau din ce in ce mai bine: avea porci la ingrasare, doua vaci cu lapte,
caruta pe razoare, doi cai buni, avea bani in lada, nu prea multi, dara destui, pentru ca sa poate
trai un an-doi dintr-insii. Dar acum, cand trebile ii mergeau mai bine, Lica voia sa-si faca rand
de un alt om la Moara cu noroc , autorul folosind enumeratia multipla pentru a descrie
bunastarea lui Ghita cu scopul de a releva incapacitatea acestuia, odata dominat de puterea
banului, de a-si constientiza drumul gresit ales.
3

Prin urmare, opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica
avand toate trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior al personajului
principal, urmareste procesul instrainarii lui Ghita de familie si urmareste degradarea morala
a acestuia produsa de ispita imbogatirii, acest "realist poporal"- Titu Maiorescu, deschizand
drumul romanului realist din perioada interbelica.