Cealalta Ancuta

-argumentare-

Mihail Sadoveanu a fost un mare exponent al

literaturii traditionale la noi,autor de
romane,povestiri si nuvele.Scriitorul s-a remarcat
prin arta lui de povestitor si a fost asemanat din
aceasta perspectiva cu maestrii incontestabili ai
genului(cronicarul I. Neculce sau I. Creanga).
Povestirea este specia epica de mica intindere cu
un nr. mic de personaje(mai mic decat cel al
nuvelei) si cu actiune simpla,derulata pe un singur
fir narativ.In povestire actiunea este verosimila,iar
atentia naratorului se concentreaza asupra
evenimentialului.
Tehnica structurala principala uzitata aici de
autor este cea a insertiei sau a povestirii in rama
dublata de inlantuirea planurilor trecut-prezent si
urmata de inlantuire.
"Cealalta Ancuta" evoca o alta poveste de
dragoste din vremuri apuse, mult mai pline de
evenimente decat cele ale timpului narativ.
Naratorul este, de data aceasta, mesterul Ienache
coropcarul. "Iernile pe atunci erau mai tari", spune
acesta, figurand imprecis timpul evenimential,

completandu-l apoi cu detalii de atmosfera a

vremurilor. Deschiderea spatiului narativ incepe prin
prezentarea oamenilor de altadata, din "vremea
veche", diferiti de cei din timpul povestirii, cand prin
targuri nu mai erau atatia "venetici", cu atatea
dughene noi, incat coropcarii, vanzatorii ambulanti
de maruntisuri, erau tinuti la mare cinste.
Protagonistul istorisirii propriu-zise este un razas
nebun,care avusese neobrazarea sa-si ridice ochii
catre duduca Varvara,sora vestitului vornic
Bobeica.Lucrul respectiv este cu primejdie,asa
cum il avertizeaza Ancuta si il determina sa devina
un proscris, deoarece se pune cu
stapanirea.Personajul este
mandru,experimentat(stapaneste taina armelor) si
este un vornic neinfricat,care iubeste cu
pasiune:pentru o dragoste pot sa-mi dau viata si
tineretile mele.
Forta lui iesita din comun constituie un element
al miraculosului si creeaza suspans in text.Un alt
element miraculos este redat prin inserarea ideii de
catre narator potrivit careia hangita stapaneste
taine oculte.
Inceputul povestirii este de tip ex abrupto
deoarece intriga prevaleaza in fata

expozitiunii.Desfasurarea actiunii surprinde

momente conflictuale de maxima intensitate pe
care finalul deschis le rezolva.
"Cealalta Ancuta" este astfel tot o povestire cu
final deschis, misterul intamplarii de la Timisesti
ramanand nedezlegat, naratorul avand numai o
vaga banuiala ca iscusita isprava ar fi fost opera
legendarei Ancute.