Emotiile

Tot ceea ce ne inconjoara, obiecte, persoane, evenimente starnesc o rezonanta in adancul

nostru, adica ne afecteaza... Nu ceea ce ne afecteaza este important ci valoarea pe care o dam,
semnificatia si relatia pe care o avem cu ceea ce ajunge sa ne afecteze. Afectivitatea este o
vibratie concomitent organica, psihica si comportamentala, ea este tensiunea intregului oganism
cu efecte de atractie a sau respingere, cautare sau evitare. Procesele psihice care reflecta relatiile
dintre subiect si obiect sub forma de trairi, uneori atitudinile, poarta denumirea de procese
afective. Cu o formula mai generala am putea spune afectivitatea reprezinta rezonanta lumii in
subiect si vibratia subiectului in lumea sa.
Datorit dezvoltrii cercetrilor n domeniul psihologiei n societatea contemporan,
afectivitatea a dobndit statutul de aspect fundamental al personalitii fiind rezonana subiectiv,
general a individului, intim i relaional trit, ca reacie la schimbrile de tot felul din mediul
extern sau intern.
Psihologul romn, Vasile Pavelcu subliniaz c, prin afectivitate urmeaz s se neleag
3 realiti distincte:
- reaciile afective ( emoiile precum frica , mnia, bucuria, tristeea)
- strile afective (plcere, neplcere, remucare, invidie, gelozie)
-atitudinile afectivede factura sentimentelor, tendinelor, iubire, ndoial,
recunotin, admiraie.
Toate acestea presupun anticipaie i prelungirea tririlor afective.
Aspectul de atitudine personal activ i subiectiv, pe care o proiectm ctre alte
persoane, pare s fie nota definitorie a tuturor fenomenelor afective.

Clasificarea proceselor emoionale:

- procese afective primare
- procese afective complexe
- procese afective superioare

Procesele afective primare au un rol caracter elimentar, spontan, sunt slab

organizate, mai aproape de biologic si mai putin elaborate cultural, ele tind sa scape constient,
rational. In categoria lor includem :
a) tonul afectiv al proceselor cognitive, care se refera la reactiile
emotionale ce insotesc si coloreaza afectiv orice act de cunoastere o senzatie , o
amintire
b) trairile afective de provenienta organica sunt cauzate de buna sau proasta
functionare a organelor interne .
1

c) afectele sunt forme afective simple, primitive si impulsive, puternice,

foarte intense si violente, de scurta durata, cu aparitie brusca si desfasurare
neprevazuta.

Procesele afective complexe beneficiaza de un grad mai mare de constientizare si

intelectualizare cuprinzand :
a) emotiile curente care sunt forme afective de scurta durata, active,
intense, provocate de insusirile separate ale obiectelor .
b) emotiile superioare, legate nu atat de obiecte, cat de o activitate pe
care o desfasoara individual .
c) dispozitiile afective sunt stari difuze, cu intensitate variabila si
durabilitate relativa .
Procesele afective superioare se caracterizeaza printr-o mare restructurare si raportare
valorica, situata nu la nivel de obiect, ci la nivel de personalitate, depasind prin continutul si
structura lor starile emotionale disparate si tranzitorii .
a) sentimentele sunt trairi afective intense, de lunga durata, relativ stabile,
specific umane, conditionate social istoric .
b) pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate de gradul de
stabilitate si generalitate foarte mare , antrenand intreaga personalitate.
Emoiile sunt stri afective de scurt durat, cu un caracter situativ, care pot fi declanate
de o mprejurare real sau imaginar (citirea unui roman).
Impulsurile corticale se scurg brusc spre segmentele subcorticale i anume spre
formaiunile thalamice i hipothalamice ale sistemului nervos din instanele inferioare ale
creierului. Cnd impulsurile ajung n formaiunile thalamice i hipothalamice ncepe
desfurarea tumultoas, aa se face c suntem mai puin rspunztori i adesea nu ne dm seama
de reaciile emoionale din corpul uman. Cu toate acestea, rolul reglator al scoarei cerebrale nu
este total anulat.
Intensitatea emoiilor poate fi foarte variat, respectiv vag, mijlocie sau foarte mare,
zguduind intregul organism. n acest caz, vorbim de emoii-oc, pe care psihologii le numesc
afecte, triri foarte puternice.
Exist 4 emoii-oc tipice:
- frica, teroare;
- furia - care e o stare de extrem iritare;
- tristeea - n forma sa acut, care este disperarea;
- bucuria exploziv.
Teorii ale emotiilor:

1) Teoria intelectualista
-a fost elaborat la nceputul secolului trecut i aparine lui Herbart i Nahlowski. Ei erau
adepii unei psihologii asociaioniste, care ddea o mare importan reprezentrilor i asocierii
lor. nct aceti filosofi au explicat emoiile prin dinamica reprezentrilor. O stare afectiv ar lua
natere din interaciunea imaginilor. De exemplu, cnd o reprezentare este prins ntre cele care o
opresc i altele care o mping, apare emoia ntristrii. Astfel, vestea morii unui bun prieten mi
aduce imaginea lui n minte, care mi evoc numeroase amintiri fericite, petreceri tinereti,
glume, discuii, dar acestea sunt stvilite de noua reprezentare a trupului su nensufleit, imobil
i rece. Ciocnirea lor brutal constituie ceea ce noi resimim ca fiind o adnc tristee, durere.
Acest punct de vedere era totui mai puin naiv, dect pare astzi, deoarece reprezentrile erau
privite ca fiind legate de anume tendine; or, acestea, constituind nceputuri de micri, au un rol
cert n viaa afectiv.
2) Teoria fiziologic-periferic
-a fost intemeiata de James i Lange. Noi raionm greit, spunea James. Considerm c,
vznd un urs n pdure, m sperii i atunci devin palid, mi se zbrlete prul, tremur etc. De fapt
ordinea ar fi invers: vd ursul, ncep s tremur, plesc etc. i contiina acestor modificri
fiziologice este ceea ce eu numesc fric. Deci percepia atrage dup sine modificrile fiziologice.
Iar contiina acestora constituie ceea ce eu numesc emoie. Nu fiindc sunt trist plng, ci, invers,
fiindc plng m simt trist.
- teoria lui James-Lange are meritul de a fi sublimat importana modificrilor fiziologice mai ales n cazul emoiilor-oc, care fuseser neglijate de teoriile intelectualiste, ncolo sunt
multe argumente mpotriva punctului lor de vedere. Mai nti, fiziologii, nregistrnd precis
diferitele transformri fiziologice produse n emoii, n-au reuit s stabileasc un profil absolut
specific pentru fiecare emoie, ntruct, aa cum am vzut, exist manifestri care apar n doutrei emoii distincte, apoi chiar aceeai emoie se poate exterioriza n moduri diferite, aproape
contrarii.Apoi, intensitatea unei triri afective nu e deloc proporional cu cea a exteriorizrilor i
a manifestrilor corporale.

3) Teorii fiziologice centrale

- Cea mai important este aceea cunoscut sub numele de teoria lui Cannon-Bard
- W. Cannon, efectund numeroase studii experimentale asupra creierului pisicii, a
demonstrat rolul important pe care l are talamusul n declanarea expresiilor emoionale, ct i
influena inhibitoare a cortexului asupra acestei formaii subcorticale. Ca urmare, el a formulat o
teorie dup care rolul esenial n emoii l are talamusul (de aceea a mai fost denumit i teoria
talamic a emoiei). Aa cum se vede n figura nr. 28 ea se deosebete mult de punctul de vedere
al lui W. James (dup I. Ciofu, pp. 269-273).
n concepia lui W. James, talamusul nu joac nici un rol, cortexul declannd reaciile
periferice, iar perceperea lor constituind emoia. Dup Cannon-Bard, excitaiile senzoriale ajung
n talamus, care le transmite la cortex : talamusul, dezinhibat de cortex, declaneaz modificrile
3

musculare i viscerale simultan, informnd i cortexul. Deci sursa tririi afective o constituie
procesele talamice. Modificrile organice apar aproape instantaneu cu trirea emoional i nu
ele sunt cauza emoiei. Emoia rezult dintr-o excitare concomitent a talamusului i cortexului.
n deceniile urmtoare (studiile lui Cannon-Bard datnd din perioada 1920-1950),
neurofiziologii au pus n lumin i rolul pe care-1 au n emoii i alte formaii din creier,
ndeosebi sistemul limbic. Ca i Cannon, nu s-a mai negat rolul cortexului, dar atenia lor a avut
n centra formaiile subcorticale.

4) Teorii cognitive
- E vorba de acei psihologi care au scos n eviden rolul important al scoarei cerebrale.
Magda Arnold (n 1950) a sublimat rolul evalurii stimulilor, situaiei. n primul rnd, aprecierea
se face prin prisma impresiilor de plcut-neplcut, dar survine i memoria dnd un coninut
specific tririi emoionale. Cortexul se manifest i activ, el d un impuls care iniiaz reacia
organismului. Desigur, talamusul rmne iniiatorul principalelor expresii emoionale, ns n
urma unei excitri specifice primite de la formaiile superioare. Iar modificrile periferice, printrun feed-back, sunt sesizate de cortex, ceea ce intensific, de obicei, emoia. Deci succesiunea
fenomenelor ar fi urmtoarea: stimularea de origine senzorial, percepia, evaluarea, impulsul
ctre aciune, expresiile emoionale (cu modificrile vegetative nsoitoare perceperea acestor
reacii organice i reevaluarea emoional ntr-adevr, o situaie pentru a declana o anume
emoie, trebuie s fie interpretat i apreciat.
Afectele sunt izbucniri deosebit de puternice, de scurt durat, percum furia, groaza sau
uimirea.
Furia- se declaneaz cnd cineva ne ofenseaz, n chip jignitor, de mult vreme sau a
cauzat un ru notabil i se amuz. n asemenea cazuri, intervine sentimentul de pahar plin.
Accesul de furie se manifest prin nroirea feei, vene ngroate, puls accelerat, agitaie,
gesticulare, ton ridicat al vocii. Sunt i cazuri cnd se manifest o mnie palid, lipsit de
manifestri extreme.
Disperarea, tristeea profund- poate fi cauzat de moartea unei persoane apropiate,
calamiti (inundaii, pierderea locuinei) i se manifest prin fa palid, colurile gurii lsate n
jos, cute pe frunte, privire tears, inexpresiv, ritm al inimii ncetinit, suspine, tremurul vocii
sau al corpului.
Uimirea- se manifest sub forma unei bucurii explozive, care survine pe neateptate, la
aflarea unei veti sau la producerea unui eveniment dorit, ateptat.
Stri stabile de team i fric le avem, n acele momente zguduitoare din viaa
omului, legate de diferite incidente, care se instaleaz n memoria acestuia i mereu
reactualizeaz situaia stresant, teama i chiar timiditatea. n cazul n care omul se manifest
echilibrat, fr a trece dintr-o extrem, de agitaie, fobie, team n cealalt extrem de a fi
indiferent n acest caz, vorbim de o fiin echilibrat, care i stpnete emotivitatea.
Bucuria este o stare euforica prin care oamenii isi manifesta starea de dispozitie pozitiva
manifestandu-se prin fata voioasa, vesela, zambitoare, ochii au o stralucire aparte, ritmul inimii
4

se intensifica in functie de intensitatea bucuriei. In cazul unei bucurii extreme, unii oameni si-o
exteriorizeaz prin raset, miscari nestapanite ca ale unui copil, sau din contra, prin lacrimi insotite
de zambet.
Este foarte important pentru un psiholog s tie s citeasc emoiile pe faa omului:
mirarea, nesigurana, certitudinea, ndoiala, mhnirea, iumirea, surpriza, suferina, nuane ale
emoiilor specific umane.
Sentimentele reflect relaii mai stabile i mai complexe (dect emoiile) dintre om i
mediul nconjurtor. Ele se deosebesc de emoii i de simplele dorine prin amploarea i
extensiunea lor. Acestea sunt trans-situaionale, persist n preajma i-n absena obiectului
principal. (ex: sentimentul iubirii, nu se exprim numai n prezena persoanei iubite, ci persist
prin amintiri, scrisori etc)
Sentimentele se structureaz n timp, obiectul afeciunii este contientizat, sentimentele
sunt susinute de o motivare mai elaborat, intelectualizat. Sentimentele evideniaz poziia
intim a omului, aderena total sau opoziia total.
n psihologie, sentimentele exprim nucleul personalitii.
Exist o strns legtur ntre sentimente i procesele cognitive. Ele sunt influenate i
totodat influeneaz memoria omului, imaginaia lui, sunt prezente n gndire, percepie si
atenia omului. Prin intermediul intereselor, atenia devine concentrat, distributiv i stabil,
avnd importana pentru stabilitatea sentimentelor.
Pasiunile sunt tot sentimente, prin complexitatea i stbilitatea lor, dar implic un impuls
mai puternic spre activitate (pentru care manifest pasiune), sunt stri afective intense, de aceea
este important s se pun accent pe orientarea pasiunii spre o activitate pozitiv, de progres.
Pasiunea este un sentiment puternic al dependenei interioare a individului fa de o
dorin intens ce l subjug. Aciunile pasionale sunt opuse judecii lucide i analizei lor
obiective. Un om pasionat nu pune ntrebri i nu face judeci.
Pasiunile se caracterizeaz prin tensiune afectiv unilateral i au ca surs, exaltarea
eului, exltarea tendinelor egoiste ale omului, aderena la o valoare sau nonvaloare social.(expl.
Pasiunea pentru jocurile de noroc. In acest caz, pasionatul prefer prezentul, viitorului. Acesta
este puternic atras de aciunea imediat, dominat de sentimentul supunerii oarbe, indiferent de
consecinele nefaste ce ar putea urma.)
Dispozitiile sunt stri afective mai generale, care coloreaz, pentru ctva timp, ntreaga
conduit i activitate a omului.
La prima vedere s-ar crede c dispoziiile nu au o cauz distinct care le-ar provoca.
Cauzele ns sunt multiple: o veste proast, observarea unor lucruri, fenomene neplcute, diferite
nenelegeri. Cnd cineva e prost dispus, vede numai aspectele neplcute ale exisentei, triete
emoii negative, nu are chef de lucru. Buna dispoziie ne face s vedem totul pozitiv, s muncim
cu spor. Aceste stri de spirit au o dubl condiionare:
-cauze interne: oboseala, proasta funcionare a organelor
interne, o boal ori dimpotriv, o
sntate nfloritoare, resurse energetice
5

abundente.
-cauze externe: existena unor conflicte (n familie, la locul de
munc), stri de frustrare, apariia unor pericole
ori dimpotriv, aprecierile pozitive fcute de
persoane importante, perspective favorabile
privind viitorul profesional.
Ambii factori creeaz stri de spirit.

Strile afective, sentimentele, emotiile sunt cele care dau sens existenei noastre. Fara ele,
viata noastra ar fi seaca, lipsita de culori, de trairi, de amintiri... Ele fac legatura intre oameni, ele
de fapt ne fac sa fim oameni, sa simtim, sa traim, daca nu ar fi, noi am fi fost doar niste simple
creaturi singuratice...
Totusi, unele din aceste stari sunt negative, ele sunt cele care ne transforma in bestii daca
nu le stim stapani...
Alte stari sunt frumoase dar in acelasi timp si dureroase... Cine nu isi aminteste de emotia
primului sarut si totusi... a fost frumos, dar amintindu-ne de el, putin ne doare acea stare de
nostalgie care ne cuprinde...
Cineva a zis ca o lacrima are un izvor mai adanc decat un zambet... Si da... e adevarat...
Lacrimile sunt provocate de emotii si trairi mult mai intense decat zambetele. De lacrimi, de
durere, de tristete, ne amintim mai repede, retraim mai usor acele stari care ne-au afectat negativ
decat cele care ne-au afectat pozitiv. Oare de ce? Natura umana are o sensibilitate aparte, care se
mainifesta mai tare la frecventele joase (negative) decat la frecventele inalte (pozitive).
Totusi, omul are capacitatea de a-si schimba reactiile (constient/inconstient) in raport cu orice
stimul. Pe unii oameni, suferinta, tristetea ii face sa fie mai duri, pe altii, mai intelegatori.
Bucuria determina oamenii sa fie mai egoisti uneori, sau, din contra, mai binevoitori. Deci,
reactiile oamenilor sunt diferite, in functie de personalitatea lor, de felul cum vad, simt sau
inteleg un lucru.
Felul in care vedem lucrurile, ne coloreaza viata... Si sa nu uitam ca fiecare lucru are
importanta sau valoarea pe care noi i-o dam...