Ziarul EDUCATORILOR

Februarie 2010/Numărul 2
Revistă lunară (ziua de 8)

PAGINA COPIILOR
Să fim mai… p. 4

PAGINA TINERILOR
"emergenţa educativă" ca şi "artă
a artelor" p. 5

PAGINA PĂRINŢILOR
V-aţi
V-aţi întrebat
întrebatvreodată
vrodată
în familia dumneavoastră
cine comandă? p. 6

Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor,

dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau
un chimval zăngănitor. Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate
misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş
avea iubire, n-aş fi nimic. Şi dacă toată averea mea aş da-o ca hrană săracilor, şi dacă mi-aş
da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic. Iubirea este îndelung
răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se
mândreşte. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul
[primit]. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată.
Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi.
Căci noi cunoaştem în parte şi profetizăm în parte, însă când va veni ceea ce este desăvârşit,
ceea ce este în parte va dispărea. Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un
copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilăreşti.
Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea] faţă în faţă.
Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe
deplin. Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea.
Dar mai mare decât toate acestea este iubirea.
 Pagina 2
Din SUMAR
Conflictul dintre generaţii este tema cea
mai analizată în ultima perioadă. Fiecare
membru al familiei are o îndatorire şi un
drept, un loc precis cu o angajare bine
rânduită şi bine structurată în cadrul
acesteia, important este însă ca fiecare să
-şi păstreze statutul său (de părinte sau de
fiu), şi împreună, în respect faţă de
Revistă lunară ceilalţi membri, să se lucreze, printr-o
n. 2 comunicare eficientă, la bunul demers al
familiei însăşi.
februarie 2010
-Pagina specialiştilor
Director Conflictul dintre generaţii – propunere
etică (p. 3, 8)
responsabil: Pr. Duma Bernadin
MÎRŢ Simona -Pagina copiilor
Magdalena Să fim mai… p. 4
simonamirt@hotmail.com Prof. Mîrţ Simona Magdalena
-Pagina tinerilor
"emergenţa educativă" ca şi "artă a
Colaboratori artelor" p. 5
Pr. Dumea Cristian
Pr. Duma Bernadin
-Pagina părinţilor
Pr. Dumea Cristian V-aţi întrebat vreodată în familia
dumneavoastră cine comandă? p. 6

Sediu: Săbăoani
a p ic ă t ură cea care
Orizontului “Nu este u lt im
r, ci cele
p a d i n p a h a
140B revarsă a r i a n terioare
e pic ă tu
tel: 0233/768135 douăzeci d
acesteia”
cel: 0765481836 (Seneca)

Redacţia: simonamirt@hotmail.com
www.symber2010.blogspot.com
 Pagina 3

Viziune generală – a porni de la

experienţă
Înainte de a trece la o reflecţie mai exigentă asupra «conflictului dintre generaţii», cred că este oportun să
pornim de la experienţa comună care ne indică o confruntare relaţională şi care implică persoanele într-o
tensiune de creştere şi de maturizare, cu riscurile recunoscute de izolare şi de înstrăinare sau de apropiere şi de
suport reciproc. Cred că este experienţa de a creşte şi de a trăi împreună, armonios, cu părinţii şi cu persoanele
mature, cea care ne împinge să depăşim ciocnirea uneori mai uşoară şi alte ori mai puternică, între un mod de a
gândi rigid şi matur, alteori mai creativ şi mai flexibil.
De obicei, ciocnirea despre care vorbim are loc între două categorii de persoane: prima, persoane adulte cu
anumite competenţe în diverse domenii, care au asimilat «învăţătura vieţii» a persoanelor în vârstă şi prin
educaţia şi formaţia lor au ajuns la convingeri puternice, în mod dificil de a fi puse în
discuţie, şi în mod aparent, de nezdruncinat; a doua, persoane adolescente care vor aproape
în mod necesar să experimenteze şi chiar să atingă cu mâna ecoul şi farmecul libertăţii şi al
autonomiei crescânde, specifică vârstei, atrăgând în mod inevitabil moralismul ordonator
şi preocuparea tensionată a primei categorii.
Rolul determinant al factorului socio-cultural
Pornind de la această situaţie care descrie în câteva cuvinte inevitabilul «conflict dintre
generaţii», pasul următor este cel de a sublinia rolul determinant al factorului socio-cultural care
intră în joc în această tensiune dinamică, cu atâtea consecinţe pozitive cât şi negative. Factorul
socio-cultural încadrează persoana într-un spaţiu temporal bine definit şi îl fotografiază pe om
implicat în acţiune, în conformitate cu exigenţele sale personale, astfel încât, el reflectă imaginea şi
problemele societăţii în care trăieşte, deşi suferă condiţionările care provin de la ea.
Franco Garelli, studios italian, în analiza sociologică a tineretului, din a doua jumătate a anilor '60, vorbeşte despre
un «criteriu de referinţă» care influenţează modul de a gândi (forma mentis) atât al părinţilor cât şi al fiilor.
Pentru părinţi, acest criteriu însemna «fidelitatea faţă de un sistem social al cărui semn era reprezentat de o poziţie
socială şi ocupaţională dobândită cu oboseală şi deţinătoare a stabilităţii economice; iar pentru fii, acelaşi criteriu era văzut
ca o «participare politică şi sindicală, în lupta împotriva sistemului social, în a tinde spre noi raporturi sociale în măsură să
schimbe cadrul instituţional». Această situaţie creionată de către studiosul italian are nevoie să fie completată cu
elementele care incid asupra raportului tensionat dintre persoane, în interiorul societăţii în schimbare, şi reprezintă, de fapt,
caracteristicile viziunii pluraliste a societăţii occidentale actuale, care oferă tinerilor o mulţime de instrumente pentru
realizarea personală, pe diverse planuri: psihologic, social, profesional, cultural, religios. Este vorba de «multe oportunităţi
la dispoziţie», «diferite alternative de raporturi şi de alegeri», «schimburi afective de clarificare a intereselor şi a hobby-
urilor, de călătorii, de confruntări culturale, de cunoştinţe», care orientează pe tineri spre o «identitate flexibilă la diferite
circumstanţe şi experienţe, funcţională spre o socializare „deschisă” şi spre construirea mai multor biografii».

Cf. F. GARELLI, «I giovani di fronte alla morale, oggi», in Problemi morali dei giovani oggi, a
cura di G. Coffele e G. Gatti, = Biblioteca di scienze religiose 90, LAS, Roma 1990, 17-18.
Cf. Ibid, 18-19. Este important să ţinem cont de avertismentul filozofului german Hans Jonas
când vorbeşte despre «Noile dimensiuni ale responsabilităţii», în sensul
că tehnica modernă a introdus acţiuni, obiecte şi urmări pe care etica
tradiţională nu mai este în măsură să le accepte şi să le rezolve. Acest
fapt impune eticii actuale o nouă dimensione a responsabilităţii, neima-
ginată înainte, cf. H. JONAS, Il principio responsabilità. Un’etica per la
civiltà tecnologica, = Biblioteca Einaudi 147, Einaudi, Torino 2002 3,
10.
C. VIGNA, «Responsabilità e libertà», in Communio 130 (1993) 54.
B. HÄRING, Liberi e fedeli in Cristo. Teologia morale per preti e
laici, I, Paoline, Cinisello Balsamo (MI) 1987, 320.
 Pagina 4

Nu este uşor copilaşilor să priceapă de ce sunt certaţi uneori, de ce nu le este permis să

facă ceea ce vor şi se simt uneori neînţeleşi.
Dar astea sunt chestii pentru oameni mari…
Însă ei, în astfel de situaţii simt nevoia să ştie mai multe, să aibă răspunsuri imediate la
toate întrebările lor, sau să se izoleze de cei mari, să fie lăsaţi în pace. Fiecare acţiune a lor
însă are efectele sale. Dar în profunditatea acestor efecte există exigenţa lor de a fi iubiţi din
ce în ce mai mult, de a petrece timpul copilăriei lor cu cei dragi, să aibă parte de atenţia sin-
ceră, fiind “odraslele” lor.
Însă copilaşii cum trebuie să se comporte faţă de părinţi, fraţii şi per-
soanele mai mari decât ei? (elementele esenţiale)
să fie respectuoşi, să nu răspundă urât şi cu uşurinţă faţă de cei
mai mari decât ei
să asculte de sfaturile celorlalţi, încercând cu atenţie să le pună în
practică
să pună întrebările şi nedumeririle lor fără a ridica tonul vocii
să răspundă la întrebările ce le sunt adresate cu
sinceritate şi respect, precum şi cu bun simţ
Copii trebuie să ştie că cei mari (părinţii, fraţii, educatori, preoţii, ...) le
vor tot binele din lume şi de aceea ei se preocupă de creşterea şi educaţia
lor. Ei sunt viitorul societăţii, sunt bucuria şi fericirea părinţilor. Ei sunt fo-
arte importanţi pentru familiile lor, şi nu numai.
Problematice sunt situaţiile în care părinţii copiiilor sunt plecaţi în alte
ţări pentru a-şi câştiga o viaţă mai demnă. Realitatea însă a celor ce rămân acasă, şi mai ales a
celor mici, este semnată de depresie, ducând chiar la o slăbire a calităţii învăţăturii.
Copiii abandonaţi în ţară de părinţii care şi-au găsit de lucru în străinătate sunt mai vul-
nerabili decât colegii lor, cu înregistări de interziceri în dezvoltarea lor psihică, luând astfel
note mici, nefiind astfel interesaţi de şcoală.
NU UITAŢI ÎNSĂ DRAGI COPII CĂ PĂRINŢII VOŞTRII VĂ IUBESC!!! Ei fac tot
posibilul să vă fie bine, chiar dacă aleg o cale pe care voi, pe moment, nu o puteţi înţelege, ei
vor să aveţi un viitor cât mai frumos şi lipsit de griji!

Furnicuţa hărnicuţa, / Cu sacii amândoi , / Se duce pe cărare, / La ea în muşuroi.

Acolo este casa, / Cu cămăruţe mici, / Cu rafturi şi sertare, / Dulapuri, dormitoare
Şi şcoala unde-nvaţă, / Copiii de furnici.
Învaţă să citească, / În limba furnicească
 Pagina 5
“Cea mai gravă mal
că este nedorit, pără adie a timpurilor no
rit şi dat uitării de to astre este sentimen
ţi ceilalţi. Cel mai tul omului
lipsa iubirii şi indife mare rău este
renţa teribilă pe ca
re o simţim faţă de
semeni”
Madre Tereza din
Calcuta
Într-una din audienţele sale din
piaţa San Pietro din Vatican, papa Bene-
dict al XVI-lea spunea: „A educa nu a
fost niciodată uşor, iar în zilele noastre
pare să devină un lucru tot mai dificil”.
Această afirmaţie a Sfântului Pă-
rinte, care poate fi sintetizată în
formula de „emergenţă educati-
vă”, reflectă foarte bine situaţia ţării
noastre
Şi acest lucru îl ştiu din experienţă părinţii, profe- sorii, îl
ştim şi noi preoţii, ca de altfel toţi cei care, într-un mod sau altul, se ocupă
de educaţie. Se pare că sunt tot mai multe dificultăţile care se întâlnesc în
a transmite noilor generaţii valorile de bază ale existenţei şi ale unui com-
portament sănătos pentru a forma persoane consistente, capabile de a co-
labora cu ceilalţi şi de a da un sens propriei vieţi.

Prea multe nesiguranţe şi prea multe dubii circulă, de fapt, în societatea şi cultura noastră, prea mul-
te imagini distorsionate sunt vehiculate de mijloacele de comunicaţie socială. Devine dificil, astfel, să pro-
pui noilor generaţii ceva valabil şi sigur, reguli de comportament şi obiective
pentru care merită să-ţi sacrifici viaţa.
Şi totuşi, şi în timpul nostru a educa la bine, la ceea ce este frumos, curat şi adevărat rămâne un o-
biectiv posibil! Este o pasiune pe care mereu trebuie să o cultivăm în inimă, toţi cei care suntem chemaţi
să ne ocupăm cu această „artă a artelor”.
Educaţia, şi mai ales ea, face parte din mandatul misionar lăsat de Isus ucenicilor săi. Cine este con-
vins de acest lucru nu-şi pierde niciodată speranţa şi este animat de o puternică încredere. Aşa cum spunea
Maica Tereza de Calcuta, suntem mâinile şi picioarele lui Isus în aceste timpuri, fie ele cât de grele!

Există două zile pe săptămână pentru care n-ar trebui

să ne neliniştim, două zile fără îngrijorare, fără teamă.
Prima, este ziua de ieri, cu greşelile comise,
cu paşii greşiţi, cu regrete şi suferinţe. Ziua de ieri a trecut
şi acum este în afara controlului nostru pentru totdeauna.
Toţi banii din lume nu ne-ar putea readuce ziua de ieri. Este imposibil să reluăm o
faptă de ieri ori să ştergem un cuvânt. Ziua de ieri a trecut!
Cealaltă zi care n-ar trebui să ne neliniştească, este ziua de mâine; cu a-
dversităţile ei imposibile, cu poverile ei, cu promisiunile ei de speranţă şi con-
trolul limitat. Mâine, soarele se va înălţa în toată splendoarea lui sau îndărătul
unei perdele de nori. Dar fiţi siguri, el va răsări! Iar înainte ca el să răsară, nu
este nimic de făcut, pentru că ziua nu s-a născut încă.
Nu mai rămâne decât astăzi! … Nu experienţele zilnice duc la nebunie. Ci
regretele de ieri însoţite de temerile pentru mâine!
http://www.povesticutalc.ro/povesti-Traieste-o-singura-zi-odata.html
 Pagina 6
1. “Răspundere părintească”? Care sunt drepturile şi obligaţiile?
Aceştia trebuie să asigure copiilor lor un domiciliu, întreţine-
re, supraveghere, educaţie şi formare – această ultimă obligaţie
poate continua după ce copilul devine chiar major. Copiii ră-
mân sub autoritatea mamei şi a tatalui până la vârsta majoratu-
lui (18 ani) sau până la emancipare. Printre
diferitele aspecte ale autorităţii părinteşti, se
face o distincţie între autoritatea asupra per-
soanei unui minor, gestionarea bunurilor co-
pilului şi anumite prerogative ale autorităţii părinteşti. Autorita-
tea asupra persoanei copilului poate fi divizată în două categorii: mai întâi
„custodia”, care constă în „a locui” cu copilul şi în al doilea rând, dreptul la educaţie, care presupune
luarea deciziilor legate de întreţinerea, educarea şi formarea copilului.
2. Ca regulă generală, cine are răspunderea părintească asupra unui copil?
În mod normal, autoritatea părintească asupra persoanei unui minor este exercitată în comun de către
părinţii copilului. Indiferent dacă părinţii locuiesc împreună sau nu, dacă sunt căsătoriţi sau nu, din
momentul în care s-a stabilit filiaţia între copil şi fiecare dintre pă-
rinţii săi, aceştia exercită (în comun) diferitele prerogative ale autorităţii părinteşti.
Dacă nu s-a stabilit filiaţia fie faţă de tată, fie faţă de mamă sau dacă unul dintre ace-
ştia a decedat, este dispărut sau incapabil de a-şi manifesta voinţa, celălalt părinte
exercită singur autoritatea părintească.
Cu toate acestea, în anumite cazuri, instanţa competentă poate încredinţa exer-
ciţiul exclusiv al autorităţii părinteşti unui singur părinte.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ, ÎN FAMILIA

DUMNEAVOATRĂ, CINE COMENDA?
Dacă pe de o parte mijloacele de comunicare sociale au invadat
familia, pe de altă parte părinţii se confruntă cu o realitate destul de
complexă privind reacţia autoritară a fiilor lor.
Analizând primul aspect, ei pot lua cu mai multă uşurinţă decizii în
folosirea lor moderată în cadrul familiei. Acestea fie plecând de la situarea acestora în locuri
accesibile tuturor membrilor, cât şi prefixarea unui password accesibil numai părinţilor, media sunt o
realitate necesară cât şi foarte utilă (când ne gândim la Internet, Tv, etc.).
Al doilea aspect luat în consideraţie, este acela al copiiilor. Ocupaţiile lor au devenit parcă un
“contract necesar” cu mijloacele de comunicare. Când sunt mici, mass media
devin un tip de baby sitter, şi cu cât cresc, aceştia iau locul persoanelor dragi,
folosite fără limite şi oricând la orice oră din zi şi din noapte.
Înainte de toate părinţii trebuie să fie conştienţi că “odraslele” lor au nevoie să
fie ajutaţi să înţeleagă că viaţa nu este un joc şi nici o realitate roză. Mijloacele
de comunicare au latura lor pozitivă, dar şi una negativă (primordială este
violenţa atât de exaltată - din talk-show-uri.
Primul exemplu cărora părinţii trebuie să-i ofere un loc esenţial
este comunicarea dintre ei şi modalitatea de a-i implica pe fiii lor în
deciziile bunului demers al propriei familie.
Agonisirea banilor este pentru societatea noastă actuală aproape “ultimul
cuvânt”. De aceea părinţii ar trebui întradevăr, să se preocupe de procurarea
acestora, însă nu ar trebui să limiteze timpul dedicat educării fiilor lor pentru a-i
conştientiza despre modul onest în care aceşti bani pot fii cştigaţi, folosiţi şi despre
semnificaţia acestora. Dacă în societatea consumistă sunt de o importanţă capitală,
în viaţa individuală, ar trebui să fie consideraţi drept un mijloc şi nu un element
vital fundamental.
 Pagina 7

Este foarte important ca fiecare membru al

familiei să aibă oportunitatea de a fi un
element activ al ei. ACEASTA deoarece printr-o
comunicare eficientă, bazată pe ascultare empatică, fiecare individ se
simte respectat şi util. O astfel de eficienţă în familie duce la o colaborare
bine stucturată a membrilor, indiferent de ce preocupări au (în baza vârstei
şi intereselor). Orice religie de pe această planetă promovează în mod
esenţial VALORILE morale/etice, chiar dacă sunt influenţate fie de: familie
(încercând prin sfaturile lor să înveţe ce cred ei de cuviinţă despre dragoste, bani, prieteni, şi
alte realităţi existenţiale); prieteni (care pot avea valori diferite de ale tale); experienţele din
trecut ce sunt decisive în luarea de decizii; societatea (în ultima perioadă este un
factor puternic, chiar decisiv); mijloacele de comunicare în masă cum de altfel şi
orice persoană întâlnită în drumul cotidian al fiecărui om, comunitatea în care toţi
membrii joacă un rol important în dezvoltarea sistemului de
valori.

-ajută la dezvoltarea sensului critic,

constructiv
-ajută la educarea în favoarea minţii, a
gândirii
-ajută la dezvoltarea sensului civic şi
democratic, drepturile omului şi
obligaţiile sale
-ajută la dezvoltarea concretă a
identităţii şi a personalităţii...

-izolare
-lipsa păcii interioare
-timp pierdut/vicii
-depersonalizare/lipsă de comunicare
-asimilare de stimuli erotici/lene,
obezitate, patologii, boli...
 Ultima Pagină

...continuare pagina 3
Nu, nu distrugeţi Pr. DUMA BERNADIN
Lumea mea de vis: Propunerea unei posibile depăşiri a situaţiei
O lume cu aer curat În faţa acestei situaţii evidente, propunerea noastră consistă în două
constante care se referă la experienţa societăţii actuale şi care promovează
Locuită de păsări libere. sensibilităţi diverse şi din punct de vedere moral. De aceea, reflecţia pe care
O lume cu ape limpezi am dezvoltat-o anterior, ne inserează în înţelegerea tensiunii conflictuale din-
În care peştii sunt ferici- tre generaţii, care, în cele de urmă, este tensiunea unei societăţi dinamice în-
tregi, care încearcă să înţeleagă în mod critic, să maturizeze propriul trecut,
ţi! să pună în discuţie valorile şi să deschidă drumuri noi, în care noile generaţii
O lume unde toţi oamenii pot să păşească, pentru a afla rolul lor şi pentru a oferi contribuţia lor creativă
De orice rasă necesară, pentru binele real al fiecăruia.
De orice culoare Prima constantă care este parte integrantă a propunerii noastre mora-
le stă în convingerea că liantul care ar putea să unească preocupările tuturor,
Sunt cu toţi adevăraţi este viziunea personalistă a responsabilităţii. Analiza lingvistică a cuvântului
FRAŢI! «responsabilitate» a evidenţiat că atunci când responsabilitatea este înţeleasă
Nu, nu o distrugeţi ca «răspundere», în realitate, cerem celorlalţi să «aibă grijă» de noi. Astfel
Nu distrugeţi lumea «A fi responsabili devine, de fapt, o anumită răspundere de o altă subiectivi-
tate , în timp ce se răspunde faţă de o altă subiectivitate, care să fie obiectul
mea de vis, imediat asupra căruia responsabilitatea trebuie să se exercite. A răspunde,
O lume dorită de toată aşadar, înseamnă a avea grijă de alţii».
suflarea omenească, A doua constantă, strâns legată de cea precedentă, este cea a
«reciprocităţii conştiinţelor» care merge dincolo de «a avea grijă» de celălalt
O LUME DE PACE la condiviziunea profundă a propriei persoane cu celălalt. Aspectul reciproci-
O LUME DE IUBIRE! tăţii îmbrăţizează întreg universul personal al celuilalt, unicitatea şi diversita-
FIŢI GENEROŞI! tea sa. Moralistul german Bernhard Häring, citându-l pe filozoful francez,
Maurice Nédoncelle, autorul filozofiei reciprocităţii, constată că «Din reci-
procitatea conştiinţelor izvorâşte o autentică forţă a eu-lui şi un respect de
sine care permite un respect şi o libertate şi mai mari pentru conştiinţa celui-
lalt. Fără această sinteză între reverenţa care permite celuilalt să fie el însuşi
Revista poate fi găsită şi solidaritatea pe baza căreia persoanele sunt una pentru cealaltă izvor de
identitate, de integritate şi de autenticitate, nu poate exista nici libertate ade-
numai la adresa indicată vărată nici fidelitate creativă».
Cred că această propunere etică oferă, de fapt, o alternativă valabilă şi
se propune ca o solidă mediaţie în problematica conflictului dintre generaţii.
De asemenea poate fi un model etic şi antropologic de depăşire a tensiunilor
şi de confruntare interpersonală pozitivă, pentru un dialog sincer în căutarea
atentă a adevărului şi a binelui care se descoperă în mod progresiv şi pentru
creşterea în iubirea sinceră şi responsabilă faţă de cealaltă persoană.

ă r in ţi a u to ri ta ri/ indiferenţi?
P er agitaţi?
s in g u ra ti c i/ h ip
Tineri 1. ofer cursuri de formare
p ii fă ră c o n tr o l/prea viciaţi? pentru profesori cu tema
Co
“IMPORTANŢA PREZENŢEI ŞI A
FORMĂRII PROFESORILOR.
PROPUNERE PENTRU O
PEDAGOGIE COMUNICATIVĂ.
2. ofer curs de limbă italiană pentru
începători şi intermediari