Romana Ex 1.

Caracterizarea personajului Ana din "Napasta" de I.L.

Caragiale.

Caracterizarea personajului Anca din drama Npasta, de I.L. Caragiale

Literatur
Anca este soia crciumarului Dragomir din nuvela Npasta, de I.L. Caragiale,
pe care l bnuiete c i-a ucis brbatul dinti, Dumitru Cirezarul, cu toate c
justiia l-a inculpat i condamnat pentru omor pe Ion, pdurarul din Corbeni.
De 8 ani de cnd sunt mpreun, Anca a transformat csnicia cu Dragomir
ntr-un iad, aeznd ntreaga existen a cuplului sub semnul pndei i
provocrii nentrerupte, menite s determine mrturisirea crimei i s
produc astfel temeiul rzbunrii pe care femeia o dospete, persistent i
nendurtoare, n sinea ei: - La un an ai venit i mi-ai zis: Anco, nu-i mai
triete brbatul, m iei?. Vorba ta i glasul cum mi-ai spus-o mi-au dat un
junghi pn inim; (...) de-aia te-am luat, ca s te aduc n sfrit aici. De la
nceput te-am bnuit. (...) Mai nti, m hotrsem s te cur - ba era s bag
i alt suflet n pcat! - pe urm am stat s m gndesc mai bine. Adineauri
credeam c o s te sugrume nebunul; era s te las s te soroceti cu el, dar
aveam i eu cu tine o rfuial mai mare: nu te puteam lsa s treci dincolo
aa nejudecat aicea. Privind lucrurile din perspectiv juridic, se poate
spune c, n susinerea bnuielii sale, Anca deine un mare numr de indicii,
dar nici o prob. Iar ea tie asta: - ... Dar dovada? Bnuiala mea. Dar ce
dovad o s fie asta dac el o tgdui?.

ntr-adevr, Dragomir se comport adesea ciudat, amintirea decedatului i

provoac stri emoionale interpretabile, se tulbur ori de cte ori vine vorba
despre crime, nchisori i termene de prescriere, este cutreierat de
reprezentri onirice suspecte: -... Grija de sufletul rposatului, apoi spaimele
i turba ta cnd i pomeneam de el, vorbele tale fr ir tot de omortori i
de termenele pn cnd ncape pedeapsa, i visurile tale cu capete de mori
care te muc, i cte altele puneau mai mult temei bnuielii mele. Multe
dintre aceste reacii se datoreaz ns atitudinii femeii, rcelii sale
ostentative n relaia cu soul, mpinse pn la ostilitate fi: - Din ziua
nti a cununiei i pn astzi, o dat n-am vzut-o zmbind; de atunci i
pn astzi cu trupul e aicea, pe lumea asta, i cu gndul e la Dumitru, pe
lumea ailalt. Probabil c Anca nsi, este contient de ponderea efectului
vorbelor i aciunilor sale provocatoare ori poate nutrete ndoieli fa de

propriile intuiii i deducii, altfel amnarea cu anii a adoptrii unei decizii

radicale nu se explic.

i Hamlet este nehotrt ntr-o situaie oarecum asemntoare, dar

tribulaiile sale interioare se circumscriu, totui, unui interval temporal
rezonabil. Ca s nu mai vorbim despre faptul c melancolicul prin
shakespearean este o fiin complex, sfiat de ntrebri i dubitaiuni
metafizice, o natur intelectual de cea mai pur extracie - aadar, prin
definiie, dilematic i abulic - ceea ce nu e cazul cu munteanca analfabet,
nzestrat cu o psihologie linear, obsedat de impulsia rfuielii mai curnd
instinctiv, dect din considerente etice. Lipsit de vocaie speculativ n plan
adnc, Anca are neaprat nevoie, pentru a-i preschimba suspiciunea n
certitudine, de mrturisirea vinovatului pe care ncearc ntr-una s-o obin.
Aducndu-l pe Dragomir n pragul nebuniei. (n Hamlet lucrurile se petrec
exact invers: nu bnuitul de crim, ci bnuitorul gliseaz n real?, simulat?,
alienare mintal).

Noaptea n care Dragomir se decide s dispar din sat timp de un an, pentru
a depi intervalul n care mai trebuia s dea seama n faa justiiei de crima
comis, o oblig pe Anca s treac la aciune, ntr-o prim instan
preconizeaz ca arma rzbunrii s fie nvtorul Gheorghe care demult o
iubete i o vrea de nevast, dar cruia femeia i prezerv un stand by lung i
programatic ambiguu. Joac n faa lui scena dragostei nemrturisite (- Tu nai simit, n-ai priceput deloc c i eu te iubesc?) i i face chiar o promisiune,
la fel de ambigu ca toat purtarea de pn atunci (- ... S nu uii c sunt
nevasta lui Dragomir... dac moare el sunt a ta!... Gheorghe, m-am jurat:
cnd o cdea a dinti lopat de pmnt pe cociugul lui, eu s fiu n braele
tale... Ai priceput?...).

Nu, nvtorul nu pricepe gndul ascuns al femeii diabolice. - M-ai fi iubind

tu, da nu m-nelegi.... constat ea decepionat, dar nc ncreztoare n
faptul c, la o adic, Gheorghe i-ar putea servi drept unealt. l testase puin
mai nainte, n cursul aceluiai dialog (- Gndul c tu ai fi n stare s faci
odat -odat o jertf mare pentru mine...), iar subiectul oferise un rspuns
ncurajator: - Ce jertf? s-o fac. Anca pstreaz ns ndoieli n privina
nvtorului (- Dar Gheorghe poate nu vrea, or s nu fie n stare s fac aa
fapt... Cum e biat uurel...), i, pe deasupra, este presat de timp. O bate
gndul s svreasc ea nsi gestul fatal n timp ce Dragomir doarme,
chiar se joac o vreme cu o bard, ns, n final renun: - Ce s fac? s-l
trsnesc n somn!... S moar fr s tie c moare, fr s vaz c eu l
lovesc, fr s-i aduc aminte de Dumitru... Dac n-o vezi c vine, aia nu
mai e moarte! Nu, nu vreau n somn: atunci ar fi parc ar dormi mereu... Da...
s-l detept nti: s tie c-i vine moartea, de la cine i de ce....

Abandoneaz, lsnd-o n suspensie, i posibilitatea de a-i ucide soul i a

pune asasinatul n seama nebunului Ion, evadatul de la ocn ajuns
ntmpltor n acea noapte la crciuma lor. n cele din urm, ansa i surde
n chip neateptat: nebunul se sinucide, iar Anca manevreaz lucrurile de aa
manier nct totul s par un omor care l ncrimineaz pe Dragomir. i
smulge mrturisirea faptei de odinioar apoi, cu ajutorul lui Gheorghe, l d
pe mna autoritilor, nu nainte ns de a-i arunca n fa cunoscuta sentin
din finalul dramei: - Dragomire, uit-te la mine (...) pentru fapt rsplat i
npast pentru npast!.

Ca punct de pornire, personalul se nsene n lunga serie de justiiari din

literatura romn i universal, brbai i femei care i asum divulgarea
unei crime i pedepsirea vinovatului (Oedip, Hamlet, Vitoria Lipan etc.). n tot
ce face pentru atingerea scopului, Anca este ns excesiv, transformnd
nobila intenie ntr-o monstruozitate inuman, iar propria existen ntr-o
implacabil mainrie rzbuntoare. Aa cum s-a mai remarcat, gestul
cstoriei cu asasinul omului iubit i prelungirea, pe durata a opt ani, a
teribilului mariaj sunt neverosimile, iar n ordine moral de-a dreptul
promiscue pentru c nevasta i detest, urte i dispreuiete actualul so:
- D-aia te-am rbdat eu lng mine, d-aia am umblat eu atta vreme s te
aduc aici, ca s te iert? (...) te-am judecat, te-ai mrturisit, trebuie s-i dau
acum pedeapsa ce i se cade c-ai rpus pe omul ce mi-era drag ca lumina
ochilor, tu, care mi-ai fost urt totdeauna....

Infernul n care l scufund clip de clip pe Dragomir, ca, de altfel, i fiorosul

npast pentru npast aduce binior cu preceptul talmudic ochi pentru
ochi, dinte pentru dinte, necum cu cretinescul imperativ al iertrii iubitormpciuitoare a greiilor notri i asta n pofida faptului c Anca l invoc
frecvent pe Dumnezeu i pe Maica Domnului n sprijinul nebuniei sale
vindicative. - Mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el; i Dumnezeu tie ce face....
eu trebuie s fac voia lui..., i justific ca morbida csnicie atunci cnd
Gheorghe, vorbind despre Dragomir, i amintete: - Zici c i-e negru s-l
vezi. Tot pe seama divinitii, din care ncearc s-i fac un complice, pune
Anca i apariia lui Ion n locul i la timpul potrivit: - Tu, Maica Domnului! i-ai
fost cluz; tu l-ai purtat pe ci necunoscute, i mi l-ai trimis aici ca s ridice
din calea hotrrii mele ndoiala.... Inventeaz semne premonitorii i vede n
oameni trimii ai proniei pentru a o fortifica ntr-o hotrre luat deja.

Anca i-a pierdut pn i reflexele feminitii care, n mod natural, le prsesc

pe urmaele Evei ultimele: argumentul suprem al iubirii pe care i-a purtat-o i
i-o poart nc Dragomir n-o mai poate sensibiliza i ntoarce din drum, chiar
dac acest mistuitor sentiment a reprezentat impulsul ce i-a dictat brbatului

gestul uciga. Exist n violenta tragedie shakespearian Richard al III-lea o

lung scen, a doua din primul act, cu care dialogul soilor din Npasta are,
ca situaie de via, tulburtoare puncte comune. n ambele se consum
confruntarea dintre vduv i asasinul brbatului ei (nu e nici o exagerare s
vedem n Anca, i dup opt ani, mai mult vduva lui Dumitru dect nevasta
lui Dragomir), la William Shakespeare, circumstanele sunt de un dramatism
absolut: ntlnirea dintre Gloster (viitorul rege Richard al III-lea) i Lady Ann,
are loc la numai cteva ore dup crim, n vreme ce femeia urma ndoliat
catafalcul spre capela unde trebuia s fie depus trupul nensufleit al lui King
Henry. ntr-un acces de cinism monstruos, asasinul i recunoate senin fapta,
justificnd-o exclusiv prin pasiunea strnit de femeie (- Mndreea ta, ce-n
somnuri mi s-arat.... Icoana ta... etc.).

Declarndu-se gata s primeasc din partea ei cuvenita pedeaps pentru

omucidere, extraordinarul psiholog care este Gloster i pune n mn chiar
arma uciga i n fa o dilem supraomeneasc: - Lucrare ce fptura
depete: / S te rzbuni pe cel ce te iubete... (folosesc traducerea
versificat a lui Ion Barbu din 1964). Scprtorul duel verbal se ncheie
stupefiant, dar profund verosimil n ordine omeneasc: Lady Ann i nvinge
oroarea pe care i-o provoac asasinul soului ei, l iart i, mai mult dect
att, l accept ca partener amoros. Argumentul iubirii, invocat de Gloster,
sfrm biruitor balana oricror alte considerente! Anca are ns n comun
cu Lady Ann doar onomastica (interesant coinciden!): nici distana,
superioar n timp, scurs de la comiterea crimei, nici faptul c mparte patul
cu ucigaul de opt ani, nici, n fine, deplina contient c Dragomir a iubit-o
mereu cu disperare, fcnd pentru ea moarte de om, n-o clintete din
sinistra-i pornire rzbuntoare.
Cnd nefericitul se mrturisete (- Pentru ce l-ai ucis? - Pentru tine... i: Eu te-am iubit... i...), vorbele i tulburarea adnc ale omului n-o nfioar
nici o clip, dimpotriv; i arunc n fa un rs neomenesc i replica de o
zguduitoare brutalitate i lips de simire: - Ateapt s vezi tu acuma cum o
s-i pltesc eu ie dragostea, ntotdeauna i pretutindeni, dragostea se
pltete doar cu dragoste: numai n cazul Anci, nu. Eroina lui Caragiale este
mai mult un principiu juridic (nici mcar moral!), dect o fiin uman.
Aristizza Romanescu (ntia interpret a rolului, la premiera de pe 3 februarie
1890) avea dreptate, referindu-se la acest cel mai mare nesucces din
carier, s se consoleze cu constatarea c oricine ar juca pe Anca nu
poate evita eecul. El nu este imputabil interpretului, ci personajului.

Romana Ex. 2
Ilustreaz conceptul operaional dram, prin referire la o oper literar
studiat
22 noiembrie 2011

Toma Subiecte Bacalaureat

Lsai un comentariu

Drama este o specie a genului dramatic n versuri sau n proz, aprut n

secolul al XVII-lea i care prezint un coninut grav, surprins ntr-o situaie
banal. Este o specie care a adus n teatru ideea de veridicitate, limbajul
familiar, tipurile umane complexe, amestecnd, uneori, tragicul i comicul.
Drama s-a cristalizat ca specie ntr-o perioad mai ndelungat, prin
eliberarea de regulile rigide ale spectacolului teatral, impuse nc din
Antichitate. n primul rnd, se renun la separarea net dintre tragedie i
comedie, mbinndu-se situaiile amuzante cu acelea care ntristeaz,
deznodmntul putnd fi fericit sau dezastruos. Este abandonat regula celor
trei uniti ( de loc, de timp i de aciune ), existnd n dram o mare
mobilitate a locului de desfurare, aciunea nemaifiind concentrat ntr-un
timp dat. Personajele sunt diverse, putnd fi nobili, personaliti istorice, dar
i oameni obinuii. Un moment important n individualizarea speciei l-au
reprezentat piesele lui William Shakespeare, la care apar episoade comice n
operele cu subiect tragic. De asemenea, dezvolt fire fabulative colaterale i
d o importan mai mare unor personaje secundare. Sunt aduse n scen
ntmplri desfurate n locuri diferite i la distan mare n timp. n vorbirea
personajelor, sunt amestecate pentru prima oar stilurile. n secolul al XIXlea, o dat cu apariia romantismului, drama se impune drept specia teatral
cea mai important. n prefaa la drama Cromwell, Victor Hugo prezint
drama ca fiind creaia cea mai reprezentativ pentru acest moment literar,
artnd c apropie grotescul i sublimul, teribilul i bufonul, tragedia i
comedia.
Clasificrile dramei s-au fcut n funcie de curentul literar, vorbindu-se
despre drama romantic, simbolist, expresionist sau n funcie de tematica
prezentat, existnd dram istoric, de idei, psihologic, social etc.
Drama romneasc a nceput prin afirmarea dramei istorice, care are o lung
tradiie n literatura romn (prima dram istoric Rzvan i Vidra de
Bogdan Petriceicu Hasdeu apare n perioada postpaoptist ). n perioada
interbelic, drama cunoate o mare diversitate de forme, Lucian Blaga
impunnd drama expresionist ( Meterul Manole ), Camil Petrescu drama de
idei, iar Mihail Sebastian drama cu uoare accente lirice ( Jocul de-a vacana
). n perioada postbelic, speciile tradiionale, inclusiv drama, i pierd
individualitatea, amestecndu-se structurile i tehnicile dramatice. Creator al
teatrului de idei n literatura romn, Camil Petrescu pune n centrul operei
sale problematica personajelor care nu reuesc s se adapteze lumii
exterioare contiinei lor. Toate dramele autorului au n prim plan eroi
complicai sufletete, care au o bogat via interioar, ceea ce i predispune
la inadaptabilitate n plan social. Jocul ielelor este o dram de idei i a
cunoscut mai multe variante, conflictul interior al personajului principal
complicndu-se succesiv. Sensurile profunde ale dramei vor fi scoase la
iveal abia n varianta definitiv, din 1945 1946, n care eroul, stpnit de
cultul esenelor absolute, se va confrunta cu relativismul i pragmatismul
lumii pe toate planurile, de la credina politic pn la sentimentele cele mai

intime. Director al ziarului Dreptatea social, de orientare socialist, n

preajma izbucnirii primului rzboi mondial ( aciunea se petrece n mai
1914 ), Gelu Ruscanu duce o violent campanie de pres mpotriva
ministrului justiiei, erban Saru-Sineti, pe care l acuz de corupie,
cerndu-i demisia. n cazul unui refuz, Dreptatea social amenin c va
dovedi cum omul care trebuie s respecte legile este un criminal de rnd.
Gelu Ruscanu posed nite scrisori care arat c Sineti i-a omort, cu ani n
urm, o mtu btrn pentru a o moteni. Asupra eroului se fac tot mai
multe presiuni, ca s fie oprit campania de pres mpotriva ministrului.
Fostul ministru conservator, Nacianu, l viziteaz la redacie i i cere s i
pun la dispoziie materialul compromitor, deoarece ntrezrete
posibilitatea unei schimbri de guvern. Este refuzat, pentru c Gelu Ruscanu
are un alt scop: pentru el, demiterea lui Sineti nu nseamn o banal
schimbare de ministru sau de guvern, ci respectarea unui principiu. Discuia
cu Praida, care urmeaz plecrii lui Nacianu lmurete mprejurrile n care
Gelu a primit scrisoarea care l compromite pe Sineti: cu ani n urm, a avut
o legtur cu Maria Sineti, pe care inteniona s o salveze din csnicia
devenit un comar. La ntrebarea lui Praida De ce n-ai denunat cazul din
primul ceas? Ruscanu rspunde precis, sugernd luciditatea unui om care
se cunoate perfect: Nu era atunci dect un simplu fapt divers O chestiune
mai mult personal Atunci m- am gndit mai mult cum s salvez aceast
femeie. Vream s-o despart i s-o iau de soie Punnd sub semnul
trecutului, al faptului consumat, relaia cu Maria Sineti, Gelu Ruscanu admite
metamorfoza radical a propriei contiine: De asemenea, eu sunt, dup
cum tii, altul. El pare, n acest moment, dominat numai de ideea nfptuirii
dreptii, fr a admite posibilitatea vreunui compromis.
Apariia Irenei, mtua lui Gelu, care l-a crescut dup moartea prinilor,
determin nceputul prbuirii sufleteti a personajului. Rugndu-l s nceteze
campania mpotriva lui Sineti, Irena i dezvluie faptul c actualul ministru la ajutat pe Grigore Ruscanu ntr-o mprejurare dramatic ( acoperind o
datorie a tatlui la jocul de cri ) i l-a susinut financiar i pe Gelu, n
perioada studeniei. Dezvluirile Irenei i provoac lui Gelu un adevrat oc,
dar nu i modific hotrrea de a duce mai departe campania: n lumea asta
care m dezgust amintirea lui era totui un punct de sprijin ( scena IV ) [].
Las, mtu, acolo n groap s-i primeasc tata pedeapsa i s ndure
memoria lui dac e nevoie ca un pic de adevr s ias deasupra Nu e nimic
dac sufer puin fotografia lui ( scena V ). Replica Irenei prefigureaz
evoluia implacabil a conflictului: N-ai s ndrepi tu lumea.

ECONOMIE
Ex 1 Piata monetara.
.1. CE ESTE PIATA MONETARA SI CUM A EVOLUAT EA ?
Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt si foarte scurt .
Existenta acestei banci este legata de faptul ca unele banci sunt beneficiare

ale unui surplus de incasari , iar altele au de efectuat un surplus de plati .

Piata monetara nu este o piata localizata , tranzactiile acestei piete se incheie
prin telefon , telex , fax . Piata monetara se deruleaza in principal la bancile
care creaza moneda , de la care se pot procura disponibilitatile necesare
pentru a face fata fluxurilor de plati .
De aceea se poate spune ca piata monetara este o piata a monedei centrale ,
adica a biletelor de banci , a numerarului in general si a disponibilitatilor in
cont create la banca de emisiune .Piata monetara este o piata de lichiditati
pe termen scurt pentru toate organismele de credit bancare . Participantii la
aceasta piata sunt banci , case de economii , societati financiare , banca de
emisiune , trezoreria statului , casele de titluri , etc.
Unele dintre aceste organisme apar cu predilectie excedentare creditoare ,
cum sunt de regula casele de economii , casele de pensii , in timp ce altele ,
printre care bancile comerciale , institutiile de credit specializate sunt
predominant debitoare . Piata monetara redefineste functia de compensare a
excedentului si deficitului de lichiditati .
Operatia pe piata monetara cu termenul cel mai scurt este acordarea unui
titlu de imprumut a unei sume de bani pana la ora 12 a zilei urmatoare .
Termenele pentru care se acorda creditele s-au prelungit de la 24 de ore pana
la 18 luni , cum rezulta dintr-o practica mai veche italiana pana la perioade
cuprinse intre o zi si 7 ani sau chiar 10 ani , cum atesta practica si literatura
franceza mai recenta .
Piata monetara a devenit in Franta , dupa 1986 , o piata deschisa agentilor
nefinanciari care doresc fie sa acorde credite , fie sa se imprumute cu
lichiditati .Piata monetara este un mecanism important in sistemul monetar si
financiar al unei tari . Ea este locul interventiilor bancii de emisiune asupra
lichiditatilor bancare .
Piata monetara este in prezent in plina schimbare , transformare . Pana acum
circa un sfert de secol ea a fost o piata specializata , cunoscuta doar unor
specialisti , iar notiunea corespundea in fapt cu ceea ce reprezinta piata
interbancara .
Pe aceasta piata restransa bancile isi regularizeaza zilnic excedentele si
deficitele de trezorerie . Puteau interveni si atunci institutii financiare
specializate cu excedentele lor de lichiditate .
Banca Frantei , ca banca de emisiune , avea posibilitatea sa intervina si ea ,
dar o facea foarte putin , intrucat ea refinanta bancile prin intermediul
reescontului efectelor comerciale. Ea mai acorda avansuri pe efecte publice ,
efectua operatiuni de open-market , dar de proportii reduse si la o rata mai
ridicata decat taxa de scont.
Din 1967 alimentarea pietei monetare a fost imbunatatita prin posibilitatea
ce s-a creat societatilor de asigurari , caselor de pensii de a plasa lichiditatile

colectate de ele. Casele de economii , care pana atunci plasau totalitatea

fondurilor mobilizate pe temen lung , au trecut la utilizarea unei fractiuni de
20 % din acestea pe piata monetara .
Refinantarea pe calea reescontului a fost descurajata prin faptul ca rata
dobanzii la creditele acordate pe piata monetara a devenit mai mica decat
taxa oficiala a scontului , iar plafoanele de scont , care asigurau un
automatism in refinantarea bancilor la banca centrala , au fost suprimate .
Sub influenta inovatiei financiare si a conjucturii , proportia datoriei publice
creste . Noile instrumente financiare de genul SICAV pe termen scurt si
fondurile comune de plasament (FCP) capteaza lichiditatile populatiei si
intreprinzatorilor . Reforma din noiembrie 1986 a constat in "deschiderea"
pietei monetare pentru a permite accesul la operatiunile ei si a
intreprinderilor si trezoreriei publice .
Piata monetara a devenit , in aceasta conceptie , o piata a capitalurilor pe
termen scurt si pe termen mijlociu , unde toti ofertantii si solicitantii de
capitaluri pot interveni .
In noile conditii , piata monetara poate fi privita , deci , in sens restrans ca
piata interbancara , o piata a monedei centrale si , in sens larg , ca piata
deschisa , o piata a capitalurilor pe termen scurt , care din ratiunea prezentei
intreprinderilor in circuit este simultan atat o piata a monedei centrale , cat si
a monedei bancare .
Sensul principal al largirii participantilor la piata monetara prin asigurarea
accesului intreprinderilor , trezoreriei statului si al institutiilor financiare este
promovarea concurentei , activizarea participantilor pentru gasirea de noi
"produse financiare" , noi forme si titluri de creanta care sa amplifice , sa
amelioreze resursele si sa ieftineasca creditele .
Ex 2. Piata Muncii

C. Piata muncii este piata pe care se deruleaza tranzactiile implicate de

angajarea fortei de munca.
Acesta este piata celui mai important factora de productie, cu
particularitatile care decurg din faptul ca munca nu are integral
caracteristicle unei marfuri. Oamenii, care reprezinta fortza de munca,
nu pot fi tratati in acelasi mod ca si uneltele, echipamentele sau alti
factori de productie. Spre deosebire de acestea din urma, care pot fi
folosite pana la uzarea completa, oamenii trebuie protejati, iar forta lor
de munca are nevoie de timp ca sa se refaca. In plus, comportamentul
oamenilor este motivat de trebuinte, de dorinte si de aspiratii de
realizare.
Pe piata muncii se intalnesc cererea si oferta de munca.

C1. Cererea de munca

Cererea de munca este nevoia de munca existenta intr-o economie in
conditii salariale. Ea se exprima prin numarul locurilor de munca.
Cererea de mucna provine de la intreprinderi, organizatii si institutii
care au nevoie de munca si angajeaza lucratori in schimbul unui
salariu.
Intr-o inreprindere, cererea de munca este in functie de nevoile
productiei: mai amre daca se producte mai mult si mai mica daca se
produce mai putin.
Producatoril, motivat de profitul maxim, va trebui sa decida in privinta
nivelului optim al productiei si al numarului de lucratori pe care ii
angajeaza. In acest scop, el compara avantajele (sporul de venit) cu
dezavantajele (sporul de cheltuieli) angajarii unor lucratori
suplimentari. Atat timp cat sporul de venit obtinut prin utilizarea unei
cantitati suplimentare de munca este mai mare decat sporul de
cheltuieli implicate, intrepirnderea angajeaza lucratori.
Angajarea va inceta in momentul in care sprul de venit devine egal cu
sporul de cheltuileli. Relatia care permite determinarea numarului de
lucratori pe care ii poate angaja o firma si, totodata, cererea ei de
munca este:
SPORUL DE VENIT = SPORIL DE CHELTUIELI
Sporul de venit se calculeaza inmultind sporul de productie obtinut prin
angajarea unui lucrator suplimentar (productivitatea marginala a
muncii) cu pretul produsului, iar sprul de cheltuileli reprezinta, de fapt,
salariul platit unui lucrator. Rezulta:
P x WmgL =salariul,
unde: P=pretul ; WmgL productivitatea marginala a muncii.
Tabelul IV.4. - Productivitatea marginala a lucratorului
TABEL -----------FireFoxy----------Tx2
---Nihha--- 80085 (89)
Sa presupunem ca situatia unei firme este cea prezentata in Tabelul
IV.4.

Pe masura ce firma angajeaza lucratori, productivitatea acestora scade, ceea

ce determina si scaderea venitului marginal. Initial, venitul obtinut prin
angajarea unui lucrator este mai mare decat cheltuielile antrenate de
cresterea cantitatii de munca utilizate. Firma va mai angaja lucratori.
La al cincilea lucrator, venitul marginal devine egal cu costul marginal al
muncii, productie se situeaza la nivelul optim, iar profitul total este maxim.
Firma va trebui sa inceteze angajarile, deoarece de la al saselea lucrator
costurile marginale depasesc veniturile marginale si profitul va incepe sa
scada (Fig IV5.)
Cererea totala de munca se determina insumand numarul locurilor de munca

oferite de intreprinderi, de firme si de institutii.

Cererea de munca se modifica in functie de pretul bunului produs si de
productivitatea muncii.
Daca pretul creste, cresti si cererea de munca. Sa revenim la exemplul
anterior. Presupunem ca pretul creste de la 5. u.m. la 10 u.m. In acest caz, la
al cincilea lucrator, venitul marginal este 400 u.m., mai mare de doua ori
decat costul marginal. Firma continua sa angajeze lucratori, asadar cererea
de munca va creste. Invers, daca pretul scade, scade si cererea de munca.
Cresterea productivitatii muncii poate determina atat scaderea, cat si
cresterea cererii de munca. Cresterea productivitatii muncii poate determina
atat scaderea, cat si cresterea cererii de munca. Cresterea productivitatii
muncii inseamna cresterea venitului marginal si, deci, posibilitati
suplimentare de angajare. Insa, productivitatea muncii creste, in princpial, ca
urmare a promovarii progresului tehnic, fapt care poate determina, pe termen
scurt, reducerea numarului locurilor de munca. Pe termen lung, datorita
progresului tehnic, cererea de munca va creste. In plus, va creste gradul de
instruire si de calificare a fortei de munca.
C2. Oferta de munca
Oferta de munca reprezinta munca disponibila intro economie in conditii
salariale. Ea se exprima prin numarul persoanelor apte de munca sau al
persoanelor active disponibile.
Oferta de munca provine de la populatia care reprezinta forta de munca si
este dispusa sa ocupe un loc de munca in schimbul unui salariu.
Disponibilitatea pentru munca trebuie judecata in functie de avantajele si de
costurile implicate de ocuparea unui anumit loc de munca. Un lucrator
sacrifica timpul sau liber pentru a munci. El se recreeaza mai putin, are mai
putin timp pentru familie, pentru activitati gospodaresti, in general, pentru
orice alte activitati decat cele remunerate. In schimb, obtine un salariu, pe
care il foloseste pentru a beneficia de bunurile si serviciile necesare lui si,
dupa caz. familiei sale. Timpul liber este costul de oportunitate al salariului,
respectiv al cantitatii de bunuri si servicii ce poate fi obtinuta cu suma de
bani primita ca salariu. Asa se explica faptul ca, din populatia apta de munca,
numai o parte va fi disponibila pentru munca, iar o parte va prefera sa nu se
angajeze, mai ales daca dispune de venituri pe care le poate folosi pentru a-si
satisface nevoile.
Oferta totala de munca se determian calculand marimea fortei de munca,
adica a populatiei active si disponibile pentru munca.
Oferta de munca depinde de marimea salarilui.
Numarul persoanelor apte de munca si care vor avea disponibilitate pentru
munca va creste, pana la un anumit nivel, pe masura ce cresc salariile.
Dincolo de un anumit nivel al salariilor, este posibil ca disponibilitatea pentru
munca sa scada si oamenii sa aprecieze intr-o masura mai mare timpul liber
sau pe cel dedicat familiei si, prin urmare, oferta de munca sa scada.
De asemenea, numarul persoanelor dispuse sa angajeze creste pe masura ce
cresc nivelul de calificare, satisfactia muncii, satutul social sau securitatea

locului de munca. Persoanele calificate sunt, in general, dornice sa-si exercite

profesia si mai putin dispuse la o viata pasiva.
C3. Salariul
Salariul este remuneratia muncii, adica suma platita posesorului fortei de
munca pentru activitatea desfasurata.
Pentru producator salariul reprezinta cheltuieli antenate de productia unui
bun sau a unui serviciu; el este parte din cheltuielile totale, si anume un cost
salarial. Pentru lucrator, salariul reprezinta un venit.
desi salariul este un pret platit de producator, el trebuie inteles ca plata
pentru serviciile prestate de lucrator si nu ca pret al muncii sau al fortei de
munca,. Lucratorul ramane proprietarul fortei sale de munca si dupa ce s-a
angajat. El a incheiat un contract de munca in care sunt prevazute obligatiile
de munca si conditiile in care se va achita de aceste obligatii. In afara
timpului de munca cheltuit in intreprindere, lucratorul dispune de forta sa de
munca si poate sa o utilizeze dupa cum crede de cuviinta: poate desfasura
munci suplimentare, poate presta munca la domiciliu etc.
Salariul este venitul obtinut prin munca.
Salariul este o forma de venit. El revine posesorului fortei de munca in
schimbul muncii desfasurate si permite acestuia sa isi satisfaca trebunintele
si sa duca o viata normala. Salariul reprezinta motivatia muncii. In Romania,
cea mai mare parte a popilatiei obtine venituri sub forma de salariu. (fig....)
Alerta TABEL ! yo x3
Salariul se prezinta sub doua forme: salariul nominal si salariul real.
Salariul nominal reprezinta suma de bani primita de lucrator, in timp ce
salariul real reprezinta cantitatea de bunuri si servicii ce poate fi cumparata
cu salariul nominal, cu alte cuvinte, puterea de cumparare a salariului
nominal.
Salariul real depinde de salariul nominal si de preturile bunurilor de consum.
la un anumit nivel al preturilor, daca salariul nominal creste, creste si salariul
real. Asadar, intre salariul nominal si salariul real exista o relatie directa.
Preturile influenteaza in sens invers salariul real: cresterea preturilor
determina scaderea salariului real, iar scaderea lor determina cresterea
salariului real.
Modificarea salariului real in functie de salariul nominal si de preturi este
exprimata de indicele salariului real
ISr = ISn / Ip x 100.
unde: Isn = Sn1/ Sn0 x 100 este indicele salariului nominal calculat ca raport
procentual intre salariul nominal la un moment dat si salariul nominal la un
moment anterior; Ip= P1/P0 x 100 este indicele preturilor calculat ca raport
procentual intre preturile existente la un moment dat si cele dintr-un moment
anterior.
Salariile difera de la un lucrator la altul, de la o intreprindere la alta si chiar

de la o tara la alta.
Intre salarii exista diferente foarte mari. Locurile de munca nu sunt
echivlente, dupa cum nici lucratorii nu formeaza un grup omogen. Locurile de
munca se diferentiaza in functie de tipul de activitate, de satisfactia muncii,
de conditiile de munca, de locul unde este amplasata intreprinderea. Asa se
explica faptul ca unele locuri de munca sunt mai atractive decat altele si, prin
urmare, se vor ocupa mai usor. Locurile de munca mai putin atractive, de
exemplu cele care presupun munci dificile in subteran sau la mare intaltime,
se vor ocupa mai greu.
Pentru a atrage lucratori, angajatorii trebuie sa plateasca salarii mai mari.
Unele profesii presupun abilitati deosebite, talent, creativitate, calitati
intalnite la un numar restrans de lucratori. Acestora li se platesc salarii mai
mari.
Lucratorii sunt diferentiati in functie de profesie, de grad de calificare, de
domiciliu, de varsta. Lucratorii calificati au salarii mai mari decat cei
necalificati, la fel ca si cei cu experienta de munca si responsabilitate mai
mari sau cei care muncesc in conditii de munca mai grele.
Nivelul salariilor depinde de cererea si oferta de munca, de productivitatea
muncii si de negocierile purtate de sindicate.
*Cererea si oferta de munca. Daca cererea de munca este mare, salariile se
vor situa la un nivel mai ridicat. Intreprinderile vor fi dispuse sa plateasca
salarii mai mari pentru a atrage lucratorii de care au nevoie. Invers, in
conditiile in care cererea de munca este mica, salariile vor scadea.
*Productivitatea muncii. Intre nivelul salariilor si nevlul productivitatii exista o
relatie directa. Cu cat productivitatea este mai mare, cu atat si cererea de
munca este mai mare, iar pe ansamblul econimiei se inregistreaza o crestere
a nivelului salariilor. Cresterea productivitatii permite cresterea salariului real.
*Organizarea in sindicate. Sindicatele apara interesele salariale ale
lucratorilor. Ele negociaza un anumit nivel al salariului minim pe economie,
precum si cresterile salariale impuse de cresterea preturilor. Cu cat puterea
sindicatelor este mai mare, cu atat nivelul salariilor va fi mai ridicat.
In decursul timpului, nivelul salariilor a crescut.
Cresterea salariilor a fost impusa, in primul rand, de cresterea cheltuielilor pe
care le face un lucrator pentru intretinerea sa si a familiei. In categoria
acestor cheltuieli se includ cele pentru alimente, locuinta, imbracaminte,
transport, educatie, odihna, sanatate etc.
Cresterea salariilor se explica si prin cresterea productivitatii muncii. Ca
urmare a promovarii progresului tehnic si a cresterii nivelului de calificare a
lucratorilor, productivitatea a crescut, fapt care a permis cresterea salariilor
in termeni reali, insa in ritmuri mai lente decat productivitatea.

Educatia artistica
Ex 1.
Muzicalul, sau i musical (din englez: musical theatre, pronunie
simplificat ), este un gen de spectacol muzical i teatral cu o intrig narativ

redus, motiv pentru cntece i balet.

nceputuri
La nceput, muzicalul era doar un spectacol uor, de divertisment, de muzic
i dans. Cu timpul acesta a devenit din ce n ce mai sofisticat. A fost creat de
artistul britanic George Edwards, n anii 1890. Unul dintre succesele sale - A
Gaiety Girl (1893) - era o "comedie muzical". Aceast noiune a fost folosit
pn n anii 1950, pentru a desemna acest gen de spectacole.
Comedia muzical american
Anii 1920 au lansat marea epoc a comediei muzicale americane. Cteva din
succesele americane de dup rzboi au avut calitatea dramatic i muzical
necesar pentru a supravieui testului timpului, i multe dintre ele sunt
readuse pe scen chiar i n zilele noastre. Un alt punct forte a fost calitatea
dansului. Simplu la nceput, dansul a devenit tot mai sofisticat i a nceput s
reprezinte o adevrat atracie. Stilul modern al muzicalului american
contrasta cu abordarea mult mai subtil a comediilor englezeti. Chiar i
muzicalurile montate n Londra n West End, scrise de ultra-sofisticatul Noel
Coward, aveau o tent sentimental cu o intrig mai degrab amuzant
dect incitant. Punctul slab al spectacolelor americane l constituia libretul intriga i dialogurile erau de obicei superficiale.
Spargerea monopolului
Monopolul anglo-american al muzicalurilor de mare amploare a fost spart, n
sfrit, cu o producie parizian, Les Miserables (1980), prezentat pentru
prima oar la Londra n 1985. Un spectacol impresionant, inspirat de o lucrare
clasic francez, a fost urmat, n 1989, de Miss Saigon, cu referire la Rzboiul
din Vietnam i realizat de acelai cuplu: Claude-Michel Schonberg (muzic) i
Alain Boublil (text). Aceast pies a confirmat nc o dat scopurile i
ambiiile artistice ale muzicalului modern.

Ex2. Giacomo Puccini

Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini (n. 22 decembrie
1858, Lucca, Italia - d. 29 noiembrie 1924, Bruxelles, Belgia) a fost un
compozitor italian de muzic de oper, reprezentant al curentului artistic
realist numit n Italia verismo (conform cu termenul din italian vero =
adevrat).
Viaa i opera
Puccini s-a nscut ntr-o familie cu tradiii muzicale. Tatl su, Michele,
conducea orchestra oreneasc din Lucca, era organist al Domului din
localitate i compusese cteva opere de calitate modest, un Miserere i
cteva cantate pe teme religioase. A murit tnr, cnd Giacomo avea doar 5

ani. Primele lecii de muzic le primete de la unchiul lui, Fortunato Maggi,

care nu l consider prea dotat. Continu studiile cu Carlo Angeloni, avndu-l
coleg pe viitorul compozitor Alfredo Catalani. Cu Angeloni, Puccini face
progrese. n martie 1876 asist n oraul Pisa la o reprezentaie cu opera Aida
de Giuseppe Verdi i din aceast clip viseaz s devin compozitor de opere.
n acelai an compune un Preludiu simfonic, doi ani mai trziu un Motet i un
"Credo", cu a cror execuie obine un oarecare succes. n toamna lui 1880
pleac la Milano, unde - cu sprijinul financiar din partea reginei Margherita a
Italiei - se nscrie la Conservator, avndu-l ca profesor pe Amilcare Ponchielli.
Pe 31 mai 1884 are loc la Teatro Dal Verme din Milano premiera primei sale
opere, "Le Villi", cu care recolteaz succes din partea publicului i a criticii.
Dup o munc asidu de civa ani, i se reprezint la Teatro alla Scala din
Milano opera "Edgar", de data aceasta fr vreun succes deosebit. ase ani
mai trziu, pe 1 februarie 1895, obine un succes triumfal cu opera "Manon
Lescaut", executat n premier pe scena teatrului Regio din Torino.
Fiier:Tosca05.jpg
"Tosca" - Afiul pentru premiera din 14 ianuarie 1900 la Teatro Costanzi din
Roma
Tot n acest teatru, pe 1 februarie 1896, are loc premiera operei "La Bohme"
(Boema), sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini. n concluzia cronicei sale,
criticul muzical Carlo Bersezio scrie: "La Bohme (Boema) nu va lsa probabil
urme deosebite n teatrul nostru". Opera se va impune totui mai trziu dup
o reprezentaie la teatrul din Palermo i apoi pe scenele principalelor teatre
de oper din Italia. n ziua de 14 ianuarie 1900 se reprezint n premier la
Teatro Costanzi din Roma opera "Tosca", n rolul titular soprana romn
Hariclea Darcle. Deja la prima arie a tenorului, Recondita armonia, succesul
este asigurat, pentru ca dup aria sopranei, Vissi d'arte, publicul s aplaude
n picioare.
n anul 1904, Puccini se cstorete cu Elvira Bonturi, cu care va avea un fiu,
Tonio. Pe 17 februarie, reprezentarea operei "Madame Butterfly" la Milano se
soldeaz cu un adevrat dezastru. Abia dup o refacere a libretului i a
muzicii, opera capt audien la public, dup o prezentare, cteva luni mai
trziu, la Teatro Grande din Brescia ['bre:a ].
n 1910, debuteaz cu succes n New York la Metropolitan Opera cu "La
Fanciulla del West": dirijor este Arturo Toscanini, solist Enrico Caruso. Tot la
Metropolitan Opera, va avea loc premiera pe 14 decembrie 1918 a Tripticului
de opere n cte un act, "Il Tabarro", "Suor Angelica" i "Gianni Schicchi"
['an:i s'kik:i ].
Turandot - Afiul pentru premiera postum a operei la Teatro alla Scala din
Milano, 25 aprilie 1926
n anul 1921, Puccini se mut n oraul Viareggio, unde ncepe s lucreze la
compunerea operei "Turandot". Opera va rmne ns neterminat. Puccini
moare la 29 noiembrie 1924, ntr-o clinic din Bruxelles, la cteva zile dup o
operaie la gt, n urma unui cancer al laringelui. Opera "Turandot", n
versiunea neterminat, va fi reprezentat pe 25 aprilie 1926 la Teatro alla

Scala din Milano, sub conducerea muzical a lui Arturo Toscanini. n

reprezentaiile ulterioare, opera va fi prezentat cu completrile fcute de
Franco Alfano dup schiele rmase de la Puccini.
Creaia artistic a lui Giacomo Puccini se ntinde pe o perioad de 40 de ani,
din 1884 pn n 1924, timp n care a compus 12 opere. Acest numr
restrns dovedete o dat mai mult exigena artistic deosebit a
compozitorului. Succesul enorm de care s-au bucurat operele lui Puccini nc
din timpul vieii sale, dinuie pn n ziua de astzi i este n continu
cretere.
Puccini i cntreii romni
Puccini a avut o apreciere deosebit pentru cntreii romni. L-a ales pe
tenorul Grigore Gabrielescu pentru premiera mondial a operei Edgar (rolul
titular) iar mai trziu pe Hariclea Darcle pentru premiera mondial a operei
Tosca (rolul titular). Aceasta din urm i-a sugerat introducerea unei arii pentru
sopran n actul al doilea, astfel nscndu-se celebra Vissi d'arte.
Operele lui Puccini, cu data i locul premierei
"Le Villi", 31 mai 1884, Teatro dal Verme, Milano
"Edgar", 21 aprilie 1889, Teatro alla Scala, Milano
"Manon Lescaut", 1 februarie 1893, Teatro Regio, Torino
"La Bohme", 1 februarie 1896, Teatro Regio, Torino
"Tosca", 14 ianuarie 1900, Teatro Costanzi, Roma
"Madama Butterfly", 17 februarie 1904, Teatro alla Scala, Milano
"La Fanciulla del West", 10 decembrie 1910, Metropolitan Opera, New York
"La rondine", 27 martie 1917, Opera din Monte Carlo
"Il trittico" - "Il Tabarro", "Suor Angelica", "Gianni Schicchi", 14 decembrie
1918, Metropolitan Opera, New York
"Turandot", postum 25 aprilie 1926, Teatro alla Scala, Milano

Geografie
Ex 1. Uniunea Europeana
1.a) Prima etap (1951 mijlocul anilor 70), considerat i veacul de aur al
Comunitii. Perioada s-a manifestat prin constituirea Comunitii Europene
a Crbunelui i Oelului, constituirea Comunitii Economice Europene i a
Comunitii Europene a Energiei Atomice, formarea Uniunii Vamale, formarea
relativ reuit a Pieei Agrare Unice, aderarea la CEE a trei noi membri:
Marea Britanie, Danemarca i Irlanda. Formarea pieei comune a condus la
transformarea monopolurilor naionale n transnaionale i la trecerea rilor
membre de la economia de tip nchis la cea de tip deschis.
18 aprilie 1951. La Paris, reprezentanii Franei, Italiei, RFG, Belgiei,
Olandei i Luxemburgului au semnat Tratatul privind Comunitatea European

a Crbunelui i Oelului (CECO). Tratatul a intrat n vigoare la 23 iulie 1952 i

a expirat la 23 iulie 2002, fiind ncheiat pe o perioad de 50 ani. CECO avea
drept obiectiv crearea unei piee unice sectoriale.
20-23 octombrie 1954. n baza acordurilor de la Paris, la Conferina de la
Londra, au fost precizate modalitile de extindere a Pactului de la Bruxelles,
transformat n Uniunea Europei Occidentale ( UEO).
25 martie 1957. La Roma au fost semnate Tratatul de constituire a
Comunitii Economice Europene (CEE) i Tratatul de constituire a Comunitii
Europene a Energiei Atomice (CEEA/ EURATOM). Misiunea CEE a constat n
promovarea unei dezvoltri armonioase i echilibrate a activitilor
economice n comunitate i crearea temeliei unei uniuni, asigurarea unui nalt
nivel de angajare a forei de munc i protecie social, creterea nivelului de
trai etc. Mecanisme de realizare: Piaa comun, Uniunea Vamal. Instituii:
Parlamentul European, Consiliul de Minitri, Comisia Comunitii Europene,
Curtea de Justiie.
4 ianuarie 1960. A fost semnat Convenia de la Stockholm, care a pus
bazele Asociaiei europene a liberului schimb (AELS).
30 iulie 1962. A intrat n vigoare Politica Agricol Comun ( PAC).
1 iulie 1968. A fost constituit cu succes Uniunea Vamal.
22 aprilie 1970. A fost semnat Tratatul de la Luxemburg, care a permis
lrgirea competenelor Parlamentului European.
9-10 decembrie 1974. i-a desfurat lucrrile Summit-ul de la Paris. n
cadrul lui s-a luat decizia cu privire la reuniunile sistematice ale Consiliului
European i s-a propus alegerea Adunrii Europene (Parlamentului) prin
sufragiu universal. S-a decis lansarea Fondului European de dezvoltare
regional (FEDER).
22 iulie 1975. A fost semnat Tratatul privind consolidarea puterilor
bugetare ale Adunrii Europene i crearea Curii Europene de Auditori.
Documentul a intrat n vigoare la 1 iunie 1977.
A doua etap (mijlocul anilor 70 nceputul anilor 90), caracterizat prin
adoptarea programului de colaborare valutar i constituirea unui mecanism
eficient de consultri. n aceast perioad, a fost atestat criza cunoscut sub
numele scleroza european, care s-a caracterizat printr-un nivel difereniat
de dezvoltare a rilor CEE i a statelor recent aderate. n aceast perioad
a fost adoptat Actul Unic European i au continuat eforturile de formare a
Uniunii Europene.
6-7 iulie 1978. S-a desfurat Summit-ul de la Breme, la care s-a propus
relansarea cooperrii monetare prin crearea unui sistem monetar european
(SME).
13 martie 1979. A fost lansat SME.
17-28 februarie 1986. La Luxemburg i la Haga a fost semnat Actul Unic
European (intrat n vigoare la 1 iulie 1987), care a adaptat tratatele de
constituire a CEE.
29 mai 1990. Au fost semnate acordurile de instituire a Bncii Europene
pentru Reconstrucie i Dezvoltare ( BERD).
19 iunie 1990. Au fost semnate acordurile Schengen.
9-10 decembrie 1991. La Consiliul European de la Maastricht a fost decis
crearea Uniunii Europene n baza Comunitii Europene.

A treia etap (1992 - 2004), caracterizat prin constituirea i evoluia n

continuare a Uniunii Europene. A fost semnat Tratatul Uniunii Europene, s-a
constituit Uniunea Economic i Monetar, trecndu-se la valuta unic euro.
7 februarie 1992. Minitrii de externe i minitrii de finane au semnat
Tratatul de la Maastricht (intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993). Denumirea
corect a documentului este Tratatul Uniunii Europene. Tratatul prevede
formarea Uniunii Europene cu pia intern, politici comune, uniune
economic i monetar, politic extern i de securitate comun, cooperare
n domeniul justiiei i afacerilor interne.
2 mai 1992. A fost semnat Acordul privind Spaiul Economic European
(SEE).
26 martie 1995. A intrat n vigoare Convenia Shengen.
13 -14 decembrie 1996. S-a convocat Summit-ul de la Dublin. A fost
adoptat un Pact de stabilitate, care prevedea aplicarea de ctre statele
membre ale zonei euro a programului de stabilitate i aplicarea sanciunilor
financiare. Consiliul European a aprobat noul mecanism al ratei de schimb i
crearea Institutului European Monetar.
16-17 iunie 1997. S-a convocat Consiliul European de la Amsterdam. A fost
adoptat documentul intrat n istorie sub denumirea Tratatul de la Amsterdam
(semnat la 2 octombrie 1997 i intrat n vigoare la 1 mai 1999).
1-3 mai 1998. S-a aprobat decizia privind etapa final a UEM.
1 ianuarie 1999. n etapa final a UEM intr 11 ri, care adopt EURO.
26 februarie 2001. A fost semnat Tratatul de la Nisa care a intrat n vigoare
la 1 februarie 2003.
1 ianuarie 2002. n cele 12 ri participante la zona euro a intrat n
circulaie moneda unic.
23 iulie 2002. A expirat Tratatul ce instituia Comunitatea European a
Crbunelui i Oelului, ncheiat pe o perioad de 50 de ani.
A patra etap (2004 2007) - contemporan. n aceast perioad a fost
elaborat Constituia European i propus spre aprobare Tratatul de la
Lisabona.
29 octombrie 2004. La Roma a fost semnat Constituia European,
ratificat de Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia,
Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia i Spania. Constituia,
care trebuia s intre n vigoare la 1 noiembrie 2006, a fost respins n cadrul
referendumurilor din Frana i Olanda. Pentru a iei din impas, Comisia
Europeana a propus s fie modificat Tratatul privind Uniunea European, n
vigoare la etapa actual, textul respectiv cptnd denumirea de Tratatul de
la Lisabona.
13 decembrie 2007. A fost semnat noul tratat al Uniunii Europene Tratatul
de la Lisabona care, conform prevederilor sale, trebuia s intre n vigoare la 1
ianuarie 2009. Noul Tratat are drept scop consolidarea capacitii de
funcionare a UE prin sporirea eficienei instituiilor comunitare. De
asemenea, Tratatul prevede ameliorarea caracterului democratic al UE prin
extinderea competenelor Parlamentului European i introducerea Crii
Drepturilor Fundamentale n sistemul juridic comunitar. Pn n prezent nu au

fost definitivate procedurile naionale de aplicare a Tratatului de Republica

Ceh, Polonia i Germania, iar Irlanda este unica ar care nc nu a ratificat
Tratatul de la Lisabona.
1.b) Obiectivele Uniunii Europene:
-

promovarea progresului economic i social;

afirmarea identitii Uniunii Europene pe scena internaional;
instituirea ceteniei europene;
dezvoltarea unei zone de libertate, securitate i justiie;
existena i consolidarea relaiilor n baza dreptului comunitar.

1.c) Simbolurile UE
Uniunii Europene i sunt asociate mai multe simboluri, cel mai cunoscut dintre
acestea fiind cercul de stele galbene pe fond albastru.
Pe acest site sunt prezentate i alte simboluri europene, printre care imnul i
mottoul european.
Drapelul european
Cele 12 stele dispuse n cerc simbolizeaz idealurile de unitate, solidaritate i
armonie ntre popoarele Europei.
Imnul european
Melodia aleas ca simbol al Uniunii este un extras din Simfonia a IX-a
compus n 1823 de Ludwig van Beethoven.
Ziua Europei
Ideile care au dus la crearea Uniunii Europene au fost prezentate pentru
prima dat la 9 mai 1950 de ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert
Schuman. De aceea, ziua de 9 mai a rmas o dat de referin n istoria UE.
Mottoul UE
Unitate n diversitate este deviza Uniunii Europene.
Aceasta arat c europenii s-au unit pentru a promova pacea i prosperitatea,
acceptnd totodat s-i deschid spiritul ctre culturile, tradiiile i limbile
att de diverse ale continentului nostru.
1.d)
Caracteristici geografice:
- U.E. deine aproape: 45% din suprafaa Europei (respectiv 4 422 773 kmp)
i 69% din populaia Europei (respectiv 492 milioane locuitori); densitatea
medie este de 115 locuitori /kmp;
- U.E. cuprinde 27 de state (Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru,
Danemarca, Estonia, Finlanda, Frana, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,
Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Regatul Unit
al Marii Britanii i al Irlandei de Nord, Romnia, Slovacia, Slovenia, Spania,

Suedia, Ungaria) care sunt situate n Europa Vestic, Central, Nordic i

sudic;
- din punct de vedere fizico-geografic se caracterizeaz prin diversitate;
relieful este variat fiind reprezentat prin:
- muni (vechi Alpii Scandinaviei, Munii Caledonici, Masivul Renan, Masivul
Central Francez, Munii Vosgi, Munii Mcinului; tineri (rezultat al orogenezei
alpine) Munii Alpi cu Vf. Mont Blanc- 4807m, Munii Carpai, Munii Pirinei,
Munii Balcani);
- podiuri: Mesetta Spaniol, Podiul Bohemiei, Podiul Prebalcanic, Podiul
Dobrogei, etc.;
- cmpii: Germano-Polonez, Andaluziei, Padului, Panonic; Romn;
clima este predominant temperat moderat cu nuane oceanice n vest i
nord-vest, mediteraneene n sud, subpolare n nord i continentale n est;
are ieire la Oceanele Atlantic i Arctic, la Mrile Mediteran, Nordului,
Baltic, Neagr ,
este strbtut de fluvii importante: Dunre (2860 km, care strbate 10
state i patru orae capital), Rhin Rhon, Loira, Ebro, Douro Pad, Elba,
Oder,Vistula;
lacurile au origini diverse: glaciare (Garda, Como, Maggiore, Constantza,
Geneva, Saimaa, Malaren), tectonice (Balaton), vulcanice (Sfnta AnaRomnia, n Masivul Renan i Masivul Central Francez), lagune (la rmurile
Mrii Baltice i Mrii Negre);
vegetaia i solurile sunt influenate ca dispunere de latitudine i altitudine:
- zona mediteranean n sud este dominat de formaiuni arbustive
semperviriscente de tip maquis i garriga (Frana), frigana (Grecia), tomillares
(Spania); solurile sunt de tip terra rossa;
- pdurile de foioase i de amestec caracterizeaz Europa Central i
Vestic;solurile predominante sunt argiluvisolurile i cambisolurile;
- pdurile de conifere(taigaua) sunt caracteristice n Peninsula
scandinav;predomin solurile podzolice;
- tundra ocup suprafee restrnse n nordul Suediei i Finlandei; solurile au
caracter scheletic i un coninut redus de humus;
- resurse minerale : n Platforma hercinic a Europei de mijloc se gsesc
zcminte de crbuni i n oarecare msur, fier (Bazinele Rhur, Saar,
Sileziei, Bohemiei, Arhipelagul Britanic); n Peninsula Scandinav se remarc
zcmintele de minereu de fier (Suedia), cupru, nichel, zinc; orogenul
carpatic se distinge prin minereuri auro-argintifere, minereuri complexe,
bauxit, izvoare minerale carbogazoase; Hidrocarburi se valorific din Marea
Nordului petrol,(Marea Britanie), Marea Neagr (Romnia), Depresiunea
colinar a Transilvaniei i Olanda (gaz metan);
- resursele de suprafa: soluri fertile (Ungaria, Romnia, nordul Italiei,
Spania, Frana, sudul Regatului Unit), pduri (Scandinavia), puni
(Scandinavia, Arhipelagul Britanic).
1.e)
Caracteristici economice :
- U. E este principala putere economic mondial,realiznd 1/3 din PIB-ul
mondial ,n ciuda faptului c deine doar 8% din populaia Globului;

- creterea economic a fost n ultimii ani n medie de 3 %;

- structura forei de munc( 225 milioane personae) este urmtoarea: 67 %
este ocupat n servicii, 28 % n industrie, 5 % n agricultur;
- n U.E. sunt 5 dintre cele 10 ri care la nivel global dein cel mai mare PIB
(Germania, Marea Britanie, Frana, Italia, Spania);
- patru ri U.E fac parte din G8 (Germania, Marea Britanie, Frana, Italia);
- 6 ri U.E. (Germania,Frana, Italia, Marea Britanie, Olanda, Belgia)
realizeaz aproximativ 1/3 din valoarea exporturilor mondiale;
- U.E. este cel mai mare exportator mondial de tehnologie i produse
industriale;
- 1/3 din cele mai mari 100 de corporaii industriale de pe Glob i au sediul n
state ale U.E.;
- n domeniul agricol U.E este foarte performant (deine supremaia
mondial n producia de vinuri, brnzeturi, ulei de msline);
- U.E. este lider mondial n domeniul activitilor turistice (venituri,numr de
turiti);
- U.E. promoveaz o politic economic care stimuleaz dezvoltarea
domeniilor IT, telecomunicaii i biotehnologie;
- un rol important n creterea eficienei activitii economice la nivelul U.E. lau avut msuri ca: formarea i consolidarea pieei unice, formarea uniunii
vamale, introducerea monedei unice (euro).
1.f) Caracteristici politice
ca form de guvernmnt n U.E. sunt 7 monarhii constituionale ,restul
statelor membre fiind republici prezideniale sau parlamentare;
- n statele U.E se respect principiile democratice,precum i drepturile i
libertile fundamentale ale cetenilor;
- politica de baz a U.E. const n ,,marea extindere,, care a continuat spre
Europa Central i de Sud ,pentru realizarea ariei de securitate;
- creterea puterii Parlamentului European ca factor de decizie a determinat
unificarea politic la nivelul U.E.;
- n prezent U.E. se confrunt cu anumite probleme de natur politic: refuzul
Norvegiei de a adera la Uniune, promovarea de ctre Elveia a unei politici
tradiionale de neutralitate, rezolvarea cererilor de aderare ale Macedoniei,
Croaiei i Turciei;
- pentru creterea calitii vieii se promoveaz politici comune n domenii
cheie:
1. politica agricol: urmrete realizarea unor produse de calitate, naturale i
asigurarea pieelor de desfacere pentru fermieri;
2.politica regional: are ca scop echilibrarea diferenelor economice ntre
regiunile Europei i ntre regiunile aceluiai stat;
3.politica social presupune diminuarea omajului prin asigurarea locurilor de
munc,asigurarea unor condiii optime pentru munc, respectarea drepturilor
angajailor;
4.politica de protecie a mediului, conturat dup 1960 n ideea proteciei
mediului nconjurtor i promovarea principiului dezvoltrii durabile;
- conform Strategiei de la Lisabona, se promoveaz politica dezvoltrii
economiilor bazate pe cunoatere i formare continu (pe tot parcursul vieii
life lerning) a resursei umane;

1.g) Principalele Institutii

Parlamentul European
Consiliul Uniunii Europene
Comisia Europeana
Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF)
EuropeAid Oficiul de Cooperare
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene
Tribunalul de Prima Instanta
Curtea Europeana de Conturi
Mediatorul European
Controlorul European pentru Protectia Datelor
2. Poluarea apelor oceanice:
*Cauzele poluarii apelor oceanice
Cauzele polurii apelor mrilor i oceanelor sunt nenumrate. Cu toate
acestea, cteva dintre ele se evideniaz a fi cele mai periculoase. Prima
cauz de poluare cu efecte devastatoare sunt scurgerile de petrol.
Petrolierele i cargourile au devenit printre cele mai amenintoare nave
pentru mediul marin ntruct elibereaz n ape, intenionat sau accidental,
tone de uleiuri nocive.
Dup petroliere, urmeaz materialele toxice precum mercur i dioxine,
mpreun cu alte deeuri radioactive, care apar n urma deversrii deeurilor
n ap. n urma rspndirii uleiurilor nocive, multe dintre animelele marine
mor sufocate sau intoxicate, iar trupul lor nensufletit constituie nc un tip de
poluare extrem de nociv mediului marin. Materia organic moart omoar, la
rndul ei, prin toxinele emanate, alte vieti marine. i astfel cercul
supravieuitoarelor se micoreaz i mai mult.
*Consecinte
Efectele polurii marine sunt la fel de variate i uriae precum cauzele.
Rezultatele polurii cu hidrocarburi constau n perturbarea ciclului de recifuri
de corali, colmatarea branhiilor petilor i la ntreruperea procesului de
fotosinteza a plantelor marine. Poluarea cu petrol afecteaz n mod indirect i
zonele n care nu se produc scurgerile.
Eliminarea deeurilor toxice are att efecte directe ct i efecte indirecte
asupra vieii marine, fiind la fel de periculoase pentru omenire. Toxinele
deversate n apele oceanelor, mpreun cu gunoiul, diminueaz coninutul de
oxigen din ap, lucru ce duce la imposibilitatea de supravieuire a mai multor
forme de via, inclusiv a speciilor marine de mari dimensiuni precum balene,
delfini i rechini.
Distrugerea sistemului de reproducere
Unele dintre substanele ajunse n ape, precum DDT (substan cancerigen
i extrem de periculoas) i pesticide, se cumuleaz n acizii grai ai

animalelor marine i le blocheaz sistemului de reproducere, n special la

mamifere. Pe lng acestea, activitile precum agricultura, silvicultura sunt
tot mai puin productive n urma infestrii lor cu ap poluat.
*Masuri pentru reducerea poluarii apelor oceanice.
Masuri impotriva poluarii apei:
-construirea de baraje;
-epurarea apelor reziduale(cu ajutorul filtrelor,a unor substante chimice sau a
unor bacterii biodegradante etc.);
-construirea de bazine speciale de colectare a deseurilor si rezidurilor,pentru
a impiedica deversarea directa a acestora in apele de suprafata;
-constructia de zone de protectie a apelor;
-construirea unor statii de epurare a apelor reziduale ale localitatilor;
-executia lucrarilor de indiguire si de construire a unor baraje;
-sa nu se arunce si sa nu se depoziteze pe maluri sau in albiile raurilor
deseuri de orice fel

Educatie antreprenoriala
1. Marketingul
n accepiunea general, marketingul reprezint "tiina i arta de a convinge
clienii s cumpere" . Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social i
managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obin ceea ce le este
necesar i doresc prin crearea, oferirea i schimbul de produse i servicii o
anumit valoare" . Simplist, marketingul reprezint "arta i tiina de a
vinde".
Datorit caracteristicilor proceselor de marketing, modalitilor de
implementare a deciziilor de marketing, acceptiunilor i viziunilor noi asupra
elementelor care compun o aciune de marketing precum i ca urmare a
nivelurilor diferite de percepie i abordare a acestei componente a
economiei de pia, definitiile i explicaiile aduse termenului de marketing
sunt variate i permanent adaptate noilor realiti ale mediului economic.
Prima definiie oficial atribuit marketingului a aprut n 1935 i a fost
adoptat de National Association of Marketing Teachers, predecesoare a
American Marketing Association. Reconfirmat n 1960, definiia primar a
marketingului a rezistat vreme de 50 de ani, pn n 1985 cnd a fost
nlocuit. Definiia a fost din nou reviziuit n 2004 i descrie marketingul ca o
"o funcie organizationala i un set de procese menite a crea, comunica i
pune la dispoziia clienilor a valorii i meninerii relaiilor cu clienii spre
beneficiul companiei i al proprietarilor acesteia".
Conform politicii oficiale a AMA, definiia este remprosptat la fiecare 5 ani
pentru a rspunde mai bine realitilor existente i nevoilor pieei. Cea mai
recent modificare, adoptat n Octombrie 2007 i fcut public n Ianuarie
2008, definete marketingul astfel: "(marketing is) the activity, set of

institutions, and processes for creating, communicating, delivering, and

exchanging offerings that have value for customers, clients, partners, and
society at large".
O alta definiie, probabil mai simpl i mai general este: "Marketingul este
un proces permanent prin care oamenii sunt ncurajai s ia o decizie de
cumprare, de folosire, de urmare sau de conformare a unui produs, serviciu
sau valori ale altei persoane. Simplu, daca nu faciliteaz "vnzarea" unui
produs atunci nu este marketing. "
Philip Kotler, n crile sale iniiale, definete: "Marketing este o activitate
menit s satisfac nevoile i dorinele prin procese de schimbare". Se poate
aduga la definiiile lui Kotler i Norris un rspuns al "Chartered Institute of
Marketing" (CIM). Definiia asociaiei afirm c marketingul este "procesul
managerial de anticipare, identificare i satisfacere a cerinelor clienilor ntrun mod profitabil". De aceea, marketingul operativ include procesele de
analiz de marketing, dezvoltarea unui nou produs, administrarea ciclului de
via al unui produs, stablirea preului, administrarea canalului precum i
promoiile.
2. Riscul in afaceri
Riscul si rolul acestuia n afaceri
Riscul exprima incertitudinea n legatura cu producerea unor evenimente
viitoare.
Exista doua tipuri de risc recunoscute:

Riscul speculativ;

Riscul pur.

Riscul speculativ implica obtinerea unui profit sau a unei pierderi, n timp ce
riscul pur implica o singura alternativa, aceea a pierderii.
Cum riscul este o parte inevitabila a afacerii, managementul trebuie sa
descopere modalitatile de actiune pentru controlul acestuia. Recunoasterea
prezentei riscului este primul si cel mai important pas. n continuare,
managerii au la dispozitie o serie de metode specifice pentru a evita riscul,
pentru a reduce riscul, pentru a-si asuma riscul sau pentru a rezolva aceasta
problema cu companiile de asigurari.
Unul dintre miile de ntreprinzatori americani, Theodore Vail, a fost poate cel
mai eficace manager din istoria afacerilor n Statele Unite ale Americii. Ca
Presedinte al Sistemului Telefonic Bell, dinainte de 1910 pna la jumatatea
anilor 1920, Vail a facut din organizatie cea mai mare firma particulara din
lume si una din cele mai prospere companii. Faptul ca sistemul telefonic este
proprietate privata se ntelege de la sine n Statele Unite. Sistemul Bell este,
de asemenea, singurul serviciu public care a demonstrat ca este condus de

un management care si asuma riscul chiar daca are monopolul ntr-o zona
vitala si piata este saturata. Explicatia a constat n asumarea riscurilor de
catre echipa condusa de Vail atunci cnd aceasta a fundamentat patru decizii
strategice n conditii de risc si incertitudine pentru a salva sistemul telefoniei
americane de la integrarea n agentiile guvernamentale. Succesul unei
ntreprinderi poate fi direct proportional cu gradul n care conducerea
acesteia ntelege sa-si asume riscurile n adoptarea u aplicarea deciziilor.
Riscul apare astfel ca un element intrinsec pentru dezvoltarea unei societati.
Tipuri de risc
Exista mai multe tipuri de risc:
1. Riscul de tara;
2. Riscul n operatiunile cu devize: riscul de translare, riscul de tranzactie;
3. Riscul economic;
4. Riscul contractual: riscul n contractele sinalagmatice, riscul n contractul
de vnzare, riscul n vnzarile sub conditie suspensiva;
5. Riscul de faliment;
6. Riscul n decizia de investitii: riscul unui proiect, riscul de avarie;
7. Riscul n asigurari;
8. Riscul valorilor mobiliare;
9. Riscul n marketing.
3.1. Riscul de tara
Revistele "Euromoney" si "The Economist" calculeaza periodic riscul de tara,
dupa metodologii proprii. Prin intermediul unor indicatori conventionali sunt
exprimate sansele de transformare n profit a unui capital investit la un
moment dat ntr-o tara. Astfel, n 1994 Romnia a nregistrat un declin dupa
riscul de tara, ocupnd locurile 74 n martie si 77 n septembrie acelasi an, n
timp ce dupa "The Economist", tot n septembrie 1994 Romnia trecea de la
grupa "D" (cea mai defavorabila) la grupa "C", la riscul politic.
Pentru determinarea riscului de tara, revista "Euromoney" ia n calcul trei
grupe mari de indicatori:
- Analitici;
- De creditare;
- De piata.
Cele mai bune performante n domeniu sunt cotate cu "nota cea mai buna",
iar performantele slabe sunt cotate cu 0.
Configuratia indicatorilor analizati de "Euromoney" este urmatoarea[1]:
1. Informatiile economice - pondere de 25% n punctajul final;
2. Riscul politic - pondere de 25% n punctajul final;
3. Indicatorii de ndatorare - 10% pondere n punctajul final;
4. Reesalonarea datoriei externe sau neplata acesteia - 10% pondere n
punctajul final;
5. Rata de creditare - 10% pondere n punctajul final;

6. Accesul la finantarea bancara - 5% pondere n punctajul final;

7. Accesul la finantarea pe termen scurt - 5% pondere n punctajul final;
8. Accesul la titluri internationale si piete pentru mprumuturi sindicalizate
(5%);
9. Raportul ntre detinerea de disponibilitati pe termen de peste 5 ani si marja
de forfetare, n cazul tarilor lipsite de riscuri, precum SUA (5%).
n septembrie 1994 pe locul I cu cel mai mic risc de tara figura SUA, pe locul
II Elvetia, locul III Luxemburg, locul IV Singapore si locul V Austria.
3.2. Riscul n operatiunile cu devize
Foarte putine ntreprinderi angajate n comert cu alte tari pot sa-si
factureze produsele si sa-si cumpere furniturile importante, n ntregime n
moneda locala. Imediat ce vnzarile se factureaza n devize, sau compania
ncheie contracte pentru a achizitiona articole cu pret n devize, apar riscurile
operatiunilor n devize. n opinia lui Milan Kurb[2] cele mai importante sunt:
riscul de translare, riscul de tranzactie si riscul economic.
Riscul de translare este cunoscut si sub denumirea de risc al schimbului
valutar si se refera la riscul de cstig sau pierdere atunci cnd activele,
pasivele si profitul unei filiale sunt "translate" din valuta straina n care se tin
evidentele filialei, n moneda nationala a companiei mama.
Riscul de tranzactie este un risc care apare ori de cte ori o companie se
angajeaza ntr-o tranzactie de vnzare sau de cumparare, operata n devize,
cnd exista riscul cstigului sau pierderii, daca valoarea devizelor respective
se schimba n comparatie cu moneda locala a companiei.
Riscul de tranzactie este cu att mai mare cu ct instabilitatea monetara
dintr-o tara este mai mare. ntotdeauna, nsa, datorita riscului de tranzactie
un partener cstiga si unul pierde. n Romnia, pe fondul unui vid de
legislatie, coroborat cu tendinta fireasca de cstig a managerilor romni, au
aparut numeroase cazuri de manifestare a riscului de tranzactie. De exemplu,
firma CNFR NAVROM S.A. a nchiriat pe o perioada de doi ani un vapor de
transport pasageri unei firme ucrainene, contra sumei de 2 milioane lei lunar,
clauza ferma. La acea data suma de 2 milioane lei reprezenta de 11,4 ori
amortismentul lunar pentru vasul de pasageri, ceea ce parea a fi o afacere
profitabila, mai ales ca n sarcina firmei ucrainene intrau si cheltuielile cu
reparatiile curente si cu personalul navigant. n momentul ncheierii afacerii,
CNFR NAVROM S.A. primea lunar echivalentul a 8333 $ (2 milioane lei: 240
lei/$, cursul leu-dolar la acea data).
Peste doi ani chiria lunara nu mai reprezenta dect 1379 $, deoarece ntre
timp cursul dolarului a crescut la 1450 lei. Se poate spune ca n ultima luna a
contractului, CNFR NAVROM S.A. a pierdut fata de conditiile initiale ale
contractului 6954 $ (10.083.300 lei), n timp ce firma ucraineana a cstigat
suma mentionata, datorita riscului de tranzactie.
3.3. Riscul economic
Acest tip de risc este mai complex si se refera la impactul schimbarii cursului
valutar asupra profitabilitatii pe termen lung a ntreprinderii exportatoare si
nu asupra efectului pe termen scurt al unei tranzactii.

Daca presupunem ca o societate de import-export romneasca vinde produse

n SUA si ca valoarea dolarului scade brusc n raport cu leul n perioada
urmatoare, atunci efectul poate fi o pierdere de tranzactie n conditiile n care
un lot recent de produse expediate a fost facturat si neplatit.
3.4. Riscul contractual
Exista mai multe forme ale riscului contractual determinate n special de
cadrul legislativ dintr-o tara. De regula, acest tip de risc este generat de
nevoia de a derula activitati comerciale care fac obiectul unui contract.
3.5. Riscul de faliment
Acest tip de risc este denumit de alti specialisti[3] risc economic. Continutul
lui exprima, n fond, incapacitatea ntreprinderii de a se adapta n timp si la
cel mai mic cost la variatiile conditiilor de mediu. Altfel exprimat, luarea n
considerare a influentei acestui risc presupune o estimare a sanselor unei
ntreprinderi de a nregistra pierderi si de a fi n imposibilitatea de a onora
datoriile fata de clienti si banci.
3.6. Riscul n decizia de investitii
Exprima probabilitatea ca anumite evenimente neprevazute sa se produca si
astfel sa poata fi prejudiciata finalizarea unei investitii. n literatura de
specialitate sunt evidentiate principalele etape pentru conducerea riscului n
decizia de investitii de catre manageri:

Planificarea riscului;

Organizarea riscului;

Controlul riscului.

Exista mai multe forme ale riscului n decizia de investitii: riscul generat de
derularea unui proiect de investitii n tara, n strainatate, riscul de avarie.
3.7. Riscul n asigurari
Acest tip de risc poate fi nteles ca un eveniment incert, posibil sa apara n
perioada viitoare si care are acoperirea financiara a unei companii
specializate.
Riscul n asigurari are mai multe forme, n functie de domeniul n care se face
asigurarea. Astfel exista:
- Riscul maritim;
- Riscul atomic;
- Riscul de razboi;
- Riscul de accidente;

- Riscul n asigurarea auto;

- Riscul n transportul aerian;
- Riscul financiar si politic.
3.8. Riscul valorilor mobiliare
Acest tip de risc se refera la probabilitatea de a se produce schimbari n
profitabilitatea unei firme ca urmare a plasamentelor de capital financiar.
Preocuparea pentru a cunoaste acest risc a aparut n conditiile unei volatilitati
sporite a valorilor mobiliare n raport cu variatiile pietei de capital, ceea ce
determina o relatie directa ntre profitabilitate si risc[4]. Altfel spus, o
profitabilitate mare este nsotita de un risc mai mare si invers. De exemplu,
investirea de capital n cumpararea unor obligatiuni cu dobnda de 3%,
realizeaza o profitabilitate mica, dar cu un risc sporit. Dimpotriva, investirea
aceluiasi capital n cumpararea unor actiuni, cu rata dividendului variabila, ce
a nregistrat n anii anteriori valori superioare celei de 5% este nsotita de un
risc mult mai mare si anume: a) de realizare n viitor a unei profitabilitati sub
3%; b) de faliment; c) de pierdere totala sau partiala a capitalului investit.
3.9. Riscul n marketing
Acesta este determinat de situatiile de incertitudine ale mediului ambiant al
ntreprinderii n care managerii trebuie sa adopte decizii. seful
departamentului de marketing studiaza atitudinile incerte ale consumatorilor:
nevoile, motivatia si fantezia acestora. Managerii iau n considerare riscul n
marketing nainte de aplicarea deciziilor care vizeaza lansarea unor noi
produse, investitiile, cercetarea, dezvoltarea, amplasarea ntreprinderilor,
sectiilor si depozitelor, mbunatatirea calificarii personalului.
Succesul n afaceri este influentat n mod direct de capacitatea managerilor
de a fundamenta decizii n conditii de risc, de a identifica si a actiona n
sensul valorificarii oportunitatilor existente pe piata ntr-o perioada
determinata. Un manager care stie cnd sa-si asume un risc si cum sa
conduca ntreprinderea ntr-un mediu concurential de afaceri este ntr-adevar
unul de succes, deoarece performanta, rezultatul final sunt o consecinta, ntro faza de nceput, a identificarii, anticiparii si controlului riscurilor.

Stiinte
1.a)
Energia conventionala este generata din surse epuizabile, in special
combustibili fosili, cei mai raspanditi fiind carbunii, petrolul si gazele naturale.
Acest tip de energie are dezavantajul de a fi din ce in ce mai scump,
deoarece resursele sunt din ce in ce mai putine, iar cererea la fel de mare sau
mai mare, din acest motiv si pretul avand tendinta de crestere.
Era Energiei conventionale, spun specialistii, se apropie cu pasi repezi de
sfarsit, avand in vedere ritmul accelerat de consum la nivel global al
combustibililor fosili, in special carbuni si gaze naturale, estimandu-se ca
aceste resurse fosile vor disparea in urmatorii 50-60 de ani. Desi este utilizata

pe scara larga, energia conventionala sau traditionala are dezavantajul de a

depinde de cantitatea de carbuni, petrol si gaze naturale existenta, care este
limitata, iar prin arderea acestor combustibili se elimina in atmosfera gaze
nocive, precum dioxidul de carbon, care genereaza la randul sau
binecunoscutul efect de sera. Acesta este principalul factor pentru aparitia
unor schimbari climatice importante, care ameninta ecosistemele de pe
intreg globul.
Instalatiile (cazanele) care utilizeaza aceste tipuri de combustibili produc
agent termic sub forma de abur la o presiune mai mare decat presiunea
atmosferica sau apa la o temperatura ridicata.
In functie de agentul termic produs, cazanele se impart in urmatoarele
categorii:
Cazane de abur / Generatoare de abur de joasa presiune, de inalta
presiune, electrice si instantanee
Cazane de apa calda
Cazane de apa supraincalzita
Cazane pe ulei diatermic
1.b)

SURSE NECONVENTIALE DE ENERGIE

Energia solar
Durata de via a Soarelui este estimata la 5 miliarde de ani, ceea ce
conduce la concluzia c, pe scara noastr a timpului, el reprezint o energie
inepuizabil i deci regenerabil. Energia total captat de scoara terestr
este de 720*106 TWh pe an. Disponibilitatea acestei energii depinde insa de
ciclul zi-noapte, de latitudinea locului unde este captat, de anotimpuri i de
ptura noroas. Exista mai multe modalitati de captare/conversie a energiei
solare.
Energia eolian
Sursa eolian disponibil este evaluat pe scar mondial la circa 60.000
TWh pe an, jumatate din acest potential aflandu-se in locatii off shore (n
largul marilor sau oceanelor). Teoretic, energia de origine eolian poate
acoperi necesarul mondial de electricitate ce se ridica la 40.000 Twh (inclusiv
pierderile). Pe de alta parte, principalul inconvenient al acestei surse de
energie, o reprezint instabilitatea vntului. n perioadele cu temperaturi
extreme, cand cererea de energie este acerb, efectul produs de vnt este
practic inexistent, fapt care a condus la solutia realizarii instalatiilor hibride
de producere a energiei electrice, ce contin, pe langa sursa eolian, si alte
surse bazate pe energii regenerabile, cu o stabilitate superioara n
funcionare, precum si sisteme de stocare a energiei electrice. In cazul
sistemelor de stocare a energiei electrice de mare capacitate, trebuie luat n
calcul preul de cost ridicat al acestor sisteme, ce se afla n faza de

dezvoltare.
Europa nu are dect 9% din potenialul eolian disponibil n lume, dar in anul
2002 detinea 72% din puterea instalat de origine eolian. Ea a produs 50
TWh electricitate de origine eolian n 2002, producia mondial fiind de 70
TWh. Potenialul eolian tehnic disponibil n Europa este de 5.000 TWh pe an.
Energia cinetica si potentiala a apelor
Din punct de vedere al puterii instalate, la nivel mondial, sursa hidroelectrica
poate fi considerat prima surs regenerabil de electricitate. Aceasta se
datoreaza atat pretului de cost mai redus al instalatiilor de captare, cat si
traditiei, deja existente in domeniu. Potenialul mondial reprezint un avantaj
care trebuie exploatat. Producia de energie hidroelectrica, la nceputul anilor
2000 a fost de 2.700 TWh pe an, cu o putere instalat de 740 GW. Ea poate
ajunge la 8.100 TWh n anul 2050 prin dublarea competitiv economic a
puterii instalate. Tehnic exploatabili sunt 14.000 TWh din potenialul teoretic
de 36.000 TWh.
Fuziunea nucleara, urmatorul pas in productia de energie?
Producerea de energie la nivel mondial se bazeaza la aceasta ora in principal
pe energia eliberata in procesele de fisiune nucleara a unor nuclee de metale
grele, cum sunt uraniul si plutoniul.
Datorita cercetarilor efectuate in ultimii 50 de ani, specialistii in fizica
nucleara au descoperit si o alta sursa de energie sigura, curata si
inepuizabila: energia de fuziune nucleara, scrie Le Figaro.
Aceasta energie se bazeaza pe reactiile de fuziune nucleara, reactii similare
cu cele care se produc in stelele din univers. Fuziunea nucleara este procesul
prin care doua nuclee usoare se unesc pentru a forma un nucleu mai greu,
eliberand o anumita cantitate de energie.
Reactiile termonucleare produse la temperaturi inalte, in care substanta este
sub forma de plasma, ar putea fi cheia energeticii nucleare. In natura, reactii
termonucleare se produc in Soare si in stele, ele constituind sursa lor
energetica.
Unul dintre domeniile cele mai interesante ale cercetarii actuale este
posibilitatea de a dirija reactiile termonucleare pentru obtinerea unor surse,
practic inepuizabile de energie pe Terra.
Combustibilul nuclear ar fi usor de obtinut si mai ales ieftin, tinand cont ca
materia prima este apa, pentru obtinerea deuteriului si tritiului. Singura
problema este producerea si mentinerea temperaturilor inalte, pentru
obtinerea de energie prin procese de fuziune nucleara.
Pentru obtinerea temperaturilor de 10 la puterea a 8-a Kelvin, plasma trebuie
pastratain spatiul prevazut pentru reactie, aceasta realizandu-se magnetic
sau inertial.

Energia foarte mare rezultata este transportata de neutroni, care vor ceda
energia lor cinetica unor incinte exterioare, devenind astfel surse de caldura
inepuizabile.
La ora actuala, fuziunea nucleara nu a trecut insa de stadiul de cercetare,
existand totusi o incertitudine referitoare la capacitatea sa de a genera
energie electrica in conditii economice acceptabile.
Franta, impreuna cu alte state industrializate, a initiat deja programul ITER,
un experiment la scara larga, pentru realizarea unui reactor nuclear bazat pe
procese de fuziune nucleara.
Specialistii francezi considera ca este necesar un deceniu si costuri de peste
20 de miliarde de euro pentru finalizarea proiectului.
In paralel sunt demarate cercetari in Europa si Japonia, referitoare la
fezabilitatea tehnologica de exploatare a fuziunii nucleare, din punct de
vedere economic.
Viitorul energeticii nucleare se indreapta spre procesele de fuziune nucleara,
specialistii estimand ca, incepand cu 2030, vom inaugura primele reactoare
de acest tip. Astfel, fuziunea nucleara va oferi o alternativa viabila pentru
producerea de energie pe Terra.
Datorita dezastrului din acest an de la Fukushima, decizii politice la nivel
european au fost luate in favoarea inchiderii unor reactoare nucleare bazate
pe procese de fisiune nucleara. Astfel, guvernul german a decis in martie
2011 sa opreasca toate reactoarele sale nucleare pana in 2022.
Concernul Siemens a anuntat investirea in cercetare si in domeniul energiilor
neconventionale a unor sume uriase, intentionand in urmatorii ani sa utilizeze
turbine cu gaz, centrale eoliene si solare pentru producerea energiei
electrice, scrie Le Point.
1.c)

Circuitul carbonului si al dioxidului de carbon.

(Sa nu uiti sa bagi si desen :P)

Pe Pmnt, circuitul carbonului din natur (numit uneori i ciclul carbonului)
este format dintr-o serie de schimburi de substan, care antreneaz
carbonul, ntre biosfer, atmosfer, hidrosfer i litosfer. Cea mai mare parte
a carbonului din circuit se afl sub form gazoas, n special ca dioxid de
carbon.
ntre atmosfer i biosfer: plantele n timpul nopii i animalele tot timpul
elimin prin respiraie dioxid de carbon. n timpul zilei plantele asimileaz
carbonul din CO2 i, cu ajutorul luminii solare, prin procesul de fotosintez l
transform n combinaii organice, elibernd oxigenul. Capacitatea biosferei
de a asimila carbonul este, totui, limitat.
ntre atmosfer i hidrosfer: CO2 este un gaz relativ solubil n ap i

exist un echilibru al concentraiei CO2 n ap. Oceanele conin dizolvate

cantiti imense de CO2, care, n caz c echilibrul ar fi perturbat, ar putea fi
eliminate n atmosfer, ducnd la o perturbaie climatic extrem.
Solubilitatea gazelor n ap descrete pe msur ce temperatura apei crete,
ca urmare la o nclzire a oceanelor, eliberarea CO2 n atmosfer este un
pericol real.
ntre biosfer i litosfer: n trecutul ndeprtat, n special n carbonifer, o
mare parte a plantelor din flora din epoc au ajuns n pmnt, stocnd n
litosfer carbonul din corpul lor sub form de zcminte de crbune.[1] De
fapt, se consider c n acea perioad atmosfera terestr coninea CO2 n loc
de oxigen, iar plantele au teraformat atmosfera, oxigenul de acum i lipsa
dioxidului de carbon (concentraia actual de numai 0,03 %[1]) fiind de fapt
urmarea acestei activiti.[1]
ntre atmosfer i litosfer: actual carbonul este eliberat din litosfer n
atmosfer sub form de CO2 prin activiti antropice (arderea combustibililor
fosili). Se consider c n ultima jumtate de secol au fost emise n atmosfer
cantiti foarte mari de CO2 i metan, care, prin efectul de ser au dus la
nceperea fenomenului de nclzire global.

Circuitul Apei in Natura

Procesele fizice
Cea de advecie la podul Golden Gate n golful San Francisco.
Nu se poate gsi un punct n care ncepe sau se termin ciclul natural al apei.
Moleculele de ap se mic n mod continuu de la un compartiment sau
rezervor al hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice.
n principiu, ciclul apei const din urmtoarele procese:
Evaporarea este procesul prin care apa se transfer de la suprafaa
oceanelor i a altor corpuri de ap n atmosfer. Acest transfer implic o
schimbare de stare de agregare a apei, din stare lichid n stare gazoas.
Sursa de energie a acestui proces o constituie energia solar. Pe lng
aceasta, apa se mai elimin n atmosfer prin transpiraia solului, plantelor i,
n mult mai mic msur, cea a animalelor, numit evapotranspiraie.
Aproximativ 90% din apa din atmosfer provine din evaporaie i numai 10%
din evapotranspiraie.
Advecia este procesul de transfer al unei proprieti atmosferice (cldur,
frig, umiditate, vorticitate) prin micarea orizontal a masei de aer. n cazul
circuitului apei este vorba despre procesul de micare a apei n stare solid,
lichid sau gazoas prin atmosfer. Fr advecie, apa evaporat de pe
suprafaa oceanelor nu s-ar putea deplasa pentru a ajunge deasupra
uscatului unde s produc precipitaii.
Condensarea este procesul prin care vaporii de ap din aer se transform
n picturi lichide de ap, formnd nori sau cea.
Precipitaiile sunt constituite din apa care s-a condensat n atmosfer i

cade pe suprafaa pmntului. Forma de precipitaii care apare cel mai

frecvent este ploaia, alte forme fiind zpada, grindina, chiciura, lapovia i
prelingerea de ap din cea.
Sublimarea este procesul prin care apa n stare solid (ghea sau zpad)
se transform direct n vapori, fr a mai trece prin starea lichid.
Intercepia prin foliaj este partea din precipitaii care este interceptat de
frunziul plantelor i care, n timp, se evapor fr a mai ajunge la suprafaa
solului. Cantitatea de ap interceptat depinde de durata ploii, de viteza
vntului, de temperatur, de densitatea frunziului i de ali factori mai puin
nsemnai.
Ploaie la nord de Funen, Danemarca.
Infiltraia este procesul de ptrundere a apei de la suprafaa solului n
interiorul solului, prin umplerea golurilor dintre particulele de sol.
Topirea este procesul de transformare a apei din starea solid (ghea sau
zpad) n stare lichid.
Scurgerea este procesul prin care apa se mic la suprafaa sau sub
suprafaa solului. n aceast micare se poate face distincie ntre:
scurgerea de suprafa este scurgerea care are loc pe suprafaa solului,
avnd de obicei loc n straturi subiri sau n uvoaie, acoperind cea mai mare
parte a solului;
scurgerea n albii este procesul care are loc n albii, n care se
concentreaz apa provenind din scurgerea de suprafa, formnd praie,
ruri i fluvii;
scurgerea subteran este scurgerea care are loc sub suprafaa solului,
fie prin stratele freatice, fie prin stratele acvifere de adncime. Apa din
stratele subterane se rentoarce la suprafa fie prin izvoare, fie prin infiltraie
n ruri, oceane sau alte rezervoare de suprafa.
Capilaritatea este mecanismul care asigur micarea vertical a apei
subterane.
n principiu, apa se evapor de la suprafaa oceanelor, formeaz nori din care
apa cade sub form de precipitaii pe pmnt i apoi se scurge napoi n
oceane. Totui moleculele de ap nu i efectueaz n mod necesar micarea
n aceast ordine. nainte de a se rentoarce n ocean, o molecul de ap
poate s fi fost evaporat, condensat, precipitat i scurs de repetate
rnduri sau poate s fi urmat o cale mai scurt i s fi fost precipitat direct
n ocean, fr a mai parcurge celelalte componente ale ciclului.

Cicuitul O2 in natura (tre` desenat si aici xD)

Fiind compus al oxidului de fier, oxigenul intr in circuitul straturilor profunde
ale mantalei terestre, care are micare de circulaie de la scoara terestr
ctre miezul planetei. Stocarea oxigenului in cadrul minereurilor care circul

in mantaua Pmntului este cheia pentru inelegerea formrii i persistenei

atmosferei pe planeta noastr. "Fr acest mecanism, Planeta Albastr ar fi
la fel de uscat i de neospitalier precum Marte", se arat in concluziile
studiului publicat de
echipa german de cercettori in revista Nature, consultat de cotidianul
britanic The Times. Christian Ballhaus, geolog la Institutul de Mineralogie,
detaliaz: "Dac planeta noastr nu ar avea capacitatea de a stoca oxigen in
straturile profundeale mantalei sale, probabil c nu ar putea exista via la
suprafa".
Viata pe pmnt, att pentru regnul vegetal ct si cel animal, are nevoie de
doua componente de baza: hrana si oxigen, care sunt implicate n interactiuni
complexe. Perisabilitatea hranei n timp (alterarea ei)este un proces ce deriva
din natura sa biologica, fiind inevitabil din punct de vedere biochimic, iar
oxigenul este direct implicat n procesele de deteriorare a structurii sale
biologice. Organismele aerobe, depind direct de oxigen, care este necesar
proceselor biologice oxidative, ndeosebi pentru substraturile energetice
necesare activitatii celulei, tesuturilor si organelor, organismului n ansamblul
sau si n final supravietuirea lui. Dar, n functie de prezenta unor modulatori,
oxigenul pe lnga rolul sau benefic pentru metabolismul energetic, are si un
rol malefic care se manifesta n anumite conjuncturi cnd se formeaza specii
de oxigen reactive - ROS, instalndu-se oxidari necontrolate, cu efecte directe
si chiar devastatoare asupra structurii si functiei celulei n special, n care
oxidarea lipidelor este una din cele mai relevante procese biologice. Etapele
reducerii unui numar de 4 electroni ai oxigenului sunt urmatoarele: acceptarea unui electron: O2 + e- O-2 (anion superoxid) - acceptarea a 2
electroni: O-2 + e- + 2H+ H2O2 (apa oxigenata, peroxid de hidrogen) acceptarea a 3 electroni: H2O2 + eHO + OH (reactia Fenton, radicalul HO este un oxidant
lezional, foarte puternic) acceptarea a 4 electroni: HO + e
- + H+ H2O a Circuitul carbonului si azotului in natura Temperatura medie la
suprafata pamantului depinde de cantitatea de dioxid de carbon (sau de gaz
carbonic) pe care o contine atmosfera.in atmosfera, oceane, roci si
vietuitoare are loc in permanenta un schimb de dioxid de carbon. Acesta este
ciclul carbonului. In cursul acestor schimburi, cantitatea de gaz continuta de
atmosferase poate modifica, iar aceasta modificare influenteaza clima.

Circuitul azotului in natura

Azotul este un element esential pentru existenta vietii in biosfera, deoarece
este inclus in structura tuturor proteinelor si a acizilor nucleici. Desi este
prezent in natura in cantitati foarte mari, se gaseste aproape invariabil in
forme inaccesibile direct, plantelor si animalelor.
Circuitul azotului in natura se desfasoara pe parcursul a mai multor etape
care implica desfasurarea unor multiple activitati biochimice, unele au loc in
anaerobioza iar altele in prezenta oxigenului.

Aceste etape sunt:

fixarea N2
amonificarea
nitrificarea
denitrificarea.
l. Fixarea azotului molecular se poate realiza pe cale abiotica si biotica.
Pe cale abiotica fixarea se realizeaza prin iradieri, descarcari electrice si prin
intermediul precipitatiilor.
Pe cale biotica
fixarea azotului molecular este un proces lent si continuu prin care, sub
actiunea a peste 100 genuri de bacterii diferite, azotul gazos atmosferic este
convertit la forme fixe (NH4- NO3-NO2-), care sunt folosite de plante si
introduse in forme organice utilizand energia obtinuta prin fotosinteza.
Bacteriile care participa la aceasta fixare au fost grupate astfel:
- bacterii fixatoare de N2 libere aerobe;
- bacterii fixatoare de N2 libere anaerobe;
- bacterii fixatoare de N2 care traiesc in asociatie cu plantele.
In cazul celui de-al treilea grup in functie de relatia care se stabileste intre cei
doi parteneri, intalnim trei tipuri de simbioza:
simbioza Rhizobium - leguminoase;
simbioza Actinomicete - neleguminoase;
simbioza asociativa.
II Amonificarea,
consta in mineralizarea azotului proteic pana la NH3.
III.Nitrificarea
cu cele doua trepte intermediare: nitritarea si nitratarea in care are loc
oxidarea NH3
pana la nitriti respectiv nitrati.
IV. Denitrificarea
este procesul prin care are loc reducerea azotului nitric pana la azot
molecular, incheindu-se in acest mod circuitul azotului.
Toate procesele desfasurate pe parcursul celor patru etape sunt mediate
numai de bacterii, cu exceptia unei etape premergatoare amoni 838c28i
ficarii, proteoliza in care pot actiona si microfungii.
In timp ce in ecosistemele naturale, circuitul azotului este un proces
echilibrat, in sensul ca pierderile de azot din sol sunt compensate de

procesele de fixare, in sistemele supuse procesului de agricultura, pierderile

depasesc ritmul de inlocuire.
Daca rezervele de azot din sol sunt limitate, fapt ce duce la aparitia unor
frecvente dezechilibre intre nevoia de azot si posibilitatea de a o satisface,
din contra, rezerva de azot atmosferic, este practic inepuizabila, calculele
aratand ca aceasta ar putea asigura necesarul pentru cel putin 800.000 ani.
Din pacate aceasta imensa cantitate este inaccesibila, direct, organismelor vii
si mai cu seama plantelor superioare.
In cursul ultimilor decenii datorita nevoilor crescande de hrana pentru o
populatie in permanenta dezvoltare, cantitatile de ingrasaminte chimice cu
N2 aplicate au crescut continuu.

Limba Latina
1. Seneca - Prezentarea generala a operei
LUCIUS ANNAEUS SENECA
Seneca (4 a.Chr.-65 p.Chr.), fiul cunoscutului retorician Marcus Lucius
Annaeus Seneca, filosof, dramaturg si om de stat, a fost unul dintre cei mai
importanti scriitori ai perioadei de argint a literaturii latine. A studiat mai intai
elocinta, ca apoi sa ia lectii de filosofie de la Attalus, Fabianus si Sotion.
Principalele sale scrieri etice sunt Scrisori morale". Dupa ce a fost in exil in
Corsica, a devenit preceptorul lui Nero, urmand ca dupa ce acesta din urma a
devenit imparat, sa-l implice pe Seneca in conjuratia lui Pison si i-a poruncit
sa-si ia viata; Seneca si-a taiat venele.
Din voluminoasa sa opera este de retinut morala sa apropiata de cea a
stoicilor, dezvoltata in Questiones naturales", se opune lui Cicero, pentru
care viata sociala si datoria de cetatean sunt pe primul loc. Intelepciunea
consta in a-si cultiva vointa de a-si gasi fericirea in virtute, si nu in hazardul
bogatiei materiale. Originalitatea lui Seneca sta in patrunderea cu care a
surprins viciile si relele contemporanilor sai, sta in locul acordat milei si
omeniei fata de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au facut ca el sa fie consultat
nu numai de filosofi, ci si de Parintii Bisericii si de moralistii crestini.
Sinuciderea catre care a fost impins a oferit un model celebru de stoicism in
actiune.
Il putem incadra pe Seneca la stoicismul imperial, in mod esential
roman, ale carui mari nume sunt, alaturi de acesta, Epictet si imparatul
Marcus Aurelius.
O privire de ansamblu asupra stoicismului; Stoicismul, ca de altfel
epicurianismul care ii este contemporan, este intai de toate o doctrina morala
care propune reguli de viata menite sa conduca la atingerea fericirii si a
intelepciunii. Totusi, aceste reguli se sprijina pe o conceptie teoretica si
rationala despre univers. Tocmai in acest sens stoicismul este o filosofie.
Stoicismul se caracterizeaza in primul rand prin naturalismul sau, manifestat
in preceptul potrivit caruia trebuie sa traim in armonie cu natura". Este
adevarat ca stoicismul ia nastere in momentul declinului cetatii grecesti, ca
forma politica. Naturalismul stoic traduce o anumita decadere a vietii

culturale si politice. El sustine o anume retragere din viata publica si

replaseaza omul in sanul universului, considerat ca adevarata sa patrie.
A doua trasatura caracteristica a doctrinei este conceperea materiala a
acestui univers. Stoicismul este un materialism. Numai materia exista, ea
fiind definita numai prin corpuri, adica ceea ce este capabil sa actioneze, sau
asupra caruia este posibil sa actionam. Materialismul stoic are consecinte
asupra moralei. De exemplu, pasiunea este condamnata pentru ca ea
epuizeaza sufletul prin eforturi vane. Ea este de fapt orientata catre trecut,
prin regret, sau catre viitor, prin teama sau speranta. Dar nici trecutul, nici
viitorul nu exista. Nu se poate actiona asupra lor, ele sunt lipsite de
corporalitate. De altfel, ordinea lucrurilor este descrisa in univers, care
formeaza o totalitate coerenta.
Asadar, il putem incadra fara probleme pe Seneca la stoici, desi se
pare ca lucrurile nu sunt chiar asa Eugen Cizec spune: Seneca oscileaza
intre panteismul stoic si un monoteism cosmobiologic. Cand se refera la
divinitate", deus, Seneca nu clarifica daca el intelege prin aceasta esenta
rationala a universului, spiritul vital" al stoicilor, substanta materiala mai
fina, sau, a contrario, o forta transcendenta si autonoma, care ar guverna
lumea."_[4]. Putem spune ca strategia filosofica a lui Seneca poate totusi fi
urmarita si in functie de tripartitia consacrata de alti ganditori, indeosebi
stoici, care implica fizica, logica si morala. De fapt, Seneca nu respinge
categoric trihotomia traditionala, insa o adapteaza dorintei sale de a conferi
prioritate eticii. De aceea, sistemul senecan trebuie urmarit in functie de
tripartitia consacrata a filosofiei.
Seneca admite teoria ciclica si stoica a istoriei, potrivit careia un
diluviu ori o conflagratie universala separa faze absolut identice din viata
omenirii. Echilibrul interior se dobandeste in ciuda faptului ca omul trebuie sa
moara la un moment dat fapt impus de conditia umana (condicio
humana"). Seneca spune: multi oameni cred ca noi (stoicii) fagaduim mai
mult decat ingaduie conditia umana si pe buna dreptate, caci se gandesc
numai la limitele timpului. Sa se intoarca la suflet" (Ep., 71, 6)_[5]. Limitele
sufletului par astfel foarte largi, desi nu sunt deschise la infinit. Fiindca
ratiunea omeneasca nu constituie decat o parte a ratiunii universale, una
dintre manifestarile ei concrete. De aceea, este firesc ca oamenii sa se
supuna legilor acestei ratiuni. insa legile ratiunii universale alcatuiesc tocmai
destinul", fatum, pe care omul este obligat sa-l urmeze. Razvratirile
impotriva destinului sunt zadarnice si provoaca tragedii, cum am vazut mai
sus.
Asadar, Seneca adera la fatalismul stoic, insa considera ca omul poate deveni
liber si controla soarta, daca o accepta impacat.

2. Tacitus -prezentare generala a operei.

Strlucind nu numai prin discursul su istoric captivant, Tacitus este totodat
un martor i judector de mare valoare a condiiei umane, ceea ce i ofer un
loc de cinste printre cei mai mari istorici ai antichitii i nu numai.
Viaa autorului

Nu se poate realiza o biografie detaliat a istoricului din cauza lipsei

informaiilor, totui se pot trasa cteva repere cronologice. Analiznd vrstele
necesare pentru a ndeplini anumite magistraturi, data naterii este undeva
ntre 54 i 58 p. Cr., n prima parte a domniei lui Nero (54-68). Pentru
prenumele su se gsesc n izvoare mai multe variante: n corespondena cu
Plinius cel Tnr apare doar drept Cornelius Tacitus; Sidonius Appolinaris (sec.
V) l numete Gaius, iar n alte surse apare Publius, care este de altfel
varianta acceptat de cercettori: Publius Cornelius Tacitus.
Dei din atitudinea pe care o afieaza n operele sale s-ar deduce c ar fi fost
membru al aristocraiei, conform unei mrturii a lui Plinius cel Btrn
referitoare la guvernatorul Galliei Belgice, cavalerul Cornelius Tacitus,
probabil tatl su, se pare c a aparinut clasei cavalerilor.
Scriitura taciteic
Vom trasa doar cteva trsturi eseniale ale creaiei istorice tacitiene. Dei
cariera lui Tacitus se anuna a fi politic, el devenind n scurt timp unul dintre
cei mai elocveni oratori ai epocii, dovad fiind pasajele retorice reuite din
opera sa istoric, el rmne n principal cunoscut ca istoric. Tacit reuete s
mediteze asupra condiiei umane, s judece, s mediteze. Are un discurs
problematizant, o oper cuprinztoare, n care nu se limiteaz doar la simpla
expunere faptic, ci judec, mediteaz, conchide. nc de la Agricola se
observ mbinarea de tipare, unificate de caracterul personajului. Aceeai
complexitate o gsim si n Germania, lucrare cu numeroase valene, de la
etnografice pn la satirice, i ea ns beneficiind de elementul unificator
care l constituie antinomia roman-germanic. nclinaia spre investigaie i
metodic este vdit i n Dialogul despre Oratori, opuscul din care reiese
strnsa legtur perceput ntre oratorie i istorie. Maturitatea talentului su
este atins n Istorii i Anale, unde pe de-o parte, face exerciiul abilitilor
sale oratorice, apropiind istoria de literatur, pe de alta, i dezvolt spiritul
metodic i analitic (de altfel termenul de anale se refer tocmai la o definire
a metodei i la apartenena la coala analistic). Metoda ns este folosit cu
limite. Istoricul apeleaz frecvent la gruparea logic a faptelor, la rnduirea
dramatic a evenimentelor i pune adesea n contrast fenomene petrecute,
de fapt, n momente diferite. n genere compoziia se muleaz pe mesajul
dorit.
Formula binecunoscut de a descrie propriul discurs, fr team i fr
prtinire are o aplicabilitate relativ, imparialitatea dorit de autor fiind
contrabalansat de viziunea inevitabil deformant asupra evenimentelor, de
formaia sa retoric, de conexiunea ntre discursul istoric i cel oratoric,
diferena ntre cele dou dorindu-se a fi anihilat n vederea accederii la
adevruri universale. Istoricul i prezint demersul istoric ca o ntoarcere la
metodologia istoriografiei din timpul Republicii. Dup Actium i ndeosebi
dup moartea lui Augustus, relatrile istoricilor ar fi fost deformate de
adulaie sau de ur fa de mpraii defunci. Pe de o parte, Tacit d seama
de prtinirea excesiv a istoriografilor din vremea Imperiului i de utilizarea
critic a izvoarelor sale, dar el nu pledeaz niciodat pentru imparialitatea
absolut. El se vrea un observator al umanitii, iar pentru aceasta este

necesar ca el s i judece, nu doar s expun succesiuni de evenimente, iar

judecata s aib i un nveli artistic, n vederea conturrii sensului
moralizator.
Apologet al cauzalitii, Tacitus aspir ca din faptele mrunte i singulare s
desprind fundamentele fenomenelor istorice, ca triada cauzal polybian pe
care o aplic s i deschid calea ctre semnificaii morale universale (de
pild, cnd explic revolta care l propulseaz pe Vitellius la putere aduce n
prim plan factorul psihologic). Viziunea antropocentrist rezult din
susinerea unui determinism uman psihologic ce conduce ctre aciunea
istoric, transcendentul avnd un rol minor i modestia sa accentund
importana faptelor omeneti, istoriei pe care Tacitus o triete empatic. n
virtutea filozofiei pragmatice a Noii Academii la care ader, Tacit se dedic
investigrii moravurilor, abordrii concrete a problemelor, dar dincolo de
probabilismul explicaiilor sale gsim drept constant preocuparea pentru
statul roman i pentru o structur de ordin mai vechi a societii romane
aflate, n opinia sa, ntr-o criz profund.
Mentalitatea sa se centreaz pe concepte precum libertas, dignitas sau
disciplina n contextul moral-axiologic n care identitatea roman pare s-i fi
pierdut valorile ancestrale, pe care Tacitus le vede drept instrumentul ce
trebuie recuperat pentru ca societatea s se regenereze. Principii ri nu
reprezint dect expresia distorsiunilor morale suferite de ntreaga societate.
Dar i pesimismul tacitian are limitele sale: la fel de contient este c viitorul
Romei, n continu expansiune, ar putea deveni foarte luminos, dac s-ar
ajunge la un compromis ntre autoritatea principelui i libertate; pentru c o
Republic n forma ei originar nu se mai poate reface, atunci s existe o
monarhie bazat pe virtute. Ca exponent al ordinului senatorial, pe Tacitus l
preocup tirania n care degenereaz monarhia, precum i frmntrile
sociale, dar ncearc s adopte o atitudine a moderaiei, ntre schimbri
sociale extraordinare i stagnare n tradiionalism.
Relativitatea condiiei umane este o constant a orizontului su scriitoricesc.
Istoria este interpretat ca un reflex al virtuilor i viciilor, de multe ori mai
ales a acelor din urm, care le-ar camufla pe primele, istoria este o
emergen a unor trsturi psihologice complexe. Dac extrage concluzii
asupra naturii umane, pornind de la un caz particular, el supune unei analize
plurivalente fiecare personaj, ntmpinat de discursul su istoric.
Comportamentele, mecanismele i cauzele lor sunt atent disecate. n
prezentarea discursului istoric asupra devenirii umane, Tacitus se implic n
el, nu este n afara faptelor expuse, apropiind astfel istoria de literatur, de
genul romanesc. Dedublarea sa se reflect n intervenia rar ca personaj
exterior, dar n acelai timp personaj care triete din interior ce se ntmpl,
ipostaz auctorial mai important. Dintre particularitile operei sale ar mai
fi de menionat abundena subtilitilor, nclinaia spre stilul conotativ,
tehnica manipulrii zvonurilor, alternana ntre solemnitate i ironie,
amplificarea retoric, utilizarea pe scar larg a discursului narativ,
dramatizrile, accentul pe tabloul descriptiv, investigaia motivaiilor,
concizia, concentrarea. Discursul su este plurivalent.
Ca s ncheiem aceast scurt incursiune n orizontul conceptual al lui

Tacitus, vom spune c el este unul dintre acei autori care surprind i neleg
marile procese i fenomene istorice, cutndu-le cauzele i sensurile
profunde. El se afirm nu doar ca martor al mersului istoric, ci i ca moralist i
justiiar al omului. Pentru aceasta el i construiete un univers dens,
tensionat, discontinuu, deschis interpretrilor pluraliste, a crui complexitate
de reflecii i mesaje l transform n art.

Sociologie
1. FAMILIA ca institutie sociala
11.1. Definitie si clasificare
De-a lungul timpurilor, pentru a supravietui, oamenii au fost nevoiti sa se
asocieze intim n grupuri sau cupluri, statuate sub denumirea de familie.
Reusind sa asigure supravietuirea, calitativ si cantitativ a tot mai multe
persoane, familia a devenit din ce n ce mai functionala, viata a elaborat, a
uniformizat si a impus tot mai multe norme de formare si existen 131d32b ta
a acesteia. Familia a fost prima institutie sociala din istoria lumii.
Familia este definita drept un tip de comunitate umana alcatuita din persoane
legate ntre ele prin relatii de consangvinitate si nrudire, care traiesc
mpreuna, coopereaza si au grija de copii. Familia s-a delimitat, n functie de
posibilitatile concrete, ntr-o diversitate de forme. Grupul familial poate fi
restrns sau largit n raport de conditiile economice, de contexte istorice si
culturale specifice diferitelor culturi umane. Indiferent de marimea ei, familia
constituie o institutie regasita n orice societate de oriunde si din orice timp,
ceea ce nu este valabil pentru alte tipuri de institutii: religioase, economice,
politice, educationale, medicale. Nu exista societate fara relatii familiale.
Istoria evolutiei omenirii a cunoscut mai multe tipuri de familie. n general, n
societatile traditionale au predominat tipul de familie mare, precum familia
de grupe mari (cuprindea grupuri de perechi casatorite care traiau mpreuna
n cadrul aceleasi gospodarii; spre exemplu: la slavii din sud o asemenea
familie se numea zdruga) si familia extinsa ( era formata dintr-un cuplu
mpreuna cu rudele apropiate; ntr-o asemenea familie coabita una sau doua
generatii ascendente sau descendente, iar relatiile dintre soti erau mediate
de relatiile fiecaruia dintre ei cu rudele existente n cadrul familiei: parinti,
nepoti etc.).
Familia nucleara, constituita din sot - sotie si, ulterior copiii, care traieste ntro locuinta proprie, separat de celelalte rude, s-a impus si a devenit
dominanta n ultimul secol. Este modelul de familie care predomina n
societatea contemporana si, n general, fiecare membru al cuplului conjugal
provine dintr-o familie nucleara. Schimbarile generate n societate n urma
proceselor de industrializare si urbanizare au determinat structurarea
relatiilor de casatorie n forma familiei nucleare. Familia nucleara asigura, prin
restrngerea binara a relatiilor dintre soti, cea mai strnsa intimitate, cea mai
mare probabilitate de compatibilizare a partenerilor, n comparatie cu

diversele forme de poligamie.

Relatiile dintre barbat si femeie n cadrul familiei au cunoscut de-a lungul
timpului urmatoarele modele:
- monogamia - de fapt cuplul conjugal. Este forma preferata de catre
societatile civilizate.
- poliginia - un barbat, sotul cu mai multe sotii.
- poliandria - o femeie, sotia cu mai multi soti.
- grupul de cupluri - doi sau mai multi soti cu mai multe sotii.
Familia se constituie prin mariaj ca modalitate istoric standardizata si
socialmente acceptata de unire a doua persoane de sex diferit. Mariajul se
realizeaza prin oficiere juridica, facultativ si religioasa, sub forma de contract
ntre parteneri si ntre acestia si stat, prin care partile si recunosc reciproc
drepturile si obligatiile. Oficierea mariajului, cunoscuta oficial prin termenul
de nunta, realizndu-se sub forma unei ceremonii, constituie prilejul initial si
major de recunoastere sociala a noii familii si de constientizare publica de
catre comunitate si de catre parteneri a noului lor status, att ca familie ct si
ca indivizi. Constituie totodata si unul din marile prilejuri comunitare de a se
strnge legaturile si de a se sprijini material, prin daruri, tinerele mariaje.
Un aspect important al sociologiei familiei l reprezinta analiza descendentei
si a raporturilor de rudenie. Rudenia - relatia dintre un individ si altii dar care
provin dintr-un stramos comun. Rudenia poate fi: biologica (consangvina) bazata pe legaturi de snge; afina - rezultata din casatorie si spirituala determinata de un eveniment deosebit din viata individului (fratia de cruce,
nasia etc.)
Pentru a se realiza compatibilizarea, alegerea partenerilor se realiza, n
societatile traditionale, n majoritatea cazurilor n mod endogam (adica din
cadrul aceleiasi comunitati rasiale, etnice si religioase) si n mod homogam
( din aceiasi arie geografica si de aceiasi conditie sociala si culturala). n
ultimul secol s-a nregistrat o continua nmultire a mariajelor exogame si
heterogame datorita mobilitatii sociale si emanciparii.
Descendenta - este totalitatea insilor n linie directa care se trag dintr-un
cuplu conjugal sau dintr-o persoana. Principiul descendentei atribuie indivizii
la grupuri de rudenie n functie de linia de descendenta. Cele mai multe
societati prefera numai o linie de descendenta. Descendenta poate fi:
- patrilineala - tatal este considerat important n afirmarea individualitatii unei
persoane si n stabilirea dreptului asupra mostenirii si a proprietatii.
- matrilineala - mama este responsabila de evolutia descendentilor si
stabilirea drepturilor n cadrul societatii se face n raport de familia mamei societatea evreiasca.

- bilineala - ambii parinti sunt luati n considerare la stabilirea descendentei.

Familia moderna si transmite, n succesiunea generatiilor, majoritatea
valorilor (status social, idealuri, avere) n mod biliniar, nsa numele se
transmite n mod patriliniar, cu exceptia cazurilor cnd numele tatalui este
inestetic sau al mamei este foarte cunoscut si prestigios.
Rezidenta familiala - este determinarea relatiilor intrafamiliale si interfamiliale
determinate de modul de locuire al tinerilor casatoriti. Din acest punct de
vedere rezidenta poate fi :
- patrilocala - tnara familie locuieste cu familia sotului.
- matrilocala - tnara familie locuieste cu familia sotiei.
- neolocalismul - tnara familie locuieste independent de familiile
parintilor. n societate romneasca multa vreme a dominat tipul de resedinta
patrilocala. n prezent n majoritatea cazurilor resedinta familiei se stabileste
neolocal.
11.2. Functiile familiei
Satisfacerea necesitatilor care au determinat aparitia institutiei familiei au
devenit functii specifice ale acesteia. O familie este constituita n scopul
realizarii unor scopuri clare, derivate din trebuintele fiecaruia, dar si din
oportunitati si obligatii sociale. Functiile familiei sunt:
Functia de reproducere biologica. Familia este locul de procreare si nastere a
copiilor (descendentilor biologici). n prezent aceasta functie are o tendinta
regresiva, mai ales n tarile dezvoltate, datorita: diminuarii semnificatiei
valorice a copilului n comparatie cu alte valori (serviciu, cariera, confort) si
optiunii, mai ales a femeii pentru aceste valori; constientizarii raspunderii fata
de nasterea unui copil, n conditiile supraocuparii parintilor, mai ales a
mamelor, dar si cresterii cheltuielilor pentru educatie si pregatire a copilului
conform standardelor stiintifice, tehnologice si economice; ofertei medicofarmateutice de produse anticoceptionale etc.
Functia economica - este determinata de necesitatea asigurarii conditiilor
materiale necesare vietii de familie, a cresterii si educarii copiilor. n familiile
traditionale, sotul era singurul furnizor de venituri acesta fiind principalul
argument de stabilire a autoritatii paterne n familie. n societatile
preindustriale, functia economica a familiei era si mai pregnanta deoarece
familia ntreaga era un producator de bunuri, bunuri care erau valorificate n
vederea sustinerii materiale a familiei. n societatea moderna ambii soti sunt
aducatori de venituri n familie ceea ce i confera acesteia un mai mare
echilibru. Prin modificarile survenite n statusul economic si social al femeii au
dat posibilitatea obtinerii de catre aceste a unor drepturi de care nu beneficia
n societatile vechi, traditionale:

a) cresterea posibilitatilor de putere si autoritate n cadrul familiei ntre sot si

sotie.
b) cresterea posibilitatilor femeilor de a avea o cariera sociala si profesionala
proprie.
c) augmentarea gradului de satisfactie.
Fara o buna colaborare si ntelegere ntre cei doi parteneri, acele puncte
favorabile cstigate n statusul social al femeii pot avea si aspecte negative:
- diminuarea rolului familiei.
- saracirea continutului vietii de familie.
- diminuarea atentiei acordate copiilor n ceea ce priveste afectiunea si
supravegherea.
Functia de socializare n mod firesc familia constituie mediul primar de
ngrijire a copiilor nca din primele momente ale vietii. Prin socializarea din
cadrul familiei copilului i sunt inoculate valorile, motivatia si
comportamentele specifice ascensiunii sociale. Procesul de dezvoltare a
copilului este de lunga durata si autonomia si raspunderea reala i sunt
acordate acestuia de catre societate la vrsta majoratului. Pe toata aceasta
perioada din copilarie pna la obtinerea independentei totale, procesul de
socializare a copilului are loc n cadrul familiei.
Functia de satisfacere sexuala morala. Familia, prin norme morale si cutume
reglementeaza comportamentul sexual. n trecut functia respectiva era
riguros reglementata si controlata. Aceasta functie cunoaste particularitati
semnificative n societatea contemporana datorita scaderii controlului social
n marile aglomeratii urbane, heterogenitatea modelelor si rapiditatea
schimbarilor, cresterii procentului de imprevizibilitate comportamentala.
Relatiile sexuale s-au liberalizat sub forma:
- sexualismului precoce, ca relatii premaritale, diminundu-se motivatia
pentri ntemeierea familiei;
- sexualismului labil, ca relatii sexuale extrafamiliale, subminndu-se
consistenta si durabilitatea familiei;
- sexualismului pervers, ca relatii homosexuale, negndu-se ontologoc familia
si viata.
- Functia educativa - se manifesta prin efortul familiei de a educa pe membrii
sai conform unor norme si cutume proprii n scopul pregatirii lor pentru
integrarea n societate. n foarte multe cazuri familiile si educa membrii n
spirit traditionalist si al conservatorismului.
- Functia de statuare a personalitatii prin determinarea statusului social al

acesteia din punct de vedere

- natural, ca rasa, epoca istorica a nasterii, sex, rang (pozitia cronologica ntre
eilalti copii ai familiei);
- social, ca religie, clasa, avere, rezidenta (urbana- rurala, centralamarginala), socializare, pregatire.
- Functia afectiva. n trecut, consistenta prin integrare n cadrul afectiv al
comunitatilor locale. n prezent familia a ramas, dupa distrugerea
comunitatilor locale, unicul refugiu sufletesc ntr-o lume supraaglomerata,
ultra-rapida, impersonala si cruda, n care partenerii sunt tot mai diferiti ca
socializare, tot mai nevrotici si mai imprevizibili, ceea ce face
compatibilizarea lor sa devina tot mai dificila. Se observa o crestere a
preferintelor catre singuratate, relatii efemere, reorientare afectiva catre
animale, mai ales cini si pisici, a caror stabilitate instinctuala este
interpretata, prin rationalizare, drept afectiune si fidelitate.
11.3. Problemele sociale ale familiei
n trecut familia constituia unica sansa de supravietuire asigurnd protejarea
totala economica, fizica, psihica, mai ales a femeii si a copiilor. n prezent s-a
produs o diminuare a functiei protectoare a familiei prin aparitia institutiilor
de protectie a familiei, a conditiei femeii si copiilor. Evolutia unui cuplu nu
este scutita de o serie de dificultati sociale, dificultati care si au origini
diferite. Statusul social si economic al femeii din societatea moderna,
diminueaza mult prezenta afectiva a acesteia n familie si n relatiile cotidiene
cu copii. De aici rezulta o serie de modificari n relatiile din cadrul familiei.
ntruct sotia lucreaza acelasi timp cu sotul determina o redistribuire a
timpului destinat implicarii ei n activitatile gospodaresti. Evident ca aceasta
nu se poate face dect dupa perioada achitarii obligatiilor profesionale, ceea
ce mareste n mod considerabil efortul fizic si intelectual al femeii. n
asemenea circumstante pozitia sotului n cadrul familiei sufera modificari prin
mpartirea sau preluarea unei parti din atributiile din sfera de activitate
traditionala a sotiei. Dar aceasta schimbare, de regula, se produce cu
ncetinitorul deoarece este nca predominanta mentalitatea barbatului
orientata pe o anumita ntelegere traditionala a masculinitatii concomitent cu
perpetuarea de catre femeia nsati a mentalitatii existente de veacuri privind
pozitia lor n familie.
n cazul imposibilitatii partenerilor de a convietui, societatea recunoaste
necesitatea si vointa acestora de a se desparti, instituindu-se astfel divortul,
ca oficiere de anulare a mariajului.
Divortul este un fenomen determinat de factori sociali si personali multipli. n
plan personal divortul este determinat, de regula, de insatisfactia rezultata
din incompatibilitatea celor doi parteneri, care provin fie din doua moduri de
socializare prea diferite, fie din doua segmente sociale prea distantate.
Dificultatile materiale si sociale si pun amprenta asupra relatiilor dintre soti si
amplifica divergentele deja existente. Divortul este initiat n majoritatea

cazurilor de catre femei din cauza nmultirii insatisfactiilor cauzate de barbati

prin gradul de ocupare, uzura, abrutizare, vulgaritate si imoralitate;
susceptibilitatii specifice psihismului lor; reducerii, prin emanciparea lor
culturala si economica a atasamentului fata de familie. Divortul este
traumatizant pentru ambii soti din cauza: sentimentului reciproc de
dependenta inertiala a partenerilor; perceptiei publice nefavorabile; panicii
specifice golului relational n care ramn partenerii, generatiile lor fiind deja
casatorite; dificultatilor privind ncredintarea si cresterea copiilor, locuinta,
veniturile, bunurile materiale etc. Posibilitatea femeii de a-si asigura singura
un venit prin prestarea unei activitati este un factor ce actioneaza n
hotarrea pentru despartire. n perioada actuala, n Romnia se constata cea
mai nalta rata a divorturilor.
Violenta n familie vizeaza mai ales violenta sotului fata de sotie dar si fata de
ceilalti membri ai familiei (copii, parinti) ea este generata de trasaturile de
personalitate, de nivelul de educatie, de modelul parental cunoscut n
copilarie, de comportamentul sotiei si de forta ei de a interzice un asemenea
comportament, de tipul de comunicare dintre membrii familiei, de respectul
pe care l/si-l acorda fiecare etc. Fata de copii violenta poate fi manifestata si
din partea mamei. Stresul social generat att de mediul social ct si de
evenimentele din viata sociala (divort, pierderea slujbei, exercitarea unei
activitati potrivnica nivelului de aspiratii si de pregatire profesionala)
accentueaza comportamentul violent si abuziv fata de copii. Multi dintre asazisii copii ai strazii provin din familii n care se manifesta un comportament
abuziv si violent.
Problema batrnilor - n epoca actuala s-a nregistrat o modificare
semnificativa a mentalitatii si comportamentului fata de batrni. n general,
n societatile dezvoltate se constata o foarte scazuta implicare a familiilor n
ntretinerea batrnilor. Spre exemplu n S.U.A circa 80% dintre persoanele n
vrsta nu au primit nici o ngrijire din partea altor membri ai familiei. n
societatea romneasca putem observa n majoritatea familiilor o comunicare
permanenta ntre generatii si acordarea de sprijin pentru generatia n vrsta.
Totusi, evenimentele din 1989 au erodat si la noi relatiile dintre parinti si
copii, fara nsa a putea sustine ca acest fenomen este o tendinta generalizata
a societatii romnesti. Nu este mai putin adevarat ca n societatea
romneasca actuala, batrnii nu dispun de un sistem de asigurari de sanatate
sau de viata adecvat si de aceea sprijinul acordat de copii ramne
fundamental.
Masura n care functiile familiei s-au diminuat releva masura n care familia a
decazut si, totodata, masura prin care este concurata de stiluri de viata
alternative precum:
Celibatul - reprezinta optiunea individului de a trai singur fara ca aceasta
optiune sa se manifeste ca o constrngere exterioara. Celibatul este
rezultatul direct al diminuarii functiilor de protectie, economice si afective
specifice familiei, si indirect, al functiei de socializare n familia de
provenienta, al incapacitatii tinerilor de a socializa roluri de parinte ti sot.
Celibatul include persoane care nu ntretin relatii sexuale permanente, si

persoane care au relatii sexuale cu alte persoane celibatare. Acest stil de

viata este unul dintre factorii care determina scaderea natalitatii, ceea ce a
determinat n majoritatea tarilor adoptarea de actiuni de descurajare a
acestuia: taxe pe celibat, impozite mai mari pentru celibatari, restrictii n
obtinerea de credite pentru locuinte din fondurile publice etc.
Coabitarea consensuala - convietuire informala de scurta durata, practicata
de persoane de sex opus ntre care nu exista relatii de casatorie. Din punct de
vedere functional acest tip de cuplu determina o percepere reductiva a
functiilor familiei, stimuleaza efemeritatea si instabilitatea, reduce
probabilitatea formarii familiei. Este un stil adoptat de tineri, mai ales n
perioada studiilor.
Casatoria fara copii - este o alta alternativa fata de familia clasica (sot, sotie,
copii). Daca traditional acest tip de cuplu era ntlnit accidental, astazi
ponderea lui a crescut foarte mult. Cauzele rezulta din incapacitatea de
procreare naturala sau deliberata; din imaturitatea specifica optiunii spre
valori mai mici precum serviciu, confort, distractii sau din maturitatea
specifica unei meniri deosebite (stiintifice, artistice) benefice pentru
societate. n prezent, n Romnia, cauza principala pentru familiile tinere de a
nu avea copii o constituie insuficientele resurse financiare necesara cresterii
si asigurarii educatiei acestora.
Familiile monoparentale presupune cresterea de catre un singur adult a unui
sau mai multor copii. Aparitia familiilor monoparentale poate fi determinata
de:
- divort - n majoritatea cazurilor.
- decesul unuia dintre soti.
- nasteri n afara casatoriei.
- adoptii din partea unui singur individ - de regula femeile singure adopta un
copil.
Concubinajul este o forma informala de convietuire de lunga durata, aparent
similar familiei, dar cu reductia responsabilizarii si a functiilor specifice
acesteia si deci, cu o durata imprevizibila.
Familia homosexuala este constituita din indivizi marcati fie din punct de
vedere organic, fiziologic si psihic, fie din punct de vedere social, prin
pervertire, frustrare si complexare. n unele tari s-a legiferat casatoria ntre
persoane de acelasi sex (Olanda). Manifestarea acestui mod de raporturi
dintre barbati sau femei trezeste n opinia publica romneasca atitudini de
respingere, dat fiind faptul ca, traditional, n societatea romneasca a existat
dintotdeauna familia sub forma cuplului heterosexual.

2. Obedienta si conformismul social

Obediena si conformisum social

Influena social se manifest n societate n diferite moduri. Obediena este

un gen deinfluen social diferit, spre deosebire de facilitare social,
normalizare sau conformism.Obediena este apropiat ca sens de
conformism. Ceea ce le deosebete este faptul cobediena apare n situaiile
n care schimbarea n comportamentul intei survine ca urmare aunui ordin
venit din partea unei surse care deine o autoritate legitim iar conformismul
aparen situaiile n care inta este influenat de o persoan cu statut egal.
Prin urmare, diferena destatut dintre cele dou entiti devine un factor ce
afecteaz n mod decisiv cunatumul deinfluen obinut. Majoritii
cantitative din situaiile de conformism i ia locul o majoritatecalitativ. n
relaia de obedien dorina sursei de a influena comportamentul intei
esteevident, resimit ca atare de aceasta din urm. Personajul autoritar
supravegheaz de obiceindeplinirea ordinului, rennoindu-l atunci cnd
persoana int d semne de independen ifcnd astfel ca situaia s par
i mai constrngtoare. n comparaie cu situaiile deconformism, n care
membrii grupului i individul influenat au acelai comportament, nobedien
nu regsim aceast similaritate; autoritatea pretinde ca individul s
desfoare uncomportament pe care ea nsi nu-l face, cel puin nu de fa
cu acesta.
Spre deosebire de conformism, termenii de supunere (obedience)
respectivnesupunere (disobedience) sunt utilizai n legtur cu schimbrile
comportamentale generatede o solicitare explicit sau o cerere din partea
unei instane supraordonate. n acest cazsubiectul adopt comportamentul
impus, cel mai adesea n condiii publice, sub efectulcontrolului, dar nu se
poate atepta acelai lucru n momentul revenirii ntr-o situaie privat.Dei
apropiat ca sens de conformism, supunerea are drept caracteristic
distinctiv faptul cse manifest prin raportare la o persoan unic (ef,
comandant), a crui autoritate este perceput ca fiind legitim, afirm M.
Popa, nAutoritate i conducere.
Pentru a nu se confunda conformismul cu obediena, Milgram face cteva
distincii ntrecele dou genuri de influen:-obediena presupune o structur
ierarhic, n timp ce conformismul presupune o presiune exercitat de
persoane cu statut egal;-n obedien se realizeaz un comportament impus,
cerut de autoritate, n lipsamodelrii, n timp ce n conformism exist imitaie.
Astfel, n comparaie cu situaiile de conformism, n care membrii grupului i
individul influenat au acelaicomportament, n obedien nu se ntlnete
aceast asemnare;-obediena este explicit, adic ordinele autoritii sunt
explicite. Dinamicile deinfluen majoritar sunt deosebit de subtile i mai
curnd implicite. n relaia deobedien, dorina sursei de a influena
comportamentul intei este evident, resimitca atare de aceasta din urm;indivizii recunosc uor sursa obedienei, adic figura de autoritate, dar nu
suntcontieni de influena exercitat asupra lor de diferitele grupuri de
apartenen.
Obediena este un element de baz n structura vieii sociale. Existena unui
sistem deautoritate este o cerin a unei viei comunitare. Doar oamenii total
izolai nu trebuie srespund prin sfidare sau supunere la comenzile celorlali.
Obediena, ca factor determinant alcomportamentului, este de o deosebit

relevan pentru vremurile pe care le trim. Moartea amilioane de oameni din

ultimii ani se datoreaz acestui fenomen al supunerii ordinelor.Astfel, este
posibil ca politica inuman ntlnit n vremurile trecute s fi fost doar n
minteaunui singur individ, dar ea a fost aplicat pe scar larg datorit unui
numr foarte mare deoameni care s-au supus ordinelor.Obediena este
mecanismul psihologic care leag aciunea individual de scopul politic. Ea
este liantul dispoziional care unete oamenii de sistemul de autoritate.
Faptele dinistoria recent i observaiile din viaa de zi cu zi sugereaz c
pentru multe persoaneobediena poate fi o tendin comportamental
profund nrdcinat, un impuls distrugtor cetrece peste atitudini etice,
simpatii i conduite morale.Unii autori asociaz obediena cu crimele comise
n numele obedienei svrite de-a lungul istoriei omenirii. C. P. Snow ne
d un exemplu n acest sens din Ascensiunea icderea celui de-al treilea
Reich: Corpul ofierilor germani a fost crescut n cel mai riguroscod al
obedienei...n numele obedienei, ei au participat i asistat la cele mai
criminale aciuni pe scar larg din istoria lumii.
Cu toate acestea nu trebuie s generalizm c obediena duce la acte
agresivempotriva altora. Obediena slujete unor numeroase funcii
productive. nsi viaa societiieste construit pe baza existenei sale.
Obediena poate fi nobil i educativ i s duc la actede binefacere i
buntate nu doar la distrugere. Septimiu Chelcea afirm c viaa
norganizaiile sociale nu ar fi posibil fr obedien. Pentru a se ajunge la
obedien autorulconsider c trebuie ndeplinite cteva condiii, i anume:
purttorul autoritii s vrea i s comunice efectiv; subiecii s sesizeze i s
neleag ordinele, sfaturile, ndemnurile, s idea seama c ele provin de la
purttorul autoritii i s admit c urmnd indicaiile se atingobiectivele
urmrite.
Este dificil de a face o afirmaie categoric dac obediena este bun sau rea
n sine. Oasemenea apreciere implic judeci de valoare care sunt
dependente de contextele n caresunt formulate. Consecinele pozitive i
negative ale obedienei depind de situaie: tipulautoritii i competena
acesteia, capacitatea subordonailor de a aciona corect, naturaactivitilor,
obiectivelor grupului.Cele mai cunoscute experimente asupra obedienei sunt
cele ale lui Milgram, care auavut un ecou cu totul neobinuit n lumea
tiinific. Astfel de experimente au mai realizat iHolfing, Brotzman,
Dalrymple, Graves i Pierce. Ei au demonstrat obediena extrem n faauneia
din figurile autoritare: medicul. Un medic necunoscut cerea prin telefon
surorilor dintr-un spital s administreze bolnavilor, n doz dubl, un
medicament puin utilizat. Din 22 deasistente medicale solicitate astfel, 21 au
dat ascultare ordinului. De asemenea, sursa deinfluen la care a apelat
Milgram, apare ntr-o cercetare a lui Orne i Evans, dnd ordinsubiecilor s
scoat o moned dintr-un borcan cu acid sau s arunce aceeai substan pe
alte persoane. Mai recent, Meeus i Raaijmakers au realizat o incitant
cercetare asupraobedienei administrative. Subiecilor, pui s joace rolul
unui manager ce face selecie de personal, li se cere s-i testeze pe
candidai, sfrind prin a-i descalifica. Se observ c toatecercetrile au
relevat impactul neobinuit de puternic al poruncilor autoritii.

Toi cei care abordeaz aceast tem n cercetrile lor, dar mai ales Milgram,
vor sarate c cei ce se dovedesc n stare s-i tortureze i s-i lichideze
semenii n numele uneiideologii nu sunt nite personaliti patologice, ci sunt
indivizi normali prini ntr-o structursocial specific i evolund n situaii
mai curnd excepionale. El consider c obediena se produce atunci cnd
individul i schimb comportamentul pentru a da ascultare ordinuluiunei
autoriti legitime.Pe baza experimentelor realizate, Milgram explic
obediena prin mai muli factori:
-condiiile de socializare: interiorizarea supunerii (n primii 20 de ani de
via,individul nva s se supun); sincronizare (intrat ntr-o ierarhie,
individul pierde o parte din autonomia sa i execut dispoziiile date de
autoritate; el atribuie ntreagarspundere a actelor sale autoritii,
considerndu-se doar un instrument al acesteia.Autoritatea devine surs de
recunotin i judector moral al individului);
-factori de schimbare:. legitimitatea autoritii (gradul de obedien este
direct proporional cu nivelul de legitimitate recunoscut autoritii);
proximitatea autoritii(cu ct un individ este mai aproape de autoritatea de la
care primete dispoziii, cu attgradul de obedien este mai mare);
-slbiciunea rezistenei umane (majoritatea oamenilor se supun orbete la
ordinele carele primesc i doar o minoritate opune rezisten.
O persoan imoral dar care este considerat o autoritate este capabil s
inducascultarea: subiecii se supun, (40%), i unui experimentator care
ncalc promisiunea fcutsubiecilor de a opri experimentul n momentul n
care vor solicita acest lucru. De asemenea,dac experimentatorul ia locul
subiectului, n cazul n care acesta renun, ceilali subieci vor renuna i ei,
nendrznind s agreseze autoritatea tiinific.Milgram a respins mereu
explicaiile psihologizante ale obedienei, care susineau c ascultarea
subiecilor se datoreaz personalitii lor nclinate spre sadism. El a insistat
asupraefectelor structurii sociale i a presiunilor situaionale. Diferitele
condiii experimentale pecare le-a imaginat n-au fcut dect s probeze c
unele situaii dau natere la o supunere maimare n raport cu ordinele
autoritii dect altele i s exclud ipoteza motivelor personale.Ceea ce-l
face pe individ s-i fie greu s se desprind din aceast situaie este
naturasecvenial a sarcinii, faptul c la nceput ascultarea ordinelor
autoritii nu cere un efortdeosebit. Mai apoi individul se consider angajat n
raport cu decizia de a se arta obedient.Dorina de a prea consistent n
comportament l face s amne mereu momentulabandonului.Se pune
ntrebarea dac personalitatea influeneaz obediena. Milgram consider
cobediena este influenat mai mult de situaia n care se afl individul i
nu de caracteristicile personale. Cu toate acestea se refer i la aceast
problem. Astfel, el a artat c sunt maiobedieni credincioii catolici dect
cei aparinnd altor grupuri religioase, c cei cu meseriiaxate pe relaia cu
semenii (medici, profesori, judectori) sunt mai independeni, c brbaiicu
un serviciu militar ndelungat sunt deosebit de obedieni. Nu doar Milgram s-a
preocupat de aceast problem ci i ali cercettori. Elms aobservat c lipsa
de educaie ar putea sta la baza obedienei i autoritarismului, avnd

nvedere constatarea c persoanele mai puin educate sunt mai obediente i

tot ele au nclinaiiautoritariste mai pronunate.

Tehnologia informatiei si a comunicatiilor

1. Organizarea si prelucrarea datelor
1.1. NECESITATEA
I EVOLUIA PRELUCRRII DATELOR
Perfecionarea sistemelor informaionale a cror complexitate crete continuu
nu mai poate fi realizat dect prin utilizarea, pe scar larg, a calculatorului.
Realizarea sistemelor informatice eficiente nseamn, de fapt, asigurarea unei
structuri, a unui volum i a unei caliti a informaiei care s duc la o baz
informaional optim pentru diferitele niveluri de decizie, cu un timp de
rspuns i cu un cost ct mai reduse. Prin urmare, orice form de organizare
a informaiei trebuie s satisfac realizarea acestor obiective.
O serie de autori mpart ultimul secol n:
-societate industrial, n care baza o reprezint producia industrial, iar
resursa cea mai important este capitalul;
-societatea postindustrial sau informaional, n care producia de baz este
cea intelectual, iar resursa cea mai important este informaia.
Astfel, ntre cele dou exist o diferen clar, ca de exemplu ntre o
ntreprindere productoare de bunuri materiale, de la nceputul secolului, n
care resursa strategic era una material, resursa informaional neavnd o
pondere prea mare, i o societate bursier sau o banc de azi, care are
resursa de baz informaia. n general, noiunile de dat i informaie sunt
considerate sinonime, ele n realitate deosebindu-se esenial. Aceasta poate fi
i cauza unui management ineficient, cnd nu se face distincia ntre cele
dou noiuni i deci managementul manevreaz prea multe date i prea
puine informaii. Deci, problema informaiei devine una strict necesar
pentru orice manager.
Actul managerial se materializeaz prin decizii, adic procesul prin care
managerul identific problemele organizaionale i dorete s le rezolve. Baza
material a deciziilor o constituie informaia, care la rndul ei are la baz
date. Pe baza informaiilor se creeaz noi cunotine constituindu-se astfel
suportul sistemului decizional.
Obiectul general al oricrui sistem bazat pe prelucrarea automat a datelor
este acela de a eficientiza o activitate prin informaii de calitate. Una din
problemele de principiu de care trebuie s in cont orice metod i/sau
tehnic de organizare a datelor este c acestea au fost introduse pentru
realizarea de informaii, prin pregtirea i prelucrarea datelor n vederea
valorificrii maxime. Informaia este o resurs care tinde tot mai mult s
devin dominant. Volumul i structura informaiei ce intr i/sau se
genereaz ntr-un sistem i frecvena acestor intrri i/sau generri determin
principalele caracteristici tehnice i de exploatare ale sistemelor de

prelucrare automat a datelor i caracteristicile sistemelor informatice, n

general.
Evoluia metodelor i tehnicilor de organizare a datelor a fost influenat de o
serie de factori cum ar fi:
-creterea continu a complexitii diverselor activiti; modul de utilizare a
resursei timp, factor esenial; dezvoltarea deosebit a tehnicii de calcul.
Pe fondul unei varieti relativ mari de metode i tehnici de organizare a
datelor se desprind dou, ca fiind principale, fiierul i baza de date.
2. Functii predefinite si functii utilizator.
Functii utilizator
Functiile proprii sunt functii definite de utilizator si care se comporta n esenta
ca orice functie predefinita. Numele acestor functii, dupa ce au fost definite,
apar n caseta corespunzatoare categoriei User Defined, categorie creata n
momentul definirii primei functii utilizator.
Aceste functii, odata definite, devin disponibile inclusiv prin asistentul de
functii, dar pot fi introduse si prin tastare directa n bara de formule.
Utilizatorul recurge la definirea de functii proprii atunci cand expresia de
calcul este prea lunga si trebuie sa o utilizeze frecvent (deci prefera o functie
care sa abrevieze expresia de calcul respectiva) sau cand contine calcule ce
nu sunt posibil de efectuat doar cu ajutorul operatorilor utilizabili n formule.
Definirea unei functii proprii se realizeaza cu ajutorul limbajului Visual Basic.
Faptul ca n lucrarea de fata nu este prezentat acest limbaj, nu ne mpiedica
sa aratam modul n care se poate defini o functie. Se procedeaza astfel:
- se alege comanda Tools; Macro; Visual Basic Editor ; Insert Module. In
registrul de lucru activ este inserata o foaie al carei nume implicit este
Module. Este o foaie de lucru Visual Basic si difera de foile de calcul atat prin
structura cat si prin comenzile din bara de meniu. Foaia este inserata si
deschisa.
- se pozitioneaza cursorul n foaie si se tasteaza cuvantul Function urmat
dupa un spatiu de numele functiei si de lista parametrilor plasata ntre
paranteze;
- ncepand cu linia urmatoare se tasteaza instructiunile necesare pentru
efectuarea prelucrarilor atribuite functiei;
- ultima linie din definirea functiei trebuie sa contina doar cuvintele obligatorii
End Function .

Functii predefinite

Functiile predefinite reprezinta formule speciale care respectand o anume

sintaxa, executa operatii si prelucrari specifice, fiind destinate rezolvarii unor
probleme si aplicatii ce contin elemente predefinite de calcul.
Unele functii predefinite sunt echivalente formulelor: de exemplu, formula de
adunare a continutului celulelor A1, A2 si A4, adica =A1+A2+A4 este
echivalenta cu functia =Sum(A1:A2;A4). Alte functii (majoritatea cazurilor) nu
au echivalent n randul formulelor, rezultatul scontat neputand fi obtinut
decat prin aplicarea functiilor predefinite sau putand fi obtinut pe cale
obisnuita, prin aplicarea succesiva a mai multor operatii si formule.
Folosirea functiilor predefinite este supusa unor reguli foarte stricte, a caror
nerespectare poate conduce la un rezultat incorect sau generator de eroare.
Cea mai mare parte a functiilor predefinite au trei componente:
- semnul "egal"= (sau semnul "plus" +, pentru compatibilitate cu 1-2-3);
- numele functiei;
- unul sau mai multe argumente;
Nici un spatiu nu este admis ca separator ntre cele trei componente ale
functiilor predefinite. Argumentele se afla nchise ntre paranteze rotunde si
sunt separate printr-un separator zecimal. Acest separator poate fi virgula
sau punct si virgula, dupa cum a fost configurat initial sistemul. In exemplele
luate, se va lua n consideratie ca separator zecimal caracterul "punct si
virgula".
Exista si functii care nu au nevoie de precizarea argumentului, de
exemplu:=NOW(), =TRUE(), =TODAY(), etc.
Exemplul urmator ilustreaza diferite argumente care se pot ntalni la o functie
predefinita:
Functie predefinita Tip argument
=SUM(A2:A7) plaja continua de celule
=SUM(A2:A7;A9;A11:A20) plaja discontinua de celule
=MAX(59;36;84) lista de valori
=DATE(62;10;18) lista de valori data calendaristica
=IF(A1=A2;"Bun";Rau") valoare logica
=INT(SUM(D1:D9) functie predefinita
=UPPER("Ionescu") sir de caractere

=REPT("Ionescu",3) sir si valoare numerica

=FACT(6) valoare numerica
Excel accepta urmatoarele tipuri de argumente:
- o conditie: este o expresie logica care foloseste unul din operatorii logici =,
<, >, <>, <=, >=, NOT( ), AND( ), OR( ) pentru o adresa de celula sau un
nume de camp. Conditia argumentului poate fi deci o formula, un numar, un
nume de camp, un text. Functia evalueaza conditia si procedeaza la diferite
operatii n functie de faptul daca conditia este adevarata sau falsa.
- o locatie: este o adresa, un nume de camp, o formula sau functie care
genereaza o adresa sau un nume de camp.
- un text: orice secventa de caractere inclusa ntre ghilimele, adresa sau un
nume de camp ce contine o eticheta tip sir de caractere sau o formula sau
functie care returneaza o eticheta. Un sir de caractere folosit ntr-o functie
trebuie pus ntre ghilimele pentru a nu fi confundat cu un nume de camp.
- o valoare: un numar, adresa sau numele unei celule care contine un numar,
o formula sau functie predefinita care returneaza un numar.
Toate tipurile de argumente pot fi folosite mpreuna ntr-o functie atunci cand
sintaxa este respectata.
O functie predefinita se poate introduce ntr-o celula tastand-o ca atare
(conform sintaxei) sau prin intermediul generatorului de functii.
Cea mai simpla metoda o reprezinta introducerea nemijlocita a functiilor
predefinite, corespunzator sintaxei, n celula unde se va opera calculul
respectiv (metoda recomandata).
In cel de-al doilea caz, se activeaza selectorul functiilor predefinite aflat pe
bara de editare sau se activeaza comanda Insert Function. Apoi, se alege
functia respectiva, din caseta de dialog Paste Function, se valideaza si se
completeaza sintaxa generata automat.
Apelarea selectorului de functii se face prin apasarea butonului = (egal) aflat
pe bara de editare, dupa care se deschide lista functiilor predefinite, se alege
functia dorita, dupa care se completeaza interactiv argumentele.
Functia poate fi aleasa din lista functiilor cele mai utilizate (Most Recently
Used), din lista tuturor functiilor disponibile ordonate alfabetic (All), sau din
categoriile de functii specializate (Financial, Date & Time, Math & Trig,
Statistical ...)
In celula din care s-a apelat functia predefinita va apare sintaxa functiei
selectate si validandu-se operatia prin butonul OK se va genera rezultatul

respectivei functii..
De regula, utilizarea asistentului de functii presupune parcurgerea a doi pasi:
- pasul 1 semnifica alegerea tipului de functie;
- pasul 2 presupune completarea interactiva a sintaxei functiei