Sunteți pe pagina 1din 104

Sistemul Vascular

1. Stratigrafia peretelui vascular.


Intima

alcatuita dintr-un strat de cellule endoteliale sustinut de un strat subendothelial de


tesut conj. Lax care contine cateva fibre musculare netede. La niv arterelor, intima
este separate de tunica medie printr-o lamina elastic interna, care reprezinta
component cea mai externa a intimei. Aceasta lamina, alcatuita din elastina, prezinta
intreruperi (orificii) care permit difuziunea subst. nutritive necesare pt hranirea
celulelor situate in profunzimea peretelui vascular.

Endoteliul epit simplu pavimentos nekeratinizat


- cel endoteliale pe MB
- nucleul central alungit
- citoplasma putine organite, microfilamente, caveole, vezicule, corpi weibel
Palade ce se gasesc intre cellule si stabilesc jonctiuni stranse, gap si dezmozomi.
- LEI apare la ar. Musculara
- arteriolele cu un singur strat de cel musculare netede de la niv
renal.
ROL: suprafata de schimb netrombogenica
Media

alcatuita in principal din straturi concentrice de fb musc netede cu dispozitie elicoidala.


Intre cel. Musc exista cantitati variabile de fibre si lamele elastice, fibre de reticulina (
formate din collagen de tip 3), proteoglicani si glicoproteine.
Fibrele musc netede sintetizeaza toate componentele matricei extracelulare.
La niv arterelor prezinta limitanta elastic externa subtire, care o separa de adventice.
Rol : reglarea fluxului sangvin.

Adventicea

contine predominant fb de collagen si fb elastic.


Collagen de tip I
Se continua progresiv cu tes conj al organului la niv. Caruia se gaseste vasul sangvin.
Formata din tes conj ce contine fb de collagen I, de elastina si fibroblaste.
Poate prezenta fibre musc netede dar nu dispuse concentric( ar musc de la uter)
Aici apare vasa-vasorum- la vase mari si medii care dau ramificatii ce ajung pana la niv
jumatatii mediei, restul fiind hranit prin difuzie de catre sg din lumen.

Prez-nervii vaselor- vasomotorii


- vase limfatice
Rol:Protectie, ancorare, nutritie.

2.Artera de tip elastic

rol de stabiliza fluxul sangvin


acestea includ aorta si ramificatiile aortice principale
prezenta elastinei la niv. tunicii medii le confera o culoare galbena
INTIMA: este mai groasa decat in cazul arterelor musculare
LEI: desi prezenta este dificil de identificat deoarece are aspect similar cu lamele elastic
din stratul urmator.
TUNICA MEDIE: alcatuita din fb elastic si o serie de lamele elastic perforate cu
dispozitie concentrica al carui nr creste cu inaintarea in varsta(40 NN si 70 la adult)
Intre lamele elastice exista fb musc netede, fb de reticulina, proteoglicanni si
glicoproteine.
ADVENTICEA- slab dezvoltata, prez vasa-vasorum ce merge din medie
Lamele elastic numeroase contribuie la sigurarea uniformitatii fluxului sanguine. In
timpul contractiei (sistolei) ventriculare lamele elastice ale arterelor mari sunt intinse si
micsoreaza astfel variatia presiunii. Pe parcursul relaxarii (diastole) ventriculare,
presiunea ventriculara scade f mult insa reculul elastic al arterelor mari ajuta la
mentinereaa presiunii arteriale.
Stratul subendotelial este mai gros ca vel al ar. Musc.

3.Artera de tip Muscular

Sunt de calibru mediu


Controleaza aportul sanguine catre organe prin contractia sau relaxarea fb musc netede
din medie
INTIMA- prez un strat subendotelial mai gros ca al arteriolelor
LEI- cea mai externa component a intimei este bine reprezentata, iar tunica medie contine
pana la 40 de straturi de fb musc netede .

Printer fb musc sunt dispuse fb elastic (lamele), fb de reticulina si proteoglicani (sintetizate de


cel. Musc)
LEE- ultima component a mediei este repr numai la niv ar musc mari

ADVENTICEA- alcatuite din tes conj, in ea se gasesc vase limfatice, vasa vasorum si nn.
Iar acestea pot patrunde si in portiunea ext a MEDIEI.

Intima este crenelata atunci cand e relaxata, LEI bine reprezentata.


Sub 5 randuri de fb musc netede devine arteriola

4. Arteriola si Metaarteriola
Arteriolele

In general au diametru mai mic de 0,5 mm si lumen relativ ingust


Stratul subendotelial este subtire
La arteriolele mici LEI este absenta
Media- este formata din 1-2 straturi circulare de fb musc netede, NU EXISTA LEE
Adventice slab dezvoltata
Arteriolele se ramifica in vase subtiri inconjurate de un strat discontinuu de tes musc
neted denumite METAARTERIOLE. Constructia acestora contribuie la reglarea
circulatiei capilare. Atunci cand tes. nu necesita aport sanguine la niv. intregii retele
capilare.
Cel. Epiteliale ale arteriolelor prez prelungiri care strapung MB si care fac adeziunea cu
tes conj de sub MB
Metaarteriolele nu prez LEE, iar distanta dintre cellule este mai mare, acestea se ramifica
si dau nastere capilarelor.

5. Venele

Cea mai mare contitate de sange o gasim in vene


Lumenul mai mare decat al arterelor
Sunt - musc
- special adica conjunctive
Pot prezenta sau nu valve ( formate din 2 pliuri semilunare ale intimei), venele post
capilare (pericitare) prez pericite
Au endoteliu continuu
Vv. Mari prez strat subendotelial
Vv mari prez valve care sunt tapitate de un strat endothelial
Media f musc netede dar mai reduse, pot sa dispara fb musc si sunt compuse doar din
tes conj.
Adventicea- cea mai groasa, prez vasa-vasorum, prez fb de collagen, fb de
elastinalongitudinale, fb musc netede, fb musc cardiac(f rar)

6. Tipuri de Capilare Sanguine


a. Capilare continue sau somatice

Se caracterizeaza prin perete lipsit de fenestratii. Sunt prez in toate tipurile de tes musc,
precum si in tes conj, glande exocrine si tes nervos. In anumite regiuni, insa nu in tes
nervos, la niv ambelor suprafete ale cel endoteliale, exista numeroase vezicule de
pinocitoza (structure sferice izolate). Veziculele pot fuziona intre ele formand canale
transendoteliale responsabile de transportul bidirectional de macromolecule prin
citoplasma celulelor endoteliale
Diametrul 5-10 micrometri, lungime = zeci-sute micrometrii

Organizare morfologica- endoteliu continuu(1-3 cel), suprafata : invelis glicoproteic


incarcat electric - cu microvilli, caveole
MB continua, subtire
Pericite(celulele lui Roget)- cel mezenchimale, corp striat care proemina si trimit
prelungiri care imbratisaza o parte din capilar, se afla intr-o dedublare a MB

b. capilarul fenestrat sau viscerale


- se caracterizeaza prin prezenta unor orificii transcelulare la niv stratului endothelial, denumite
fenestratii. Fenestratiile sunt delimitate de o membrane celulara, astfel incat formeaza o cale de
comunicare continua intre sange si tesut. Fiecare fenestratie este obliterata de o diafagma care
este mai subtire decat membrana celulara
Diafragma nu are structura trilaminara a unei unitati membranare. In present natura
chimica exact a diafragmei nu este inca cunoscuta. La niv diafragmei poate fi absenta bariera
hidrofoba. Are o MB continua si groasa, cel endoteliala are fenestratii si poate prezenta pericite
rare. Lamina bazala a capilarelor fenestrate are o structura continua.
c. capilarul sinusoid discontinue
Al treilea tip, prez urmatoarele caracteristici:
- au traiect sinuossi diametru f. mare (30-40 micrometri) ceea ce reduce viteza de circulatie a
sangelui
- cel. Endoteliale formeaza un strat discontinuu si sunt separate intre ele prin spatii largi
- citoplasma cel. Endoteliale prez. Numeroase fenestratii fara diafragme
- printer cel. Endoteliale sau la exteriorul acestora se gasesc macrophage
- lamina bazala are structura discontinua
- Se gasesc in ficat, splina, hipofiza ant, maduva hematogena
- peretele cel. Prezinta orificii mai mari care nu sunt inchise de o diafragma, distanta dintre cel
este mai mare, iar MB aproape ca este inexistenta fiind din loc in loc.
Distanta medie a unei cel. De capilar= 20-40 micrometrii
Subiecte limfoid
7) Organizarea histologica a lobulului timic
Timusul este un org. limfo-epitelial localizat in mediastin, gradul maxim de dezvoltare este in
copilarie.
Timusul prezinta o capsula de tesut conj care termite in parechim prelungirile ce delim. LOBULI
INCOMPLETI, astfel incat intre regiunile corticala si medulara ale lobulilor adiacenti exista
continuitate.

Fiecare lobul prezinta o zona PERIFERICA intunecata denumita CORTEX si o regiune


CENTRALA deschisa la culoare denumita MEDULARA.
CORTEXUL este alcatuit dintr-o populatie numeroasa de precursori ai celulelor T ( denumiti si
timocite), cellule epit. reticulare dispersate si macrofage. Deoarece reg. corticala este mai bogata
in limfocite mici decat reg. medulara, aceasta se coloreaza mai intens.
Cel. Epit. Reticulare sunt cel. Stellate cu nuclei ovali de culoare deschisa de obicei sunt unite
prin dezmozomi de cellule similar adiacente. Fasciculele de filament intermediare formate din
cheratina (tonofibrile) prezente in citoplasma indica originea epiteliala a acestor cellule. La niv.
Cortexului exista o subpopulatie de cellule epiteliale reticulare denumite CELULE TIMICE
DOICA (TNC) care contin in citoplasma numeroase (20-100) limfocite in curs de maturare.
MEDULARA contine cel. Epit reticulare, numeroase cellule T differentiate si structure
denumite CORPUSCULI TIMICI sau CORPUSCULI HASSALL, care sunt caracteristici acestei
regiuni. Acest corpuscul contine cel. Epit. Reticulare aplatizate, cu dispunere concentrica si pline
de filamente de cheratina. Uneori acesti corpusculi se calcifica.
8) Proliferarea, diferentierea si selectia limfocitelor timice.
Timusul este un organ limfopoetic, la niv. Caruia are loc diferentierea terminal si selectia
limfocitelor T. gradul de dezvoltare a timusului imediat dupa nastere se afla in rap. cu greutatea
corpului. Timusul tinde sa se dezv pana la pubertate, dupa care incepe sa invoulueze, dar
continua sa produca limfocite pe tot parcursul vietii.
Precursorii cel. Timice sunt CD4 si CD8. La inceputul vietii fetale se dezv. la niv. ficatului fetal,
ulterior migreaza din maduva ososasa in timus ( atat in Viata intrauterina cat si la adult). Dupa ce
ajung in Timus populeaza reg. corticala unde incep sa se divida mitotic. La niv cortexului sunt
prezente auto antigenele in asociere cu moleculele MHC I si MHCII exprimate pe surafata
celulelor epit., macrofagelor si celulelor dendritice.
Maturarea si selectia la niv Timusului a limfocitelor T sunt procese f complexe care include atat
selectie pozitiva cat si negativa. Aceste procese se desfasoara partial in celule doica. Astfel
limfocitele T ai caror TCR nu recunosc sau nu intr-o afinitate mare antigene, intra in apoptoza si
sunt indepartate de macrophage. Restul migreaza in reg medulara cu ajutorul unor chemochine.
Celulele t mature CD4 si CD8 care exprima pe suprafata lor TCR parasesc timusul si patrund in
circulatia sangvina prin traversarea peretilor venelor medularei.
9. Splina, pulpa alba
Splina este o retea de reticulina in ochiurile careia exista celule reticulare, numeroase limfocite si
alte celule sanguine, macrofage si CPA. Pulpa splenica are 2 componente: pulpa alba si pulpa rosie.
Pulpa alba este reprezentata de tecile limfoide periarteriale(contin limfotice T) si de foliculi
limfoizi(contin limfocite B).
Pe sectiune, in coloratia HE, pulpa alba apare bazofila datorita heterocromatinei dense de la
nivelul nucleilor diferitelor limfocite.
Ramuri ale arterei splenice traverseaza capsula si trabeculele splenice si ajung in pulpa alba. La
nivelul pulpei albe, ramura arterei splenice poarta numele de artera centrala. Limfocitele agrega in jurul

arterei si formeaza mansonul limfatic periarterial (PALS) forma cilindrica ce ia forma arterei; pe
sectiune transversala apare ca o formatiune circulara, asemanatoare unui nodul limfatic, prezenta in centru
a arterei deosebeste astfel mansonul de nodulii limfatici.
La limita dintre pulpa alba si pulpa rosie exista zona marginala ce contine sinusuri, numite
sinusuri marginale. Aici se deschid ramurile arteriolelor foliculare si ramuri din artera centrala a pulpei
albe. Aceasta zona este importanta d.p.d.v. functional deoarece este locul prin care patrund anumite tipuri
de limfocite circulante iar antigenele vin pe cale sangvina.
`
10. Splina, pulpa rosie

Pulpa rosie
- este alcatuita din cordoane splenice (Billroth) si din sinusuri venoase. Cordoanele splenice contin o retea
de celulele reticulare, sustinute de fibre de reticulina. Structura celulalra a cordoanelor splenice este
reprezentata de limfocite T si B, macrofage, plasmocite si numeroase celule sanguine (ex. eritrocite,
plachete si granulocite)
Cordoanele splenice sunt separate intre ele prin sisnusuri venoase largi cu forma neregulata.
Sinusurile venoase splenice sunt tapetate de celule endoteliale alungite, a caror axa lunga este paralela cu
axele lungi ale sinusurilor. Aceste celulele sunt inconjurate de fibre de reticulina cu orientare
predominanat transversala, asemeneiinelelor circulare ale unui butoi.
Sinusurile venoase sunt inconjurate de o membrana bazala incompleta. Deoarece spatiile dintre celulele
endoteliale au diametrul de 2-3 um sau mai mic, numai celulele flexibile pot patrunde din cordoanele
pulpei rosii in lumenul sinusurilor venoase. Din nefericire, deoarece sinusurile venoase din pulpa rosie au
lumen foarte ingust, iar cordoanele splenice sunt infiltrate cu globule rosii, examinarea microscopica a
sectiunilor splenice nu este intotdeauna usoara.
Functiile splinei.
-Functie de fagocitoza si de aprarare imunologica
Datorita pozitiei cheie pe traiectul circulatiei sanguine, splina are capacitatea de a filtra Atg sanguine, care
ulterior sunt fagocitate local si induc declansarea unui raspuns imun. La nivelul splinei exista toate
componentele necesare pentru indeplinirea acestei functii (limfocite B si T, APC si celule fagocitare)
Pulpa alba a splinei constituie un sediu important de producere a limfocitelor, care ulterior migreaza in
pulpa rosie si ajunf in lumenul sinusurilor splenice si implicit in circulatia sanguina. macrofagele splenice
fagociteaza intens si particule inerte.
- Distructia eritrocitelor
Eritrocitele au o durata medie de viata de ~120 zile dupa care sunt distruse in principal la nivelul splinei.
Semnalele care declanseaza distructia acestor celulele sunt diminuarea flexibilitatii celulare si
modificarile membranei. eritrocitele senescente sunt eliminate si de catre maduva osoasa.

Macrofagele din cordoanele splenice o capteaza si digera eritrocitele care adeseori se fragmenteaza in
spatiu extracelulalr. Hemoglobina pe care o contin este degradata in partile componente.Componenta
proteica (globina) este hidrolizata pana la aa care sunt reutilizati in sinteza proteica, Fierul este separat de
hem si transportat de transferina in sange pana in maduva osoasa, unde este reutilizat in cadrul
eritropoiezei. Hemul este metabolizat la bilirubina, care este excretata in bila de catre celulele hepatice.
Dupa extirparea chirurgicala a splinei (splenectomie) se produce cresterea nr de eritrocite anormale care
apar pe frotiurile sanguine sub forma de celule deformate. De asemenea are loc cresterea numarului de
plachete sanguine, ceea ce sugereaza ca in mod normal splina indeparteaza din circulatie si plachete
senescente.

11. Circulatia intrasplenica a sangelui


-Modul in care sangele trece din capilarele arteriale ale pulpei rosii in sinusurile splenice este incomplet
elucidat.
-Unii cercetatori sugereaza ca vasele capilare comunica direct cu sinusurile splenice,formand o circulatie
inchisa,astfel incat sangele ramane intotdeauna in sistemul vascular.
-Altii sustin ca prelungiri ale arterelor penicilate se deschid in cordoanele splenice,iar sangele strabate
spatiile intercelulare inainte de a ajunge la sinusurile splenice(circulatie deschisa).
-Sangele din sinusurile splenice ajunge in venele pulpei rosii,care se unesc si patrund in trabecule,dand
nastere venelor trabeculare.Prin confluenta acestor vase se formeaza vena splenica,al carei loc de
emergenta este la nivelul hilului splinei.Venele trabeculare nu au pereti musculari individuali.Acestea pot
fi considerate canale endoteliale care strabat tesutul conjunctiv trabecular.
- n hil: a splenic
- a trabeculare(traveele conjunctive)
- ptrund n parenchim : a goale sau pulpare( fr adventiie)
- a centrale(se nconjur de esut limfoid-n pulpa alb PA)
-mici capilare(ce dau ramuri pentru . limf.din jur sinusuri venoase marginale)
- a. penicilate( n pulpa roie PR)
- capilare postarteriale(nconjurate de macrofage)
-se deschid n sinusoidele venoase din PR= circulaia nchis
-se deschid n interstiiul dintre sinusoidele venoase= circulaia deschis(predomina la om)
- Sinusurile venoase splenice-se ramific, se anastomozeaz
- Venule Venele pulpei Vene trabeculare Vena splenic
12. Ganglionul limfatic
Ganglionii limfatici
- sunt distribuiti la nivelul intregului organism pe traiectul vaselor limfatice.
- sunt prezenti in axila si in regiunea inghinala, de-a lungul vaselor mari din regiunea cervicala, iar in
torace si abdomen se gasesc in numar mare, in special la niv mezenterelor. Ganglionii limfatici constituie
o serie de filtre cu rol important in apararea organismului impotriva microorganismelor si diseminarii
celulelor tumorale.
- intreaga cantitate de limfa, care se formeaza din lichidul interstitial, este filtrata prin cel putin un
ganglion inainte de a ajunge in circulatia sangvina.

- ganglionii limfatici sunt formatiuni alungite sau reniforme care prezinta o margine convexa, la niv
careia patrund vasele limfatice si o margine concave, denumita HIL. La niv hilului arterele si nervii
patrund in ganglion, iar venele si vasele limfatice parasesc ganglionul.
- fiecare ganglion limfatic este delimitat de capsula alcatuita din tes. Conjunctiv, din care se desprind
trabecule catre interior.
- tipurile celulareprincipale care intra in alcatuirea ganglionilor limfatici sunt limfocite, macrophage si
alte tipuri de CPA-uri, plasmocitesi cellule reticulare; foliculii limfoizi contin cellule dendritice foliculare.
- organizarea diferita a celulelor si retelei de fibrile de reticulina care sustin celulele conduce la formarea
a doua regiuni, CORTICALA si MEDULARA.
- Zona corticala poate fi sub impartita in Corticala Externa si Corticala interna sau Paracorticala.
CORTICALA G. Limfatic
Corticala externa, situata imediat sub capsula este alcatuita din urmatoarele component:
1. O populatie difuza de cellule, alcatuita predominant din limfocite T si cellule reticulare; in acesta
regiune sunt prezente de asemenea macrofage si CPA-uri.
2. Foliculii lifoizi, cu sau fara centrii germinativi, formati predominant din limfocite B, inclusi in
populatia difuza de cellule corticale.
3. Regiuni de tesut limfoid lax ( in care ochiurile retelei de reticululina sunt largi), localizate imediat
subdiacent capsulei si denumite sinusuri subcapsulare. Acestea sunt compuse dintr-o retea laxa
de fibrile de reticulina si din cellule reticulare. Vasele limfatice aferente patrund in ganglion, iar
limfa( care contine antigene, limfocite si CPA-uri ) circula prin spatiile largi ale sinusurilor
subcapilare.
4. Sinusurile intermediare sau radiale, sunt situate printer foliculii limfoizi. Aceste sinusuri se
formeaza din aceeasi structura ca si sinusurile subcapilare si au organizare similara. Comunica cu
sinusurile subcapilare prin spatiile asemanatoare cu cele din medulara.
Zona corticala interna (sau paracorticala ) nu este net delimitate de corticala externa si contine un
numar redus de foliculi limfoizi, alaturi de numeroase limfocite T.
MEDULARA G. limfatic
Medulara are doua component:
1. Cordoane medulare sunt structuri ramificate alcatuite din tes. Limfoid dens, cu originea la
nivelul corticalei interne. Contine predominant limfocite B si frecvent plasmocite si macrophage.
2. Cordoanele medulare sunt separate intre ele prin spatii dilatate (unite adeseori prin cellule
reticulare si fibre de reticulina) denumite sinusuri medulare. Acestea contin limfa, limfocite,
adeseori numeroase macrophage, iar uneori chiar si granulocite (cand ganglionul limfatic
dreneaza un focar infectios). Aceste sinusuri (care se formeaza din sinusurile intermediare ) se
unesc la nivelul hilului si transporta limfa in vasele limfatice eferente ale ganglionului limfatic.
13. Foliculul limfatic
Dezvoltarea organelor limfoide secundare, numite i periferice sau efectoare, este tardiv fa de cea a
organelor limfoide primare, atingnd dezvoltarea deplin numai dup stimularea antigenic. Amintim ca
exemple de organe limfoide secundare: ganglionii limfatici, splina i organele limfoide ataate sistemului
digestiv (apendice, amigdale, plci Peyer) etc. La nivelul acestor organe se cantoneaz limfocitele T
provenite din timus i limfocitele B provenite din mduva osoas hematogen, migrate pe calea
torentului circulator. n organele limfoide secundare, aceste celule se vor activa n urma contactului cu
antigenele.

n anumite zone ale organelor limfoide secundare, precum cele din ganglionii limfatici sau din
splin, se gsesc grupuri de celule, constituite n special din limfocite B, denumite foliculi sau noduli
limfatici. naintea stimulrii antigenice, aceti foliculi primari sunt n repaus, cu limfocite mici apropiate
unele de altele, determinnd un aspect dens, caracteristic. Aceste limfocite mature sunt denumite
naive, deoarece nu au avut contact cu antigenul. Dup circa 3-6 zile de la stimularea antigenic,
foliculii primari se transform n foliculi secundari, cu un centru germinativ clar, nconjurat de o zon mai
ntunecat. n jurul foliculului exist o zon marginal puin vizibil, constituit din limfocite B cu
memorie. Foliculul secundar persist cteva sptmni dup care redevine folicul primar.

Sistemul Digestiv
14. Mucoasa cavitatii bucale: varietati, structura , functie
Peretele cavitatii bucale are urmatoarele componente
1. Mucoasa
- Epiteliu
- Membrana bazala
- Lamina propria
2. Submucoasa
3. Musculara mm striati
4. Elemente profunde: os, mucoasa respiratorie
Clasificarea mucoaselor bucale
A. De acoperire
B. Masticatorie
C. Specializata
A. De acoperire
Localizare: obraji, buze, mucosa alveolara, planseul bucal, fata ventrala a limbii, palat moale
Epitelul
Pavimentos stratificat nekeratinizat cu 3 staturi celulare: bazal, spinos si superficial
!exceptie: la nivelul rosului buzelor ep este keratinizat
Contine si alte tipuri celulare precum
Melanocite la nivel bazal
Celule Langerhans
Celule neuroendocrine Merkel
Limfocite intraepiteliale
Membrana bazala
Lamina propria
Tesut conjunctiv lax+ vv sanguine+ vv limfatice
Terminatii nervoase libere pt corpii Meissner

Submucoasa
Tesut conj dens + multe fb de coalgen si elastina => ancorare de musculara
Glande salivare minore
Lipseste pe fata ventrala a limbii
Contine gl sebacee NEASOCIATE cu foliculi pilosi => corpi Fordyce
B. Masticatorie
Localizare: gingii si palat dur
Epiteliu
- Epiteliu pav str keratinizat pe palatul dur seamana cu cel dermic dar nu are stratul
lucidum
- Epiteliu parakeratinizat gingii

Stratigrafie:
Celule bazale
Spinos
Granular
Superficial -> cel paraker are nuclei la acest nivel, cel keratinizat nu
Mb bazala
Lamina propria
- Strat papilar
Tesut conjunctiv lax organizat sub forma de papile
Vv de sange, terminatii nervoase libere (TNL), Corpi Meissner
- Strat reticular
Tesut conjunctiv dens semiordonat
La nivelul gingiilor fibrele de colagen se continua cu cele din periost, din
aceasta cauza nu exista submucoasa la nivelul gingiilor

Submucoasa
Prezenta doar la nivelul palatului dur,
Anterior prezinta tesut adipos iar posterior glandele salivare minore si palatul moale
C. Specializata
Localizare: pe fata dorsala a limbii
Prezinta papile gustative
Rolul mucoasei orale: este o bariera rezistenta la flora nativa si la majoritatea bacteriilor
patogene. Isi exercita functia prin secretia de saliva si prin neutrofilele migratoare. Alfa
defensinele sunt exprimate de neutrofile si beta defensinele de epiteliul mucoasei. Se secreta si
IgA.
15. Structura histologica a limbii
Limba = organ muscular alcatuit din
1. Ax muscular
- Fibre musculare striate perpendiculare unele ep celelalte

- Apartin muschilor extrinseci (hioglos, genioglos) si intrinseci (lingual)


- Contine glande salivare minore, celule adipoase, vv sanguine, fb nervoase
2. Fata ventrala
- Mucoasa orala de acoperire
3. Fata dorsala
- Mucoasa specializata
- Separat de v-ul lingual in 2/3 partea anterioara si 1/3 baza limbii
- Baza limbii epiteliu pavim stratificat nekeratinizat, are cripte
Prezinta tesut limfoid difuz= amigdalele linguale
folicular care predomina la suprafata
Foramen cecum =varful V-ului
Papilele gustative
- Proeminente cu ax conjunctiv
Tipuri :
a. Filiforme
- Cele mai numeroase si mici, acoperite cu ep str pav keratinizat,
- Nu au muguri gustativi => Au rol mecanic
b. Fungiforme
- Ax bine vascularizat
- Muguri gustativi rari
- Localizati diseminat printre cele filiforme dar densitatea lor creste spre varful limbii
c. Foliate
- Prezente pe marginile limbii, perpendicualre pe axul lung
- Contin muguri gustativi mai numerosi la tineri
- Ax bogat vascularizat
d. Circumvalate
- 8-12 la nivelul v-ului
- Inconjurate de un sant profund numit vallum la baza caruia se deschid ductele
glandelor salivare von Ebner => gustul fiind dependent de solubilitatea substantei
aveste glande dau raspunsul prompt ale acestor papile la stimulul gustativ
Mugurii gustativi
Tipuri de celule:
- Neuroepiteliale = senzoriale au microvili la nivelul porului gustativ, bazal fac sinapsa
cu nervii VII,IX, si X, au inervatie si datorita plexurilor subgemale,perigemale si
intragemale
- De sustinere = au microvili dar nu fac sinapsa bazal
- Bazale = celule stem
Mugurii gustativi se gasesc si pe palatul moale, pe suprafata posteriaora a epiglotei si pe peretele
posterior al faringelui
Receptia gusturilor :
- Canale ionice : acru si sarat
- Rec cuplati cu proteina G : dulce, amar, umami
16. Dintele: histologie si functie
Alcatuire:
1. Smalt

2. Dentina
3. Pulpa
4. Periodontiu
* cement
* lig alveolo dentar
* osul alveolar
* gingia
1. Smaltul
-formeaza coroana dintelui
- are o componenta anorganica 98% alcatuita din:
Cristale de hidroxi apatita = prisme din adamantine si substanta interprismatica
Liniile retzius sunt linii de mineralizare
Prezinta tufele smaltului la jonctiunea cu dentina
- Organica:
Amelogenina doar la smaltul in formare
enameline,
tuftelina
- Produsa de adamantoblaste in cursul histogenezei
Ameloblastii
i. Secretorii
celule cilindrice cu rer si granule de secretie
ii. De maturare
Seamana cu celulele epiteliale de transport
2. Dentina
a. Componenta anorganica 70%
- cristale de hidroxi apatita
- linii incrementale von Ebner subtiri si owen groase
-tubuli dentinali care contin fb nervoase amielinice
- spatii czermak interglobulare
b. Componenta organica 30%
- matrice extracelulara (colagen, GAG)
-odontoblaste la limita dintre dentina si pulpa.
Deoarece atat odontoblastii cat si adamntoblasii secreta substante ei au un aparat golgi si un
reticul endoplasmatic rugos foarte bine dezvoltat.Au corpcelular cilindric si prezinta corpi abac =
granule intracelulare de colagen cu afinitate mare pentru Ca.
Secretia se face la nivelul membranei apicale unde prezinta fibre Tomes alcatuite din
microtubuli, microfilamente si granule de secretie.
Odontoblastii secreta predentina care urmeaza a fi mineralizata care contine fosfoproteine si
sialoproteine care leaga Ca.
3. Pulpa
Tesut conj tanar cu origine in papila dentara cu celule stelate
Prezinta si limfocite, plasmocite, macrofage si eozinofile
Substanta fundamentala este PAS+, gelatinaosa
Camera pulpara: vv sanguine, fb nervoase din gg gasser
Spatiul weil: zona acelulara strabatuta de fibre de colagen care patrund in dentina
Odontoblaste adaicent dentinei

4. Periodontiu
a. Cementul
- Substanta similara osului dar nu e vascularizat si nu are organizare haversiana
- Are componenta organica si anorganica in proportii aprox egale
- Poate prezenta cemetocite in spatii numite cementoplaste
b. Ligamentul periodontal
- Tesutul conjunctiv dens este secretat de fibroblasti si e alcatuit din fibre oxitalanice si
de colagen care solidarizeaza cementul
- Tesutul conjunctiv lax grupat in insule, foarte bine vascularizat => vascularizeaza
cementul
- Rol: ancorare, suport, mobilitate, remodelare, nutritia cementului, proprioceptie
c. Alveola dentara
- Osul alveolar care este compact la insertia lig periodontal si spongios distal de lig
- Osul de sustinere este in profunzime si e lamelar
d. Gingia
-mucoasa orala masticatorie
- prezinta sant gingival
- membrana bazala se ataseaza de smalt printr-un epiteliu jonctional
17. Straturile tubului digestiv, generalitati
Stratigrafie : 4 tunici
1.
2.
3.
4.

Mucoasa
Submucoasa
Tunica musculara
Adventice/seroasa

1. Mucoasa
- Variaza in functie de segmentul tubului digestiv si de functia sa
- Rol :
Secretie: enzime, HCl, mucus, anticorpi
Absorbtie datorita plicilor circulare, evaginari, invaginari,, vilozitatilor,
microvililor si glicocalixului
Bariera datorita epiteliului ancorat prin jonctiuni stranse
Protectie imuna

- Componente
Epiteliu de acoperire
- Epiteliu simplu cilindric cu exceptia esofagului si a canalului anal care sunt de tip ep
pav str neker
Corion/ lamina propria
- ep conjunctiv lax, vase sanguine & limfatice, terminatii nervoase
- tesut limfoid care poate fi difuz, sub forma de noduli sau eosinofile(antiparazitar) +
macrofage

- glande mucoase

Musculara mucoasei
- Tesut muscular neted org in strat intern circular si extern longitudinal
- Rol in miscarea independenta a mucoasei

2. Submucoasa
- tesut conjuntiv dens
- vase sanguine si limfatice, tesut limfoid
- plex nervos Meissner
Mai bine dezvoltat la niv intestinului subtire
Controleaza activitatea musculara, secretorie si vascularizatia
-poate contine glande in cazul esofagului si a duodenului
3.

Musculara
Fb striate in partea superioara a esofagului si la niveul sfincterului anal extern
Fb netede cu strat intern circular si extern longitudinal
Plex mienteric Auerbach cu fibre parasimpatice care pot ajunge in plx submucos, vezica
biliara si pancreas
!! stomacul mai are un strat oblic intern
Formeaza sfinctere :cardia, piloric, valva ileocecala, anal intern
4. Seroasa/ adeventicea
Adventicea- tesut conjunctiv lax
Prezent la organele care sunt fixate pe peretele posterior al abdomenului
Ex: esofag toracic, rect, dd, ca, cd, canal anal
Seroasa t conj lax acoperit de mezoteliu (ep pavimentos scuamos)
18. Tesutul limfoid asociat tubului digestiv
Clasificare:
a. Tesut limfoid difuz
b. Tesut nodular (foliculi)
- Foliculi solitari in esofag, pilor, intestin subtire & gros
- Agregate nodulare
Placi peyer in ileon
Apendice
In initierea raspunsului imun un rol important il are celula M (M de la microfald). Ea se localizeaza la
nivelul epiteliului tubului digestiv, aflandu-se in raport cu nodulii limfatici ce fac parte din agregatele
nodulare si care se gasesc la nivelul apendicelui si ileonului. In ME de baleiaj, celula M prezinta la
suprafata microfalduri si microvili care sunt mai lungi si mai grosi dar mai putini decat la nivelul polului
apical al enterocitelor. Corpul celulei este scobit de catre limfocite si de pseudopodele macrofagelor.
Celule M are rol in initierea raspunsului imun local. Celula M endociteaza antigenul si il elibereaza apoi in
zona in care detecteaza prezenta limfocitelor si macrofagelor. Macrofagele vor fagocita antigenul si il
vor prezenta apoi pe suprafata. Limfocitele vor citi antigenul prezentat si vor sintetiza anticorpi. Acestia

vor migra prin circulatia sangvina pana la nivelul corionului unde vor stimula limfocitele B din tesutul
limfoid difuz sa secrete noi cantitati, mult mai mari, de anticorpi IgA. Enterocitele, la polul bazal, au
receptori pentru IgA si deci moleculele de IgA vor traversa enterocitul si se vor fixa pe versantul
extracitoplasmatic al moleculei proteinei J care se afla la polul apical al enterocitului. Fixarea la nivelul
glicocalixului de proteina J a IgA se face pentru a proteja molecula de anticorp de actiunea proteazelor
intestinale. Se tapeteaza astfel mucoasa intestinala cu molecule de IgA si ea va fi aparata de agresiunea
antigenului.

19. Esofagul
A. Mucoasa
1. Epiteliul de acoperire
- Pavimentos nekeratinizat
- Linia z = trecerea brusca la ep simplu cilindric al stomacului
- Prezinta celule Langerhans, limfocite, melanocite
2. Lamina propria
- Tesut lax dispus in papile conjuncive inalte
- Prezinta glande care secreta mucus neutru
3. Musculara mucoasei
- Fb netede longitodinale mai groase in portiunea inferioara
B. Submucoasa
- Tesut conj lax
- Plex Meissner
- Sistem venos cu anastomoze porto-cave
- Glande esofagiene proprii:
Tubuloalveolare compuse
Au duct excretor cu ep pav stratificat keratinizat
Secreta mucus usor acid si bicarbonat
C. Musculara
- 1/3 superioara- fibre musculare striate
- 1/3 mijlocie- fibre musculare striate si netede
- 1/3 inferioara- fibre musculare netede
- straturi circular intern i longitudinal extern
- sfincterul esofagian inferior (fibre musc. netede)
D. Adeventice la niv toracic, seroasa subdiafragmatic
20. Stomacul structura, delimitarea regiunilor gastrice
Structura
A. Mucoasa
1. Epiteliul de acoperire simplu cilindric
- Prezinta cel secretoare de mucus cu vacuole la polul superior (ap golgi si rer dezv)
- Pliuri longitudinale si santuri
- Foveole = orificii de deschidere a criptelor gastrice
2. Lamina propria
- tesut conjunctiv lax

- glande gastrice
Simple tubulare ramificate se deschid la nivelul criptelor
Prezinta istm, col si baza
- Tesut limfoid
- Fibre netede
3. Musculara mucoasei
- poate prezenta un strat de fibre circular extern
B. Submucoasa
- fara glande
C. Musculara
-3 straturi :
Oblic intern
Circular mijlociu
Longitudinal extern
D. Seroasa
Regiuni:
Cardiala
Fundica & corp gastric
Cripte scurte
Cripte scurte
Glande lungi, sinuoase, lumen Glande lungi, drepte, lumen
larg
stramt
Secreta
sialomucina
Secreta HCl (cel parietale)
Mucina neutra
Pepsinogen, lipaza,
renina
Mucus
Prez celule parietale
Celule parietale
Celule secretoare de lizozim Celule principale
Celule mucosae

Pilorica
Cripte adanci
Glande scurte, sinuoase,
lumen larg
Secreta mucina neutra

Celule parietale
Celule secretoare de lizozim
Celule endocrine

21. Glandele fundice- structura, functii, tipuri celulare


Glandele fundice sunt glande tubulare simple/ramificate
Structura:
- Istm celule stem, cel oxintice
- Col cel stem, mucoase, parietale
- Portiune bazala parietale si principale
Prezinta celule :
A. Mucoase
Prezente la niv colului
Secreta mucus acid sub influenta vagala
Rol in protectie impotriva ph ului acid gastric
B. Oxintice
Cel rotunde, nucleu rotund uni- bi nucleate, eozinofile
Prezinta canalicul intracelular, mitocondrii numeroase, sitem tubulo vezicular, nu
contin granule de secretie
Secreta HCl
Mecanismul secretiei:

CO2 intra in celula unde devine H2CO3 sub actiunea anhidrazei carbonice impreuna cu apa.
Acidul disociaza in H+ si HCO3. HCO3 e eliminat prin mb bazala in schimbul unui ion de Cl.
H+ este secretat apical in schimbul unui ion de K. Cl este eliminat apical impreuna cu K. K este
furnizat de o pompa Na/K bazala care introduce K in celula si expulzeaza Na.
Secreta factor intrinsec= glicoproteina necesara pentru absorbtia vit B12. Vit B12
determina eritropoeza prin cresterea absobrtiei intestinale de Fe. Lipsa acestui factor
determina anemia megaloblastica Biermer
C. Principale/ zimogene
Piramidale uninucleare situate la baza glandei
Are polaritate tinctoriala apical acidofil si bazal bazofil
Secreta pepsinogen, lipaza gastrica si renina
Au granule de zimogen la polul apical, numeroase mitocondrii si un RER extrem
de bine dezvoltat situat bazal.
D. Stem
Durata de viata de 4-7 zile
Migreaza in 1/3 profund al glandei unde se diferentiaza
E. Enterocromafine
Secreta serotonina in principal

22. Mucoasa intestinului subtire


Este specializata in absorbtie, secretie si digestie.
Modificari la nivelul mucoasei:
a. Plici circulare
- Formate din mucoasa si submucoasa
- Maresc suprafata de 3 ori
- Mai dezvoltate la niv jejunului
b. Vilozitati intestinale
- formate doar din mucoasa
- variaza in functie de segmentul tubului digestiv
- au aspect foliar in duoden si devin progresiv mai digitiforme spre ileon
- alcatuite din
Epiteliu simplu cilindric + celule caliciforme
Ax conjunctiv celular cu
Celule conjunctive & imunocompetente
Arteriole + retea de capilare fenestrate+ venule
Chilifer central
Muschiul vilozitar Brucke neted
Fibre nervoase nemielinizate
c. Microvili
- Situati la polul apical
- Alcatuiti din filamente de actina acoperite de o membrana celulara si fixate pe o
placa terminala
- Maresc suprafata de 20 de ori

d. Glande Lieberkuhn
- Gl tubulare simple care se deschid la baza vilozitatilor
Mucoasa
A. Epiteliul simplu cilindric
Enterocite
- Celule cilindrice, bazofile, nucleu oval, microvili apical
- Organite celulare f bine reprezentate
- Apical prez complexe jonctionale
- Rol : digestie sinteza enzimelor intestinale
Absorbtie
Resinteza trigliceridelor prin formarea de chilomicroni
Celule caliciforme secreta mucus
Cel Paneth
- Produc subst antimicrobiene + au propr fagocitare + contin IgA
- RER + ap golgi dezvoltat + lizozomi
Cel M
- Initiaza raspunsul imun local prin permiterea trecerii antigenului spre celulele
prezentatoare de antigen
Cel endocrine
- Apartin sistemului neuroendocrin difuz
- Ex cel G secr gastrina
Cel S somatostatina
Cel I colecistokinina
Mo motilina
Celule stem
- Surse de reinnoire, migreaza spre baza si se diferentiaza
Celule migrate
B. Corionul
- teaca fibroblastica bogata in actina si miozina care migreaza la suprafata epiteliului
unde au caractere morfologice de macrofage
- bogat in tesut limfoid
Difuz
Nodular placi Peyer in ileon
C. Musculara mucoasei

23. Enterocitul
- Celule cilindrice, bazofile, nucleu oval, microvili apical = margine in perie
- Organite celulare f bine reprezentate
- Apical prez complexe jonctionale
- Rol : digestie sinteza enzimelor intestinale dizaharidaze si peptidaze
Absorbtie + marirea suprafetei de contact
Resinteza trigliceridelor prin formarea de chilomicroni

24. Glandele lieberkuhn


- glande tubulare drepte prezente in tot intestinul subtire
- secreta sucul intestinal = lichid apos, opalescent
- se deschid la nivelul vilozitatilor intestinale
Contin urmatoarele celule:
- enterocite
- Celule cilindrice, bazofile, nucleu oval, microvili apical = margine in perie
- Organite celulare f bine reprezentate
- Apical prez complexe jonctionale
- Rol : digestie sinteza enzimelor intestinale dizaharidaze si peptidaze
Absorbtie + marirea suprafetei de contact
Resinteza trigliceridelor prin formarea de chilomicroni
- celulele Paneth din profunzimea glandelor secreta enterokinaza pentru activarea tripsinogenului
- celule stem
- celule ale sistemului imun
- celule caliciforme secretoare de mucus
25. Vilozitatile intestinale
- formate doar din mucoasa
- lungime 0.5-1.5 mm
- intre vilozitati se gasesc orificiile glandelor lieberkuhn
- variaza in functie de segmentul tubului digestiv
- au aspect foliar in duoden si devin progresiv mai digitiforme spre ileon
- alcatuite din
Epiteliu simplu cilindric + celule caliciforme
Ax conjunctiv celular cu
Celule conjunctive & imunocompetente
Arteriole + retea de capilare fenestrate+ venule
Chilifer central
Muschiul vilozitar brucke neted
Fibre nervoase nemielinizate
26. Histologia duodenului
Mucoasa
A. Epiteliul simplu cilindric
Enterocite
Celule caliciforme secreta mucus
Cel Paneth
Cel M
Cel endocrine
Celule stem
Celule migrate
B. Corionul
- teaca fibroblastica bogata in actina si miozina care migreaza la suprafata epiteliului
unde au caractere morfologice de macrofage

C.

- bogat in tesut limfoid difuz


Musculara mucoasei

Submucoasa
-contine glande Brunner:
Simple tubulare ramificate
Se deschid la baza glandelor Lieberkuhn
Sunt de tip mucos cu celule endocrine
Secreta mucus alcalin pentru neutralizarea chimului gastric si pentru crearea unui ph
optim in vederea facilitarii activitatii enzimelor pancreatice
Musculara
Strat circular intern si strat longitudinal extern
Plexul Auerbach
Seroasa

27. Colonul
1.

Mucoasa
A. Epiteliu cilindric simplu
- Colonocite cu rol in absobrtie
Platou striat subtire
Placa terminala putin dezv
Nu secreta enzime
- Nr cel caliciciforme creste progresiv spre canalul anal si au secretie continua
B. Lamina propria
-colagen, teaca fibroblastica, t limfatic, aa
- gl lieberkuhn mai lungi cu mai putine cel abs si fara cel paneth
- foliculi limfatici mari
Nu prezinta plici circulare, nici vilozitati
2.
Submucoasa
3.
Musculara
- Stratul extern e condensat in tenii
- Teniile patrund in stratul circular intern si formeaza haustrele
- Contractia determina miscarile peristaltice si de segmentatie
4.
Seroasa
-adventice la niv segmentelor retroperitoneale
- apendice epiploic = acumulari de tesut adipos in seroasa

28. Apendicele
Identic cu cel al colonului cu urmatoarele exceptii:
- Nu prezinta tenii in musculara
- Prezinta foliculi limfatici in mucoasa care se extind pana in submucoasa

29. Rectul & canalul anal


Mucoasa difera in functie de zone
1. Colorectala
a. Epiteliu de acoperire cilindric
b. Corion
- Glande lieberkuhn
- Glande anale
- Gl simple tubulare ramificate
- Secreta mucus la nivelul criptelor anale
c. Musculara mucoasei
2. De tranzitie
a. Epiteliu simplu cilindric care trece in ep pav keratinizat
b. Corion
- Fara glande lieberkuhn
- Bogat tesut limfoid
c. Fara musculara mucoasei
3. Scuamoasa
a. epiderm epiteliu keratinizat
b. derm
- glande sebacee asociate foliculilor pilosi
- gl sudorpiare gl circumanale
- vene din plexul hemoroidal extern
Submucoasa
- Foarte bine vasc
- Numeroase adipocite
- Prez plex hemoroidal intern cu vene lipsite de valvule care comunica cu venele
din plexul extern situat in zona scuamoasa
Musculara
- Stratul circular intern este ingrosat sfincterul anal intern
- Fibrele musculare din diafragma pelvina sfincter anal extern
- Stratul longitudinal extern intre sfincetere
Adventice
30. Arhitectura ficatului interpretari alternative: lobulul clasic, lobulul portal, acinul
hepatic
Ficatul este al doilea organ al corpului uman in ordinea dscrescatoare a marimii (cel mai
mare este tegumentul), si cea mai mare glanda, cu o greutate de aprox. 1-1,5kg. Este situat in
cavitatea abdominala, imediat subdiafragmatic.
Este un organ esential pentru viata, reprezinta interfata intre tubul digestiv si sange.
Este o glanda mixta:
- functie exocrina sinteza bilei
- functie endocrine-like:

- sinteza de hormoni (SM, GHRH)


- modifica structura si functia multor hormoni:
- colecalciferol -> 25-hidroxicolecalciferol
- conversia tiroxinei -> triiodotironina
- degradarea insulinei si glucagonului
- de asemenea, ficatul detine importanta functie de a sintetiza proteine plasmatice (albumina,
proteine transportoare, factori ai coagularii si factori de crestere).
Ficatul este un organ incapsulat, invelit de o capsula conjunctiva subtire capsula Glisson.
Ficatul este alcatuit din:
Parenchim alcatuit din hepatocite asezate sub forma de lame(placi) celulare ce
formeaza o retea tridimensionala.
Stroma tesut conjunctiv in cantitate mica
Unitati morfologice si functionale ale ficatului
1. Lobulul hepatic clasic
2. Lobulul portal (Sabourin)
3. Acinul hepatic Rappaport
1) Lobulul hepatic clasic:
Masa poligonala de tesut hepatic cu dimensiuni de 0,7 x 2 mm, delimitata de spatiul port
si prezinta in centru o vena hepatica terminala vena centrolobulara.
Lamele(placile) de hepatocite au o dispozitie radiara,sunt perforate, ramificate,
anastomozate, separate de capilare sinusoide anastomozate.
Pe sectiune forma poligonala: - in centru -> vena centrolobulara
- in unghiuri -> spatii portale
- hepatocitele -> cordoane celulare Remack
- Spatiul portal Kiernan contine:

vena interlobulara

artera interlobulara
Triada portala

canal biliar interlobular

unul sau mai multe vase limfatice

fibre nervoase amielinice

2)
3)
o
-

Lobulul portal:
pe sectiune are forma triunghiulara
in centru -> un spatiul portal
in fiecare unghi o vena centrolobulara
Acinul hepatic
Pe sectiune are forma romboidala, axul lung al rombului este dat de doua
venecentrolobulare iar axul scurt este dat de 2 spatii portale.
In functie de localizare, hepatocitele difera prin:
Marime
Continut in organite

o
-

31.

Activitate enzimatica
Are 3 zone functionale cu dispozitie concentrica (I,II,III)
Zona I zona cea mai apropiata de axul scurt; aceasta zona
corespunde periferiei lobulului clasic. Este prima zona ce primeste sangele oxigenat,
nutrientii si prima zona ce prezinta modificari morfologice in caz de ocluzii ale ductului
biliar.
Zona III cea mai departata de axul scurt si cea mai aproapiata
de vena centrolobulara; aceasta zona corespunde zonei cele mai centrale a lobulului clasic
ce inconjoara vena centrolobulara. La acest nivel ajunge sangele cel mai slab oxigenat,
actiunea toxinelor provenite din ductul biliar este mult scazut, in ischemie, celulele zonei
3 sunt primele ce sufera modificari.
Zona II se afla intre zonele I si III dar nu are limite bine
diferentiate. Celulele din zona II au caracteristici intermediare celor din zonele I si III.

Tesutul conjunctiv al ficatului uman

La un ficat normal, tesutul conjunctiv este in cantitate mica. El se gaseste in capsula


organului si la nivelul hilului de unde trimite prelungiri care insotesc vasele si ductele biliare
pana in spatiile interlobulare Kiernan.
Tesutul conjunctiv se continua in lobulul hepatic sub forma fibrelor de reticulina din spatiile
Disse. Ele pot forma la nivelul lobulului hepatic stroma conjunctiva care asigura mentinerea
deschisa a capilarelor sinusoide.
Ficatul are o mare putere de regenerare. Are loc atat hiperplazia (cresterea in numar) cat si
hipertrofia (cresterea in volum) a celulelor restante. La sobolan, ficatul este regenerat in
proportie de 75% in decurs de o luna.
Daca agresiunea la nivelul ficatului creste, creste si cantitatea de tesut conjunctiv si apare
fibroza hepatica care debuteaza la nivelul spatiilor portale. Se vor forma in acest caz noi septuri
conjunctive cu o orientare aleatorie fata de componentele parenchimului hepatic care vor
impiedica raportul normal al hepatocitelor cu capilarele sinusoide si cu canaliculii biliari. De
asemenea, aceste septuri conjunctive vor diminua hiperplazierea hepatocitelor care vor fi
comprimate si se vor forma niste pseudonoduli. Cauze ale cresterii cantitatii de tesut conjunctiv
pot fi tulburari ale nutritiei hepatocitului. Prin modificarea raportului normal intre hepatocit si
capilarul sangvin se produce dezorganizarea parenchimului hepatic.
32. Celulele parenchimului hepatic hepatocitele structura, ultrastructura, functii
Hepatocitele sunt celule poliedrice cu diametrul de 20-30m, cu doua tipuri de suprafete
sinusoidale(poli vasculari) si canaliculare (poli biliari). Reprezinta 80% din populatia celulara a
ficatului.
Examinarea la MO:
- Nucleu:
Hepatocitele pot fi uni- sau binucleate(25%), cele mai multe fiind uninucleate.
Nucleul este mare, rotund, eurcromatic, situat central, cu 1-2 nucleoli.

Citoplasma
acidofila, fin granulara formeaza corpii bazofili Berg, numeroase incluziuni
(incluziuni de glicogen variaza in raport cu ritmul diurn si starea de nutritie;
incluziuni lipidice caracter tranzitoriu, frecvente in sarcina si lactatie, etilism
ficat gras).

Examinarea la ME:
- Celula polarizata cu continut mare de organite celulare bogatia organitelor variaza in
functie de gradul de dezvoltare functionala, de activitate si de localizarea hepatocitului la
nivelul lobulului.

RER:
localizare: pol vascular
corespondent in MO
rol: sinteza de proteine de export
o nu sunt stocate
o proteine plasmatice
albumine
factori de coagulare
globuline
proteina din LP
proteine transportoare
factori de crestere
REN:
localizare: dispersat
se continu cu RER
rol:
o metabolismul glicogenului
o sintez de colesterol
o formarea TG
o deiodarea tiroxinei
o detoxifiere/inactivare prin:
oxidare
conjugare
o formarea bilei
Membrana plasmatic
domenii specializate:
o spre polul vascular
o spre polul biliar

1. Domenii membranare spre polul vascular:


75 % din suprafaa membranar
microvili - mresc suprafaa de aproximativ 6 ori
separat de peretele capilarului sinusoid
spaiu perisinusoidal Disse

2. Domenii membranare spre polul biliar:


15 % din suprafaa membranar
membranele adiacente delimiteaz un canal intercelular (canalicul biliar):
o microvili la nivelul canaliculului
o jonciuni strnse deasupra i dedesubtul canaliculului
o intens activitate enzimatic la nivelul microvililor

Mitocondriile
Sunt rotunde sau ovale, in numar de peste 1.000 mitocondrii / celula.
Continutul in mitocondrii difera, la periferia lobulului hepatocitele avand
mai multe mitocondrii.
Aparatul Golgi
Se acumuleaza la nivelul polului biliar al hepatocitului. Acesta pare ca un
organit multiplu.
El are mai multe roluri:
o definitivarea sintezei si excretia proteinelor plasmatice
o formarea lipoproteinelor
o formarea lizozmilor din hepatocit
Lizozomii
Sunt localizati spre polul biliar. De aceea se mai numesc si corpi
peribiliari.
Ei au aspect heterogen, existand lizozomi primari, secundari si tertiari. Ei
contin enzime prin care catabolizeaza diverse substante exogene si
organite celulare perimate pana la molecule mici care vor fi utilizate ca
substrat energetic sau pentru noi sinteze. Prin urmare lizozomii participa la
mentinerea integritatii parenchimului hepatic. De asemenea ei mai
stocheaza ioni, in cantitati mari sub forma de feroproteine.
Peroxizomii
Peroxizomii apar rar in hepatocit comparativ cu celelalte organite. Ei se
gasesc cu precadere la polul biliar, in apropierea REN si a incluziunilor de
glicogen.
Contin enzime oxidative air enzima marker a sa este catalaza. Sunt
implicati in mai multe procese:
o procesul de gluconeogeneza
o metabolismul purinelor - metabolizeaza adenina si guanina
la acid purinic
o metabolismul alcoolului - oxideaza etanolul la acetaldehida
o in b -oxidarea acizilor grasi cu lant lung de atomi de
carbon.

33. Celulele capilare sinusoide hepatice : ( celulele endoteliale, celulele Kupffer )


structura, ultrastructura, functii

Capilarele sinusoide:
-

1.
-

Bogata retea intralobulara


Contin amstec de sange venos si arterial
Sensul de circulatie al sangelui
Traseu sinuos
Perete format din:
o Endoteliu discontinuu:
Cel endoteliale
Cel Kupffer
o Lamina bazala discontinua
Fibre de reticulina

Celule endoteliale:
Predomina ca numar
Sunt celule alungite, cu nucleu care predomina in lumen
ME:
Putine organite celulare
Numeroase vezicule de pinocitoza
Numeroase fenestre, fara diafragm
Jonctiuni Gap
- Enzime cu rol de transport:
ATP-aza
Fosfataza alcalina
2. Celule Kupffer:
- Apartin Sistemului Mononuclear fagocitar
- Numar: 15%
- Forma stelata, bombeaza in lumen
- Se pot divide
- MO: se evidentiaza cu coloranti vitali
- ME:
Numeroase mitocondrii
RER
Lizozomi, fagolizozomi, corpi reziduali
Nu formeaza jonctiuna cu celulele endoteliale
- Rol:
- Sinteza de proteine de export(5%)
- Imunitate:
Receptori de suprafata pt Ig si C

Secreta IL, citokine, TNF


Activitate fagocitara -> splenectomie

34. Spatiul perisinusoidal Disse

Este locul la nivelul caruia se realizeaza schimburile dintre sange si celulele hepatice.
Se afla intre suprafata bazala a hepatocitelor si suprafata bazala a celulelor endoteliale si
celulele Kupffer ce tapeteaza sinusoidele.
Dimensiuni: 150-200
Contine:
Microvilii hepatocitelor cresc de 6x suprafata de schimb
Benzi formate din fibre de reticulina
Celule perisinusoidale (celule Ito)
Insule cu celule hematopoietice:
o Numeroase in viata fetala
o Rare la adult(exceptie anemiile cronice)

La nivelul spatiului Disse se mai afla si celulele perisinusoidale Ito (celule hepatice stelate).
-

Sunt celule de origine mezenchimala


Depoziteaza vit. A exogena
Secreta colagenul de tip III
Cresc rezistenta vasculara
Pot aparea modificari de fenotip: miofibroblaste -> colagenizarile din spatiul Disse

35. Spatiul portal


36. Cai biliare intrahepatice structura, functii
Cai biliare intrahepatice:

Intralobulare:
o Canalicule biliare
o Canale(pasaje) Hering
Extralobulare
o Canale biliare perilobulare

o Canale biliare interlobulare


o Canale hepatice lobare
A.1. Canaliculele biliare:
-

Segmentul initial al sistemului canalicular


Nu au perete propriu -> spatiu delimitat de membranele a doua hepatocite invecinate
MO: mici cavitati intre hepatocite invecinate => formeaza o retea intre hepatocite

A.2. Canale (pasaje) Hering:


- Delimitate de:
hepatocite(partial)
colangiocite(partial)
lamina bazala continua
- celule stem - celule ovale
- prezinta activitate contractila ce asista fluxul unidirectional al bilei catre ductul biliar
- canalele Hering servesc drept rezervoare pentru celulele progenitoare hepatice
A.3. Canale biliare extralobulare
- se gasesc in spatiile portale si in septurile conjunctive
- Sunt alcatuite dintr-un epiteliu simplu cubic/cilindric cu microvili asezat pe o MB
- pe masura ce diametrul creste -> apare tesut conjunctiv bogat in fibre elastice si fb
musculare netede.
37. Cai biliare extrahepatice si vezica biliara structura, functii
Caile biliare extrahepatice conduc bila catre vezica biliara si catre duoden
- Structura:
Tunica mucoasa
Tunica musculara (initial strat discontinuu ulterior devine continuu); prin
ingrosare => sfincterul Oddi
Adventice
Tunica mucoasa:
- Epiteliu simplu cilindric cu celule mucoase
- Corion bogat in:
Fb elastice
Infiltrate limfoide
Glande tubuloacinoase de tip mucos
- Particularitati:
In canalul cistic -> pliuri spiralate cu ax muscular (valve spirale Heister)

In canalul Coledoc -> celule endocrine (somatostatin)

Vezica biliara structura si functii


- Organ cavitar piriform, atasat fetei inferioare a ficatului si poate depozita o cantitate de
35-50 ml de bila.
- Peretele vezical este alcatuit dintr-o mucoasa, care prezinta un epiteliu cilindric
unistratificat si lamina propria, dintr-o tunica musculara neteda dublata de o tunica
perimusculara de tesut conjunctiv, si o membrana seroasa la exterior.
- Mucoasa veziculei prezinta multe pliuri vizibile in special cand vezica este goala.
- Celulele epiteliale au un nr crescut de mitocondrii
- Glandele tubuloacinare localizate in apropierea canalului cistic secreta cea mai mare
parte a mucusului care intra in componenta bilei.
- Principalele functii ale veziculei biliare:
- Depozitarea bilei
- Concentrarea bilei prin absorbtia apei (depinde de un mecanism de transport activ al Na)
- Eliminarea bilei in tractul digestiv atunci cand acest lucru devine necesar (contractia
musculaturii netede a veziculei biliare este stimulata de colecistokinina un hormon
eliberat de catre celulele enteroendocrine de la nivelul mucoasei intestinului subtire.
Eliberarea CK este stimulata de prezenta lipidelor alimentare in lumenul intestinului
subtire).

38. Strunctura histologica a pancreasului exocrin


- Glanda mixta
- Nu are capsula propriu-zisa
- Parenchim
- compartimentat in lobuli
- In grosimea septurilor:
Vase sangvine
Fb nervoase si neuroni vegetativi
Ducte excretorii
Adipocite
- Pancreasul exocrin:
- Glanda compusa acinoasa
- Glanda de tip seros
- Comparativ cu glanda parotida:
Lipsesc celulele mioepiteliale
Lipsesc ductele striate
Apar celulele centroacinare

1.
a)
-

Parenchim format din:


Acini serosi alcatuiti din celule seroase :
Prezinta un nucleu sferic
Citoplasma contine granule de zimogen
(nr granulelor variaza in functie de fazele digestiei)
MO: celule piramidale cu polaritate tinctoriala
ME: caracterele unor celule secretoare de proteine
b.
Sistemul canalicular:
o
Ducte intercalare
o
Ducte interlobulare
o
Canale mari Wirsung si Santorini
Epiteliu de acoperire :
o
Simplu scuamos/cubic duct intercalat
o
Simplu
cilindric

ductele
interlobulare,canale mari
MB
Inconjurate
de
tesut
conjunctiv
reticular/fibros
Fibre musculare netede (canalele mari)

2.

Celulele centroacinare
Tip celular intalnit numai la nivelul

pancreasului
-

Localizate in centrul acinilor


Considerate compenenta intraacinara a
dcutelor intercalate

MO:

celule

scuamoase/cubice

citoplasma palida

39.

Histologia glandei parotide


Cea mai mare glanda salivara
Glanda compusa acinoasa ramificata
Glanda de tip seros
Sistem canalicular:
Ducte intercalate lungi si abundente
Putine ducte striate

cu

Adipocite intra- si interlobulare


Secretie discontinua, ritmata de mese,
apoasa, bogata in proteine(amialza salivara)

Canal excretor principal Stensen (se


deschide la nivelul celui de-al doilea molar superior)
Celulele secretorii sunt organizate in
cordoane, gramezi sau foliculi mici.
Bogat vascularizata
Parenchimul este alcatuit din 2 tipuri de
celule:

Celule principale forma poligonala,


citoplasma palida, vacuolara uneori, cuprinde incluziuni de glicogen, lipidice
ce depind de activitatea celulei.
La ME se observa granulatii mici sau mari cu continut identic(spre deosebire
de tirocite) atat la periferie cat si in centru.

Celule oxifile(au afinitate pt colorantii


acizi) citoplasma acidofila, la Me se observa un nr foarte mare de
mitocondrii

40.

Histologia glandei sublinguala


Glanda cu capsula mai putin definita
Glanda
compusa
tubuloacinoasa

ramificata
-

Glanda de tip mucoseros(predominant


acini mucosi,alaturi de acini micsti si rari acini serosipot prezenta semilune seroase)
Ductele intralobulare sunt discrete
Secretie continua, alcalina, vascoasa,
bogata in mucina
Fiecare lob se deschide prin canal
propriu

41.

Histologia glandei submandibulare


Glanda
compusa
tubuloacinoasa

ramificata
-

Glanda de ti[ seromucos (90% acini


serosi, 10% acini micsti)

Sistem canalicular:
Ducte intercalate scurte

Ducte striate lungi


Secretie continua, semivascoasa, celulele

seroase secreta lizozim, lactoferina


Canalul excretor principal Wharton

42. Mucoasa nazala-structura,functii


Cavitatea nazal are 3 regiuni: vestibul, segment respirator i segment olfactiv.
1. Vestibulul, prima poriune a cavitii nazale, are suprafaa extern i intern tapetat de
epiderm, iar la interior se observ fire de pr numite vibrise. n derm se afl foliculii piloi ai
vibriselor, glande sudoripare mero- i apocrine i glande sebacee, iar hipodermul este bogat n
adipocite. n interior, epidermul se transform treptat n epiteliu necheratinizat, dispar foliculii
piloi i glandele anexe firelor de pr, iar lamina propria conine glande seromucoase.
Mucoasa cavitii nazale propriu-zise este bogat vascularizat i tapeteaz cele trei cornete
(inferior,mijlociu i superior), primele dou fiind acoperite de epiteliu respirator, iar cel superior
de un epiteliu olfactiv.
2. Segmentul respirator al cavitii nazale este delimitat de cel al vestibului printr-o zon
aflat ntre poriunea cartilaginos i cea osoas, numit limen nasi. Mucoasa are o
grosime de 0,5 - 2 mm (una dintre cele mai groase mucoase) i este caracterizat de
urmtoarele straturi i structuri:
- epiteliu pseudostratificat ciliat cu celule caliciforme sprijinite pe o lamina bazal.
- glandele endoepiteliale cu secreie mucoas caracteristice acestui epiteliu i sprijinite pe
aceeai lamina bazal
-

lamina propria (corionul) un strat gros de esut conjunctiv lax aflat sub epiteliul
respirator, cu vase sanguine, limfatice i fascicule nervoase; adpostete numeroase
glande mixte ale cror canale excretorii se deschid la suprafaa epiteliului, produsul lor de
secreie umezind suprafaa mucoasei.

Mucoasa este ferm ataat la periostul osului sau la pericondrul cartilajului din structura
peretelui cavitii nazale i nasofarinxului.

Vascularizaia mucoasei respiratorii este asigurat de artere musculare cu perete gros, aflate
lng periost/pericondru, din care iau natere ramuri verticale care strbat ntreaga lamina
proprie, ramificndu-se chiar sub epiteliu n ramuri arcuate superficiale. Din aceste ramuri ia
natere o reea dens de capilare fenestrate care aduc snge la elementele glandulare i substane
nutritive pentru epiteliu. Sngele din aceste capilare este colectat n scurte venule postcapilare
care dreneaz n lacune venoase largi, formnd un plex venos foarte bine dezvoltat, cu rol de a
nclzi aerul inspirat.
Peretele lacunelor are o musculatur care formeaz numeroase pernue intimale cu funcie de
sfincter. Sngele din lacune trece n venele situate lng os sau cartilaj. Intre artere i vene exist
numeroase anastomoze arterio-venoase, tortuoase, caracterizate prin prezena celulelor
epitelioide. Contracia sfincterelor lacunare i a pereilor venelor este urmat de umplerea
plexurilor venoase i de turgescena mucoasei respiratorii. Relaxarea musculaturii are efecte
inverse.
Tunica mucoas a tuturor poriunilor de conducere a aerului n sistemul respirator este
acoperit de un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat, cu excepia regiunilor olfactive.
Caracteristica acestui epiteliu este aceea c toate celulele se sprijin pe o lamina bazal, dar unele
dintre ele nu ating suprafaa epitelial. Toate celulele din structura epiteliului sunt conectate prin
complexe joncionale. Complexele joncionale (zonula occludens, zonula adherens, i macula
adherens) de la polul apical au o importan deosebit n reglarea metabolic a secreiei i
absorbiei electroliilor i a apei din fluidul care acoper epiteliul. Jonciunile strnse au dou
funcii importante: blocarea difuziei pasive a spaiului intercelular lateral i polarizarea funciilor
celulare la polul apical i bazo-lateral. Polarizarea epiteliului cilor aeriene permite transportul
de ioni urmat de micarea pasiv a apei.
Complexul epitelial este format din mai multe tipuri celulare:
Celulele ciliate au 100-200 de cili la polul apical. Cilii au o lungime de 5-7 m i bat cu o
frecven de 25 bti/sec. pentru a deplasa mucusul i particulele de praf inspirate spre
laringe i zonele tusigene, de unde sunt eliminate prin tuse;
Celulele caliciforme sintetizeaz i elibereaz mucus;
Celulele bazale sunt celule stem pentru celulele ciliate i cele caliciforme n care se
difereniaz via celulele intermediare;
Celulele endocrine, argirofile Kulchitsky sau celule K sunt de dou tipuri, avnd
granule cu miez dens la fluxul de electroni i diametru de 100-300 nm. Terminaii

nervoase colinergice vin n contact cu aceste celule. Granulele conin serotonin,


bombesin, calcitonin (dense core granules);
Celulele intermediare sunt elemente piramidale care nu ating suprafaa epitelial;
Celulele n perie sunt caracterizate prin prezena microvililor la polul apical.
Existena unor sinapse ntre aceste celule i terminaii nervoase senzoriale sugereaz
faptul c acestea ar fi receptori senzoriali.
!!! Epiteliul respirator variaz de la o regiune la alta, raportat la necesitile funcionale.

3. Segmentul olfactiv al cavitii nazale este localizat pe tavanul cavitii nazale, la nivelul
meatului superior i acoperit de mucoasa olfactiv cu o suprafa de 2,5 cm2 i o grosime
de 60 m. Epiteliul olfactiv conine patru tipuri celulare:
celulele olfactive (50 milioane) sunt neuroni bipolari cu cili la polul apical, paraleli cu
mucoasa, imotili, cuplai la receptori odorani din categoria proteinelor G hetero
trimerice. Cilii olfactivi conin n treimea proximal, spre locul de emergen, o axonem
cu nou dublete periferice de microtubuli i un dublet central (9+2), dar n cele 2/3 distale
au nou microtubuli simpli ce nconjoara dubletul central. Cilii olfactivi iau nastere din
vezicula olfactiv. Celulele olfactive au la polul bazal au un proces axonal nemielinizat
care strbate esutul conjunctiv i se altur axonilor altor neuroni formnd nervul
olfactiv. Acesta strbate lama cribriform a osului etmoid pentru a face sinaps n bulbul
olfactiv.
celulele de susinere sunt numeroase, columnare, au microvili pe suprafaa liber i
nucleul cel mai sus situat n epiteliu.
celule bazale (stem), localizate n imediata vecinatate a laminei bazale, sunt rotunde, i
nvelesc prima poriune a axonului celulelor olfactive. Din ele se iau natere i sunt
nlocuii ali neuroni olfactivi, fenomen unic i particular (prezent i la nivelul anumitor
populaii de neuroni din hipocamp) care are loc la interval de 30-60 de zile.
celulele n perie sunt puine, au numeroi microvili scuri la polul apical.
Lamina propria conine glandele Bowman (tubulo-alveolare i seroase), n al cror produs de
secreie se dizolv substanele odorante care vor impresiona cilii olfactivi. De asemenea, la acest
nivel sunt observai i nervi amielinizai, vase sanguine i limfatice.
Organul vomero-nazal Jacobson este format din zone ale epiteliului respirator localizate de-o
parte i de alta a septului nazal. Se presupune c aceast zon rspunde la stimuli sexuali aflai n

mediu sub form de feromoni, existena sa la om fiind nc discutat.


43.Cai respiratorii extrapulmonare
1. Faringele
Realizeaz legtura dintre cavitatea bucal sau cavitatea nazal i laringe.
Cuprinde trei pri:
1.
nasofaringele - cptuit nspre cavitile nazale de epiteliu de tip respirator care se
transform treptat spre orofaringe n epiteliu stratificat necheratinizat.
- lamina propria a mucoasei este bogat n esut limfoid asociat mucoaselor, prima linie n
aprarea imunologic a aparatului respirator. La nivelul nasofaringelui esutul limfoid este
grupat sub forma inelului Waldayer care include i tonsilele faringiene (adenoide).
2. orofaringele;
3. laringo-faringele; \
2. Laringele
Laringele este un component al cilor aeriene extrapulmonare, un segment de legtura
ntre faringe i trahee. Rolul su este de a preveni trecerea aerului inspirat n esofag i trecerea
alimentelor ingerate i a lichidelor n trahee prin intermediul epiglotei, dar totodat are un rol
important n fonaie.
Epiglota este o lam fibrocartilaginoas cu dou fee, una lingual i una laringian, care
acoper parial intrarea n laringe. Axul de cartilaj elastic al epiglotei este acoperit de o mucoas
cu epiteliu stratificat necheratinizat pe faa lingual i cu epiteliu pseudostratificat de tip
respirator pe faa laringian. n timpul deglutiiei epiglota coboar peste glot favoriznd trecerea
bolului alimentar n esofag.
Laringele este format din cartilaje unite ntre ele de ligamente i muchi i este cptuit
de mucoas. Histologic, peretele cuprinde trei straturi, dou tipuri de epitelii i dou tipuri de
cartilaje, o diversitate de glande, vase i nervi.
Tunica mucoas prezint dou tipuri de pliuri sau plici proeminente:
1) pliurile ventriculare - delimiteaz recesul ventricular
2) corzile vocale.
1. Epiteliul laringian
pseudostratificat cilindric ciliat

ncepe n 1/3 inferioara a epiglotei, acoperind i corzile vocale false.


corzile vocale adevrate sunt acoperite de epiteliu stratificat nekeratinizat, datorit
abraziunii aerului care trece peste ele i a vibraiilor la care sunt supuse.
2. Lamina proprie
strat gros de esut conjunctiv lax care conine noduli limfatici cu rol imunoprotector i
glande mixte laringiene situate n jurul receselor ventriculare. Nodulii limfatici joc un n
laringe, n timp ce secreia glandelor protejeaz mucoasa.
conine fibre elastice grupate pentru a forma ligamentele ventriculare, care dau
elasticitate pliurilor ventriculare.
sub epiteliul pavimentos necheratinizat al corzilor vocale exist o acumulare dens de
fibre elastice care formeaz ligamentul vocal (ntre cartilajul aritenoid i linia mijlocie a
cartilajului tiroid). Spre trahee, fibrele elastice ale ligamentului vocal formeaz gradat o
lam (o membran elastic), conul elastic, ce se termin pe marginea superioar a
cartilajului cricoid.
Muchiul vocal este de tip striat scheletic (poriunea medial a muchiului tireoaritenoidian, inserat ntre procesul vocal al cartilajului aritenoid i linia mijlocie a
cartilajului tiroid i situat lateral de ligamentul vocal). Prin contraciile sale el modific
distana dintre corzile
vocale jucnd un rol important n fonaie.
Cartilajele laringelui formeaz scheletul acestuia. Cartilajele externe, tiroid i cricoid, sunt
cartilaje de tip hialin. Cartilajele interioare i epiglota sunt de tip elastic (nu se calcific). La
pericondrul cartilajelor se ataeaz lamina propria a mucoasei laringiene.
Tunica adventice (stratul extern al laringelui) este format din esut conjunctiv lax i ataeaz
laringele la organele nvecinate.
3. Traheea
Traheea este un
laringe

organ tubular, cu o lungime de aproximativ 20 cm, situat ntre

(cartilajul cricoid) i locul n care se bifurc n cele dou bronhii primare.


Peretele traheei este alctuit din urmtoarele straturi:
Tunica mucoas este formata din epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat i lamina proprie a
mucoasei - un strat subire de esut conjunctiv lax a crei grosime variaz. Lamina propria este

bogat n fibre elastice i conine glandele traheale seromucoase. Poriunea profund a laminei
propria a fost descris n unele tratate de histologie drept un strat separat, denumit tela
submucosa.
Aceasta are n alctuirea sa esut conjunctiv lax, vase de snge, glande mucoase i seromucoase
(acini i ducte).
Tunica fibro-musculo-cartilaginoas are
-

o parte cartilaginoas compus din 16-20 de inele cartilaginoase hialine incomplete, de


forma literei C, cu dispoziie orizontal i aproximativ echidistante unul fa de cellalt.
Poriunile de cartilaj nvecinate sunt legate ntre ele printr-o membran fibroelastic care
se inser pe pericondru la capetele cartilajului.

o poriune membranoas are n alctuirea sa un strat transversal, interior alctuit din


fascicule de fibre musculare netede ce se inser pe cele dou capete ale pieselor
cartilaginoase. Acest strat este penetrat de canale excretoare ale glandelor traheale situate
n aceasta regiune. Stratul muscular cel mai exterior conine cteva fibre musculare
netede cu
dispoziie vertical. Aceste dou tipuri de fibre musculare netede, orizontale i verticale,
formeaz muchiul traheal.

Tunica adventice
1) stratul cel mai exterior al peretelui traheal, format din esut conjunctiv lax
2) ataeaz traheea la organele vecine.
Traheea este vascularizat prin vase de snge ale cror ramuri ce penetreaz n tunica
adventice i n membrana fibro-elastic, se disperseaz apoi ntr-o reea capilara bogat
dezvoltat n lamina proprie.
Glandele traheale asigur umezirea aerului inspirat i a mucoasei traheale crend astfel
condiii favorabile pentru micarea cililor, care este ntotdeauna orientat spre laringe. Reeaua
capilar particip la nclzirea aerului ce ptrunde spre spaiile de schimb .
Traheea se divide n dou bronhii extrapulmonare sau primare care au aceeai structur cu a
traheei. Acestea ptrund n plmn prin hil, mpreun cu vasele sanguine, limfatice i nervi.
44.Cai respiratorii intrapulmonare
Plmnii
Plmnii sunt organe pereche, situate n cutia toracic i au urmtoarele funcii:

hematoza, proces n urma cruia sngele venos, bogat n CO2, este transformat n snge
oxigenat, arterial;
-

activarea angiotensinei I circulante;

inactivarea unor substane vasoactive.

Plmnul drept este format din trei lobi i cel stng din doi lobi. Pleura visceral nvelete
fiecare plmn, permindu-i s alunece pe pleura parietal care tapeteaz suprafaa intern a
cutiei toracice. Parenchimul pulmonar este format din toate cile respiratorii intrapulmonare:
bronhii intrapulmonare, bronhiole preterminale, terminale i din lobulii pulmonari compui din
acini (bronhiole respiratorii, ducte alveolare i alveole). Stroma pulmonar este format din dou
compartimente distincte de esut conjunctiv:
-

interstiiul parenchimatos (alveolar)

esutul conjunctiv lax extra-alveolar.

Interstiiul cuprinde celule interstiiale contractile i necontractile, mastocite, plasmocite,


leucocite, fibre de colagen, elastin i reticulin, dar este format n principal din substan
fundamental foarte bogat n glicozaminoglicani. Fibrilele conjunctive formeaz structuri
tridimensionalen jurul cilor aeriene i al alveolelor.

Bronhiile intrapulmonare
Bronhiile intrapulmonare au o nomenclatur anatomo-clinic bine definit: bronhii secundare
sau segmentare i bronhii lobare. Din punct de vedere histologic aceste structuri sunt aproape
identice, cu mici diferene cantitative.
Sunt alctuite din urmtoarele tunici:
Tunica mucoas
epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat
lamina propria subire sub care se gsete un strat de fibre elestice cu dispoziie
longitudinal, care se continu i n bronhiole.
glande bronhiale, n majoritate seromucoase localizate n lamina propria.
Tunica muscular
a) fascicule de fibre musculare orientate spiralat, care se continu i n bronhiole. Unii
autori descriu un strat subire de esut conjunctiv care separa tunica muscular de cea

fibrocartilaginoas , numit tela submucosa. Aceasta submucoas nu e distinct de lamina


propria, dar e totui delimitat de aceasta printr-un strat de fibre elastice evideniat prin
coloraii speciale. Conine glande sero-mucoase care n regiunea posterioar a traheei
pot fi gsite n muscular.
Tunica fibrocartilaginoas
1) insule de cartilaj hialin interconectate prin benzi de esut conjunctiv dens
2) n bronhiile mici cartilajele devin elastice, iar glandele bronhiale sunt situate printre
piesele cartilaginoase.
Tunica adventice
strat subire de esut conjunctiv care conecteaz bronhiile cu vasele sanguine i alveolele.
conine vase limfatice artere bronhiale, fibre nervoase.
Fiecare bronhie este nsoit de ramuri din a. pulmonar, v. pulmonar i fibre nervoase.
Bronhiolele preterminale. Corpii neuroepiteliali
Bronhiile intrapulmonare se divid de 10 - 11 ori, i pierd treptat piesele cartilaginoase i devin
bronhiole preterminale. Acestea, cu diametru de 0,3-1 mm, intr n lobulii pulmonari unde se
divid din nou de 3-4 ori pentru a forma bronhiolele terminale i respiratorii, cu mici diferente de
structura histologic.
Bronhiolele preterminale au urmtoarele straturi:
Tunica mucoasa compus din epiteliu simplu ciliat cu celule Clara i corpi
neuroepiteliali, care se sprijin pe lamina proprie. n bronhiole nu exista glande, iar lamina
proprie conine fibre elastice orientate longitudinal.
Tunica musculara este un strat format din fascicule de fibre musculare netede dispuse
concentric. Contracia postmortem a musculaturii bronhiolare determin formarea unor pliuri
longitudinale ale mucoasei, vizibile pe preparatele histologice obinuite
Adventicea este un strat subire de esut conjunctiv lax care nconjoar arterele mici,
ramuri din artera pulmonar.
Bifurcatia bronhiolar
Epiteliul este simplu columnar sau cuboidal, sprijinit pe lamina bazal.
-

celule ciliate sunt majoritare i au microvili sau kinocili la polul apical.

celule Clara se gsesc n special n jurul corpilor neuroepiteliali (ntlnii frecvent la


bifurcatia bronhiolar) i conin granule secretorii. Celulele Clara sunt celule neciliate cu

un pol apical n dom, nucleu alungit, numeroase mitocondrii voluminoase, aparat Golgi
bine dezvoltat i o ergastoplasma infranuclear bine reprezentat. Citoplasm
supranuclear conine REN n cantiti apreciabile dispus n jurul granulelor de secreie
electronodense, delimitate de membrane. Aceste granule conin GAG, colesterol i
lizozim care eliberate la suprafaa epiteliului constituie un strat protector. n REN se
gsesc enzime ale citocromului
P-450 specifice doar celulelor Clara care intervin n degradarea toxinelor din aer.
Celulele Clara sunt mitotic active din ele putnd lua natere celule ciliate i neciliate.
Corpul neuroepitelial este un grup de 10-80 de celule argirofile aflate n apoziie. Celulele sunt
endocrine, columnare, cu nucleu proeminent, aparat Golgi bine dezvoltat, numeroase cisterne
RER, civa lizozomi, mitocondrii mici, alungite i numeroi ribozomi liberi. Granulele
secretorii, de 100- 300 nm, au un coninut de densiti variate i se acumuleaz la polul bazal al
celulei. Polul apical poate avea microvili scuri, iar plasmalema bazal se afl n contact cu
terminaii nervoase colinergice, umplute cu vezicule sinaptice. Se presupune c excitarea
celulelor corpilor neuroepiteliali este urmat de eliberarea catecolaminelor i/sau a hormonilor
polipeptidici n snge, acionnd asupra musculaturii cilor aeriene. Celulele corpilor
neuroepiteliali aparin sistemului neuroendocrin difuz.
Bronhiolele terminale
Bronhiolele terminale au aprox. aceeai structur cu bronhiolele preterminale, dar au diametru
mai mic i perete mai subire deoarece sunt lipsite de cartilaj hialin i de glande n submucoas.
Bronhiolele terminale au celule Clara i nu au celule caliciforme dect la fumtori.Ele se divid
de 3-4 ori dnd natere la bronhiolele respiratorii, la al cror capt terminal apar alveolele. ntre
bronhiolele de tip terminal sau respirator i alveole pot apare comunicri directe prin intermediul
canalelor Lambert care un diametru de 25-30 m. Ele au rol n ventilaia colateral.
45.Epiteliul respirator
Mucoasa nazala: Epiteliul este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat).
Majoritatea celulelor au cili, exista si rare celule caliciforme. Caracteristica este
prezenta din loc in loc a unor mici glande endoepiteliale.
Laringe: In majoritate, mucoasa contine epiteliu de tip respirator. La nivelul corzilor

vocale adevarate, epiteliul trece brusc in epiteliu pluristratificat pavimentos


nekeratinizat. Acesta reprezinta o adaptare impotriva efectului abraziv al coloanei
de aer.
Trahee: Epiteliu este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat) cu o MB mai
groasa.
Bronhiile primare : Au aceeasi structura histologica cu traheea.
Caile intrapulmonare: Sunt acoperite de epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat.
Toate bronhiile intrapulmonare au astfel de epiteliu. Falsa stratificare se datoreaza
celulelor se vin in contact cu MB dar nu ajung pana la suprafata epiteliului. Celulele
care sunt inalte cat toata grosimea epiteliului prezinta la polul apical cili cu
dimensiunea de 7 m si exista cca. 100-200 cili / celula. Ei se misca cu frecventa
de 25 deplasari / secunda. Epiteliul mai contine:
Celule caliciforme, care sunt glande unicelulare mucoase, fara specializari la
polul apical si care prezinta multe granule de mucus in partea supranucleara a
celulei.
Celule stem care asigura reinnoirea. Ele sunt mici, piramidale, se fixeaza la
nivelul MB si cresc treptat in volum
Celule endocrine Kulchitsky(granulare) - sunt si ele asezate pe MB, intra in contact cu
terminatiile nervoase colinergice. La ME se observa multe organite si granule de secretie
electronodense care se gasesc in regiunea bazala. D.p.d.v. histochimic
exista doua tipuri de celule:
care sintetizeaza adrenalina sau noradrenalina
care sintetizeaza hh. peptidici
Produsul de secretie e eliberat la polul bazal iar prin capilare controleaza activitatea
contractila a mm. netezi vasculari.
Celule senzoriale (rare). Ele au la polul apical micrvili. La polul bazal au
conexiiuni cu terminatiile nervoase.
Celule bazale
celule in perie
46.Alveola pulmonare
Bronhiolele respiratorii, acinul pulmonar
Bronhiolele respiratorii se divid n 3-4 ducte alveolare, formnd acinul pulmonar. n ductele

alveolare se deschid numeroase alveole. Bronhiola respiratorie este format din:


-

Mucoasa alctuit din epiteliu simplu cuboidal i o lamina proprie foarte subire Au
epiteliul cuboidal sau columnar ntrerupt de deschiderile alveolelor. n segmentele iniiale
au celule Clara i celule ciliate, apoi au n principal celule Clara.

Tunica musculara este incomplet, format din benzi de fibre musculare separate unele
de altele. Aceste benzi se rresc spre bronhiola terminal i ductele alveolare n final
rmnnd un inel muscular doar n jurul ariilor dintre alveolele bronhiolei respiratorii ,
nconjurnd deschiderile alveolelor de-a lungul ductelor alveolare. Bronhiolele
respiratorii sunt primele n care apare schimbul de gaze.

Ductul alveolar i alveolele pulmonare


O bronhiol respiratorie d natere la 2-3 ducte alveolare. Acestea msoar circa 1mm n
lungime i n ele se deschid numeroase alveole.
Ductul alveolar nu are perete propriu. El este delimitat de inele de celule musculare
netede situate n mici ngrori ale septurilor alveolare care delimiteaz foarte precis deschiderile
alveolare. Ductele alveolare se termin n sacii alveolari.
Privit tridimensional o alveol pulmonar uman apare ca un dodecaedru asemntor
unei sfere cu diametrul de 300 m. Alveolele adiacente sunt separate printr-un perete comun,
deosebit de complex, septul alveolar. Alveolele vecine comunic ntre ele prin pori alveolari
Kohn care favorizeaz egalizarea presiunii ntre alveolele adiacente.
Peretele ce separ 2 alveole este complex i se numete sept alveolar. Elementele ce
compun septul alveolar sunt:
epiteliul alveolar alctuit din celule alveolare tip I (pneumocite tip I), mici, turtite 95% i
celule alveolare tip II (pneumocite tip II) de forma sferic, mari, 2-5%. Ambele tipuri de
celule sunt aezate pe o lamina bazal.
o reea extrem de dens de capilare continui, acoperite de epiteliul alveolar. Capilarele
pulmonare cu endoteliu continuu i lamina bazala proprie, formeaz o reea dens i sunt
foarte ramificate. n peretele alveolar congestionat, volumul sanguin reprezenta mai mult
de 75% din volumul total al peretelui. Alveolele situate n partea de sus a plmnilor au
capilare mai puin umplute cu snge fa de cele din partea inferioar. Acest lucru
afecteaz capacitatea de difuziune regional, care depinde de volumul de celule roii n
capilare.
Spaiul dintre capilare i epiteliul alveolar este ocupat de esut conjunctiv (celule fixe i mobile)

fibre nervoase nemielinizate i substan fundamental. Structurile fibroase ale peretelui alveolar
sunt fibrele de colagen i fibrele elastice care formeaz scheletul elastic din jurul alveolei.
Ambele categorii de fibre sunt sintetizate de ctre fibroblati i n mai mic msur de fibrocite.
Reeaua de fibre elastice foarte ramificate care este esut n jurul capilarelor formnd
"scheletul" alveolei are o importan deosebit. Fibrele elastice sunt ntinse n timpul inspirului
i se scurteaz n expir, astfel ncat se reduce efortul muscular n timpul micrilor respiratorii.
Fibrele elastice servesc de asemenea ca mijloc de protecie pentru fibrele de colagen,
inextensibile, prevenind ruperea lor n timpul efortului de tuse sau n timpul strnutului. Nu
exista capilare limfatice n septurile alveolare.
47.Bariera alveolo-capilara-aer-sange
Bariera snge aer
Alveolele sunt mrginite de un epiteliu extrem de subire, epiteliu pavimentos: epiteliul alveolar.
Acesta este alctuit din celule alveolare de tip I sau pneumocite tip I, cu citoplasm foarte
subire, neidentificabil la microscopul optic. Printre aceste celule se identific din loc n loc n
epiteliul alveolar, datorit nucleului proeminent n lumen, pneumocitele de tip II sau celulele
alveolare de tip II.
Pneumonocitele (II) sunt celule epiteliale cuboidale care conin corpi lamelari n citoplasma lor
i au microvili care se extind de la suprafaa apical n spaiul aerian alveolar. Corpii lamelari
conin surfactant pulmonar i sunt compui din specii de fosfolipide similare cu cele ale agenilor
tensioactivi, gen palmitoil-fosfatidilcolin. Citoplasma conine i vezicule cu diferite proteine,
inclusiv proteine surfactant: PS-A, PS-B, i PS-C. Alte organite citoplasmatice n pneumocitele
de tip II sunt mitocondriile i aparatul Golgi. Pneumocitele de tip II ncep s se formeze la 24 de
sptmni de gestaie i secret surfactant n cantiti satisfctoare abia dup 35 de sptmni de
gestaie. Surfactantantul rmne stocat n corpii lamelari i va fi eliberat odat cu prima respiraie
a nou-nscutului, favoriznd distensia alveolelor prin formarea unui strat tensio-activ la suprafaa
acestora. De asemenea, celule de tip II internalizeaz i recicleaz lipide i proteine ale
surfactantului, dar cile celulare nu sunt bine caracterizate n termeni de organite participante,
mecanismele de semnalizare, i reglarea molecular. Au fost identificai receptorii care mediaz
reintrarea proteinelor surfactantului n celulele de tip II, dar nu exist nc un acord clar cu
privire reciclarea acestora. Exist i dovezi c celulele de tip II sunt implicate activ n resorbia
transepitelial de ap, deoarece ele exprim anumite specii de aquaporine (AQP-3, AQP-1),
canale de ap care ar putea facilita fluxurile transepiteliale de fluide.

Pe suprafaa alveolar se deplaseaz macrofagele pulmonare. Aceste celule


fagocitare gunoierii spaiului aerian, sunt eliminate, fie de covorul mucociliar sau trec
n interstiiu. Ele se pot activa pentru a exprima i secreta citokine facilitnd interaciunea
cu alte celule. Complexul alveolo-capilar este format dint-o poriune subire i o poriune
groas.
1. Poriunea subire formeaz bariera aer-snge: surfactant, pneumocite tip I, laminele
bazale a epiteliului alveolar i a endoteliului capilar fuzionate, endoteliul capilar. La acest nivel
are loc difuzia gazelor la nivelul barierei alveolo-capilare.
2. Poriunea groas este format din laminele bazale ale fiecrui epiteliu i din esut
conjunctiv cu celule i fibre i este locul de pasaj al fluidelor n spaiul alveolar (loc de producere
al edemului pulmonar).

48. Lobul si lobulul renal


Lob renal=cuprinde o piramida Malpighi+ piramidele Ferrein ce pleaca de la baza acesteia +
corticala ce corespunde piramidei Malpighi; este delimitat de 2 artere interlobare, ramuri din
artera segmentara(ramura a arterei renale).
Lobul renal=o piramida Ferrein + partea din cortex cortici + labirintul cortical ce o inconjoara;
este delimitat de 2 arteriole interlobulare, ramuri din artera arcuata(ramura din artera interlobara).
Piramidele Malpighi- 6-12(10-18) piramide pt fiecare rinichi indreptate cu baza catre fata
convexa a rinichiului si varful catre hilul renal. La varful fiecarei piramide se deschid 15-20
ducte papilare(tubi colectori Bellini) alcatuid aria cribroasa.
Piramidele Ferrein(razele medularei) sunt prelungiri ale medularei in corticala renala. Pt fiecare
piramida Malpighi exista aprox 300 de astfel de raze ce pleaca de la baza piramidelor Malpighi
spre fata convexa a rinichiului.
Cortex cortici- o fasie ingusta de tesut la periferia corticalei.
Labirintul cortical- reprezentat de corticala ce se insinueaza intre piramidele Ferrein.
Coloanele corticale Bertin- partea corticale ce separa piramidele Malpighi.

49. Nefronul-organizare generala


- Este unitatea parenchimatoas a rinichiului, pentru un rinichi existnd ntre 1-4 milioane de
nefroni
-Fiecare nefron este alctuit dintr-un corpuscul renal Malpighi i din tubi uriniferi (TCP, ansa
Henle, TCD). Acesti tubi uriniferi se continu cu tubii colectori, care au origine embriologic
diferit fa de nefron
- Nefronul mpreun cu tubii colectori formeaz tubulul urinifer considerat a fi unitatea
funcional a rinichiului.
-Exist dou tipuri de nefroni, clasificai n funcie de localizarea corpuscului renal n corticala
renal:
1. nefroni corticali-80-85%; corpuscul renal in corticala externa, ansa Henle scurta
2. nefroni juxtamedulari 15-20%; corpuscul renal in corticala profunda,au ansa Henle lung i
subire. Nefronii juxtamedulari au rol extrem de important in stabilirea gradientului de hipertonie
la nivelul interstitiului medularei renale-acest gradient conditioneaza formarea urinii hipertone

50. Mezangiul si interstitiul renal


Mezangiul intracorpuscular (Gr. Mesos = mijloc, angeion = vas)
Reeaua de capilare glomerulare se sprijin pe un suport mezangial. Mezangiul are dou
componente: celulele mezangiale i matricea mezangial extracelular.
Celulele mezangiale au o form neregulat i trimit prelungiri citoplasmatice. Nucleul
acestor celule este rotund sau oval i mai mare dect al celulelor endoteliale. Citoplasma lor
conine filamente miozin-like, iar pe suprafa se gsesc receptori pentru angiotensina II . Aceste
celule constituie o populaie de celule pericit-like. Contin si receptori pentru peptidul natriuretic
atrial(vasodilatatie si relaxare celule mezangiale=>creste fluxul sangvin si marirea suprafetei de
filtrare). Sintetizeaza matricea extracelulara. Endociteaza si elimina molecule normale si
patologice retinute de membrana bazala glomerurala. Se presupune ca pot sintetiza mediatori
chimici de tipul citokinelor si al prostaglandinelor. In exteriorul glomerulului,la nivelul polului
vascular se gasesc celule mezangiale extraglomerurale care fac parte din complexul
juxtaglomerural.
Matricea mezangial este un material acelular produs de celulele mezangiale.
Functii ipotetice:
1) suport al sistemului capilar glomerular

2) rol in reglarea fluxului sanguin prin capilarele glomerulare datorita capacitatii


contractile a celulelor mezanghiale (datorit filamentelor miozin-like i receptorilor
pentru angiotensina II)
3) functie fagocitica pentru particule aparute in timpul filtrarii la nivelul laminei bazale
4) rol in mentinerea integritatii laminei bazale
Tesutul interstitial renal
Interstiiul renal conine vasele sanguine i celule interstiiale specializate.
n corticala rinichiului uman interstiiul este cantitativ redus i ocupat n mare parte de
vase sanguine mici i limfatice. n schimb, n medular, interstiiul devine un component
semnificativ att cantitativ ct i funcional.
Ultrastructural, interstiiul medular este format dintr-un material electrono-transparent
compus din proteine i GAG n care se afl rspndite fibre de colagen, picturi lipidice
i celule inerstiiale. S-au descris 5 tipuri de celule interstiiale neintilnite in tesutul
conjunctiv, cu functie necunoscut. Ipoteze funcionale:
1) ar secreta PG, factor hipertensiv;medulipina
2) ar secreta eritropoietina
Interstiiul medular este implicat n meninerea homeostaziei hidrosaline alturi de ansa
Henle(mecanism de multiplicare contracurent), vasa recta(mecanism de schimb contracurent) i
tubii colectori.
51. Membrane de ultrafiltrare
Bariera de filtrare este bariera existent ntre sangele circulant prin glomerul i spaiul urinar.
Ea este format din:
endoteliul capilar fenestrat , fara diafragme
membrana bazal a capilarelor glomerulare, neobinuit de groas
stratul celulelor podocitare de natur epitelial
Membrana bazal glomerular este mai gros dect membranele bazale ale altor capilare.
Ea msoar aprox. 310-350 nm, la formarea sa participd att celulele endoteliale interne, ct i
celulele epiteliale externe(podocitele). Acestei membrane bazale i se descriu trei straturi:
un strat electrono-transparent lamina rara interna,spre endoteliu sau spre
lumenul capilar
un strat central electronodens lamina densa
un strat electrono-transparent lamina rara externa spre epiteliul podocitar
Lamina densa este compus din colagen tip IV, reeaua fibrilar avnd rol de barier

fizic n calea trecerii moleculelor mari din snge n spaiul urinar.


Laminele rara i suprafaa unor prelungiri secundare ale podocitelor conin regiuni
ncrcate negativ (polianionice) datorit GAG. Astfel, n membrana bazal gsim heparan sulfat
iar pe suprafaa prelungirilor podocitare gsim o substan bogat n acid sialic numit
podocalixin. Suprafeele ncrcate anionic acioneaz ca o barier electric mpiedicnd trecerea
moleculelor cationice.
Din combinarea straturilor membranei bazale glomerulare rezult astfel o barier fizic i
electric care mpiedic trecerea moleculelor mari (peste 70 kDa) i a moleculelor puternic
cationice de diferite mrimi.
n anumite boli, cum ar fi diabetul zaharat i glomerulonefritele, filtrul glomerul este
deficitar, devenind mult mai permeabil pentru proteine care trec astfel n urin (proteinurie) .
Componenta vasculara cuprinde 3 segmente
- arteriola aferenta
- glomerulul renal
- arteriola eferenta
Arteriola aferenta este ramur a arterei interlobulare. Peretele ei este format din trei tunici
, media avand urmatoarele particularitati structurale :
fibrele musculare netede din structura ei devin poliedrice, nu mai au miofibrile n
sarcoplasm, apar numeroase organite de sinteza si granule secretorii = transformare epitelioid
si secretorie, aceste celule secretnd renina.
limitanta elastic intern dispare la locul transformrii epitelioide
n jurul zonei de transformare apare o bogat reea nervos cu numeroase
terminaii nervoase amielinice
Glomerulul renal
Glomerulul renal este o structur complex n care capilarele se afl n strns contact cu
un epiteliu specializat epiteliul foiei viscerale a capsulei Bowman.
Arteriola aferenta da nastere la 4-5 ramuri scurte. Fiecare ramur se va divide la rndul
su ntr-o reea de capilare proprii. Capilarele glomerulare converg n final pentru a forma o
singur arteriol eferent ce prsete glomerulul prin polul vascular pe unde a ptruns i
arteriola aferent.
Peretele capilar este format din :
a. intima - 1 rand de celule endoteliale, legate prin jonctiuni, citoplasma prezinta pori =
lamina fenestrata, care pot fi sau nu acoperiti de o pelicula fina transparenta,

b. strat subendotelial - substanta amorfa bogata in GAG


c. membrana bazala - se uneste cu M.B. a foitei interne a capsulei Bowman si formeaza
mebrana glomerular de filtrare

52. Corpusculul renal


Corpusculul renal Malpighi. Se afl n corticala renal i are dimensiuni de aproximativ
200 m. Nefronul ncepe ca o terminaie oarb, invaginat i destins a tubulului urinifer numit
capsula Bowman n care ptrunde arteriola aferent ce d natere glomerulului renal. Prin
urmare, corpusculului renal Malpighi i se pot descrie dou componente:
- o component vascular si
- o capsul de nveli
Corpusculul renal Malpighi are 2 poli functionali :
1) polul vascular prin care intra si ies vasele din corpuscul
2) polul urinar, opus polului vascular, prin care iese filtratul urinar primar
Capsula de nveli
- are o foita interna = viscerala
- o foita externa = parietala
ntre cele 2 foie ale capsulei Bowman se formeaz spatiul subcapsular (urinar) n care se
colecteaz urina primar.
1. Foita externa sau parietal este alctuit din celule epiteliale turtite, cu excepia
regiunii de deschidere a sistemului tubular, unde celulele epiteliale devin cubice i conin o parte
din organitele celulelor din TCP. Celulele epieliului simplu scuamos sunt susinute de o lamin
bazal i un strat subire de fibre de reticulin.
2. Foia intern sau stratul visceral al capsulei Bowman este format din celule epiteliale
modificate n timpul dezvoltrii embrionare i numite podocite.
Celula podocitara (cu picioruse) este format dintr-un corp celular din care pornesc
procesele sau prelungirile primare. Fiecare prelungire primar d natere la numeroase procese
(prelungiri) secundare numite pedicele care mbrieaz capilarele glomerulare. Procesele
secundare se afl n contact direct cu lamina bazal a capilarelor la o distan de 25 nm. Corpul
podocitelor i procesele primare nu vin niciodat n contact cu lamina bazal. Pedicelele se

interdigiteaza la nivelul epiteliului glomerular, pe care se aplica, lasand intre ele spatii de filtrare
de 25 nm, inchise de diafragme de 6 nm, asemntore celor gsite n celulele endoteliale
fenestrate. Pedicelele unui singur podocit nconjoar mai multe capilare; la nivelulul unui capilar
se observ alternana pedicelelor a dou podocite. Pedicelele nu conin organite celulare, dar au
n achimb, microfilamente i microtubuli. Corpul celulei podocitare are n citoplasm numeroi
ribozomi liberi, cteva cisterne RER, rare mitocondrii, un aparat Golgi bine dezvoltat i
microfilamente de actin.
53. Aparatul juxtaglomerular
Aparatul juxtaglomerular este prezent la polul vascular al corpuscului renal Malpighi i
este implicat n meninerea tensiunii arteriale i a volemiei datorit prducerii de renin.
Aparatul juxtaglomerular reprezint o adaptare specializat a esuturilor vasculare i
tubulare care permite fluxului sanguin s preia renina secretat la acest nivel.
Aparatul juxtaglomerular , de form triunghiular, este alcatuit din :
celulele productoare de renin localizate n peretele arteriolelor aferent i
eferent
celulele lacisului = mezangiu extracorpuscular
macula densa a tubului contort distal
fibre nervoase amielinice bogat reprezentate
Celulele productoare de renin sunt concentrate, la om, n principal n peretele
arteriolei aferente, dar se gsesc n numr mic i n peretele arteriolei eferente. Ultrastructural
aceste celule sunt asemntoare celulelor mioepiteliale nalt specializate, coninnd filamente
contractile. Ele conin, de asemenea, granule neuroendocrine de dou tipuri:
1) Granule tip I de form neregulat care conin corpi cristalini romboidali
(protogranule) considerai a fi precursorii altor tipuri de granule
2) Granule de tip II mai mari, sferice, uniform electronodense i cu o membran
incert definit, considerate a fi granule mature secretoare de renin.
Lacisul sau mezangiul extracorpuscular sau pernua polar, ocup interiorul triunghiului
a carui baz este macula densa iar laturile sunt cele dou arteriole, aferent i eferent. La vrful
triunghiului celulele lacisului se continu cu mezangiul glomerular. Funcia sa este necunoscut.
Macula densa este o adaptare specializat a epiteliului tubului contort distal situat n contact
strns cu hilul vascular al glomerulului. n aceast regiune celulele epiteliale ale TCD sunt mai

nalte i mai stns mpachetate dect n alte regiuni ale tubului, iar nucleii sunt situai foarte
aproape de suprafaa luminal. ntre nucleu i membrana bazal se gsete aparatul Golgi.
Funcia acestei zone specializate a TCD nu este cunoscut, dar se presupune c ar aciona ca un
senzor, reglnd funcia aparatului juxtaglomerular prin monitorizarea nivelurilor de sodiu i clor
n lumenul TCD.
Functii :
a) mecanica - reglarea circuitului sanguin in interiorul corpuscului renal
b) endocrina - secreta renina

54. Nefrocite
Celulele epiteliale care delimiteaz lumenul TCP se afl n continuitate cu celulele
epiteliului parietal al capsulei Bowman. Celulele TCP (nefrocite), n numr de 4-6, aezate pe o
MB sunt cuboidale, rar columnare, i au la polul apical o margine n perie foarte dezvoltat. La
nivelule marginii n perie se gasesc : ATP-aza, fosfataza alcalina, nucleotidaza. ntre nefrocite
exista numeroase jonctiuni (complexe jonctionale). n m.o. citoplasma acestor celule este intens
acidofila, n special n compartimentul bazal, datorit numeroaselor mitocondrii.
Nefrocitul TCP este prototipul celulei specializate in transpotul de ioni
(vezi epitelial) Rol :
- resorbtie H2O in totalitate, pasiv
- glucoza, aminoacizi, proteine, ioni, activ
- secretie - substante colorate din alimente, medicamente
Celulele au citoplasma acidofila din cauza numarului mare de mitocondrii alungite. Deoarece
aceste celule sunt voluminoase,sectiunile transversale prin TCP surprind un numar de numai 3-5
nuclei sferici. Citoplasma apicala a acestor celule contine numeroase canalicule dispuse la baza
microvililor. Aceste canalilcule maresc semnificativ capacitatea de absorbtie macromoleculara a
celulelor tubulare proximale. Veziculele de pinocitoza apar prin evaginarea membranei apicale a
celulelor; aceste celule capteaza macromoleculele care au traversat membrana bazala
glomerurala. Veziculele de pinocitoza fuzioneaza cu lizozomii unde macromoleculele sunt
descompuse iar monomerii rezultati revin in circulatie. Polul bazal al nefrocitelor prezinta
numerose invaginatii si portiunile laterale formeaza interdigitatii cu celulele adiacente. ATP-aza
Na/K-dependenta este localizata la nivelul membranelor bazo-laterale. Mitocondriile sunt
concentrate la polul bazal. Localizarea mitocondriilor si suprafata crescuta a membranei bazale
sunt aspecte caracteristice celulelor specializate in transportul ionic activ.

55. Tubii uriniferi

Tubul proximal (T. P.) continua corpusculul renal la polul urinar i are un rol esenial n
reabsorbia unor componeni ai ultrafiltratului glomerular.TP are un segment convolut
(intortocheat) TCP si un segment drept (intra in piramida Ferrein). Epiteliul pavimentos din
structura foitei parietale a capsulei Bowman se continua direct cu epiteliul cubic sau cilindric al
TCP. Are o lungime mai mare decat TCD si prin urmare este surprins frecvent in apropierea
corpusculilor din corticala renala.
Celulele epiteliale care delimiteaz lumenul TCP se afl n continuitate cu celulele
epiteliului parietal al capsulei Bowman. Celulele TCP (nefrocite), n numr de 4-6, aezate pe o
MB sunt cuboidale, rar columnare, i au la polul apica microvili care formeaza o margine n
perie foarte dezvoltat. La nivelule marginii n perie se gasesc : ATP-aza, fosfataza alcalina,
nucleotidaza. ntre nefrocite exista numeroase jonctiuni (complexe jonctionale). n m.o.
citoplasma acestor celule este intens acidofila, n special n compartimentul bazal, datorit
numeroaselor mitocondrii.
Nefrocitul TCP este prototipul celulei specializate in transpotul de ioni
(vezi epitelial) Rol :
- resorbtie H2O in totalitate, pasiv
- glucoza, aminoacizi, proteine, ioni, activ
- secretie creatinina,penicilina, PAH, substante colorate din alimente, medicamente
Ansa Henle continu TCP, are form de U . Este alctuit din 3 segmente
- tub descendent gros
- segmentul subire al ansei Henle (descendent i ascendent)
- tub ascendent gros
1)
tubul descendent gros , diametru extern 60 microm, peretele este asemntor cu
cel al TCP, ns microvilii sunt mai rari; ca noiune se suprapune peste cea de segment drept al
TCP. Se ingusteaza brusc ajungand la 12 microm si se continua cu tubul desc subtire
2)
tubul descendent subtire-lumen larg intru-cat peretele este alcatui din celule
epiteliale pavimentoase ai caror nuceli proemina foarte putin in interiorul lumenului. Foarte
permeabil pentru apa
3)
tubul ascendent subire al ansei are un prete format din epiteliu simplu scuamos
(pavimentos); n acest segment procesele de resorbtie sunt foarte reduse. Impermeabil pentru apa
4)
tub ascendent cu lumen gros, perete alcatuit dintr-un epiteliu simplu cubic cu
microvili relativ frecventi; noiunea se suprapune peste cea de segment drept al TCD.

Impermeabil pentru apa. Transport activ al NaCl=> cresterea hipertoniei interstitiale=>aparitia


gradientului necesar pentru concentrarea urinii
Nefronii sunt localizati in proportie de 1/7 in apropierea jonctiunii
corticomedulare(nefronii juxtamedulari). Restul nefronilor sunt localizati in corticala
renala(nefroni corticali). Nefronii juxtamedulari au rol extrem de important in stabilirea
gradientului de hipertonie la nivelul interstitiului medularei renale-acest gradient conditioneaza
formarea urinii hipertone.
La nefronii corticali segmentul ascendent subtire lipseste iar cel descendent subtire este
scurt.
Ansa Henle este implicata in retentia apei. Gradientul de hipertonie influenteaza
densitatea urinei
Tubul distal (T. D.) este situat in corticala, continu ansa Henle i este alctuit dintr-o ramura
dreapta (in medulara) i o ramura convoluta TCD (in corticala) in apropierea polului vascular.
Este tapetat de un epiteliu cubic unistratificat. TCD difera de TCP prin absenta marginii in perie,
a canaliculelor apicale si prin dimensiuni mai mici ale celulelor. Intru-cat celulele din TCD sunt
mai aplatizate si mai micic decat cele din TCP, in TCD vor proemina mai multi nuclei decat in
TCP. Celulele din TCD prezinta invaginatii ale membranei celulare bazale si numeroase
mitocondrii bazale,caracteristic celulelor transportoare de ioni.
- este controlat functional de aldosteron
- in apropierea polului vascular al corpusculului renal celulele TCD se modifica formand
macula densa = celule inalte dispuse in palisada, citoplasma cu organite de sinteza + granule
secretorii de renina. In regiunea juxtaglomerurala celule TCD devin cilindrice iar nucleii
celulelor adiacente sunt foarte apropiati.

- Secreta in urina ioni de H si amoniu


Tubii colectori
-

in medulara renala, continua TCD

au lumen mare 40microm

tapetati de epiteliu cubic; pe masura ce inainteaza in profunzimea medularei


renale celulele capata forma cilindrica.

in T.C. se incheie procesele de formare a urinii definitive

este controlat functional de ADH

Tubii colectori se unesc si formeaza tubii colectori drepti ale caror diameter cresc
progresiv pe masura apropierii de piramidele renale
Ductele papilare diametru la varful piramidelor renale este de 200microm. Epiteliul
prezinta receptori pentru ADH.
Celulele din TC si ductile papilare se coloreaza palid, au citoplasma
electronotransparenta cu numar redus de organite. In structura TC si DP se pot observa si
cellule intercalate intens colorate.
56. Caile urinare excretorii
Tractul urinar inferior
Este format dintr-o serie de conducte musculare i dintr-un rezervor pentru urin.
Astfel, se descriu:
sistemul pielocaliceal n care se vars ductele colectoare Belini prin orificiile
papilare n calicele urinare minore i apoi n calicele majore
pelvisul renal, prezent la nivelul hilului renal, preia urina de la nivelul calicelor
ureterul, un conduct muscular lung care conduce urina spre vezica urinar
Vezica urinar, rezervor major
Uretra prin care urina este eliminat la exterior
Tractul urinar inferior, cu excepia unei poriuni a uretrei, este cptuit cu un epiteliu
specializat numit uroteliu.
Uroteliul este un epiteliu pluristratificat, a crui grosime variaz n funcie de localizarea
sa de-a lungul tractului urinar inferior. Astfel n calicele mici se pot observa doar 2-3 straturi de
celule, n timp ce n vezica urinar goal se pot observa 5-6 straturi celulare. Acest fapt reflect
gradele diferite de distensie la care componentele menionate sunt supuse., ntruct la o vezic
urinar plin se pot observa doar 2-3 straturi celulare.
Uroteliul are n stare nedestins un strat bazal compact de celule cubice, mai multe
straturi de celule poligonale i un strat de suprafa format din celule aproape columnare, adesea
binucleate, cu o suprafa luminal convex, care proemin n lumenul organului.
Ureterul
Este un conduct lung, 25 cm, cu lumen stelat i perete format din trei tunici : mucoasa,
musculara, adventice (seroasa)
Mucoasa - uroteliu
- lamina propria sau corion cu fibre conjunctive si elastice, infiltrat limfocitar i vase
sanguine

Musculara - 2 straturi - intern , longitudinal i extern , circular. Cu toate acestea studii


tridimensionale au sugerat c ambele straturi musculare au, de fapt, un aranjament spiralat,
diferit fiind doar pasul helixului : larg n stratul intern i strns n stratul extern. n regiunea care
se apropie de vezica urinar, ureterul are nc un strat de fibre musculare dispuse longitudinal.
Adventicea - fibre nervoase, vase, adipocite, fibre conjunctive
Ureterul trece prin peretele vezicii urinare oblic formnd astfel un fel de valv care
previne refluxul urinii. Peretii ureterali se ingroasa in apropierea vezicii urinare.
Uretra
Uretra are o funcie excretorie la ambele sexe, fiind calea prin care urina ajunge din
vezica urinar la exterior, iar la sexul masculin ndeplinete i un rol n reproducere fiind
implicat n procesul de ejaculare.
Uretra masculin are trei 3 poriuni:
- prostatic care se ntinde de la gtul vezicii urinare i n interiorul prostatei, este cea mai
larg i mai dilatabil parte a uretrei masculine
- membranoas este cel mai scurt i mai ngust segment al uretrei 1+2 cm i strabate
diafragmul urogenital este nconjurat de sfincterul uretral extern aflat sub control voluntar.
- cavernoasa (penian) este portiunea cea mai lung a uretrei masculine 15 cm i este
nconjurat de de
corpul spongios; se deschide la exterior prin meatul urinar
Uretra este format din mucoas i muscular.
Mucoasa este ostructur continu n cele trei segmente, dar n regiunea membranos i
cavernoas prezint pliuri longitudinale; este alctuit dintr-un epiteliu cu structur diferit n
cele trei segmente ale uretrei masculine,

poriunea prostatic: uroteliu (mucoasa are pliuri numite lacunele Morgagni n


care se deschid glandele Littre din mucoas),

poriunea membranoas: epiteliu pseudostratificat cilindric sau cilindric stratificat


(n mucoasa

profund se observ glandele bulbo-uretrale Cowper tubulo-alveolare i mucoase)

poriunea spongioas:
stratificat cilindric i

epiteliu care variaz

de la pseudostratificat

la

pavimentos nekeratinizat
Corionul mucoasei este fibroelastic, bogat vascularizat plex venos important.
Musculara conine fibre musculare netede dispuse ntrun strat intern cu dispoziie
longitudinal i strat extern cu dispoziie circular (din el se formeaz sfincterul intern al uretrei,

involuntar).
Uretra feminin este mai scurt (3,5 cm) i mai simpl ca structur fa de cea masculin.
Poriunea iniial a uretrei este tapetat de uroteliu, cea mijlocie de epiteliu cilindric stratificat
sau pseudostratificat, epiteliul segmentului terminal fiind pavimentos necheratinizat. Corionul
mucoasei este bogat n fibre elastice i conine un plex venos.
Musculara este similar celei masculine.
57. Vezica urinara
Vezica urinar este un organ cavitar asezat in micul bazin, in loja verticala. Vezica
urinara este fixata in loja ei printr-un ligament peritoneal si prin continuitatea cu uretra si
ureterele. Capacitatea vezicii urinare este de 250-300 ml.
Din punctul de vedere al configuratiei externe ,vezica urinara prezinta un fund,un corp si
un varf. Vezica urinar este asemntoare ca structur cu ureterul, dar nu are lumen stelat, cu
toate c mucoasa ei prezint falduri.
Peretele su este format din cele trei tunici:
Mucoasa - epiteliu urinar (uroteliu) 5-6 randuri de celule. Cand vez urinara este in repaus
ep de tranzitie are o grosime mai mare. Celulele din stratul superficial au forma rotunda si
proemina in lumenul vezical. Frecvent aceste celule sunt poliploide sau binucleate. Vezica
urinara in tensiune=>aspect pavimentos al celulelor superficiale. Celulele prezinta o membrana
superficiala alcatuita din placarde groase separate prin benzi membranare subtiri care constitue
bariera osmotica dintre urina si lichidul interstitial. Cand vezica urinara se contracta, benzile
membranare subtiri se plicatureaza si placardele membranare se invagineaza, generand vezicule
citoplasmatice fusiforme. Aceste vezicule constituie recipientele citoplasmatice in care sunt
stocate placardele membranare groase. Aceste placarde reprezinta rezerva morfologica a
membranei, care este utilizata pentru cresterea suprafetei celulare in cazul distensiei epiteliului
vezical. Membrana luminala a celulelor epit de tranzitie este asamblata la nivelul complexului
Golgi si prezinta o compozitie chimica neobisnuita; cerebrozidul reprezinda principalul
constituient al fractiunii lipidice polare. Are corion fibroelastic, bogat in vase si nervi, n care se
pot observa glande mucoase n vecintatea orificiului intern al uretrei. Lamina propria alcatuita
din tesut conjuctiv lax si dens. In conrinuarea laminei propria se gaseste o tunica musculara
neteda cu textura densa.
Musculara numit i muchiul detrusor vezical 3 straturi
- intern, longitudinal n continuarea celui al ureterului
- mijlociu , circular sau plexiform, continuu cu stratul circular extern al ureterului; din

acest strat se va forma sfincterul circular intern al uretrei


- extern, longitudinal
Seroasa - tesut conjunctiv lax, bogat vascularizat si inervat + celule adipoase

58. Circulatia sanguine renala


Vascularizaia renal. Pentru nelegerea histofiziologiei renale trebuie luat n
considerare vascularizaia renal. Fiecare rinichi este vascularizat de artera renal, ramur a
aortei abdominale. Aceast arter se divide n mai multe ramuri majore la intrarea n hil. Fiecare
ramur se divide la rndul su n 2 sau mai multe artere interlobare. Arterele interlobare trec
printre piramide, spre cortical, iar la jonciunea cortico-medular dau natere arterelor arcuate
care urmresc baza piramidelor. De la ele pleac mici ramuri arterele interlobulare ce ptrund
n labirintul cortical la distane egale de razele medulare, ajungnd la capsula renal. De-a lungul
arterelor interlobulare se desprin mici arteriole arteriolele glomerulare aferente. Acestea sunt
nvelite de capsula Bowman i formeaz plexuri capilare cunoscute sub numele de glomeruli.
Arteriolele gomerulare eferente vor drena aceti glomeruli, pentru a forma apoi n cortical
reeaua capilar peritubular, iar n medular arteriole peritubulare i arterele drepte n ploaie.
Capsula renal i interstiiul labirintului cortical sunt drenate de venele stelate i venele
interlobulare care se vars n venele acuate tributare venelor interlobare. Acestea se deschid n
vena renal ce se vars in vena cav inferioar.
Arteriolele eferente associate nefronilor juxtamedulari formeaza capilare lungi si subtiri. Aceste
capilare denumite vasa recta(vase drepte) au un traiect rectiliniu in profunzimea medularei renale
si ulterior formeaza anse care le permit reintoarcearea catre jonctiunea cortico-medulara.
Segmental descendent al acestor vase prezinta un endoteliu continuu in timp ce segmental
ascendant prezinta un endoteliu fenestrat. Vasa recta contine sange care a fost filtrate la nivel
glomerular si asigura vascularizatia nutritive a medularei renale. Din cauza traiectului recurrent
vasa recta nu reduce gradientul osmotic interstitial general la nivelul ansei Henle. Capilarele
portiunii externe a corticalei renale si capilarele capsule renale se unesc si alcatuiesc venele
stellate care dreneaza

Sistemul Endocrin
60. Neuronii hipotalamici secretori de peptide post hipofizare
N. magnocelulari
- sunt conectati cu neurohipofiza
- sunt localizati in nucleul supraoptic si paraventricular
- Sunt de talie mare; diametru = 25 micrometrii
- prez granule de secretie: 160-200 nm
- au un axon f lung si nemielinizat, nu realizeaza sinapse, se termina asinaptic si realizeaza
conexiuni neuro vasculare
- prez dilatatii (corpii Hering) unde sunt stocate granulele de secretie
- majoritatea ajung la niv lobului post hipofizar
- conexiunea dintre hipotalamus hipoza se numeste TRACT HIPOTALAMO- HIPOFIZAR
care sunt 2 supraopticohipofizari si paraventricular hipofizari
- au rolul de a secreta peptide posthipofizare:
Paraventricular elaboreaza ocitocina
Supraoptic elaboreaza antidiuretic
61. Neuronii hipotalamici secretori de peptide hipofizotrope
Neuronii Parvocelulari
-sunt conectati cu adenohipofiza
-sunt localizati in aria hipofiziotropa (hipotalamusul medio-bazal) unde sunt mai multi nuclei:

Arcuat
Dorsomedial
Ventromedial
Periventriculai
Paraventriculari (putin)

- au un diametru de 15 micrometri
- contin granule de secretie: 100-110 nm
- au axoni scurti, dar se termina asinaptic => conexiune de tip neurovascular
- cea mai mare parte a axonilor se duce in eminenta mediana (plex primar ), dar sis pre
ventriculul 3 ( dar putini)
- hormonii acestui neuron se varsa in sange si in LCR ( iar aici sunt stocati un timp)
ROL: secreta peptide hipofizare avand ca neurohormoni de eliberare (RH) si de inhibare (IH)
Activitatea acestor neuroni sunt controlati prin feetback negativ scurt sau lung.

NeuroHH RH :

GH-RH
TRH
CRH
GnRH

NeuroHH IH

GH-IH (SS)
DOPAMINA

62. Adenohipofiza
- structura celulara cu active. Endocrina cu orig. epiteliala ce elaboreaza hormone
- celulele sunt organizate sub forma de cuiburi si cordoane / foliculi cu colloid
- retea fina de capilare
Tipuri de cellule:
1. Coloratia HE cromafile acidofile
- bazofile
- cromofobe
2. Metoda Pas Pas negative cu protein
- Pas positive cu glicoproteine
Tipuri de cellule in Lobul Anterior
a) Cel. Granulare (endocrine) 1) cel. Somatotrope => hormonal somatotrop (acidofile, Pas
negative) = 50%
2) cel. Lactotrope ( mamotrope) acidofile si pas negative
15-20%, hormonal eliberat PROLACTINA
3) cel. Corticotrope (bazofile, PAS positive) = 15-20%
=> elib. Propiomelanocortina= precursor
- ACTH- corticotropina
- Beta lipotropina
- Alfa MSH
4) cel. Tireotrope ( bazofile, Pas positive) 5% - hh. Eliberat
Tireotropina
5) cel. Gonadotrope (bazofile, Pas positive) 10%
b) cel. Agranulare 1) cel. Foliculostelate bazofile ( se gasesc in centrul cuibului sau a
cordonului)
2) cel. Stem cromofobe stau la baza elaborari celorlalte cellule.
64. Neurohipofiza
- cuprinde lobul posterior(pars nervosa) si pedunculul neural, nu contine cellule secretoare.

- contine numeroase fb nervoase (alcatuita din aproximativ 100 000 de axoni nemielinizati si care
apartin neoronilor secretori din nc. Supraoptici si paraventriculari ai hipotalamusului. Produsii de
secretie sunt transportati de-a lungul axonilor si sunt depozitati in terminatiile axonale de laniv lobului
posterior hipofizar. In structure specializate numite Corpusculi Herring.
- Golirea granulelor de secretie determina eliberarea continutului acestora care patrunde in capilarele
fenestrate prezente in numar mare in structura pars nervosa.
- Materialul neurosecretor al acestor cellule este alcatuit din doi hormoni :
1. arginine-vasopresina sau hormonal Antidiuretic (ADH antidiuretic hormone). ELib ei este stimulate
de cresterea presiunii osmotice a plasmei, aceste modificari sunt detectate de osmoreceptorii
hipotalamici. Principalul effect este cresterea permebilitatii pt apa a tubilori colectori.
2. oxitocina. Stimuleaza contractia celulelor mioepiteiale care inconjoara acinii si canalele glandelor
mamare, in timul lactatiei si contractia musculaturii netetde a peretelui terin in timpul copulatiei si in
travaliu. Secretia este stiulata de alaptare precum si distensia vaginului si a uterului.
Pt fiecare hormone exista o proteina de legare specifica (denumita neurofizina) . Complexul hormoneneurofizina este secretat sub forma unei singure macromolecule proteice, fiind transportat si depozitat
la niv neurohipofizei.
- la niv tijei pituitare directia fb este paralela
- la niv lobului pe langa axoni mai apara Pituicite si microglii
- pituicitele sunt cele mai multe, asemnatoare cu astrocitele protoplasmatice , se gasesc in jurul corpilor
Herring
-microglia- cel. Cu proprietati fagocitare
- gasim capilare fenestrate
- nuclei de pituicite sunt ovidali

65. Gl Pineala
- component a diencefalului, se afla sub corpul calos si deasupra coliculilor cvadrigemeni
- atasata de sistemul nervos central prin Habenula
- gl. De dimensiuni mici 15 mm (cat o boaba de mazare = 0,15 gr)
- origine embriologica = neuroectodermala
- glanda Capsulata = capsula derivate din pia matter, trimitte septuri catre parenchim =>
compartimentare incomplete in lobuli

- cea mai bine vascularizata gl. Endocrina


- parenchimul se organizeaza in cordoane sau cuiburi
- bogata inervatie = numeroase fb sinaptice amielinice postganglionare care vin din gang cervical
sup cu rol in controlul secretiei pineale. Conexiune nervoasa directa prin fb nervoase mielinice
cu SNC prin habenula din hipocam
- pe masura inaintarii in varsta creste cantit de tes conj fibros ( si in septuri) => devine mai
evidenta lobularea formatiuni chistice
- inca din copilarie apar concretiuni clcare nisip cerebral sau corpora arenaceea ( deposit de
saruri de calciu si magneziu, se pot afla in plin parenchim sau in apropierea vaselor de sange. Nu
influenteaza functia glandei epifize)
Parenchimul glandular:
1) Pinealocite
2) 2 cel. Interstitiale asemanatoare astrocitelor si inconjoara pinealocitele mai numeroase in
habenula
Pinealocitele nu au prelungiri
- nu au corpi Nissle
- au capacitatea de a sintetiza amine si peptide mici
- in HE citoplasma slab bazofila, nc mare cu nucleol evident, eucromatic
- in Impregnatia Argentica au un corp ramificat cu prelungiri lungi, sinoase si
unele vin in contact cu capilare sangv, in partea lor terminala se latesc
Au incluziuni lipidice
- glicogen
- pigmentare
- lipofuscina
In pinealocite sunt bine reperezntate enzyme implicate in metab. Aminelor biogene:
- N-acetiltransferaza (NAT) face acetilare
- HO- indol- O- metiltransferaza- face metilare
- actioneaza pe serotonina => melatonina
Sunt secretate indolamine
- peptide
65. Tiroida organizare histologica
- gl. Capsulate, capsula subtire, iar din ea se desprind septuri care va organiza glanda in lobuli
- organizarea parenchimului in foliculi

- mase compacte celulare sunt localizare la un pol al foliculului


- involutia adipoasa in rap cu varsta ( dupa 50 de ani) cu aparitia de adipocyte intre foliculi, in tes
conj.
- retea bogata de capilare sang fenestrate si capilare limfatice
- inervatie: fb vegetative- se distribuie vaselor si foliculilor
- foliculii apar rotunzi sau ovali, dimensiuni variate intre 0,2-1 mm
- folicul alcat dintr-un epit follicular care va inchide complet cavit. In care se afla coloidul
- celulele foliculare pot fi in hiposecretie cel. Turtite
- in hipersecretie cel columnare
- colloid substanta transparenta, gelatinoasa, are caract amfoter, pas pozitiva
- glicoproteine mare care contin multe reziduri de tirozina (140 de resturi de tirozina)
Tipuri de cellule cel. Foliculare tireocite
- parafoliculare cel . C
66. Tireocitul, structura microscopica, functii
- cel cu polaritate distincta care sintetizeaza
- secreta
- reabsorbe

PROTEINE

- digera

- MO in HE aceste cel. Vor prezenta o citoplasma bazofila mai intense in zona nucleaza, prez
nucleu palid si cu nucleoli
- ME prez RER, complex Golgi si mitocondrii
- la polul apical se remarca microvilli ( aspectul poate varia in rap cu situatia in care s-a
facut fixarea)
- vom gasi vezicule mici (TG sintetizata)
- mari picaturi de colloid endocitat
- gasim lizozomi si fagolizozomi
- complexe jonctionale in partea apicala a domeniului lateral iar sub acestea se afla un
spatiu intercellular
- prezenta receptorii pt TSH

- pol bazal se afla pe un capilar fenestrat


- mitocondrii alungite filamentoase

67. Corticosuprarenala
- se gaseste in partea periferica cea mai voluminoasa
- 80-90% din volumul total
- macroscopic galbue cu aspect striat
- acidofila
- deriva din mesoderm = din epiteliu cavitatii celomice
- hh. Steroizi sub influenta lui ACTH (hipofizar)
- vascularizatie doar de tip arterial
Org. Histologica :
- cel. Secretorii organizate in 3 zone glomerulara
- fasciculata
- reticulara
- cel. Din zona mai profunda sunt mai intens colorate
- cel. din cele 3 zone sunt componentele aceleiasi structure
ZONA GLOMERULARA
- cel apar ca niste cuiburi
- formata din cel mici; columnare care se dispun in cordoane arcuate sau circulare
- zona imediat sub capsula
- zona este discontinua
- 15% din volumul glandei
- sinteza de hh mineralocorticoizi aldosterone
- oxicomineralocorticoizi

- influenteaza sistemul renin- angiotensina


ZONA FASCICULATA
- cel. In cordoane care strabat suprarenala
- aproximativ paralele
- cordoanele sunt subtiri cat o celula sau 2 celule
- 75% din volumul glandei
- prez cele mai mari cellule
- celulele sunt uni-nucleate sau binucleate
- spongiocite = gl de secretie
- hormonii glucocorticoizi- hiperglicemianti rol antiinflamator
- androgeni slabi
- controlata de ACTH
ZONA RETICULATA
- cel sunt cele mai mici
- dispuse in cordoane scurte anastomozate => retea cu ochiuri mici
- reprezinta 5-10% din volumul glandei
- citoplasma mai bine colorata datorita numerosilor lizozomi si granule de lipofuscina
- hormone androgeni slabi
- glucocorticoizi
- dependent de ACTH
CRS- cellule . specializate pt sinteza de hh. Sterolici

68. Medulosuprarenala
- ocupa 10-20% din glanda

- paraganglioni simpatici sunt structure care contin cellule cu activitate endocrina =


neuroendocrine
- se asociaza cu SNV
- MSR se afla pe traseul eferentelor vegetative de tip simpatic
- contin cellule cromafine -> creste neurale si care sintetizeaza amine
si peptide mici. Apartin sistemului neuroendocrine difuz..
- este un traductor neuroendocrine => primeste impulsuri nervoase => secretie neuroendocrine.
- Celulele secretorii se organizeaza in cuiburi sau cordoane ramificate (se anastomozeaza si
formeaza o retea celulara cu ochiuri mai mari iar in ochiuri putem vedea venule post capilare sau
capilare fenestrate.
In MSR se identifica in 2 tipuri de celule:
- celule cromafile majoritatea populatiei celulare sau se mai numesc si feocromocite
- nucleul central eucromatic, cu nucleoli
ME are aparat de sinteza binereprezentat
- contine granule de secretie ( diametru 150-350 micrometri) si se concentreaza catre polul
cellular orientat spre capilar
Centri vegetative din MSR eferente => axoni vegetative=> sinapsa colinergica cu fb nervoasa
sinaptica preganglionara.

69. Paratiroidele.
- fac parte din categoria organelor vitale.
- localizarea pe fata post. La cei 2 poli ai fiecarui lob tiroidian
- variaza ca forma, dimensiune.
- la 90% din indivizi sunt 4
- dimensiune: diametrul 3-6 mm
- greutate < 0,5 gr toate 4
Origine embriologica: fac parte din glandele cu origine endodermala din cea de-a 3 punga ( gl
paratiroide inf.) si din cea de a 4 punga glandele paratiroide sup.

Sunt incapsulate de o capsula subtire, care nu imparte parenchimul. Pot fi prinse in capsula gl.
Tiroide sau in parenchimul acesteia.
Parenchimul cel ce se organizeaza in cordoane celulare circulare, inconjurate de capilare
sangvine care sunt de tipul fenestrat.
2 tipuri de cellule : - cel principale
- cel. Oxifile

Cele doua tipuri celulare variaza ca dispunere si pondere cu varsta. LA copii parenchimul consta
in cellule principale, dupa varsta de 5-7 ani apar si celulele oxifile si cresc numeric dar nu
depasesc 3%. Pot involua intes. Adipos, care in inaintarea in varsta poate ocupa 70% din glande.
Oxifile- citoplasma acidofila (roz)
Cellule Principale:
- fac parte din categorii celulelor mici pana la 8 micrometri
- poligonale
MO: citoplasma difera in functie de activitatea celulara, sunt prezente depozite importante de
glycogen si lipide. Dar si incluziuni de lipofuscina.
ME: prezenta caracterelor unei cellule secretoare de protein, mitocondrii multe, RER, Ap. Golgi,
granule de secretie mici (200nm) (spre periferia citoplasmei, continutul fiind exocitat in mediu
intern. ) si granule de secretie mari (400 nm) forma de stocare spre centru

69. Pancreasul Endocrin

Celulele endocrine se prezint sub 2 forme:

- insule celulare Langerhans (1000 000 de insule, mai numeroase la nivelul cozii)
- celule endocrine izolate sau n grupuri mici printe celulele exocrine acinare i ale
ductelor pancreatice mari.
Insula Langerhans:
- grmezi celulare aflate n pancreasul
exocrin reprezint 1,5% din volumul
pancreasului
- fiecare insul este inconjurat de o reea fin alctuit din fibre de reticulin ,
prin care este separat de pancreasul exocrine.

MO: cellule omogene, fin granulare cu nucleu eucromatic


- la nivelul pancreasului endocrin ajunge 20% din sngele arterial care se
distribuie pancreasului i se realizeaz o circulaie de tip portal numit sistemul
port insulo- acinar.
Tipuri de cellule:
- cel Beta/ B (70%) localizate in centrul insulei, secreta INSULINA (51 aa) celule mici cu granule de secreie cu diametrul de 300 nm care conin un cristaloid
electronodens, cu structur intern periodic, nconjurat de un halou clar
- cel Alfa/ A (20%) se gasesc la periferia insulei si secreta GLUCAGON - - conin granule
de secreie puin mai mici (250 nm) cu un miez electronodens excentric nconjurat de un
halou clar foarte subire
- cel Delta/ D (5-10%) localizate in periferia insulei, secreta SOMATOSTATIN si
GASTRINA
- cel PP/F (1-2%) localizate in periferia insulei si extrainsular si secreta
POLIPEPTIDUL PANCREATIC

Efectul Insulinei hh. Hipoglicemiant


- la niv. Adipocitului au receptori pt insulina (GLUT 4) => formare de trigliceride
- la niv hepatocitelor transforma glucoza la niv ficatului in Glicogen
(gluconeogeneza)
- la niv musc creste ritmul de transport al glucozei = si in repaus este stocata sub
forma de granule de glycogen.
Efectul Glucagonului
- effect in hepatocite: polimerizarea glicogenului

Diabetul Zaharat: apare cand


- cand receptorii nu mai exista sau sunt prea putini
- se distrug cel Betta (absenta insulinei diabet de tip I = insulin dependent
Diabetul erodeaza vasele mici

Diabetul de tip II = nr scazut de recept de membrane pt insulin = non


insulinodependent
Determina rinopatie, glaucoma, cataracta, ingrosarea LB la niv renal, accidente
vasculare
Sindrom Zollinger Ellison se secreta f multa gastrina

70.Testicolul structura, functii


Testicolul (gonada masculina) este un organ pereche ce apartrine sistrmului reproducator masculin .Se
dezvolta in cavitatea abdominala si apoi coboara in bursele scrotale (procesul de descensus testis incepe
din luna a 3a si se incheie in luna a7a), acest lucru fiind esential pentru generarea spermatozoizilor (este
necesara o temperatura cu 2-3C mai mica decat temperatura corpului). Cand acestea nu
coboara(criptorhidie), spermatozoizii nu pot fi produsi si apare infertilitatea.
Testicolul are forma ovoidala, diametrul longitudinal de 5 cm, latimea de 2,5 cm iar lungimea axului
antero-posterior este de 3 cm. Greutatea medie este de 14 g dar exista variatii (9-21g).
Cei doi poli, fata anterioara si fetele laterale sunt acoperite de tunica vaginala (reprezentata de peritoneu
in urma procesului de descensus testis). Tunica vaginala este alcatuita dintr-un mezoteliu si o membrana
bazala. Tunica vaginala prezinta o foita viscerala si una parietala. Foita viscerala se muleaza si pe capul
epididimului.
Dupa tunica vaginala urmeaza albugineea care este o capsula fibroasa, inextensibila, formata din tesut
conjunctiv dens, fibre de colagen si elastina cu dispozitie lamelara si fibre musculare netede rare.
Posterior, tunica albuginee formeaza o ingrosare numita mediastinum testis (corpul Highmore) din care
pornesc septuri conjunctive care delimiteaza lobulii testiculari, formatiuni piramidale cu baza spre tunica
albuginee.
Urmeaza tunica vasculosa( sub albuginee), contine tesut conjunctiv lax printre care se gasesc elemente
vasculonervoase si limfatice mai mari.
Lobulul testicular
Fiecare testicul are aprox. 250 lobuli. Forma de piramida cu baza spre albuginee, varful spre mediastinum
testis iar laturile sunt reprezentate de septurile conjunctive. In fiecare lobul exista tubii seminiferi (1-4 /
lobul). Ei au traseu foarte sinuos, sunt strans impachetati. Tubii seminiferi isi deschid ambele capete catre
mediastinum testis sau pot prezenta un capat orb, iar celalat deschizandu-se in mediastinum testis.Intre
tubii seminiferi exista tesut interstitial care reprezinta prox. 35% din volumul testicular. Tesutul
interstitial este format dintr-o retea de tesut conjunctiv lax, fibre de colagen si reticulina, fibroblasti si
macrofage . Prin acest tesut patrund vase de sange mici, capilare fenestrate cu diafragme, vase limfatice,
nervi si se gasesc grupuri de celule endocrine (celulele interstitiale Leydig) care secreta testosteron.
Functii- producere de spermatozoizi (tubii seminiferi)

-producere de testosteron (cel Leydig)


71. Tesutul interstitial descriere, rol

Tesutul interstitial este format dintr-o retea de tesut conjunctiv lax, fibre de colagen si
reticulina, fibroblasti si macrofage . Prin acest tesut patrund vase de sange mici, capilare
fenestrate cu diafragme, vase limfatice, nervi si se gasesc grupuri de celule endocrine
(celulele interstitiale Leydig) care secreta testosteron.
Celulele Leydig
Au forma poligonala, diametrul de 15interstitial putand fi izolate sau grupate inconjurate de o bogata retea de capilare sangvine. Au nucelul
mare, rotund, eucromatic, in general excentric. Citoplasma este acidofila si are aspect spongios, vacuolar,
datorita incluziunilor lipidice. Pot prezenta depozite de pigment lipocromic ( creste cantitatea o data cu
varsta).
La ME se observa ca aceste celule au caracteristici comune cu cele ale celulelor secretoare de
hormoni steroizi: REN abundent, aparat Golgi bine dezvoltat, mitocondrii cu criste tubulare, picaturi
lipidice. La om se intalnisc si niste formatiuni cristaloide de natura proteica, numite cristale Reinke care
cresc o data cu inaintarea in varsta. Exista si incluziuni de lipofuscina (pigment lipocromic).
Celulele Leydig se diferentiaza in perioada fetala(s6) si incep sa secrete testosteron, cu rol in
dezvoltarea aparatului genital masculin. Din L4 si incep sa involueze, pana in L8 iar la nastere nu mai
exista (nu se pot deosebi de fibroblasti). La pubertate se diferentiaza din nou si vor ramane toata viata.
Acestea vor secreta 95% din testosteron iar 5% se elibereaza la nivelul corticosuprarenalei, sub influenta
LH ( Interstitia Cell Stimulating Hormon- ICSH). In fiecare zi se secreta 6-7 mg de testosteron, productia
variind in timpul zilei si scazand odata cu varsta ( 35-40 ani). O parte din testosteron trece in sangetestosteron circulant, alta parte trece in epiteliul tubilor seminiferi-> proliferarea si diferentierea celulelor
seminale. Concentratia necesara este de 200x mai mare decat testosteronul circulant, realizata de ABP (
androgen binding protein) secretata de celula Sertoli din epiteliu.
Rolurile testosteronului circulant :
Perioada fetala-> diferentierea sexuala( dezv tractului genital masculin)
Nastere->pubertate nu are nici un rol( dezv sexuala dormanta)
Pubertate->masculinizare: cresc:penis, prostata, vezicule seminale, epididim
Caractere sexuale sexundare: par pubian, axilar, barba, crestere
laringe si corzi vocale, creste masa musculara( functie anabolica)
Adult-> controleaza toate functiile sexuale ( libidoul, potenta, fertilitatea) si fct glandelor sexuale
accesorii
Mentine aspectul caracteristic masculin
SNC- influenteaza starea de bine/ performanta
Mentine desitatea osoasa
72.Tubii seminiferi, celula sertoli descriere, rol

Fiecare tub are o lungime de 30-60 cm si un diametru de 200-300 m. In fiecare testicul exista 250 de
lobuli fiecare avand 1-4 tubi seminiferi. Ambele capete ale tubului sunt orientate spre mediastinum testis
sau unul din capete este orb (in deget de manusa) iar celalalt capat se orienteaza catre mediastinum testis.
Tubii seminiferi se continua cu tubii drepti.
Organizare generala (dinspre periferie spre lumen):
Tunica conjunctiva, la exterior, formata din 2-5 randuri de celule miofibroblaste /celule mioide
(avand capacitate de contractie) dar la om predomina miofibroblastele. Ingrosarea acestei tunici
determina infertilitatea.
Membrana bazala bine definita.
Epiteliul seminifer, germinativ, care contine mai multe randuri de celule suprapuse (4-8). Celulele
epiteliului seminifer sunt:
- apartin liniei spermatogenetice .
erative) - celulele Sertoli, care nu apartin liniei seminale.

Pana la pubertate in tubii seminiferi exista doar cel. Sertoli si spermatoginii, ulterior la batrani
creste numarul de tubi seminiferi aspermatogeni ( doar cel. |Sertoli)
Ciclurile epiteliului seminifer> exista stadii diferite de diferntiere ale celulelor
germinative> o anumita succesiune ce se repeta pe o zona. La om exista 6 stadii.
Putem avea stadii diferite la nivelul tubilor invecinati/ portiuni ale aceluiasi tub
seminifer.
Celulele de sustinere Sertoli
Sunt celule inalte, columnare asezate pe MB in strat continuu, avand jonctiuni intre ele, iar polul
apical ajunge pana in lumen. Limitele laterale nu sunt evidente deoarece gazduiesc celule germinative.
.Intre doua celule Sertoli vecine se stabilesc jonctiuni nepermeabile care vor determina doua
compartimente in care se gasesc celule germinative:
1.compartimentul bazal (in care exista doar spermatogonii si spermatocite I in profaza)
2.compartimentul adluminal - spre lumen, in care se afla restul celulelor liniei seminale.
Prin intermediul jonctiunilor stanse si gap celulele Sertoli constituie bariera sange-testicul.Astfel
bariera creata de jonctiunile nepermeabile izoleaza si protejeaza a celulele haploide de sistemul imun
intrucat aceste celule prezinta pe suprafata alte antigene decat cele proprii organismului respectiv si ar
putea fi distruse de componentele sistemului imun. Jonctiunile lasa sa treaca doar spermatocitele I
formate,jonctiunile deschizandu-se in fata spermatocitului I, ulterior se inchid imediat dupa ce a trecut
spermatocitul I.
Elementele necesare celulelor seminale vor fi furnizade doar de celulele Sertoli
Aspectul celulelor :
nucleul este in treimea bazala a celulei, are forma ovalara, triunghiulara sau neregulata si este
eucromatic, cu nucleol evident flancat de 2 mase de heterocromatina.
citoplasma este abundenta, greu de distins, formeaza buzunarase- micromediu propice pentru celula

seminala .REN, C. Golgi bine dezv si mitocondrii alungite. Prezinta de asemenea incluziuni
lipidice si lizozomi.
La polul apical, citoscheletul este bine dezvoltat cu numeroase microfilamente de actina. De
asemenea, exista jonctiuni stranse si gap intre celulele Sertoli si spermatide sau Sertoli-Sertoli. Spre
polul bazal se observa numeroase incluziuni cristaloide= corpii CHARCOT-BOTTCHER .

Rolul celulelor Sertoli:


1. Au rol de suport si nutritie pentru celulele germinative. Celula Sertoli mai este numita si nursing
cell deoarece prin intermediul ei ajung substantele nutritive din sange la celulele liniei seminale.
2. Secreta fluidul din tubii seminiferi, necesar pentru mobilitatea si nutritia spermatozoizilor.
3. Secreta: ABP care are rol in concentrarea testosteronului in epiteliul seminifer. Acesta secretie este
influentata de FSH.
Inhibina>inhiba eliberarea de FSH
Transferina>transportul Fe necesar celulelor seminale
Estrogeni> pentru maturarea spermatozoizilor
4. Fagociteaza corpii reziduali si celulele germinative degenerate (aprox 50% spermatozoizi degenerati).
5. Asigura eliberarea spermatozoizilor in lumen prin miscarea activa a polului apical si desfacerea
jonctiunilor Sertoli-spermatide.

6.confera rezistenta la infectii, noxe, caldura, iradiere.


72. Spermatogeneza
1 Spermatogonie A> spermatogonie B>spermatocit I> spermatocit II> spermatide> 16
spermatozoizi
O spermatogonie produce in final aprox. 16 spermatozoizi. In testicul, in 64 de zile, iau nastere
spermatozoizii imaturi. Ei nu au capacitate fecundanta si nici motilitate proprie. Mai urmeaza inca 10 12 zile de maturare la nivelul cozii epididimului.
Originea spermatogoniilor este in celula germinativa primordiala migrata din sacul vitelin in
testicul.Localizarea acestora este in compartimentul bazal al epiteliului seminifer, imediat desupra MB.
Spermatogonia este prezenta in testicul prepubertal, iar in adolescenta au loc mitoze ale acesteia. Forma
este rotunda, cu diametrul de 12m. Spermatoginiile sunt de 2 tipuri:
1.Spermatogonie A (Ad/Ap)
2.Spermatogonie B
Spermatogoniile Ad ( eng. Dark=intunecat) au nucleu oval/rotund, cromatina fin granulara intens
colorata, prezinta 1-2 nucleoli.Aceasta celula este celula stem de rezerva ( nediferentiata), se divide
mitotic doar cand se reduce mult nr spermatogoniilor Ap. In urma diviziunii rezulta o spermatogonie Ap
si una Ad.
Spermatogoniile Ap:( eng. Pale=palid) prezinta nucleu rotund, cromatina fin granulara palid
colorata si 2 nucleoli atasati de invelisul nuclear. Aceasta celula rep. celula stem de reinoire, se divide
mitotic de cateva ori succesiv, rezultand in final spermatogonii Ap, Ap, Ap, B.
Spermatogoniile B: prezinta nucleu rotund , avand cromatina intens granulara ( la periferie) si un
nucleol central maimult sau mai putin palid. Este o celula diferentiata ( nu se reinoieste), se divide mitotic
o singura data rezultand 2 spermatocite I.

Hormonul de crestere regleaza functiile metabolice bazale ale testiculelor, stimuleaza specific
diviziunea spermatogoniilor. In lipsa acestuia, intalnita in nanism hipofizar, spermatogeneza este
deficitara sau chiar absenta, ducand pana la inferilitate.
Spematocitul I, are originea in spermatogoniile B, este localizat medio-bazal, imediat deasupra
spermatogoniilor. Acestea se gasesc pe toate sectiunile. Spermatocitul I are forma rotunda, diametru de
16m, fiind cea mai mare celula din linia seminala. Materialul genetic continut de acestia= 46
cromozomi bicromatidieni (44+XY). La scurt timp dupa formare, acesta isi duplica ADN-ul, dupa care
are loc meioza I, capatand aspect diferit in functie de etapele meiozei I. profaza dureaza 22 zile(
pachiten=16 zile). Ulterior dupa anafaza si telofaza, se formeaza rapid 2 spermatocite II.
Spermatocitele II sunt localizate medial, imediat sub spermatide. Au diametrul de 9m, inse se
observa foarte rar. Acestrea contin 23 cromozomi bicromatidieni, iar in ciclul celular scurt, fara faza s, nu
se mai dubleaza cantitatea de ADN. Meioza II are loc rapid ( profaza dureaza doar 8 ore) in urma careia
rezulta 2 spermatide.
Spermatidele sunt localizate in zona apicala, aspectul si dimensiunile variind foarte mult in
functie de etapele spermiogenezei. Acestea contin 23 cromozomi monocromatidieni ( celule haploide).
Ulterior are loc transformarea spermatidelor in spermatozoizi, fara a se mai divide spermatidele.
Acestea din forma rotunda si diametrul de 6m sufera transformari in urma carora se formeaza
acrozomul, flagelul si se modifica nucleul. Aparatul Golgi este bine dezvoltat. El da nastere unor
macrovezicule care vor fuziona si vor da nastere unei vezicule mai mari care se ataseaza la suprafata
dinspre aparatul Golgi a nucleului. Aceasta vezicula se numeste vezicula acrozomala. In continuare,
aparatul Golgi sintetizeaza macrovezicule care se ataseaza la vezicula acrozomala. Ea va creste si va
incepe sa se muleze pe suprafata nucleuluui. In final va acoperi 2/3 din supraafata nucleului si se va numi
acrozom. Acrozomul contine enzime hidrolitice care au rolul de a digera zona pellucida si de a patrunde
in nucleul ovulului spre a fuziona cu materialul genetic feminin.
Formarea flagelului: initial centriolii migreaza in partea opusa aparatului Golgi. Centriolii vor
sintetiza microtubuli care se vor asambla si vor forma in final flagelul.
Modificarea nucleului
Initial nucleul este central si rotund. Apoi el va deveni excentric, iar cromatina se va condensa foarte
mult. Din nucleul initial, eucromatic, se obtine un nucleu tahicromatic, care contine numai
heterocromatina si, uneori, niste vacuole interne.
Mitocondriile migreaza si se dispun in portiunea initiala a flagelului. Ele se dispun intr-un singur
rand, cap la cap, helicoidal.
Dupa aceea, excesul de citoplasma este indepartat, spermatozoizii formati fiind eliberati in lumen
iar din excesul de citoplasma formandu-se corpii reziduali Reynaud care vor fi fagocitati de celulele
Sertoli.
La inceput, spermatozoidul este imatur. El are 65m lungime. El are urmatoarea structura:
capul dim de 5-7m. nucleul are forma variabila in functie de specie, la om este piriform/ turtit.
Cromatina este foarte condensata, pot exista vacuole nucleare. Capsula acrozomala se afla in 2/3
anterioare a capului contine glicoproteine, enzime hidrolitice- hialuronidaza( dezagrega corona radiata si
dizolva zona pellucida)
coada- colul( gatul) foarte scurt, leaga capul de coada iar la om prezinta mai multa citoplasma
reziduala..
Coada-partea mijlocie este alcatuita din axonema ( central) peste care se afla 9 fibre dense
longitudinale si mitocondriile longitudinale sunt dispuse helicoidal si cap la cap furnizand ATP.
Coada- partea principala este cea mai lunga, este alc din axonema peste care se afla 9 fibre dense

logitudinale, si inele fibroase dense circulare care vor forma 2 coloane ( ventrala si dorsala).
Coada partea terminala: axonema+ 9 perechi de microtubuli periferici si o pereche de microtubuli
centrali, bratele de dineina avand activitate ATP-azica. In sindromul Kartagener apar defecte la nivelul
bratelor de dineina a microtubulilor. Apar spermatozoizi imobili si apare sterilitatea. Dar microtubulii
intra si in structura cililor, deci persoana va avea si afectiuni respiratorii.
Spematozoidul pana in epididim nu are inca mobilitate proprie, in epididim capatand motilitate
proprie unidirectionala.
74. Epididimul si canalul deferent
Tubii seminiferi contorti se continua cu tubii drepti care intra in rete testis din care se desprind ducti
eferenti . Acestea preprezinta caile spermatice intratesticulare. Ductii eferenti se unesc formand canalul
epididimar ce se continua cu ductul deferent si ulterior cu cel ejaculator. Aceste cai reprezinta caile
spermatice extratesticulare.
Canalul epididimar se formeaza prin unirea tubilor eferenti intr-unul singur. El are traiect foarte
intortocheat. El formeaza corpul si coada epididimului. Intins, ar avea o lungime de 4-6 m( fata de
epididim =7,5 cm). Diametrul tubului creste spre coada epididimului: initial are un
diametru de 150 m iar in spre final canalului are diametrul de 400 m. Este captusit de un epiteliu
pseudostratificat ce formeaza o suprafata neteda care contine celule bazale mici si limfocite care insa nu
formeaza o bariera, de aceea are loc o reactie imuna dupa vasectomie si celule principale care sunt inalte
in partea initiala (80 m) iar in partea finala sunt mai scunde (40 m), la polul apical prezintand
stereocili. Rolul celulelor principale este de a absorbi fluidul testicular, secretie de glicoproteine si rol
fagocitar.
In partea initiala a canalului exista 1-3 straturi circulare de fibre musculare netede, iar la nivelul
cozii epididimului apar in plus un strat intern si unul extern longitudinal..Proximal au loc contractii
spontane iar distal miscarile se diminueazza. Aici se depoziteaza spermatozoizii aprox. 12 zile si se
matureaza pana devin fertili. La acest nivel pot trai saptamani. La stimulare sexuala puternica cele 3
straturi se contracta puternic.
Canalul (ductul) deferent este continuarea epididimului si el intra in alcatuirea cordonului
spermatic. El ajunge in veciantatea prostatei si in partea terminala are o dilatatie numita ampula ductului
deferent. Stratigrafia peretelui este : mucoasa, musculara , adventice. Mucoasa este formata din epiteliu
pseudostratificat cilindric ciliat cu stereocili si corion bogat in fibre elastice, ce fromeaza pliuri
longitudinale dand aspectul de lumen stelat. Musculara contine 3 straturi de f. musc netede ( long, circ,
long). La exterior se gaseste adventicea.
Ampula ductului deferent, are lumen mai mare , mucoasa mai faldurata si musculara mai subtire.
Ductul ejaculator contine epit simlu sau pseudostratificat si nu are musculara. Cele 2 ducte se
deschid in uretra prostatica de o parte si de alta a utriculului prostatic.

75.Veziculele seminale si prostata

Vezicule seminale : sunt in nr de 2, au 5 cm lungime, tub incolacit (15cm), lumen neregulat si prez 3
straturi : mucoasa, musculara, adventitie;
- mucoasa (f faldurata delimiteaza compartimente cu aspect neregulat, epit pseudodtratif, cel
cubice/columnare, cu RER, ap Golgi, granule secretie , pic lipidice, pigm lipocromici), corion (t conj
lax, fib elastice, FMN rare),
- musculara (2 straturi : int circ si ext longitud);
veziculele seminale au o secretie galbuie cu pH alcalin, fructoza = sursa energetica a spermatozoidului,
pigmentul are fluorescenta puternica UV (medicina legala obs pete d sperma)
Prostata : org musculo-glandular, cu greutatea de 20 g, cea mai mare gl accesorie, la exterior capsula
fibroelastica f bine vascularizata, ce trimite septuri => lobi.
- Parenchimul glandular este format din glande tubuloalveolare simple si compuse, stroma fibromusc
t conj dens semiord + FMN, exista 3 tipuri de glande in jurul uretrei :
- glande mucoase si submucoase (epit simplu cubic-cilindric, secretie direct in uretra, aici
se produce hiperplazie nodulara =benigna),
- gl principale (30-50glande, 15-30 ducte, [aici se produce adenocarcinom], epit columnar
simplu/pseudostratif,
in lumen apar corpi lamelari odata cu inaintarea in varsta = nisip prostatic sau corpora amylaceea
prostata secreta un lichid incolor cu pH acid (ac citric, fosfataza acida, enz proteolitice)

glandele bulbouretrale COWPER, sedeschid in bulbul uretrei, au diametrul de 1 cm si ductul=3cm. sunt


glande compuse tubuloalveolara, lobulata alcatuita din acini sau alveole de epiteliu unistratificat cubic sau
inalt. Stroma este de natura conjunctivo-musculara cu f elastice si f m netede si striate. Secretia acestora
este clara, vascoasa, avand rol lubrefiant pt uretra.

76. ORGANIZAREA GENERALA A OVARULUI


Ovarul - organ pereche, forma ovalar aplatizata, situat pe partile laterale ale cavitatii pelvine, posterior
de ligamentele largi. Volumul, dimensiunile si greutatea ovarului variaza in raport cu starea fiziologica a
femeii. In mod normal, in perioada fertila are lungimea=3cm, latimea=2cm, grosimea=1cm si
greutatea=6-8grame.
Functii:
1. sursa de ovule mature
2. organe endocrine, producatoare de hh steroizi, hh ce pregatesc endometrul pentru conceptie si
mentin sarcina daca s-a produs fertilizarea.
Componentele de baza ale ovarului sunt:

1. epiteliul de acoperire
2. albugineaa
3. corticala ovarului
4. medulara ovarului
5. hilul

1. Epiteliul de acoperire - se continua cu peritoneul pelvin la nivelul hilului ovarian (prin celule care
difera structural de celulele mezoteliale peritoneale).
- se mai numeste si epiteliu germinativ Waldayer deoarece in trecut se considera ca la nivelul lui iau
nastere celulele germinative primordiale . In realitate celulele germinative primordiale isi au originea
extragonadala, la nivelul epiteliului celomic, de unde migreaza la nivelul gonadei, o parte dintre ele
diferentiandu-se in ovogonii.
- este alcatuit dintr-un singur rand de celulele epiteliale ce au anumite particularitati:

pana la pubertate celulele sunt -cilindrice, mici, cu nucleu intens heterocoromatic si citoplasma
redusa cantitativ.

dupa instalarea pubertatii - celule cubice

in perioada fertila - epiteliul simplu cubic, celule cu nc. mari identati, chiar cu aspect de
polimorfonucleat (de aceea au fost asemanate cu granulocitele PMN dpdv functional)

la menopauza - celule turtite, aplatizate - ep. simplu pav.

- au existat teorii conform carora aceste celule din ep. germinativ ar apara foliculii ovarieni de agentii
patogeni peritoneali.
- la ME la polul bazal se evidentiaza prezenta unor vezicule de mucina si prezenta unor granule dense,
iar la polul apical se evidentiaza o retea densa de microvili ce protejeaza acest pol. Ocazional apar si cili.
- au existat studii care au aratat ca ep. de acoperire este sursa unor enzime hridolitice ce cauzeaza
ovulatia. S-a discutat cresterea numarului de granule sferice in perioada ce precede ovulatia si s-a
concluzionat ca aceste granule sunt lizozomi ce isi elibereaza sub albuginee enzimele lizozomale s cu 34h inainte de ovulatie. Alte teorii au infirmat participarea epiteliului de suprafata la ovulatie, artand ca
granulele dense din citoplasma unor celulele epiteliale nu sunt lizozomi, argumentul fiind ca acestea nu
reactioneaza ca lizozomii - reactia pentru granule este negativa cand tesutul folicular este tratat pentru
punerea in evidenta a fosfatazei acide (metoda Gomori), iar la zona de contact cu foliculul matur inainte
de ovulatie celulele epiteliului de acoperire incep sa se necorzeze.

- celulele epiteliului de acoperire sufera modificari minime in raport cu fazele ciclului menstrual. Printre
celulele epiteliului se afla insule celulare. Suprafata ovariana este de obicei neregulata, fisurata, fisurile
sunt insa acoperite de epiteliu. Prin aceste fisuri, epiteliul de suprafata poate prolifera in corticala
ovariana, iar fluidul secretat de catre celulele din insulele mentionate poate converti insula intr-o
formatiune chistica = chist germinativ, ce apare frecvent la nivelul ovarului.
- in structura epitelilului se disting si plaje celulare ce pot da nastere la chisturi epiteliale ce separa ep de
suprafata. Aceste chisturi apar mai frecvent in a doua jumtate a vietii sexuale, active, fiind considerate
formatiuni anormale, insa nu patologice, putand sa ramana in stadiul de microchist sau degenerand sub
forma unor concretiuni calcare.
2. Albugineea ovarului - formata din tesut conjunctiv dens ce separa ep de suprafata de restul tesutului
ovarian si este responsabila de culoarea alba a ovarului.
- creste in grosime odata cu varsta, prezinta uneori ingrosari pasagere care au fost interpretate ca
fenomene de scleroza pasagera.
- cu cateva ore inainte de ovulatie, la zona de contact intre foliculul matur si albuginee, albugineea se
subtiaza pentru a forma stigma (locul unde se va rupe albugineea=> la acest nivel scade fluxul sangvin,
deoarece vasele isi schimba cursul, iar zona devine palida si transparenta si se poate vedea vezicula cu
foliculul matur, prin celioscopie, cu 2-3 ore inainte de ovulatie.
- tesutul conjunctiv din structura albugineei este putin responsiva la stimulii hormonali.
3. Corticala ovarului
Ea variaza ca dezvoltare in functie de varsta femeii. Are o grosime mai mare la inceputul perioadei de
reproducere, cand are un maxim de dezvoltare si pentru ca apoi aceasta sa se diminue progresiv
datorita procesului de atrezie foliculara. Este componenta cea mai dezvoltata a ovarului.
D.p.d.v. structural, corticala are doua componente:
* stroma conjunctiva, predominant celulara
* structuri producatoare de gameti si derivatele lor
A. Stroma conjuctiva - alc din t. conjunctiv lax cu functii speciale = t. conj. lax spinocelular, alc. din
fibroblaste fuziforme ce raspund intr-un anumit mod la stimulii hormonali, diferit de fibroblastele din
alte organe. Celulele conjunctive se dispun in vartejuri in jurul formatiunilor parenchimatoase.
Citoplasma acestor celulele este bogata in ribozomi si microfilamente, mitocondrii cu tendinta de a se
grupa in jurul nc si picaturi lipidice. Veziculele de micropinocitoza se asociaza mb celulare.
- aceste celulele sunt responsabile de producerea fibrelor de colagen si reticulina care se dispun
predominant spre partea extrena a corticalei ovariene. Colagenizarea progresiva a acestei arii incepe
devreme in viata reproductiva, devine marcanta cu timpul si este aproape universala la menopauza.

- celularitatea stromei ovariene si cantitatea de lipide continuta de aceste celule sunt dependente de
stimularea hormonala. Cresterea cantiatii de lipide in celulele stromale se numeste luteinizarea celulelor
stromale si este particulara perioadei de sarcina.
Functiile stromei:
I. reprezinta suport pentru formatiunile parenchimatoase producatoare e gameti
II. prin fibroblastele sale formeaza teaca int si ext a foliculilor ovarieni.
III. secreta hh steroizi. Sunt identificate 3 tipuri de celule care secreta hh steroizi: celule care inconjoara
foliciulul ovarian(teaca interna), celule luteinice incarcate cu lipide si celule stromale enzimatic active
(EASC) cu activitate enzimatica oxidativa (exprima insa si alte enzime). EASC sunt numeroase la femeile
care au intrat la menopauza si sunt diseminate sub forma de insule atat in cortex, cat si in medulara; ele
secreta testosteron si alti hh steroizi.
- t. conj stromal este bogat vascularizat, are capilare tipice.
- o parte din fibroblastele stromale se pot diferentia in miofibroblaste, formand teaca externa a
foliculilor ovarieni.
B. Structuri producatoare de gameti si derivatele lor = formatiuni parenchimatoase de tip si aspect
morfologic foarte variabil in raport cu varsta si starea functionala a ovarului
a). Aparatul folicular al ovarului
Foliculii ovarieni pot fi:
-evolutivi:
* primordiali
* primari:
* unilamelari
* multilamelari, preantrali sau plini
* secundari (veziculari) dintre care unii pot fi antrali
* matur (de Graaf) - antrali
- involutivi (atretici)
b). Corpii luteali ciclici (mentruali, catameniali) si gestationali (de sarcina)
c). Corpii albicans
Nu exista o limita evidenta intre corticala si medulara ovarului.

4. Medulara ovarului - contine tesut conjunctiv lax cu fb elastice, vase sanguine mari si spiralate:

artere helicine

vase limfatice

fb nervoase

celule ganglionare

fascicule din fb musculare netede dispersate

rete ovarii (vestigii din viata embrionara ale ductleor wolffiene)

- acestea se prezinta ca formatiuni tubulare captusite de epiteliu simplu cubic sau turtit si pot degenera
chistic.
- se pot observa si celule hilare care dpdv histologic sunt identificate cu celulele interstitiale (Leydig) ale
testiculului. Sunt celule rotunde sau ovale cu citoplasma incarcata cu granule eozinofile sau cu
citoplasma spumoasa ce contine un pigment galben de lipofuscina. Ocazional cel. hilare pot contine
cristaloizi Reinke sau corpuscului rotunzi hialini eozinofilici. Gramezile mici de celule se organizeaza de
regula in apropierea nervilor si vaselor de sange.
- in medulara pot exista de asemenea si celule asemnatatoare celor din corticala.
78. FOLICULII OVARIENI EVOLUTIVI
Un folicul este alcatuit dintr-un ovocit inconjurat de unul sau mai multe straturi de celulele foliculare granuloasa foliculara.
Foliculii primordiali - sunt foarte numerosi inainte de nastere, sunt grupati imediat sub albuginee.
Fiecare este alcatuit dintr-un ovocit primar invelit de un singur rand de celule epiteliale turtite - celule
foliculare, legate intre ele prin jonctiuni de tip desmozomi. Membrana bazala pe care sunt asezate
aceste celule delimiteaza foliculul avascular de stroma incojuratoare.
- ovocitul in foliculul primordial are diametrul de 25 microni, este situat excentric cu nc mare eucromatic
(cromozomii sunt in general nespiralizati) si nucleol mare vizibil.
- organitele citoplasmatice sunt agregate in special in apropierea nucleului - numeroase mitocondrii,
cateva zone Golgiene si cisterne de RE)
Foliculii pe cale de crestere (primari)
Cresterea foliculara este datorata in mare masura celulelelor foliculare, dar si ovocitului primar si a
stromei ce inconjoara foliculul. Ovocitul creste mai rapid in prima parte a cresterii foliculare, ajungand la
diametrul de 125-150 microni. Nc creste si capata denumirea de vezicula germinativa. Mitocondriil cresc
si ele ca nr si devin uniform distribuite in intreaga citoplasma, RE se hipertrofiaza, oar complexul Golgi

migreaza chiar in ectoplasma periferica. Celulele foliculare formeaza un sg strat de celule cuboidale =>
FOLICUL PRIMAR UNILAMELAR.
Celulele foliculare prolifereaza prin diviziuni mitotice si formeaz un ep pluristratificat sau stratul numit
granuloasa foliculara => FOLICUL PRIMAR MULTILAMELAR (preantral).
Intre celulele foliculare se stabilesc numeroase jonciuni Gap. O mica zona, zona pellcida (ZP) alcatuita
din glicoproteine inconjoara ovocitul si se interpune intre acesta si celulele foliculare. Este cunoscut ca
atat ovocitul cat si celulele foliculare contribuie la producerea ZP. Prelungirile celulelor foliculare,
precum si microvilii ovocitului penetreaza ZP si se prind intre ele prin jonctiuni Gap. In timp ce aceste
modificari au loc, stroma adiacenta foliculului se diferentiaza si formeaza TECILE FOLICULARE - teaca
interna si teaca externa.
Celulele tecii interne cand se diferentiaza au aceeasi structura ca a celulelor prod de hh steroizi. Aceasta
include un RE abundent, mitocondrii cu criste tubulare si numeroase picaturi lipidice. Ele sintetizeaza
androstention ce este apoi convertit in estradiol de catre celulele granuloasei foliculare.
Teaca interna foliculara este bogat vascularizata. Teaca externa este alcatuita in principal din testut
conjunctiv. vase mici o penetreaza si formeaza plexuri capilare in jurul celulelor tecale interne. Nu exista
vase de sg in grasnuloasa foliculara in foliculii pe cale de crestere. Limita dintre cele doua teci nu este
clara. Limita dintre grnuloasa foliculara si teaca interna este insa ft bn delimitata pt ca celulele lor sunt
diferite morfologic si exista o membrana baza groasa intre ele.
Pe masura ce foliculul ovarian creste, celulele granulaose cresc atat ca nr, cat si ca dimensiuni, se aseaza
pe mai multe straturi formand stratul granulos avascular sau granuloasa foliculului. Ele sunt sferice sau
poliedrice si stabilesc intre ele jonctiuni Gap. cand grosimea stratului atinge 6-12 randuri, celulele
foliculare incep sa secrete hh steroizi (estrogeni, androgeni, progesteron), cei mai imp cantitativ fiind hh
estrogeni obtinuti sub actiunea unui sistem de aromatizare care actioneaza asupra androgenilor.
Aromatizarea este initiata si activata de FSH care actioneaza si ca factor limitant al productiei ovariene
de estrogeni. Celulele granuloase ale foliculului preantral contin receptori pt FSH. Productia de estrogeni
este limitata de continutul in receptori pt FSH. FSH+estrogenii au actiune sinergica mitogena asupra
celulelor granuloase si determina acumularea rapida de receptori pt FSH la nivelul celulelor granuloase.
In urma actiunii secretorii a celulelor granuloase,prin acumularea produsului de secretie, intre ele apar
mici cavitati al caror nr si marime cresc treptat = corpii CALL-EXNER. Prima cavitate apare in zona cea
mai groasa a masei foliculare. Corpii Call-Exner au aspectl unor mici mase sferoidale cu continut folicular
dens diseminate printre celulele granuloase care se dispun in forma de rozeta in jurul lor. Substantele
secretate de celulele granuloase intra in alcatuirea a 2 constituenti, lichidul folicular si ZP.
Cresterea foliculara este dependenta de gonadotropi si corelata cu cresterea productieie de estrogeni.
prezentand receptori pt FSH sub actiunea gonadotropului, celulele granuloase pot aromatiza cantitati
limitate de androgeni si pot genera estrogeni. Recepotrii pt FSH apar la nivelul celulelor granuloase

imediat dupa ce cresterea foliculara a fost initiata si cresc rapid pana la o concentratie de 1500
receptori/celula granuloasa.
Aparitia precoce a estrogenilor din interiolul foliculului permite acestuia sa raspunda la concentratii
relativ joase ale FSH, aceasta fiind o fct autocrina pentru estrogenii din interiorul foliculului. Nu toate
celulele granuloase au receptori pt FSH. Celulele cu receptori transmite semnale, probabil prin jonctiuni
Gap care determina activarea proteinkinazei in celulele lipsite de receptori. Prin urmare actiunea FSH
poate fi transmisa la toate celulele granuloase desi numai o subpopulatie celulare contine receptori pt
FSH.
Dezvoltarea foliculara este influentata de hh androgni, celule granuloase avand receptori si pt aceasta
categorie de hh.
Androgenii reprezinta pe de-o parte substratul procesului de aromatizare indus de FSH, iar pe de alta
parte, la concentratii mici, cresc activitatea aromatazei. In prezenta unor cantitati mari de androgeni,
celulele granuloase din foliculul preantral favorizeaza conversia androstendionului mai mult in 3 alfa
androgeni redusi decat in estrogeni, compusi care nu se pot transforma in estrogeni si in felul asta
activitatea de aromatizare este inhibata. Inhiband FSH, androgenii 5 alfa-redusi inhiba formarea
receptorilor pt FSH. Deci in foliculul preantral, la concentratii mici androgenii isi cresc propria
aromatizare si contribuie la cormarea de estrogeni, pentru ca la niveluri mai mari capacitatea limitata de
aromatizare sa fie depasita, foliculul devenind andogenic si in final ATRETIC. Succesul unui folicul de a
ajunge la maturitate depinde de capacitatea lui de a coverti un mediu androgenic in mediu estrogenic.
Androgenii inhiband FSH-ul inhiba si formarea receptorilor pt LH, etapa esentiala dezvoltarii foliculare.
Aparitia de cavitati pline cu lichid foliculare intre celulele granuloase foliculare determina formarea
FOLICULILOR SECUNDARI SAU VEZICULARI. Cavitatile ce contin acest lichid vor conflua si vor forma
antrul, formandu-se in acest mod FOLICULUL ANTRAL.
Lichidul folicular contine:
1. Glicozaminoglicani
2. Proteine de legare ale hh steroizi
3.Concentratii mari de progesteron si de androgeni
4. Estrogeni
In foliculul antral sub actiunea combinata si sinergica a FSH si a estrogenilor creste productia de lichid
folicular care se acumuleaza in spatiile intercelulare dintre celulele granuloase. Acumularea lichidului
folicular constituie o cale prin care ovocitul si celulele granuloase incojuratoare pot fi hranite intr-un
mediu endocrin specific pentru fiecare folicul. In prezenta FSH-ului estrogenii devin substante
dominanante ale lichidului folicular. In absenta FSH, devin predominanti androgenii.

In conditii N, LH-ul este prezent in lichidul folicular la mijlocul ciclului ovarian. daca LH-ul este prezent in
plasma si in lichidul folicular, activitatea mitotica a celulelor granuloase scade, apar fenomene de
degenerscenta si creste nivelul intrafolicular al androgenilor.
Prezenta FSH-ului si estrogenilor in lichidul folicular este estentiala pentru a sustine cresterea foliculara
pe seama celulelor granuloase.
Foliculul antral se caracterizeaza prin cea mai mare rata de proliferrare a celulelor granuloase, cea mai
mare cantitate de estrogeni si cel mai mic raport andogeni/estrogeni. Androgenii antagonizeaza
activitatea de proliferare a celulelor granuloase desfasurata sub actiunea estrogenilor si daca persista
produce degenerari ale ovocitului primar.
Sinteza de hh steroizi este compartimentata functional. receptorii pt LH sunt prezenti numai in celulele
tecale ale foliculului antral, iar receptorii pt FSH numai in celulele granuloase ale foliculului antral. La
stimularea cu LH tesutul tecal produce androgeni care pot fi apoi convertiti in estrogeni prin FSH care
stimuleaza aromatizarea la nivelul celulelor granuloase.
Activitatea aromatazei este superioara in celulele granuloase comparativ cu celulele tecale.
Celulele granuloase sunt mai numeroase intr-un anumit pct al peretelui folicular si formeaza un mic
pinten celular ce contine si ovocitul = CUMULUS OOPHORUS. Acesta protuzioneaza in antrul folicular si
din acest moment ovocitul nu mai creste in dimensiuni.
Exista un stadiu intermediar de folicul preantral, este un folicul multilamelar, dar spatiile pline cu lichid
numite lacune Call Exner incep sa conflueze.
77. FOLICULUL MATUR DE GRAAF
Foliculul matur (De Graaf) are ca diametru 2,5 cm si poate fi vazut ca o vezicula transparenta ce
deformeaza suprafata ovariana ca rezultat al acumularii de lichid, cavitatea foliculara creste in
dimensiuni si obocitul adera la peretele folicular printr-un pedicul format din celeulele granuloasei
foliculare. cum celulele granuloase foliculare nu se mia multiplica, iar lichidul folicular continua sa se
acumuleze in interiorul foliculului, granuloasa foliculara devine din ce in ce mai subtire (5-6 straturi de
celule foliculare)
Celulele granuloase foliculare formeaza un strat ce inconjoara ovocitul, ce vin in contact cu ZP, devenind
alungite si formeaza CORONA RADIATA, ce acompaniaza ovocitul cand acesta paraseste ovarl. Corona
radiata poate fi inca prezenta si in momentul fertilizarii ovlului de catre spermatozoid, ramane chiar
pentru un timp in pasajul ovulului prin oviduct.
In afara granuluoasei se delimiteaza o membrana groasa = MEMBRANA SLAWIANSKY.
Ovocitul I are nc eucromatic, nulceolat (pata germinativa), citoplasma bogata in organite=ovoplasma.
Membrana celulalra spre ZP prezinta numerosi microvili. celulele epitelaile foliculare sunt bogate in
organite: REN, RER, ap Golgi, mitocondrii cu criste septate si tubulare, rare picaturi lipidice, copri

multiveziculari. Celulele tecii conjunctive interne, au structura de celulele endocrine cu rol in sinteza hh
sterolici, poseda REN, picaturi lipidice in cantitate mica, mitocondrii cu criste tubulare.

Ruperea foliculului matur declanseaza procesul de ovulatie => eliberarea ovocitului ce este captat de
portiunea dilatata a oviductului.
79. CORPUL GALBEN
Dupa ovulatie celulele granuloasei si cele ale tecii interne ce raman in ovar vor da nastere unei glande
endocrine temporare numita corp galben (corp luteal).
Localizat in corticala ovariana, secreta progesteron si estrogeni. Progesteronul previne dezvoltarea unui
nou folicul si deci o noua ovulatie. Eliberarea lichidului folicular determina un colaps al peretelui folicular
=> devine faldurat.
Fluxul sanguin creste in cavitatea foliculara unde se coaguleaza si ulterior cheagul este invadat de tesut
conjunctiv.
Evolutia corpului galben are 3 etape:
1. Etapa de luteinizare
2. Etapa de vascularizatie
3. Etapa de regresie
1. Etapa de luteinizare se caracterizeaza prin diferentierea din celulele granuloase foliculare a
celulelor luteale prin dezv mecanisemelor de sinteza si secretie de hh sterolici. Apare dezv REN,
mitocondrii si incluziuni lipidice. Celulele tecale din teaca conjuctiva interna sufera aceleasi
modificari.
Celulele granuloase nu se mai divid dupa ovulatie. Ele cresc in dimensiun, ating 25-30 microni
diametru. Formeaza 80% din parenchimul corpului galben si sunt denumite celulele granuloasei
luteice cu caractere de celule secretoare de steroizi. Celulele tecii interne contribuie si ele la
formarea corpului galben => teaca luteinica (celule tecale luteinice). Aceste celule sunt similare
ca structura cu celulele granuloasei luteinice, dar sunt mai mici ca dimensiuni, avand un
diametru de 15 microni si fiind mai intens colorate in HE.
2. Et de vascularizatie - se caracterizeaza prin migrarea din teaca interna si formarea de capilare
de novo printre celulele granuloasei luteale. Capilare sanguine si limfatice patrund in interiorul
corpului galben si formeaza o retea vasculara bigata.
Corpul galben(CG) se formeaza ca urmare a secretiei de LH. Pe masura ce incepe sa secrete
progesteron, acesta va avea un efect inhibitor pe secretia de LH, corpul galben degenerand
rapid dupa aceea. Acest efect de inhibare al LH de catre progesteron este indirect, facandu-se
prin intermediul hipotalamusului.
Cand sarcina nu apare corpul galben evolueaza 10-14 zile si este numit corp galben catamenial.
Scaderea LH-ului duce la involutia si disparitia lui.
Cand apare sarcina, gonadotrofinele corionice secretate de placenta vor stimula CG ce se
mentine in interiorul ovarului pana in luna a VI a de sarcina, El nu involueaza complet, se
mentine aproape toata sarcina, secretand progesterog = corp galben de sarcina. Acest corp

secreta relaxina, un h polipetidic ce realizeaza o imbibitie apoasa a tesuturilor conjunctive ale


simfiziei pubiene, facilitand parturitia.
Corpul galben de sarcina este mai mare decat corpul galben menstrual, uneori putand sa ajunga
la 5cm diametru.
3. Etapa de regresie- se carcaterizeaza prin picnoza (modificare a nucleului celular, caracterizat
prin condensarea cromatinei, care formeaz o mas omogen.) la nivelul celulelor granuloasei
luteale, citoplasma lor se incarca cu un pigment lipocrom care da culoarea galbena corpului
galben. Apare un tesut conjunctiv din centru corpului luteal ce progreseaza si substituie treptat
celulele granuloasei. Totul se transforma apoi in corp albicans, formatiune policiclica, initial
alcatuita din benzi de colagen, apoi degenereaza hialin. Este o formatiune astructurala, foarte
palida in sectiune, nu are afinitate pt coloranti bazici sau acizi. Se vede cu ochiul liber ca o
cicatrice pe suprafata ovarului. Aceste cicatrici transforma suprafata neteda a ovarului de la
pubertate intr-o suprafata denivelata.

80. CLASIFICAREA FOLICULILOR EVOLUTIVI VEZI SUBIECTUL 78


81. Evenimente care se produc in foliculul matur in apropierea si in timpul ovulatiei
Procesul de ovulatie consta in ruperea foliculului matur si eliberarea ovocitului ce este captat de
portiunea dilatata a oviductului.
In mod uzual la femeie un singur ovul este eliberat de ovar, rareori insa sunt eliberate doua sau
mai multe, acest lucru fiind responsabil de sarcinile gemelare, daca toate ovulele eliberate sunt
fertilizate. Ovulatia are loc aproximativ la jumatatea ciclului, in jurul z14 intr-un ciclu de 28 zile. Stimulul
este reprezentat de cresterea LH-ului secretat de hipofiz anterioara.
La cateva minute de la cresterea in sange a concentratiei de LH, proteinele sanguine
extravazeaza din capilare si venule si se produce edem. Exista local la nivelul ovarului o eliberare de
prostaglandine, histamina, vasopresina si colagenaza. Celulele granuloase produc mult acid hyaluronic si
devin palide.
In lichidul folicular se gaseste o cantitate mare de estrogeni si progesterone. Progesteronul
actieaza plasminogenul care este transformat in plasmina, iar aceasta la randul ei permeabilizeaza
membrane lizozomala pentru enzyme, se elibereaza colagenaza din celulele foliculare. Plasmina este de
asemenea factor de inhibitie a meiozei.
Se acumuleaza de asemenea prostaglandine. Degradarea colagenului, ischemia si moartea unor
cellule, determina slabirea peretelui follicular extern. Acestea combinate cu o crestere a presiunii
lichidului antral si posibila contractie a celulelor musculare, determina ruperea peretelui follicular si
ovulatia. Ovocitul impreuna cu ZP, corona radiata si lichidul antral folicular parasesc ovarul si patrund la
nivelul oviductului.
Inainte de ovulatie ovocitul impreuna cu celulele coronei radiata se detaseaza de peretele
folicular si floteaza liber in lichidul folicular. O indicatie a independentei foliculare in lichidul folicular
este aparitia pe suprafata foliculului a stigmei in care fluxul sanguin scade ducand la o modificare locala
de culoare si transluciditate a suprafetei peretelui folicular.
Extremitatea oviductului dispusa catre ovar are aspect pavilionar cu numeroase prelungiri
numite fimbrii. In momentul ovulatiei aceasta extremitate este in contact cu suprafata ovarului pentru a

primi ovulul cu ajutorul miscarlor cililor si contractia celulelor musculare determina ca ovulul sa intre in
infundibulul tubar unde poate fi fertilizat. Odata fertilizat ovulul poarta denumirea de zigot, isi incepe
segmentarea, si timp de cca 5 zile strabate trompa uterina pentru a intra in cavitatea uterina. Daca
ovulul nu este fertilizat in 24h dupa ovulatie el degenereaza si este fagocitat.

82. Trompa uterina


Sau oviductul este un conduct muscular cu o mare mobilitate, masoara cca12cm. Una dintre extremitati
se deschide in cavitatea peritoneala, in apropierea ovaru.lui, iar cealalta trece prin peretele uterului si se
deschide in cavitatea uterina
Dpdv anatomic tuba uterina prezinta 4 zone:
1. zona pavilionara(infundibl)
2. zona ampulara
3. zona istmica
4. zona intramurala
Extremitatea libera a oviductului are un capat franjurat= fimbrii.
Peretele oviductului este format din 3 straturi:
Mucoasa - are falduri longitudinale, ce sunt mai numeroase in zona pavilionara si ampulara, se reduc in
zona istmica si sunt absente in zona intramurala unde muscoasa este neteda. In sectiune trasnversala
lumenul ampulei are aspect labirintic. Faldurile sunt ramnificate, dar nu se anastomozeaza, intre ele
delimiteaza mici fenestre ce comunica intre ele.
Epiteliul ce delimiteaza mucoasa spre lumen este simplu columnar si contine doua tipuri de celule celule ciliate si celule secretorii.
Ep. mucoase tubare sufera modificari in raport cu etapele ciclului ovarian, astfel ca in faza preovulatorie
(sub infl hh estrogeni) ep simplu cilindric din structura mucoasei are un aspect de pseudostratificare.
Celulele ciliare se ingramadesc in special spre capatul ovarian al tubei uterine, unde repr ~60-80% din
populatia celulara. In schimb spre zona istmica si intramurala, ele repr doar 25% din populatia celulara,
dar predomina celule secretorii, Sub influenta estrogenilor, dupa menstruatie sau dupa delivrenta,
celule ep din structura mucoasei cresc in inaltime si devin mai ciliate, avand cea mai mare inaltime in
preajma ovulatie, iar dupa ovulatie scurtandu-se si pierzandu-si din cili. Acest fenomen se petrece ca
urmare a actiunii progesteronului. Celulele secretorii sunt mai scurte, au un pol apical rotunjit cu
microvili, ele secreta un fluid apos bogat in K si ioni de clor, proteine serice( inclusiv Ig).
Cilii bat spre uter, determinand miscarea peliculei de lichid vascos de la suprafata, Acest lichid este in
cea mai mare parte produsul de secretie al celulelor secretorii din celulele cu cili. Aceasta secretie are fct
nutritiva si protectoare pt ovul si promoveaza capacitatia spermatozoizilor. Miscarea peliculei secretorii
de la suprafata mucoasei in colaborare cu contractiile muscularei ajuta la deplasarea ovulului sau a
produsului de conceptie catre uter. In acelasi timp impiedica deplasarea germenilor din cavitatea uterina
catre cavitatea peritoneala.

S-au descris de asemenea inca 2 tipuri de celule, celule Peg si celule bazale de rezerva. Celulele Peg sunt
considerate celulele secretorii precursoare, iar celulele de rezerva bazale s-a aratat a fi celule
intraepiteliale ale seriei limfoide.
Corionul (lamina propria) este formata din t. conj lax. lipisit de glande, cu vase de calibru mare care
impreuna cu cele din tunica musculara se dilata, devin turgenscente, ceea ce-i confera o oarecare
rigiditate si distensie, facilitand contactul cu suprafata ovarului pt a capta ovulul.
Oviductul capteaza ovulul expulzat de catre ovar si-l conduce catre uter. Lumenul ei este un mediu
adevarat pentru fertilizare, iar secretiile sale contribuie la nutritia embrionului in timpul primelor faze de
dezvoltare.
Fertilizarea are loc in tremea externa a oviductului.
In cazurile anormale de sarcina extrauterina cand sarcina se implanteaza in trompa uterina, lamina
propria reactioneaza ca si endometrul, predominand numeroase celule deciduale. Din cauza diametrului
mic, oviductul nu poate permite dezvoltarea unei sarcini pana la termen si se rupe cu emoragie, care
necesita interventie chirurgicala de urgenta, iar alteori poate evolua catre un avort tubar, embrionul
putand fi expulzat in cavitatea peritoneala.
Tunica musculara este formata din muschi neted dispus in doua straturi circular inter si longitudinal
extern. In zona intramurala se gaseste si al treilea strat muscular. Tunica musculara este deci mai groasa
in zona intramurala si istmica si mai subtire in zona ampulara si pavilionara.
Seroasa este reprezentata de mezoteliul peritoneal.
81. Uterul organizare structural
Este un organ cavitar - cale genitala feminina localizat in pelvis pe linia mediana inapoia vezicii urinare si
inaintea rectului.
Are forma de para, cu partea mai dilatata in sus.
Anatomic i se descriu 3 parti:
- corp uterin
- istm uterin
- col uterin
Peretele uterin la nivelul corpului este relativ gros si format din trei straturi:
- endometrul - mucoasa uterina
-miometrul - musculara uterina
- seroasa sau adventicea in functie de componenta luata in discutie.
Muscoasa istmului uterin este mai subtire, mai putin sensibila la actiunea hh ovarieni si este practic
dpdv structural un hibrid endocervical-endometrial.
Perimetrul - reprez de mezoteliul peritoneal, alc. din ep simplu pavimentos, asezat pe o mb bazala.
Miometrul - stratul ce mai gros al uterului, alc. din benzi de muschi neted separate de tesut
conjunctiv..Aceste bandelete formeaza 3-4 straturi sau paturi ft slab deifinite. Straturile intern si exter
sunt alc din fb musc cu orientare in prinicpal longitudinala paralele cu axul lung al organului, dar si cu
dispozitie circulara. Stratul mijlociu este cel mai gros si are fb musculare dispuse circular si helicoidal
(oblic-spiralat), contine vase de sg de calibru mare (vasele arteriale arcuate). media arterelor se continua
fara o limita neta cu fb musculare ale miometrului, acestora deci le lipseste adventicea. In tp sarcinii

miometrul trece printr-o faza mare de crestere ca rezultat al hiperplaziei si hipertrofiei (cresterea nr si
marimii fb musculare). In timpul sarcinii multe fb musculare au activitate de secretie si sinteza de
proteine, ex. colagen promovand cresterea continutului in colagen. cresterea miometrului este realizata
si prin fenomene de metaplazie a celulelor conjunctive. Dupa sarcina exista o distructie mare de fb musc
netede, reducerea in marime a altora urmata de o degradare enzimatica a colagenului.
82.

Endometrul: topografie si modificarile sub actiunea hormonilor ovarieni

Endometrul este impartit dpdv functional in:


- Stratul bazal sau profund:
Este zona profunda, in contact cu miometrul ce contine partea profunda agl uterine ce se pot ramnifica
la acest nivel si o stroma conjunctiva densa , axiala, dispusa in vartejuri imediat adiacenta miometrului.
caracteristic este faptulb ca jocntiunea cu miometrul este neregulatta, fascicule din m. neted si
endometrul bazal se intrepatrund si se imbina la acest nivel. Glandele uterine cu partea lor baza pot
patrunde la nivelul miometrului, dand uneori flasa impresie ca tesutul endometrial este infiltrat
patologic in interiorul miometrului.
Stratul bazal al endometrului desi nu sufera influenta hh ovarieni, el are rol fundamental in structura si
functia endometrului, constituind rezerva celulalara care va reface endometrul in faza proliferativa,
dupa indepartarea stratului functional, in timpul menstruatiei sau dupa curetaj.
-Stratul functional sau superficial:
Este zona superficiala a endometrului care prezinta modificari periodice sub actiunea hh ovarieni. El a
fost divizat traditional in doua alte straturi compact si spongios avand la baza aspecte morfologice ale
acestora in timpul fazei secretorii tardive a ciclului menstrual si in timpul gestatiei.
Dpdv histologic este alcatuit din epiteliu si corion - lamina propria, altfel spus din:
- elemente de natura epiteliala (ep. de acoperire si ep. glandular)
- elemente conjunctive (stromale si vasculare)
Aceste elemente componente, in perioada reproductiva, de-a lungul unui ciclu endometrial initialm
prolifereaza sincron, apoi se diferentiaza si in final se dezintegreaza la intervale lunare (28 zile)

83.
84.
85.
86.

Colul uterin particularitati structural pg 20, 21


Vaginul: organizare structural, frotiuri vaginale pg 21,22,23
Glanda mamara: starea de repaus, starea de activitate pg 23, 24
Placenta pg 24-30

89.Epidermul:organizare structurala
Este alcatuit dintr-un epiteliu pavimentos stratificat keratinizat si din alte 3 tipuri de
celule mai putin numeroase:melanocite,celule Langherhans si celule Merkel. Celulele

pavimentoase cheratinizate sunt denumite keratinocite.


In mod obisnuit, sunt descrise 2 tipuri de tegument: teg gros(glabru,neted sau neparos)
localizat la nivelul palmelor si al plantelor, si tegumentul subtire(paros) care acopera cea mai
mare parte a corpului. Distinctia terminologica dintre cele 2 tipuri de tegument se referea la
grosimea epidermului, a carei valoare este cuprinsa intre 75-150 microm pt tegumentul subtire si
intre 400-600 microm pentru tegumentul gors.
Grosimea totala a tegumentului(epiderm si derm) variaza in functie de topografie. De
exmplu tegumentul regiunii dorsale are o grosime de aprox 4 mm, iar tegumentul scalpului de
numai 1,5 mm.
Epidermul este structurat in 5 straturi de celule producatoare de keratina(cheratinocite).
Stratul bazal (germinativ)- stratul bazal contine un singur rand de celule cilindrice sau
cuboide bazofile, dispuse pe membrana bazala a epiteliului, la nivelul jonctiunii
dermoepidermice. Aceste celule sunt unite prin desmozomi, localizati la nivelul fetelor
laterale si superioare ale celulelor. Hemidesmozomii, situati la nivelul membranei bazale
a celulelor, fixeaza celulele de membrana bazala a epiteliului. Stratul bazal este alcatuit
din celule stem si prezinta o activitate mitotica intensa; impreuna cu portiunea proximala
a stratului spinos, stratul bazal este raspunzator reinnoirea continua a celulelor
epidermice. Celulele epidermice se reinnoiesc la un interval de 15-30 zile, in functie de
varsta, topografie si alti factori. Toate celulele stratului bazal contin filamente de keratina
cu diamentrul de aporx 10 nanom. Nr filamentelor de keratina creste odata cu migrarea
celulelor in sens ascendent, astfel incat la nivelul stratului cornos, keratina reprezinta
jumatate din continutul proteic al celulelor.
Stratul spinos- este alcatuit din celule cubiodale sau usor aplatiza care prezinta un nucleu
central si prelungiri citoplasmatice care contin fascicule de filamente keratinice. Aceste
prelungiri citoplasmatice fine(cu aspect de spini) prezinta desmozomi in portiunea
apicala. Celulele stratului spinos se afla in contact strans datorita prelungirilor
citoplasmatice(care contin filamente de keratina) si a desmozomilor, care determina
aspectul spinos al acestor celule. Fasciculele de keratina,vizibile la microscopul optic,
sunt denumite tonofilamente; capatul terminal al acestora prezinta numeroase densificari
citoplasmatice care constituie desmozomii. Tonofilamentele au un rol important in
mentinerea coeziunii intercelulare si a rezistentei la abraziune. Epidermul din regiunile
anatomice supuse continuu fortelor de frecare si presiunii(plantele) constinuie un strat
spinos ingrosat si un nr crescut de filamente keratinice si desmozomi. Activitatea
mitotica a epidermului se desfasoara la nivelul stratului Malpighian, constintuit din

stratul bazal si stratul spinos. Numai stratul Malpighian contine celule stem.
Stratul granulos- cuprinde un nr de 3-5 randuri de celule poligonale aplatizate, a caror
citoplasma contine numeroase macrogranule bazofile, denumite granule de keratohialina.
Continutul proteic al acestor granule include o proteina fosforilata bogata in histidina,
precum si proteina bogate in cistina. Numarul mare de radicali fosfat determina bazofilia
marcata a granulelor de keratohialina,a ceste granule nu sunt determinate de membrane
proprii. Alta particularitate a celulelor stratului granulos este reprezentata de granulele
lamelare mici, ovoidale sau cilindrice, delimitate de catre o membrana proprie, care
contin discuri lamelare suprapuse; fiecare disc este alcatuit din bistraturi lipidice.
Granulele lamelare fuzioneaza cu membrana celulelor si-si elibereaza continutul in
spatiile intercelulare de la nivelul stratului granulos, unde continutul granular este
depozitat sub forma unor invelisuri lipidice. Rolul continutului granula exocitat este
similar cementului intercelular in sensul ca acesta reactioneaza ca o bariera impiedicand
patrunderea in stratul granulos a particuleleor straine si in acest fel determina
impermeabilizarea tegumentului.
Stratul lucidum- mai bine reprezentat in structura tegumentului gros este translucid,
subtire si contine celule epidermice eozinofile foarte aplatizate. Organitele si nucleul nu
sunt vizibile in microsopie optica iar citoplasma celulelor contine numai filamente de
keratina abundente, fixate intr-o matrice electronodensa. In spatiile intercelulare sunt
vizibili desmozomii.
Stratul cornos- cuprinde un nr de 15-20 de randuri de celule keratinizate aplatizate
anucleate a caror citoplasma contine o scleroproteina filamentoase birefringenta,
denumita keratina. Keratina este alcatuita din cel putin 6 polipeptide diferite a caror
greutate moleculara variza intre 40-70 kD. Compozitia tonofilamentelor se modifica
odata cu diferentierea celulelor epidermice. Tonofilamentele celulelor bazale contin
polipeptide cu GM mica iar celulele din straturile superioara ale epidermului(mai
diferentiate) sintetizeaza polipeptide cu GM mai mare. Tonofilamentele sunt fixate intr-o
matrice la a carei sinteza contribuie si granulele de keratohialina.
In urma keratinizarii, celulele contin numai proteina fibrilare si mase proteice amorfe, iar
membrana celulara este ingrosata; aceste celule sunt denumite celule cornoase. In cursul
keratinizarii, enzimele hidrolitice lizozomale asigura digestia organitelor celulare.
Celulele cornoase sunt eliminate continuu prin descuamare la suprafata stratului cornos.

90. Tipuri celulare din epiderm caracterizare, functii


1. Melanocitele
deriv din crestele neurale
printre keratinocitele stratului bazal, dar nu interacioneaz prin desmozomi i nu
particip la keratinizare
10-25% din celulele acestui strat
far diferene rasiale ale numarului
celule stelate, prelungiri lungi printre celulele stratului bazal i spinos; nuclei centrali,
citoplasm palid
sintetizeaz melanin, depus n melanosomi - secreie citocrin.
Melanina:
Determin culoarea pielii, ochilor i a prului.
Reprezentat de
a) Eumelanin, pigmentul brun din epiderm, iris i prul brunet
b) Feomelanin, pigment bogat n cistein n prul rocat.
Culoarea pielii se datoreaz:
- pigmenilor de melanin i caroten
- grosimii epidermului,
- numrului de vase de snge din derm
- nivelului de oxigenare al sngelui

2. Celulele Langerhans
-Origine mezodermal
-Printre celulele stratului spinos (400-1000 cel/mm2)
-Celule mari cu prelungiri, palid colorate, nucleu eucromatic
-Se coloreaz selectiv cu clorur de aur
-Conin numeroase granule sub form de rachet de tenis (granule Birbeck)
-Celule prezentatoare de antigen
-Numar sczut : psoriazis, dermatita de contact, expunere UV
3. Celule Merkel
-Printre celulele stratului bazal unite prin desmozomi
-Mai numeroase n pielea groas
-Asemnatoare keratinocitelor bazale
-Citoplasm mai palid ce conine
-granulaii mici tipice pentru celulele secretoare de polipeptide mici (metenkefaline, acetilcolina, VIP) sistemul APUD
-filamente intermediare de citokeratin
-Terminaii nervoase nemielinizate formeaz structuri discoide n dreptul polului bazal al
fiecrei celule
-Rol mecanoreceptor, neuroendocrin
91.Dermul

Jonciunea dermo-epidermic
-Stratul bazal se sprijin pe o membran bazal ce separ epidermul de derm.
-Jonciunea are un aspect neregulat, cu invaginri i protruzii ce se interdigiteaz
-proieciile
-epidermului spre derm creste epidermice
-dermului spre epiderm papile dermice
DERMUL
-situat sub epiderm
-derivat din mezoderm
-conine
-foliculii piloi (doar n pielea subire)
-glande sebacee i sudoripare
-se descriu 2 regiuni distincte ntre care nu exist o delimitare precis.
-Dermul papilar
-Dermul reticular
Dermul papilar
-esut conjunctiv lax, sub membrana bazal
-fibre elastice, colagen VII, III, fibroblati, macrofage, mastocite, plasmocite i substan
fundamental
-Colagenul VII formeaz fibrile de ancorare care ptrund n lamina bazal ntrind
jonciunea dermo-epidermic.
-Conine
-o reea bogat de capilare (4,5% din volumul sanguin total)
-Terminaii nervoase libere - unele ptrund n epiderm.
-La vrful papilelor dermice - corpusculii Meissner i Krause
Dermul reticular
-esut conjunctiv dens semiordonat bogat n
-fibre de colagen I dispuse n reea
-fibre elastice
-substan fundamental bogat n acid hialuronic i dermatan sulfat
-Celule : fibroblati, mastocite, macrofage, limfocite, adipocite
-Bogat vascularizat,
-Conine numeroase anastomoze arterio-venoase.
-Numeroase TNL i ncapsulate corpusculii Pacini i Ruffini
Inervaie - Receptori
-Terminaii nervoase libere nemielinizate
-n derm, n jurul foliculilor piloi, a vaselor de snge i a glandelor sudoripare
-ptrund n epiderm - la nivelul stratului granular se termin orb
-sunt responsabile de senzaia termic i dureroas;

-Terminaie nervoas Merkel


-n contact cu polul bazal al celulelor Merkel
-celulele Merkel sunt mai abundente n pulpa degetelor
-funcioneaz ca mecanoreceptori - stimuli tactili fini, discriminatori
Terminaii nervoase ncapsulate
-Corpusculi Pacini
-n derm i esutul subcutanat
-Mecanoreceptori - presiune, atingere, vibraii
-Aspect de bulb de ceap
-Corpusculi Meissner
-n dermul papilar din pielea groas, buze, pleoape, regiune genital i mamelon
-Mai numeroi la nivelul pulpei degetelor
-Mecanoreceptori - sensibilitate tactil fin
-Corpusculi Ruffini
-n dermul profound i esutul subcutanat, pat unghial, capsule articulare;
-fuziformi, 1 mm lungime
-orientai paralel cu suprafaa pielii
-mecanoreceptori - tensiunea generat de ntinderea fibrelor de colagen
nconjurtoare
-Corpusculi Krause
-n dermul papilar;
-capsul de esut conjunctiv
-terminaie nervoas ramificat i ncolcit
-recepteaz stimuli termici
92. Glandele anexe ale pielii
ANEXELE PIELII
Aparatul pilosebaceu
-Foliculul pilos
-Glanda sebacee
-Muchiul piloerector
Glandele sudoripare
-Ecrine
-Apocrine

FIRUL DE PR
-filament subire de keratin ce se dezvolt n derm din invaginaii epiteliale ale
epidermului ce interacioneaz cu un centru germinativ papila dermic
-doar n pielea subire
-La om exist 2 tipuri de fire de pr

-Terminal, gros, rezistent - la nivelul axilei, scalpului i regiunii pubo-inghinale


-Vellus, subire, palid - pe restul suprafeei corpului
-lungimea, culoarea i grosimea variaz n funcie de ras, vrst, sex i regiune a
corpului.
-Poriunea localizat n piele - folicul pilos.
STRUCTURA FOLICULULUI PILOS
-Se extinde de la nivelul dermului profund, sau hipodermului superficial pn la suprafaa
pielii.
1.Bulbul firului de pr
-matricea germinativ - un grup de celule epiteliale dispuse concentric n jurul
-Papila dermic ce conine filete nervoase i vase de snge.
matricea germinativ
-zona cea mai apropiat de papil, se aseaman structural i funcional cu stratul bazal al
epidermului.
-Prin diviziune i difereniere d natere straturilor concentrice ale tijei firului de pr i
ale tecii interne
2.n continuarea bulbului pn la suprafaa pielii:
Tija firului de pr
-Medulara
-Cortexul
-Cuticula
Tecile firului de pr
-Teaca intern - pn la orificiul de deschidere al glandei sebacee
-Cuticula tecii interne
-Stratul Huxley
-Stratul Henle.
-Teaca extern
Membrana sticloas
Tunica fibro- conjunctiv
3.Poriunea liber la suprafaa pielii
Tija firului de pr
GLANDA SEBACEE
-Gland exocrin de tip simplu alveolar
-n pielea subire, mai numeroase n pielea feei i scalpului
-Asociat cu foliculul pilos
-Sintetizeaz sebum, excretat prin mecanism holocrin
-Poriunea secretorie - celule cu citoplasm palid acidofil, vacuolat, datorit produsului
de secreie de natur lipidic.
GALANDELE SUDORIPARE
-Exista 2 tipuri:
-ecrin (sau merocrin)
-apocrin

-ambele se dezvolt ca invaginri ale epidermului, dar difer ca dimensiuni, distribuie i produs
de secreie
Glandele sudoripare ecrine
-Glande simple tubulo- glomerulare
-Produsul de secreie este eliminat prin exocitoz
-Ductul
-Acoperit cu epiteliu bistratificat cubic;
-Celulele sunt mai mici ca cele din poriunea secretorie, dar au citoplasma mai intens
acidofil.
-Poriunea secretorie/ adenomerul
-Localizat n profunzimea dermului reticular i partea superficial a hipodermului.
-Celule mioepiteliale.
-Celulele secretorii sunt de 2 tipuri:
-ntunecate / mucoase
-Celule clare / seroase

Glandele sudoripare apocrine


-Se gsesc doar n pielea axilei, regiunii pubiene, perianale i areolare
-Glande simple tubulo- alveolare
-Ductul
-tapetat cu un epiteliu cubic
-se deschide la nivelul foliculului pilos
-Poriunea secretorie.
-Puternic ncolcit
-Lumen larg, tapetat cu epiteliu cubic sau cilindric
-Nu are celule clare
UNGHIA
-Este alcatuit din:
-Corpul unghial (poriunea vizibil)
-Margine liber
-Rdcina unghiei (partea ascuns n anul unghial).
-Matricea unghial
-Patul unghial - sub corpul unghial, distal de matricea unghial
-Sub patul unghial se gasete dermul papilar
-Eponichium - cuticula
-Hiponichium
-Lunula

96.Urechea interna : structura histologica


Labirint osos:

vestibul ferestre oval i rotund


canale semicirculare anterior, posterior i lateral
cohlee modiol, ramp osoas
Labirint membranos:
utricul i sacul, conectate de duct
ducte semicirculare anterior, posterior i lateral
duct cohlear ntre membrana bazilar i cea vestibular
duct endolimfatic
Conine endolimf: compoziie asemntoare fluidului intracelular (K+ crescut, Na+ sczut)
ntre lab. membranos i cel osos - perilimf: asemntoare fluidului extracellular
6 regiuni n labirintul membranos
crestele ampulare n cele 3 ampule ale ductelor semicirculare, detecteaz acceleraiile
unghiulare
Macula utriculei i macula saculei, detecteaz poziia i acceleraia liniar
Organul lui Corti (cohlear), receptor auditiv
celule proase, cel. epiteliale cu stereocili
tip 1 i 2, dup tipul terminaiilor nervoase(calice vs. terminaii aferente n buton)
cel. vestibulare au i cili, cele cohleare numai corpi bazali
funcioneaz ca traductori mecanici
proteine canal MET (mechanoelectric transducer) pentru K+
Creste ampulare:
epiteliu senzorial n ampulele canalelor semicirculare
acoperit de cupul: mas gelatinoas e micat de endolimf
cel. proase i de susinere
Macule:
n utricul i sacul
acoperit de membran otolitic: cristale mari de Ca (otolii)
cel. proase i de susinere
- structur senzorial responsabil de funcia auditiv, localizat n canalul cohlear
Structura histologic:
1. CELULELE SENZORIALE (PROASE): celule cu stereocili dispuse de o parte i de alta a
pilierilor n:
- strat extern
- strat intern
Stereocilii celulelor externe sunt nglobai ntr-o membrane gelatinoas (membrane tectoria)
2. CELULE DE SUSINERE:
pilieri: celule piramidale care delimiteaz tunelul Corti
celule falangiene (Deiters) externe i interne: polul superior n form de cup adpostesc
celulele senzoriale
celule Hansen
celule Claudius
93. Ochiul-structura histologica generala

Ochiul este un organ fotosenzitiv, localizat la nivelul orbitelor, avand diametrul antero-posterior: 22-27
mm si circumferinta: 69 -85 mm.Ochiul este alcatuit din glob ocular i structuri anexe (conjunctiva,
pleoapele si aparatul lacrimal)
Globul ocular este format din 1)trei tunici:
externa: cornee si sclerotica
medie (vasculara, uveea): coroida, corp ciliar si iris
interna: retina
2)Si trei compartimente:
camera anterioar (ntre cornee i iris)
camera posterioar (ntre iris i cristalin)
camera vitroas (ntre cristalin i retina fotosensibil)
n camerele anterioar i posterioar circul umoarea apoas, iar camera vitroas este ocupat de
corpul vitros
Medii de refracie: cornea i cristalinul (cu rol in focalizare)
Controlul cantitii de lumin: irisul
Detectori: retina (celulele cu conuri i bastonae)
Structuri anexe ale ochiului:
1.Conjunctiva=Membran transparent ce se intinde de la limbul sclerocorneean (conjuctiva bulbar)
pana la nivelul feei interne a pleoapelor (conjunctiva palpebral). Este alcatuita din urmatoarele
elemente:
epiteliu stratificat cilindric+ cel. caliciforme
lamina propria
2.Pleoapele- sunt reprezentate de placa tarsal, legat de m. tarsal superior (neted), cptuit de
conjunctiva (pe fata interna). Pleoapele contin musculatura striata reprezentata de m. orbicular si de m.
ridicator al pleoapei. Pe fata externa sunt acoperite de epiderm.
Pleoapele contin numeroase glande:
Tarsale (Meibomius): gl. Sebacee alungite, se deschid la marginea pleoapelor, secreia acestora
contribuie la formarea filmul lacrimal

Zeis: gl. sebacee, se deschid nfoliculii genelor


Moll: sudoripare apocrine, spiralate
Lacrimale accesorii: Wolfring (faa int. pleoapelor), Krause (fornix)
3.Sist. lacrimal:
Glande lacrimaleglande tubulo-acinoase compuse, seroase, cu cel. mioepiteliale,se deschid n fundul
de sac lacrimal
Puncte lacrimale dreneaza catre-> canalicule lacrimale-> sac lacrimal -> duct nazolacrimal
Sac i duct: epiteliu pseudostratificat ciliat
Lacrimile:film subire de lichid secretat de gl. lacrimale, gl. Meibomius, cel. caliciforme conjunctivale.
Lacrimile conin protein (lizozim), lipide, electrolii.

Dezvoltarea embriologica a globului ocular


Ectoderm neural:
retina
ep.ciliar i al irisului
Ectoderm:
cristalinul
ep.corneei
Mezoderm:
sclerotica
stroma corneei, irisului, corpului ciliar, coroidei
Corneea reprezinta poriunea anterioar(1/6), transparent, avasculara, a nveliului fibros al globului
ocular. Are o grosime de 0,5 mm. Se continua cu sclerotica(5/6) la nivelul limbului sclerocorneean.
Corneea este principalul dioptru al ochiului (aprox 40 dioptrii).
Structur histologic (dinspre exterior spre interior):
1.Epiteliul corneean
ep.pavimentos stratificat nekeratinizat

~5 straturi celulare, 50 microni


celulele din stratul superficial prevzute cu microvili-> rein filmul lacrimal pe suprafa
strat cellular bazal cu activitate proliferativ; turnover 7 zile
celulele stem n limb
foarte bogat inervat-> clipire
se continua cu ep.conjunctival
2.Membrana Bowman
membrana bazal a ep.corneean
fibrede collagen II aezate neordonat
nu se regenereaz-> leziunile pot duce la cicatrici opace(astigmatism)

3.Stroma
90% din grosimea corneei
lamele formate din fascicule de colagen III, paralele
fasciculele au orientare perpendicular n lamelele adiacente
transparent datorit acestui aranjament la care contribuie GAG (lumican, decorin)
fibroblaste turtite ntre lamele (keratocite)
avascular
4.Membrana Descemet
membrana bazal a endoteliului corneean
PAS +, 10 microni
reea neregulat de fibre de colagen
se regenereaz
se extinde sub sclerotic-> ligamentul pectinat ce ptrunde n muchiul ciliar
5.Endoteliul corneean

epiteliu simplu scuamos( pavimentos)


celule cu jonciuni de aderen
controleaz schimburile metabolice ale corneei cu umoarea apoas
activitate de endocitoz i transport ionic
capacitate limitat de regenerare

Transparena corneei se datoreaz:


structurii anatomice
jonciunilor dintre celulele epiteliului ce constituie o barier pentru ptrunderea soluiilor
apoase
deturgescena stromei meninut de mecanismele de pomp endoteliale

Sclerotica

Capsul fibroas groas(0,7 mm), inextensibil, de culoare alba, alcatuita din tesut conjunctiv
dens neregulat, vascularizat. Prezinta structural mai multe straturi concentrice de fibre de collagen
(acest aspect determina opacitatea scleroticii), fr orientare regulata n acelai plan. Conine i fibre
elastice, substan fundamental, fibroblati.
Zone imprecise delimitate:
Episclerotica: strat extern de . conj. lax, mrginit la exterior de grsimea periorbital
Sclerotica propriu-zis (capsulaTenon)
Lamina supracoroidian (lamina fusca): la interior, adiacent coroidei, celularitate mai bogat
Spaiul episcleral(al luiTenon) se gsete ntre episclerotic i capsula Tenon i permite
mobilitatea globului ocular
94. Corpul ciliar, irisul si cristalinul
Irisul este un diaphragm cu deschidere (pupila) variabil. Se formeaz din poriunea anterioar a
corpului ciliar. Anterior este n contact cu camera anterioar, posterior cu cea posterioar i cu

cristalinul. Este alctuitdintr-o strom conjunctiva bogat vascularizat, acoperit posterior de epiteliul
pigmentar. Conine fibre musculare netede.
Epiteliul pigmentar(EP) este alactuit din:
EP posterior: lamina bazal nspre camera posterioar
Mioepiteliul pigmentar anterior (EPA): lamina bazal spre stroma irisului
Elemente contractile (reflex de adaptare):
procese bazale ale EPA conin elemente contractile radiale-> m. dilatator al pupilei(simpatic)
f.m. netede circulare n strom-> m. constrictor pupilar (parasimpatic)
Corpul ciliar
Poriunea anterioar dilatat a uveei, cuprins ntre iris i coroid se numeste ora serrata. Are
forma triunghiulara, avand o fata spre sclera, o fata spre camera posterioara si una spre corpul vitros.
Din corpul ciliar se desprind ~ 75 procese ciliare de care sunt ataate fibrele zonulei Zinn->
inserate n capsula cristalinului
Corpul ciliar:
regiune extern-> muchiul ciliar
regiune intern-> . conj. bine vascularizat, se extinde n procesele ciliare
Muchiul ciliar e conectat prin zonula Zinn de cristalin:
poriune meridional
poriune radialcontracia reduce curbura cristalinului-> focalizare la distan
poriune circulara (intern) contracia relaxeaz zonula i crete curbura-> focalizare
n apropiere
Epiteliul ciliar (CiEp) tapeteaz procesele i corpul ciliar:
strart intern, nepigmentat (npE): membrane bazal spre vitros; cellule transportoare de ioni
strat extern, pigmentat (PE): membrane bazal (lamina vitrea-LV) spre corpul ciliar
Funcii:
secret umoarea apoas (similar plasmei, dar 0,1% proteine)
particip la bariera umoare apoascreier

produce i ancoreaz fibrele zonulare


Coroida=Stratul vascular situate extern fa de retin, pigmentat. are 2 straturi:
strat coriocapilar extern. Bine vascularizat, asigur nutriia unei pri a retinei.
membrane Bruch (lamina vitrea) intern, spre retin; membrane hialin. De la nervul optic la
ora serrata. Conine fibre de collagen i elastice.
Cristalinul
Este avascular,forma de lentila biconvexa
elemente:
capsullamina bazal a epiteliului
epiteliu subcapsularsimplu cubic
fibre: cellule epiteliale modificate, alungite, fr nuclei
pierderea elasticitii-> presbiopie
pierderea transparenei-> cataract

95.Retina
Deriv din pereii cupei optice. Este alcatuita din dou straturi:
retina neural-intern
epiteliul pigmentar retinian-extern
ntre cele dou e un spaiu virtual localizarea dezlipirii de retina
Retina neural are dou regiuni:
non-fotosensibil, anterior de ora serrata
fotosensibil, posterior de ora serrata
Disc (papil) optic nervul optic
Fovea centralisdepresiune pe axul optic al ochiului
Macula luteaexterior de fovee

Epiteliul pigmentar: interactioneaza fizic, metabolic si functional cu stratul conurilor si


bastonaselor. Celulele sunt asezate in monostrat, avand forma hexagonala. Polul bazal este asezat spre
stratul intern al membranei Bruch coroidei si prezinta numeroase pliuri.
Polul apical prezinta microvilli care sunt asociati dar nu stabilesc contacte cu segmental extern al
fotoreceptorilor. contin granule de melanina.
Portiunile laterale sunt solidarizate prin complexe jonctionale de tip occludens, adherens si
gap. Primele2 tipuri constituie bariera sange-retina.
Nucleul este situate in apropierea membrane bazale.
Functii ale epit pigmentar:
metabolismul vitaminei A pentru regenerarea pigmentilor vizuali (rodopsina);
recunoasterea, ingestia si fagocitarea discurilor eliminate de segmental extern al celulelor
fotoreceptoare;
formeaz bariere sngeretin
absoarbe lumina (melanin)

Tipuri celulare n retin:


Celule pigmentare
Neuroni:
celule fotoreceptoare (celule cu bastona i con)
neuroni bipolari
neuroni multipolari (celule ganglionare)
Celule de asociaie (neuroni):-celule orizontale (ntre celulele fotoreceptoare), amacrine (ntre neuronii
multipolari), interplexiforme
Celule de susinere Mller (celule nevroglice)
Retina este organizat n 9 straturi:
1.stratul conurilor i bastonaselor
2.membrana limitant extern
3.stratul nuclear extern

4.stratul plexiform extern


5.stratul nuclear intern
6.stratul plexiform intern
7.stratul celulelor ganglionare
8.stratul fibrelor optice
9.membrana limitant intern
1. Stratul conurilor i bastonaelor:
formeaza stratul extern al retinei neurale; pentru a ajunge la acesta, lumina trebuie sa strabata
toate straturile interne ale retinei
contine segmentele fotoreceptoare ale celulelor cu conuri i bastonae

Celulele fotoreceptoare (neuroni modificai):

segment extern
zon de legtur
segment intern
fibre externe
regiune nuclear
fibre interne
seg. extern: are aspect de cilindru sau con si conine discuri fotoreceptoare, delimitate de membrane.
Discurile se desprind de la vrful procesului. Vine n contact cu microvilii celulelor epiteliului pigmentar.
-Trunchiul de legtur: conine un cil modificat (9 dublete/ microtubul). Pornete dintr-un corp bazal.
Prezinta un process caliceal.
Segmentul intern: prezinta aparatGolgi, mitocondrii, microtubule
Celulele cu bastona(~120 milioane):
mai numeroase in periferia retinei
sensibile la stimulare luminoasa de mica intensitate, 496 nm

imaginea furnizata este monocromatic (un singur tip cellular cu un singur fel de pigment)
segmentul extern contine 600-1000 discuri asezate orizontal de-a lungul segmentului;
lumenul discului nu vine n contact cu spatial extracelular
membrana discurilor contine rodopsina: o aldehida a vitamineiA (retinal) legata de o proteina
(opsina)
responsabile de vederea nocturna
Celulele cu con (~7 milioane):
3 tipuri similar morfologic, diferite prin pigmenii prezeni: L, M i S (420, 531, 588 nm); fiecare
responsabil de percepia unei culori (albastru, verde, rou)
pigmenii: iodopsine
sensibile la stimuli luminosi de intensitate mai mare
segmentul extern are forma conica; este inconjurat de o membrane ce prezinta invaginatii care
dau nastere la 200-500 discuri (lumenul discurilor este continuu cu spatial extracelular)
prezente n fovea central
Fototrecepia:
Fotoni incideni=> retinaldehida din starea all-cis n all-trans
Se activeaz opsina-> transducina-> activeaz cGMP fosfodiesteraza-> scade nivelul cGMP
Scade permeabilitatea pentru Na+ a membrane celulare-> hiperpolarizare
Scade producia de neurotransmitor-> informative preluat de celulele bipolare-> amacrine,
orizontale si apoi ganglionare.
Celulele ganglionare genereaz potenialul de aciune ce se trnasmite la S.N.C.

2. Membrana limitant extern:


jonciunile aderente ntre procesele apicale ale cel. Muller
3. Strat nuclear extern:
nucleii celulelor fotoreceptoare cu bastona sau con (mai mari, mai puin colorai, situai spre
exteriorul stratului)

4. Strat plexiform extern:


conine
procesele celulelor cu bastona (sferule) i con (pediculi)
dendritele celulelor bipolare
prelungirile celulelor amacrine i orizontale
sinapse ntre celulele fotoreceptoare i cel. bipolare (1:1 n fovee)
sinapse ntre cel. fotoreceptoare i interneuroni (cel. orizontale, interplexiforme)
5. Strat nuclear intern:
conine nuclei celulelor bipolare, orizontale, amacrine i Muller
capilarele din vasele retiniene se extend numai pn n acest strat

6. Strat plexiform intern:


conine
axonii celulelor bipolare->
dendritele celulelor ganglionare
procesele celulelor amacrine i interplexiforme
7. Stratul celulelor ganglionare:
pericarioni mari de neuroni multipolari
dispuse n monostrat, cu exceptia zonei macula lutea(8-10 straturi)
absente la nivelul foveei
n fovee1:1 cu celulele bipolare
8. Stratul fibrelor nervoase (optice):
axonii celulelor ganglionare care converg catre papilla nervului optic
n mnunchiuri celulele gliale Muller
vase sanguine de dimensiuni mari

9. Membrana limitant intern:


membrana bazal a celulelor gliale Muller
adiacent feei posterioare a vitrosului
Discul optic:
axonii cel. ganglionare strbat sclerotica
pata oarb;
ptrund vasele de snge(vena i artera central)