Psihopedagogia copiilor supradotati

1.Premisele istorice ale identificarii copiilor dotati. 1)In Sparta supradotarea apreciata in
functie de abilitatile sportive. 2)In Atena se asigura o educatie doar baietilor, iar fetele se educau
in familie. Baietii din clasele sociale superioare si se preda cititul, scrisul, aritmetica, istoria,
literatura. Filosofia lui Platon i se atribuie meritul, a infiintat o scoala unde a selectat tineri dupa
nivelul intellectual, el include in aceasta scoala si fete. 3)China in perioada dinastiei tang era
noastra copii si tinerii supradotati erau educati la curtea regala, lozinca era o familie-un copil.
4)In europa in perioada renasterii o explozie de talente in domeniile artistice Leonardo DAvinci
pictor, Michel Angelo-sculptor, Bocacio. 5)In sec XIV Imperiu turc capata putere Sultanul
Mehmet, infiinteaza o scoala de iemiceri, erau alesi cei mai inteligenti, frumosi, ii aducea cu
forta si ii pregatea pentru lupta. La inceputul sec XIX apare un interes deosebit pu copii talentati
si erau numiti copii pregidiosi talentati. Karle Witte la 14 ani a obtinut titlul de doctor in
filosofie. Cristian Henrik a fost numit miracolul din Leipzing la 4 ani citea in frangeza-germana
si cunostea 500 de propozitii din limba latina. In 1946 ia fiinta prima asociatie a copiilor dotati in
SUA. In 1950 incepe o mobilizare totala a talentului manifestata in 8 directii: -dezvoltarea
acuriculumui; -extensia definitii supradotarii; -aparitia programelor de accelerare a stadiiilor ;
-elaborarea programelor a profesorilor pu copii supradotati; -cresterea fondurilor allocate
cercetarilor; -focalizarea atentiei asupra dotatilor; -modificari legislative la nivel national;
-diversificarea numarului de programe locale. 6)Franta 1986 apare reforma Jostincare determina
instituirea dreptului la diversitateain invatamint sau prin accelerarea studiilor. 7)In present in
SUA toate strategiile educatiei differentiate sunt fundamentate pe principiul optimeiintilniri intre
trebuintele elevului si ofertele educationale. Sunt acceptste urmatoarele tipuri de supradotare:
-abilitati intelectuale generale; -aptitudini academic specifice; -gindire productive sau creative;
-abilitati de conducere; -arta vizuala si interpretative; -abilitati psihomotorii.
2.Definitiile supradotarii. Supradotarea-abilitate, dotare, inzestrare, precocitate. Este o calitate
psihica care desemneaza o realitate cu puternice implicatii socio educationale(societate, familia,
grupul de prieteni, modul de instruire.) Sumption si Luccking descriu supradotarea ca fiind
aceea care poseda potentialul de a executa sarcini ce reclama un nivel mult mai ridicat de
abstractizare intellectuala, imaginative, creative sau ambele. Bogdan si Bandura: Definitii
obiective: supradotatea identificata dupa nivelul ridicat la testele de inteligenta. Def
descriptive:descrierea a ceva, supradotarea e determinate dupa anumite caracteristiciale dotarii.
Def comparative:principalul reper il constituie clasificarea indivizilorfie dupa coieficientul
intellectual fie dupa rezultatele scolare sau anumite performante. Combinarea celor 3. Dupa
Hany cele peste 100 de definitii pot fi grupate in 4 categorii distinct in care primele 2 se refera la
constructele psihologice. A 3 se refera la realizari sau performanta si a 4 la mediu. Def ce se
refera la constructii: criteria de identificare: -rezultatele deosebite la teste care sunt de cunostinte
si performante superioare in situatii de viata; -raportarea supradotarii la un cadru psihologic sau
educational, individual sau de grup; -locul central al abilitatilor cognitive; -recunoasterea sociala
a abilitatilor cognitive si a performantelor.
3.Caracteristica generala a modelelor teoretice contemporane ale supradotarii. Se disting 4
grupe complementare de modele. 1.Modele care considera fenomenul ca pe o capacitate relativ
stabila independent de evolutii istorice, culturale, socio economice Gardner, Taylor. 2.Modele
orientate preponderant pe componentele cognitive ale fenomenului ce considera calitatea
prelucrarii informatiei mai relevant pu diagnosticarea nivelului de performantaintelectuala decit

rezultatul la un test de IQ. 3.Modele orientate pe performante realizate sau virtuale, Renzzulli.
Gagne. 4.Modele orientate pe actiunea mediului socio-cultural si psiho-social Monks. Climatul
politic, situatia economica, calitatea de arie de cercetare si de interventie educational prioritara a
asistentei psihopedagogice pu indivizii cu aptitudini inalte. Monks Meller 1922 au propus o
clasificare a modelelor contemporane in 2 categorii: descriptive, explicative.
4.Modelele descriptive ale supradotarii. Dotarea superioara este interpretata ca abilitate sau
talent, multipla exprimate in domeniul cunoasterii si practicii umane. Taxonomia talentelor
multiple defineste abilitatea inalta e un compozit de resurse individuale si sociale care determina
realizarile supramedii in unul sau mai multe domenii de activitate caracterizate prin sarcini
teoretice si practice dificile Heller 1989.
5.Modelele explicative ale supradotarii. Examineaza dezvoltarea dotarii aptitudinale inalte mai
mult prin analiza procesului decit a produsului si se diferentiaza intre ele prin important ape care
o atribuiefactorilor de personalitate si respectiv factorilor socio-culturali in determinarea
excelentei intelectuale. Cele mai cunoscute modele ale acestei categorii apartin autorilor Renzulli
1986, Renzulli si Monks.
6.Teoria inteligentei multiple H. Gadner.1988,1991. Delimiteaza si descrie 7 componente
cognitive relativ independente: talentul lingvistic; logico-matematic; inteligenta spatial;
muzicala, kinestezica capacitatea omului de a simti; inteligenta interpersonal a forma relatii;
inteligenta intrapersonala lucrul persoanei cu dezvoltarea sa.
7.Modelul lui Gagne.1985-1991. Face distinctive intre dotarea inalta si talent subliniind ca
prima exprima o realitate psihologica manifestata sau numai potential in timp ce talentul face
referire la performanta aptitudinala social recunoscuta. Structura dotarii superioare prezinta 4
componente complexe: aptitudini intelectuale, socioafective, senzoriomotorii; domenii de
expresie a talentului academic, artistic, interpersonal, sportiv; catalizatori interpersonali
motivatie, curiozitate, autonomie perseverenta; variabile de mediu familie, scoala, colegi,
prieteni.
8.Modelul mutifactorial elaborate de Heller si Hany.1986,1991. Identifica 5 domenii ale
talentului: abilitati intelectuale,creativitate, competent sociala, abilitati artistice, abilitati
psihomotorii. Identifica citeva arii de performante ale: limbii straine, matematica, stiinta,
tehnologie, arta mestesugareasca, relatii sociale, sporturi. Descrierea si analiza interrelatiilor
dintre talente potentiale si performantele exprimate au la baza un model causal multifactorial al
talentului si performantei incluzind factori cognitive, noncognitivi, sociali precum si variabile
moderatoare in sensul catalizator lui F. Gagne.
9.Supradotarea in conceptia lui I.S.Renzulli. Modelul triadic al dotarii superioare.
Excelenta intelectuala consta in interactiunea dintre 3 categorii de trasaturi umane: inteligenta
generala supramedie; nivel inalt al angajarii in sarcina; niveluri inalte ale creativitatii.
Capacitate
Angajarea in
superioare
sarcina
medii
Creativitate
a

supradotare
a

Autorul face precizarea ca nici unul din acele 3 categorii referentiale nu este suficienta in
sinepentru generarea exceptionalului si ca fiecare in parte este dispensabila. Abilitatea
supramedie-se refera atit la abilitatea generala cit si la cele speciale.Abilitatea generala e
considerate a fi capacitatea de prelucrare a informatiei de integrare a experientelor care rezulta
din adecvarea si adaptarea raspunsurilor la situatii noi. Abilitati specifice capacitatea de a
dobindi cunostintele, deprinderile sau abilitatile de a exersa o activitate specifica reprezinta caile
prin care indivizii se exprima pe ei insasi in viata reala. Angajarea in sarcina-e definite prin
functia motivatiei de energizare a individului orientate catre un domeniu sau sarcina de lucru
specifica. Creativitate-Renzulli prefer sa precizeze prin enumerarea formelor de manifestare ale
creativitatii: fluent, flexibilitatea si originalitatea; deschiderea catre experienta; curiozitatea,
speculatia, dorinta de asumare a riscurilor in gindire; senzitivitatea pu detalii. Pu masurarea
nivelului creativitatii autorul opineaza in favoarea reducerii ponderii testelor de creativitate
datorita limitelor de validitate care le face inoperante si prefer modalitati determinative de
psihodiagnoza.
10.Dinamica excelentei la adolescenta in conceptia lui F.Monks. Profesorul Monks a initiat un
program de calificare post universitara a cadrelor didactice in pedagogia supradotarii care se
finalizeaza cu obtinerea unei diploma internationale. Paradigma excelentei reprezinta o
extensiune a modelului elaborate de Renzulli prin plasarea acestuia din urma in context social si
prin conferirea dimensiunii dinamicii in accord cu dezvoltarea ontogenetica. Modelul este
fundamentat empiric pe o cercetarea asupra unui esantion de adolescent cu aptitudini
intelectuale inalte. Modelul execelentei de Monks. In acest system distingem 3 arii importante
familia, scoala si grupul de prieteni.
scoal Abilitati
Angajarea in
a
superioare
sarcina
medii
creativitate

seme
nii

Famili
a

Noul model a incercat sa identifice cei mai important factor ice genereaza strategii cognitive
performantele: instoria preadolescente; relatii cu prietenii; relatii cu familia; contextual socio
cultural.
11.Caracteristica psihologica a copiilor supradotati. Inteligenta superioara medie, capacitate
inalta de concentrare, optimism, calitati carismatice, au o ridicata responsabilitate, o ridicata
incredere in sine, sunt incapatinati uneori, invata sa citeasca de timputiu, au un vocabulat mai
bogat, capabili sa construiasca sis a utilizeze abstractiuni, abilitate de a lucre independent,
concentrare sustinuta a atentiei, interese foarte focalizate, multa energie, diagnosticati ca
hiperactivi, prefer compania copiilor mai mari ca ei.
12.Strategii de identificare a copiilor supradotati. Scopul este selectionarea acelor elevi
capabili sa faca fata unei instruiri differentiate. In strategiile de selectie a elevilor supradotati

intervin 2 alternative-selectia supradotatilor in functie de o singura variabila; -selectia

supradotatilor in functie de predictii. Aplicarea primei strategii presupune folosirea testelor
standardizate cu etaloane recente pu a determina nivelul inteligentei. Daca adoptam a 2 strategiee
necesar o investigatie mai ampla. Procedee in care se precizeaza etapele si instrumentele
recomandate pu identificare: - modelul de la Universitatea Jhon Hopdens si Feld Husen sa
elaborate un ghid de identificare a supradotatilor. Acest ghid este un set de recomandari care
constau din: 1.proceduri de identificare a avansului academic pe baza depistarii abilitatilor
verbale si academic pu ca sunt abilitati necesare activitatii scolare si extrascolare. 2.elevii
identificati ca supradotati dupa rationamentul verbal si mathematic pot beneficia de
programeacademice differentiate. Conceptia lui Feld Husen identificarea supradotatilor
parcurge 2 etape: a)Screening un fel de scanarese foloseste la identificarea copiilor supradotati
cu ajutorul la 2 categorii de surse: formale si informale. Celke formale se bazeaza pe rezultatele
obtinute la testele standartizate. Cele informale se bazeaza pe recomandarile profesorilor,
parintilor si a copiilor. b)Diferentierea in profunzime-aceasta faza se desfasoara numai dup ace a
avut loc prima faza si consta intro examinare suplimentara pu a se stabili nivelul de dezvoltare al
abilitatilor vizate. Aceasta faza nu se face la toti doar la acei care au obtinut rezultatele cele mai
bune de la screenind 10%. Renzulli propune un sistem de identificare a copiilor supradotaticare
sa permita stimularea creativitatii. Toata strategia consta din 6 faze: -sunt selectati 50% din
populatia elevilor care urmeaza sa fie admisi in programele specifice supradotatilor. listele cu
elevii propusi se dau la profesori si sunt rugati sa completeze fise de caracterizare a fiecarui elev.
se apeleaza la mai multe procedee de identificare acceptate de scoala cum ar fi nominalizarile
colegilor. nominalizarile special aceasta lista cu elevi trece la toti profesorii din scoala si la cei
care au predate la ei. parintilor li se recomanda un program adecvat copiilor. actiunea
informatiei deoarece are loc o interactiune dinamica intre professor si elevi care manifesta interes
pu o problema si se determina integrarea in program a acestor elevi.
13.Strategii de organizare a instruirii diferentiate.
14.Accelerarea. Strategia accelerarii permite reducerea perioadei de educatie formala prin
asigurarea conditiilor de progress in ritmul propriu elevilor cu aptitudini inalte. Principalele
forme ale accelerarii studiilor aplicate in practtica educational de la inceputul secoluluisi pina in
present sunt: 1)admiterea devansata in cl I se constata o flexibilitate in privinta virstei copii
merg la scoala de la 5-6-7 ani. Virsta de admiterela scoala variaza de la 5 ani in SUA si pina
peste 8 ani in Canada dar in cele mai multe tari predomina virsta de 6 ani cel mai mult in anglia.
Caracteristicile admiterii devansate: pot fi admisi mai devreme copii cu disponibilitati
aptitudinale deosebite ce isi mentin precocitatea pe tot parcursul scolarizarii, admiterea devansata
nu accentuiaza superioritatea la invatatura dar reprezinta un procedeu efficient de identificare a
elevilor cu calitati superioare; proectele de admitere devansata trebuie sa prevada masuri
ulterioare de identificare a pseudotatilor. 2.telescoparea claselor-aceasta strategiese refera la
pregatirea concomitenta la 2 clase si sarireaunor ani de studii la facultate prin incredintarea
elevilor dotati in tutelaunei facultati si prin acordarea unui avans daca reusesc la examenul de
admitere. 3.intrepatrunderea claselor aceasta strategie se realizeaza prin acoperirea in 2-3 ani a
continuturilor transmise in mod normal in 3-4 ani. 4.progresu continuu e un proect de program
fara clase numit si sistemul nivelurilor sau al creditelor. Acest system a fost aplicat initial in SUA
a fost apreciat de multi dar dificil de realizat. 5.cursuri suplimentare la scoala secundara si
admiterea devansata la facultate

15.Imbogatirea. In unele surse termenul desemneaza activitatile extrascolare inclusive si cele

initiale cu scopul de a veniin ajutor a persoanelor ce au o retinerein dezvoltare iar in alte
surseeste folositcu semnificatiade activitati curiculare aditionale programei scolare desfasurate in
clasa. Imbogatirea prezinta avantajul adaptarii progresului instructiv educative la posibilitatile si
interesele acestora fara a izola de mediul scolar obisnuit. Primele programe de imbogatire sau
experimentat in clasele eterogene si nu au avut success era plictiseala, oboseala si dezinteres.
Formele curiculumului imbogatit: -reducerea la minimal a programelor obligatoriu in
avantajul optiunilor multiple pu cursurile la care sa manifestat interes; -scutirea elevilor pu
anumite cursuri obligatorii pu ca acestea sasi insatisfaca eforturile in directia compatibila
inclinatiilor special; -organizarea de ateliere sau certuri; -initierea unor proiecte de cercetare;
-audierile regulate de conferinte; -studiul individual degajat; -tabele, sesiuni, academii. Toate
aceste forme de imbogatire au drept scop aprofundarea cunostintelor, dezvoltarea abilitatilor si
satisfacerea intereselor cognitive special.
16.Gruparea aptitudinala. Poate fi realizata prin 3 forme: Scolile, Clasele, dupa grupe
speciale. 1)Scolile organizarea scolilor special pu copii supradotati sa bazat pe o ipoteza ca
separares elevilor intrun cadru aptitudinal omogen in vederea, parcurgerii unui curicul special si
stimulator si in conformitate cu posibilitatile lor superioare mareste succesul personal al acestora
si este rentabil pu societate. Avantajele:asigurarea unei culture generale superiare pu acei copii
care si-au dovedit ca au aptitudini scolare globale nemanifestindu-si; dezvoltarea aptitudinilor
speciale; interstimularea;o dotare materiala superioara; colaborarea cu parintii si autoritatile
locale. Stari negative: separarea copiilor cu aptitudini supramedii ca pericol social in sine;
suprasolicitarea elevilor; reducerea ocupatiilor copiilor de a se manifesta ca lideri in scoli
neobisnuite; demoralizarea elevilor de elita, stimularea sentimentului de inferioritate; privarea
copiilor medii de stimulare intelectuala favorizata cu copii dotati. Un exemplu de scoala pu copii
dotati este Cademuir International School, este pu elevii de 6-8 ani, infiintata in Scotia 1990.
Curicula de aici vizeaza atit trebuintele specifice elevilor cu aptitudini inalte cit si a celor cu
subrealizare scolara. Principalele avantaje a modelului de invatamint de aici:nr mic de elevi pu
un professor; studio pe grupe mici delimitate pe criteria de aptitudini; accelerarea studiilor in
ariile curiculare pu care un elev manifesta aptitudini si interese diferite.2.Clasele speciale sunt
cu mult mai numeroase. Pot fi clase cu aptitudini omogene la o singura disciplina sau un set de
discipline si al 3 lea la toate disciplinele. Avantajele: se pot organiza pu un nr mai mic de elevi
decit ca scolile special; sunt mai avantajoase din punct de vedere economic; separarea de
generatia de virsta este evitata si elevii dotati raminind integrati in scoala obisnuita si este valabil
si pu profesori. Atitudinea profesorilor fata de aceasta metoda de organizare a instruirii, clasele
special sunt pe locul I pu popularitate pu profesori. Dezavantajele: selectia elevilor este mai
putin riguroasa si admiterea mai permisiva; incarcatura mai mare de subiectivism in repartizarea
profesorilor la aceste clase; baza materiala si informational este la un nivel mai scazut.
Avantajul net in plan psihopedagogic fata de scolile special:clasele special au o deschidere
mai mare in dublu sens pe parcursul anului scolar copii din clasele obisnuite care nu au reusita
scolara la testele de admitere pot fi pe parcursul anului scolar transferati si invers. 3.Dupa
grupele speciale:aceasta forma isi propune reducerea decalajelor interindividule de capacitate
sau de aptitudini in cadrul unei clase obisnuite astfel incit sa se micsoreze nivelul de predare.
Sunt 2 procedee de departajare: constituirea unor grupe fixe in cadrul unei clase pu toate
disciplinele; separarea unei grupe mici de copii pu parcurgerea unei anumite parti din activitatea
cuprinsain orar sau chiar numai anumite subiecte din cadrul unei singure discipline. Avantaje: se

reduc substantial acuzatiile legate de separare; costurile sunt minime comparative cu alte forme
de organizare; se permite realizarea transferurilor positive multiple intre copii cu diferitetipuri de
niveluri de abilitati. Dezavantaje: elevii selectionati ca fiind relative omogeni dupa un criteriu
ramin totusi eterogeni sub alte aspect; acelasi professor este nevoit sa predea la 2 nivele diferite;
profesorii nu sunt selectionati si pregatiti in mod special in domeniul pedagogiei elevilor dotati.
17.Formarea profesorilor pu instruirea diferentiata. Formarea initiala a cadrelor didactice,
cuprinde cursuri, seminarii, lucrari practice, conferinte, publicatii de specialitate,educatie postuniversitara, educatie la distanta, forumuri profesionale, etc. Aceasta pregatire se va adresa atat
profesorilor ce lucreaza in centre specializate, in clase specializate, sa lucreze in programele de
educare a copiilor supradotati si talentati. De asemenea pregatirea este obligatorie pentru
administratorii si directorii sau consilierii ce au autoritate in deciziile legate de programele de
educare a copiilor supradotati si talentati, cat si pentru profesorii sau psihologii scolari ce
lucreaza in acest program. Aceasta pregatire va fi de minim 30 de ore pe an pentru profesorii ce
lucreaza in centre specializate si de minimum 10 ore pe an pentru profesorii ce lucreaza in scoli
ce au aderat la programele de pregatire in educarea copiilor supradotati si talentati, avand clase
specializate.
18.Caracteristicile profesorului pu elevii supradotati.-S aib pregtire specializat penru
educarea elevilor dotai; -S neleag utilizarea adecvat a materialelor i a metodelor de predare
difereniate; -S fie implicai n dezvoltarea profesional continu privind educarea elevilor
dotai; -S dein caracteristici personale i profesionale exemplare. -disponibilitatea s nvee pe
parcursul ntregii viei, deschis la nou, capabil s aprecieze valoarea acumulrii de noi cunotine
i modul n care acestea sunt aplicabile n clas; -pregtire foarte bun n domeniul academic sau
artistic n care este ncadrat; -nelegerea condiiilor fundamentale ale nvrii umane, ale
cogniiei, realizrilor, motivaiei, i performanelor, aa cum sunt acestea aplicabile elevilor
dotai; -abilitatea s utilizeze date de diagnoz i s ofere programe i strategii de instruire
adecvate; -capacitatea de a manipula idei la nivel de analiz, sintez sau evaluare, mpreun cu
elevii, -abilitatea de a evalua stilurile de nvare ale elevilor i de a adapta instruciunile n
funcie de aceste stiluri; -o bun nelegere a procedurilor utilizate pentru identificarea elevilor
dotai; -abilitatea de a utiliza n mod eficace strategiile, materialele i resursele tehnologice
adecvate; -abilitatea de a crea o atmosfer de nvare necesar penru a stimula creativitatea;
-cunotine privitoare la evaluarea multidisciplinar;
19.Recomandari pu parintii copiilor supradotati. Acesti copii au nevoie de atentie sporita din
partea adultilor, caci au un ritm de dezvoltare intelectuala superior celui al colegilor lor de
aceeasi varsta, fiind astfel frecvent in decalaj pe planul maturitatii afective.
20.Problemele copiilor dotati. Copiii supradotati se plictisesc, rapid, cand trebuie sa invete
dupa programa scolara stabilita pentru ceilalti copii. Acest lucru poate duce la probleme
disciplinare, copilul fiind frustrat. Copiii supradotati pot fi, deasemenea, ostracizati de catre
colegii lor din cauza diferentelor evidente dintre ei. Exista, deasemenea, pericolul ca elevul sa nu
faca fata ideii de copil supradotat, fiindca se poate simti presat sa fie tot timpul mai bun ca
ceilalti copii. Aceste riscuri pot fi evitate daca copiii supradotati sunt tot timpul provocati, dar in
acelasi timp lasati sa se bucure de copilarie exact ca toti ceilalti copii.