Sunteți pe pagina 1din 18

Sensibilitatea tactila

Receptorii tactili
Corpusculul Pacinii

Este cel mai studiat receptor tactil, cu adaptare rapida la stimulare


Cel mai mare mecanoreceptor cu o lungime de 2mm si un diametru de 1mm
Sunt situai in hipoderm
Receptorul este format dintro terminaie nervoasa ncapsulat. Capsula este formata din
2070 de lamele dispuse asemntor foitelor de ceapa; aceste lamele fiind celulele Schwann
modificate, plate foarte subiri. Intre aceste foite se afla un lichid, gelatinos, vscos care se
poate deplasa printre foite si care permite distribuia uniforma a presiunii pe terminaia
nervoasa.
Prin presiune localizata pe corpusculul Pacini se produce o deformare a terminaiei nervoase
ncapsulate cu stimularea mecanoreceptorilor care deschid canalele de Na urmat de un
influx de ioni pozitivi (Na) si producerea unui potenial local.
Potenialul locat cnd atinge nivelul prag determina deschiderea canalelor de Na voltaj
dependente si iniializarea unor vrfuri de potenial. Aceste vrfuri se propaga sub forma
unor poteniale de aciune ascendent spre mduva spinrii
Codificarea intensitii stimulului se face prin: la nivelul capsule prin gradul de deformare, la
nivelul terminaie prin valoarea potenialului local si in fibra senzitiva prin frecventa de
descrcare de PA (intre 50 si 500 HZ cu o valoare medie de 250 de descrcri/secunda)
Chiar daca stimulul continua deformarea iniiat de stimul este rapid anulata prin
redistribuia presiunii prin intermediul lichidului din capsulei.
Prin puterea mare de adaptarea pot detecta stimuli vibratili cu frecventa intre 30 si 800HZ .
Totui mai multe studii arata ca sunt mai degrab legai de presiunea constanta si mai puin
de stimuli vibratili (comprimare /decomprimare repetitiva)
Cmpul receptor este extrem de vast

Corpusculi Meissner

se afla situai in digitaiile pielii glabre la nivelul dermului


Sunt de 10 ori mai mici dect corpusculii Pacinii
Sunt terminaii nervoase ncapsulate cu adaptare rapida dar mai lenta dect a corpusculilor
Pacini
Sunt implicai in detectarea stimulilor vibratili de joasa frecventa 280 Hz si in discriminare
spaial
Cmpul receptor este foarte mic

Corpusculii Rufini

Sunt asemntori cu corpusculii Pacini


Sunt situai in derm pielii glabre cat si cu par
Adaptarea lor este mai lenta de aceea sunt implicai in detectarea stimulilor vibratili cu
frecventa joasa
Detectarea tonica a deformrii pielii

Discurile Merkel

Sunt formate din celule epiteliale plate fr origine neuroectodermal care fac sinapsa cu
terminaia nervoasa
Sunt situate la limita dintre derm si epiderm al pielii glabre
Se adapteaz greu si au rol in a detecta presiune tactila si textura obiectului examinat
Locul unde se formeaz potenialul local determinat de presiunea pe disc este in discuie
(celula epiteliala sau terminaie nervoasa)
Cmpul receptor este foarte mic

Corpusculii Krause

Terminaiile nervoase apar nnodate


Inerveaz pielea la limita cu mucoasa (pielea peri bucala)
Se adapteaz rapid cu rol in detectarea presiunii uoare

Firul de par
pornete dintrun folicul pros care este situat in hipoderm. Foliculul pros conine bulbul
firului de par cu rol in cretere. Pe traiectul firul de par care strbate dermul si epidermul se deschid
glande sebacee. La nivelul foliculului se ataeaz muchiului erector al firului de par.
In jurul folicului se afla terminaii nervoase bogate in mecanoreceptori cu rol de a prelua
micarea indusa firului de par. Aplecarea firului de par induce deformarea folicului si a esuturilor din
jur precum si deformarea terminaiilor nervoase ce mbrac foliculul. Se produce un potenial local
de membrana si care daca atinge potenial prag se transmite spre centru sub forma unei rafale de
PA.
Terminaiile libere
pielea este extrem de bogata in terminaii libere
Dup stimulare(deformare) se adapteaz lent spre deosebire de terminaiile libere ncapsulate

Cmpul receptor
reprezint suprafaa de piele inervata de o singura terminaie senzitiva.
La nivelul pielii fiecare fibra senzitiva se ramifica ntrun numr variabil de terminaii nervoase. Cu
cat ramificarea este mai ntins cu att cmpul receptor este mai vast.

Exista o variaie a cmpului receptor legata de: tipul de sensibilitate cat si de regiunea inervata.
Cmpul receptor este mai mic pentru pielea minii, fetei si mai mare pentru pielea spatelui sau a
membrelor inferioare. Cu cat cmpul receptor este mai mare cu att capacitatea discriminativa
scade. Daca ne raportam la tipul de receptor observam ca pentru corpusculii Pacini, cmpul receptor
este extrem de larg iar pentru corpusculi Meissner si discurile Merkel cmpul receptor este foarte
mic. Prin urmare ultimii doi receptori sunt implicai in sensibilitatea epicritic a vrfurilor degetelor
cu o mare rezoluie spaial.
In plus cmpul receptor poate avea o densitate diferita de receptori pe suprafaa tegumentara.
Sensibilitatea tactila creste cu creterea densitii receptorilor. O cretere a densitate de receptori
(creterea a numrului de terminaii pe suprafaa de piele inervata prin creterea gradului de
ramificare a fibrei senzitive) duce la creterea capacitaii de identificare a unor stimuli slabi.
In concluzie. Discriminarea spaial este in strns legtura cu cmpul receptor si creste cu cat
acesta devine mai mic si este legata de tipul si densitatea receptorilor in diferitele regiuni ale pielii.

Transduc ia stimulului senzorial in impuls nervos

Aa cum am arata la stimularea corpusculului Pacini, stimularea terminaiilor senzitive din piele
implica deformarea acestora. Prin deformare se deschid canalele de Na cuplate cu
mecanoreceptorul cu producerea unui influx de Na direct proporional cu gradul de deformare al
terminaiei nervoase respectiv cu nr de mecanoreceptori stimulai. Mecanoreceptorul prezinta un
canal cu poarta controlat mecanic. Canalul prezinta o ancora la suprafaa care se prinde de matricea
extracelulara si o ancora interna care se ataeaz la cit schelet. Prin deformarea terminaiei fiecare
ancora trage in sens opus astfel ca poarta se deschide si permite influxul de cationi (Na, Ca).
Potenialul receptor cnd atinge valoarea prag determina deschiderea canalelor de Na voltaj
dependente cu generarea unor vrfuri de depolarizare care se vor propaga sub forma de poteniale
de aciune. Potenialul de aciune este condus prin fibrele nervoase in majoritatea cazurilor slttorii
spre centrul nervos.
Relaia dintre intensitatea stimulului si potenialul de receptor

Cnd potenialul de receptor depete valoarea prag creterea valorii acestuia induce creterea
frecventei de descrcare a fibrei senzitive pana cnd valoarea potenialului de receptor atinge un

maximum ( toate canalele de Na cuplate cu mecanoreceptor sunt deschise). Influxul de Na in


terminaia nervoasa este maxim cu atingerea unui nivel maxim al potenialului de receptor. Urmare
a valorii maximale atinse de potenial canalele de Na voltaj dependente se deschid repetitiv foarte
rapid cu generarea unei frecvente de descrcare a PA maxime.

Adaptarea receptorilor
Din descrierea tipurilor de receptori gradul de adaptare depinde de aspectul histologic al
receptorului. Terminaiile nervoase ncapsulate prezinta un grad mare de adaptare fiind implicate in
detectarea stimulilor vibratili dar si a stimulilor tactili fini. Terminaiile nencapsulate se adapteaz
lent si permit detectarea stimulilor tactili grosieri si rspund la presiunea executata asupra
tegumentului. Viteza de adaptate este diferita pentru diferii mecanoreceptori de la o adaptare
foarte rapida (sutimi de secunda) ca in cazul corpusculilor Pacini pana la o adaptare lenta de 12 zile
cum sunt baroreceptori (receptori de presiune din sistemul circulator arterial). Chemoreceptorii si
receptorii pentru durere se adapteaz foarte lent.
Mecanismul de adaptare implica structura receptorului capabil sa anuleze deformarea indusa de
stimul chiar daca acesta i menine aciunea (vezi corpusculii Pacini).Un mecanism suplimentar de
adaptare este chiar terminaia nervoasa libera care prezinta o scdere a rspunsului
mecanoreceptorilor la deformare cu scderea influxului de Na si scderea frecventei de descrcare a
fibrei senzitive. Acomodarea poate fi de asemenea cauzata de a hiperpolarizarea terminaiei prin
activarea canalelor de canalele de K dependente de Ca.
Receptorii care se adapteaz rapid se numesc receptori fazici si sau de micare si anuna modificrile
de stare de la nivelul pielii. Receptorii cu adaptare lenta sunt receptori tonici si menin descrcarea
de impulsuri pe durata lunga minute, ore cu rol in anuna persistenta aciunii stimulului la nivelul
pielii.

Codificarea intensitii stimulului


Intensitatea stimulului este codata prin sumarizare de frecventa si spaial. Sumarizarea de
frecventa a fost prezentata si reprezint relaia dintre intensitatea stimulului si frecventa
potenialelor de aciune transmise prin fibra senzitiva.
Creterea intensitii unui stimul va implica stimularea unui numr mai mare de cmpuri receptoare
sumarizare spaial. Cu cat intensitatea stimulului este mai mare cu att numrul de fibre senzitive
stimulate este mai mare in conjuncie cu crestarea frecventei de descrcare. Fibrele care au cmpul
receptor in locul central de aciune a stimulului au rata cea mai mare de descrcare. Cu cat cmpul
receptor este situat spre periferia locului de aciune al stimulului cu att frecventa de descrcare
scade.

Tipuri de stimul:
Stimuli supra liminari si prag determina descrcarea de impulsuri nervoase. Stimulul determina in
zona centrala de aciune stimularea fibrelor senzitive iar in periferia zonei de aciune o zona de
facilitare. In aceasta regiune aciunea unui alt stimul se va face cu uurina si poate determina un
rspuns chiar si la o intensitate subliminala.
stimuli subliminali nu determina descrcare dar regiunea va capt uurina in a rspunde la ali
stimuli, fenomenul denumit facilitare neuronala

Sensibilitatea termica
La nivelul pielii sunt o multitudine de terminaii libere implicate in detectarea temperaturii.
Importanta meninerii temperaturii corporale este cruciala in a menine homeostazia interna.
Creterea excesiva a temperaturii corporale duce la deces. De asemenea, scderea temperaturii
corporale (hipotermia) este nsoita de scderea metabolismului general cu deprimarea activitii
cardiace si nervoase ca in final sa se produc decesul. Neuroni capabili de a detecta temperatura
sunt situai si in SNC respectiv in hipotalamus si mduva spinrii. Rolul acestor neuroni este de a
controla temperatura corporala.
Neuronii implicai in sensibilitatea termica de la nivelul pielii sunt importani in percepia aparenta a
temperaturii. Exista doua timpuri de neuroni implicai in detecia temperaturi: receptori pentru cald
si receptori pentru rece. Aceti receptori pot detecta variaii de 0,01 gr Celsius.
Distribuia lor la nivelul pielii este inegala si diferita pentru fiecare tip de receptor cald sau rece.
Densitatea acestor receptori pentru cald este de 310 ori mai mica dect pentru rece. O terminaie
nervoasa implicata in sensibilitatea termica se distribuie prin ramificare in piele pe o suprafaa de 1
mm2 pata termica. Densitatea acestor pete termice este diferita astfel ca pentru rece avem intre 15
20/cm2 la nivelul buzelor, 35/cm2 pielea degetelor si 1/cm2 pielea trunchiului.

Receptorii pentru rece:


au un interval termic de rspuns mult mai larg dect al celor pentru cald.

terminaiilor nervoase prezinta o serie de receptori care fac parte din clasa TRP (Transient Receptor
Potenial) cum ar fi TRPM8 si TRPA1. Activitatea receptorului ncepe sub temperatura de 40 oC si
atinge un maxim de activare la 27 oC. Acest receptor poate fi activat de mentol. Prin aplicarea la
nivelul pielii de mentol se activeaz canalele TRPM8 care produc senzaia falsa de rece. La
temperatura de 8 oC receptorul i nceteaz activitatea. Sub aceasta temperatura frigul are un efect
anestezic local.
exista un rspuns dinamic si un rspuns static legat de temperatura. Rspunsul dinamic apare ca
urmare a modificrilor brute de temperatura. Acest rspuns este cu att mai amplu cu cat variaia
de temperatura este mai mare si cu cat durata in care se produce modificarea este mai mica.
Rspunsul static este strict legat de temperatura pielii. Acest rspuns este minim la 40 de oC creste
la un maxim la 28 o Celsius ca apoi sa scad spre 10 oC. Urmrind graficul observam ca receptorii
pentru rece au aceeai rata de descrcare la temperatura de 30 de grade respectiv 20 de grade.
Deosebirea intre cele doua temperaturi o dau receptorii de cald care in cazul temperaturii de 30 de
o
C sunt activi.
In concluzie. Modificarea brusca a temperaturii determina un rspuns dinamic ntro prima etapa ca
apoi dup cteva minute sa fie urmat de un rspuns static.

Receptorii pentru cald


au o plaja de detecie a temperaturii mult mai restrns.
terminaiile nervoase pentru rece prezinta receptori din clasa TRP. Receptorii pentru cald din piele
sunt TRPV1 4 sau receptorii vaniloid. TRPV1 este activat de substane din clasa vaniloidelor cum ar
fi capsaicina. Capsaicina se gsete in boabele de piper, ardei iute, usturoi si activeaz aceste canale
dnd senzaia de fierbinte.
Pragul de temperatura pentru TRPV1 este de 43 de grade C si ajuta la modularea senzaiei de
durere in cadrul percepiei termice.

examinnd comportamentul tuturor receptorilor pentru cald se observa ca activitatea apare la


temperaturi de peste 2930 OC atinge rapid un maxim la 4446 gr C ca apoi activitatea sa nceteze
peste aceasta temperatura.

Transmiterea sensibilit ii pielii


Se face prin fibre senzitive care sunt prelungiri ale neuronilor pseudounipolari din ganglionul
rdcinii dorsale a nervilor spinali si ai nucleilor senzitivi de origine ai nervilor spinali. Pentru
sensibilitatea tactila discriminatorie si vibratila conducerea se face prin fibre senzitive mielinice II si
pentru sensibilitatea tactila grosiera si de presiune conducerea se realizeaz prin fibre senzitive
mielinice II si III. Prelungirile centrale ale neuroni din rdcina dorsala a nervilor spinali se continua
prin mduva formnd fascicolul spinobulbar (coloanele dorsale gracilis si cuneatus). La nivel bulbar
fac sinapsa in nc. gracilis si cuneatus. Axonii neuronilor din nc. gracilis si cuneatus decupeaz si
formeaz lemniscul medial. Aceti axoni fac sinapsa in nucleu talamic ventral posterior dup care se
proiecteaz cortical in aria somatosenzorial a girusul postcentral al lobului parietal (homunculus
senzitive)
Conducerea sensibilitii dureroase si termice se face prin fibre mielinice lente III si fibre amielinice
IV. Primul neuron al cai de conducere se afla in ganglionul rdcinii dorsale al nervului spinal.
Prelungirile centrale ale neuroni din rdcina dorsala a nervilor spinali fac sinapsa cu neuronul 2 din
coarnele posterioare ale mduvei spinrii. Axonii acestor neuroni decupeaz si formeaz tracturile
spinotalamice anterolaterale care fac sinapsa cu neuronii de releu din nc. talamic. Axonii neuronilor
talamici se proiecteaz de asemenea in aria somatosenzorial a girusului postcentral din lobul
parietal

Receptorii pentru durere


Energia este informativa la valori sczute si moderate. Energia excesiva, la intensiti mari este
distructiva si determina durere. Scopul durerii este de a evita situaiile potenial nocive. Receptorii
pentru durere din piele sunt:

Mecanoreceptoriimplicai in detectarea presiunilor crescute realizate asupra pielii cum ar fi


cele exercitate de obiecte ascuite.
o Transmit semnalul nervos prin fibre slab mielinizate III
o Nu rspund la atingeri uoare
o Mediaz durerea resimit la nivelul tegumentului cauzata de presiune puternica,
ciupitura sau strivire si din muchii scheletici sau netezi implicai in contracii sau
ntinderi excesive
o Cei mai muli pot rspunde si la temperaturi crescute(T > 45 C)
Receptori termici terminaii nervoase pentru cald prezinta canale pentru detecia nocicepie
pentru cald TRPV1 si TRPV2 si de asemenea pentru rece TRPA1 si TRPM8.

Chemoreceptorii rspund la o varietate larga de substane dintre care cele mai importante
sunt concentraia ionilor de H (pH), concentraia ionilor de K, histamina, bradikinina, PG.
Polimodali sunt terminaii nervoase care rspund la mai multe tipuri de energie mecanica ,
chimica sau termica.

NOCICEPTIA
De la nivelul tegumentelor si diferitelor organe interne nocicepia este condusa prin fibre mielinice si
amielinice. Neuronii senzitivi pseudounipolari din rdcina dorsala fac sinapsa cu neuroni din
coarnele posterioare ale mduvei spinrii. Nocicepia poate fi descrisa ca doua mari tipuri:
durerea rapida, care urmeaz dup stimularea mecanoreceptorilor ( ciupire, neptur sau strivire)
dar si altor tipuri de receptori (termici). Este rapid condusa prin tactul neo spinotalamic si este bine
localizata.

durerea lenta, care urmeaz dup stimularea termoreceptorilor, receptorilor polimodali si


receptorilor viscerali pentru durere. Este lent condusa prin cale paleo spinotalamic si este slab
localizata.

Durerea acuta
Durerea acuta este condusa predominant prin fibre mielinizate lente. Primul Neuronul senzitiv situat
din rdcina dorsala face sinapsa cu neuronii din lamina I din cornul dorsal din mduva spinrii. La
acest nivel neuronul senzitiv I descarc glutamat care determina o depolarizare rapida si scurta a
neuronilor din coarnele anterioara. Axonii neuronilor II decuseaza si trec in cordoanele laterale
formnd fascicolul spinotalamic lateral. Fibrele se proiecteaz in nc. ventromedial talamic unde fac
sinapsa cu al treilea neuron. Neuronii talamici se proiecteaz in aria somestezica din girusul
postcentral.

Durerea lenta
Este condusa prin fibrele lente amielinice si mai puin prin fibre mielinice. Aceste fibre amielinice fac
sinapsa in lamina II si III numita si substana gelatinoasa. Neuronii descarc diferite peptide dintre
care cea mai important este substana P. Aciunea este lenta si de lunga durata secunde minute.
Dup ce stimulul parcurge mai muli neuroni intermediari din coarnele dorsale stimulul ajunge la
neuronii din lamina V. Axonii acestor neuroni decupeaz si formeaz fascicolul spinotalamic
anterioara.
Doar o treime din aferentele sistemului vechi de conducere se proiecteaz in nucleii intra laminari si
ventrolaterali. Fibrele din neuronii din lamina V se proiecteaz si in alte trei principale arii:
nucleii reticulare din TC
aria tectal mezencefalic
regiunea gri periductal (din jurul apeductului Sylvius)
Aceste arii pot proiecta fibre scurte spre nucleii talamici

Nucleii talamici proiecteaz fibre spre diferite arii:


NC ventrolateral si ventromedial > Cortex senzitiv localizarea durerii
ventromedial > Cortexul insular posterior in realizarea senzaiei dureroase, integrare
senzoriala si alerta
NC dorsomedian > girusul cingulat in partea anterioara reacia emoional determinata
de durere, memorare si creterea ateniei
Ali nuc. > Hipotalamus si cortexul limbic raspunsul visceral la durere ( reacie
adrenergica, etc) si memoria subiectiva a durerii
Stimularea electrica a cortexul cerebral produce durere acuta de intensitate moderata.
Cortexul este implicat mai degrab in interpretarea calitii dureri si localizrii acesteia.
Centrii inferiori din TC, talamus si nc. subcorticali sunt puternic implicai in senzaia
dureroasa, in reacia emoional si vegetativa. Durerea ntrete memorarea evenimentelor

concomitente si reacia emoional la aceasta.

Etapele durerii
Prin lezarea tegumentului se produce destrucie tisulara si inflamaie.

Hiperalgia primara
Distrugerea tegumentului produce ntro prima etapa o durere acuta care induce si o sensibilizare la
stimuli locali cu un rspuns puternic nociceptiv. Acest sensibilizare locala care apare imediat dup
aciunea stimulului se numete hiperalgie primara.
Stimuli dureroi care acioneaz in aria lezata sau imediat in vecintatea acesteia produc durere
intensa. Cauza acestui fenomen este dat de fenomenul de facilitare care se produce la nivelul
mduvei spinrii in coarnele posterioare. Neuronii din rdcina dorsala a nervului spinal stimuleaz o
serie de neuroni intermediari din coarnele posterioare. Prin stimulare se produce depolarizarea
neuronilor de releu cu rol in transmiterea informaiei dureroase ascendent spre cortex si
concomitent stimularea neuronilor adiaceni care se depolarizeaz parial (sunt facilitai). Daca
acetia din urma (neuronii facilitai) sunt stimulai prin neuronii senzitivi asociai din rdcina dorsala
Stimuli banali de (intensitate joasa) care acioneaz in zona dureroasa sau adiacenta va aprea un
rspunde puternic care este evocat la nivel central ca o durere intensa (hiperalgie primara).

Hiperalgia secundara
Implica mai multe mecanisme care se declaneaz o data cu producerea destrucie locale.
Inflamaia

Inflamaia este raspunsul sistemului imun la destrucia tisulara. celulele inflamatorii elibereaz o
serie de mediatori care produc:1) vasodilataie locala (PGI2, bradikinina, histamina) urmata de
roeaa, cldur, tumefiere (edem) local, si 2) durere (bradikinina, histamina, serotonina, K,
prostaglandine). Acest rspuns apare la 20 minute de leziunea iniial.
Reflexul de axon
Prin stimularea terminaiilor nervoase polimodale din tegument apare un rspuns local prin ramuri
desprinse din fibrele aferente (terminaii senzitive care au o structura similara axonilor). Aceste
rspuns este realizat de bucle de ntoarcere desprinse din fibra senzitiva stimulata si se numete
reflex de axon. Ramurile implicate in reflexul de axon descarc substana P cu aciune prelungita
care amplifica inflamaia prin mai multe mecanisme: creste permeabilitatea vaselor, crete
degranularea mastocitelor, scade pragului pentru durere a terminaiilor nervoase nvecinate. Prin
scderea pragului pentru durere a terminaiilor nervoase nvecinate stimuli mecanici care in mod
uzual nu determina durere sau stimuli termici uori pot provoca senzaie dureroasa la locul de
aciune.

Sisteme de modulare a durerii


1. Sistemul supresie al durerii.
Teoria actuala de control a durerii este de a modifica gradul de excitabilitate a neuronilor din
coarnele dorsale ale mduvei spinrii, locul de intrare al aferentelor nocicepie pe calea rdcinii
dorsale a nervilor spinali.
Atunci cnd gradul de activare ale SNC atinge un nivel maxim de alerta se activeaz sistemul de
control al durerii care implica mai multe structuri subcorticale. Principalele structuri implicate in
controlul durerii sunt:
substana gri periapeductala si arii periventriculare ale mezencefalului
nucleul rafeul magnus localizat in poriunea inferioara a punii si poriunea superioara a mduvei
spinrii.
complexul inhibitor al durerii din coarnele dorsale ale mduvei spinrii.
Prin stimularea nucleului refeului magnus si a substanei gri periapeductale se reduce si chiar
suprima durerea condusa prin rdcinile dorsale ale nervilor spinali.
Neuronii sistem de control prezinta fibre descendente care descarc in coarnele anterioare mai
multe tipuri de mediatori: serotonina, substane opiacee (leucinenkefalina TyrGlyGlyPheLeu
OH), metioninenkefalina ( TyrGlyGlyPheMetOH), betaendorfina ( TyrGlyGlyPhe[26
aminoacizi]OH) dinorfina ( TyrGlyGlyPhe[13 aminoacizi]OH). Toti aceti mediatori inhiba
neuronii din substana gelatinoasa din cornul dorsal al mduvei spinrii.

2. Alte mecanism de modulare al durerii prin controlul por ii de intrare

Prin stimularea tegumentului nvecinat zonei dureroase prin manevre simple, frecare sau
scrpinare se poate obine o scdere a senzaiei dureroase. Senzaia tactila din aceste zone
perilezionale este transmisa prin fibre rapide mielinice II care vor stimula neuroni inhibitori
intermediari din MS. Neuronii inhibitori vor scdea pragul de excitaie prin inhibiie directa a
neuronilor de releu din coarnele dorsale implicai in transmiterea dureri din aria excitata de stimulul
dureros . Pe baza acestui mecanism durerea este diminuata in cazul fiziokinetoterapie sau
acupunctura.

Durerea viscerala apare prin mai multe mecanisme:


contracia excesiva a musculaturii organelor cavitare(spasm). Prin contracia permanent creste
necesarul metabolic local cu compromiterea parial a circulaiei locale prin scderea calibrului
vaselor datorita comprimrii iniiate de contracia musculara. Apare ischemie locala, celulele pierd o
parte din ioni si in lipsa unui metabolism aerobic genereaz cantiti importante de acid lactic.
Urmare a ischemiei creste concentraia de K, H , adenozina, bradikinina si histamina care stimuleaz
terminaiile libere ale durerii din aceste organe.
contactul cu substane chimice. Ulcerul gastric sau duodenal poate sa perforeze complet peretele
digestiv si permite coninutului gastric sau duodenal sa ptrunde in peritoneu cu iritarea acestuia.
Prin stimularea terminaiilor dureroase se obine o durere extrema. Si alte structuri pot perfora si
coninutul iritativ se vars in cavitatea peritoneala: vezica biliara, apendicul, colonul, vezica urinara.
ischemia viscerala determina o durere extrem de vie. Infarctul visceral poate cuprinde cordul
(infarctul cardiac), tubul digestiv (infarctul mezenteric), ficatul (infarctul hepatic), splina (infarctul
splenic). Prin necroza celulara produsa se elibereaz coninutul celular bogat in K, adenozina. De
asemenea celulele ischemice nc viabile elibereaz acid lactic. Mediator eliberai cheam in aria de
necroza celule inflamatorii care elibereaz histamina, bradikinina.
alte mecanisme: tensionarea capsulei organelor parenchimatoase (ficat), iritarea foitelor viscerale:
pleura, pericardul, peritoneul, iritarea meningelui.

Durerea referata
Resimirea durerii le distanta de locul producerii se numete durere referat. Durerea referata apare
frecvent in durerea viscerala. Percepia durerii la distanta pornete de la doua mecanisme:
1) divergenta si ncruciarea semnalului nervos in coarnele posterioare ale mduvei spinrii si
In coarnele posterioare ale mduvei spinrii se face sinapsa intre neuronii de ordinul 1 si neuronii de
ordinul 2 ai cai de conducere a durerii. Neuronii de ordinul 1 (din rdcina dorsala a nervilor spinali)
implicai in durerea viscerala fac sinapsa cu neuronii de releu din cordoanele posterioare dar fac
sinapsa si cu neuroni vecini implicai in nocicepia pornita de la nivelul pielii. Prin aceasta divergenta

a semnalului dureros visceral se genereaz senzaie localizat la suprafaa pielii dar slab localizata.
Localizarea durerii se limiteaz la o suprafa mare cum ar fi un segment de membru.
2) originea embrionara a organelor viscerale Originea embrionara si localizarea reala a viscerelor
este diferita. Multe organe viscerale i originea in segmente superioare locului actual de localizare.
Cteva exemple care cuprinde principalele organe interne:
cordul origine in segmente embrionare cervicotoracice (C3T5)
stomac origine in segmentul embrionar toracic (T9)
duoden, intestin subire origine in segmente embrionare toracice (T9T11)
pulmon segmente cervicotoracic
apendice origine in segmentul embrionar toracic (T10T11)
Urmrind originea embrionara se explica durerea cardiaca care se resimte ca o durere lanceolat la
nivelul toracelui dar care poate sa iradieze la nivelul membrului superior si a gatului (segmente care
i au inervaia in segmentul medular cervicotoracal). In cazul suferinei intestinului subire sau
apendicelui durerea este resimit peri ombilical, regiune inervata de segmentele medulare T9T10.
Uneori cum este cazul organelor cavitare care pot induce durere prin doua mecanisme putem avea
localizri diferite ale durerii pentru acelai organ. Un exemplu este durerea din apendicita acuta care
ntro prima etapa este transmisa spre segmentul medular de origine embrionara respectiv spre
segmentul toracic T9T10, acesta durere este resimit peri ombilical sub forma de crampa. Daca
inflamaia apendicelui creste poate induce si inflamaia peritoneului nvecinat conducnd spre
durere corespunztoare segmentului L1 care inerveaz poriunea inferioara a abdomenului si
regiunea inghinala.
In concluzie. Localizarea durerii viscerale este mult mai dificila si poate conduce la interpretri
eronate astfel ca, o cunoatere corecta a originii embrionare a organelor interne precum si a
mecanismelor care reduc sau intensifica durerea precum si referarea durerii este foarte importanta
in activitatea de medic.

Chemorecep ia substan elor externe -- sensibilitatea gustativa si olfactiva


Virtual orice neuron si chiar celula din organism este chemoreceptoare. Pentru a putea interaciona,
respectiv a realiza schimbul de informaii, o celula prezinta la suprafa o multitudine de
chemoreceptori. Prin stimularea chemoreceptorilor membranari se iniiaz o serie de evenimente
care determina un rspuns specific. Receptorii de suprafa ai celulei pot rspunde la una sau mai
multe substane. Specificitatea unui receptor pentru o substana poate fi mai mare sau mai mica in
funcie de tipul de receptor dar si de asemnarea intre diferitele substane care se afla in mediu
extern celulei. Vom discuta pentru fiecare tip de celula implicata in chemorecepia externa de modul
in care receptorul prin secvenele intracelulare pe care le iniiaz realizeaz transducia semnalului.

Sensibilitatea gustativa
Celulele receptoare implicate in sensibilitatea gustativa se afla in principal pe fata dorsala a limbii in
mci proeminente la suprafa acesteia denumite papile gustative. Si alte regiuni (pilierii tonsilari,
epiglota, esofagul proximal) prezinta papile gustative. In funcie de forma, mai multe tipuri de papile
se exprima la suprafa limbii:
circumvalate, dispuse la baza limbii pe fata dorsala in V;

foliate, pe partea laterala in apropierea marginii Vului desenat de papilele circumvalate;


fungiforme, situate pe partea laterala, anterior de papilele circumvalate si la vrful limbii.

Fiecare papila conine mai muli muguri gustativ. ntrun mugure gustativ sunt localizate 50150 de
celule receptoare, numeroase celule bazale si celule de suport. Mugurul gustativ este situat in
epiteliul mucoasei linguale. Celule epiteliale receptoare prezinta un pol apical cu civa microvili care
se orienteaz spre porul gustativ si un pol bazal in jurul cruia sunt terminaiile nervoase senzitive.
La baza se afla numeroase celule bazale cu rol in nlocuirea celulelor epiteliale receptoare. Durata de
viat a celulelor receptoare gustative este de aproximativ 10 zile. Majoritatea populaiei are intre
2000 si 4000 de muguri gustativi. Numrul mugurilor gustativi spre senescena scade, secundar
sensibilitatea gustativa se diminueaz.

Chemoreceptorii pentru srat


Gustul srat este dat de diferitele sruri ingerate si care prin dizolvare in saliva disociaz. Pentru
gustul srat, celulele receptoare se afla in special in mugurii gustativi de pe prile laterale ale limbii.
Cea mai importanta sare este clorura de sodiu care prin disociere in Na si Cl permite ionilor de Na sa
ptrund prin canalele de Na ENaC din membrana celulara in citosol modificnd potenialul
receptor din celula. Transducia gustului pentru srat se bazeaz pe permeabilitatea fixa a canalele
de Na la gradiente diferite de Na spre deosebire de canalele de Na voltaj dependente care au
permeabilitate variata la gradient fix. Atunci cnd concentraia Na in saliva creste datorita
permeabilitii constante a EnaC influxul de Na creste si in celulele receptoare pentru gustul srat
determinnd depolarizarea celulei. Se deschid canalele de Ca voltaj dependente cu influx de Ca
urmat de eliberarea de mediator in fanta sinaptica

Chemoreceptori pentru acru


Pentru gustul acru majoritatea celulelor receptoare sunt in papilele din partea posterioara a fetei
dorsale a limbii si in regiunea palatului moale. Gustul acru este dat de cantitatea de acizi dizolvai in
saliva. Prin disocierea acizilor creste concentraia protonilor in saliva cu scderea pHului. Protonii
stimuleaz celulele pentru gustul acru prin mai multe mecanisme:
ptrunderea protonilor prin canalele de Na EnaC determinnd depolarizarea celulei;
activarea canalelor cationice selective (ex hyperpolarisation activated) si ASIC (acid sensitive ionic
channel) care produc depolarizarea celulei;

alte mecanisme implica toxicitatea directa a protonilor.

Chemoreceptorii pentru dulce, amar si umami


Pentru fiecare din aceste gusturi specifice pentru dulce, amar si umami (delicios) exista celule
chemoreceptoare specializate ce prezinta la suprafa receptori GPCR (receptor cuplat cu proteina
G) codat de doua mari familii de gene care codeaz receptori pentru gust (T1R si T2R). Majoritatea
acestor celule se afla in papilele din vrful limbi.
Fiecare celula are receptori specifici care rspund la o clasa de substane:
pentru dulce receptorul este un dimer T1R2T1R3. Acest receptor leag cu mare specificitate
zaharuri dar si alte molecule diferite de glucide precum aspartatul sau zaharina.
pentru amar receptorul este unul din cei 25 monomeri T2Rs. In general gustul amar este dat de
alcaloizi precum chinina, stricnina sau nicotina. In general este asociat cu otrava si determina
respingerea alimentaiei din partea individului.
pentru umami (delicios in japoneza) receptorul este dimer T1R1T1R3. Aminoacizi sunt eseniali in
formarea de proteine cu rol enzimatic sau structural. Senzaia de delicios pe care aminoacizi o
formeaz este esenial in asigura un aport echilibrat.
Toi aceti receptori acioneaz in mod similar, stimulnd proteina G care iniiaz calea IP3 PKC.
Proteina G activata de receptorul de suprafa stimuleaz PLC care la rndul sau desface
fosfoinozitolfosfatul (PIP2) in inozitol trifosfat (IP3) si diacilglicerol (DAG). IP3 permite trecerea Ca din
RE in citosol. Prin creterea Ca intracitoplasmatic se activeaz canalele TRPM5 (transient receptor
potenial) care permit ptrunderea Na intracelular. Ptrunderea Na depolarizeaz celula si permite
canalelor de Ca voltaj dependente sa se deschid. Influxul masiv de calciu duce la contracia
citoscheletului, docarea veziculelor cu neurotransmitor la suprafaa membranei si eliberarea
coninutului in fanta sinaptica.
Cile de conducere
2/3 anterioare ale limbii> nervul lingual >nv. coarda timpani> nv. facial > tractul solitar
1/3 posterioara a limbii > nervul glosofaringian> tractul solitar
regiunea faringiana > nv. Vag > tractul solitar
In tractul solitar se face sinapsa cu cel deal doilea neuron. Fibrele neuronilor din tractul solitar fac
sinapsa cu neuronii de releu talamici din nc. ventral posteromedial. Din talamus fibrele se
proiecteaz in girusul postcentral in partea inferioara ( uor lateral de aria somestezic I a limbii) si in
aria opercular a insulei.
Reflexul salivar
Fibre din tractul solitar fac sinapsa cu neuroni din nucleul salivar superior si inferior si de aici pe cale
nervilor VII si IX stimuleaz glanda parotida si glandele salivare sublinguala si submandibulara. Astfel

prin ingestia de alimente sunt stimulai receptorii din mugurii gustativi care prin intermediul
neuronilor tactului solitar vor stimula neuronii din nucleii salivari. Urmare a ingestiei glandele
salivare secreta . Saliva este extrem de importanta in formarea bolului alimentar si deglutiie.

Analizatorul olfactiv
Mucoasa olfactiva este situata in meatul nazal superior. Are o suprafa de 5 cm2 si cuprinde o
serie de celule receptoare si celule de suport. Celulele receptoare olfactive sunt neuronii bipolari
situai in mucoasa nazala in numr de peste 100 milioane. Numeroase celule de susinere din
epiteliu olfactiv sunt rspndite in jurul celulelor olfactive. Celulele receptoare olfactive:

Au o prelungire dendritica cu o umfltur (buton olfactiv) de la care pleac o arborizaie din


425 cili la nivelul crora se afla receptorii olfactivi

Prezinta un axon scurt care strbate lama ciuruita si care face sinapsa cu celule mitrale la
nivelul glomerulilor din bulbul olfactiv

La nivelul celulelor olfactive se realizeaz transducia semnalului olfactiv. Mai mult de 400.000
de substane diferite pot fi mirosite dintre care peste 80% au miros neplcut. Mirosul l are un rol
protectiv prin atenionarea nocivitii mediului dar si un rol determinant in senzaia gustativa si
pregtirea digestiei.
Peste 1000 de gene (350 dup ali autor) codifica chemoreceptori olfactivi (23% din codul
genetic). Exista o multitudine de receptori dar acetia activeaz aceeai cascada de mesageri
secunzi

Transduc ia semnalului olfactiv


Transducia semnalului olfactiv implica mai multe etape:

Activarea receptori olfactivi situai la nivelul membranei cililor. Aceti receptori aparin ca si
receptori gustativi familiei GPCR

Receptorul activeaz proteina GOlf cuplata cu adenilat ciclaza (AC)

Stimularea proteinei G activeaz AC care transforma ATP in AMPc

AMPc deschide canale cationice crescnd permeabilitatea membranar pentru Na, Ca

Creterea concentraiei de Ca citosolic determina deschiderea de canale anionice voltaj


dependente

Efluxul de Cl din celula determina o depolarizare suplimentara a celulei.

Cnd celula depete potenialul prag se produc PA (spike) care se propaga prin axoni
scuri care traverseaz lama cribriforma.

Transmiterea semnalului olfactiv

Axonii scuri ai celulelor bipolare strbat lama ciuruita si se termina in bulbul olfactiv. La acest
nivel se afla mii de glomeruli care sunt locul unde fac sinapsa celulele olfactive cu al doilea
neuron. Fiecare glomerul primete

25000 de terminaii ale celulelor olfactive

25 de terminaii ale celulelor mitrale

60 de terminaii ale celulelor cu smoc sau "in ciucure".

Prin stimularea separata a glomerulilor bulbului olfactiv se observa o orientare a sensibilitii


olfactive. Din bulbul olfactiv pornete tractul olfactiv care se divide in doua mari tracturi:

Aria mediala olfactiva poriunea mediobazala a creierului anterior de


hipotalamussistemul limbic comportament + lingerea buzelor, salivaia

Aria laterala olfactiva cortexul piriform si poriunea corticala a amigdalei


hipocampul plcere/ respingere a diferitelor alimente bazata pe experiena
anterioara

Calea cea mai noua talamuslobul orbitofrontal analiza contient a mirosului