Mihai Eminescu (nscut Mihail Eminovici; n.

15
ianuarie 1850, Botoani d. 15 iunie 1889, Bucureti) a fost
un poet, prozatori jurnalist romn, socotit de cititorii romni i de critica
literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura
romn.[1] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII i XIX, a
asimilat viziunile poetice occidentale, creaia sa aparinnd unui romantism
literar relativ ntrziat. n momentul n care Mihai Eminescu a recuperat
temele tradiionale ale Romantismului european, gustul pentru trecut i
pasiunea pentru istoria naional, creia a dorit chiar s-i construiasc un
Pantheon de voievozi, nostalgia regresiv pentru copilrie, melancolia i
cultivarea strilor depresive, ntoarcerea n natur etc., poezia european
descoperea paradigma modernismului, prin Charles
Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunoar. Poetul avea o bun
educaie filosofic, opera sa poetic fiind influen at de marile sisteme
filosofice ale epocii sale, de filosofia antic, de la Heraclit la Platon, de
marile sisteme de gndire ale romantismului, de teoriile lui Arthur
Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la
traducerea tratatului acestuia Critica raiunii pure, la ndemnul lui Titu
Maiorescu, cel care i ceruse s-i ia doctoratul n filosofia lui Kant la
Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pn la urm) i de teoriile
lui Hegel.