Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pentru asta dar cand aveam chef sa scriu, n-aveam timp sau intervenea altceva, iar
cand aveam timp, oricat as fi incercat, nimic nu iesea. Sper sa nu fie cazul si de
data asta.
Intr-un final ajunge si domnisoara, Raluca. O fosta colega de liceu de-a Oanei.
Pornim incet incet spre club, pe drum vorbind mai mult chestii triviale. Imi parea o
fata cu fite, cu fumuri, nicidecum pe gustul meu. Se certa cu Oana ca era suparata
pe parinitii ei, ca i-au luat un Golf 4, nou, in locul Seat Leon-ului pe care il vroia.
Facea niste calcule in cap, sa-i dea masina asta surorii sale mai mici, si sa-si
convinga parintii sa-i ia masina dorita. Cand am auzit, imi venea s-o iau la palme,
ce figuri avea in cap nu-mi venea sa cred. Singura chestie e ca arata totusi destul
de bine, era frumusica, blonda (ceea ce nu-mi convenea) dar incepea sa-mi placa
mai mult de ea decat de Oana. Greu, greu... :).
Ajungem intr-un final si la club, si din cauza ca era totusi luna noiembrie, era
frig. De obicei prefer sa nu las nimic in buzunare la haina cand o dau la garderoba,
nu ca mi-ar fi frica de furt, ci mai mult sa nu se piarda ceva. Asa ca-mi golesc
buzunarele, si taman nu mai aveam unde sa-mi pun cheile. O rog pe Raluca, care
Intr-un final, si acum chiar nu mai stiu cat era ceasul, iesim si dam sa plecam
fiecare spre casa lui. Era cat p`aci sa uit ca, cheile mele inca erau la Raluca. Cand ii
le cer insa, nu vrea sa mi le dea. Mai in gluma mai in serios am zis intr-un final... OK,
daca nu mi le dai, vin la tine si dorm. A zis Ok... hmmm :)).
Ajungem in camin, era de medicina/stomatologie, camere de 2, foarte frumos
inauntru... ne punem in pat, Raluca pune ceva muzica si mai vorbim de una, alta. La
un moment dat, Oana adormise pe unul dintre paturi, si Raluca avea un stil ciudat.
Se uita asa fix la mine, o privire... perversa ca sa zic asa :)). Nu stiam care-i treaba,
si bausem destul incat sa nu incerc sa spun vreo prostie. Dintr-o data ma trezesc in
pat cu ea, nu stiu cum de s-a hotarat chestia asta. Si era un pat atat de mic, deabea
as fi avut loc eu singur... asa ca vrand nevrand a trebuit s-o iau in brate. Si, incet,
incet am inceput s-o mangai, si intr-un final imi fac curaj si ma uit la ea, si o sarut. A
fost un moment... wow. Deabea in momentul ala am realizat ca-mi place de ea, a
fost ceva ciudat, nou, interesant :). Nu stiu daca am dormit un minut in noaptea aia,
vroiam sa nu mai plec de langa ea. Vroiam doar s-o tin in brate si s-o mangai si s-o
sarut o viata intreaga...
Dar, precum toate lucrurile, si acesta s-a terminat. S-a facut dimineata,
pasarelele ciripeau afara, eu eram fericit ca niciodata... M-am imbracat, si deabea
am iesit pe usa, nu vroiam s-o las, mai vroiam inca un sarut, si inca unul, si inca
unul... of of, numai cand ma gandesc la asta ma simt bine, nu stiu cum de a ramas
o amintire asa placuta.
Intr-o zi am iesit cu un prieten in oras, avea ceva treaba si m-a rugat sa merg
cu el. Am sunat-o de vreo 3 ori in ziua respectiva, si nici o data nu mi-a raspuns. Nu
mi-a dat un mesaj, nici macar nu-mi respingea apelul. Nu stiam ce se intamplase,
dar eram deja satul. Am zis ca n-o mai sun, nu mai dau nici un semn de viata pana
nu primesc unul de la ea. Dimineata urmatoare primesc un mesaj de la ea. "Sunama cand poti, trebuie sa vorbesc ceva cu tine.". Parea destul de important asa c-am
sunat-o imediat ce am vazut mesajul. Mi-a spus ca trebuie sa-mi spuna ceva
important, sa ne intalnim in oras undeva la un suc, o cafea. Am zis ok, in gandul
meu eram deja sigur ce-mi va spune. Ca nu merge intre noi, bla bla, cu toate ca
eram convins ca lucrurile au fost ok intre noi.
Ne-am intalnit seara in localul in care ne-am "imbatat" in prima noapte. N-am
intrebat-o de ce in ziua precedenta nu-mi raspunsese la telefon, am lasat-o pe ea sa
vorbeasca. Si-a cerut scuze, dar a zis ca dintr-o data s-a trezit cu fostul la usa, si au
stat impreuna toata ziua. Vorbind despre ei. In momentul ala eram deja terminat,
vroiam doar sa ma ridic si sa plec, sa n-o mai vad niciodata. Stiam ce ma asteapta,
dar nu vroiam sa aud cuvintele. Nu stiam cum sa scap de acolo inainte sa-mi spuna
ce va urma. Ceea ce-mi spunea insa, nu parea atat de nasol. Era si ea intr-o dilema,
nu stia. Cu tipul ala fusese multi ani, si nu stia daca nu-l mai iubeste, dar a ranit-o,
si nu mai vroia asa ceva. Cu mine in schimb, se simtea foarte bine, si totul era ok.
Era doar o sincronizare de cacat (scuzati-mi limbajul). Am incercat sa-i spun ca totul
va fi ok, si ca as putea s-o fac fericita, si sa-i fie totul bine... dar nu stiu cat m-a
crezut. Mi-a spus intr-un final ca ne intalnim la scoala in ziua urmatoare sa-mi spuna
ce-ar fi decis... trebuia sa se gandeasca bine si sa nu fie influentata de niciunul
dintre noi. Am zis ok. M-a sarutat si a plecat.