Farmacoterapie Curs nr.

13

VITAMINE
Vitaminele sunt substante organice necesare pentru buna functionare a organismului.
Ele sunt introduse in organism prin intermediul alimentelor, unele fiind sintetizate si in
organism:vitamina K, vitamina D3, vitamina PP, biotina, vitamina B6, etc.
Vitaminele prezinta mai multe denumiri:
Denumirea alfabetica, folosind literele mari ale alfabetului A, B, C, D, E, K, si
diferiti indici in cadrul unui tip de vitamina: D2-D7, B1, B2, B6, etc;
Denumirea chimica care are la baza structura chimica a vitaminei: vitamina B6
- piridoxina (derivat de piridina), vitamina E - tocoferol (nucleu tocol), etc.;
Denumirea terapeutica dupa efectul farmacodinamic: vitamina A-vitamina
antixeroftalmica, vitamina C-vitamina antiscorbutica, Vitamina D-vitamina
antirahitica, vitamina E- vitamina antisterilitate, vitamina PP-vitamina
antipelagra, vitamina K-vitamina antihemoragica sau vitamina coagularii.
Vitaminele au fost clasificate dupa solubilitate in:
Vitamine liposolubile: A, D, E, K;
Vitamine hidrosolubile: complexul B, vitamina C.
Trebuie amintite si vitaminoidele, adica acei factori biochimici lipsiti de functie
enzimatica si anume:
vitamina P,
mezoinozitolul,
colina,
acidul pangamic,
acidul alfa-lipoic,
unii acizi grasi nesaturati esentiali (vitamina F).
S-au identificat si compusi mai mult sau mai putin asemanatori structural cu
vitaminele, capabili sa diminueze activitatea vitaminelor, numiti antivitamine, unii avand
utilizari terapeutice.
Vitaminele pot fi active ca atare sau se pot gasi sub forma de provitamine (precursori
inactivi) care in organism sunt transformate in vitamine, cum ar fi carotenoidele.
Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice.
Din punct de vedere al mecanismului de actiune, vitaminele pot fi:
Cu efect nuclear: actioneaza influentand transcriptia ADN si formarea unor proteine
cu rol biologic. Ex.: vitamina A si D;
Cu efect membranar, impiedicand actiunea unor radicali liberi la nivelul
membranelor biologice. Ex.: vitamina E;
Cu rol in transferul unor grupari cum ar fi: -CO2, -CH3, -NH2. Ex.: vitamina B1,
B6, B12,biotina, acidul pantotenic, acidul folic;
Cu rol in transferul de electroni. Ex.: vitamina PP, vitamina B2, vitamina K,
vitamina C.
1

Desi cantitatile de vitamine necesare organismului sunt mici, in cazul in care prin
alimentatie sau sinteza endogena nu sunt acoperite cerintele fiziologice apare carenta,
deficitul sau starea de hipovitaminoza. Ele pot apare:
o Datorita aportului redus: alimentatie dezechilibrata, lipsa poftei de
mancare;
o Datorita absorbtiei necorespunzatoare: afectiuni hepatice, biliare,
gastro-intestinale sau administrarea concomitenta a unor medicamente
care scad absorbtia;
o Datorita nevoilor crescute ale organismului: la femeia gravida, la
femeia care alapteaza, la copii in crestere, la batrani, in boli infectioase,
hipertiroidism, la alcoolici, in cursul tratamentului cu unele medicamente.
Vitaminele se folosesc in doze mici profilactic sau pentru tratamentul hipovitaminozelor
usoare, dozele fiind totusi de 5-10 ori mai mari decat necesarul zilnic. In cazul
hipovitaminozelor grave ce imbraca forma unor afectiuni cum ar fi: pelagra, scorbutul,
rahitismul, beri-beri sunt necesare doze mari de vitamine. Tot in doze mari, vitaminele
se folosesc pentru prevenirea si tratarea unor afectiuni nelegate de starile carentiale
specifice.
Vitaminele in doze terapeutice sunt bine tolerate, putand apare reactii adverse severe
mai ales la administrarea vitaminelor liposolubile in doze mari.
1.1. VITAMINA A

Vitamina A este o vitamina liposolubila numita si vitamina antixeroftalmica.

Formele sub care se gaseste vitamina A sunt:
o retinolul (vitamina A1) si esterii retinolului;
o 3-dehidro-retinolul (vitamina A2);
o retinalul;
o acidul retinoic;
o precursori de vitamina A (provitamine) numiti carotenoide dintre care cel
mai important este -carotenul;
o analogi de sinteza ai vitaminei A: tretinoin, izotretinoin, etretinat,
acitretin.
**Retinolul, retinalul si acidul retinoic sunt compusi biologic activi, dar
neechivalenti ca actiune.

1.1.1. Surse de vitamina A

Organismul nu sintetizeaza vitamina A, dar poate transforma provitaminele in vitamina
A.Vitamina A provine din alimente, atat ca atare, cat si sub forma de provitamine.
Contin vitamina A sau carotenoide:
Produse animale cum ar fi: ficatul, laptele integral, untul, branza,
ouale, pestele si uleiul din ficat de peste;
Produse vegetale cum ar fi: fructele, rosiile, morcovii.
1.1.2. Farmacocinetica
Absorbtie: Alimentele aduc in organism vitamina A sub forma de esteri ai retinolului si
beta-caroten. Esterii retinolului sufera o hidroliza inainte de absorbtie. Retinolul se
absoarbe activ din tubul digestiv, printr-un mecanism la care participa o proteina
citosolica numita CRBP ll (cellular retinol binding protein II). Carotenoidele sunt
absorbite prin difuziune pasiva,absorbtia fiind incompleta. -carotenul este transformat
in celulele epiteliale de la nivelul locului de absorbtie in retinal si ulterior in retinol. Pentru
absorbtia vitaminei A este necesara prezenta:
o sarurilor biliare
o lipazei pancreatice
o proteinelor si grasimilor alimentare.
**Din preparatele de vitamina A miscibile cu apa, aceasta se absoarbe mai bine
decat din preparatele de tip solutie uleioasa.
Distributia: Ajuns in mucoasa intestinala, retinolul este reesteriticat la retinilpalmitat,
forma sub care ajunge in sange si ficat prin intermediul chilomicronilor. Vitamina A este
stocata in principal in celulele Kupffer din ficat si doar o mica parte in rinichi, plamani,
suprarenale,retina si grasimi. In sange, retinolul liber se leaga de o 1-globulina
(retinol binding protein) in proportie de 90%. Vitamina A trece mai greu placenta si
poate sa apara in laptele matern.
Metabolizare: Retinolul este metabolizat in ficat la o -glucuronida care urmeaza un
circuit entero-hepatic si sufera oxidarea la retinal si acid retinoic.
Eliminare: Vitamina A se elimina prin urina si fecale.
1.1.3. Farmacodinamie
Rolurile vitaminei A:
Toate cele trei forme ale vitaminei A, retinolul, retinalul, acidul retinoic sunt active. in
celulele tesuturilor tinta, retinolul si derivatii sai se fixeaza de transportori numiti CRBPcellular retinol binding protein si CRABP-cellular retinoid acidbinding protein.
Acesti transportori asigura trecerea retinolului si acidului retinoic in nucleu unde
actioneaza receptori specifici [RAR (retinoic acid receptor) si RXR (retinoic X
receptor)]. Acestia permit fixarea acidului retinoic de fragmente specifice din structura
ADN-ului, RARE (retinoic acid responsive elements). Este astfel influentata
transcriptia ADN-ului si formarea unor proteine cu efecte biologice.

Vitamina A:
Este necesara pentru formarea pigmentilor fotosensibili in retina si prevenirea
nictalopiei (hemeralopiei):
[Vitamina A amelioreaza vederea crepusculara, carenta manifestandu-se prin tulburari
de adaptare la intuneric (hemeralopie). Ea este necesara pentru formarea pigmentilor
fotosensibili in retina, fiind componentul esential al rodopsinei.
ll-cis retinolul ajuns la nivelul corneei este transformat in ll-cis retinal. Pigmentul
fotosensibil din celulele cu bastonase, rodopsina, care asigura vederea nocturna rezulta
prin combinarea la intuneric a ll-cis-retinalului cu opsina.
Sub actiunea luminii rodopsina se transforma in metarodopsina ll (rodopsina activata),
iar ll-cis-retinalul este izomerizat in all-trans retinal. Aceasta fotoreactie initiaza un
potential receptor. Rodopsina activata interactioneaza cu proteina Gt sau transducina.
Transducina stimuleaza o fosfodiesteraza care scade cantitatea de GMPc (Guanozin
monofosfat ciclic). Scaderea GMPc inhiba intrarea sodiului prin canalele sodice la
nivelul celulelor cu bastonase, ceea ce antreneaza o reactie de hiperpolarizare.
Potentialul receptor conduce la generarea unui potential de actiune ce ajunge la creier
prin intermediul nervului optic. All-trans retinalul poate ti izomerizat direct la 11-cis-retinal
sau poate fi redus la all-trans retinol, care apoi este convertit la 11-cis retinol si ciclul se
repeta. Pigmentul fotosensibil din celulele cu conuri se formeaza cand o proteina
asemanatoare opsinei se combina cu retinalul. Acest pigment asigura vederea diurna
si colorata.]
Este necesara pentru cresterea si diferentierea celulelor epiteliale, contribuind
la
reglarea troficitatii mucoaselor si tegumentelor :
[ Aceste efecte sunt asigurate de acidul all-trans retinoic si acidul 9-cis retinoic, care in
tesutul epitelial cresc sinteza fibronectinei si reduc sinteza metaloproteinazelor
(colagenaze),unor citokine, enzime si unor glicoproteine de pe suprafata membranei
celulare.]
Are proprietati anticanceroase, favorizand transformarea celulelor maligne in
celule normale si inhiband cresterea tumorilor:
(Vitamina A incetineste sau chiar opreste evolutia celulelor premaligne in celule maligne
invazive, induce diferentierea in celulele maligne pentru a forma celule normale si poate
interfera cu mecanismele de aparare imuna ale gazdei)
Este implicata in procesele imune si in apararea antimicrobiana, stimuland
formarea de anticorpi;
Este necesara pentru cresterea oaselor si tesuturilor moi;
Este necesara pentru reproducere si dezvoltarea embrionara;
lntervine in metabolismul steroizilor si sinteza colesterolului;
lnfluenteaza functia tiroidei si glandelor sexuale.
Este cofactor in sinteza mucopolizaharidelor, in activarea sulfatului, in
dehidrogenarea hidroxisteroizilor si in functia enzimelor microzomale

1.1.4. Farmacoterapie
Carenta vitaminei A poate fi datorata:
o unor diete dezechilibrate (aport insuficient);
o malabsorbtiei (absorbtie redusa);
o afectiunilor biliare si hepatice (tulburari de absorbtie si depozitare in ficat);
o bolilor renale (eliminare crescuta);
o hipertiroidiei (conversia carotenoidelor deficitara);
o diabetului (conversia carotenoidelor deficitara);
o deficitului proteic (diminua cantitatea de proteine transportoare).
Manifestarile clinice ale carentei sunt: tulburari de vedere nocturna
(hemeralopie),uscaciunea pielii si mucoaselor, hiperkeratoza, intarzierea cresterii
si dezvoltarii cu tulburari de osificare, scaderea rezistentei la infectii, etc.
Vitamina A se indica in prevenirea si tratarea stari de hipovitaminoza. Se mai indica
intr-o serie de afectiuni muco-cutanate cum ar fi: dermatoze, xeroftalmie,
conjunctivite, infectii si inflamatii ale cailor respiratorii superioare, tulburari
digestive cronice. Poate fi folosita la cei cu hipertiroidie si la copii care prezinta
intarzieri de crestere.
Analogii de sinteza ai vitaminei A naturala au actiune asupra proliferarii si diferentierii
tesuturilor, in special a epiteliilor. Astfel:
Tretinoinul sau acidul all-trans retinoic este folosit pentru tratamentul local al
acneei.Poate fi folosit pe cale orala in doze mari pentru tratamentul leucemiei
acute promielocitare in asociere cu chimioterapie.
Isotretinoinul sau acidul 13-cis retinoic este izomerul tretinoinului si se
utilizeaza in tratamentul acneei grave nodulochistice, acneei rozacee grava si in
tulburari de keratinizare rezistente la etretinat. Se administreaza oral sau cutanat.
Etretinatul, retinoid asemanator acitretinei se utilizeaza in tulburari congenitale
de keratinizare, psoriazis, ihtioza si alte afectiuni dermatologice, avand avantajul
unei durate lungi de actiune.
Acitretinul este forma activa a etretinatului, avand aceleasi indicatii cu acesta,
insa o durata de actiune mai scurta.Acesti compusi pot produce o serie de reactii
adverse caracteristice, cel mai important de semnalat fiind riscul crescut de
teratogenitate.
1.1.5. Farmacotoxicologie
Reactiile adverse la vitamina A sunt doza dependente si apar la doze mari.
Manifestarile clinice ale hipervitaminozei A sunt:
SNC - oboseala, iritabilitate, cefalee;
Aparat digestiv - anorexie, greata, voma;
La nivelul pielii si mucoaselor - piele uscata, pierderea parului, uscaciunea
gurii, nasului;
La nivelul oaselor - ingrosarea oaselor lungi si incetinirea cresterii;
Sange - anemie aplastica, leucopenie;
Hepatic - stare icterica, hepatomegalie, cresterea enzimelor hepatice;
La nivel ocular - tulburari de vedere;
6

 Efecte teratogene - excesul de vitamina in timpul sarcinii poate produce

malformatii la fat.
1.1.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina A este:
o Copil pana la un an: 0,375 mg;
o Copil 1-10 ani: 0,4 - 0,7 mg;
o Barbati: 1 mg;
o Femei: 0,8 mg;
o Femei insarcinate: 1,3 mg;
o Femei care alapteaza: 1,2 1,3 mg;
in terapie sunt folositi: retinolul sub forma de acetat sau palmitat pe cale orala sau
parenterala. Pentru adulti se folosesc 25.000-50.000 u.i./zi sau 300.000
u.i../saptamana, iar pentru copii 2000-20.000 u.i./zi.
Vitamina A mai poate fi aplicata local pe piele si mucoase sub forma de solutii si
unguente.
Uleiul de peste sau untura de peste (oleum jecoris) care contine vitamina A se foloseste
in administrare orala.
1.2. VITAMINA D
Vitamina D (calciferolii),numita si vitamina antirahitica, este o vitamina liposolubila.
Ln grupul vitaminei D sunt incluse 6 vitamine, de la D2 la D7. Cei mai importanti
compusi din grupul calciferolilor sunt:
o ergocalciferol (D2),
o colecalciferol (D3),
o calcifediol - metabolit activ,
o calcitriol - metabolit activ,
o alfacalcidol,
o un analog sintetic al vitaminei D, dihidrotahisterol.
1.2.1. Surse de vitamina D
Colecalciferolul (vitamina D3) are origine endogena si exogena. El este sintetizat la
nivelul pielii plecand de la 7-dehidro-colesterol (provitamina D3) care este convertit in
vitamina D3 sub influenta razelor U.V.
Ergosterolul, provitamina D2, preluat din alimente este transformat in ergocalciferol si
apoi in colecalciferol.
Vitamina D se gaseste in: ficat, peste gras, unt, lapte, branza, galbenus de ou.
1.2.2. Farmacocinetica
Absorbtie: Vitamina D administrata oral se absoarbe rapid din intestinul subtire,
necesitand prezenta bilei. Fata de vitamina D2, vitamina D3 se absoaroe complet si mai
rapid. Absorbtia scade in: afectiuni biliare si hepatice si sindrom de malabsorbtie.
Vitamina se absoarbe bine si dupa administrare intramusculara.
7

Distributie: Dupa absorbtie ea este transportata la ficat inclusa in chilomicroni. in sange

circula Iegata de o proteina specifica - vitamin D-binding protein. Ea poate fi stocata in
tesutul adipos si ficat timp indelungat.
Metabolizarea are loc la nivelul ficatului si rinichilor, unde se formeaza o serie de
metaboliti activi.
ln ficat colecalciferolul este transformat in 25-OH colecalciferolul sau calcifediol si 25OH ergocalciferolul, ambii cu activitate biologica. Derivatii 25 hidroxilati pot participa la
circuitul enterohepatic. 25-OH colecalciferolul este metabolizat la nivelul mitocondriilor
tubului contort proximal in 1,25-(OH)-colecalciferolul sau calcitriol, forma activa cu
potenta crescuta a vitaminei D. Hidroxilarea la nivel renal mai poate avea loc in pozitia
24 si 26.
Eliminarea: Vitamina D se elimina in fecale prin intermediul bilei si o mica cantitate este
excretata in urina.
1.2.3. Farmacodinamie.Rolurile vitaminei D
Vitamina D este implicata in homeostazia calciului si fosfatilor prin influentarea:
o absorbtiei;
o mobilizarii din oase;
o eliminarii renale a acestora.
Vitamina D si in principal metabolitul ei cel mai activ 1,25-OH colecalciferolul se
fixeaza de receptorul sau nuclear si induce sinteza unor proteine transportoare specifice
dintre care calcium-binding protein (CaBP). Nu este exclus nici un efect direct al
calcitriolului pe sistemele de transport membranar.
**Nivelul seric scazut de calciu si fosfat duce la eliberarea hormonului
paratiroidian din glandele paratiroide, hormon ce creste activitatea enzimatica la
nivel renal si favorizeaza conversia vitaminei D in formele sale active, respectiv in
calcitriol.
La nivel intestinal
Vitamina D (calcitriolul) stimuleaza absorbtia calciului si fosfatului, favorizand sinteza
unor proteine numite calbindine care cresc pasajul calciului prin citosolul celulei
digestive. De asemenea calcitriolul induce sinteza de fosfataze alcaline la nivelul
celulelor intestinale ce permit hidroliza polifosfatilor neabsorbabili in fosfati absorbabili.
La nivel renal
Vitamina D activa (calcifediolul) creste retentia din urina a calciului si fosfatului prin
cresterea reabsorbtiei acestora la nivelul tubilor renali proximali. Acestea sunt realizate
prin favorizarea sintezei unor proteine specifice transportoare si favorizarea actiunii
hormonilor paratiroidieni la nivel renal.
La nivel osos
Calcifediolul si calcitriolul participa la mineralizarea normala a oaselor. Cand valorile
calcemiei scad, la nivel osos are loc o stimulare a resorbtiei osoase. Mecanismele prin
care calcitriolul antreneaza liza matricei osoase si eliberarea calciului si fosfatilor sunt
putin cunoscute. El actioneaza asupra osteoblastelor, eliberand un factor stimulant al
osteoclastelor.Pe de alta parte, favorizeaza recrutarea si diferentierea celulelor
precursor in osteoclaste. Cand exista un deficit de calciu in oase, sub actiunea vitaminei
8

D creste calcemia si are loc depunerea calciului in oase, stimulandu-se sinteza de

osteocalcina in osteoblaste, o proteina transportoare de calciu.
La nivelul paratiroidelor
La nivelul paratiroidelor, calcitriolul inhiba sinteza parathormonului intr-un mod indirect,
creste calcemia si inhiba expresia unei gene responsabila de sinteza sa.
Prin toate aceste mecanisme calciul si fosforul sunt mentinuti la concentratiile
plasmatice necesare pentru o activitate neuro-musculara normala, pentru o mineralizare
osoasa optima,pentru eliberarea unor hormoni si neurotransmitatori, pentru coagulare,
pentru un bun transport prin membrane si alte functii calciu dependente.
Calcitrilol intervine in diferentierea si maturarea mononuclearelor, keratinocitelor si
producerea de limfokine, el putand de asemenea inhiba anumite proliferari celulare.
Dihidrotahisterolul mobilizeaza calciul din oase si creste calcemia, avand actiune
rapida si de scurta durata fata de calciferol.
1.2.4. Farmacoterapie
Hipovitaminoza D poate sa apara:
Prin lipsa sau insuficienta expunerii la soare;
Prin aport insuficient prin alimente;
La persoanele cu malabsorbtie;
La cei cu afectiuni hepatice si biliare ce pot afecta absorbtia vitaminei;
La persoanele cu acidoza hipocloremica si insuficienta renala cronica, datorita
inhibarii calcitriolului;
La femei insarcinate si in perioada de alaptare;
La prematuri si in perioadele de crestere;
La cei cu toleranta (rezistenta) la vitamina D, datorata probabil unei deficiente
genetice;
La persoanele ce folosesc timp indelungat medicatia anticonvulsivanta
(fenobarbital,fenitoina), care prin efectul inductor enzimatic afecteaza
metabolismul vitaminei;
La cei care folosesc doze mari de glucocorticoizi.
Hipovitaminoza D imbraca forma de rahitism la copil si osteomalacie la adult. Ea
poate determina hipocalcemie si hipofosfatemie.
Vitamina D este folosita in prevenirea si tratamentul starilor carentiale (hipovitaminozei)
D.Ea se indica in rahitism, osteomalacie, osteoporoza, hipocalcemie,
hipoparatiroidie, tuberculoza cutanata.
Se folosesc ergocalciferolul, colecalciferolul, dihidrotahisterolul (la renali si cei cu
hipoparatiroidism), 1- calcidolul, calcifediolul, calcitriolul (la renali, in osteodistrofie
renala). Calcipotriolul un analog al calcitriolului se foloseste local in forme usoare si
medii de psoriasis.
1.2.5. Farmacotoxicologie
Administrarea in cantitati mari a vitaminei D poate duce la fenomene de
hipervitaminoza,cu hipercalcemie si hipercalciurie, insotite de calcefieri ale
tesuturilor moi de la nivelul inimii,rinichilor, vaselor de sange, plamanilor, ochilor.
Manifestarile ce apar sunt :
9

Digestive: greata, voma, anorexie, diaree si constipatie;

Renale: poliurie, proteinurie, calculi renali;
Cardio-vasculare: hipertensiune arteriala, calcifierea arterelor, aritmii;
Oase,muschi: dureri musculare, intarzieri de crestere la copil,
osteoporoza;
o Nervoase: astenie, cefalee;
o La fat: stenoza aortica, cu suprimarea activitatii paratiroidiene.
o
o
o
o

Tratamentul acestei hipervitaminoze consta in oprirea vitaminei D, diminuarea calciului,

aport de lichide, eventual glucocorticoizi.
1.2.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina D este:
o Copil pana la un an: 0,0075 0,010 mg,
o Copil 1-10 ani: 0,010 mg,
o Barbati: 0,005 0,010 mg,
o Femei: 0,005 0,010 mg,
o Femei insarcinate: 0,010 mg,
o Femei care alapteaza: 0,010 mg.
Ergocalciferolul se administreaza
profilactic la gravide si femei ce alapteaza: 1000-1500 u.i./zi;
curativ la gravide si femei ce alapteaza 600000 u.i./zi la 4-6 saptamani;
pentru profilaxia rahitismului la sugar 400-1000 u.i./zi;
pentru tratamentul rahitismului 400 000-600 000 u.i. oral, injectabil intr-o priza
sau 5 000-15 000 u.i./zi in 2-3 prize, timp de 3-6 saptamani asociat cu calciu.
Colecalciferolul se administreaza
profilactic in rahitism 200 000-400 000 u.i. la 6 luni;
curativ in rahitism 200 000 u.i. pe saptamana, 2 saptamani.;
curativ in osteomalacie 200 000 u.i. la 2 saptamani, pentru 3 luni.
Dihidrotahisterolul se administreaza oral 0,5-1 mg/zi, alfacalcidolul intre 0,00025
0,001mg / zi (0,25-1 ug/zi) la adult si 0,00005 - 0,0001 mg / kg / zi (50-100 ng/kg/zi)la
copil, iar calcitriolul 0,00025 - 0,001 mg/zi (0,25-1 ug/zi).
1.3. VITAMINA E
Sub numele de vitamina E este desemnata familia tocoferolilor, cel mai activ fiind
-tocoferolul. Este o vitamina liposolubila, numita si vitamina antisterilitate, stabila la
lumina si caldura in absenta oxigenului, dar care se oxideaza in prezenta oxigenului.
1.3.1. Surse de vitamina E
Vitamina E o gasim in urmatoarele produse:
Uleiuri de origine vegetala (ulei de s0ia);
10

Legume cu frunze verzi ;

Cereale integrale;
Ficat, carne;
Unt, lapte;
Oua;
Grasimi animale.

1.3.2. Farmacocinetica
Absorbtia. Vitamina E se absoarbe la nivel intestinal incomplet (intre 20-40%), avand
nevoie pentru absorbtie de prezenta sarurilor biliare. Ea intra in circulatie incorporata in
chilomicroni si ajunge la ficat.
Distributia. Transportul in sange se face cu ajutorul lipoproteinelor. Se distribuie larg in
organism, tesuturile cu concentratie ridicata de vitamina E fiind tesutul adipos, ficatul,
anumite glande endocrine si trombocitele.
Metabolizarea. Vitamina E este putin sau deloc metabolizata in organism, suferind
procese de oxidare si conjugare.
Eliminarea. Se elimina prin intermediul bilei in fecale, o mica parte eliminandu-se si
urinar ca si glucuronoconjugati.
1.3.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei E
Vitamina E indeplineste mai multe roluri in organism:
are efect antioxidant in vitro si in vivo.
Prin acesta protejeaza de oxidare acizii grasi nesaturati, vitamina A, carotenoidele,
grupele tiolice ale unor enzime. Ea se opune peroxidarii acizilor grasi, fiind transformata
intr-un radical liber relativ stabil, retransformat in tocoferol de vitamina C sau glutation.
Sunt protejati astfel de oxidare unii constituenti celulari importanti, printre care si
fosfolipidele membranare.
Este implicata in metabolismul acizilor nucleici;
Intervine in metabolismul seleniului;
lntervine in activitatea glandelor sexuale;
Are rol in integritatea morfo-functionala a muschilor;
Are activitate antiagreganta plachetara;
Intervine in functia imuna unde creste imunitatea mediata celular la varstnici.
1.3.4. Farmacoterapie
Tinand cont de importanta data in ultima vreme stresului oxidativ in diferite afectiuni,
vitamina E care este un antioxidant a fost testata intr-o serie de afectiuni cu rezultate
mai mult sau mai putin semniticative:
- Prevenirea aterosclerozei si de aici prevenirea accidentelor vasculare
cerebrale de origine ateromatoasa, scaderea riscului de afectiuni
coronariene;
- Prevenirea cancerelor (in principal cancer de prostata la fumatori).
Carenta de vitamina E care se poate instala in cadrul sindromului de malabsorbtie
lipidica nu prezinta simptome specifice, putand apare: tulburari neurologice, tulburari
11

musculare,fragilitate eritrocitara si anemie hemolitica la prematuri, scaderea

activitatii suprarenalelor si hipofizei, cresterea riscului aterosclerotic.
ln acest context vitamina E este indicata pentru prevenirea si tratarea starilor carentiale
la:
Cei cu malabsorbtie intestinala;
Femeile insarcinate si care alapteaza;
La prematurii hraniti artificial, la cei cu fibroplazie retroleticulara carora li s-au
administrat cantitati mari de oxigen;
La varstnici cu tulburari de circulatie periferica, etc.
Pe Ianga toate acestea ea mai poate fi indicata in:
Avort habitual,
Sterilitate,
Distrofii musculare,
Hepatita cronica,
Dermatoze,
Unele afectiuni neurologice.
1.3.5. Farmacotoxicologie
Dozele mari si tratamentele indelungate pot produce tulburari genitale cum ar fi:
oligospermie, azospermie, involutia ovarelor, tulburari ale menstruatiei.
Pot apare hemoragii,dureri de cap, oboseala, greata, tulburari de vedere.
1.3.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat pentru vitamina E este:
- Copii pana la un an: 3-4 mg;
- Copii intre 1-10 ani: 6-7 mg;
- Barbati: 10 mg;
- Femei: 8 mg;
- Femei gravide: 10 mg;
- Femei care alapteaza: 11-12 mg.
Doza terapeutica in administrare orala la adulti este de 50-200 mg/zi. Administrarea se
poate face si parenteral, intramuscular, 1-2 mg/kg pe zi.
1.4. VITAMINA K
Vitamina K numita si vitamina antihemoragica sau vitamina coagularii, face parte
din grupul vitaminelor liposolubile. ln grupul vitaminei K intra mai multi compusi care au
in comun nucleul 1,4naftochinonic. Astfel au fost descrise:
o vitamina K1 sau fitomenadiona, filochinona,
o vitamina K2 sau menachinona, farnochinona,
o vitamina K3 sau menadiona.
Aceste trei vitamine sunt liposolubile, primele doua naturale, ultima de sinteza. Se
folosesc si formele hidrosolubile ale vitaminei K1 si K3, phytomenadioni natrii
12

diphosphas, respectiv menadionii natrii bisulfis. De la menadiona s-au obtinut alte

vitamine K sintetice hidrosolubile K4-K7, K4 menadiolul, K5-K7 compusi cu grupari
aminice.
1.4.1. Surse de vitamina K
Vitamina K1 este prezenta in produsele vegetale cum ar fi: frunzele verzi (spanac),
tomatele,stigmatele de porumb, uleiurile vegetale.
Vitamina K2 o gasim in produse animale cum ar fi carnea si pestele, dar este
sintetizata si de flora intestinala la om.
1.4.2. Farmacocinetica
Absorbtie. Vitamina K naturala, liposolubila, se absoarbe bine intestinal, avand nevoie
de prezenta sarurilor biliare.
Distributie. ln ficat o parte este depozitata (ficatul fiind cel mai bogat in vitamina), o
parte este oxidata la produsi inactivi, iar o parte este secretata asociata VLDL-ului si
distribuita in tesuturi de LDL.
Metabolizare. Metabolizarea se face rapid, rezultand glucuronoconjugati polari, usor de
eliminat.
Eliminarea. Eliminarea vitaminei K si metabolitilor sai se face in principal prin fecale, o
proportie mica excretandu-se si in urina.
1.4.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei K
Vitamina K este implicata in coagularea sangelui, intervenind in formarea unor factori ai
coagularii - factorii II, VII, IX, X, cat si a unor factori anticoagulanti - proteina C si S.
Acestia sunt proteine specifice sintetizate in ficat plecand de la precursori inactivi printrun proces la care participa vitamina K.
Precursorii inactivi sunt carboxilati in prezenta unor carboxilaze a caror cofactor este
vitamina K, rezultand gama-carboxiglutamati activi. Vitamina K redusa este oxidata in
timpul reactiei si ea revine la forma redusa sub actiunea unei vitamina K epoxireductaza si vitamina K - reductaza.
Produsii rezultati din carboxilarea dependenta de vitamina K intervin si in procesul
mineralizarii osoase cum este cazul osteocalcinei produsa de osteoblaste.
Pentru a-si exercita efectul, vitamina K are nevoie de celule hepatice sanatoase,
functionale care sa sintetizeze precursorii factorilor coagulanti.
1.4.4. Farmacoterapie
Desi organismul uman sintetizeaza vitamina K, carente ale acestei vitamine pot fi
intalnite in anumite situatii:
La nou nascut, datorita florei intestinale insuficient dezvoltata, aportului redus de
vitamina prin laptele matern si trecerii reduse a vitaminei prin placenta;
Dupa administrarea orala timp indelungat a unor antibiotice si chimioterapice cu
spectru larg care pot distruge flora saprofita (sulfamide, tetracicline);
La cei care primesc timp indelungat alimentatie parenterala;
Cantitate redusa de bila in intestin (icter mecanic, fistula biliara);
Sindrom de malabsorbtie;
Afectiuni hepatice in care nu se pot forma prefactorii coagularii (hepatita, ciroza,
insuficienta hepatica severa);
13

Carenta se manifesta prin sangerari de tip: echimoze, epistaxis, hemoragie digestiva,

hematurie, sangerari post-operatorii, rar hemoptizie si hemoragii cerebrale. Reducerea
nivelelor plasmatice ale vitaminei K determina o scadere a densitatii osoase si un risc
crescut de fracturi.
Astfel, tratamentul cu vitamina K se indica in: .
Carenta vitaminei din cauzele prezentate mai sus;
Supradozarea anticoagulantelor orale, care sunt antivitamine K; .
Diateze hemoragice;
Hipoprotrombinemii ce pot apare in tratamentele cu salicilati;
Supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de flora
intestinala.
**Vitamina K nu este eficace in hemofilie (deficit de factor VIII, IX), purpura
(tulburari de hemostaza, leziuni vasculare, deficiente ale trombocitelor), scorbut
(carenta de vitamina C),anemie aplastica (afectarea maduvei hematoformatoare).
1.4.5. Farmacotoxicologie
Suplimentele cu vitamina K1 si K2 sunt bine tolerate. Doze de 90 mg/zi 24 de saptamani
pot produce reactii alergice si disconfort gastric.
Administrarea i.v. a vitaminei K1 poate determina alterarea senzatiei gustului,
inrosirea fetei, transpiratie, bronhospasm, hipotensiune, tahicardie. De aceea
administrarea i.v. trebuie sa se faca lent.
Administrarea menadionei se evita la nou-nascuti prematuri si sugari fiindca poate da
anemie hemolitica, hiperbilirubinemie, favorizand icterul nuclear.
1.4.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina K este:
Copii pana la un an: 0,005 0,01 mg;
Copii intre 1-10 ani: 0,015 0,03 mg;
Barbati: 0,045 0,08 mg;
Femei: 0,045 - 0,065 mg;
Femei gravide: 0,065 mg;
Femei care alapteaza: 0,065 mg.
Fitomenadiona se administreaza oral si parenteral. La adulti: 5-10 mg/zi i.v. in
hemoragii obisnuite. ln caz de supradozare a anticoagulantelor orale se administreaza
20-100 mg/zi. Se fac determinari ale timpului de protrombina. Pentru nou-nascuti se
administreaza 1 mg/kg i.m.intr-o administrare si se repeta la 2-3 zile. Pentru copii mai
mari 1-15 ani se administreaza 5-10mg/zi i.m. 3 zile sau 10 mg pe saptamana.
Menadiona se administreaza oral si i.m., evitandu-se la nou-nascuti prematuri si
sugari.

14

15