FOC I GHEA

Unii spun c lumea va sfri n flcri,

Alii spun c n ghea.
Din ce-am gustat eu din dorin,
i cred pe cei ce spun n flcri.
Dar dac ar fi s pier de dou ori,
Cred c am nvat destule despre ur
Ca s spun c pentru distrugere
E la fel de bun i gheaa
i ar fi suficient.

PAUL VERLAINE - CLAR DE LUNA

T;i-e sufletul un peisaj ales,
Cu dans bergam si mastile bizare
Ce, din laute adiind, ades
Par triste sub fantasta deghizare.
Cntnd iubirea pe un ton minor
Si tot la fel viata oportuna,
Par sa nu creada-n fericirea lor,
Iar zvonul li se pierde-n clar de luna,
n calmul trist al lunii, dnd ragaz
n arbori pasarilor sa viseze
Si sa suspine, zvelte si-n extaz,
Printre statui, havuzurile treze.

PAUL VERLAINE - DUPA TREI ANI

Am mpins firava poarta-ngusta, la intrare;
Am intrat si m-am plimbat prin mica mea gradina
Ce sclipea, n zori, n blnda soarelui lumina.
Cte-o umeda scnteie-avea oricare floare.
Neschimbate-s toate. Bolta cea cu frunze rare,
Ce umbreste scaune cu-mpletitura fina,
Apa la cismea, cu susurarea-i cristalina
Si-un batrn cernd, soptit, eterna ndurare.

Trandafiri palpita ca-nainte; ca-nainte,

Crini trufasi si-nalti se leagana n adiere,
Fiecare ciocrlie-mi staruie n minte.
O revad si pe Vlleda, ce-asteapta-n tacere
Si, din haina ei de ipsos, cad bucati pe drumuri
Albe pietricele, prin subtilele parfumuri.

PAUL VERLAINE - OBOSEALA

A batalias de amor campo de pluma
Gongora
Mai blnd, tot mai blnd, ci mai blnd-mi fii!
Iubirea mea, umbrete-i febra luxuriant.
Chiar i-n tria patimii, vezi, orice-amant,
Ca i o sor, pacea afl-a dobndi.
Mai gale, cu mngierea consolant,
Suspin domol, priviri legntoare. i,
tii, taina mbririi, spasmul, nu e zi
S fie cum e un srut de fascinant!
n sufletu-i, copil, vorba mi-o ntorni,
Slbaticul tu snge-ntr-una sun-n corn!
Ci duc-se-n cerit! Ce-i pas dac sun?
S inem fruntea lng frunte, mna-n mn,
F-mi jurminte ce-i clca-ntr-o sptmn!
i hai s plngem, tu, micua mea nebun!

PAUL VERLAINE - VIS

Las balt toat poezia,
C mine o s fiu bogat.
S vin alii la-ncercat.
Zu, care mi va fi Sosia?
E-o treab bun! Martori sunt
Hoinarele lungi escapade

Cnd mzgleam ontc balade

Prin nopi trzii, dus craina-n vnt.
A lunii limpezi strluciri
Loveau n puni neltoare
i undele scldau uoare
Parisul vesel cimitir.
Las balt fericirea toat
i tinerilor lira-n dar!
S-mi motenii delirul-har,
Eu voi doar punga ce desfat.

PAUL VERLAINE - SORI N APUS

Vlaguitii zori
Lasa pe cmpie
O melancolie
De apus de sori.
O melancolie
Leagana-n fiori
Inima pustie
n apus de sori.
Pline de eresuri,
Parca sori in zari
Coborti la sesuri,
Rosii araturi,
Stranii ntelesuri,
Curg din departari,
Parca sori in zari
Coborti la sesuri.

EDGAR ALLAN POE - CEA MAI MNDR ZI, CEL MAI

MNDRU CEAS
Cea mai mndr zi, cel mai mndru ceas,
Inima-mi veted le-a cunoscut:
De-avnt i de mrire visu-mi treaz,
O tiu, a trecut!

Ce-avnt, am zis? Da! mi nchipui,

Dar de mult timp s-a dus pe veci!
S-a dus i tinereea mea, i chipu-i;
Ci, duc-se deci!
i tu, mrire, ce mai am cu tine?
Alt cuget are-acum de motenit
Veninul ce mi l-ai turnat n vine;
Suflete-al meu, fii linitit!
Cea mai mndr zi, cel mai mndru ceas
Ce mi-au fost date, le-am avut:
i visul de mrire, visul treaz,
O tiu, a trecut!
Dar dac visul meu de-avnt i de mrire
M-ar mbia i-acum cu-acel amar
Ce-l ndurai atunci, eu ceasul peste fire
Nu l-a petrece iar!
Cci pe aripa lui plutea ca o pulbere.
i cnd plec n zboru-i, czu de pe ea
O esen n stare s spulbere
Sufletul ce-l cunotea.

EDGAR ALLAN POE - ELDORADO

Cavaler vestit
Si vesel gatit
Pe drum a apucat-o,
Prin umbra si prin soare,
Cntnd cntari usoare,
Sa caute-Eldorado.
nsa-mbatrni
Cavalerul si
n piept i s-a prelins
O umbra, fiindca el
Nu a gasit defel
Acel tarm de vis.

Iar apoi pierznd

Puteri si avnt,
Pe-o umbra-a ntrebat-o:
, , Umbra, spune-mi, tu stii
Unde-as putea gasi
Pamntul Eldorado?
, , Dupa ce strabati
Muntii lunii-nalti,
Tu Valea Umbrei caut-o;
ntins sa calaresti,
De vrei sa poposesti
n tara Eldorado!

JOHN KEATS "STRALUCITOARE STEA, "

Att de linistit de-as fi
Nu singur n splendoarea noptii as trai
Cu ochii larg deschisi as urmari
ndurator si singur m-as simti
Precum torentele grabite
pedepsite chiar de sus
Ce nconjoara tarmul lumii,
ca un fus
Sau voi privi prin delicata masca,
cea cazuta
La neaua de pe munti si de pe balta
Nu, linistit eu nca sunt,
de neschimbat
Supus la snul unei iubiri curate
Pe veci va fi a mea, fara a ne abate
Mereu constient
ntr-o dulce tulburare
Duios, duios spre a-i simti
blajina rasuflare
Mereu noi doi asa vom fi,
ori moartea va fi alinare..

PAUL CELAN - COROANA

Toamna-mi mannca frunza-i din palma: suntem prieteni.

Vremea din nuci o cojim si-i nvatam sa se duca;
vremea se-ntoarce n coaja.
n oglinda-i dumineca,
n vis este somn,
adevar gura graieste.
Ochiul meu se apleaca spre sexul iubitei:
noi ne privim.
Ne spunem ceva de-ntuneric,
ne iubim ca mac si memorie,
dormim ca vinul n scoici,
ca marea n raza de snge a lunii.
Stam la fereastra mbratisati, ei se uita din strada la noi:
e vremea sa stie!
E vremea piatra sa purceada a-nflori,
nelinistea-n inima sa se abata.
E vremea, vremea sa vina.
E vremea.

PAUL CELAN - "FUGA" MORTII

Negru lapte al zorilor seara l bem
la amiza l bem dimineata l bem noaptea
l bem si l bem
sapam o groapa-n vazduh acolo patul nu-i strmt.
In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scrie
cnd seara se lasa el scrie-n Germania parul tau argintiu
Margareta
el scrie si iese n fata casei si stele scnteie el fluiera si-si
cheama dulaii
si fluiera jidovii sa sape o groapa-n pamnt
ne ordona cntati acum pentru dans.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
te bem dimineata-n amiaza si seara te bem
te bem si te bem.

In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scrie

cnd seara se lasa-n Germania parul tau argintiu
Margareta.
Parul tau de cenusi Sulamita sapam o groapa-n vazduh
acolo patul nu-i strmt.
El striga sapati mai adnc n pamnt voi unii voi altii
cntati miscati din arcus
si scoate pistolul din bru l flutura albastri-i sunt ochii
Infingeti mai bine lopata voi unii voi altii cntati pentru
dans mai departe.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
la amiaza te bem si seara
Te bem si te bem
n casa sta un barbat cu parul tau auriu Margareta
parul tau cenusiu Sulamita cu serpii se joaca.
El striga mai dulce ca moartea cntati moartea-i un maestru
din tara germana
el striga mai sumbru atingeti viorile atunci veti sui ca
fumu-n vazduh
atunci veti avea o groapa n nori acolo patul nu-i strmt.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
Te bem la amiaza moartea-i un maestru din tara germana
Seara te bem dimineata te bem si te bem
moartea-i un maestru din tara germana ochiul lui e
albastru
cu glontul de plumb te loveste te loveste precis
n casa sta un barbat parul tau aurit Margareta
dulaii asupra-ne asmute, ne daruie-o groapa-n vazduh
cu serpii se joaca viseaza e moartea-un maestru din tara
germana
parul tau aurit Margareta
parul tau de cenusi Sulamita.

PAUL CELAN - ZADARNIC PE GEAM PICTEZI INIMI

Zadarnic pe geam pictezi inimi:

printul tacerii
strnge ostasi, jos, n curtea castelului
Flamura sa o-nalta-n copac o frunza, de-azur cnd e toamna;
mparte ostirii iarba tristetii, florile timpului;
cu pasari n plete el merge spadele sa le cufunde.
Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu ntre cete
nfasurat n manta ce cndva de pe umerii tai cazuse, noaptea, pe scara,
cndva, cand era castelul n flacari si tu rosteai omeneste: Iubito...
El manta nu o cunoaste si steaua n-a implorat-o si se ia dupa frunza ce-i plutestenainte.
O, iarba, i se pare c-aude, o, floare a timpului.

ALEXANDR PUSKIN - POETULUI

Poete, s nu caui la dragostea mulimii,
Cci zgomotul de slav va trece-ntr-un minut,
Vei auzi judeul i rsetul prostimii,
Dar s rmi ca stnca posomort, tcut.
Eti crai: triete singur. Pe slobodul tu drum
Te du, unde te cheam al minii tale zbor,
Desvrete-i roada gndurilor de dor
i n-atepta rsplat a trudei nicidecum.
Ea este-n tine. Tu-i eti naltul tu jude
Ce aspru-i hotrte al muncii tale pre.
Eti mulumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci
Copilroasa gloat huleasc-te-n zadar
i clatine-i temeiul sfinitului altar
i pngreasc-i vatra naltei tale munci.

ALEXANDR PUSKIN - VERSURI SCRISE NTR-O NOAPTE DE INSOMNIE

Noapte, nici un licarit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picura monotonie

Ornicul neobosit.
Soapta Parcelor vrajeste,
Viata fuge soriceste:
Prin unghere a fosnit
Somnul noptii e trudit,
Si urtul greu m-apasa
Ce urziti n miez de noapte,
Obsedante, triste soapte?
E mustrarea nenteleasa,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-ati spus?
M-ati chemat? Cum sa va-ncheg,
Tlcul sa vi-l nteleg?

ENDRE ADY - EU VIN DE LA MALUL RULUI GANGE

Eu vin de la malul rului Gange
cu visu-mpletit din raze de soare,
mi-e inima biata o floare de lotus
cu fine petale tremuratoare.
Ce chiot si larma la iaz lnga moara,
ce mini noduroase lovesc din topoare
si cum ma ucide sarutul salbatic
La marginea Tisei ce caut eu oare?

LA FONTAINE - BATRANUL SI MOARTEA

Un biet batrn, cu snopul de vreascuri n spinare,
Pe-o cale din padure mergea cu pasi sarmani
Spre mica lui coliba, purtnd cu truda mare
Povara lui de lemne, de gnduri si de ani.
Apoi, de-atta umblet, batrnul ostenit,
Lasndu-si legatura n iarba, a gndit:
"N-avui n viata parte, nicicnd, de nici un bine;
Nu-i pe pamnt un altul mai necajit ca mine.
Nu odihnesc o clipa si-adorm pe nemncate;
Soldatii, birul, claca cu logofeti n spate,

Copii si nevasta,
Acestea-mi sunt pe lume blestemul si napasta.
Doresc sa vina moartea..." Si moartea a venit.
- Ce vrei? l-a ntrebat curtenitor.
- As vrea sa-mi dai o mna de-ajutor
Sa urc aceste vreascuri pe umar... Sunt grabit.
Murind, durerea n-o mai suferim,
Dar a pleca din viata nu-i usor;
Oricte sa-nduram, dar sa traim!
Aceasta e dorinta tuturor.

LA FONTAINE - OMUL SI SARPELE

Esop ne povesteste aceasta ntmplare:
Un om, altfel de treaba, dar cam nesocotit ,
Venind spre casa pe un ger cumplit,
Vazu pe cmp, alaturi de carare,
Un sarpe n zapada, zacnd fara miscare,
Patruns de frig, aproape mort, ntepenit.
Milos, taranul l-a luat cu el
Si i-a facut culcus dupa cuptor,
Fara a gndi macar ca, ntr-un fel,
Vreodata i va fi multumitor.
Naprca amortita, tinuta la caldura,
Si-a revenit din simturi, dar si-n apucatura.
Ridica-n aer capul si suiera o data.
Apoi, facndu-si coada inel, se pregateste
Sa sara, miseleste,
Asupra celui care, cu inima de tata,
Din gheara mortii a scapat-o.
- Asa ma rasplatesti, spurcato?
Eu te-am adus la viata, de mna mea sa piei!
Pornit, apuca omul satrul de casap
Si dintr-un sarpe face trei:
Un trunchi, o coada si un cap.
Zadarnic mai ncearca jivina si se zbate
La loc sa se adune din trei bucati taiate!
Adevarat ca e frumos

Sa fii milos;
Dar spune iarasi un proverb batrn:
Sa nu-ncalzesti pe serpi la sn.

LA FONTAINE - LUPII SI OILE

n urma multor veacuri de necurmat razboi,
Se ncheiase pace ntre lupi si oi;
Iar cei de-atta vreme nvrajbiti
Erau, deopotriva, la fel de multumiti.
Caci lupii, ce e dreptul, furau din miei destui,
Dar piei de lup si bacii puneau destule-n cui.
Avea primejdii multe pasunatul,
Dar nu mergea prea lesne nici vnatul,
Si nu-si traia n tihna nici unul viata lui.
Acum facura pace, si-asa precum sta scris,
De-o parte si de alta, ostatici si-au trimis:
Mioarele, dulaii, iar lupii, pui de lup.
Cu timpul, nsa, puii acestia se-ntaresc,
Pna-ntr-o zi, ciobanii lipsind, se napustesc,
nhata mieii-n gheare, i sfsie si-i rup!
Cu prada-n gura, lupii cei tineri au fugit,
Apoi pe ceide-acasa n taina i-au vestit;
Iar cinii care-n codru ostatici se gaseau
Si fara nici o grija, ncrezatori, dormeau,
n somn pe nesimtite au fost ucisi, nct
Nici unul n-a scapat neomort.
Precum vrea sa arate aceasta ntmplare,
Cu raii se cuvine sa lupti fara crutare.
Stiu ca razboiul e urt,
Dar cu dusmani vicleni cnd ai de-a face,
La ce-ti slujeste sa-nchei pace?

LA FONTAINE - PAUNUL NEMULTUMIT

Paunul, stnd n fata Junonei, se jelea:
- Zeita, preamarita, sunt un nedreptatit!
Asculta-ma, si-ai sa-ntelegi durerea mea.
Mi-ai dat un glas att de ragusit,
Ca n-am gasit n lume pe nimenea sa-i placa;

Pe cnd privighetoarea, o pasare saraca,

Att de dulce cnta, cu voce-att de clara,
De parca-ar fi ea nsasi ntreaga primavara!
Junona, suparata, l-a certat:
- Sa nu te-aud, pizmas nerusinat!
Tu gelozesti privighetoarea si spui ca glasul ti-e urt;
Dar porti la gt
Un curcubeu cu-o suta de feluri de culori
Si desfasori,
Pe coada ta-nstelata, podoabe mai bogate
Dect un galantar de nestemate.
Mai e vreo pasare sub soare
Cu straie-att de-ncntatoare?
Orice-animal si are o nsusire-a lui,
Pe toate sa le aiba nici unul nsa nu-i.
Putere are unul, iar celalalt - marire;
Usor n zborul lui e soimul, viteaza-a vulturului fire;
V-aduce corbul prevestire,
Iar ciorile va-arata sa va feriti de rau.
Sunt toti ndestulati cum se gasesc,
Si nu crtesc.
Sa ncetezi cu plnsul tau,
Ca daca nu, te jumulesc!
JACQUES PREVERT - CA S FACI PORTRETUL UNEI PSRI
Mai nti pictezi o colivie
cu uia larg deschis,
apoi pictezi
ceva ct mai drgu
i ct mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasre;
pe urm pui tabloul pe-un copac
ntr-o grdin,
ntr-un crng,
ntr-o pdure
i te ascunzi dup copac
fr o vorb

fr s te miti...
Se-ntmpl uneori ca pasrea s vin repede,
dar se mai poate ntmpla s treac ani i ani
pn se hotrte.
Atunci nu te descuraja
ateapt, ateapt dac e nevoie ani ntregi.
Viteza sau ncetineala cu care pasrea sosete
n-au nici o legtur
cu faptul c tabloul e reuit sau nu.
Cnd pasrea sosete
dac sosete
pstrezi cea mai adnc linite:
atepi mai nti ca pasrea s intre n colivie
i dup ce a intrat
nchizi uia binior cu pensula,
apoi
tergi toate gratiile una cte una
cu mare grij, nu cumva s-atingi vreo pan.
Pe urm faci portretul arborelui, alegnd
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasre pictezi dup aceea
frunziul verde i rcoarea vntului,
pulberea soarelui,
fonetul gzelor prin iarb n cldura verii,
apoi atepi ca pasrea s cnte...
Dac nu cnt
e semn ru
semn c tabloul nu e bun,
dar dac vrea s cnte, e semn bun,
e semn c poi semna.
Atunci i smulgi o pan
binior de tot
i pe un col al pnzei te iscleti cu ea.

JACQUES PREVERT - SUNT AA CUM SUNT

Sunt aa cum sunt.
Sunt fcut-aa,
Cnd mi e de rs,
Rd n hohot da.

Drag mi-e cui sunt drag.

Oare-i vina mea
Dac nu-i acelai?
Dac ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aa cum sunt.
N-am ce s v fac
Nu m pot schimba.
M-am nscut s plac
Aa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Snul mult prea tare
Ochi prea-ncercnat...
Ei i-apoi
Ce treab-avei voi?
Sunt aa cum sunt.
Cui m place plac.
Ce treab-avei voi
Ce mi-s-a-ntmplat?
Drag-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce m iscodii?
Triesc s v plac
N-am ce s v fac.

ARTHUR RIMBAUD - VOCALE

A negru, E alb, I rosu, U verde, O de-azur,
Latentele obrsii vi le voi spune-odata;
A - golf de umbra, chinga paroasa-ntunecata
A mustelor lipite de-un hoit, jur mprejur;
E - corturi, aburi candizi, umbela-nfiorata,
Regi albi, ghetari ca lancii trufase, de-otel pur;
I - purpuri, snge, rsul unei frumoase guri
Cuprinsa de mnie, sau de cainta beata;

U - cicluri, framntare a verzilor talazuri,

Adnca, pace-a turmei ce paste pe izlazuri
Si-a urmelor sapate pe frunti de alchimie;
O - trmbita suprema cu tipatul ciudat,
Taceri pe care ngeri si Astri le strabat
- Omega, raza-n Ochii sai, pururi viorie!

ARTHUR RIMBAUD - MEMORIE

A astui ochi de apa supusa jucarie
Fiind, nu pot culege mi-s bratele prea mici!
Nici floarea cea galbuie ce-mi sta n drum, si nici
Pe cea albastra, sora cu apa cenusie.
O, pulbere de salcii, strnita de vreun stol!
O, roze de rogozuri cu trupul devorat!
Mie-e nemiscata luntrea, iar lantul i-e legat
n fundul-acestei ape de ce fel de namol?

ARTHUR RIMBAUD - VRSTA DE AUR

Cte-un glas, mereu
Ca de nger, verde,
- La mijloc snt eu - ,
Spune, s m certe :
ntrebri buluc
Dac-i curg, o mie,
La beii te duc,
i la nebunie;
Recunoate c-i
Vesel, i uor e :

S fii printer-ai ti,

Doar cu ape, flore !
i el cnta. O,
Vesel e, i lesne !
Uite-i dincolo
Cnt cu el mirsme, Recunoate c-i
Vesel, i uor e :
S fii printer-ai ti,
Doar cu ape, flore !...etc...
i alt glas mereu
Ca de nger ! -, verde,
La mijloc snt eu,
Spune, s m certe;
i el cnt, -atent,
Cu suflarea frate :
Cu nemtesc accent,
Dar fierbinte-n toate :
Lumea-i viciu, joc;
Ce te miri? Ia-i locul
i arunc-n foc,
Sumbru, nenorocul.
O, frumos castel !
Viaa ta e clar !
Vrsta ta-i din care ?
Fire princiar
Fratelui cel mare ! etc...
Cnt si eu apoi :
Frai multipli ! Voi,
Glasuri far public !
Lng mine roi,
Dai-mi nimbul pudic ... etc ...

WALT WHITMAN - TO A STRANGER

Passing stranger! you do not know
How longingly I look upon you,
You must be he I was seeking,
Or she I was seeking
(It comes to me as a dream)
I have somewhere surely
Lived a life of joy with you,
All is recall'd as we flit by each other,
Fluid, affectionate, chaste, matured,
You grew up with me,
Were a boy with me or a girl with me,
I ate with you and slept with you, your body has become
not yours only nor left my body mine only,
You give me the pleasure of your eyes,
face, flesh as we pass,
You take of my beard, breast, hands,
in return,
I am not to speak to you, I am to think of you
when I sit alone or wake at night, alone
I am to wait, I do not doubt I am to meet you again
I am to see to it that I do not lose you.

FRANCOIS VILLON - BASM

La miezul noptii-n iezer de clestar
Furis se scalda fata de pescar,
Camasa, fota, smulse, mototol,
Din stuf duc dorul trupului ei gol.
Pe limpezimea snilor ce ies
Bujori de apa alte strafe tes.
Ea cnd se joaca sub poleiul pal

Cu mingea lunii azvrlita-n val,

Cnd fulg de aurora grins pe lac,
0 poarta, pluta, unda dupa plac
De-i licare peste genuni hoinar
Seninul parului de chihlimbar,

Cnd, alba vidra, se repede-n fund,

Unde tipari de raze se ascund,
Cu degete urzite n voloc
Sa-si dibuie salbaticul noroc.
Bat mrenele picioarelor argint?
Ea-si subtiaza-notul spre alint,
Lin se lungeste-n spume ca-n crivat,
Si strnge-n brtae valul fermecat,
Si-si mngie iubitul diafan
Cu-a palmelor cause de margean,

Se arcuieste peste el att

Ca stele-i vin la umeri si la gt,
Si cum ia-n piept molatecul talaz,
Luceaf'arul i-atrna de grurnaz.

Ct zuliari pe-alaiul ei cerese

Clabuci de nuferi o nvaluiese
Cresc inelate apele de spasm,
Ea tot mai singura-i ca ntr-un brim.
Atunci, ca sa-si viseze visul tot,
Ea-si face-un lenes din not,
Si o paleste spaima ca un dor;
De s-ar ivi acum un zburator!
Zvcnind ntreaga, scote boiul sui,
Dar nici un fat-frumos la pnda nu-i,

Doar din tufis privighetori mladii

ntind liane lungi de melodii.
Si-aprins de dragul ei, tot cerul greu
Cu zodiile lui se muta-n helesteu.

FRANCOIS VILLON - ALBA IARN DUNREAN

A1ba iarna dunareana
Cu zapezi pna la bru
Culca-n sarica balana
Baraganele de gru.
Napadind zbatai si rosturi,
Neaua urca reci minuni :
Mistuiti n adaposturi,
Oameni si salbaticiuni.
Peste sate fra vaduri
si azvrle din duium
Uriasele plocaduri
Gaurite rar de-un fum.
Nimeni linistea nu sfarma,
Doar ca-n some nedeslusit
si descarca-n gol o arma
Chiotul nabusit.
Curge viscol ca pe vrana.
Nevazuta s-a nchis
T;ara fara de prihana
n omat ca ntr-un vis.
Iar la guri de vai, pe laturi,
ntr-o noapte s-au durat
Stralucite-nvoalte caturi
Pentru Crivat-mparat.
Fulger alb, ntreaga zare
Intra-n ochi, un junghi taios,
Albul a att de tare,

Ca ajunge veninos.
Si-n cumplita lor albete
Dorm adnci pustietati;
Pun troienii vami razlete
ntre mari singuratati.
Romneasca iarna veche,
Albe lumi, fara drumeti...
Trece-un lup ntr-o ureche
Pe gorgane de nameti.

FRANCOIS VILLON - VILLON

Hoinar vestit, poet la drumul mare,
Ce-ai pus din timp popia la chiochini,
C-o mna umbli lumii-n buzunare
Cu alta-n stihuri Precistei te-nchini.
Dai, haituit ca lupul pe la stna,
Trcoale-n trg dughenilor cu sunci,
Spasit le-adulmeci plin de rvna, pna
Ce-n ele cangea destetor ti-arunci.
Soi ulitarnic ce-si njura prada,
Chefliu stricat cu visul stralucit,
Ca un tlhar ascuti, otel, balada,
Sa ne-o mplnti n piept ca pe-un cutit.
Ibovnic scump al ocnei, bun din fire,
Dar nhaitat cu ngerii pierduti,
Te cuibaresti prin putrede tractire,
Sa plngi pe neaua anilor trecuti.
De gt cu zorii pleci la dantuit,
n glas de liturghie, geamparale...
T;i-a sufletul un blci dezlantuit
n nava unei vaste catedrale.
Parca to vad maestru-n furtisaguri,

Edec de han si-al juzilor vrajmas,

Tras din spelunci ca un guzgan din faguri
Scrsnind sub biciul asprului armas.
Risipitor cum n-a fost vistiernic,
Maret golan cu aurul n gnd,
Tu ti iubesti viata de nemernic
Si stii sa mori, drag paduchios, spernd.
Si-n timp ce-ti pun n zbilt cerbicea brava
Si se gatesc sa te ridice-n furci,
Tu, mai istet, furnd un vraf de slava,
Pe scari de rime veacurile urci.

FRANCOIS VILLON - NALTELE NELINISTI

naltele nelinisti din plopi s-au desteptat
Si-n ierburile prinse de presimtiri strecoara
Cu sosote, un tremur de gnd ntunecat,
Si carnea goala-a verii deodata se-nfioara.
Ce uneltiri apasa si cine sta la pnda?
O clipa helesteul se face de pamnt,
Sibila prinsa-n spasme cu frunza spumegnda,
O pluta despletita profetizeaza-n vnt.
Surd, n zaduful zarii s-a zvrcolit o zvoana:
Furtuna-n cap cu goarne zbucnite din senin
Galopuri nevazute, bubuitoare zboruri...
Crunt, Nordul si rastoarna cumplita lui bulboana
Din care grele armii de nori vuind n coruri
Cu tolbele de ploaie si grindeni pline vin.

WILLIAM BUTLER YEATS - CAND AI SA FII BATRANA

Cnd ai sa fii batrna si carunta

Si picotind la foc, aceasta carte
S-o iei, sa-ti naluceasca de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profunda.
n ceas de clara gratie lumeasca,
Fals sau adnc, attia te-adorara,
Dar suflet pelerin si fata-amara
Doar unul a fost vrednic sa-ti iubeasca.
ncovoiata peste-aprinsa vatra,
Trist vei sopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele si-a ascuns privirea
Si dupa steiurile mari de piatra