Bolile Sistemului Excretor

Litiaza renala
Litiaza renala (pietre la rinichi) este o afectiune cunoscuta
inca din antchitate, operatia de extragere a pietrelor fiind cea
mai
veche
interventie
chirurgicala.
Explicatia
fiind
durereacare insoteste colica renala este intr-atat de mare
incat un tratament care sa o indeparteze era absolut necesar.
Litiaza renali (calculi renali), una dintre cele mai frecvente
boli, este o afectiune caracterizata prin prezenta si
dezvoltarea calculilor( pietre rezultate din precipitarea
sarurilor din organism) la nivelul rinichilor.Calculii renali pot
ramane la nivelul rinichilor sau se pot deplasa, urmand
drumul tractului urinar (rinichi, uretere, vezica urinara,
uretra) si pot bloca traiectul urinii,respectiv stacnarea ei .
Calculii renali se formeaza atunci cand se modifica balanta
intre cantitatea de apa, saruri minerale si alte substante din
urina.

Factori de risc :
Alimentatia subnutritia sau consumul mare de

alimente bogate in oxalati,proteine,etc.

Hidratare insuficienta lipsa unui aport suficient de
lichide (una din cele mai frecvente cauze de aparitie a
litiazei renale)
Temperaturi crescute (favorizeaza dezhidratarea)
Stilul de viata si ocupatia (locul de munca intr-un
mediu care favorizeaza
deshidratarea,stresul,expunerea prelungita la
temperaturi crescute)
Ereditatea-antecedentele familiale-boala ce apare de
a lungul mai multor generatii.
Infectii urinare cu anumiti germeni
Staza urinara depunerea sarurilor este mult mai
facila cand urina stagneaza sau curge mai lent decat
este normal.

Semnele litiazei renale:

niciun simptom, in cazul in care calculul este foarte mic

(microlitiaza renala ,nisip in rinichi)

colica renala -durere constanta cu debut brusc; calculii pot
produce dureri intense la nivelul zonei lombare (portiunea
inferioara a spatelui), in partile laterale ale trunchiului (in flancuri),
la nivelul abdomenului, pelvisului sau organelor genitale;
manifestari digestive - senzatie de greata si voma
aparitia sangelui in urina (hematurie) aceasta se poate asocia cu
calculii care raman la nivelul rinichiului sau cei care se mobilizeaza
la nivelul tractului urinar
polakiurie,urinari frecvente si dureroase, care apar cand calculul
este in ureter sau dupa ce a parasit vezica urinara si se gaseste in
uretra; urinarile frecvente pot apare si in infectii ale tractului
urinar
febra
diaree sau constipatie
transpiratii abundente (diaforeza)
oboseala
manifestari cardio-vasculate-tahicardie, hipertensiune arterial.

Insuficiena renal
Insuficiena renal(IR) se definete prin scderea
rapid (insuficien renal acut) sau lent (IR cronic) a
funciei renale, rezultatul fiind incapacitatea de a menine
echilibrul hidroelectrolitic i de a excreta produii azotai.
Creatinina seric este un marker convenabil pentru
evaluarea funciei renale: valoarea creatininei crete cu 11,5 mg/dl/zi (la IR acut). Insuficiena renal poate fi
descris i ca o scdere a ratei de filtrare glomerulara.
Probleme frecvent ntlnite n disfuncii ale rinichilor includ
acidemie, concentraii anormale de potasiu, calciu, fosfat, i
(pe termen lung), anemie, precum i vindecarea ntrziat a
oaselor rupte. Mai pot s apar hematurie i proteinurie. Pe
termen lung, problemele renale pot influena alte boli, cum
ar fi bolile cardiovasculare.

Simptomele sunt datorate de obicei azotemiei i afeciunii de baz:

Uremie crescut
Vom, diaree, deshidratare;
Grea, pierdere in greutate;
Hematurie;
Revrsat pericardic, uneori tamponad cardiac;
Dureri abdominale difuze;
Encefalopatie, confuzie, n cazuri netratate, convulsii.

Fosfatemie crescut
Crampe musculare (datorat scderii calcemiei), parestezii, tetanii;
Fracturi;
Urticarie;
Hiperkalemie:
Aritmie;
Paralizie muscular;

Acumularea n exces a lichidelor:

Edeme ale membrelor;
Respiraie dificil (datorat acumulrii lichidelor n plmni);
Scderea produciei de eritropoietin de ctre rinichi duce la anemie:
Hipotensiune, ameeal;
Astenie;
Apariia i creterea proteinuriei;
Edeme ale membrelor.

Insuficienta renala acuta-Este o insuficienta renala in care

pierderea functiei renale este brusca, dar, in general, reversibila. Spre
deosebire de insuficienta renala cronica, insuficienta renala acuta se
vindeca de cele mai multe ori fara sechele. Dupa mecanismele in
cauza, se deosebesc trei tipuri de insuficienta renala acuta.
-Insuficienta renala acuta functionala este cauzata de un soc
hipovolemic (diminuarea brutala si importanta a volumului sangvin
circulant cu scaderea presiunii arteriale), antrenand o scadere a
debitului sangvin care iriga rinichii, si nu de leziuni anatomice ale
tesutului renal. Ea poate fi provocata de o hemoragie acuta abundenta,
de o slabiciune cardiaca, de o deshidratare intensa, de o diaree
persistenta sau in urma unor varsaturi abundente, unui soc alergic etc.
-Insuficienta renala acuta organica este consecutiva unor alterari
anatomice ale tubilor (necroza tubulara acuta) sau ale tesutului
interstitial (nefrita interstitiala acuta) al rinichiului. Aceste leziuni pot fi
consecinta unei intoxicatii (medicamente, produse iodate utilizate
pentru examene radiografice), unei reactii alergice, unui proces
infectios etc.
-Insuficienta renala acuta mecanica este legata de aparitia brusca a
unui obstacol (calcul. tumora) pe caile excretorii (bazinete, uretere,
vezica).

Nefrita
Nefritaeste o boal inflamatorie ce poate afecta un singur rinichi
sau ambii rinichi. Boala este provocat de o atingere a esutului
interstiial pe cale urinar. Nefritele sunt, cel mai adesea, provocate de
o infecie sau de o malformaie la nivelul cilor excretorii.
Exist mai multe tipuri de nefrit iar cele mai comune tipuri
sunt:
Nefrita acut
Nefrit cronic
Glomerulonefrita primar
Nefrit autoinum
Pielonefrita
Nefrit interstiial
Nefrita lupic
Boala poate fi rezultatul unei infecii bacteriene, sau poate aprea
ca efect al expunerii excesive la toxine. Cu toate acestea, una dintre
cele mai frecvente cauze care duce la apariia bolii este reprezentat de
o tulburare a sistemului imunitar. Dac este lasat netratat, aceasta
afeciune se agraveaz rapid. Prin urmare, de ndat ce simptomele de
nefrit sunt evidente, este important s se nceap tratamentul.

Cauzele care duc la dezvoltarea nefritei:

Tulburrile autoimune: n condiii normale, sistemul
imunitar joac un rol important n a identifica i distinge
toi invadatorii. In cazul anumitor pacieni sistemul
imunitar atac sistemele naturale ale organismului, n
loc de organismele strine. Exist numeroase boli de
rinichi, care pot aprea ca urmare a problemelor de
sistem imunitar insa nefrita este una dintre ele.
Bacterii: Una dintre cele mai comune cauze ale
nefritei provocate de bacterii este infecia cu
Streptococcus
Anomaliile anatomice ale cilor urinare
Anumite boli: diabet zaharat, infecii ale cilor
urinare
Factori genetici: persoanele care au n familie cazuri
de nefrit prezint un risc mai ridicat de a dezvolta
afeciunea.

Simptomele nefritei:
Aproximativ jumtate dintre cei care dezvolt nefrita acut
nu au niciun simptom. Cu toate acestea, principalele
simptome ale nefritei sunt:
Umflarea esuturilor (iniial la nivelul faei i n jurul ochilor,
iar mai trziu, mai
proeminent la nivelul picioarelor)
Reducerea cantitii de urin
Urin nchis la culoare
Creterea tensiunii arteriale
Dureri de cap
Somnolen
Tulburri de vedere
Oboseal i indispoziie general
Grea
Atunci cnd boala progreseaz rapid pot aparea i alte
simptome precum: pierderea poftei de mncare, vrsturi,
dureri abdominale sau dureri articulare.

Cistita
Cistita reprezint inflamaia, acut sau cronic, a vezicii urinare.
Se manifest prin miciuni (urinri) frecvente, dureri sau usturimi la
miciune i urin tulbure .
Semne i simptome:
Cistita se manifest prin miciune frecvent; usturime la urinat;
senzaie de presiune n abdomenul inferior; urin urt mirositoare. La
aceste simptome uneori se mai adaug hematurie (snge n urin) i
senzaii imperioase de a urina.
Cistita apare n mod frecvent la femei dup contact sexual. n
timpul activitii sexuale, bacteriile care sunt prezente frecvent n ariile
inferioare uretrale i vaginale sunt mpinse n vezic. O data ajunse n
vezic, bacteriile ncep s se multiplice. De obicei, organismul poate
elimina bacteriile prin urinat, dar, cnd nu poate, apare cistita. Cu
toate c femeile active sexual cu vrste ntre 20 i 50 ani au riscul cel
mai mare de a face cistit, chiar i fetele tinere sunt susceptibile la
infecie deoarece anusul, o surs constant de bacterii, este foarte
apropiat de orificiul uretral al femeii. Peste 90% din episoadele de
cistit sunt date de Escherichia coli, o specie de bacterii ntlnit n
mod normal n colon i rect.
Infeciile vezicale sunt rare la brbai datorit anatomiei masculine-

Prevenire
Folosirea unei alimentatii echilibrate,
mentinerea unei igienee corespunzatoare a
organelor excretoare,
tratarea infectiilor amigdaliene, a cariilor
dentare, sa nu se faca abuz de medicamente,
evitarea consumului
de ciuperci neavizate, evitarea factorilor
potentiali vatamatori pentru aparatul excretor
(chimici-> toxici, biologici-> microbi, virusi,
fizici-> evitarea frigului si a calduri
exagerate).

Proiect prezentat de:

Sirbe Cristina
Puscasu Patricia
Tarba Bianca