drama Razvan si Vidra - caracterizare

Drama istorica Razvan si Vidra, de Bogdan-Petriceicu Hasdeu prezinta evolutia

personajului Razvan, de la umilul statut de rob, la cel de domnitor al Moldovei.
Cantul I (Un rob pentru un galben) il prezinta pe tiganul Razvan, eliberat de
mitropolitul Nastase din robie, traind de doi ani in libertate si muncind ca gramatic la
Mitropolie (redacta si copia diverse documente).
Intr-o zi, intr-o piata din Iasi, gaseste o punga cu galbeni, nerevendicata, din care ii da
pomana un galben cersetorului Tanase, fost razes. Razvan lipeste o poezioara-pamflet pe
un stalp al bisericii si este arestat de vataful Basota,dupa ce recunoaste ca el a scris
versurile, iar nu dascalul. Boierul Sbierea, aflat in trecere, observa la Razvan punga sa,
din care lipseste un galben, si, conform legilor, Razvan devine robul acestuia vreme de
trei ani.
In cantul II (Razbunarea), Razvan fuge de la curtea boierului si devine capitan de
haiduci, cunoscut in toata tara Moldovei pentru actele sale de dreptate. Tiganii vad in el
un eliberator, oamenii sarmani spera ca vor fi ajutati, boierii se tem de el. Boierul Ganea
ii cere s-o rapeasca pe Vidra, nepoata vornicului Motoc, pe care unchiul ei o trimite la
manastire pentru a-si insusi averea ei.
Vidra este capturata de haiduci si asista la o scena impresionanta. Boierul Sbierea, fostul
stapan al lui Razvan, care fusese prins de oamenii lui Razvan, este iertat de acesta cu
generozitate, desi il uraste (Razbunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau /E silit
a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau..."). admirandu-1 pe Razvan pentru acest gest,
Vidra ramane alaturi de el.
In cantul III (Nepoata lui Motoc), Razvan, fermecat de frumusetea si intelepciunea
Vidrei, se inroleaza ca mercenar in oastea polona, fiind urmat de aceasta, care se prezinta
drept sora lui, desi ii devenise sotie. Razvan ii refuza unui spion rus propunerea de a fi
capitan. Hatmanul polonez ii ofera lui Razvan rangul de capitan, desi Vidra are ambitii
mai mari ( Capitan! Ce mare treaba ...Capitanu-i o furnica!") Razvan ajunge
polcovnic in armata polona, in vreme ce Vidra mosteneste si averea lui Motoc (cantul IV
- inca un pas). Vidra il indeamna sa-si urmeze cariera militara, dar cand Polonia intra in
razboi cu Moldova, Razvan refuza. Hatmanul propune casatoria fiului sau cu Vidra, dar
Razvan ii spune adevarul, ca ea nu-i este sora, ci sotie. Soseste Basota, care-i ofera din
partea lui aron - Voda functia de hatman al Moldovei. Vidra il indeamna sa accepte.
In cantul V (Marirea) Razvan ii spune Vidrei ca doreste sa ia tronul Moldovei. Capitala
este asediata de poloni, dar Vidra ii povesteste ca a avut un vis ciudat si-1 sfatuieste sa
renunte. Razvan il detroneaza pe aron -Voda si se inscauneaza domn al Moldovei, visand
sa uneasca tarile romane. Basota, insa, deschide portile cetatii si polonezii intra.
Razvan lupta cu patriotism, este ranit si moare murmurand cuvantul care l-a obsedat toata
viata: tigan!...tigan!" Vidra spera sa-si implineasca visele de mrire prin copilul pe care-l
asteapta.

Personajele se definesc in maniera romantica, mai ales prin tehnica contrastului.

Confruntarea directa si prezentarea personajelor in actiune devin mijloacele de
exteriorizare a sentimentului si a caraterului.
Antiteza, uneori simetria si paralelismul prezente in intreaga drama, nu aluneca spre
spectaculosul exterior caracteristic romantismului pasoptist, ci spre analiza psihologica,
chiar si atuni cand sunt prezentate scene de mase.
Tabloului targovetilor din primul cant, care prezinta o multime oscilanta, tematoare,
nediferentiata, i se opune tabloul haiducilor din cantul II unde se contureaza figuri de
haiduci, dupa modelul baladelor populare, prin curaj, dragoste de patrie si de libertate.
Caracterul lui Razvan, "infocat, generos eroic si impresionabil" i se opune celui al Vidrei
"ambitios, imperativ, orgolios", iar "marirea desarta" care-l va stapani, evolueaza paralel
cu "iubirea de argint" a boierului Sbierea.
Razvan retine mai intai semnificatia sociala a personajului. Hasdeu are curajul sa impuna
un personaj din lumea oropsita a robilor tigani, care depaseste prin nobletea si curajul sau
"trandavita boierime".
Cinstit si drept pretuieste libertatea si demnitatea umana si datorita nedreptatilor
personajul poarta o unda de ura boierilor: "Calai ce pe robi ucideti, si pe slobozi in
robiti". Il uraste pe Sbierea "cu cea mai sfanta si nepovestita ura", dar "generos la modul
romantic" il iarta, generozitatea si nevoia faptelor mari alaturandu-se unei constiinte a
caracterului deosebit a excelentei sale morale.
Evolutia si transformarile sufletesti prin care trece, reliefeaza complexitatea si
dramatismul existentei sale. O asemenea personalitate coplesitoare impune si Razvan
ajunge capitan de haiduci, primul pas pe "calea maririi". Intr-o discutie cu Tanase, ajuns
si el in codru, Razvan face elogiul haiduciei: "lumea totusi de departe ne numeste cu fiori
/ Ucigasi, impusca-n luna, hoti, talhari omoratori... / O, nu, mosule! Nu crede! Asa
fost-a totdeauna / Ca de cel gonit se leaga clevetirea si minciuna".
Vidra il va ajuta sa-si constientizeze intuitia destinului. Vazand in piesa lui Hasdeu un
model rar in literatura noastra prin caraterul eroic, Mircea Eliade afirma "credinta in
destin este una dintre universalele melancolii ale sufletului omenesc. Niciodata, insa, mai
mult ca in romantism n-a fost mai dramatica si mai obsedanta."
Personajul feminin il prinde pe Razvan in vartejul unei pasiuni in care nobletea sufletesca
va fi sufocata de dorinta implinirii telului cu orice pret, iar bunele intentii se vor
transforma intr-un egocentrism orb. Schimbarea din final este anuntata inca din cantul III,
prin indicarea de catre Vidra a lui Sbierea drept posibil model al consecventei in
urmarirea unui scop.
In sufletul lui Razvan ramene totusi, ca trasatura permanenta, dragostea de patrie si grija
fata de cei oropsiti care se manifesta chiar si atunci cand patima maririi il copleseste pana

la dezumanizare. Din Polonia, plaiurile patriei i se par de o frumusete neasemuita, iar

dorul si nostalgia se marturisesc in imagini de mare expresivitate.
Hatmanului polonez, care-i cere sa lupte impotriva Moldovei, ii raspunde cu demnitate:
"Nu, hatmane! Niciodata! Fie painea cat de rea, / Tot mai dulce mi se pare cand o stiu din
tara mea! ..."
In clipa cand impins de pasiunea nefasta ajunge domn, primul lucru pe care il face e sa
jure ca nu va "uita niciodata, c-a romanului tarie / Este plugul si cantarul mai presus de
boierie..."
Lupta lui Razvan cu lumea se abate pe calea gresita a maririi datorita Vidrei, dar ea nu
declanseaza aspiratia, ci calauzeste spre sfarsitul dramatic, printr-o mare ambitie egoista,
un personaj care exista independent de ea. Personaj complex, aliaj intre bine si rau,
nepoata lui Motoc intra in tipologia femeilor voluntare, trufase si aprige, obsedate de
putere. Vidra este cea care simte cum setea de marire "ii frige si-i ingheata inima" si pe
care cu perseverenta il atrage si il oculeaza pe Razvan.
Energica, rece si calculata, utilizeaza pentru a-si atinge scopul o gama larga de procedee,
de la dragoste pana la dispretul cinic. Razvan ii este recunoscator, pentru ca prin ea a
ajuns sa-si cunoasca propria sa valoare: "de nu iubeam o femeie cu inima semeata / N-as
fi gasit in razboaie un nume si o alta viata! ".
Orgoliul si ambitia Vidrei sunt dictate cu vigoare in constiinta lui Razvan. Deseori ii face
apologia nazuintei de autodepasire, forta ei modelatoare.
Chiar si sentimentul dragostei de patrie este intors, in sensul potentarii ambitiei egoiste:
"Adevarata dragoste de patrie"- explica Vidra- consta in a ajunge tot mai mare pentru ca
slava personala"sa mareasca tara ta din departare", iar savarsirea unei fapte marete sa faca
"pe straini si pe pagani / Sa sopteasca cu mirare: multe poate un roman! ".