Aci sosi pe vremuri

Ion Pillat

Ion Pillat este un scriitor traditionalist, curentul numit traditionalist aparut

in perioada interbelica in paralel cu modernismul. Acesta este poet si carturar,
care si-a implinit creatia poetica, intrucat a revenit mereu la creatiile sale, avand
dorinta de orandui lucrurile definitiv volumul de poezii in 3 volume Poezii este
intitulat Editie definitiva si aparut in anul mortii sale.Creatia sa cuprinde 3
etape: etapa simbolista, etapa traditionalista si etapa plasticizanta.
Poezia Aci sosi pe vremuri a aparut in volumul Pe Arges in sus, volum
care valorifica estetic amintirea, in anul 1923, incadrandu-se in traiditionalism
prin tema, modul de constructie a textului, abordarea libreasca, stilistica si modul
de strucurare a textului.
Traditionalismul este un curent literar in care se prezinta o lume arhaica,
traditionala, in care este idilizat trecutul, in care se prezinta cadrul rural si
ortodoxismul ca elemente specifice nationale. Acest curent este afirmat in revista
Gandirea, conduca de Nichifor Crainic. Tema trecerii timpului apare in creatiile
traditionaliste, reprezentand un element care ofera stabilitate oamenilor.
Titlul este alcatuit dintr-un adverb de loc, deictic, care accentueaza
subiectivitatea eului liric, un verb la perfect simplu, care trimite la o lume
indepartata, evocata in poezie si o locutiune adverbiala temporala care
accentueaza prezenta celor doua planuri, trecut prezent. Titlul este reluat la
inceput celui de al saselea vers al poeziei, ilustrand tema trecerii ireversibile a
timpului.
Tema poeziei priveste mai multe aspecte, universul rural specific
traditionalismului, asociindu-i-se doua teme de larga circulatie, iubirea si timpul.
Universul rural este ales drept cadru, al concretizarii iubirii care este traita in
doua planuri temporale, trecutul iubirii bunicilor si prezentul iubirii nepotului.
Universul rural este particularizat prin cateva motive specifice: casa, hornul,
trecerea timpului, uitarea, satul. Doua motive romantice de larga circulatie
(noaptea si luna) si revalorizate in maniera traditionalista ca si motivul plopilor
asupra caruia Pillat are o viziune diferita fata de cea romantica: romanticii
considera natura eterna opunandu-se fiintei umane efemere, in timp ce la Ion
Pillat natura insasi este afectata de trecerea timpului, in drumul lor spre zare
imbatranira plopii.
Din punct de vedere compozitional, poemul este alcatuit din distihuri si un
vers liber, de asemenea, exista trei parti organizate simetric.
Prima parte configureaza imaginea iubirii de odinioara, fiind alcatuita din
doua secvente. Cea dintai secventa, corespunzatoare primelor trei distihuri
contureaza in imagini distinctive decorul povestii de dragoste: casa amintirii,
obloane, pridvor, paienjeni. A doua secventa a primei parti este alcatuita
din sapte distihuri si cuprinde povestea de dragoste, scenariul iubirii dintre
bunicul si bunica.

Partea a doua care reprezinta o meditatie pe tema trecerii timpului, are

rolul de a face legatura dintre trecut si prezent, sugerand uniformitatea destinelor
umane. Alcatuita din doua distihuri, aceasta parte mediana surprinde faptul ca
oamenii dispar, ramanand doar amintirea lor simbolizata de portretele sterse de
pe perete.
Cea de a treia parte reda, in mod simetric, in oglinda cu prima parte,
povestea de dragoste din prezent. Alcatuita din 7 distihuri si unvers liber,
aceasta parte se incheie cu reluarea imaginii clopotului de nunta sau de
moarte/in turnul vechi din sat, si devine astfel lait motiv si simbol al textului .
In cazul acestei poezii, simetria si opozitia reprezinta structura de
semnificatie. Iubirea, ca tema centrala este surprinsa in doua ipostaze: simetrice
si identice ca valoare. Iubirea din prezent este in oglinda cu cea din trecut, a
bunicilor, elementul de legatura fiind toposul, locul de intalnire si de implinire a
iubirii. Distanta dintre cele doua idile este marcata de trecerea timpului, insa nu
apar diferente majore, doar portretele fetelor difera. Toposul este rural, sugerand
o lume arhaica, incremenita, care creaaza o atmosfera nostalgica. Casa e
aceeasi, drumul e acelasi, berlina este inlocuita de trasura, iar lanul de secara
pare a fi supravietuit. Clopotul suna in mod egal, de moarte sau de nunta
(renasterea vietii), intr-o viclicitate permanenta. Trimiterile livresti se schimba in
functie de epoca, la bunicul fiind romantice (Zburatorul/ Lacul), iar la eul liric
fiind simboliste (Horia Furtuna, Francis Jammes). Aceste perspective estetice nu
modifica trairea, ci ramane aceeasi.
Prima parte este cea mai ampla si influenteaza cadrul, secventa fiind
descriptiva, iar apoi desfasurarea idilei din trecut. Detaliile descrierii fixeaza
imaginea unei case traditionale: cu obloane, pridvor, zavor. Casa este parasita,
fapt sugerat de panza de paianjen, iar hornul nu mai este functional. Ideea de
trecut este evidentiata si de poteri si haiduc, insa incremenirea pare ca
stapaneste intreaga lume. Zarea ca si plopii pare a imbatrani, existand o
consonanta intre lumea umana si cea a naturii. Natura devine astfel solidara cu
omul .
A doua secventa aduce in fata ochilor in cadre cinematografice iubirea de
odinioara traita conform ritualulilor vremii. Recuzita lingvistica asigura crearea
cadrului si a atmosferei timpului: berlina din care sare o fata in crinolinae
asteptata la scara,ea vine prin lanuri de secara si i se recita sub luna (Pe campia
ca un lac) poezii romantice. Clopotul, ca imagine auditiva anunta trecerea
implacabila a timpului.
A doua parte a poeziei reitereaza povestea de dragoste simetric, iar
diferentele sunt doar de nuanta.Distanta temporala se relativizeaza pe atunci nu
erau trenuri ca azi sau ca ieri sosi bunica si vii acuma tu. Accentul nu cade pe
descrierea scenariului de iubire, cat mai ales pe sublinierea identitatii: aceeasi
gestica, aceleasi miscari, trasura care vine prin lanul de secara, povestea de
dragoste parand aceeasi, cu alti protagonisti.
La nivel prozodic se observa rima imperecheta cu ritmul iambic, masura
fiind de 13-14 silabe.
In concluzie, poezia Aci sosi pe vremuride Ion Pillat apartine
traditionalismului prin intermediul temei trecerii timpului, a relatiilor de opozitie
si simetrie, a imaginarului poetic, a structurii compozitionale.