Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dreptul comunitar al concurentei nu este specific att prin coninutul sau, ci, mai ales,
datorita subordonrii sale obiectivelor generate ale tratatului.
Regulile care se adreseaza statelor sau autoritatilor publice pot fi grupate in jurul a doi
poli: in primul rand, este vorba despre regulile care vizeaza intreprinderile publice,
intreprinderile titulare de drepturi speciale sau exclusive si intreprinderile insarcinate cu
gestionarea serviciului de interes economic general sau care prezinta caracterul de
monopol fiscal; in al doilea rand, avemin vedere regulile care privesc ajutoarele de stat.
Concurenta neloiala nu are relevanta celei sanctionate de Tratatul de la Roma.
Reprimarea sa releva, intotdeauna, drepturi si jurisdictii interne. Aceasta nu inseamna ca ea
ar trebui sa ramana in afara preocuparilor celor care redacteaza Tratatul. Ea este
reglementata, indirect, de articolele 81 si 82. Neloialitatea nu este, totusi, justitiabila
dreptului comunitar, decat atunci cand rezulta din intelegerile sau din exploatarile abuzive
ale pozitiilor dominante care efectueaza concurenta pe piata.
2. Regulile comune ale concurentei si ale pietelor comune speciale
Redactorii tratatelor au luat in considerare specificul anumitor sectoare, in care,
adesea, interventia statelor este puternica si traditionala. Consideratiile politice sunt cele
care explica aceste alegeri. Astfel, se poate observa ca vizavi de Piata comuna, pe care am
putea-o califica ca fiind generala, exista piete comune speciale, asupra carora regulile
concurentei nu se aplica in mod automat, ei numai daca institutia Consiliului a decis
aplicarea lor si in masura in care acesta a facut-o. Se poate cita piata transporturilor sau
cea a agriculturii .
Pentru a ne limita la Tratatul de la Roma, articolul 87, devenit 83, permitea Consiliului
sa adopte regulamente care sa excluda anumite sectoare de la aplicarea regulilor comune
ale concurentei. Consiliul, insa, nu a dat curs acestei dispozitii. Sfera de aplicare ratione
materiae a cestor reguli este, deci, foarte vasta. Anumite profesii au incercat, fara succes, sa
faca sa prevaleze specificul lor pentru a se excepta de la articolele 85 si 86, devenite art. 81 si
82.
O trecere in revista a diferitelor texte generale care au fost enumerate dau impresia ca
ele se sprijina, fiecare, pe un antagonism intre permis si interzis. Astfel, de exemplu,
articolul 85, devenit 81, alin. 1, impune principiul interzicerii intelegerilor restrictive de
concurenta sau articolul 86, devenit 82, sanctioneaza exploatarile abuzive de pozitii
dominante. Cu toate acestea, o lectura mai atenta si examinarea jurisprudentei comunitare
arata ca aceste texte nu contin definitia a ceea ce este permis si a ceea ce nu este. Prin
aceasta relatie cu obiectivele generale ale tratatului si constructia europeana se determina,
abuzive a dominatiei economice. Daca se are in vedere faptul ca redactorii tratatului nu pot
face altceva decat sa accepte sectoarele publice excesive din anumite state, se va intelege
succesul pe care l-a avut ideea de concurenta practicabila, realizabila sau eficace, adic
concurenta posibila care trebuie sa tina cont de contextul economico-politic.
De la semnarea tratatului au trecut, deja, peste 45 de ani. Mediul economic a fost profund
modificat. Mondializarea este o realitate, chiar daca ea nu a atins in acelasi mod toate
intreprinderile si toate pietele. Decompartimentarea pietelor europene trebuie sa contribuie
la a permite intreprinderilor sa infrunte concurenta mondial. De acest lucru trebuie sa profile
si intreprinderile mici i mijlocii.
Ideea unui tratament diferentiat pentru micile intreprinderi, pe de o parte, si pentru
marile intreprinderi, pe de alta parte, castiga teren. "Campionii" europeni sunt astazi, in
totalitate, bine ,,inarmati" pe pietele europene si mondiale, chiar daca minusuri exists si
astazi in unele sectoare. Ultimul dintre acesti "campioni" trebuie acum sa vegheze asupra
densit&tii legaturii economice. De asemenea, trebuie sa se mentin si sa se consolideze
coeziunea economica si sociala a Comunitatii. Regulile de concurenta trebuie sa contributive
la acest obiectiv. Notiunea de concurenta practicabila isi schimba, astfel, semnificatia.
Liberalizarea nu trebuie sa se fac impotriva interesului general. Serviciile de interes
general contribuie, de asemenea, la realizarea obiectivelor care sunt cele ale politicii
concurentiale. Fortele pietei isi au limitele lor. Trebuie in permanent sa se aiba in vedere
faptul ca r.ici o parte a populatiei sa nu fie exclus de la beneficiile liberalizarii. Imperativul
de coeziune economics si sociala legitimeaz actiunea autoritatilor publice care tin cont de
interesul general.
Actiunea statelor este, inca, incorsetata de controlul ajutoarelor de stat. AutoritStile
comunitare condamna sectoarele in care statele au, in mod traditional, o politics industrials si
socials activ.
Pe scurt, politica comunitara a concurentei trebuie sa fie flexibila si evolutiva. Ea
trebuie in permanent sa fie adaptata contextului.
Flexibilitatea politicii concurentiale presupune ca autoritatile care au rolul de a o pune
in aplicare dispun de o anumita marja de manevr.
-Acest rol le este, adesea, acordat prin intermediul textelor normative. Se poate lua
exemplul relativei imprecizii a criteriilor pe care le conine articolul 81 alin. 3 pentru a
rscumpara intelegerile. Notiunile de ameliorare a productiei, de promovare a progresului
tehnic si economic, de parte echitabil din profitul intelegerii rezervata consumatorilor pot fi,
evident, interpretate intr-un mod diferit, in functie de context, dintr-o perspectiv finalista in
raport cu obiectivele generale ale tratatului. Remarci similare pot fi fcute si cu privire la
5
notiunea de exploatare abuziv a unei pozitii dominante sau chiar la criteriile care trebuie
luate in considerare in aprecierea unei operatii de concentrare.
Textele care privesc procedura acorda o anumita flexibilitate autoritatilor in aplicarea
politicii concurentiale. Pana la 1 mai 2004, de exemplu, in ceea ce priveste intelegerile si
abuzurile de pozitie dominant, Regulamentul 17/62, din 6 februarie 1962 oferea Comisiei
aprecierea oportunittilor urmarite. Odat cu intrarea in vigoare a Regulamentului nr. 1/2003
pentru inlocuirea Regulamentului nr. 17/62 cu privire la aplicarea articolelor 81 si 82 din Tratat,
sistemul de autorizare prealabila facultativ a acordurilor intre intreprinderi (intelegerile) sunt
suspendate.
Observatii similare pot fi fcute, de exemplu, in domeniul ajutoarelor de stat in care
Comisia beneficiaza de o mare libertate de actiune, articolul 87 care contine principiul
prohibitiei, nefiind supus efectului direct.
Autonomia autoritatilor comunitare avand rolul de a aplica regulile de concurenta nu
trebuie sa fie sinonima cu opacitatea actiunii lor. Dimpotriva, flexibilitatea de care dispun si
evolutia contextului economic conduc la transparenta. Comisia este atenta la aceasta
necesitate si face o serie de eforturi pentru a accelera procedurile, pe de o parte si, pe de
alta parte, multiplies comunicarile sau informatiile in directia intreprinderilor, pentru a le oferi
mediul juridic de care au nevoie.
4. Spatiul economic european si regulile concurentiale comunitare
Articolele 53 si urmatoarele din Acordul asupra SEE 2 transpun regulile de concurenta
care rezulta din Tratatul de la Roma i din Regulamentul 4064/89, din 21 decembrie 1989,
cu privire la controlul concentrarilor. Chiar tratatul, impreuna cu protocoalele 21-23,
organizeaza reguli procedurale. O dificultate a aparut cu privire la coordonarea prerogativelor
Autoritatii de supraveghere a SEE cu cele ale Comisiei. Un spatiu economic se
"acomodeaza" greu cu o asemene dualitate. Principiile se regasesc in articolele 55 si 56
din Acordul asupra SEE. Autoritatea de supraveghere nu are, in definitiv, decat o
competenta limitata.
Aceasta competenta este apreciata in mod diferit, dupa cum este afectata concurenta.
Pentru intelegeri, Autoritatea de supraveghere nu este competenta decat daca comertul intre
statele membre ale SEE este afectat; in celelalte cazuri, competenta revine Comisiei
europene. In ceea ce priveste poziiile dominante, Autoritatea de supraveghere nu intervine
decat daca dominatia exista pe teritoriul a cel putin 2 state din SEE, sub rezerva cazului in
care ea exista si pe teritoriul acoperit de autoritatea Comisiei. In ceea ce priveste
2
concentrrile, Comisia europeana este, in principiu, competenta, mai puin daca particularii
sunt prejudicial pe teritoriul SEE.
BIBLIOGRAFIE
1. Fuerea, Augustin Dreptul comunitar al afacerilor, ediia a II-a revzut i adugit, Editura
Universul Juridic Bucureti 2006
2. www.mae.ro
3. www.ier.ro
4. www.europa.eu
5. www.mie.ro