Dar bine. Ando, era un narval, si acesta e cu mult mai primejdios ca un rechin.

Stiu. Anul trecut un astfel de monstru a sfarmat trei barci de-ale noastre si nea ucis patru oameni. Dar trebuia sa ncerc sa-mi salvez prietenul. Ma tem nsa ca pr
imejdia nu e nca nlaturata. Narvalul e numai ranit si se va ntoarce si cu mai multa
furie mpotriva noastra. A! uite-l !
Narvalul destul de grav ranit, parea ca nu se sinchiseste de durerile pricinuite
de pumnal caci, dupa ce se rasuci de cteva ori n loc, si atinti iar ochii la cei d
oi tineri care se tineau cu greu de colturile de stnca. Coada lui uriasa biciui a
pa, mai nti ncet, pe urma din ce n ce mai tare si deodata monstrul acela grozav se r
epezi ca turbat spre ei.
George era n si mai mare primejdie dect prietenul sau, caci nfasurase de stnca sfoar
a din jurul minii si se parea ca narvalul tocmai pe el l ochise. Cu o hotarre dispe
rata desfasura sfoara unditei din jurul coltului de stnca si pestele ncepu sa-l tr
aga iar la fund. Simti n aceeasi clipa n jurul-i un clocot de apa, un vjit grozav, o
izbitura n crestetul capului si... nu-si mai dadu seama ce se petrece deasupra
lui.
Apa l nabusea, sarea l orbea, nct de-abia putea deschide ochii. ncepu sa lupte cu disp
erare ca sa se ridice la suprafata, unde stia ca va da iar de monstru. Dar fie c
e o fi asa sau asa, tot trebuia sa moara.
Deodata simti ca puterea aceea grozava care-l tra la fund slabeste si ceva l trase
repede n sus.
George nu statu sa se gndeasca ce putea fi, bucuros ca se afla iar lnga perete
le de margean de unde fusese smuls cu cteva clipe nainte.