Se auzira detunaturi de arma.

Petre scoase de la bru revolverul lui automat si tr

agea cu furie n capul narvalului care se mai zbatu cteva clipe, apoi miscarile lui
se facura tot mai slabe si uriasul polip se lasa iar la fund. Totusi nu-si slab
ea prada din gheare. Trase dupa el trupul enorm al narvalului, si se ndrepta spre
gura tunelului, tocmai sub picioarele lor.
Slava tie, Doamne ! Acum suntem salvati! striga George plin de bucurie.
Dar n-apuca sa-si sfrseasca vorba. Sfoara clin jurul muftii fu trasa cu putere de
peste si tnarul cazu cu o bufnitura n apa.
De asta data avu nsa noroc caci pestele nu statu mult n apa ci iesi repede la supr
afata.
Petre vslea spre el, nnebunit de spaima. I ajunse n cteva secunde. Cu anevoie, scoase
George bratul, afara din apa; Petre prinse repede sfoara unditei si o nfasura n j
urul uneia din lopeti, apuca pe baiat de subtiori, l ridica n sus si-l aseza n lunt
re.
Ando sari si el sprinten n ea, apoi se aseza pe banca, gfind. Tnarul print facuse ntr
-adevar o fapta eroica. Se aruncase naintea narvalului si-i spintecase pntecele to
cmai cnd acesta se repezea spre George, pe urma se lasase la fund si-l salvase pe
prietenul sau de la nec.
George i ntinse mna multumindu-i n cuvinte calduroase pentru primejdia la care se ex
pusese ca sa-l scape de la moarte.
n vremea asta, Petre trase n luntre pestele care se zbatea cu furie si-l izbi cu l
opata n cap potolindu-l imediat.