ARGUMENT

Tema aleasa are la baza o serie de argumente cu caracter general ce tin de

locul important ocupat de traumatismele produse la nivelul articulatiei cotului
dar si un motiv personal care m-a determinat sa-mi indrept atentia asupra
acestor afectiuni. In primul an de studiu am avut in familie patru cazuri de
traumatisme la nivelul membrului superior: fractura radiala distala, fractura
stiloida radiala, fractura cominutiva olecran si fractura supracondiliana
humerus. Fracturile care au implicat direct articulatia cotului nu au fost in
totalitate recuperate desi s-a intervenit prompt.
In unul din cazuri fiind vorba chiar de fiica mea, mi-am propus sa ma
documentez asupra traumatismelor cotului pentru a acumula informatii prin
care sa ma implic in procesul de recuperare. Aceste experiente m-au ajutat sa
identific si sa aplic metodele necesare in procesul de recuperare dar si
observarea unor aspecte particulare de care trebuie sa se tina seama in schema
terapeutica aleasa.
Traumatismele cotului reprezinta un capitol important in patologia traumatica
osteo-articular datorit suferinelor imediate i mai ales tardive care apar n
evoluia acestor traumatisme.Aceste complicaii l-au determinat pe Paul Pierre
Broca (medic, anatomist i antropolog francez; n.28 iunie 1824 - d.9 iulie
1880) ) s afirme: nu v angajati n faa familiei sau a bolnavului c vei
restabili perfect forma i funcia cotului, chiar dac ai acordat de la nceput
ngrijirea medical copilului sau bolnavului
n prezenta lucrare m voi referi la traumatisme majore ale cotului atat la copil
ct si la adult i metodele de tratament balneofiziokinetic indicate acestor
traumatisme.
Recuperarea este o aciune complex interdisciplinar, ce implic aspecte
medicale, profesionale i sociale.
Termenul de recuperare are un neles precis n limba romn. Astfel, a
recupera nseamn a dobndi din nou, a rectiga total sau parial ceva ce s-a
pierdut. Prin aceast definiie, recuperarea nglobeaz att aciunea de a
rectiga, ct i rezultatul acestei activiti.
Procesul de recuperare medical nu reprezint o activitate a unei singure
specialitati, ci se consider o activitate complex, la care contribuie, n egal
msur, numeroase specialiti medicale i paramedicale, prin care se evalueaz
capacitatea de munc i posibilitile terapeutice, n vederea reintegrrii n viaa
social.
Concret, reintegrarea adultului o constituie renceperea activitii de zi cu
zi, posibilitatea de a munci si continuarea activitilor sociale.

n conceptul de medicin modern avem de-a face cu un complex de msuri

profilactice i terapeutice de recuperare medical. Metodele i procedeele
folosite au creat specialiti diferite ntre care nu pot exista relaii de
subordonare, ci relaii de colaborare. Dintre aceste metode i mijloace folosite
amintim: kinetoterapia, balneoterapia, masajul, electroterapia, terapia
ocupaional, ergoterapia, psihoterapia etc.
Recuperarea funcional a cotului, dup leziuni traumatice, este o aciune
complex, ce implic munc de echip, n care, alturi de medicul ortoped,
lucreaz specialiti n recuperare (medici, kinetoterapeui, asisteni de
balneofiziokinetoterapie, maseuri etc).
Tratamentul recuperator in acest tip de afectiuni capata o deosebita importanta
printr-o serie de elemente precum:
-severitatea leziunilor avand in vedere contactul cu pachetul vascular(arterele
cubitala si radiala) asociate la contactul cu inervatia motorie( nervul cubital,
median si radial);
- complexitatea tratamentului, ce trebuie sa tina seama de aspecte precum:
absenta altralgiei, complicatiile sindromului algoneurodistrofic, asocierea
edemului, conservarea mobilitatii articulatiilor vecine (proximal-umar, distal pumn, degete);
- diversitatea metodelor de tratament si imobilizare. Functie de mecanismul de
producere(cadere, strivire, lovire) si efectele produse, imobilizarea imbraca o
varietate de forme: imobilizare in esarfa, aparat gipsat, serclaj metalic sau in
cel mai grav caz protezare completa;
- evaluarea tipizata a bolnavului( bilant articular si testare musculara) si
intocmirea programului recuperator pe etape: la inceputul si sfarsitul etapei de
tratament precum si evaluare periodica dupa 1 luna, 3 luni si 6 luni cu
procesarea superioara a kinetoterapiei;
Durata tratamentului recuperator este diferita functie si de varsta
pacientului: 1 an pentru adultul tanar si 2 ani pentru varstnic.
Procesul terapeutic recuperator necesita bilantul de etapa, printr-o
consemnare sub titlul de concluzii.