Teoria literara

- Momentul de glorie la inceputul anilor 60-70

- Nu aveau nimic similar formalismului rus, cercului de la praga, Noii Critici americane,
stilisticii lui Leo Spitzer sau topologiei lui Ernst Robert Curtius, antipozitivismului lui
Benedetto Croce, criticii variantelor lui Gianfranco Contini, scolii de la Geneva, criticii
constiintei, antiteoretizarii deliberate a lui F.R. Leavis si a discipolilor sai de la
Cambridge.
- Aceste miscari au dominat Europa si Statele Unite in prima partea secolului al XX-lea
- In franta nu s-ar fi putut cita decat Poetica lui Valery
- Aceasta disciplina nu a mai progresat din cauza razboiului
- Fleur de Terbes de Jean Paulhan- o tatonare confuza in directia definirii unei retorici
generale, non-instrumentale, a limbii
- Manualul lui Rene Wellek si Austin Warren Theory of Literature (SUA, 1949) a fost
tradus in numeroase limbi, dar nu si in franceza. In franceza a aparut abia in 1971
- Spitzer a explicat aceasta intarziere si izolare a francezilor prin 3 factori
Vechi sentiment de superioritate tinand de existent unei traditii literare si
intelectuale neintrerupte si stimabile
Orientarea generala a studiilor literare, marcate in permanenta de pozitivismul
stiintific al secolului al XIX-lea, aflat mereu in cautarea cauzelor
Dominatia practicii didactice a analizei de text, adica a unei descrieri umile a
formelor literare, care impiedica dezvoltarea unor metode formale mai sophisticate.
Lipsa unei lingvistici si a unei filozofii a limbajului comparabile cu acelea care
invadasera universitatile de limba germana au engleza si slaba incidenta a traditiei
hermenautice.
- Situatia s-a schimbat dupa ce lumea a aflat parerea lui Spitzer; teoria literara a inceput sa
prinda din urma tot ce a pierdut in acest timp
- Spre 1970, teoria literara atingea culmile si avea o mare influenta si atractie pentru tinerii
din generatia lui Compagnon
- A avut diverse nume noua critica, poetica, structuralism, semiologie,
naratologie
- In prezentul lui Compagnon, teoria s-a institutionalizat, s-a transformat in metoda,
tehnica pedagogica insipida ca analiza de text criticata nu demult.
- Aceasta transformare, conform lui Compagnon, pare sa fie menita destinului teoriei
- Istoria literara si noua critica au cunoscut aceeasi soarta.
- In anii 60-70, studiile literare frnaceze le-a ajuns din urma si le-au intercut pe celelalte
pe calea formalismului si a textualitatii
- Conform lui Compagnon, nicio cercetare teoretica din Franta nu a mai avut o asemenea
evolutie dupa anii 60-70
1

- Explicatia lui Gerard Genette pentru o asemenea evolutie: vina monopolului de nedoborat
detinut de istoria literara asupra studiilor franceze; acest monopol a fost clatinat temporar
- Noua critica s-a redus la cateva retete, trucuri si strategii pentru reusita la examenele
preuniversitare.
- In Franta, teoria literara a venit si s-a dus rapid si nu a lasat in urma mare lucru
- Roland Barthes si-a exprimat dorinta de a se renaste Noua Critica pentru a da nastere si
la altceva; dorinta lui nu s-a materializat
- Teoreticienii din anii 60 nu au gasit mostenitori pentru a-si trasnsmite mostenirea
- Multi teoreticieni s-au reprofilat si s-au orientat spre dimensiunea etica sau estetica
- Multi teoreticieni au revenit la vechea istorie literara, in special sub forma redescoperirii
manuscriselor
- Revista Poetique supravietuieste; publica exercitii ale epigoniilor; la fel si Litterature
- Aceasta din urma gazduieste marxismul, sociologia si psihanaliza
- Compagnon se repeta; teoria literara s-a institutionalizat; este ca oricare alta disciplina,
nu mai are nimic deosebit.
- Teoria literara nu mai dicteaza cum ar trebui studiata literatura
- Literatura nu se mai studiaza atat de intens
- Philippe Sollers credea teoria literara va avea o renastere spectaculoasa, inca din 1980
- Teoria era critica si chiar polemica, militanta
- Formalismul si marxismul= pilonii pe care s-a intemeiat cercetarea literaturii,
considerarea operelor individuale ca opere posibile, mai mult decat reale
- Dar acest amestec de formalism si marxism era deja demodat in 1980
- Teoria literara putea fi inteleasa decat prin intermediul unei teorii negative, dupa modelul
acelui Dumnezeu ascuns despre care numai o teologie negativa izbuteste sa vorbeasca
- Aceasta explicare inseamna sa avem standarde putin cam prea inalte, pentru teoria
literara si nihilism (Atitudine, tendin, concepie sau manifestare care neag rnduielile,
instituiile, morala, tradiiile culturale existente ntr-o societate dat, fr s le opun, n
schimb, altele superioare; atitudine de negare absolut.)
- Exista nenumarate manuale care denatureaza aspectul secundar al teoriei
- Ceea ce o caracterizeaza cu adevarat este opusul ecletismului si angajarea ei si impasurile
prin care trece
- Teoreticienii isi imping la absurd tezele sau antitezele, anulandu-le cu mana lor sub ochii
rivalilor, care, acestia din urma, isi dobandesc faima prin pozitia de esec a teoreticienilor
absurzi
- cum interpretati acest pasaj?
- ce a vrut sa ne spuna autorul?
- in ce consta frumusetea versului sau a fragmentului de proza?
- in ce consta originalitatea viziunii scriitorului?
- ce invataminte putem trage de aici?
- Un timp s-a crezut ca teoria a eliminat pentru totdeauna acest intrebari
2

Evolutia a fost alta: raspunsurile s-au dus, iar intrebarile au ramas

Intrebarile revin generatie dupa generatie, uneori fiind aceleasi
Se mai pun chiar si dupa ce teoria a disparut
In critica, paradigmele nu dispar niciodata; se adauga unele la altele; coexista mai mult
sau mai putin pasnic si se construiesc mereu pe aceleasi notiuni. (notiuni care apartin
limbajului comun)
Unul dintre motivele, daca nu cumva singurul si unicul pentru care ne plictisim in fata
criticii literare: a mai adus nimic nou
In teorie: curatarea termenilor de uz curent: literatura, autor, intentie, sens, interpretare,
reprezentare, continut, fond, valoare
Este acelasi lucru facut si in logica: se delimita din limbajul obisnuit o zona lingvistica
inzestrata cu adevar
Diferenta dintre logica si teoria literara
Logica s-a formalizat
Teoria literara n-a reusit sa scape de limbajul obisnuit despre literatura, cel al
criticilor si al amatorilor
Cand teoria se indeparteaza, vechile notiuni reapar, neatinse
Conform lui Man, nu ne dorim decat sa rezistam teoriei, pentru ca teoria raneste iluziile
despre limba si subiectivitate
In perioada de gratie, 1970, teoria era un contra-discurs care punea in discutie premisele
criticii traditionale.
Barthes: obiectivitate, gust si claritate
! Teoria exista atunci cand premisele discursului obisnuit despre literatura nu mai sunt de
la sine intelese, cand sunt puse sub semnul intrebarii si denuntate ca fiind constructii
istorice, conventii !
La inceputuri, istoria literara se fundamenta pe o teorie, in numele careia a eleminat prin
predarea literaturii vechea retorica
Aceasta teorie a fost pierduta din vedere sau eliminata pe masura ce istoria literara s-a
identificat cu institutia scolara
Apelul la teorie este prin definitie opozitional
Destinul teoriei este de a fi transformata in metodia de institutia academica de a fi
recuperata
Dupa ani, singurul lucru care frapeaza este intrebarea la care incearca sa raspunda atat
teoria, cat si istoria literara Ce este literatura?
Specific:
Permanenta a intrebarilor
Contradictie si fragilitate a raspunsurilor
Concluzie:
Este in continuare pertinent sa pornim de la notiuni comune pe care teoria a dorit
sa le elimine
3

{teoria si practica literaturii}

- Distinctii
Cand cineva spune teorie, presupune existenta unei practici sau a unei praxis a
carui explicatie o reprezinta teoria
Teoria este codul in opozitie cu conduita, codul conduitei
Teoria literaturii nu ne invata sa scriem romane
Modelul pentru noi astazi Poetica lui Aristotel
Platon si Aristotel faceau teorie literara pentru ca erau preocupati de categoriile
generale, universale, de constantele literare din spatele operelor particulare (genuri,
forme, moduri, figuri); pentru acestia operele individuale erau ilustrari ale
categoriilor generale
A FACE TEORIA LITERATURII= A STUDIA LITERATURA IN
GENERAL, DINTR-UN PUNCT DE VEDERE CARE TINDE SPRE
UNIVERSAL.
Platon si Aristotel nu faceau teorie literara propriu-zisa, ci literatura insasi
Ei incercau sa formuleze gramatici prescriptive ale literaturii
Teoria literaturii este descriptiva, deci moderna (presupune preexistenta unor studii
literare, incepand de la romantism)
Inrudita cu filozofia literaturii, ca ramura a esteticii, care studiaza natura si
functiile arteei, definitia frumosului si a valorii