ABGul dreptului Uniunii Europene de prof. dr. Klaus-Dieter BorchardtConginutul acestei publicatii nu reflect’ in mod necesar pozitia ofciali a Uniunii Europene. Responsabilitatea pentru informatile si opinille continute in aceast8 publicatie apartine exclusiv autorului Surse imagini ‘Mai jos se prezinta localizarea ilustratilor reproduse 3i/sau sursa utilizeta, precum si titular drepturilor de autor. S-2 incercat prin toate mijloacele localizarea ttularilor drepturilordiverselorilustratl i fotografi reproduse. Pentru orice intrebéri, vi rugim s& contactati editura: Oficiul pentru Publica al Uniunii Europene 2,1ue Mercier 2985 Luxemburg Luxemburg Paginile &, 23, 31, 36,51, 71, 94 51 16: Bioli © Uniunea Europeans, 2011 tea Media a Comisiei Europene, Bruxelles Europe Direct este un serviciu care vi ajutd si primitiréspunsurila Intrebarile dumneavoastré despre Uniunea Europeand. Un numar de telefon unic si gratuit (* 00 80067891011 (9 Un operator de tela abu peri ace a mur cupafl 00800 sau pt acura acest apelut, Inforrati suplimentare referitoare la Uniunea Europeans sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http/europa.eu) O fis8 catalografc’ figureaz’ la sfasitul prezentel publica Luxemburg: Ofciul pentru Publicai al Uniunil Europene, 2011 ISBN 978-92-78-40736-0 doi10.2830/47439 © Uniunes Europeans, 2011 Reproducerea este autorizaté cu condita mentions sursei Printed in Luxembourg Teaser re {ARTE INRLBTA FARA CLOR eLEMENTA® (ECF)NoTA CATRE CITITOR Prezenta publicagie, intivulata ABC-ul dreptului Uniunti Europene, ia in con- siderare modificarile aduse tratatelor europene de Tratatul de la Lisabona. Cu exceptia cazului civarii directe sau arunci cdnd este necesar din perspectiva con- textului istoric, articolele cicate se referd exclusiv la versiunile consolidate ale tratatelor europene (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 mar- tie 2010). Informatiile din edigia de fara sunt cele valabile in luna martic 2010.Cuprins 007 009 019 020 021 022 022 022 024 024 029 029 034 039 043 046 077 080 ost oat 082 0383 CUVANT-INAINTE DE LA PARIS LA LISABONA, TRECAND PRIN ROMA, MAASTRICHT, AMSTERDAM SI NISA VALORILE FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE Uniunea Europeana, garant al pci Unitatea si egalitatea ca laitmotiv Libertitile fundamentale Principiul solidarit&t Respectarea identitatii nationale Nevoia de securitate Drepturile fundamentale »CONSTITUTIA” UNIUNII EUROPENE Natura juridicd a UE Sarcinile UE Competentele UE Institugiile UE Instituile: Parlamentul European — Consiliul European - Consill Comisia Europeand ~ Curtea de Justi Centralé European’ ~ Curtea de Conturi Organisme consultative: Comitetul Economic §i Social European ~ Comitetul Regiunilor Banca Furopeand de Investiti 2 Uniunii Europene ~ Banca ORDINEA JURIDICA A UNIUNII EUROPENE UE in calitate de creatie a dreptului si comunitate bazaté pe drept lzvoarele dreptului Uniunit Tratatele fondatoare ale UE, zvorul primar al dreptului Uniunii ~ Instrumentele juridice ale UE drept sursé secundard a dreptului Uniunii ~ Acordurile internationale ale UE — Principille generale de drept ~ Dreptul cutumiar ~ Acordurile si conventille Incheiate intre statele membre088 090 039 101 104 106 113 14 "7 7 18 120 120 Mijloacele de actiune ale UE Regulamentele ~ Directivele — Decizille - Recomandaile i avizele ~ Rezolutil, declaratile sf programele de actiune ~ Publicare si comunicare Procesul legislativ in UE Procedure leaislativ’ ordinara ~ Procediura avizului conform ~ Procedura simplificars Sistemul de protectie juridicd al UE Procedura privind incélcarea obligatillor in temeiul tratatelor ~ Actiuni in anulare — Plngeri impotriva omisiunii de a actiona ~ Actiuni in despagubire - Actiuni introduse de personalulinstitutilor ~Litigit privind titlurle europene de proprietate intelectual - Procedura de recurs ~ Protectia Juridica provizorie - Hotarérile preliminare Raspunderea statelor membre in urma incdlcarii dreptului Uniunit Raspunderea statelor membre pentru actele juridice sau omisiunea de ‘a actiona ~ Réspunderea in urma incalc&ri dreptului Uniuni de catre instante juridice DREPTUL UNIUNII RAPORTAT LA ANSAMBLUL ORDINI SURIDICE ‘Autonomia ordinii juridice a UE Interactiunea dintre dreptul Uniunii $i dreptul national Conflictul dintre dreptul Uniunii si dreptul national Aplicabilitatea directa a dreptului Uniunii in dreptul national - Suprematia dreptului Uniunit in report cu dreptul national - Interpretarea dreptulul rational in conformitate cu dreptul Uniunii CONCLUZII ANEXAABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE Cuvant-inainte Ordinea juridic’ pe care a creat-o Uniunea Europeana a devenit deja 0 com- ponenta constanta a vietii politice si a societatii noastre. In fiecare an, se iau {n temeiul tratatelor Uniunii mii de decizii care influengeaz in mod esengial statele membre ale UE si vierile cetagenilor acestora. Oamenii nu mai sunt de mult doar cetigenii propriilor fari, ai propriului oras sau district; acum sunt gi cetageni ai Uniunii, Fie si numai din acest motiy, este deosebit de important ce le afecteaza viaya de 21 cuzi. Totusi, complexitatea scructurii Uniunii $i ordinea juridica a acesteia nu sunt usor de ingeles. Aceastd dificuleate este cauzatl, in parte, chiar de formularea tratatelor, care este adesea oarccum neclar’ si ale carei implicagii cca acestia si fie informagi cu privire la ordinea juri nu sunt usor de apreciat, Un alt factor este fapcul c& numeroase concepte cu care tratatele opereazi in incercarea de a controla situafia nu sunt familiare, Paginile care urmeaza reprezint’ o tentativa de a clarifica structura Uniunii si pilonii pe care se sprijina ordinea juridica europeani si de a contribui astfel la indepartarca oriciror neingelegeri in rindul cetagenilor UE.4 > ai 196, Figs otha Winston Churchilesteprimit cy éaldurd la CCongresul mised pentru unitatee Europet Fostul pin mioistrs ol Regatilul Unit glider al opazitei 'acea weine prezidedzasesiinea Inauguralé a Congiesulut La 19 septeribrie 1946 elfficea un opel faUnitate europeand ip celebrul 34u discs dela Zarich,ABC-UL DREPTULUI UNIUNI! EUROPENE De la Paris la Lisabona, trecand prin Roma, Maastricht, Amsterdam si Nisa Pana in perioada care a urmat imediat dupa sfarsitul celui de Al Doilea Riz- boi Mondial, conceptul pe care il aveam despre stat, precum si viaga noastr’ politica se deavoltaseri aproape exclusiv pe baza constitutiilor si legislagilor nationale. {n firile noastre democratice, aceste constitugii gi legi stabileau re- gulile obligatorii atat pencru ceticeni i partide, cat gi pentru stat gi institutiile acestuia, A fost necesari pribu; -a total a Europei si declinul siu politic $i le necesare unui nou inceput si relans&rii economic pentru a fi create condi ideii unei noi ordini europene. fn termeni general, eforturile in directia unificdrii Europei dupa cel de ‘Al Doilea Razboi Mondial au dat nastere unui amestec deconcerrant de organizayii numeroase si complexe, asupra cirora este dificil de avut 0 privi- re de ansamblu, De exemplu, Organizatia pentru Cooperate $i Dezvoltare Economic’ (OCDE), Uniunea Europei Occidentale (UEO), Organizatia ‘Tratatului Aclanticului de Nord (NATO), Consiliul Europei si Uniunea Eu- ropeani coexist fird nicio real legicura intre el ale acestor organizasii variaza de la 10 (UEO) pana la 47 (Consiliul Europe) . Numacul girilor membre Aceasti varierate de organizayii capita o struccura logic& doar din punctul de vedere al obiectivelor lor concrete. Astfel, se pot distinge trei mari grupuri. PRIMUL GRUP? ORGANIZATIILE EURO-ATLANTICE Organizayiile euro-atlantice au fost rezultatul aliangei dintre Statele Unite ale Americii si Europa dupi cel de Al Doilea Rézboi Mondial. Deloc intim- plitor, prima organizagie europeana din perioada postbelicd, Organizapia pentru Cooperare Economica Europeand (OCEE), a fost creat in 1948 la inigiativa Statelor Unite. In 1947, Secretarul de Stat de atunci al Statelor Unite, George Marshall, a cerut férilor europene si igi reuneasca eforturile o09ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE 010 pentru a-si reconstrui economiile si a promis sprijinul Ari sale, Acest sprijin s-a concretizat in Planul Marshall, care a creat bazele reconstructiei rapide a Europei Occidentale. Inisial, principalul obiectiv al OCEE a fost liberaliza- rea schimburilor comerciale intre state. In 1960, atunci cand SUA si Canada s-au alicurat organizatiei, s-a adiugat un nou obiectiv — cel al promovirii progresului economic in sarile din lumea a treia, prin intermediul ajutoarelor pentru dezvoltare, OCEE a devenit atunci OCDE. in 1949, sub forma unei aliange militare cu Statele Unite si Canada, a luat fiingi NATO. Uniunea Europei Occidentale a fost creat in 1954, in scopul consolidirii cooperirii sarilor europene in domeniul politicii de securicate. Uniunea Europei Occidentale reunea sirile care incheiasera Tratatul de la Bruxelles (Belgia, Franta, Luxemburg, Tirile de Jos $i Regatul Unit), ciro- ra li s-au aliturat Republica Federali Germania i Italia. Ulterior, Grecia, Spania si Portugalia au devenit membre. In 1954, UEO a marcat debutul policicii de securitate si apirare in Europa. Totusi dezvoltarea rolului UEO nu a continuat, intrucat cea mai mare parte a competentelor organizatiei a fost transferati altor institutii internationale, in special NATO, Consiliului Europei gi Uniunii Europene. UEO si-a pistrat responsabilitatea apiririi colective, rol care nu a fost inca transferat Uniunii Europene. AL poiea Grup: Consitiut Eurorel si OSCE Organizatiile europene care formeazi cel de al doilea grup se caracteriz printr-o structuri ce permite includerea unui numar cat mai mare de pari. In acelagi timp, s-a acceptat in mod intengionat faptul ci aceste organizatii nu vor depisi sfera cooperdrii internationale traditionale. Intre aceste organizagii se numari Consiliul Europei, care a fost fondat ca institugie politica la 5 mai 1949. Statutul Consiliului Europei nu face nicio referire la 0 eventuala transformare in federayie sau uniune si nu prevede transferul sau exercitarea in comun a drepturilor de suveranitate nagionala. Deciaiile cu privire la toate aspectele importante necesita unanimitate, ceca ce inseamné ci fiecare jari are drept de veto; aceeasi reguli se aplica si in cadrul Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite (ONU). Prin urmare, Consiliul Europei este conceput doar ca organism de cooperare international. Consiliul Europei a incheiat numeroase conventii in dome- niul economiei, culturii, politicii sociale si justitiei, Cea mai important — siABC-UL DREPTULUI UNIUNI! EUROPENE cea mai cunoscuta — dintre acestea este Conventia europeand pentru apara- rea drepturilor omului sia libertagilor fundamentale (Convensia curopeana a drepturilor omului sau CEDO), semnati la 4 noiembrie 1950. Convenia nu a permis numai stabilirea unui nivel minim de protectie a drepturilor omului in girile membre, ci a creat, de asemenea, un sistem de protectie jutidica prin care organismele tnfiingate in temeiul conventici la Strasbourg (Comisia European’ a Drepturilor Omului si Curtea Europeani a Drepturi- lor Omului) pot condamna incalcarea dreprurilor omului in girile membre. Dintre organizagiile acestui grup face parte si Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), infiingacd in 1994 in urma ,Conferingei pentru securitate 5i cooperare in Europa”. OSCE respecta principiile si obiectivele stabilite prin Actul Final de la Helsinki din 1975 si prin Carta de la Paris din 1990. Pe langi misurile de promovare a increderii intre farile Europei, aceste obiective includ si crearea unei ,reyele de securitate” care si permit solugionarea pe cale pag domeniu, Europa mai are inci un drum lung de parcurs. a conflictelor, Istoria recent a ardtat ci, in acest AL TREILEA GRUP: UNIUNEA EUROPEANA Cel de al treilea grup de organizayii europene este reprezentat de Uniunea Europeani. Spre deoscbire de asociasiile internasionale tradigionale dintre state, noutatea esentiala a UE rezida in fapeul cd starele membre au renungat la unele dintre drepturile lor de suveranitate in favoarea UE si i-au confe- rit acesteia prerogative pentru a actiona in mod independent, In exercitarea acestor prerogati c, UE poate emite legi proprii avand acecasi putere ca legile adoprate in statele membre. Piatra de temelie a Uniunii Europenea constituit-o declaratia de la 9 mai 1950 alui Robert Schuman, ministrul de externe al Frangei la acea vreme, in care acesta a prezentat planul pe care il claborase impreuna cu Jean Monnet, de unificare a industriei europene a cirbunelui si ofelului prin formarea unei Comunitigi Europene a Cirbunelui si Oyelului, Porrivie declarasiei, aceasta unificare reprezenta o iniyiativa istorica in favoarea unei ,Europe organizate si vil’, care era ,indispensabili pentru civilizasie” si fird de care ,pacea in lume nu putea fi menginuta”, ,Planul Schuman” a devenit in cele din urma realitate odati cu incheierea Tratatului de instituire a Comunitipii Europe- ne a Cirbunelui si Ofelului (CECO) intre cele sase yiri fondatoare (Belgia, o11ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE ° Republica Federal Germania, Franga, Italia, Luxemburg si Tarile de Jos) la 18 aprilie 1951 la Paris (Tratatul de la Paris), si cu intrarea in vigoare a aces- tuia la 23 julie 1952. Aceasté Comunitate a fost instituiti pe 0 perioada de 50 de ani si a fost ,integrati” in Comunitatea Europeani atunci cand tra- tatul siu fondator a expirat, la 23 iulie 2002. In continuare, citiva ani mai tarziu, aceleasi state au creat, prin tratatele de la Roma din 25 martie 1957, Comunitatea Economici Europeand (CEE) si Comunitatea Europeand a Ener- Ggiei Atomice (Euratom), care si-au inceput activicatea odati cu intrarea in vigoare a tratatelor, la 1 ianuarie 1958. Crearea Uniunii Europene prin Tratatul de la Maastricht a marcat 0 now’ crap’ a procesului de unificare politica a Europei. Desi tratacul a fost sem- nat la Maastricht la 7 februarie 1992, din cauza unor obstacole intimpinate in procesul de ratificare (aprobarea poporului danez a fost obsinuti doar dupa un al doilea referendum, iar in Germania a fost introdusi 0 acyiune juridick pentru ca aprobarea tratatului de citre parlament si fie declarata tra in vigoare abia la 1 noiembrie 1993. Tratacul se autodefineste ca ,0 noud etapa in procesul de creare a unei uni neconstitutionala), acesta a putut uni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei” si congine instrumentul de instituire a Uniunii Europene, cu toate ci procesul nu a fost finalizat. Tratatul de la Maastricht a constituit primul pas pe calea citre o ordine constitugionala european’. Uniunea Europeani a cunoscut o prima etapi de dezvoltare prin tratatele de la Amsterdam si de la Nisa, care au intrat in vigoare la 1 mai 1999 si, respectiy, la 1 februarie 2003. Obiectivul acestor reforme a fost menginerea capacitasii de acyiune a UE intr-o Uniune extinsi de la 15 la cel pusin state membre. Din acest motiy, cele dowd tratate au vizat, in esenga, reforme instituyionale, insé, comparativ cu reformele precedente, voinga politica de aprofundare a integrarii europene a fost relativ slaba. Numeroasele critici care au urmat au dat nagtere unei dezbateri cu privire la viitorul Uniunii Europene gi la structura sa institugionala. Ca rezultat al acestei dezbateri, la 15 decembrie 2001, la Laeken, in Belgia, sefii de stat sau de guvern au adoprat o declarapie privind viitorul Uniunii Europene, prin care UE se angaja si devin mai democratica, mai transparenti si mai efi- cace si si deschida calea citre o constitusie europeana. Primul pas in atin- gerea acestui obiectiv -a constituit instituitea unei conventii europene, sub presedingia fostului presedinte al Frangei, Valéry Giscard d’Estaing, a ciciABC-UL DREPTULUI UNIUNIT EUROPENE misiune era redactarea unei constituyii europene. La 18 iulie 2003, Valéry Giscard d’Estaing, in numele conventiei, a prezentat oficial presedintelui Consiliului European proieccul tratatului elaborat de convengie, Dupi ade- rarea, la 1 mai 2004, a celor 10 noi state membre si dupa alegerile pentru Parlamentul European, la jumitatea lunii iunie 2004, acest proiect a fost adoprat, cu unele amendamente, de cétre sefi de stat sau de guvern, la 17 si 18 iulie 2004, la Bruxelles. Constitugia avea drept scop transformarea Uniunii Europene sia Comunicapii Europene existente intr-o Uniune Europeana unici, functionind pe baza ‘unui singur tratat constitugional. Doar Comunitatea Europeana a Energiei Atomice urma si funcioneze in continuare ca 0 comunitate independent’, desi strins asociata Uniunii Europene, ca si pind atunci.. ‘Acest proiect constiturional a esuat insa in cursul procesului de ratificare. Dupa primele voruri pozitive in 13 din cele 25 de state membre, tratatul 1 fost respins in referendumurile din Franga (54,68% impotrivi la 0 parti- cipare de 69,34 %) si din Tarile de Jos (61,7 % impotriva, la o participare de 63%). Dupi o perioada de reflecyie de aproape doi ani, in prima jumatate a anu- Jui 2007 s-a reusic lansarea unui nou pachet de reforme. Acest pachet de reforme se desparte cu totul formal de ideca un constitugii europene, prin care toate tratatele existente urmau a fi abrogate gi inlocuite cu un singur do- cument, intitulat ,Tratatul de instituire a unei Constitugii pentru Europa”. In schimb, a fost elaborat un tratat de reforma care, ca si tratatele anterioare de la Maastricht, Amsterdam si Nisa, a introdus modificiri fundamentale ale tratatclor existente ale UE, vizand cresterea capacitagii de acyiune a UE {in inceriorul siin afara Uniunii, consolidarea legitimitigii democratice a UE sicrescerea eficacieésii acgiunilor acesteia in ansamblu, Potrivit radigici, acest tratat de reforma a fost numit Tratatul de la Lisabona. Proiectul Tratatului de la Lisabona a fost elaborat extrem de rapid, in special datoriea fapeului ci, {in concluziile la sedinga Consiliului European din 21 si 22 iunie 2007 de la Bruxelles, sefii de stat sau de guvern au stabilic in aminunt modalitatea misura in care modificarile negociate privind tratacul constitusional urmau si fie incorporate in tratatele existente. Abordarea acestora a fost atipici de- coarece nu s-au limitat la stabilirea unor direcyii generale care ulterior si fie puse in practic prin dispozigiile unei conferinge interguvernamentale, ci au definit ei ingisi structura si conginutul modificarilor ce urmau si fie aplicate,ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE formulind uneori chiar textul exact al unei dispozigi. Principalele puncte controversate au fost delimicarea competentelor incre Uniune si statele mem- bre, viitorul politicii externe si de securitate comune, noul rol al parlamen- telor nagionale in procesul de integrare, incorporarea Cartei drepturilor fun- damentale in dreptul Uniunii, precum gi eventualele progrese in domeniul coopericii politienesti si udiciare in materie penal. Ca urmare, conferinga interguvernamentala convocata in 2007 a avut o libertate de manevra redu- si, avand doar mandatul aplicarii din punct de vedere tehnic a modificarilor impuse. Lucririle conferingei interguvernamentale au fost astfel finalizate {nainte de 18 gi 19 octombrie 2007, fiind obsinuta aprobarea politica a Con- siliului European, aflat in reuniune informal la Lisabona in aceeasi peri- oada. Tratatul a fost in cele din urma semnat oficial la 13 decembrie 2007, la Lisabona, de catre sefii de stat sau de guvern ai celor 27 de state membre ale UE. Cu toate acestea, procesul de ratificare a acestui tratat s-a dovedit a fi extrem de dificil. Degi, spre deosebire de Tratatul de instituire a unei Constitugii pentru Europa, Tratatul de la Lisabona a fost ratificat cu succes in Franga gi in rile de Jos, acesta suferit un esec la un prim referendum organizat in Inlanda la 12 iunie 2008 (53,4% impotriva, la o participare de 53,1%). Doar dup’ obyinerea mai multor garangii juridice cu privire la sfera (limitata a) noului tratat, cetatenii irlandezi au fost chemagi la vot la un al doilea referendum privind Tratatul de la Lisabona, in octombrie 2009. De data aceasta tratatul a obsinut o aprobare larga din partea populasiet irlan- deze (de 67.1 % pentru, la o participare de 59%). Succesul referendumului din Irlanda a deschis calea ratificarii Tratatului de la Lisabona in Polonia si in Republica Ceha. In Polonia, pregedintele Kaczyris! rea documentului de ratificare de rezultacul favorabil al referendumului din Irlanda, De asemenea, presedintele ceh, Viclav Klaus, intentionase inigial si astepte rezultatele referendumului irlandez, insi ulterior a condigionat sem- narea instrumentului de ratificare de garantia ci ,dectetele Bene3” din 1945, care exclud orice revendicare teritoriala asupra unor foste teritorii germane din Republica Cehi, nu vor fi afectate de Tratatul de la Lisabona gi, in speci- al, de Carta drepturilor fundamentale, integrata in Tratatul UE. Dupa iden- condigionase semna- tificarea unei solusii la aceste cereri, presedintele ceh a semnat instrumentul de ratificare la 3 noiembrie 2009. Astfel, procesul de ratificare a fost finalizat {in ultimele dintre cele 27 de state membre, iar Tratatul de la Lisabona a pu- tut intra in vigoare la 1 decembrie 2009.ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeana si Comunitatea Europea- ni se reunesc intr-o Uniune Europeand unica. Termenul ,Comunitate” este {nlocuit integral cu termenul ,Uniune”. Uniunea se substituie si preia suc- cesiunea Comunitayii Europene. Cu toate acestea, dreptul Uniunii este in continuare definit de urmitoarele trei tratate: oer! j Eugene (ERUE") ‘are eae junit Exropenes avid mal rata Traravul de insticuice a Comunicajii Buropene a Energiei Atomice © Traracul ie 4G a B ictiicant CER AsaG .Tratarul Euratom’ ‘numai modifieari es Difesitele nod operate, de'fe i ve ee ae a a Lisbona, © ae TUE si TFUE au acelasi statue juridic. Aceasta clasificare explicita de or- din juridic este necesara, intrucat noul titlu al fostului Tratat CE (,Tra- tatul privind funcyionarea UE") si nivelurile de reglementare din ambele tratate creeazi impresia ci TUE este oarecum o constitugie sau un tratat de baz, in timp ce TFUE este conceput ca un tratat de punere in aplica- re, Cu toate acestea, nici TUE gi nici TFUE nu au caracter constitugional.ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE 016 ‘Terminologia utilizata in ansamblul tratatelor reflect accasti modificare de abordare fay de proiectul precedent de consticuyie: nu se mai utilizeazd expresia ,constitugie”, ,ministrul afacerilor externe al UE” devine ,,tnaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate”, iar definigiile termenilor ,lege” si ,lege-cadru” au fost abandonate. De aseme- nea, tratatele modificate nu congin niciun articol referitor la simboluri ale UE, cum ar fi steagul, imnul sau deviza UE. Supremagia dreptului UE nu este stabilité in mod explicit intr-un tratat, insi ea rezultd, ca gi in trecut, din jurisprudensa Curgii de Justitie a Uniunii Europene si se face referire la aceasta jurisprudenta intr-o declaratie explicativa. De asemenea, Tratatul de la Lisabona renungé la cei ,trei piloni” ai UE. Pri- mul pilon, dedicat, in esengi, piejei unice si politicilor CE, a fuzionat cu cel deal doilea, care include politica externa si de securitate comuna, precum gi cu cel de al treilea pilon, cuprinznd cooperarea poli materie penali. Cu toate acestea, procedurile speciale privind politica exter- ni si de securitate comun’, inclusiv apirarea europeani, riman in vigoare; declaragiile Conferingei interguvernamentale, anexate la tratat, subliniaz’ caracterul special al acestui domeniu politic si responsabilitile deosebite pe care le au, in acest sens, statele membre. In prezent, UE are 27 de state membre. Acestea sunt, in primul rand, cei sase membri fondatori ai CEE, si anume Belgia, Germania (inclusiv terito- riul fostei RDG, ca urmare a unificatii celor dowd Germanii, la 3 octom- brie 1990), Franja, Italia, Luxemburg si Tarile de Jos. La 1 ianuarie 1973, au aderat la Comunitate Danemarca (in prezent cu exceptia Groenlandei care, in februarie 1982, in urma unui referendum, s-a pronuntat cu o mica majoritate impotriva rimanerii in CE), Irlanda si Regatul Unit. Planificata aderare a Norvegiei a fost respinsa printr-un referendum organizat in octom- brie 1972 (cu 53,5.% voturi impotriva), ,Extinderea spre sud” a UE a inceput cu aderarea Greciei, la 1 ianuarie 1981, si s-a incheiat cu aderarea Spaniei si a Portugaliei, la | ianuarie 1986. Urmatoarea extindere a avut loc la 1 ianua- rie 1995, cind Austria, Finlanda si Suedia au aderat la UE. in Norvegia, un nou referendum a avut aceleasi rezultate ca in urma cu 22 de ani, cetigenii tii lor pronungindu-se, cu 0 micé majoritate (52,4%), impotriva aderitii la UE. La I mai 2004, au aderat la UE statele baltice Bitonia, Letonia si Lituania, scatele din Europa Central si de Est Republica Ceha, Ungaria, Po- lonia, Slovenia si Slovacia, precum si insulele mediteraneene Cipru si Malta Extinderea spre est a fost pentru moment finalizata prin aderarea Bulgariei siABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE a Roménici, la 1 ianuarie 2007. Ascfel, numarul statelor membre UE a cres- cut de la 15 la 27, iar la populagia UE s-au addugat aproximativ 90 de milioa- ne de locuitori, atingandu-se un total de 474 de milioane. Aceasta extindere istorici a UE constituie elemencul central al unui lung proces care a permis reunificarea unei Europe ce fusese divizata timp de peste o jumatate de secol de Cortina de Fier si Rizboiul Rece. Mai presus de orice, aceasti extindere reflecta doringa de a asigura pacea, stabilitatea si prosperitatea economic ince-un continent european unit. Sunt in desfigurare alte negocieri de aderare, in special cu Turcia, care si-a prezentat cererea de aderare la 14 aprilie 1987. Relagiile dintre UE si Turcia au ins un istoric mai indelungat. Deja in 1963, Turcia si CEE incheiaser’ tun acord de asociere in care se face referire la 0 eventual aderare. fn 1995, a fost creata o uniune vamala, iar in decembrie 1999, la Helsinki, Consiliul European a decis si acorde in mod oficial Turciei statutul de sara candidat la aderare, ca expresie a convingerii ci aceasti card indeplineste conditiile principale ale unui sistem democratic, desi mai sunt incd necesare progrese importante in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului si protectia minoritigilor. In decembrie 2004, la recomandarea Comisiei, Consiliul Eu- ropean a dat, in sfarsic, unda verde deschiderii negocierilor de aderare cu Tur- cia; aceste negocieri au inceput in octombrie 2005. Obiectivul final al acestor negocieri este aderarea, insi nu exist garangii ci va fi atins. De asemenea, in cadrul UE existé un consens cu privire la fapcul c& aderarea nu este posibila inainte de 2014. Orice astfel de aderare trebuie minuyios pregitica, pentru a asigura integrarea fia probleme gi a evita punerea in pericol a realizarilor din cei peste 50 de ani de integrare europeani. Alte piri candidate la aderare sunt Croatia, unde terenul pentru deschiderea negocierilor de aderare a fost pregatic in octombrie 2005, si Fosta Republica lugoslavd a Macedoniei, cate a obsinut statutul oficial de sari candidara in decembrie 2005, Fira a fi stabi- lita o data concreta pentru inceperea negocierilor. La 17 iulie 2009, islanda si-a preventat cererea de aderare la UE. La 24 februarie 2010, Comisia Euro- peand a recomandat Consiliului deschiderea negocierilor in vederea aderari Islandei. In prezent, UE depune eforturi sustinute si in vederea unei noi extinderi in regiunea Baleanilor de Vest. UE a decis si aplice in sarile din aceasta regiune aceeasi strategie adoptati anterior pentru noile state membre. Procesul extins de stabilizare si de asociere trebuie si asigure, asadar, cadrul global al ina- intarii sarilor din Balcanii de Vest pe drumul lor spre aderare. Un prim pas °ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE important in aceasti directie il constituie ,parteneriatele europene” incheiate cu Albania, Bosnia si Hergegovina si Serbia si Muntenegtu, inclusiv Koso- vo ('). Rolul parteneriatelor europene, actualizate in functie de necesitagi, este dea spriji cadru coerent sirile din Balcanii de Vest si igi pregdteascé aderarea intr-un j sa elaboreze planuri care si congini calendare ale reformelor si detalii privind mijloacele prin care intensioneazi si rispunda ceringelor unei integriri mai profunde in UE. De asemenea, au fost incluse dispozitii privind retragerea din UE. Asa-numita »clauzié de retragere” a fost introdusi in Tratatul UE, aceasta permigind unui stat membru si se retragi din Uniunea Europeand. Nu sunt impuse condigii pentru recragerea din Uniune; este suficienta incheierea unui acord intre UE si statul membru in cauzi, prin care se stabileste modalitatea de retragere a acestuia. In cazul in care nu se poate ajunge la un asemenea acord, re- tragerea devine efectiva la expirarea termenului de doi ani de la notificarea intengiei de retragere, Nu existd insi nicio dispozitie cu privire la excluderea din UE a unui stat membru pentru incilcdri grave si repetate ale tratatelor. ()Inconforrnitate cu statutul defini prin Rezolupa 1244/1999 a Consitulude Securitate al ONU.‘ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE Valorile fundamentale ale Uniunii Europene Articolul 2 din TUE (valorile Uniunii) ,Uniunea se intemeiaz’ pe valorile respectarli demnitayil umane,libertai, democratiel, egaltai, statului de drept, precum si pe respectarea dtepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care apartin rminoritilor. Aceste valor sunt comune statelor membre int-o societate caracterizat& prin pluralism, nediscriminare, tolerantS, justite, solidaritate si egalitate inte fernei si barbati” Articolul 3 din TUE (obiectivele Uniunii) .(1) Uniunea urmareste s& promoveze pacea, valorile sale si bundstarea popoarelor sae. (2) Uniunea oferé cetatenilor sai un spat de libertate, securitate si Justiie, 878 frontiete intemne, in interiorul c&ruia este asiquraté libera circulatie a persoanelor,n corelare cu masurl adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil,imigrarea, precum sl prevenitea ctirninalitSi si combaterea acestui fenomen. (3) Uniunea instituie opi durabilé a Europei,intemeiatd pe o crestere economicé echilibrat8 si pe 8 intern, Aceasta actioneaz pentru dezvoltarea stabiltatea pregurilor, pe o economie soc de piagd cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplina a fortei de muncd § spre progres social, precum si pe un nivel inalt de protectie side imbunstatire 2 calitati mediului, Aceasta promoveazs progresul stingiic 5 tehnic. Uniunea combate excluziunea social si discriminatile si promoveaz’ Justitia si protectia sociale, egalitatea intre femei si barbati,solidartatea invre generati si protectia drepturilor copiluli Aceasta promoveaza coeziunea economic social si teritoral8, precum 5i solidaritatea intre statele membre. 019ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE 620 Uniunea respecta bogitia diverstai sale culturale si ingyistice s vegheazi la protejarea 51 dezvoltarea patrimoniului cultural european. (4) Uniunea instituie 0 uniune economics si monetara a cérel moneda este euro. (6)In relatile sale cu restul comunital internationale, Uniunea is afin’ st promoveazs valores nteresele si contribuie la protectia cetatenilor sat Aceasta contrbuie la pacea, securitatea, dezvolterea durabilé a planetei, solidaritatea sirespectul reciproc intre popoare, comertul liber si echitabil, eliminarea sirdcie si protectia drepturilor omulul sin special, 2 drepturilor copilulul, precum la respectarea stricta si dezvoltarea dreptului internayional, inclusiv respectarea principillor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite. L La baza Europei unite stau idei si valori fundamentale la care subscriu si statele membre gi care sunt transpuse in practica prin organele executive ale UE. Acestea sunt pacea durabil , unitatea, libertatea, solidaritatea si secu- ritatea. Obiectivele declarate ale UE sunt garantarea principiilor libertatii, democratiei si statului de drept, comune tuturor statelor membre, precum si protejarea dreprurilor fundamentale si ale omului. Aceste valori sunt, de asemenea, cele la care trebuie si aspire statele care doresc si adere in viitor la UE. In plus, impotriva oricirui stat membru pot fi aplicate sancyiuni daci incalcd in mod grav $i repetat aceste valori gi principii. In cazul in care gefii de stat sau de guvern, actionand la propunerea unei treimi din toralul statelor membre sau a Comisiei si dupa obyinerea aprobarii Parlamencului European, declari ci s-a produs o incilcare gravit si repetati a valorilor si principiilor fundamentale ale UE, Consiliul, hotirind cu majoritate calificata, poate de~ cide si suspende anumite drepuri care decurg din aplicarea dispozisiilor ‘Tratatului UE gi ale Tratatului privind funcrionarea Uniunii Europene pen- «ru statul membru respectiy, inclusiv dreptul de vor in cadrul Consiliului. Pe de alta parte, obligariile care fi revin stacului membru in cauzi in teme- iul tratatelor rman obligatorii, Se iau in considerare, in special, eventualele consecinge asupra drepturilor si obligayiilor persoanelor fizice si juridice. Uniunea EuROPEANA, GARANT AL PACII Motorul cel mai puternic al unificarii Europei il constituie doringa de pace. In secolul trecut, dou’ rizboaie mondiale au izbuenit in Europa intre friABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE care astizi sunt state membre ale Uniunii Europene. Astfel, o politica pentru imp o pi prezentat, torodati, elementul central al unui cadru care face imposibil orice izboi intre statele sale membre, iar cei cincizeci de ani de pace in Europa stau marturie in acest sens. Aceasti pace devine tot mai solid pe masura ce Europa inseamna in acelasi ica pentru pace. Crearea UE a re- creste numarul statelor europene care aderi la UE. Ultimele doua extinderi ale UE, prin aderarea a 12 state, cu precidere din Europa Centrala gi de Est, au adus 0 contribusie imporcanti la consolidarea pacii in Europa. UNITATEA $I EGALITATEA CA LAITMOTIV Unitatea este tema recurenti. Problemele cu care ne confruntim astizi pot fi depasite doar daca sarile europene avanseazi pe calea care le conduce spre unitate, Multe persoane considera ci fird integrarea europeand, fri Uniu- nea Europeana nu va fi posibili asigurarea picii (acdc in Europa, cat gi la ni vel international), a democrasiei, a legi si justiyiei, a prosperitagii economice sia bunistirii sociale. Somajul, cresterea insuficienta si poluarea mediului au incerat de mult sa fie doar probleme nagionale, acestea nemaiputind fi solugionate la acest nivel. Doar in contextul Uniunii Europene poate fi insti- tuitd 0 ordine economica stabilé si doar prin eforcurile europene conjugate poate fi asiguraté o politic’ economic’ internasionali care si imbunitigeasca performangele economici europene $i si contribuie la justigia social’. Pari co- eziune interna, Europa nu igi poate afirma independenta politica si economi- ci fara de restul lumii, nu igi poate recipata influenta pe scena internationala ji nu igi poate recdstiga colul in politica mondiala. Uniacea nu poace exista fard afi asiguraca egalizarea. Niciun cecigean al Uni- unii nu trebuie si fie dezavantajat sau discriminat pe criterii de nagionalitate. Tratamentul discriminacori pe criterii de sex, rasa, origine etnica, religie sau convingeri, handicap, varsti sau orientare sexuali trebuie combatut. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se limiteaza doar Ia aceasta: este interzisd discriminarea de orice fel, bazati pe criterii pre- cum culoarea, trisiturile genetice, limba, opiniile politice sau de orice alta natur’, apartenenga la 0 minoritate nayionala, averea sau nasterea. In plus, tofi ceragenii UE sunt egali in fara legii. In cea ce priveste statele membre, principiul egaliciy iar diferengele naturale precum suprafafa, numirul de locuitori, precum structurile diferite trebuie abordate numai in cadrul principiului egalitigi inseamni ci niciun stat nu are prioritate in faga aleuia, 021ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE LigerTATILE FUNDAMENTALE Libertatea este un corolar al picii, unitasii si egalicigii. Crearea unei entitigi largi, prin unirea a 27 de state, permite totodata libertatea de circulagie dincolo de frontierele nafionale. Aceasta inseamna, in special, libera circulagie a lucritorilor, libertatea de stabilire si libera prestare a serviciilor, libera circulayie a marfurilor si a capitalurilor, Aceste liberragi fundamentale garan- tea7d oamenilor de afaceri libertatea de luare a deciziilor, ucratorilorlibertatea de a-sialege locul de muncé, iar consumatorilor libertatea de a alege produsele dinero varietate cat se poate de largi. Libera concurengé permi ofere bunutile si serviciile unui cere incomparabil mai larg m: operatorilor economici si de potentiali consumatori. Lucritori igi pot cduta un loc de munca sau il pot schimba in funcyie de propriile doringe si interese pe inteegul teritoriu al UE. Consumatorii pot alege produsele cele mai ieftine gi cele mai bune din gama mult mai diversificata care le este oferitd ca o consecingé a cresterii concurengei. Cu toate acestea, in unele cazuri inci se mai aplici norme tranzitorii cetagenilor statelor membre care au aderat la UE la 1 mai 2004 gi la 1 ia- nuarie 2007. In tratatul de aderare la UE au fost previzute exceptii, cial in ceea ce priveste libera circulatie a lucritorilor, libera prestare a ser- viciilor gi libertatea de stabilire. In consecinga, statele membre ,vechi” pot restrictiona, pentru o perioad’ de pani la sapte ani, libera circulagie a lucri- torilor resortisanti ai ,noilor” state membre, accesul pe piata muncii find reglementat prin legi nagionale sau acorduri bilacerale. in spe- PRINCIPIUL SOLIDARITATII Solidaricatea constituie echilibrul necesar al libercayii, intrucit exercitarea abuziva a unei libertati este intotdeauna in detrimentul alrcuiva. Din acest motiv, pentru ca un cadru al Uniunii si fie durabil, intotdeauna acesta tre- buie si recunoascé solidaritatea drept principiu fundamental si s& repartizeze ‘in mod egal si echicabil, intre toti membrii ricatea, cat si dificultayile, i, at&t avantajele, adic’ prospe- RESPECTAREA IDENTITATII NATIONALE Identitigile nafionale ale statelor membre sunt respectate. Nu se urmareste © ,dizolvare” a statelor membre in UE, ci mai degraba punerea in comuna os 13unie 1955, aorta (italia) == Joseph Bech, PaultienriSpaak s:Johan Willem Beyen ‘aradina hotelull la core au statpe perioada Conferintei dela Messe. Acestitrel minisri de externe au elaborat ‘Memorandumul falar Benelux care a fostsipus ‘dezbateri Celor Sas la conferinga respective.ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE 024 a caracteristicilor nayionale ale acestora. Autoritatea moral a Uniunii, care aduce beneficii cuturor statelor membre, consta tocmai in aceasta varictate de caracteristici si identitayi nayionale, NeVoIA DE SECURITATE Toate aceste valori fundamentale depind, in ultima instangi, de existenya In special dupa atentatul de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite, lupca impotriva terorismului sia crimei organizate a redevenie o preo- securitigi cupare principal a Europei. Consolidarea cooperitii politienesti si judiciare continua, iar protectia frontierelor externe ale UE s-a intensificat. Pe de alta parte, securitatea in contextul european inseamni si securitatea sociala a tuturor cetaifenilor care traiesc in UE, securitatea locului de munci, precum si condig ral. In acest sens, institugiile UE sunt chemate si ofere cetagenilor si tntre- itorul prin crearea unor cond ii sigure de desfagurare a activicigii si a economiei in gene- prinderilor posiblicatea de a-si construi adecvate. DrepruriLe FUNDAMENTALE Valorile si conceptele fundamentale care stau la baza UE includ gi drep- turile fundamentale ale cetigenilor individuali ai Uniunii. De mai bine de 200 de ani, istoria Europei este marcati de eforturile continue de imbunatigire a protecfiei dreprurilor fundamentale. Incepand cu declaratiile drepturilor omului si ale cetigeanului din secolul al XVill-lea, dreptutile fundamencale si libertagile civile sunt astazi puternic ancorate in constitutiile ‘majoritati statelor civilizate, n special ale statclor membre UE. Sistemele ju- ridice ale acestora au la baza statul de drept si respectul demnitagii, libertagii si drepcului individului la dezvoltare personal. De asemenea, exist nume- 3 omului, incre care Convengia europeand a drepturilor omului are 0 semnificatie deosebiti. roase conventii internagionale privind protecyia drepcui Abia in 1969 Curtea de Justigie a stabilic 0 jurisprudenga care si serveasci drepe cadru pentru drepturile fundamentale. Anterior, Curtea respinsese toate acyiunile privind drepturile fundamentale pe motiv ci aceste chesti- uni, care intr in sfera de aplicare a dreptului constitutional nagional, nu erau de competenga sa. Curtea de Justigie a fost nevoita si revina asupraABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE acestei pozigii, tn special in baza unui principiu pe care chiar ea la instituit, sianume principiul supremayici dreprului Uniunii asupra dreprului nasional, aceasta supremayie putand fi reala doar daci dreptul Uniu si garanteze o protectie a drepturilor fundamentale echivalenta celei garan- este in masurd tate de constitufille nafionale. Punctul de plecare in aceasta jurisprudenta il constituie hotararea Stauder, in care beneficiarul unei indemnizagii acordate victimelor de rizboi a con- siderat c4 cerinta de a-si mentiona numele in momentul inregistrarii pentru cumpérarea de unt la preg redus in perioada Criciunului reprezenta o incal- care a demnitagii sale si a principiului egalicagii, Desi inigial Curtea a apreci- at cd indicarea numelui nu este indispensabila, avand in vedere dispozitiile Uniunii, si c&, prin urmare, este inutil si examineze modul in care a fost incalcat un drept fundamental, in cele din urm’ Curtea a afirmat ci respec- tarea drepturilor fundamentale reprezinta unul dintre principiile generale ale dreptului Uniunii, Curtea trebuind si asigure respectarea acestuia. Astfel, Curtea de Justigie a recunoscut pentru prima dati existenga unui cadru al drepcurilor fundamentale propriu Uniunii Europene. Tnigial, Curtea de Justitie a stabilit garantarea drepeurilor fundamentale pe baza unui anumit numar de dispozisii ale tratatelor. Astfel, Curtea a stabilit numeroase interdictii privind discriminarea care, in anumite cazuti, se refera la aspecte specifice principiului general al egalitigii. Incre acestea se numa- ra interzicerea oricarei discriminari pe motiv de nationalitate (articolul 18 din TFUE), combaterea tratamentului diferengiac pe criterii de sex, rasi sau origine etnic’, religie sau confesiune, handicap, varsca sau oriencare sexual (rticolul 10 din TFUE), egalitacea de tratament a bunurilor si persoanelor in ceea ce priveste cele patru libertagi fundamentale (Libera circulagie a mar- furilor (articolul 34 din TFUE), libera circulatie a persoanelor (articolul 45 din TFUB), dreptul de stabilire (articolul 49 din TFUE) si libera presta re a serviciilor (articolul 57 din TFUE)], concurenga liberi (articolul 101 si urmitoarele din TFUE), precum si egalitatea de remunerare intre femei si barbasi (articolul 157 din TFUE). Cele patru libertigi fundamentale ale Uniunii, care garanteaza libertigile de baza ale vieyii profesionale, por fi, de asemenea, considerate un drept fundamental in cadrul Uniunii privind Libera circulatie si libera exercitare a unei activitati profesionale. De asemenea, sunt garantate in mod explicit ibertatea de asociere (articolul 153 din TFUE), dreptul de a adresa petipi (axticolul 24 din TFUE) si protectia secretelor comer- ciale si a secretului profesional (articolul 339 din TEUE). ° uiABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE Curtea de Justitie a dezvoltat si a completat in mod constant aceste tenta- tive inigiale de protectie a dreprurilor fundamentale prin dreptul Uniunii. in acest sens, aceasta a recunoscut principii juridice generale si le-a aplicat utilizind conceptele comune ale constituyiilor statelor membre, precum si convengiile internagionale privind protectia drepturilor omului, la care sta- tele membre au aderat. Intre aceste convengii, o importanya deosebita o are Convengia european a dreprurilor omului, care a contribuit la conturarea cesengei drepturilor fundamentale ale Uniunii si a mecanismelor de protejare a acestora, Astfel, Curtea a recunoscut mai multe libertigi ca drepturi fun- damentale, garantate de dreptul Uniunii: dreptul de proprietate, libertatea de exercitare a unei activitapi profesionale, inviolabilitatea domiciliului, libertatea de opinie, drepturile generale ale personalitatii, protectia familici (de exemplu, dreptul membrilor familiei de a insogi un lucrator migrant), libertatea econo- micd, libertatea de religie sau de confesiune, precum si un numar de dreptuti procedurale fundamentale, precum dreptul la proceduri juridice corecte, corespondengei dintre avocat gi client (cunoscuta sub numele de ,corespondengi legal protejata” in farile cu sistem de drept cutumiar), interzicerea dublei sancyiuni pentru acelasi delict sau necesicatea justificarii actiunilor juridice ale Uniunii. principiul confidential Un principiu de important’ majori, invocat in litigiile juridice, este prin- cipiul egalitagii de tratament. In termeni simpli, conform acestui principiu, sivuasiile similare nu pot fi tratate intr-o maniera diferita, exceptand cazul in care diferengele sunt justificate in mod obiectiv. Totusi, Curtea de Justiyie a sustinut, contrar cutumelor internagionale, ci acest principiu nu exclude impunerea asupra resortisangilor si produselor nagionale a unor ceringe mai stricte decat cele care vizeaz cetigenii sau produsele din alte stace membre. Aceasta discriminare pozitiva este rerultatul inevitabil al competengelor mitate ale Uniunii si nu poate fi remediati de dreptul Uniunii. Conform hotaririlor Curgii de Justigie emise pina in prezent, normele care impun liberalizarea si care deriva din libercigile fundamentale se aplici exclusiv evenimentelor cu portanyi transfrontaliera. In schimb, normele care re- glementeaza fabricarea si comercializarea mérfurilor nagionale sau statutul juridic al resortisangilor in statele membre de origine nu intra in sfera de reglementare a Uniunii decit in masura in care au fost deja introduse misuri de armonizare. Prin jurisprudenga Curgii de Justigie, dreptul Uniunii dispune de un corp extins de principii juridice cvasi-constiturionale. In acest context, principiul 026ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE proportionalitatii are o importanga practic semnificativa. Acesta presupune obiectivelor urmirite si a mijloacelor utilizate si efortul dea mentine un echilibru al acestora, in vederea evitirii legife Printre celelalre principii fundamencale care stau la baza dreptului Uniu- nii se numara principiile generale ale dreptului administrativ si conceptul de proceduti juridice corecte, precum, de exemplu, principiul protectiei confidengialitagii, interzicerea dispozigiilor retroactive care impun obligayii sau a retragerii avantajelor dobandite in mod egitim, precum si dreptul la audiere in instangé, care trebuie si fie asigurat atat in procedurile adminis- trative ale Comisiei Europene, cat si in actiunile inaintea Curgii de Justitie. O importang’ deosebicd este acordara ceringei privind mai buna transparenga, ceea ce presupune ci deciziile trebuie adoptate intr-o maniera cat se poate de deschisi si cit mai apropiati de cetageni, Un aspect semnificativ al acestei transparenge este faptul c4 orice cetifean al UE sau orice persoana juridica fnregistrati inct-un stat membru poate avea acces la documentele Consiliului sau ale Comisiei. De asemenea, toate ajutoarele si subventiile acordate din bugetul UE trebuie ficute cunoscute persoanelor fizice si juridice, prin inter- mediul bazelor de date accesibile fiecarui cetafean al UE. necesitatea evalua excesive, Desi realizarile Curgii de Justigie in definirea drepturilor fundamentale ne- scrise sunt recunoscute, nu se poate Insi ignora faptul ci aceasta manieri de instituire a ,drepturilor fundamentale europene” prezinti un grav incon- venient: Curtea de Justitie trebuie s4 se limiteze la cazul in speyi. In aceste Curtea nu poate institui, plecind de la principiile juridice generale, drepturi fundamentale pentru toate domeniile in care acest lucru este nece- sar sau oportun. De asemenea, Curtea nu poate stabili nici sfera de aplicare si nici limitele protectiei dreptutilor fundamentale procedand la generaliziile si diferengierile necesare. In consecinga, institugiile UE nu pot evalua cu sufi- cient exactitate daca sunt sau nu in pericol si incalce un drept fundamental. in mod similar, un cetafean al Uniunii nu poate aprecia cu exactitate, in toa~ te cazurile, daci i-a fost incilcar unul dintre drepturile sale fundamentale. O perioadé lungi de timp, aderarea UE la Convengia europeand a drepturilor omului a fost considerata drept soluyia iesirii din aceasta situatie. Cu toate acestea, in avizul siu 2/94, Curtea de Justigie a precizat 4, din punct de vedere legal, UE nu are competenga de a adera la aceasta conventie. Curtea a afirmat ci respectarea drepturilor omului este o condigie a legalicagii actelor UE. Aderarea la convengie ar atrage insi o modificare substangialé a sistemu- Jui actual al Uniunii de procectie a drepturilor omului, deoarece ar implica 27ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE includerea UE intr-un sistem insticuional internasional, precum gi integra- porte fa opinia CCurpii de Justtie, oastfel de modificare a sistemului de protectic a drepeurilor omului in UE, avand implicatii insticugionale in egala masura fundamentale pentru Uniune si pentru statele membre, ar avea o anvergurd constitutional siar depasiasefel, prin natura sa, limitele stabilite de articolul 352 din TFUE. ‘Aderarea UE la convengie este insi prevazuti in mod explicie la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul UE. Totusi, Tratatul de la Lisabona a reprezentat rea tuturor lor convengiei in ordinea juridica a Uniuni un pas inainte decisiv pentru stabilirea unui drept constitutional comun al UE gia pus bazele unei noi fundagii pentru protectia drepturilor fundamen- tale in UE. Noul articol privind dreprurile fundamentale din Tratatul UE (articolul 6) stabileste obligativitatea respectirii Cartei drepturilor fundamen- tale a Uniunii Europene in acyiunile institusiilor UE si ale statelor membre, in mésura in care acestea aplicd si pun in practicd dreprul Uniunii. Car- ta drepturilor fundamentale se bazeazi pe un proiect intocmit anterior de © convengie alcituiti din 16 reprezentangi ai sefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, presedintele Comisiei Europene, 16 deputasi ai Parlamentu- lui European si 30 de membri ai parlamentelor nafionale (cate doi din fiecare stat membru la acel moment) sub presedingia profesorului Roman Herzog sia fost proclamata oficial drepe ,Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene” de citre presedi misici la 7 decembrie 2000. in decursul negocierilor privind constituyia euro- peana, accasti Carta a drepturilor fundamentale a fost revizuita si a devenit parte integrant din Tratatul de instituire a unei Constitupii pentru Europa, la 29 octombrie 2004, Dupi eyecul acestui cratat, Carta drepturilor funda Parlamentului European, Consiliului si Co- mentale a fost inc o dara proclamata solemn ,Carta drepturilor fundamen- tale a Uniunii Europene”, de data aceasta ca instrument separat, de citre preyedingii Parlamentului European, Consiliului si Comisiei Europene, la 12 decembrie 2007, la Strasbourg. Aceasta este versiunea cartei la care Traratul UE face referire ca obligatorie. Astfel, Carta drepturilor fundamentale capita valoare juridica si stabileste aplicabilitatea drepturilor fundamentale in drep- ul Uniunii. Totusi, aceasta nu se aplica Poloniei si Regatului Unit. Cele dow state membre nu au pucut sau nu au dorit sé adopte sistemul dreprurilor fun- damentale al cartei, considerind ca vor fi obligate s renunge sau, cel pugin, si isi modifice anumite pozitii nationale privind, de exemplu, aspecte de or- din religios sau tratamentul aplicat minoritatilor. Prin urmare, pentru aceste dou’ state membre drepturile fundamentale nu decurg din Carta drepturilor fundamentale, ci, ca si pana acum, din jurisprudensa Curyii de Justigi.ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE ,Constitutia” Uniunii Europene Fiecare societate are o Constitusie, Constitusia este modalitatea prin care este definité structura unui sistem politic, ceea ce inseamna ca specifica relayia dintre diferitele componente si dintre acestea si sistemul ta ansam- blu, defineste obiectivele comune gi stabileste regulile de adoptare a unor decizii cu caracter obligatoriu. Avind in vedere ci Uniunea Europeana este © asociagie de state cireia i s-au atribuit o serie de sarcini si funcyii specifice, consticusia acesteia trebuie si fie in masuri si abordeze accleasi aspecte ca 6 consticusie nasionalé. In statele membre, statul ca organism este guvernat de doua principii suve- rane: statul de drept si democratia. Pentru a fi fidele ceringelor fundamentale ale dreptului si democragici, toate activicagile Uniunii trebuie si fie legicime atic din punct de vedere juridic, cat si din punct de vedere democratic: ele- mentele pe care se intemeiazi, stractura, competengele Uniunii, modul in care functioneaz4, pozitia statelor membre gi a institu cetifenilor. lor acestora si pozigia Tn urma egecului Tracatului de instiuire a unei Constitutii pentru Europa din 29 octombrie 2004, ,constitusia” UE inc mu a fost redactata sub forma unui document consticugional, ci reiese din totalicatea normelor gi valorilor fundamentale pe care autoritisile le percep ca avand caracter obligatoriu, Aceste norme se regisesc partial in tratatele europene sau in instrumentele juridice puse in aplicare de insticusiile Uniunii, insi in parte se bazeaza si pe cutuma. Natura JuripicA A UE Orice analizd a naturii juridice a UE trebuie si porneasca de la trisiturile caracteristice ale acesteia. Desi natura juridicd a UE a fost stabilita in doua hotirari cu valoare de precedent ale Curgii de Justigie a Comunitisii Econo- mice Europene pronunfate in 1963 si 1964 cu privire la CEE de atunci, aces- te hotarari sunt inca valabile pentru Uniunea Europeand in forma sa actual, 029ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE 030 CAUZA VAN GEND & LOOS In acest litigiu, intreprinderea olandez’ de transport Van Gend & Loos a inigiat o acyiune juridicd impotriva aucoritagilor vamale din Tarile de Jos pe motivul impunerii unei taxe de import pentru un produs originar din Ger- mania in cuantum mai mare decat taxele aplicate importurilor anterioare. Intreprinderea a considerat aceasta acfiune 0 incalcare a articolului 12 din ‘Tratatul CEE, care interzice introducerea unor noi taxe de import sau orice majorare a taxelor vamale existente intre statele membre. Instanta din Tarile de Jos a suspendat procedurile si a inaintat cazul citre Curtea de Justigie, solicitind clarificarea domeniului de aplicare si a implicatiilor juridice ale articolului invocat din Tratatul de instituire a CE Curtea de Justitie a utilizat acest caz pentru a prezenta o serie de observagii fun- damentale privind natura juridicd a UE. In hotararea sa, Curtea a afirmat ci: obiectivul Tratatului CEE, care este instituirea unei piege comune, a cArei functionare vizeaza direct piryile interesate din Comunitate, implica faptul ci acest tratat este mai mult decat un acord care da nastere exclusiv ‘unor obligagii reciproce intre statele contraccante. Acest punct de vedere este confirmat de preambulul tratatului, care nu face referire doar la guverne, ci si la popoare, precum si, in mod concret, prin infiingarea unor organi me care si institugionalizeze drepturile suverane a cAror exercitare afecteaza atat statele membre, cat si cetéfenii acestora; [...) concluzia la care se poate ajunge este cd aceast Comunitate constituie o nou ordine juridica de drept internagional, in favoarea carcia statele si-au limitat drepcurile suverane, chiar daci tatr-un numac limicac de domenii, si sub incidenga clceia inci nu doar statele membre, ci si resortisangii acestora [..J.” CAUZA COSTA/ENEL Dupé doar un an, cauza CostalENEL a dat Curii de Justigie oca: prezenta pozitia in mai mare detaliu, Faptele in acest caz au fost urmatoa- de a-si rele: in 1962, Italia a nagionalizat productia gi distribuia de clectricitate si a cransferat patrimoniul intreprinderilor din sectorul energiei electrice companiei nationale de electricitate ENEL. {n calitate de actionar al Edi- son Volta, una dintre intreprinderile nationalizate, dl Costa a considerat ci a fost privat de dividendele sale si, prin urmare, a refuzat si achite o factu- 14 la electricitate in valoare de 1 926 de lire italiene. In cadrul procedurii2 septembrie 1964, Bruxeles ‘Autoturism cu numar de nmatriculefe european, parcat in fafa vitorul sediv al ComisieiEuropene, clditea ,Joyeuse entrée, aflatd in constructie laacelmoment,ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE 032 inaintate instangei de arbitraj din Milano, unul dintre motivele invocate de dl Costa pentru agi justifica atitudinea a fost acela ci legea de nationalizare incilca o serie de dispozigii ale Tratatului CEE. Pentru a putea evalua motivele prezentate de dl Costa in apararea sa, instanga a solicitat Curtii de Justitie si interpreteze mai multe aspecte ale Tratatului CEE. In hotirdrea sa, Curtea de Justigie a ficut urmitoarele afirmar ire la natura juridici a CEE: cu pri »Spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, Tratatul CEE a institu- it 0 ordine juridicd proprie, integrata in sistemul juridic al starclor membre L Comunitigi cu o durata nelimitacé, dispundnd de proprile institusi, propria personalitate, propria capacitate juridica si capacitatea de reprezentare pe plan si pe care instangele acestora sunt obligate si o aplice. Prin instituirea unei international si, in special, cu puteri reale derivate din limitarea competentei sau din transferul atribuiilor statelor citre Comunitate, statele membre si au limitac drepturile lor suverane gi au creat astfel un corp de drept aplicabil resortisansilor lor si lor insele.” Pe baza observatilor sale detaliate, Curtea de Justigie a concluzionat ci: »Reiese din ansamblul observasiilor de mai sus cd, izvorind dinero sursi in- dependenti, dreptului nascut din eratat nu ar putea, data find natura sa speci se opuna din punct de vedere juridic un text intern, indife- rent de natura acestuia, fara a-si pierde caracterul comunitar si fard a fi pus in discuyie fundamentul juridic al Comunitapiiinseyi. Transferarea de citre state, din sistemul lor juridic intern citre sistemul juridic comunitar a dreptusilor si obligatiilor care decurg din tratar are drcpe consecinga o limitare definitiv’ fic’ original, s a drepturilor lor suverane asupra cdreia nu ar putea si prevaleze un act unilateral ulterior, incomparibil cu conceprul de Comunitate [..].” Din perspectiva acestor hotiriri fundamentale ale Curtii de Justigie, clementele care impreuni reprezinti 0 caracteristic’ tipicé a naturii juridice specifice a UE sunt; 1m scructura institupionalZ, care garanteazi ci acyiunile UE au la baza si inte- resul european general, adica se reflect sau sunt influentate de interesul Uni astfel cum este stabilit in obiective; = transferul de competenge c&tre institutiile Uniunii, intr-o masuri mai mare decit in cadrul altor organizatii internationale si acoperirea unor domenii {in care statele, in mod normal, isi pastreazi drepturile suverane;ABC-UL DREPTULU! UNIUNiI EUROPENE instituirea unei ordini juridice proprit, independenti de ordinile juridice ale statelor membre; wm aplicabilitatea directa a dreptului UE, care garanteazi punerea in apli- care completa si uniforma a dispozigiilor UE in toate statele membre si stabileste drepturi si obligayii valabile atic pentru statele membre, cat si pentru cetigenii acestora; 1 supremagia dreptului Uniunii, care exclude orice revocare sau modificare a acestuia in baza dreptului nagional gi, in caz de litigiu, ti garanteazi prevalenga fara de acesta din urma. UE este astfel o entitare autonomi cu propriile drepcuri suverane gi cu 0 ordine juridica independenta de cea a statelor membre, céreia i se supun atic statele membre insele, cit si resortisangii acestora, in domeniile de competengi ale UE. Prin natura sa, UE se caracterizeazi atit prin trdsdturi comune, cit si prin Asferenge fags de cel mai des intéilnitetipuri de organizaii internasionale sau struc- suri de tip federal UE nu este un ,produs finit”, ci se afld intr-un proces de evolutie, iar forma sa final nu poate fi inca previzuti. Singura trasitura pe care UE o are in comun cu organizayile internagionale este faptul ci a luat nastere in urma unui tratat internagional. Cu toate acestea, UE a evoluat considerabil de la incepututile sale deoarece, desi tratarele fondaroare ale UE au avut la baz tratate nafionale, ele au condus la crearea unei Uniuni independence, cu proprile drepturi suverane si responsabilitigi. Statele membre au renunat la unele dintre propriile competenge suverane in favoarea acestei Uniuni. in plus, sarcinile atribuite UE sunt foarte diferite de cele specifice altor organizatii internationale. In timp ce acestea din urmé au sarcini precise, de natura tehnica, UE acopera domenii de responsabilitate care, impreund, consti- tuie atribute esentiale ale suveranitigii starale. Datorité acestor diferenge dintre UE. si tipul tradigional de organizatie internasionala, Uniunea este in curs de dobindire a unui stacut similar cu cel al unui stat individual. fn special fapcul c& statele membre si-au cedat parrial drepturile suverane a reprezentat un seman c& UE era deja structurati dup mo- delul unui stat federal. Tocusi, aceasta perspectivi nu ia in considerare fapeul c& institugiile UE au competente doar in anumite domeni in scopul indeplinirii obiectivelor stabilite in tratate, Aceasta inseamna c& nu au libertatea de a-giABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE 034 alege obiectivele asemeni unui stat suveran si nici nu se afld in pozitia de a face {454 provocitilor cu care se confrunti statele moderne in prezent. UE nu se bucura nici de jurisdicyia cuprinzitoare a statelor suverane, nici de capacitatea de a stabili noi domenii de responsabilitate (,principiul comperengei de a se pronunta asupra propriei competente”). Din aceste motive, UE nu este nici o organizatie internasionala clasica, nici oasociatie de state, ci este mai degrabio entitate autonoma situati la graniga din- tre cele doui. in mediul juridic, se foloseste in prezent termenul de ,organizarie supranayionala”, Sarcinite UE Lista de sarcini incredingate UE se aseamini puternic cu ordinea constitusional a unui stat. Acestea nu sunt sarcini de natura strict tehnica asumate in mod obignuit de organizatiile internationale, ci domenii de competenti care, impre- ‘una, aledtuiesc atributele esengiale ale suveranitisii statale. Lista de sarcini incredingate UE este foarte vasti, cuprinzand acyiuni economi- ce, sociale gi politice. Sarcinile economice sunt centrate pe crearea unei pieye comune care si uneasca picgele nayionale ale statelor membre si in cadrul careia toate bunurile si servici- ile si poatd fi oferite si vandure in accleasi condiyii pe care le presupune o piaya interna gi la care toti cetgenii sa aiba acces egal si liber. Planul de a crea o piayd comuna s-a materializat, in esengi, prin programu care viza finalizarea pietei interne pana in 1992, lansat de presedintele Comisiei de la momentul respect, Jacques Delors, si aprobat de gefii de stat sau de guvern, institutiile Uniunii reusind sa stabileasci un cadru juridic pentru o piati uni- cu 0 funcyionare corespunzitoare. Acest cadru este in prezent completat in foarte mare parte prin misuri interne de transpunere, datorita cirora piaja uni- c&.a devenit deja o realitate. Piata unica si-a facut simgita prezenta si in viaga de zi cu zi, in special in cazul cdlatoriilor in interiorul UE, care de mult timp nu ‘mai sunt increrupte prin controale de identitate la frontierele nationale. Piaa interna este susfinuta de uniunea economicd si monetard. Sarcina UE in ceea ce priveste politica economicd nu este inst de a stabil si a gestiona o politic’ economic european’, ci de a coordona politicileABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE economice nationale, astfel incdt deciziile unuia sau mai multor state mem- bre si nu aibi efecte negative asupra funcgionarii piefei unice. In acest scop, afost adoprat un Pact de stabilitate si crestere pentru a pune la dispoziyia sta- telor membre criteriile detaliate pe care trebuie si le aiba la baza deciziile lor de politica bugetari. Daca acestea nu sunt respectate, Comisia European’ poate emite avertismente si, in caz de deficit bugetar excesiv repetat, Consi- liul poate impune sancfiuni In ceea ce priveste politica monetard, sarcina UE a fost de a introduce 0 mo- ned unicd in UE i de a controla aspectele monetare la nivel central. in acest domeniu, s-a inregistrat deja un prim succes. La 1 ianuarie 1999, euro a fost introdus ca moneda unica europeana in statele membre care indeplinisera deja criteriile de convergenga stabilice in acest scop. Aceste state sunt Belgia, Germa~ nia, Irlanda, Spania, Franta, Italia, Luxemburg, Tirile de Jos, Austria, Portugalia si Finlanda, La 1 ianuarie 2002, monedele nayionale ale acestor state au fost {nlocuite cu bancnote $i monede euro. De atunci, toate pligile si tranzacyiile f- nanciare s-au efectuat intr-o singuré moneda — euro. Inigial, Grecia si Suedia nu au indeplinit criteriile de convergenga. Grecia a fost inclusi la 1 ianuarie 2001 Suedia, care nu putea indepl fapcului ci nu participa la mecanismul cursului de schimb al sistemului mo- netar european (,sala de agteptare” pentru euro), face obiectul unei derogiri, astfel incit Comisia si Banca Centrali European’ trebuie si prezinte rapoarte de convergent cel purin o dati la doi ani, in care si recomande Consiliului participarea acestui stat. Daci se formuleari o asemenea recomandare, iar Con- riterile de convergenga in principal din cauza siliul 0 aproba, Suedia nu va putea refuza participarea. Cu toate acestea, in prezent, populatia suedexa sustine intr-o foarte mici masuri aderarea la zona euro. In 2003, in cadrul unui referendum, 55,9% dintre suedezi s-au expri- mat impotriva introducerii monedei euro. Conform unui sondaj efectuat in decembrie 2005, 49% dintre acestia erau incd impottiva monedei euro, in timp ce 36% era pentru. In ceca ce priveste Danemarca si Regatul Unit, situagia este diferiti. Aceste state membre si-au asigurat 0 clauza de neparticipare care le permite si decid’ daca gi in ce moment se va initia procedura de verificare Noile state membre sunt, de asemenea, obligate si adopte euro ca moneda nayionali de indatd ce inde- plinese criteriile de convergent. Niciunul dintre noile state membre nu bene- ficiazi de o clauzi de neparticipare si majoritatea acestora doresc si introduci moneda euro cit mai curind posibil. Slovenia (1 ianuarie 2007), Cipru (I ianu- arie 2008), Malta (1 ianuarie 2008) si Slovacia (1 ianuarie 2009) au atins deja a indeplinirii criteriilor de aderare la moneda unic 935ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE acest obiectiv, extinzand zona euro ~ firile in care moneda este euro — la un numir de 16 state membre in prezent (). in plus fara de domeniul politicii economice si monetare, UE are responsabilicagi {in numeroase alte sectoare ale politici economice. Acestea includ, in special, politica in domeniul agriculturii si pescuitului, politica in domeniul transpor- turilor, politica de protecyie a consumatorilor, politica structural si de coeziu- ne, politica de cercetare si dezvoltare, politica de mediu, politica in domeniul sindcitii, politica comerciala si politica energetic’. in domenial politicié sociale, UE are sarcina de a se asigura ci avantajele integr: tii economice nu sunt re site doar de persoanele active in cadrul economici, ci sich aceste tele de plecare in acest sens a fost introducerea unui sistem de securitate sociala pentru lucritorii migrangi. In cadrul acestui sistem, lucratorii care au desfagurat luengeaz’ dimensiunea sociald a piefei unice. Unul dintre punc- activitii profesionale in mai multe state membre si care, in consecingi, au fi- cut parte din diferite sisteme de asigurare social, nu vor fi dezavantajayi in privinga protectici lor sociale (pensie pentru limicd de virsti, pensie de inval dicate, asistengé medicali, prestatii familiale, ajutoare de soma)). O alta sarcina prioritard, in contextul situasiei somajului din UE, care a reprezentat 0 sursi de preocupare in ultimii ani, a fost nevoia elaborarli unei strategii europene de ‘ocupare a forgei de munca. Statele membre si UE sunt invitate si pund la punct strategie de ocupare a foryei de munca si si promoveze, in special, mina de lucru calificata, formata pregitite pentru o reactie rapida la evolusia economiei. Promovarea ocupitrii forgei de munca esce consideracé un domeniu de interes comun, care necesica i capabilé sa se adapteze, precum gi pieye ale muncii © coordonate a masurilor nagionale ale statelor membre in cadrul Consiliului UE va contribui la atingerea unui nivel ridicat al ocupitii forgei de munca prin incurajarea cooperirii intre statele membre gi, dacé este necesar, prin sprijinirea inigiativelor acestora, respectindu le torodata compecengele In ceea ce priveste domeniul politic in sens strict, sarcinile UE vizeaz’ cetayenia Uniunii, politica privind cooperarea judiciara in materie penal’ si politica ex- terni gi de securicate comun’. Cetiifenia UE a consolidat si mai mult drepturile si interesele resortisansilor statelor membre in cadrul UE. Cetienii se bucuri de: drepcul de liber’ circulagie pe teritoriul Uniunii (articolul 21 din TFUE), (© LaF lanuare 2011, Estonia devine al saptespreecelea stat membru al zone! euro, adeptand ‘moneda unicd europeanABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile locale (articolul 22 din TFUE), dreptul la protectie din partea autoritigilor diplomatice si consulare ale oricérui stat membru (articolul 23 din TFUE), drepeul de a adcesa petigii Parlamen- tului European (articolul 24 din TFUE) gi, in contextul interdicgiei generale drepeul de afi cratat in orice stat membru in aceleasi condi ca resortisangii statului respectiv [articolul 20 alineatul (2) coroborat cu articolul 18 din TFUE] a discrimin: In domeniul politicii externe si de securitate comune, UE are, in principal, urmitoarele sarcini: w garantarea valorilor comune, aintereselor fundamentalegiaiindependengei UE; w consolidarea securitatii UE sia statelor membre; m protejarea picii mondiale si sporirea securitagii internasionale; = promovarea cooperarii internagionale; m= promovarea democratici si a statului de drept, protejarea drepturilor omului sia libertayilor fundamentale; 1s stabilirea unei apardri comune, Deoarece UE nu este un stat individual, aceste sarcini pot fi indeplinite doar teptat. In mod traditional, politica externa si, in special, cea de securitate sunt domenii in legaturd cu care statele membre sunt deosebit de decise si igi pistreze propria suveranitate (nagionala). Interesele comune din acest dome- niu sunc dificil de definic si deoarece doar Franta si Regatul Unit degin arme nucleare. Faptul ci anumite state membre nu fac parte din NATO sau din UEO constituie o alta problema. Din acest motiy, la ora actual, majoritatea deciziilor din domeniul ,politicii externe si de securitate comune” sunt luate in cadrul cooperarii dintre state. {n acelasi timp, au aparut totusi mai multe instrumente autonome, care concureazi un cadru juridic solid pentru coope- rarea dintre state. In domeniul cooperdrii judiciare in materie penala, principalul rol al UE este cde a indeplini sarcini care vizeaza interesul Europei in ansamblu. Printre aces- tea se numird, in special, combaterea crimei organizate, prevenirea traficului de persoane si urmarirea penal a infractiunilor. Deoarece crima organizati nuABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE mai poate fi combatuti cu eficacitate la nivel nayional, este necesar un rispuns comun la nivelul UE. S-au parcurs deja doua etape pozitive odati cu directiva privind spilarea banilor si crearea unei autoritigi europene de politie, Europol, care functioneaza din 1998 (articolul 88 din TFUE). in plus, aceasta cooperare vvizeazi gi facilicarea si accelerarea cooperarii in materie procedural side aplicare a deciziilor, facilitarea extridisii incre statele membre, instituirea unor notme minimale referitoate la elementele constitutive ale infractiunilor sila sancyiunile aplicabile in domeniul crimei organizate, terorismului, traficului de persoane gi exploatatii sexuale a femeilor si copiilor, traficului ilicit de droguti, traficului ilicit de arme, spalarii banilor si coruptiei (articolul 83 din TFUE). Unul dintre principalele progrese ale cooperirii judiciare in cadrul UE a fost crearea Eurojust, 2003 (articolul 85 din TFUE). Cu sediul la Haga, Eurojust este forma- ti din magistragi si procurori din toate statele UE. Misiunea sa este de a contribui Ja coordonarea cercetirii si urmiririi penale a infracgi ve, Pentru combaterea infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale in apr nilor transfrontaliere gra- Uniunii, Consiliul poate institui un Parchet European, pornind de la Eurojust {articolul 86 din TFUE). Un alt progres inregistrat este reprezentat de crearea ‘mandatului european de arestare, care este valabil pe teritoriul UE din ianua- rie 2004. Mandacul poate fi emis pentru orice persoana acuzati de o infracriune pentru care pedeapsa minim’ depiseste un an de inchisoare. Mandacul euro- pean de arestare are scopul de a inlocui procedurile indelungate de extridare. CompeTentete UE “Tratatele fondatoare ale UE nu conferi insticugiilor Uniunii nicio competent general de a lua toate masurile necesare atingerii obiectivelor traratelor, insi stabilesc, in fiecare capitol, sfera competentelor de acsiune. Ca principiu de baz, UE si institutiile sale nu pot decide asupra temeiului lor juridic si a competengelor lor. Principiul competentei partajate (axticolul 2 din TFUE) se aplicd in continuare. Statele membre au ales aceasti metoda pentru a se asigura cd transferul propriilor competente poate fi monitorizat si controlat cu mai mare usuringi. Gama de aspecte acop funcfie de natura sarcinilor atribuite UE. Competengele care nu au fost trans- ferace Uniunii ineri exclusiv in domeniul de competengi al statelor membre. Tratatul UE stipuleaza explicit c& aspectele legate de siguranga nayional sunt de competenta exclusiva a statelor membre. ite de principiul competenselor partajate variaza in 039ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE 040 Accasta situagie da nastere unei intrebari legitime: Care este graniga dintre competengele UE si cele ale statelor membre? Graniga este trasaté pe baza a trei categorii de competent = competensa exclusiva a UE (articolul 3 din TFUE) in domenii in care se poate presupune ci o misurd la nivelul UE va fi mai eficient& decit o ma- suri necoordonata, luata in oricare dintre statele membre. Domeniile sunt clar stabilite si includ uniunea vamala, stabilirea normelor privind concurenga necesare functionarii piegei interne, politica monetara pentru statele membre a céror moneda este euro, politica comercial comuna si anumite aspecte ale politicii comune in domeniul pescuitului. In aceste domenii ale politicii, doar Uniunea Europeani poate legifera si adopta acte cu forgi juridicd obligatorie, stacele membre putind si faci acest Jucru numai in cazul in care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea 4n aplicare a actelor Uniunii {arcicolul 2 alineacul (1) din TFUE}; 1m competensa partajaté intre UE si statele membre (articolul 4 din TFUE) in domenii in care o acgiune la nivel european este mai eficienti decit una intreprinsi de un stat membru. Competenta partajata vizeaza: normele privind piaa interna, coeziunea economicd, sociali gi teritorial’, agri- cultura gi pescuicul, mediul, transporcurile, reyelele transeuropene, ali- ‘mentarea cu energie si spagiul de libercate, securitate si justifie, precum gi obiectivele comune de securitate in materie de sinatate publica, cercetare si dezvoltare tehnologica, spariul, cooperarea pentru dezvoltare si ajuto- rul umanitar. In toate aceste domenii, UE isi poate exercita cu prioricate comperenga, insi doar in ceca ce priveste aspectele stabilice in inscru- mentul relevant al Uniunii, nu in cazul intregului domeniu al politic Scatele membre isi exercicé competenga in masura in care Uniunea nu si-a exercitat competenta sau a hotdrat si inceteze si i-o mai exercite [arti- colul 2 alineacul (2) din TFUE}. Aceasti din urma situayie apare acunci cand institusiile relevante ale UE decid si abroge un act legislativ, in special pentru a respecta principiul subsidiarit3gii si al proportionalitatii Consiliul poate, la inigiativa unuia sau a mai multor membri, s& solicite Comisiei si prezinte propuneri de abrogare a unui act legislativ; m competenga de a desfisura actiuni de sprijin (axticolul 6 din TFUE). Competenta UE de a desfasura actiuni de sprijin se limiteaza la coordo- narea sau completarea acfiunii statelor membre; UE nu poate armoniza actele cu putere de lege in domeniile vizate [articolul 2 alineatul (5) dinABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE TFUE). Prin urmare, responsabilitatea de elaborare a legislatiei revine in continuare statelor membre, care se bucuri de o libertate de acriune le cuprinse tn aceasti categorie de competent sunt protectia i imbunatigirea sinatagii umane, industria, culeura, tu- rismul, educasia, formarea profesional, tineretul si sportul, protectia ci- vila si cooperarea administrativa. In domeniul ocupat semnificativa. Dome forfei de munca sial politicii economice, statele membre recunosc in mod explicit nevoia unei coordonari in cadrul UE a misurilor adoptate la nivel national. ‘Trebuie reginut in ceea ce priveste competengele UE in domeniul coordonari politicii economice si de ocupare a forgei de munca si a politicii externe si de securitate comune cA acestea nu se incadreaz4 in niciuna dintre aceste categorii si nu fac parte din aceasta lista de comperenge. Cu toate acestea, o declarasie precizeaza ca politica externa si de securitate comund nu va adu- ce atingere competengelor statelor membre cu privite la propria lor politica extern’ gi la imaginea girii la nivel mondial. in plus fad de aceste competente specifice, tratatele Uniunii conferd instius lor competenta de a actiona atunci cand acest lucru este esengial pentru functionarea pieyei interne si pentru asigurarea unei concurente ne- denaturate (a se vedea articolul 352 din TFUE sau clauza de flexibilitate) Totusi, aceste articole nu confera insticugillor competenge generale care si le permica si igi asume sarcini care depagesc obiectivele stabilite prin tratate. Insticugiile Uniunii nu igi pot extinde competengele in detrimentul statelor membre. In practica, s-a facut adesea uz de posibilicitile oferite de aceasta competengi deoarece, de-a lungul timpului, UE -a confruntat in mod repe- ‘ar cu noi sarcini care nu fuseser’ previzure la momentul semnarii teatatelor fondatoare si in legicura cu care in tratate nu fusesera conferite competenge corespunzatoare. Exemplele includ protecfia mediului si a consumatorilor sau instituirea Fondului european de deavoltare regional ca mijloc de aco- perire a discrepangelor dintre regiunile deavoltate si cele subdezvoltate din UE. Totusi la ora actuala, s-au stabilit reglementiri juridice specifice pentru domeniile mengionate mai sus. Aceste dispozitii specifice au diminuat con- siderabil importanga clauzei privind competengele decizionale. Exercitarea acestor competente necesita aprobarea Parlamentului European. {In sfarsit, exist gi alte competenfe pentru adoptarea unor masuri indispensa- bile pentru punerea in aplicare eficient’ si semnificativa a competengelor deja conferite in mod expres (competente implicite). Aceste competenge au dobanditABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE o semnificatie speciala pentru gestionarea relagiilor externe. Ele permit Uni- unii si tsi asume obligayii far de gari cerge sau alte organizagii internagionale in domenii incluse in lista de sarcini atribuite UE, Un exemplu ilustrativ tn acest sens este cauza Kramer, solutionatd de Curtea de Justitie. Aceasta caura viza capacitatea UE de a colabora cu organizatii internationale pentru a stabili cote de pescuit gi, atunci cind se considera adecvat, pentru asumarea unor obligagii in acest domeniu, in temeiul dreptului internagional. in lipsa ‘unor prevederi specifice in tratat, Curtea de Justigie a dedus competenga ex- tern necesari pe baza competengelor interne specifice politicii in domeniul pescuitului, in conformitate cu politica agricol4 comuna. In exercitarea acestor competente, UE se supune principiului subsidiaritagii, preluat din doctrina sociali romano-catolica, care a dobandir practic statu constitugional prin includerea in Tratatul UE [articolul 5 alineatul (3)]. Acest principiu are doua fayete: pe de o parte, declaratia pozitivd potrivit céreia UE trebuie si acrioneze atunci cind obiectivele pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, cea ce fi extinde competengele, iar pe de alta parte, declaratia nega- tivd pottivic cireia aceasta nu trebuie si acyioneze in cazul in care obiectivele pot fi atinse in mod satisficdtor de cdtre statele membre pe cont proprit, ceea ce fi restringe competentele. In practica, acest lucru inseamni cA toate institugiile Uniunii, dar mai ales Comisia, trebuie si demonstreze intotdeau- na cd exist 0 nevoie reala de norme si acfiuni comune, Pentru a-l parafraza pe Montesquieu, acunci cand nu este necesar ca UE si intervind, este necesar ca aceasta si nu intervind. Daci nevoia unor reglementiti la nivelul Uniunii este demonstrati, urmitoarea intrebare care se contureazi vizea’ inten tatea si natura acestora. Raspunsul decurge din principiul proportionalisafii, care a pitruns in drepcul Uniunii prin hotarari ale Curgii de Justigie a Uniu- nii Europene si care este stabilic in Tratacul UE in coroborate cu dispozigiile privind competengele [articolul 5 alineatul (4)]. Se impune deci ca necesitatea unui instrument juridic specific sa fic analizati cu atengie pentru a sc stabili daca nu exista alte metode mai pusin restrictive de a obsine acelasi rezulrat. In termeni generali, principala concluzie este cd legislagia-cadru, standardele minimale si recunoagterea reciproca a standardelor existente in statele mem- bre trebuie si aiba incdietate fara de dispozitii juridice excesiv de detaliate, Respectarea principiilor subsidiaritatii si proporgionalitagii poate fi verifica- ta gi de c&tre parlamentele nagionale. In acest scop, s-a introdus un sistem de avertizare timpurie. Acesta permite parlamentelor nagionale si emit’, in termen de opt siptiméni de la transmiterea unei propuneri legislative, un‘ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE aviz motivat in care si justifice de ce considera ci propunerea respectiva nu respect ceringele de subsidiaritate si proporgionalitate. In cazul in care acest aviz motivat este susfinut prin cel pusin o treime din voturile alocate parlamentelor nasionale (fiecare parlament nagional dispune de 2 vocuri sau, {in cazul sistemelor bicamerale, de un vot pentru fiecare camera), propune- rea legislativa trebuie reexaminati de citre institugia care a inaintar-o (de obicei, Comisia). In urma acestei reexaminari, propunerea poate fi reginurd, modificata sau retrasa. In cazul in care Comisia Europeana decide si retina proiectul, aceasta trebuie si emit un aviz motivat prin care si precizeze de ce considera ca proiectul respecta principiul subsidiaritagii. Acest aviz moti- vat, impreuna cu avizele motivate ale parlamentelor nationale, se inainteazi organului legislativ al UE. pentru a fi luate in considerare in cadrul proce- sului de legiferare. In cazul in cate, cu o majoritate de 55% din membrii Consiliului UE sau cu o majoritate a vorurilor exprimate in Parlamencul European, organismul legislativ al UE este de pirere c4 propunerea nu res- pecta principiul subsidiaritatii, se renunta la continuarea examinarii propu- nerii legislative. Institue UE Articolul 13 din TUE (cadrul institutional) .{1) Uniunea dispune de un cadru institutional care vizeaz8 promovarea valorilor sale, urmarirea oblectivelor sale, sustinerea intereselor sale, ale cetseniior sai sale statelor membre, precum si asigurarea coerentel a eficacitai sia continuttjil politiclor sia actiuilor sale Institutile Uniunii sunt — Parlamentul European: — Consilul European, — Consilul — Comisia Europeans (denumita in continuare ,Comisia"); — Curtea de Justitie a Uniuni Europene; — Banca Centralé Europeand; — Curtea de Conturi (2) Flecare institutie acyioneaz’ in limiele atribuilor care fi sunt conferite prin tratate, in conformitate cu procedutile, conditile si scopurile prevazute de acestea, Institutile coopereaza unele cu atele in mod loial 043Dia a Ce Reo CONSIUUL EUROPEAN 2de sefide stat sau. de guyern, Dregetintle Consul European spreseditle Combs PARLAMENTUL EUROPEAN 751 de deputati() 2-27 de ministr (unl pentru fiecare stat membru) | L/SOMISIAEUROPEANA 27 demembri(pingin 2014) ‘COMITETUL ECONOMIC ‘$I SOCIAL EUROPEAN’? 350de membri (raaximum) COMITETUL REGIUNILOR 350 demembri (maximum) CCURTEA DEJUSTITIE AUNIUNI EUROPENE CURTEADE i ‘CONTURI er Z7demembri f BANCAEUROPEANA F ia cunorcana® pe Unuipente DEINVESTIN | . fiecare stat membru}ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE (2) Dispozitilerefertoare la Banca Central Europeans sila Curtea de Contr, precum si dispozitile detaliate referitoare la ceelalteInsttuti figureazd in Tratatul privind functionarea Uniunil Europene. (@ Pariamentul European, Consul si Comisia sunt asistate de un Comitet Economic si Social side un Comitet al Regiunilor, care exerctd functi consultative” 99 sscenronortan ase ie a: es fantacy ive eae ne BZuN ren Poon foresee Pata REPUBLICA CEHA eran UNGARIA Eertrantny Eton Ea Main PEE Brrr ery ener ur) Teacnr Brean) Fen er) mead frveny SlEPEPR[RPS[S|SILIZ lalaABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE 046 alta intrebare legat’ de ,constitugia” Uniunii Europene vizeaza organiza- rea acestela. Care sunt institusiile Uniunii? Avind in vedere ci UE exercité functii specifice in mod normal statelor, are aceasta un guvern, parlament, autoritagi administrative si instange similare celor care existi in statele mem- bre? In mod intengionar, indeplinirea sarcinilor atribuite UE si gestionarea procesului de integrare nu au fost lasate la latitudinea statelor membre sau ‘nu au constituit obiectul cooperarii internagionale. UE dispune de un sistem institugional care o plaseaza in pozitia de a stabili noi stimuli si obiective pentru unificarea Europei si pentru adoptarea unui corpus de legi niile care sunt de comperenga sa, adaprat si cu caracter obligatoriu pentru in dome- toate statele membre. Principalii actori ai sistemului institugional sunt insticusiile UE — Parlamen- tul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia European, Curtea de Justisie a Uniunit Europene, Banca Central European si Curtea de Conturi. Sistemul insticugional este completat de trei organisme auxiliare: Banca Europeani de Investigii, Comitetul Economic si Social European § Comitecul Regiunilor. INSTITUTULE Parlamentul European (articolul 14 din TUE) Parlamentul European reprezinta cetitenii statelor membre ale UE. Acesta a luat nastere in urma fuziunii dintre adunarea comund a CECO, aduna- E si adunarea Euratom, care au format o ,adunare’, in conformitate cu Convengia relativa la anumite insticugii comune comunitagilor europene din 1957 (,primul cravat de fuziune”). In mod oficial, nu s-a trecut la denu- smirea de ,Parlament European” decat dup’ intrarea in vigoare a Tratatului privind Uniunea European’, fapt ce nu a facut decat si reflecte o realitace deja cunoscuri inci din 1958, moment in care adunarea si-a modificat nu- mele in ,Parlamentul European’, Componenga i alegerea Din momentul intririi in vigoare a Tratacului de la Lisabona, la 1 decem- brie 2009, Parlamentul European are 754 de locuti. Aceasta cifra depageste limita de 751 de deputagi stabilita in TUE [articolul 14 alineatul (2)], ins trebuie acceptaci in legislatura 2009-2014, deoarece deputayii ParlamentuluiABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE European alesi in iunie nu pot fi privagi de locurile deyinute. Cu toate acestea, dupa urmatoarele alegeri din 2014, se impune revenirea la numarul maxim de 751. Locurile sunt alocate statelor membre astfel incat, desi fiecare depu- tat dintr-un stat membru foarte populat reprezinti mai multi cetdteni decat deputagii din state cu o populatie mai redusi, niciun stat cu o populatie redusé nu define mai multe locuri decat unul care are o popularie mai mare. Ca regula generala, pragul minim este de sase membri si cel maxim de 96 pentru fiecare stat membru, insi avand in vedere intrarea in vigoare tar- zie a Tratatului de la Lisabona, s-a facut o excepyie in privinta Germani- ci, permigandu-i-se ca in legislatura 2009-2014 si igi pistreze numirul de 99 de membri (deputatii alesi tn iunie 2009 nu isi pot pierde locurile pe motivul inerarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona). ‘Componenta exacti rimAne inci a fi stabilita de cdtre Consiliu, Acest lucru at fi trebuit sa se realizeze la timp pentru scrutinul direct pentru Parlamentul European din iunie 2009. Cu toate acestea, avand in vedere ca Tratatul de la Lisabona nu a intrat in vigoare inainte de alegerile din iunie 2009, noile notme privind componenga Parlamentului European nu se pot aplica in le- gislacura 2009-2014. In schimb, in cadrul acestor alegeri pentru Parlamentul European, s-a aplicat o distribuire a locurilor rezuleate in urma aderarii Ro- maniei sia Bulgariei. Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, numérul de membri a crescut cu 18, ajungind la 754, si include noi membri provenigi din 12 state membre diferite. Componenta Parlamentului European este ilusteata in tabelul urmécor. Este vorba despre situaria din actuala legislarurd 2009-2014. Sunt indicate modi- ficarile aduse de Tratacul de la Lisabona. Presedintele, vicepresedingii si chestorii alcétuiesc Birou! Parlamencului Eu- ropean, ales de catre Parlament pentru un mandat de doi ani si jumarate. Un alt organism, Conferinga presedintilor, include si presedingii grupurilor po- litice. Acesta rispunde de organizarea lucririlor Parlamentului si de relagiile cu celelalte institupii ale UE si cu insticupiile din garile terge. 047‘ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE SESIUNE PLENARA A PARLAMENTULUI CU 754 DE MEMBRI ‘STATEMEMBRE "9. LOCURIINPARLAMENTUL EUROPEAN, BG eels pea Pana in 1979, reprezentagii in Parlamencul European erau selectasi dintee membrii parlamentelor nagionale si delegayi de cAtre acestea la Parlamen- tul European. Alegerea deputagilor PE prin sufragiu universal direct de catre cetdgenii statelor membre era previzuti in tratate, insi nua avut loc decit in iunie 1979, dup’ o serie de inigiative esuate. La ora actual, alegerile au locABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE o dati la cinci ani, perioada care corespunde cu durata unei ,legislaturi”. Dupé decenii de eforturi, a fost introdus& in cele din urma 0 procedurd clectorala uniforma prin Actul privind alegerea reprezentangilor in Parla- mentul European prin sufragiu universal direct din 20 septembrie 1976 gi modificat ultima dati prin decizia Consiliului din 25 iunie gi din 23 sep- tembrie 2002 (cunoscut sub numele de ,,Actul privind alegerile directe”). in conformitate cu acest act, fiecare stat membru igi stabileste propria proce- dura electoral’, insi trebuie si aplice aceleasi principii democratice fun- damentale: sufragiu universal direct, reprezentare proporsionala, sufragiu liber gi secret, varsté minima (pentru dreptul de vor, 18 ani in toate statele membre, cu exceptia Austriei unde varsta de vot a fost coborati la 16 ani), mandat de cinci ani care poate fi reinnoit, incompatibilitate (deputagii PE nu pot degine dowd funce citor, procuror, ministru; acestia se supun si legilor din ara de origine, in acelasi timp, de exemplu: funcyiile de jude- ceea ce poate limita capacitatea de a degine mai mult de o functie), data alegerilor si egalitatea intre barbagi si femei. In anumite state (Belgia, Gre- cia si Luxemburg) votul este obligatoriu. in plus, la 14 iulie 2009, a intrat in vigoare staturul deputatilor Parlamentului European. Acest nou statut oferd transparent conditiilor activitatii deputagilor si congine norme clare. De asemenea, introduce o remunerasie uniforma pentru togi deputagii PE, care este plitita din bugetul UE. Deoarece la ora actuali este ales direct, Parlamentul se bucura de legiti- mitate democratici i poate sustine ci reprezinti cu adevirat tori cevirenii statelor membre ale UE. Totusi, simpla existenta a unui Parlament ales prin sufragiu direct nu poate rispunde ceringei fundamentale a unei constitugii democtatice, conform careia intreaga autoritate publica emana de la popor. Aceasta nu inseamni doar ci procesul decizional trebuie si fie transparent si insticuyiile decizionale reprezentative. Controlul parlamen- tar este necesar, iar Parlamentul trebuie si ofere legitimitate institutiilor Uniunii implicate in procesul decizional. In ultimii ani, in acest domeniu s-a inregistrat un progres semnificativ. Nu doar drepturile Parlamencului au fost continuu extinse, ci, prin Tratatul de la Lisabona, s-a stabilit in mod explicit c4 inigiativele UE trebuie si respecte principiul democrapiei reprezentative. Drept urmare, togi cetigenii Uniunii sunt reprezentagi di- rect in Parlament si au dreptul de a participa activ la viata democratic UE, Obiectivul de bazi este ca deciziile la nivelul UE si fie luate in mod cat mai deschis si cét mai aproape de cetigean. Partidele politice de la ° S oABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE nivelul UE au responsabilitatea de a contribui la formarea nei identicagi europene si de a exprima voinga cetitenilor Uniunii. Daca exist’ un nea- juns al actualului model democratic al UE, acesta este reprezentat de fap- tul ci, spre deosebire de modelul democrasiilor parlamentare, Parlamentul European nu alege un guvern care sé raspunda in faga lui. Articolul 10 din TUE (democratia reprezentativa) Al) Functionarea Uniunii se intemelaz8 pe principiul democratiet reprezentative. @) Cetajenil sunt reprezentati direct, la nivelul Uniunii, tn Parlamentul European. Statele membre sunt reprezentate in Consiliul European de sefi lor de stat sau de guvern sin Consiliu de quvernele lor, care la randul lor raspund in mod democratic fie in fata parlamentelor nationale, fe in fata cetstenitor lor. @) Orice cetatean are dreptul de a participa la viata democratic’ a Uniuni. Decizlle se iau in mod cat mal deschis sila un nivel cét mai apropiat posbil de ceratean. Partidele police la nivel european contribuie la formarea constintei politice europene sila exprimarea vointei cetdtenilor Uniunii* Totusi, motivul acestui ,neajuns” este ci, pur si simplu, la nivelul UE au exiscd un guvern in adevaratul sens al cuvancului. In schimb, funcpile ecbi- valente cu cele ale unui guvern, previzute in cracatele UE, sunt exercicace de catre Consiliu si Comisia Europeana in conformitate cu un sistem de distribuire a sarcinilor. Cu toate acestea, Tracatul de la Lisabona a conferit Parlamentului competenge extinse in ceea ce priveste numirile in cadrul Comisiei, de la alegerea presedintelui Comisiei la recomandarea Consiliu- lui European pani la vorul de aprobare al Parlamencului acordat Colegiu- lui comisarilor (,dreptul de investiturd”). Parlamencul nu are insi o aseme- nea influenga asupra componengei Consiliului, acesta din urma fiind supus controlului parlamentar doar in mésura in care fiecare dintre membrii sii, in calitate de ministru nayional, rispunde in fafa parlamentului nagional, Rolul parlamentului European in procesul legislativ al UE s-a consolidat con- siderabil. Ridicarea procedurii codeciziei la rang de proceduri legislativaABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE 052 ordinard a transformat Parlamentul European intr-un ,colegislator”, ali- uri de Consiliu. In cadrul procedurii legislative ordinare, Parlamentul poate nu doar si prezinte modificari ale legislagiei in cadrul unor diferite lecturi, ci si, in anumite limite, s& conving’ Consiliul si le accepte. In lipsa unui acord incre Consiliu si Parlamencul European, niciun act legislativ al Uniunii nu poate fi adoprat. In mod traditional, Parlamentul a jucat un rol important gi in procedura bugetard. Tratatul de la Lisabona a extins si mai mult competengele buge- tare ale Parlamentului European, stabilind cd acesta trebuie si aprobe pla- nul financiar multianual si conferindu-i competenge de codecizie asupra tuturor cheltuielilor (nu se mai face distinctie intre cheltuielile obligatorii si cele neobligatorii) Parlamentul are dreptul de a aproba toate acordurile internationale im- portante care vizeazi un domeniu supus codeciziei si tratatele de aderare incheiate cu noi state membre prin care se stabilesc condigiile de aderare. De asemenea, competentele de supraveghere ale Parlamentului European s-au extins considerabil de-a lungul timpului. Acestea sunt exercitate, in principal, prin obligaria Comisici de a raspunde intrebarilor Parlamencului European, de ai susyine propunerile si de a prezenta spre dezbatere un raport anual privind activititile UE. Parlamentul poate adopta 0 mofiune de cenzurd cu o majoritate de doua treimi din membrii sai, obligind mem- ul 234 din TFUE). Pana in prezent, mai multe mosiuni au fost depuse la Parlament, insi niciuna brii Comisiei si demisioneze in bloc (at nu a fost nici micar aproape de a intruni majoritatea necesari. Demisia »Comisiei Santer” din 1999 a fost provoc: a acorda descircarea de gestiune financiara; moyiunea de cenzura care, de asemenea, fusese inigiara atunci a fost respinsi, chiar daca la limiei. Avand in vedere ca, in practica, si Consiliul rispunde intrebirilor parlamentare, Parlamentul are posibi cu doua insticufii imporcante. De-a lungul timpului, aceste competense de refuzul Parlamentului de atea de a participa la dezbateri politice directe de supraveghere au sporit. In prezent, Parlamentul este imputernicit si instituie Comisii de ancheti care si cerceteze presupuse cazuri de incal- care a dreptului Uniunii Europene sau de administrare defectuoasi. De exemplu, s-a apelat la o astfel de comisie pentru a stabili responsabilitateaABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE Comisiei in cazul reactici tardive la aparitia ,bolii vacii nebune” in Re- gatul Unit, boala care reprezenta o ameningare pentru sinacatea si viaga cetigenilor. In tratate apare i prevederea conform cireia orice persoana fizic3 sau juridica are dreptul de a adresa petigii Parlamencului European, care sunt ulterior solugionate de citre o Comisie permanenti pentru petit. In sfarsit, Parlamencul a facut, de asemenea, uz de competenga de a numi un Ombudsman ciruia fi pot fi trimise plingeri referitoare la cazuri de administrare defectuoasi in activitatea institusiilor sau organelor Uniunii, cu excepyia Curfii de Justitie a Uniunii Europene. Ombudsmanul poate efectua anchete $i are obligagia de a sesiza institusia sau organismul in cauza si de a transmite apoi un raport Parlamentului European cu privire Ja rezultatul acestora. Functionarea Parlamentului European Regulile de baz care guverneazi lucririle Parlamencului sunt stabilite in regulamentul siu de proceduri. Deputagii europeni sunt organizagi in grupuri politice, Avand in vedere statutul Parlamencului de insticusie a Uniunii Europene, acestea nu sunt partide politice nagionale, ci formasiuni politice la nivelul intregii Uniuni. Parlamentul European se reuneste in sesiuni plenare cu durata de 0 sipti- mand in fiecare lund la Strasbourg, cu exceptia luni august. Pot avea loc si sesiuni suplimentare, in special pentru aspecte legate de buget. Sesiunile cu durati mai scurta (care dureazi o zi sau dou’) au loc la Bruxelles. In sfarsic, necesitatea abordarii anumitor probleme importante de actualitate poate constitui un motiv pentru convocarea unor sesiwni de urgenga, care permit Parlamentului si se pronunte fri intdrziere cu privire la chestiuni importan- te (cum ar fi afacerile Uniunii, afacerile internationale, incalearea dreptutilor ‘omului). Toate sesiunile plenare sunt deschise publicului.ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE Peg Grupul Partidului Coot’ - a Pere te : al en oe eet eno ed ie aa Pec er 34 ee fect CoE) eng Peer eater te Cn ere enor Poca eee) Procedutile decizionale De obicei, majoritatea absoluta a voturilor exprimate este suficienta pentru adoprarea unei decizii, Torodacd, odati cu cresterea rolului Parlamentului, se impun reguli mai stricte privind prezenga deputagilor. Exist o intreaga serie de deciaii care pot fi adoprate doar daci sunt sustinute printr-o majoritate absoluta a deputazilor Parlamentului. in sfarsit, orice mogiune de cenzura im- potriva Comisiei Europene nu trebuie doar si fie sustinuta de majoricatea par- lamentarilor, ci presupune ca doua treimi din voruri si fie in favoarea acestei 054ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE [COMISHIUEPERMANENTE ALEPARLAMENTULUIEUROPEAN eee ae ee Comisia pentru mediu, sénatate publica si siguranta alimentara eee eee ie ecard er ees one te eee een Comisia pentru afaceri constitutionale een eee eee Sediul Consiliul European a decis ca sediul Parlamencului si fie la Strasbourg, pu- nand astfel capa statutului provizoriu al unui acord existent de 30 de ani. In practicd, sesiunile plenare erau organizate la Strasbourg si la Bruxelles, reuni- unile gruputilor politice si ale comisiilor se desfisurau la Bruxelles in timpul siptimAnilor in care nu existau sesiuni parlamentare, iar Secretariatul Gene- ral al Parlamencului avea sediul la Luxemburg. Decizia Consiliului privind sediile insticugiilor a confirmat validitatea acestor acorduri, cu condigia ca cele 12 sesiuni plenare lunare si aibi loc la Strasbourg. Rezultatul nesatisfi- a fost faptul c& deputagii PE gio serie de funcsionari si angajasi ai Parlamentului trebuie si se deplaseze incre Strasbourg, Bruxelles cator al acestei deci si Luxemburg — 0 naveti foarte costisitoare.ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE Consiliul European (articolul 15 din TUE) Consiliul European s-a format in urma conferingelor la nivel inalt ale sefilor de stat sau de guvern din UE. In cadrul conferingei la nivel inalt de la Paris din 1974, acestia au decis sa se intilneasci de trei ori pe an in calitare de Consiliu European. De atunci, Consiliul European a devenit o institupie in- dependenta a Uniunii Europene (articolul 13 din TUE). Sefii de stat sau de guvern si presedintele Comisiei Europene se intrunesc cel pugin de dou ori pe semestru in aceasta formula. Atunci cénd ordinea de zi © impune, membrii Consiliului European pot decide si fie asistagi fiecare de ‘un ministru gi, in ceea ce il priveste pe presedintele Comisiei, de un membru al Comisiei Europene (articolul 15 alineacul (3) din TUE]. Tratatul de la Lisabona a introdus funcyia de presedinte al Consiliului Euro- pean ©). Presedincele Consiliului European, spre deosebire de presedingia de pina acum, degine un mandat european, nu unul national, cu norma intrea- gi, cu o durati de 2 ani gi jumatate, Presedintele trebuie si fie 0 personalitate ii calificate a membri- ‘eminent’ si si fie ales prin vorul favorabil al major lor Consiliului European. Este posibila o singura rcalegere. Printre sarcinile presedintelui se numard pregitirea gi urmarirea lucrarilor Consiliului Eu- ropean si reprezentarea UE in cadrul reuniunilor la nivel inalt in domeniul politiii externe si de securitate comune. Funcfia reala a Consiliului European in sine este de a stabili liniile directoa- re generale ale politic acriunilor UE. Aceasti functie este indepliniti prin luarea de decizii politice fundamentale si prin emiterea de instrucsiuni si orientari pentru Consiliu sau Comisia Europeana, Astfel, Consiliul Euro- pean a condus activi: ile legate de uniunea economica si monetari, Sistemul Monetar European, scrutinul direct pentru Parlament si o serie de aspecte privind aderarea, (© Herman Van Rompuy, In perioada respectvo prim-ministr a Belgie, a fost nmitprimul resedinte al Consilului European gi sia Inceput manda lat decerbrie 2008ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE Consiliul (articolul 16 din TUE) Componenta gi presedintia Consiliul este format din reprezentangi ai guvernelor statelor membre. Toate cele 27 de state membre trimit cite un reprezentant; de regula, desi nu in mod obligatoriu, este vorba despre miniserii sau secretarii de stat responsabili cu aspectele de pe ordinea de zi. Este important ca acesti reprezentangi si fie imputernicigi si ia deciaii cu caracter obligatoriu pentru guvernele lor. Simplul fapt ci guvernele pot fi reprezentate in mai multe moduri dovedeste in mod evident ci nu existd membri permanengi ai Consiliuluis acesta se reuneste in noua formasiuni diferite, in functic de subiectele de pe ordinea de zi, Aces- te formagiuni sunt: (1) ,Consiliul Afaceri Generale si Relayii Externe”, care include ,Consiliul Afaceri Generale” ce coordoneazi activitigile ConsiliuluiABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE oss in diferitele sale formagiuni si, impreuna cu presedintele Consiliului Euro- pean si cu Comisia Europeand, pregiteste reuniunile Consiliului European; si Consiliul Afaceri Externe” care gestioneaza initiativele UE de peste hotare in conformitate cu orientirile strategice ale Consiliului European si asigura consecvenfa i coerenga actiunilor UE, ,Consiliul Afaceri Generale si Relagii Externe” este alcdtuit din ministrii de externe. Reuniunile vizand afacerile generale sunt prezidate de catre Presedingia in functie, iar cele vizand aface- rile externe de catre Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe gi politica de securitate. Exist incé alte opt formagiuni ale Consiliului, la care participa ministri din statele membre responsabili pentru domeniile vizare: (2) ,Afaceri Economice si Financiare” (acest consiliu este cunoscut sub nu- mele de Consiliul Ecofin); (3) ,Cooperare in domeniul justigiei si afacerilor interne”; (4) ,Ocuparea Foryei de Munci, Politica Social, Sanatate si Con- sumatori”; (5) ,Competitivitate”; (6) ;Transport, Telecomunicatii si Energie"; (7) -Agriculeurd i Pescuit’; (8) Mediu” si (9) .Educatie, Tineret si Cultura”. Presedingia Consiliului — cu exceptia Consiliului ministrilor de externe, cate este prezidat de Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe gi politi- ca de securitate — este derinuta, pe rind, de fiecare stat membru, pe o perioada de sase luni. Ordinea in care este detinuta presedingia este decisi in unanimi- tate de citre Consiliu. Presedingiile se succed la 1 ianuarie sila I iulie in fiecare an (2008: Slovenia si Franta; 2009: Republica Ceh’ si Suedia; 2010: Spania si Belgia; 2011: Ungaria si Polonia; 2012: Danemarca si Cipru; 2013: Irlanda si Lituania etc.). Avand in vedere aceasta ,rotatie” rapida, fiecare Presedintie isi desfasoara activititile pe baza unui program de lucru stabilit de comun acord cu urmatoarele doua Presedinti si, prin urmare, valabil pe o perioada de 18 luni (,echipa Pregedingiei”). Principala responsabilitate a Presedingiei este aceea de a coordona activititile Consiliului gi ale comitetelor care il sprijina. De asemenea, aceasta este important din punct de vedere politic, deoarece statul membru cate degine Pregedingia UE se bucuri de un rol major pe scena mon- dialé. Astfel, stacelor membre mici i se ofera ocazia de a fi pe picior de egalitate cu ,marii actori” si de a-si lisa amprenta asupra politicii europene. Sediul Consiliului este la Bruxelles. Sarcini Prioritatea absoluti a Consiliului este elaborarea legislagiei, sarcina pe care © indeplineste impreuna cu Parlamentul in cadrul procedurii de codecizie,ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE De asemenea, Consiliul este responsabil de asigurarea coordondrii politicilor economice generale ale statelor membre. {n plus, Consiliul stabileste bugetul, pe baza unui proiect preliminar prezentat de catre Comisie, desi este necesa- ri aprobarea acestuia de citre Parlament. De asemenea, Consiliul adreseazi Parlamentului o recomandate privind desc&rcarea de gestiune a Comisiei in cea ce priveste executia bugetului gi are responsabilitatea numirii membrilor Curtii de Contuti, ai Comitetului Economic si Social European gi ai Comi- tetului Regiunilor. Consiliul rispunde si de incheierea acordurilor dintre UE sisatile terye sau organizagile internagionale. Functionarea Consiliului Funcyionarea Consiliului este stabilita in regulamentul de procedurd al aces- tuia. In practici, activitagile Consiliului se desfigoara in trei erape. Pregtirea pentru reuniunile Consiliului Activicigile de pregitire pentru reuniunile Consiliului se afla in sarcina a doud organisme permanente care fac parte din structura sa organizational: Comitetul reprezentangilor permanengi ai guvernelor statelor membre $i Secre- tariatul General. Comitetul reprezentangilor permanengi (Coreper) pregiteste lucrarile Consi- liului si tndeplineste sarcinile pe care i le atribuie acesta. Pentru a asigura in- deplinirea tuturot acestor sarcini, comitetul este structurat tn Coreper I (al- cituic din reprezentangii permanengi adjuneyi si responsabil de lucrarile pregititoare pentru aspecte tehnice gestionate in cadrul diferitor consili) si Coreper II (alcituie din reprezencangii permanengi ingisi si responsabill in principal de toate aspectele legate de politica). Agricultura este unul dintre domeniile care nu fac obiectul acestei diviziuni a sarcinilor. In 1960, s-a infiingat un Comitet special pentru agriculturd (CSA) care a preluat satcinile Coreper in domeniul agriculturii, Coreper si CSA pregitesc reuniunile Consiliului in doui moduri. Pe de © parte, se depun eforturi in vederea stabilirii unui acord la nivel de co- mitet, pentru aceasta putindu-se solicita sprijin din partea unui numar de aproximativ 100 de grupuri de lucru sectoriale specifice, cu statut perma- nent in cadrul Consiliului. Se poate apela, de asemenea, la serviciile unor ~grupuri ad-hoc”, carora li se solicita solusionarea unor probleme specifice‘ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE 060 incr-un anumit termen, Pe de alti parte, lucrarile pregaticoare trebuie si ga- ranteze ci aspectele de pe ordinea de 2i in privinga cérora se va hua o decizie in cadrul reuniunilor Consiliuhui au fost clarificate in prealabil sic membrii Consiliului sunt informagi in mod corespunzitor. Aceasti abordare dubla se reflect in ordinea de i a reuniunilor: aspectele in cazul cirora sa ajuns la un, acord figureazi ca ,puncre A”, iar cele care sunt inci nesolugionate si trebuie discurate tn continuare figureaza ca ,puncte B”. Secretariatul General oferi asistenta administrativa Consiliului (precum si Coreper si CSA), Acesta gestioneazi, in principal, latura tehnicd a lucrarilor de pregatire pentru runiunile Consiliului, rispunde de existenta unor ser~ vicii de interpretare (reprezentangii statelor vorbesc in limba lor materna), asigura traducerea tuturor documentelor necesare, oferi Consiliului si comi- tetelor asistenta juridica si administreazi bugetul Consiliului. Reuniunile Consiliului Reuniunile Consiliului sunt convocate de catre presedintele acestuia (repre- zentantul statului membru care detine Presedingia Consiliului sau Inaleul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate) din proprie inigiativa sau la solicitarea Comisiei Europene. Presedintele stabileste © ordine de zi provizorie pentru fiecare reuniune, format dintr-o parte A si o parte B. Consiliul discuta si decide doar asupra documentelor si proiectelor dispo- nibile in cele 23 de limbi oficiale (bulgari, cehi, danezi, englez’, estoni, letond, lituaniai finlandeaa, franceza, germana, greaca, irlandevi, italian : maghiara, malteza, olandeza, polona, portughez’, romana, slovaca, sloven’, spaniolé si suedez’). Daci un anumit aspect este urgent, se poate renunga la acast regula prin acord unanim. Acest lucru este valabil si pentru propune- rile de modificare prezentate gi discurate in decursul unei sedinge. Reuniunile in cadrul cérora Consiliul discucé si voreazi asupra unor propu- neri legislative sunt deschise publicului. In practic, este vorba despre trans- miterea in direct a reuniunilor prin mijloace audiovizuale, in sali din cladirea Consiliului. in Consiliu se atinge un echilibru intre interesele individuale ale statelor mem- bre si interesul Uniunii. Chiar daca statele membre isi sustin, tn primul rand, propriile interese in cadrul Consiliului, membrii acestuia sunt totodaté obligayiABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE si ia in considerare obiectivele si nevoile Uniunii in ansamblu. Consiliul este o instituyie a Uniunii, nu 0 confering’ interguvernamentala, Prin urmare, de- liberarile sale nu vizeaza cel mai mic numitor comun al statelor membre, ci echilibrul corect intre interesele Uniunii gi cele ale statelor membre. Procedurile decizionale In conformitate cu tratatele UE, in Consiliu se aplica regula votului majori- tar —in general, este suficienti 0 majoritate calificatd farticolul 16 alineatul (3) din TUE]. Majoritatea simpla, in care fiecare membru al consiliului are un vot, este suficienta doar in anumite cazuri si in domenii mai putin sensi- bile (in prezent, o majoricate simpli se intruneste, prin urmare, cu 14 voruri). Caleulul majoriea calificate se efectueazi in mai multe etape si aplicind diferite metode. Pand la 1 noiembrie 2014, se va utiliza sistemul de vot ponderat introdus prin ‘Tratatul de la Nisa si care oferi statelor membre mari mai multd influengi In cadrul acestui sistem, majoricatea calificata se intruneste atunci cind exis- ti 0 majoritate a statelor membre cu cel putin 255 de voruri din 345, desi un stat membru poate solicita ca statele membre respective s4 reprezinte cel pugin 62% din popularia UE. Incepind cu 1 ianuarie 2007, numarul de votuti pe care le poate exprima ficcare stat membru este: PONDEREAVOTURILOR © Taam 8 EOIN UST rT aya AI 0 TALIA, DANEMARCA ren SPANIA UTNINN ROI BROAN ROMANIA VET 5 ls | TARILE DEJOS Snr CETTE 7 ra n ea Hi ixeMaURS TIS ie SET n TT iz re Hi EUS 1‘ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE 06 La 1 noiembrie 2014 intr in vigoare noul sistem al dublei majoricagi, in con- formitate cu care majoritatea calificata se intruneyte atunci cind cel pusin 55% din statele membre reprezentind 65% din populayia UE voteazi in favoarea unei propuneri legislative. Pentru a impiedica statele membre mai pusin populate si blocheze adoprarea unei decizii, minoricatea de blocare tre- buie si cuprinda cel putin patru state membre, in caz.contrar considerandu-se cise intruneste majoritatea calificata chiar si atunci cand criteriul legat de populagie nu este indeplinic. La acest sistem se adaugi un mecanism foarte similar cu ,compromisul de la Ioannina’: daca nu se intruneste 0 majoritate de blocare, procesul decizional se poate intrerupe. In acest caz, Consiliul nu procedeaza la vot, ci continu negocierile pe o perioada de timp rezonabi- 1a daca acest lucru este solicitat de membri ai Consiliului reprezentand cel pusin 75% din populayie sau cel pusin 75% din numarul statelor membre necesar pentru intrunirea unei minorititi de blocare. Ancepand cu 1 aprilie 2017, se va aplica acelasi mecanism, insi procentajele necesare pentru constituirea unei minoritari de blocare se vor modifica la cel pugin 55% din populagia statelor membre sau cel putin 55% din numarul statelor membre. Consiliul poate modifica acest sistem de éure printr-o majo- ritate simpli, Cu toate acestea, unul dintre protocoale prevede ci negocierile trebuie si aiba loc mai intai in cadrul Consiliului European si ci orice deci- zie luatd in aceasta privingé trebuie si fie unanima. Importanga votului majoritar nu este daté atat de mult de fapcul ci impie- dici statele mici si blocheze decizii importante, ci de faptul ci permite res- pingerea prin vor a punctelor de vedere individuale ale unor state membre mari. Totusi, ,Compromisul de la Luxemburg” riméane un factor politic ma- jos, cel pusin in ceea ce priveste votarea, Acesta confer drepc de veto asupra unei masuri a UE tn cazul in care un stat membru sustine ci fi sunt puse in joc interescle nationale majore. Acest act a pus capt unei crize aparute {in 1956, atunci cand Franga, considerand ca interesele sale nagionale in ca- drul finangarii politicii agricole comune erau ameningate, a blocat procesul decizional al Consiliului mai bine de sase luni prin politica sedunului gol”. Pentru luarea unor decizii care vizeaz4 domenii deosebit de sensibile ale po- , tratatele impun snanimitarea. Totusi, absinerile nu pot bloca adopta- rea deciziilor. Unanimitatea este obligatorie, de asemenea, in cazul deci Titi lor privind chestiuni legate de raxe, drepruri si obligafii ale angajayilor, modi- ficati ale prevederilor privind cetatenia, constatatea incalcarii principiilorABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE constitugionale de citre un stat membru gi in cazul stabilir orientarilor in domeniul politicii externe si de securitate comune gi in cel al cooperarii poligienesti si judiciare in materie penal. Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate (articolul 18 din TUE) Inaleul Reprezentantal Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate nua devenie ministrul de externe al UE, astfel cum se planificase in proiectul constitutional; totusi, pozitia acestuia in cadrul ansamblului institugional s-a consolidat si s-a extins in mod semnificativ. Pentru inceput, mandatul de nale Reprezentant se va suprapune cu cel de comisar pencru afaceri externe. Acest aspect fi ofera Inaltului Reprezentant un rol att in Consiliu, in cadrul caruia deine presedingia Consiliului Afaceri Externe, cat si in Comisie, in cadrul careia este vicepresedinte responsabil de afacerile externe. Inaleul Re- prezentant este numic de citre Consiliul European, hotirind cu majoritate calificati, cu acordul pregedintelui Comisici. Acesta este asistat de citre un serviciu nou creat pentru afaceri externe, alcituit din funcyionari ai Comisiei Europene (*) si ai Secretariatului General al Consiliului, la care se adaugi. reprezentati detasati ai serviciilor diplomatice ale statelor membre. Comisia Europeand (articolul 17 din TUE) Inigial s-a convenit 4, incepind cu 20/4, Comisia European’ nu va mai include un reprezentant din fiecare stat membru, ci un numar de membri corespunztor cu doud treimi din numarul statelor membre, adic’, pentru cele 27 de state membre, numirul de membri Comisiei in 2014 va fi de 18. (© Aceostdfunctie este ocupaté de Catherine Ashton (Regatul Unit, anterior comvsar european cu pportofoliulComert. 063ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE In acest scop, se va introduce un sistem de rorarie care va asigura existenta unui comisar pentru fiecare stat membru, in dou’ dintre oricare trei man- date consecutive ale Comisiei. Cu toate acestea, Consiliul European a fost abilitat si modifice aceast’ componengi prin vot unanim gi si-a Ficut cunos- cut aceasta intengie in concluziile reuniunii sale din 18 si 19 iunie 2009 de la Bruxelles. In cadrul acestei reuniuni, Consiliul European a convenit si ia o decizie in acest sens dupi intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabo- na si in conformitate cu procedurile juridice necesare pentru ca fiecare stat membru si deyina céte un reprezentat in Comisie, S-a rispuns astfel si unei ceringe fundamentale stabilite de Irlanda atunci cind s-a organizat in aceasta yard cel de al doilea referendum privind Tratatul de la Lisabona. Componenta Comisia este condusi de citre un presedinte care este asistat de sapte vicepresedingi, inclusiv de Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate tn calitate de vicepresedinte, De-a lungul timpului, pozigia presedintelui in cadrul Comisiei s-a consolidat considera- bil. Acesta nu mai-este primus inter pares, ci se bucura de o pozitie privile- giata prin fapeul cd .defineste orientarile in cadrul carora Comisia isi exercita ‘misiunea” (articolul 17 din TUE). Astfel, presedintele are ,competenta de a defini orientiri”, Preyedintele ia decizii in privi fa organizarii interne a Co- misiei pentru a asigura coerenta $i eficienta actiunilor acesteia, De asemenea, acesta repartizeazi responsabilitigi in rindul comisarilor si poate modifica respectiva repartizare a responsabilitagilor tn cursul mandatului Comisici Presedintele numeste vicepresedingii si poate obliga un membrn al Comisici si igi prezinte demisia. Pozigia de prim rang a pregedintelui se reflecta si in calitatea acestuia de membru al Consiliului European. Presedintele ji membrii Comisiei sunt numigi pentru un mandat de einci ani prin intermediul procedurii de investitura: Consiliul European, hovarind cu majoritate calificati, numeste persoana pe care intengioneaz si o propund pentru a fi aleasi de citre Parlamencul European in funcyia de presedinte al Comisici, luand in considerare votul majoritar din Parlamentul European. Ulvrior, Parlamentul alege presedintele cu votul majoritayii membrilor. In cazul in care candidacul nu obsine majoritatea necesara in Parlament, Con- siliul European fi propune acestuia din urma un nou candidat in cermen de o luna. Statele membre pot stabili, in continuare, o list& de personalicagi pe care le propun pentru funcyia de membru al Comisiei. Aceasté lista esteABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE aprobata de catre Consiliu, hotirind cu majoritate calificata si de comun acord cu presedintele. Odata ce presedintele Comisiei a fost ales de catre Parlamencul European, ceilalsi membrii ai Comi sunt supusi unui vot de aprobare al Parlamentului. Dupa aprobarea Parlamentului, membrii Co- , cu excepria presedintelui, sunt numigi oficial de citre Consiliul UE, acesta hotarand cu majoritate calificata Membrii Comisici trebuie alesi ,pe baza comperengei lor generale” si trebuie le in deplina independensa” [articolul 17 aline- atul (3) din TUE]. Acestia nu solicita si nu accepta instrucyiuni din partea exercite responsabili niciunui guvern. Seditel Comisiei Europene este la Bruxelles, Sarcini Comisia este, in primul rand, ,,forta motoare” a politicii Uniunii. Aceasta este punctul de plecare al oricirei actiuni a Uniunii, deoarece Comisia are obligatia de a prezenta Consiliului propuneri si proiecte de acte legislative ale Uniunii (acesta este dreptul de inipiariva al Comisiei). Comisia nu are dreptul de a-gi stabili propriile activititi, ci este obligat’ si actioneze daca interesul Uniunii o impune. Consiliul (articolul 241 din TFUE), Parlamentul Euro- pean (articolul 225 din TFUE) sau un grup de cetiteni care actioneazd in numele unei inigiative ectigencsti [articolul 11 alineatul (4) din TUE] por, de asemenea, solicita Comisiei si elaboreze o propunere. Dupi Tratatul de Ja Lisabona, in anumite cazuri previzute in tratate, actele legislative pot fi adoptate la inigiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului Euro- pean, la recomandarea Bancii Centrale Europene sau la solicitarea Curyii de Justigie sau a Bancii Europene de Investigii.ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE ° a In anumite domenii (precum bugetul Uniunii, fondurile structurale, masu- tile de combatere a discriminarii fiscale, acordarea de finangare gi clauzcle de salvgardare), Comisia degine doar drept de inigiativa legislativa. Mult mai ex- tinse sunt ins competengele de punere in aplicare a normelor Uniunii, delegate Comisiei de catre Consiliu si Parlament (articolul 290 din TFUE). Comisia este totodatd ,gardian al tratatelor”. Aceasta monitorizeazi res- pectarea si punerea in aplicare a legislariei primare si secundare a Uniu- nii, inigiaz4 proceduri in cazuri de incalcare a dreptului Uniunii (articolul 258 din TFUE) si, daci este necesar, sesizeazi Curtea de Justigie cu privire la astfel de cazuri. Comisia intervine, de asemenea, daci dreptul Uniunii este incalcat de catre orice persoan’ fizica sau juridica si impune sanctiuni drastice. De-a lungul ultimilor ani, eforturile in vederea prevenir cari normelor Uniunii constituie 0 component important a acti Comisi In stransa legitura cu rolul de gardian al dreptului UE este sarcina de a repre- zenta interesele Uniunii. in principiu, Comisia nu are dreptul de a servi alte interese in afara celor ale Uniunii. Aceasta trebuie si depuna toate eforturile necesare, de multe ori prin negocieri dificile in cadrul Consiliului, pentru ‘a pune pe primul plan interesul Uniunii sia ajunge la solusii de compromis {n baza acestui interes. Astfel, Comisia joaci si rolul de mediator intre statele membre, rol care, in virtutea neutralicigii sale, este deosebit de adecvat si adaptat situagiei. In sfarsit, Comisia este — desi cu anumite limite — un organ executiv. Aceasta competenta este vizibila in special in domeniul dreptului concurengei, unde Comisia actioneazi asemeni unei autoritagi administrative obignuite: verifica faptele, emite aprobari sau interdictii si, daca este necesar, impune sanctiuni. Competenyele Comisiei:in ceca ce priveste fondurile structurale si bugecul UE sunt, de asemenea, cuprinzitoare. Cu toate acestea, statele membre sunt cele care, in general, trebuie si se asigure ci normele se aplica in cazuri parti- culare, Aceasta solugie pentru care se opteazi in tratatele Uniunii are avanta- jul de a apropia cetitenii de sistemul european, care inca le este strain”, prin activitagi si intr-o form’ asemanitoare celei a sistemelor nasionale. Comisia reprezinti Uniunea in cadrul organizagiilor internayionale si ges- tioneaza activieitile curente din cadrul misiunilor diplomatice ale Uni- unii in exteriorul si pe teritoriul UE. Pe baza competentelor conferite deABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE catre Consiliu, Comisia asiguri negocierea acordurilor cu organizatiile internagionale sau cu fatile terge, inclusiv cea a tratatelor de aderare cu noile state membre, Comisia reprezintd Uniunea in cadrul instangelor din statele membre si — atunci cand este necesar, impreuni cu Consiliul — in faga Curgii de Justigie. Ue ae ES ae ale | z Directia Generala Intreprinderi si Industri tia G ferent eset! Pesaran cme ene ere et Directia Ganerala Afaceri Maritime si Pescuit Pisano ener Directia Generala Cercetare Pim eened Directia Generala Justitie,Libertate si Securitate Directia Generala Relatii Externe Presence Pima fee 2‘ABC-UL DREPTULU! UNIUNII EUROPENE 068 Petree Cine er ene) Directia Generala Ajutor Umanitar (ECHO) r Ser TT Cement rer es maine rere ren ee ee re ay CMe ees eee Curtea de Justitie a Uniunii Europene (articolul 19 din TUE) Orice sistem va subzista doar daca regulile sale sunt supravegheate de citre © autoritate independenti. Mai mult, intr-o uniune de state, normele comu- ne riscd ~ in cazul in care sunt supuse controlului instangelor nasionale ~ si fie interpretate si aplicate diferie de la un stat la altul. Prin urmare, aplicarea uniforma a dreptului Uniunii in toate statele membre ar fi astfel compromi- si. Acesta este motivul care a dus la infiingarea unei Curgi de Justigie, imediat dupi crearea primei Comunitigi (CECO) in 1952. organism judiciar pentru celelalte doua comuniai ( In 1957, aceasta a devenit E(E) si Euratom). In prezent, este organismul judiciar al UE. Activitatea judiciara este indeplinita la ereé niveluri de cite: m Curtea de Justitie in calitate de instant suprema in ordinea juridica a Uniunii (articolul 253 din TFUE); = Tribunal (articolul 254 din TFUE); m tribunale specializate, care pot fi infiingate pe langi Tribunal pentru a judeca anumite categorii de acriuni in materii speciale (articolul 257 din TFUE).ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE Curtea de Justitie © Uniuni(articolul 267 din TFUE) Curtea de Justigi este in prezent aleituiti din 27 de judecitori si opt avocayi generali, xnumigi de comun acord de citre guvernele statelor membre” pen- tru un mandat de sase ani. Fiecare stat membru trimite un judecator. Pentru a asigura continuitatea, are loc o inlocuire parsialé a jumitate dintre jude- citorii i avocagii generali la fiecare trei ani, Ja incepucul anului judiciar, la 6 octombrie. Mandatul poate fi innoit. Curtea este asistata de citre opt avocayi generali, al ciror mandat cores- punde celui al judecitorilor; acestia se bucura de independensa judiciara. Patru dintre cei opt avocasi generali provin intordeauna din statele membre »mari” (Germania, Franga, Italia si Regatul Unio), iar ceilalyi patru provin din celelalte 23 de state membre, conform principiului alternangei. Functia de avocat general este similar celei de Commissaire du gouvernement din cadrul Consiliului de stat (Conseil d’Etas) si din cadrul instangelor‘ABC-UL DREPTULUI UNIUNII EUROPENE 070 administrative din Franga. Aceasta nu trebuie confundata cu calitatea de procuror sau cu alte functii similare existente in numeroase yiri. Functia de avocat general a fost introdus’ in cadrul Curtii pentru a contrabalansa structura inigiala pe un singur nivel” a acyiunilor in justigie, adica absenga oricdror proceduri de recurs. Sarcina acestora este de a prezenta ,concluzii” Curgii sub forma unor propuneri (iri caracter obligatoriu) de hotirire a Curgii pe baza unei analize nepirtinitoare a chestiunilor de drept aparute in cauza respectiva. Aceste concluzii sunt parte integranta a procedurii ora~ le gi se publici impreun cu hotirarea in Repertoriul jurisprudentei Curtii Avocagii generali pot influensa horardrea doar prin soliditatea argumentelor din concluzii; acestia nu iau parte la nicio deliberare gi nu au drept de vot in cazul niciunei hordrari, Alegerea judecittorilor si a avocagilor generali Judecitorii si avocagii generali sunt alesi din randul unor personalitagi care oferi toate garansiile de independensa si care intrunesc condigiile cerute pentru exercitarea, in farile lor, a celor mai inalte funcgii jurisdicgionale, sau care sunt jurisconsulfi ale céror competenge sunt recunoscute (artico- lul 253 din TFUE). Poate fi deci vorba despre judecitori, funcionari pu- blici, politicieni, jurigti sau cadre didactice universitare din statele membre. Varietatea pregitirii si a experientei profesionale a acestora reprezinta un atu pentru Curte deoarece contribuie la o analiza cat mai completi a faptelor gi chestiunilor de drept, acit din punct de vedere teoretic, cit si din punct de vedere practic. In toate statele membre, executivul este cel care decide cine sunt personalicasile propuse de citre guvern pentru a fi numite judecitor sau avocat general si care este procedura care trebuie urmata. Procedurile difera , iar transparenga acestora lasi de dorie pani la a fi chiar in mod semnificati inexistent’, Asistenta este asigurati de citre un comitet consultativ nou creat pentru numirea judecitorilor, care are sarcina de a emite un aviz.cu privire la capa- citatea candidarilor de a exercita functiile de judecator si de avocat general in cadrul Curyii de Justigie $i al Tribunalului, inainte ca guvernele statelor membre si faci nominalizarile (articolul 255 din TFUE). Comicetul este format din sapte persoane alese dintre fostii membrii ai Curgii de Justigie si ai Tribunalului, dintre membrii instangelor supreme nasionale si din randul juriscilor reputagi, dintre care unul este propus de Parlamentul European.‘Aceastdfotograte reprezentand ovaliza pe @harid.a Europei Tlastredea ibera circulate a persoanelofprineiplu introdus pin Tetatulde la Maastricht, Textul de pe valiza Inseamnnd: Cetdjean al Europei

S-ar putea să vă placă și

• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  De la Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5795)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (353)
• The Art of War: A New Translation

  

  De la Everand

  The Art of War: A New Translation

  Sun Tzu

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (3044)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• The Iliad: The Fitzgerald Translation

  

  De la Everand

  The Iliad: The Fitzgerald Translation

  Robert Fitzgerald

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5646)
• The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  

  De la Everand

  The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  Stephen Mitchell

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7770)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  De la Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (20026)
• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  De la Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (19653)
• The Handmaid's Tale

  

  De la Everand

  The Handmaid's Tale

  Margaret Atwood

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (13187)
• Wuthering Heights Complete Text with Extras

  

  De la Everand

  Wuthering Heights Complete Text with Extras

  Emily Bronte

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9929)
• Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  

  De la Everand

  Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  Stephen F. Kaufman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (3321)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  De la Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (3278)
• The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  

  De la Everand

  The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  Oscar Wilde

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9054)
• Anna Karenina: Bestsellers and famous Books

  

  De la Everand

  Anna Karenina: Bestsellers and famous Books

  Leo Tolstoy

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7086)
• Freakonomics Rev Ed

  

  De la Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7849)
• The Hobbit

  

  De la Everand

  The Hobbit

  J.R.R. Tolkien

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (24727)
• Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  

  De la Everand

  Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2556)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2475)
• Life of Pi: A Novel

  

  De la Everand

  Life of Pi: A Novel

  Yann Martel

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (13455)
• American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  

  De la Everand

  American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (12948)
• Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  

  De la Everand

  Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2507)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  De la Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Bronte

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9486)
• How To Win Friends And Influence People

  

  De la Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (6521)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2567)
• The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  

  De la Everand

  The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  Homer

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5718)
• The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  

  De la Everand

  The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  Oscar Wilde

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9756)
• Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  

  De la Everand

  Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2499)
• Stardust

  

  De la Everand

  Stardust

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (8137)