Heinrich se urc n taxi i spune mainal:

La comandatur!
oferul ntoarce n loc i pornete, aci gonind cu maximum de vitez, aci abia naintnd
cnd traverseaz strzile ticsite de lume. Iar Heinrich st cu ochii pironii ntr-un singur punct,
fr s vad nimic, fr s aud nimic.
Comandatura, monsieur! i spune oferul ncet. Heinrich se ndreapt spre o u
prin faa creia doi soldai germani, cu automatele n mn, bat pasul.
Bine ai venit, Herr Oberleutnant! Chiar acum am picat i eu!
Cine eti? A, Kurt!...
Fr s-i rspund la salut, Heinrich i ntinde n tcere telegrama mototolit.
n ochii mrii ai lui Kurt se citete groaz. De pe buzele lui ntredeschise e gata s se
desprind o ntrebare, dar el nu spune nimic. nghite doar n sec i se uit tcut la peticul de
hrtie, n aparen att de nevinovat. Minile i tremur.
Heinrich ar vrea s cad la pieptul ordonanei lui. Sa-i lase lacrimile s curg n voie. n
clipele acestea, i lipsete tocmai ceea ce-i mai de pre la vreme de nenorocire: un prieten, un
prieten adevrat,