Orient i Occident sunt doi termeni care devin concepte culturale i identitare

odat cu confruntrile ntre civilizaii pe care le deschid marile descoperiri geografice.

Unul dintre sensurile acestor concepte culturale decurge din rolul lor de a concentra
experiena relaiei cu alt cultur, cu Cellalt. Coninutul celor doi termeni nu este
ns univoc, ci ncrcat de sensuri n care se es i conlucreaz numeroase variabile:
istorice, politice, religioase - culturale, n general.
In opinia mea, apartenena Romniei la Orient sau la Occident poate fi discutat
pe mai multe planuri: geografic, istoric, politic, religios i cultural. n fiecare dintre
acestea, adevrul se reconstituie din nenumrate nuane care, pe de o parte, pun n
lumin interferene complexe, iar, pe de alt, relev simplismul clieelor dihotomice
legate de cele dou civilizaii.
In primul rand, dac Antichitatea este marcat de extinderea Imperiului Roman
la nord i sud de Dunre, n Evul Mediu, Bizanul devine principalul model politic,
cultural i religios, pentru ca, ncepnd din secolul al XIX-lea, romnii s descopere
Occidentul. Paoptitii aleg modelul francez, iar junimitii ncearc s-l impun pe cel
german. ntre cele dou rzboaie, modernitii, adepi ai sincronizrii cu spiritul
veacului, orientai spre cultura apusean, intr n disput cu tradiionalitii
autohtoniti, care doreau ntoarcerea spre valorile romneti tradiionale i, prin
ortodoxism, spre Orient. Este perioada cea mai fecund a culturii romne. Perioada
comunist a nsemnat ns o reorientare a Romniei, de data aceasta spre blocul
rilor care au intrat n sfera politic sovietic. Contactele de orice fel cu Occidentul
sunt ntrerupte. Dup cderea comunismului, Romnia rennoad relaiile cu
Occidentul i nzuiete spre integrarea n Uniunea European.
In al doilea rand, Influenta occidentala s-a concretizat si in literatura romana prin
operele lui Camil Petrescu, care a preluat viziunea lui Marcel Proust privind conceptia
temporala (timpul obiectiv si timpul psihologic) si procedeul memoriei involuntare, iar
din creatia lui Stendhal s-a inspirat in construirea eroilor. De altfel, in plin romantism,
Mihai Eminescu a fost puternic legat de filozofia occidentala, fiind atras mai ales de
germanul Schopenhauer, ale carui conceptii se regasesc in majoritatea creatiilor
eminesciene, de teza asupra timpului filozofic pana la portretul geniului nefericit si
neinteles. in perioada interbelica occidentalismul s-a distins pregnant in lirica lui
Arghezi, Blaga, Barbu, insa loarea inestimabila (nepretuita) a operelor deri din
pastrarea specificului national, argumentandu-se astfel ideea ca Apusul nu a stapanit
exhaustiv (integral) literatura romana, ci doar a stimulat-o, asa cum opineaza si
criticul Nicolae Manolescu. De aceea, se poate afirma ca nu numai influenta
occidentala exercitata asupra scriitorilor romani a dus la sincronizarea literaturii
noastre cu lorile europene, ci mai ales faptul ca acestia au patruns, prin opera lor
originala, in cultura europeana.
In concluzie, Orientul nsemna de fapt izolare, iar Occidentul simboliza dialogul.
Astzi, ca urmare a traumelor suferite n timpul comunismului, Rsritul nseamn
iari trecut, n vreme ce Apusul este asociat simbolic viitorului. Romania se situeaza
astfel intre cele doua, avand influente din ambele parti, dar predominant in momentul
de fata este intentia ei de a se indrepta spre cultura occidentala.