Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
necesar in special in cazurile severe, in scopul de a exclude ileusul, perforatia sau megacolonul toxic.
Irigografia cu contrast dublu. Pentru BC este proprie afectarea segmentara, in majoritatea cazurilor fara
afectarea rectului. Leziunile radiologice precoce, detectate la examenul cu dublu contrast, in BC sunt
ulceratiile aftoide, care sunt inconjurate, de regula, de mucoasa cu aspect normal. Pe masura ce boala
avanseaza, ulceratiile cresc in dimensiuni, devin neregulate, stelate sau liniare,profunde si interconectate,
creind impreuna cu mucoasa normala dintre ulceratii aspectul de piatra de pavaj. Infalmatia transmurala
si fibroza determina scurtarea, ingrosarea si rigiditatea peretelui segmentului intestinal, conducind la
formarea stenozelor, de regula lungi si strinse. La nivelul ileonului, acestea alterneaza cu zone dilatate,
constituind semnul sforii. Se pot identifica traiecte fistuloase. Criterii endoscopice ale BC: afectarea
segmentara a intestinului; desen vascular absent sau frust; afle si inflamatii pe mucoasa normala sau
inflamata; ulcere longitudinale, fisurate; relief in pietre de pavaj; defecte in peretele intestinal (fistule);
ingustarea lumenului, stenozare; mucus purulent in lumen. Explorarile de laborator sunt necaracteristice
si pun in evidenta un sindrom inflamator nespecific, cu VSH accelerata, cresterea fibrinogenului si
leucocitoza cu neutrofilie. Pentru BC, ca si pentru CUN, sunt proprii anticorpii antineutrofilici
citoplasmatici (ANCA).
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL. Diagnosticul diferential este laborios, deoarece trebuie sa se ia in
considerare toate cauzele apte sa declanseze episoade diareice dureroase si febrile. In faza acuta si, mai
ales la primul episod, BC este confundata cu apendicita acuta, la care durerea predomina in fosa iliaca
dreapta, diareea fiind mai putin obisnuita, este mai evident defansul muscular si mai rapida evolutia bolii.
DD se face si cu alte bolibinflamatorii ale intestinului: colitele infectioase, ischemice, medicamentoase
etc. In caz de BC cu afectarea intestinului subtire, este necesar diagnosticul diferential cu enteroopatia
glutenica, boala Wipple, carenta dizaharidazica etc. Rolul principal in DD il joaca tabloul caracteristic
morfologic si histologic (inflamatie segmentara si transmurala cu granuloame Crohniene).
TRATAMENTUL consta in masuri generale, dietetice, din tratament patogenetic si simptomatic care sunt
analogice celor pentru CUN. Tratamentul patogenetic include administrarea unor preparate orale de acid
5-aminosalicilic: mesalazina 3-4 g/zi sau sulfasalazina 4-6 g/zi, 4 ori/zi, cu scaderea treptata a dozei dupa
obtinerea remisiunii. Prednisolonul se administreaza oral sau parenteral in doza zilnica de 40-60 mg/zi,
pina la rezolutia manifestarilor clinice (1-4 saptamini) cu reducerea treptata a dozei. Budesonidul este un
agent corticoterapic a carui toxicitate sistemica este limitata prin metabolizarea hepatica rapida, la prima
trecere. Se administreaza in doza de 9mg/zi. Metronidazolul in doze de 10-20 mg/kg masa corp/zi
reprezinta o alternativa terapeutica in cazul pacientilor cu intoleranta la 5-ASA. In cazurile mai grave se
recomanda combinarea medicamentelor: a preparatelor 5-ASA si a corticosteroizilor. Se administreaza
azatioprina 2,5 mg/ kg masa corp/zi sau metotrexat 10-25 mg/saptamina. In formele grave, refractare la
tratament si in caz de prezenta a complicatiilor intestinale se administreaza infliximab 5mg/kg, 3 infuzii
succesive la 0-2-6 saptamini. Infliximabul este un imunomodulator si antiinflamator puternic si reprezinta
anticorpi monoclonali anti-TNF. Preparatele de prima interventie: mesalazina, prednisolon, budesonid,
metronidazol. Preparate de interventie secunda: azatioprina, metotrexat. In cazuri grave: infliximab;
alimentatie parenterala sau intraduodenala; substituirea electrolitilor, albuminelor; in caz de necesitate tratament antibacterian. Antibioticela cu spectrul larg sunt utilizate pentru tratamentul complicatiilor
supurative ale BC. Pentru tratamentul de mentinere sunt utilizate preparate de mesalazina si
imunodepresante (azatioprina, metotrexatul). Tratamentul chirurgical se indica in cazurile complicatiilor
bolii (obstructie intestinala, perforatie, abces intraabdominal, fistule, stenoza).
PROGNOSTIC. Evolutia BC este cronica, recidivanta, cu risc inalt de complicatii si de interventii
chirurgicale. Dintre pacientii cu BC in remisiune, aproximativ 30% prezinta recidive inflamatorii in
decursul primului an si aproximativ 50% - la 2 ani. In decursul a 10 ani de evolutie a BC, aproximativ
60% dintre pacienti necesita interventie chirurgicala. Aproximativ 45% dintre pacientii operati necesita
reinterventie chirurgicala in decurs de 5 ani. In general, afectiunea este de un prognostic grav, din cauza
caracterului sau invalidizant, care compromite viata socio-profesionala si familiala a bolnavului.