Sunteți pe pagina 1din 11

Virusul rabic e unul din cei mai cunoscuti virusi.

Din fericire, prin vaccinare activa si programe de


eradicare, s-au inregistrat doar 3 cazuri de rabie la om in Statele Unite in 2006, desi 45.000 de oameni
au fost expusi la virus si au necesitat vaccinare si injectii cu anticorpi. Cu toate acestea, in alte parti
ale lumii, cazurile de infectie cu virusul rabic sunt mult mai multe, iar numarul de decese survenite,
mult mai mare. Pe plan mondial o persoana moare de rabie la fiecare 10 minute.
Cine este in pericol?
Oamenii care lucreaza in vecinatatea sau au contacte cu lumea salbatica. Medicii veterinari si turistii
se afla la cel mai inalt nivel de risc sa fie contaminati. Din fericire, exista un vaccin disponibil pentru a
proteja pe cei aflati in pericol foarte mare. Animalele domestice care vin in contact cu lumea salbatica
si nu sunt vaccinate se afla la un nivel mai mare de risc sa fie contaminate. Desi riscul de a veni in
contact cu virusul este foarte scazut, el totusi exista. Datorita deplasarii transportatorilor exista
intotdeauna un risc de infectie.
Transmiterea bolii
Transmiterea bolii se intampla aproape intotdeauna ca rezultat al faptului ca un animal infectat musca
unul neinfectat de virus. Sconcsii, ratonii, vulpile, coiotii si liliecii sunt animalele care au sansele cele
mai mari sa transmita virusul. S-au inregistrat cateva cazuri de infectie care au rezultat din
raspandirea de substante infectioase in pesterile unde locuieste un numar mare de lilieci infectati.
Virusul rabic nu traieste foarte mult independent de gazda si ramane viabil in corpul unui animal
infectat pentru mai putin de 24 de ore. Virusul rabiei este raspandit in grade ridicate in saliva. Cu
toate acestea, faptul de a fi infectat cu virusul rabic nu inseamna neaparat ca animalul muscat (sau
omul) va fi infectat. S-a speculat ca numai in jur de 15% din oamenii expusi vor contracta boala.
Oamenii, pisicile si cainii sunt doar susceptibili de boala intr-o oarecare masura.
Simptome
Dupa intrarea in contact cu virusul, animalul infectat poate parcurge una sau mai multe etape. In cazul
celor mai multe animale, virusul se va raspandi prin nervii animalului infectat pana la creier. Virusul se
misca relativ incet si timpul mediu de incubatie de la expunere pana la afectarea creierului este intre
3 si 8 saptamani la caini, intre 2 si 6 saptamani la pisici si intre 3 si 6 saptamani la oameni. Cu toate
acestea, s-au inregistrat perioade lungi de incubatie 6 saptamani la caini si 12 saptamani la oameni.
Dupa ce virusul ajunge la creier, se indreapta apoi catre glandele salivare unde se va putea imprastia
printr-o muscatura. Dupa ce virusul ajunge la creier animalul va trece prin una, doua sau prin toate
cele trei etape diferite.
Faza incipienta
Prima este faza incipienta si dureaza de obicei 2-3 zile la caini. Aprehensiune, nervozitate, anxietate,
izolare si febra pot fi intalnite. Animalele prietenoase pot deveni timide si irascibile si pot avea
apucaturi neasteptate, in timp ce animalele agresive pot deveni afectuoase si docile. Majoritatea
animalelor vor linge constant locul muscaturii. La pisici, faza incipienta dureaza numai 1-2 zile si ele
de obicei manifesta mai multe junghiuri de febra si un comportament mai schimbator decat cainii.

Faza turbarii
De la faza incipienta, animalele pot intra in faza turbarii; pisicile sunt predispuse sa dezvolte aceasta
stare. Faza turbarii dureaza la caini de obicei 1-7 zile. Animalele devin nelinistite si irascibile si
raspund in mai mare masura la stimuli auditivi si vizuali. Pe masura ce devin mai nelinistite, ele incep
sa hoinareasca si sa devina si mai agresive. In custi, cainii pot musca si ataca ingraditurile. Animalele
vor deveni dezorientate, pot deveni tepene si chiar pot muri.
Faza paralitica (muta)
Animalele pot intra in faza paralitica, fie dupa etapa incipienta, fie dupa cea a turbarii. Faza paralitica
se dezvolta de obicei intre 2-4 zile dupa aparitia primelor semne. Nervii care afecteaza capul si gatul
sunt primii implicati si animalele pot incepe sa saliveze ca urmare a incapacitatii de a inghiti.
Respiratia chinuita si falca deschisa pot aparea ca urmare a faptului ca diafragma si nervii faciali devin
treptat paralizati. Animalele pot scoate sunete inabusite si multi proprietari cred ca se afla ceva in
gatul animalului. Animalul va slabi si nu va mai putea respira si va muri.
Diagnostic
Metoda curenta de diagnosticare a rabiei la animale este de a supune creierul examinarii microscopice.
Unele tehnici noi de testare folosind mostre de piele si/sau sange sunt studiate si folosite in cateva
cercetari care promit sa devina un nou mod de testare a oamenilor si animalelor care ar putea fi
expuse. Ele nu sunt folosite in mod obisnuit in momentul de fata.
Tratament
Nu exista tratament. Odata ce boala se dezvolta la oameni, moartea e aproape sigura. Numai cativa
oameni au supravietuit rabiei dupa o ingrijire medicala foarte intensa. S-au inregistrat si cateva cazuri
de caini supravietuind infectiei, dar ele sunt foarte rare.
Vaccinare si prevenire
Vaccinarea este cea mai buna metoda de a preveni infectia si animalele vaccinate in mod
corespunzator au foarte putine sanse de a contracta boala. In timp ce vaccinul impotriva rabiei la caini
este obligatoriu pentru toate statele, se estimeaza ca pana la jumatate din toti cainii nu sunt
vaccinati. Unele comunitati cer ca si pisicile sa fie vaccinate, ceea ce este foarte important, de vreme
ce cazurile de infectie la pisici sunt mai multe decat cele la caini. Se estimeaza ca mai putin de 10%
din numarul de pisici beneficiaza de vaccinare, fapt care determina o mai mare incidenta a virusului
rabic la pisici. Conventia standard de vaccinare este de a vaccina pisicile si cainii la trei sau patru luni
si apoi din nou la un an. Un an mai tarziu, se recomanda vaccinarea o data la trei ani. Acest din urma
vaccin a fost testat si s-a dovedit a fi destul de eficient. Cateva comitate, state sau veterinari
individuali cer vaccinarea anuala sau odata la doi ani din motive care necesita un studiu mai
amanuntit.
Exista o serie de vaccinuri care pot fi folosite pentru a vaccina oameni cu risc ridicat de infectie. Sunt
si cateva vaccinuri disponibile pentru animalele mari. Chestiunea vaccinarii animalelor exotice este
una obisnuita. Nu sunt vaccinuri aprobate pentru cele mai multe animale exotice (cu exceptia

dihorului). Cu toate acestea, vaccinul canin este folosit pentru anumite specii pentru a oferi protectie
intr-o oarecare masura. Vaccinarea animalelor exotice sau a hibrizilor (de lupi), ar trebui tratata
individual in colaborare cu veterinarul local si cu autoritatile de sanatate publica. Nu se recomanda
niciodata intretinerea unor animale salbatice precum sconcsul sau ratonul care prezinta mare risc de a
fi purtatoare de virus.
Expunerea animalelor de companie
Orice animal de companie care este muscat sau zgariat, fie de un mamifer salbatic carnivor, fie de un
liliac care nu este disponibil pentru testare, ar trebui considerat ca fiind expus la virusul rabic.
Autoritatile de sanatate publica recomanda ca pisicile, cainii si dihorii nevaccinati, expusi unui animal
turbat, sa fie imediat eutanasiati. Daca proprietarul nu doreste ca acest lucru sa fie facut, animalul ar
trebui izolat pentru 6 saptamani si sa fie vaccinat cu o luna inainte sa i se dea drumul. In cazul
animalelor cu vaccinurile expirate e nevoie sa se faca o evaluare in functie de fiecare caz in parte.
Cainii si pisicile care sunt in prezent vaccinate sunt tinute sub observatie timp de 45 de zile.
Expunerea umana
Daca un animal musca un om, animalul fie va fi pus in carantina, fie va fi pus sub observatie pentru o
perioada de cel putin zece zile pentru a fi siguri ca nu este infectat cu virusul rabic. Chiar daca
animalul a fost vaccinat sau nu in mod frecvent, comunitatea in care locuiti va dicta conditiile
carantinei. Oamenii care sunt expusi unui animal turbat pot primi vaccinuri dupa expunere si o injectie
cu globulina (anticorp) pentru a-i proteja impotriva infestarii. Orice persoana muscata de un animal ar
trebui sa spele bine rana cu sapun si apa si sa ceara imediat asistenta medicala.
Concluzii
Toate animalele cu sange cald risca sa contracteze virusul rabic. Cu toate acestea, unele specii sunt
mult mai rezistente decat altele. Transmiterea virusului se face aproape intotdeauna prin muscatura de
la un animal turbat. Exista o diversitate de simptome diferite si odata contractat acest virus nu exista
niciun remediu, iar moartea este aproape intotdeauna episodul final. Boala poate fi prevenita foarte
bine prin vaccinare. In timp ce cazurile de infectie la oameni sunt destul de rare, riscul contractarii
virusului si efectele bolii fac esentiale luarea unor masuri de precautie in ceea ce priveste animalele
salbatice si vaccinarea in cazul animalelor domestice.

RABIA sau TURBAREA


Rabia (turbarea) este o boala produsa de un
virus ce afecteaza creierul si maduva spinarii atat la animale,
cat si la oameni.
Rabia este o boal infecioas acut determinat de virusul
rabic transmis de la animale la om prin muctur. Este o

encefalo-mielit (boala a sistemului nervos) cu evoluie rapid i


invariabil duce la deces.
Virusul rabic, ARN, din familia Rhabdoviridae;
- este rezistent la uscciune, temperaturi sczute;
- este sensibil la ultraviolete, lumin, cldur (distrus n 5
minute la 600C), alcool, compui cuaternari de amoniu, acizi tari.
Rabie nseamn: nebunie. Cuvntul rabie vine
din latinescul "rabiere: a fi violent
Rabia este n zilele noastre o maladie complet incurabil.
Aceast maladie, n prezent practic disprut la om n
majoritatea rilor dezvoltate, reprezint nc o problem
major de sntate public n multe ri din Asia i n Africa.
Anual se nregistreaz in lume intre 50.000-70.000 de mori de
rabie, 30-50% din aceste cazuri fiind copii.
Rezervorul de infecie:
animale domestice: cini, pisici;
animale slbatice:vulpi, lupi, coioi, lilieci, etc.
Transmiterea se face prin:
- muctur, prin saliv (animalele elimin virusul cu
10- 14 zile nainte de debutul clinic al bolii);
- transplacentar;
- accidental, n laboratoare;
- transplant de cornee;
- pe cale respiratorie, de
la lilieci (n cazul explorrii unor peteri).
Receptivitatea este general.
Boala are rspndire universal, exceptnd unele continente
sau ri unde nu au aprut cazuri (Australia,
Antarctica, Noua Zeeland,Cipru). Afeciunea evolueaz sporadic
.

Simtome
Aparitia simptomatologiei marcheaza un stadiu evolutiv al bolii
care de cele mai multe ori este fatal. Virusul ataca si lezeaza
sistemul nervos central care include atat encefalul (creierul) cat si
maduva spinarii. Pentru a preveni rabia, persoanele infectate
trebuie tratate inainte de aparitia vreunui simptom. Primele
simptome pot aparea intr-un interval cuprins intre cateva zile si
aproape un an, insa in majoritatea cazurilor simptomele se
dezvolta in 4-6 saptamani de la momentul infectiei. Tratamentul
afectiunii este indicat si in cazul in care simptomatologia nu
debuteaza la scurt timp de la expunerea la virusul ce
produce boala.
Simptome la animale
Animalele infestate pot manifesta simptome vizibile sau tulburari
de comportament. Animalul care a muscat o persoana si care s-a
comportat sau se comporta ciudat poate fi infectat cu virusul
rabic. Este importanta urmarirea, pe cat este posibil, a animalului
respectiv pentru a putea oferi un tratament corespunzator si la
momentul oportun oricarei persoane care a intrat in contact cu
animalul respectiv. Este foarte posibil ca un animal sa
aiba rabie daca prezinta urmatoarele semne:
- lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele salbatice
- atitudine timida la un animal de casa care era de obicei
prietenos
- neliniste, excitabilitate, agresiune sau schimbari bruste de
comportament
- salivare in exces
- animale active noaptea (lilieci, ratoni si sconcsi) care devin
active in timpul zilei
- consumul de substante care in mod normal nu sunt comestibile
- paralizie, care uneori poate fi unicul semn.
Simptome la oameni

Perioada tipica de incubatie a virusului rabic este de 4-6


saptamani. In aceasta perioada, de obicei nu este prezent nici un
simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea
si amorteala la
locul
muscaturii,
urmate
apoi
de simptomatologie vaga, care poate apare in multe alte afectiuni
si care includ:
- febra
- tuse sau senzatia de gat uscat
- durere, arsura, mancarime, furnicaturi sau amorteala la locul
muscaturii sau al expunerii initiale
- durere abdominala
- anxietate sau neliniste care se accentueaza si poate evolua spre
agitatie extrema
Simptomatologia ulterioara este mai specifica si poate include:
- perioade alternante de comportament normal si comportament
bizar sau neobisnuit (anxietate, halucinatii, delir)
- frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie)
- spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului sau
diafragmului, urmate de convulsii
- paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvolta in
cazul unei forme de rabie mai putin obisnuita, rabia paralitica,
care apare dupamuscatura liliecilor vampir
- fluctuatii mari ale temperaturii corporale, pulsului si presiunii
sangvine
- coma, insuficienta cardiaca si respiratorie.
Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se impune curatirea
ranii si vaccinarea pentru ca acestea sunt cele mai eficiente
metode de a stopa raspandirea infectiei.
Ingrijirea ranii
Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie
curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei

infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de


specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii.
Comportamentul n faa unei plgi, produse prin muctur
de cine sau animal slbatic:

1. Dac animalul este sntos i poate fi inut sub observaie (2 s


ptmni):
- tratamentul plgii (splare cu ap i spun, cu ap oxigenat, cu
sol1/1000 compui cuaternari de amoniu, fr suturare), vaccinar
e saurevaccinare antitetanic i vaccinare antirabic numai dac
apare boala la animal; dac plaga survine la
cap, organe genitale saumucturile sunt profunde, multiple,
se administreaz ser antirabic sau imunoglobuline specifice antira
bie, dup care
se continu vaccinareanumai dac survine boala la animal.
2. Dac animalul este suspect,
se ncepe imediat vaccinarea; dac nu apare boala, dup 5 zile
se ntrerupe; n plus la mucturile grave situate la
cap, sau la cele profunde sau multiple aflate la trunchi sau mem
bre,
se administreaz ser antirabic sau imunoglobuline specifice.
3. Dac animalul este turbat, mort neexaminat sau disprut,
se ncepe imediat vaccinarea complet; n plus la mucturile g
rave situate la
cap, la cele profunde sau multiple aflate la trunchi sau membre
i la cele produse de animale slbatice, se administreaz ser a
ntirabic sau imunoglobuline specifice.
4. La mucturile profunde,
multiple sau cu localizare periculoas, produse de un

animal turbat, sau la cele produse de animale slbatice,


se fac infiltraii n jurul plgii cu ser antirabic.
Vaccinarea
Vaccinarea contra rabiei constituie singurul mijloc de a
preveni n mod eficient maladia. Aceasta poate fi administrat cu
titlu preventiv, i totodat cu titlu curativ la persoanele care au
fost n contact cu un animal, potenial, turbat.
In cazul expunerii la virusul rabic este necesara
administrarea
unor
vaccinuri.
Acestea
constituie
terapia post expunere.
Vaccinarea
ajuta
sistemul imun sa
combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza
vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de
obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca
apar simptomele bolii, vaccinurile nu mai sunt eficiente si
persoana infectata decedeaza. Vaccinul este administrat in
functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii pot evalua
acest risc si pot stabili daca este necesara vaccinarea.

n concluzie, aceast vaccinare are drept obiectiv


contracararea virusului n timpul perioadei de incubaie a
maladiei. Vaccinarea de post-expunere include 5 injecii, uneori
asociat unei doze de imunoglobulin antirabic n funcie de
gravitatea mucturii.
Vaccinarea preventiv contra rabiei este n prezent
justificat pentru persoanele, inclusiv pentru copiii de peste un
an, care efectueaz o cltorie sau un sejur prelungit ntr-o zon
endemic. La vaccinarea iniial sunt necesare trei injecii, care
ns nu anuleaz necesitatea altei vaccinri (2 injecii) n caz de
mucturi suspecte.

n prezent, vaccinurile recomandate de OMS sunt preparate din


diferite substraturi celulare, cum ar fi, celulele diploide umane,
celulele primare sau fibroblastele de embrion de pui i celulele cu
linii continue (celulele VERO). Aceste vaccinuri de cultur
celular sunt vaccinuri inactivate cu virus ntreg.

Concluzii
Rabia cauzeaz anual ntre 50, 000 i 70, 000 de mori i 4
milioane de persoane din peste 80 de ri unde este prezent
maladia, recurg anual la un tratament dup expunere. Rabia se
plaseaz astfel pe plan mondial, pe locul al zecelea din maladiile
infecioase mortale
RABIA
1. DEFINIIE
Rabia este o boal infecioas acut determinat de virusul rabic transmis de la animale la om
prin muctur. Este o encefalo-mielit cu evoluie rapid i invariabil duce la deces.
2.ETIOLOGIE
- virusul rabic, ARN, din familia Rhabdoviridae;
- este rezistent la uscciune, temperaturi sczute;
- este sensibil la ultraviolete, lumin, cldur (distrus n 5 minute la 60 0C), alcool, compui cuaternari de
amoniu, acizi tari.
3. MANIFESTRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Boala are rspndire universal, exceptnd unele continente sau ri unde nu au aprut cazuri
(Australia, Antarctica, Noua Zeeland, Cipru). Afeciunea evolueaz sporadic.
4. DIAGNOSTIC POZITIV
4.1. DIAGNOSTIC CLINIC
Incubaia: variaz ntre 8 zile i 2 ani, n medie 20-60 de zile.
Prodromul caracterizat prin modificri de caracter, indispoziie, cefalee, depresie sau agitaie,
sensibilitate crescut la lumin i zgomot, hiperestezie cutanat, disfonie, disfazie, hipersecreie
salivar. Local sunt prezente dureri intermitente, iritaie sau senzaie de arsur.

Perioada de stare
forma furioas manifestat prin hidrofobie (spasm hidrofobic prin contractura dureroas a
musculaturii faringiene), aerofobie, agitaie extrem, furie, hiperacuzie, halucinaii, dispnee,
tahicardie, febr (38-39C); decesul survine n general la 2-3 zile de la debut (cel mult 7 zile).
forma paralitic, cu parestezii, paralizii ascendente Landry, somnolen, fr hidrofobie, cu
starea de contien pstrat, decesul survenind n 8 zile prin insuficien respiratorie acut i oc.
4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
Produse patologice: saliv, lichid cefalo-rahidian, snge; post-mortem: prelevate de gland
salivar, creier.
A. Diagnostic hematologic: leucocitoz nesemnificativ;
B. Examenul lichidului cefalorahidian specific pentru o reacie meningian;
C. Diagnostic virusologic
1. Identificarea virusului rabic n saliv, amprente corneene sau biopsii de piele (ceaf sau obraz)
prin tehnica anticorpilor imunofluoresceni.
2.Cultivarea virusului prin inocularea salivei intracerebral la oareci.
D. Diagnostic post-mortem
evidenierea leziunilor caracteristice n zonele de elecie (cornul lui Amon);
identificarea pe seciuni microscopice a virusului prin imunofluorescen;
cultivarea virusului din creier, prin inoculare intracerebral la oarece.
4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1. Rezervorul de infecie
animale domestice: cini, pisici;
animale slbatice:vulpi, lupi, coioi, lilieci, etc.
2. Transmiterea
muctur, prin saliv (animalele elimin virusul cu 10-14 zile nainte de debutul clinic);
transplacentar;
accidental, n laboratoare;
transplant de cornee;
pe cale respiratorie, de la lilieci (n cazul explorrii unor peteri).
3. Receptivitate
general.
Profilaxie i combatere
1. Msuri fa de izvorul de infecie uman
depistare: ancheta epidemiologic, clinic, examene de laborator;
izolarea cazurilor, obligatorie n spital;
declarare nominal, anunare imediat, telefonic.
2. Msuri fa de cile de transmitere
se vor lua msuri de dezinfecie continu i terminal.
3. Msuri fa de receptivi
Comportamentul n faa unei plgi, produse prin muctur de cine sau animal
slbatic:

1. Dac animalul este sntos i poate fi inut sub observaie (2 sptmni):


- tratamentul plgii (splare cu ap i spun, cu ap oxigenat, cu sol1/1000 compui cuaternari de
amoniu, fr suturare), vaccinare sau revaccinare antitetanic i vaccinare antirabic numai dac apare
boala la animal; dac plaga survine la cap, organe genitale sau mucturile sunt profunde, multiple, se

administreaz ser antirabic sau imunoglobuline specifice antirabie, dup care se continu vaccinarea
numai dac survine boala la animal.
2. Dac animalul este suspect, se ncepe imediat vaccinarea; dac nu apare boala, dup 5 zile se
ntrerupe; n plus la mucturile grave situate la cap, sau la cele profunde sau multiple aflate la trunchi
sau membre, se administreaz ser antirabic sau imunoglobuline specifice.
3. Dac animalul este turbat, mort neexaminat sau disprut, se ncepe imediat vaccinarea complet;
n plus la mucturile grave situate la cap, la cele profunde sau multiple aflate la trunchi sau membre
i la cele produse de animale slbatice, se administreaz ser antirabic sau imunoglobuline specifice.
4. La mucturile profunde, multiple sau cu localizare periculoas, produse de un animal turbat, sau la
cele produse de animale slbatice, se fac infiltraii n jurul plgii cu ser antirabic.
Schema de vaccinare cu vaccin produs pe creier de oarece nou-nscut:
fr ser: 7 injecii subcutanate de 2 ml (1ml la copii sub 12 ani), administrate zilnic n regiunea
periombilical, urmate de 4 administrri a 0,25ml, intradermic, pe faa anterioar a antebraului, n
zilele10, 14, 30 i 90.
cu administrare de ser: 14 injecii a 2ml, administrate zilnic, subcutanat, n regiunea
periombilical, urmate de 3 rapeluri a 0,25ml, administrate intradermic pe faa anterioar a
antebraului, n zilele 24, 34 i 90.
Doza de ser antirabic este de 40UI/kg, iar de imunoglobuline specifice de 20UI/kg administrate
intramuscular, imediat dup agresiune, vaccinarea ncepndu-se la 24h dupa aceasta.
Schema de vaccinare cu vaccin produs pe celule diploide umane (Verorab):
4 inoculri a 0,25ml, subcutanat, n zilele 0, 3, 7, 14, urmate de rapeluri n zilele 30 i 90.